Sunteți pe pagina 1din 3

Securitatea alimentara

Securitatea alimentara face parte din securitatea fiecarui stat din lume si aceasta la randul
ei din securitatea globala Asigurarea securitatii alimentare a populatiei unui stat este in
primul rand obligatia acestuia.Un stat trebuie sa-si gestioneze eficient si rational resursele
altfel se pune in pericol insasi existenta statului si a poporului respectiv.
Problema securitatii alimentare, a aprovizionarii populatiei cu produse agroalimentare de
baza si de calitate corespunzatoare, constituie o preocupare majora cu care se confrunta,
intr-o masura mai mare sau mai mica toate tarile lumii, dar in primul rand cele subdezvoltate
sau in curs de dezvoltare.
Paradoxal ca in perioada curenta, in plina dezvoltare a unei societati informatizate, foarte
multe state se confrunta cu acesta problema.De aceea astazi problema alimentara costituie
un factor care poate duce la instabilitate pe plan mondial. Asigurarea securitatii alimentare
pentru toti indivizii contribuie la linistea sociala din fiecare tara, la stabilitate si
prosperitate.
Securitatea alimentara este o problema complexa si generala a omenirii de care toate tarile
lumii sunt responsabile.Acest lucru a fost demonstrat de diferite studii privind alimentatia
populatiei, evolutia productiei agricole, evolutia populatiei precum si utilizarea resurselor.
Dezvoltarea conceptului de securitate alimentara la nivel European
Alimentatia europeana s-a infiintat in 1967 pe fundamentele conventiei
internationale. Intr-o faza initiala a fost conditionata de un management al comunitatii de
produse. Ajutorul alimentar putea astfel varia de la an la an in functie de rezervele
agriculturii europene.
Mult mai tarziu, dupa un pact intre Uniunea Europeana si Tarile ACP, ajutoarele
tehnice si financiare au fost donate la tarile beneficiare cu scopul de a castiga o alimentatie
suficienta.
Pana atunci reflectarea comisiei a evoluat de la un design al ajutorului alimentar ca un
instrument, printre altele, asta contribuind ca o imbunatatire la securitatea alimentara,
accesul la alimentatie in termeni concreti.
Aceasta reflectare este bazata pe urmatoarele principii:
Concentrarea asupra finantarii programelor
Implementarea unei politici si o buna integrare a instrumentelor securitatii alimentare
Intarirea coordonarii intre donatori
Completarea diferentelor de ajutor alimentar de la managementul rezervelor din agricultura
europeana
Dezvoltarea progresiva a puterii de cumparare triunghiulara si locala
Tinand cont de aceste orientari, instrumentele noii securitati alimentare a fost consolidata
sau a fost instalata astfel:

-recuperarea programelor in cativa ani ( sfarsitul anilor 80 )


-inlocuirea actiunilor de livrari a ajutorului alimentar ( 1984 )
-cumparari locale si operatiuni triunghiulare ( 1987, apoi reinfiintat in 1986 )
-actiuni de suport pentru provizii si sistemul informator ( 1987 )
-programe pentru ajutorul alimentar (ajutorul alimentar oferit de guvern si bani la
magazinele locale )
-suport pentru produsele competitive locale
-suport pentru integrarea magazinelor, prioritate garantata pentru Least Advanced
Contries( LACs) Tarile dezavantajate.
1.1.Definitie:
Cu toate ca au existat preocupari pentru starea de nutritie a populatie din cele mai vechi
timpuri,abia spre mijlocul secolului trecut s-au pus bazele stiintifice si institutionale ale
politicilor alimentare si nutritionale contemporane.
Politicile alimentare si nutritionale sunt reprezentate de o serie de obiective,prioritati,
norme si decizii adoptate de factorii si institutiile investite cu competentele necesare
pentru a asigura intregii populatii conditiile economico-sociale pentru o stare buna a sanatatii
individuale si publice.
Securitatea alimentara are diferite acceptiuni in literatura de specialitate:
-Vizeaza asigurarea accesului pentru toata lumea la o hrana cat mai sanatoasa;
-Vizeaza asigurarea disponibilitatii alimentelor ;
Asigura si respecta dreptul oricarui om de a se hrani si dorinta de a avea o alimentatie
sanatoasa;
1.2.Organizatii:
Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie(FAO) este o institutie specializata ce doreste
ridicarea nivelului nutritiei si conditiilor de viata ale populatiilor,imbunatatirea conditiei
populatiilor rurale si contribuie la dezvoltarea economiei mondiale fiind interesata de
intregul lant alimentar,de la cultivarea materiilor prime pana la repartitia familiala.
FAO ofera servicii pentru evaluarea situatiei alimentare si nutritionale,se implica in analiza
structurii consumului si a ofertei alimentare,in stabilirea prioritatilor si in identificarea
situatiilor ce necesita masuri de urgenta.
Sistemul Mondial de Informare si Alerta Rapida(SMIAR) vine in ajutorul FAO,deoarece
colecteaza,analizeaza si difuzeaza cele mai recente date cu privire la factorii ce pot afecta
cererea si oferta,necesarul si posibilitatile de supravietuire.
Organizatia Mondiala a Sanatatii(OMS) impreuna cu FAO incearca sa amelioreze problema
alimentatiei si sanatatii printr-o serie de masuri,printre care:
-intensificarea serviciilor pentru evaluarea situatiei alimentare prin accentuarea rolului
SMIAR;
-intarirea controlului produselor si asigurarea sigurantei alimentare;
-asigurarea echilibrului dintre mediu,populatie si oferta alimentara;
-dezvoltarea salubritatii alimentare prin accentuarea functiei sale de prevenire a
imbolnavirilor si contaminarilor biologice sau chimice;
-sprijinirea alimentatiei si nutritiei mamei si a copilului;
1.3.Componentele de baza:
Problema alimentara are doua componente de baza:politica alimentara si politica nutritionala.

Politica alimentara intervine pe doua planuri:unul referitor la aprovizionarea si calitatea


produselor,iar cealalta raporatata direct la consumator si capacitatea sa de consum.
Aceste interventii vizeaza unul sau mai multe din urmatoarele obiective:
-Stabilirea preturilor alimentelor fata de fluctuatiile puternice ale preturilor internationale;
-Asigurarea unui anumit nivel nutritional al populatiei subnutrite;
-Controlul preturilor alimentelor;
-Limitarea presiunii inflationiste prin controlul preturilor alimentelor;
Prin urmare,politicile alimentare reprezinta ansamblul de masuri guvernamentale de ordin
legislativ,normativ,administrativ si financiar care au in vedere obiective definite in prealabil.
Politica nutritionala vizeaza asigurarea unui echilibru intre trebuintele fiziologice de consum
alimentar si aportul dintre nutrienti pentru satisfacerea acestora.Politica nutritionala are in
vedere corectarea insuficientei in consumul unui unumit factor nutritiv ,cum ar fi vitamina
A,fierul sau iodul.Corectarea carentelor vitaminice prin distribuirea de vitamine sau
adaugarea iodului in sarea de bucatarie pot reduce malnutritia,evitand insa abordarea
adevaratelor cauze ale saraciei.
Datorita puterii de cumparare insuficiente si a vulnerabilitatii consumatorului fara bani,s-au
luat diverse masuri cum ar fi:stabilirea unor preturi-plafon pentru paine,lapte,carne si
crearea unor institutii pentru aceste practici cum sunt Food and Drug Administration (in
SUA) sau Serviciul Represiunii Fraudelor (in Franta).De asemenea,tarile industrializate,mai
au in plan:
-educarea nutritionala;
-institutii de servire a meselor in scoli;
-subventii ale consumului unor alimente vitale,bonuri de masa etc.
Campaniile de informare a consumatorilor au un rol foarte important in decizia de cumparare
a anumitor produse.Spre exemplu Comitetul pentru Diete,Nutritie si Cancer al Asociatiei
Nationale de stiinte si Societatea Americana Contra Cancerului a contribuit la atingerea unui
record in privinta consumului de fructe si legume in SUA.O alta solutie in problema
alimentara a fost gasirea de substituenti pentru produsele pe baza de zahar si
grasimi;zaharul din trestia de zahar si sfecla de zahar a fost inlocuit cu izosiropul din
glucoza de porumb iar grasimile cu inlocuitori de grasimi cu nivel scazut de calorii.
Cosumul excesiv de grasimi,de proteine animale,de zahar si de sare,problema caracteristica
tarilor industrializate,duce la boli tipice civilizatiei cum sunt:diabetul,obezitatea,anumite
forme de cancer,bolile cardio-vasculare etc,iar cca 60% din cauzele mortalitatilor,din aceste
tari,sunt legate de regimurile alimentare.

S-ar putea să vă placă și