Principiile care stau la baza ordinii juridice a UE

1.
2.
3.
4.

Pr.
Pr.
Pr.
Pr.

Atribuirii de competenta
Proportionalitatii
Subsidiaritatii
Cooperarii Leale

1. Sediul materiei:
- Potrivit declaratiei nr 24 anexata Tratatului de la Lisabona, in temeiul
personalitatii juridice pe care UE a dobandit o, aceasta nu este autorizata in
niciun fel sa legifereze sau sa actioneze inafara competentelor care ii sunt
conferite de catre statele membre prin tratate.
- Art 5 TUE in temeiul pr. Atribuirii, UE actioneaza numai in limitele
competentelor care i au fost atribuite de catre statele membre prin tratate
pentru indeplinirea obiectivelor stabilite ptr UE.
Orice competenta care nu este atribuita Uniunii prin tratate apartine statelor
membre. Potriv pr. subsidiaritatii, in domeniile care nu se gasesc in competenta
exclusiva a UE, aceasta intervine numai daca si in masura in care obiectivele
actiunii preconizate nu pot fi indeplinite in mod satisfacator de catre statele
membre (cele 3 niveluri) nici la nivel central, nici la nivel regional, nici la nivel local,
dar , date fiind dimensiunile si efectele actiunii preconizate, acestea pot fi
indeplinite mai bine la nivelul UE.
Pr. Atribuirii se bazeaza pe prevederile tratatelor care au conferit Uniunii un
anumit obiect de activitate si, in consecinta, competente specifice, corespunzatoare
realizarii obiectivelor stabilite prin tratate. Din jurisprudenta domeniului se constata
ca interpretarea dispozitiilor tratatelor privind competenta nu este restrictiva.
Dimpotriva, am putea spune ca se inregistreaza o intreaga diversitate de materii in
care o astfel de competenta exista : materia normativa, cea executiva, de control si
cea jurisdictionala. In temeiul acestui pr, retinem ca institutiile UE, din motive de
coerenta si celeritate, duc la indeplinire numai acele atributii care le sunt stabilite in
mod expres : la acest nivel nu este permisa indeplinirea unor atributii implicite,
deduse. Ratiunea acestui pr. isi are originile tocmai in acele chestiuni care tin de
rigoarea manifestata in planul actiunii, dar si in planul raspunderii institutiilor ptr
indeplinirea/ neindeplinirea atributiilor, respectiv a competentelor.
2. Acesta a aparut pe cale jurisprudentiala. Initial in materia protectiei
operatorilor economici, impotriva daunelor care ar fi putut rezulta ca urmare
a abdicarii dreptului comunitar. Ulterior a fost codificat prin Tratatul de la
Maastricht, astfel: actiunea Comunitatii nu depaseste ceea ce este necesar
ptr realizarea obiectivelor prezentului tratat. Odata cu intrarea in vigoare a
Tratatului de la Lisabona, continutul pr. este mult mai precis, in sensul ca:
actiunea Uniunii, in continut si forma, nu depaseste ceea ce este necesar
ptr realizarea obiectivelor tratatelor. Adaugam faptul ca, potrivit art 5 din
TUE, delimitarea competentelor Uniunii este guvernata de pr. Atribuirii.

Exercitarea acestor competente este guvernata de pr. subsidiiaritatii si

proportionalitatii. Institutiile Uniunii aplica pr proportionalitatii in cf cu
prevederile Protocolului (nr. 2 ) referitor la aplicarea pr subsidiaritatii si
proportionalitatii.
3. A fost inclus in ordinea juridica a UE ptr prima data prin Actul Unic European
din 1986 fiind consacrat definitiv prin art 3B din Tratatul de la Maastricht. De
retinut este ca pana la aceste doua texte conventionale pr. subsidiaritatii era
in mod implicit prezent in tratatele de instituire a comunitatilor, adica chiar
inainte de a fi consacrat prin jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor
Europene. Sediul materiei: art 5 din TUE: In temeiul pr. subsidiaritatii, in
domeniile care nu sunt in competenta sa exclusiva, UE intervine numai daca
si in masura in care obiectivele actiunii preconizate nu pot fi realizate de
catre state nici la nivel central, nici la nivel regional, nici local, dar , date fiind
dimensiunile si efectele actiunii preconizate, acestea pot fi indeplinite mai
bine la nivelul UE. Institutiile UE aplica pr subsidiaritatii potrivit Protocolului
nr. 2, Parlamentele nationale asigurand respectarea acestui principiu potrivit
procedurii inscrise in protocol. Actiunile la nivelul UE nu vor depasi ceea ce
este necesar ptr atingerea obiectivelor prevazute in tratate. Se are in vedere
faptul ca ceea ce poate fi realizat in mod individual nu trebuie indeplinit in
comun (fiind vorba despre Uniune), dar daca acest lucru nu este posibil, se
impune interventia colectiva. Prin urmare, competenta de drept comun este a
statelor. Concret, este vorba despre o acceptare din partea statelor a limitarii
competentelor lor in vedere acordarii unor competente sporite Uniunii.
Competenta nationala reprezinta regula, in timp ce competenta Uniunii
reprezinta exceptia. Pr. subsidiaritatii presupune urmatoarele 2
aspecte:
- Primul aspect se refera la faptul ca Uniunea este competenta sa actioneze
in domeniile si in masura obiectivelor care ii sunt incredintate, in mod expres,
si, evident, fiind vorba despre o competenta exclusiva, aceasta va actiona cu
titlu definitiv irevocabil fara alternativa. In fapt, sub acest aspect, nci nu
poate fi pusa in discutie aplicarea pr. subsidiaritatii (exemplu: conservarea
resurselor naturale..).
- Al doilea aspect se refera la faptul ca daca sunt in cauza competente
concurente, adica in domeniile care nu apartin competentelor exclusive ale
Uniunii (exemplu: domeniul politicii sociale, sanatatii, protectiei
consumatorilor sau a mediului), iar statele membre nu pot, date fiind
dimensiunile si efetele actiunii respective sa realizeze obiectivele propuse,
atunci Uniunea intervine in masura in care obiectivele respective pot fi mai
bine indeplinite la nivel unional decat la nivelul statelor membre considerate
separat. Aplicarea pr subsidiaritatii are in vedere respectarea idntitatii
nationale si pastrarea competentelor statelor membre permitand totodata
luarea in considerare a optiunilor cetatenilor in mod efectiv in procesul
decizional.
Protocolul nr 2 privind aplicarea pr subsidiaritatii si proportionalitatii :

Art 1 precizeaza faptul ca fiecare institutie a Uniunii asigura in permanenta

respectarea pr subsidiaritatii si proportionalitatii. In acest sens, Protocolul
instituie un mecanism de control referitor la respectarea acestui principiu.
- Inainte de a propune un act legislativ, potrivit art 2, Comisia trebuie sa
procedeze la consultari extinse care au drept obiect dimensiunea regionala si
locala a actiunilor preconizate (ca regula). Pe cale de exceptie de la
necesitatea consultarilor extinse se poate deroga numai in caz de urgenta,
dar in aceasta situatie Comisia trebuie sa isi motiveze decizia in cadrul
propunerii sale.
- Atat Parlamentul European cat si Comisia sunt obligate sa transmita
parlamentelor nationale proiectele lor de acte legislative, precum si
proiectele modificate in acelasi timp in care le transmit Consiliului, Consiliul,
la randul sau, are obligatia de a transmite parlamentelor nationale proiectele
de acte legislative emise de un grup de state membre, de Curtea de Justitie,
Banca Centrala Europeana sau Banca Europeana de investitii, precum si
proiectele modificate.
4. Sediul materiei: Art 3 TUE. In temeiul pr. cooperarii loiale, UE si statele
membre se respecta si se ajuta reciproc in indeplinirea misiunilor care decurg
din tratat. Statele membre adopta orice masura generala sau speciala ptr
asigurarea indeplinirii obligatiilor rezultate din tratate sau din actele
institutiilor Uniunii. De asemenea, statele membre faciliteaza indeplinirea de
catre UE a misiunii sale si se abtin de la orice masura care ar putea pune in
pericol realizarea obiectivelor Uniunii. Statele membre, in egala masura, sunt
invitate sa sprijine actiunile Uniunii si sa nu impiedice buna lor derulare, de
exemplu prin sanctionarea incalcarii dreptului UE la fel de riguros ca in cazul
incalcarii dreptului national sau prin colaborarea cu Comisia in cadrul
procedurilor care au drept obiect verificarea respectarii dreptului UE, de
exemplu prin transmiterea graduala a unor documente.

Procedurile de adoptare a actelor juridice ale UE

Sediul materiei: Partea a VI a intitulata Dispozitii finale si financiare, titlul I

numit Dispozitii institutionale, capitolul 2 referitor la Actele juridice ale UE,
proceduri de adoptare si alte dispozitii din Tratatul privind Functionarea Uniunii
Europene.