Priveam in vid,

Doar timpul ma-ntreba rigid

Unde ma-ndrept
De ce astept...
Zadar un semn ,
O licarire,
Intr-un pustiu de lemn
Si-ntunecime.
Pleava-mi putrezea in suflet
Dar i-am raspuns printr-un sonet:
"Refuz sa mor,sa plec,sa uit!
Precum al toamnei dar naluc"
Tu pieri si te renasti tot din cenusa,
Tot asteptand o calauza.
Te pierzi in fum,lacrimi si ceata
Fara sa stii vreun scop in viata.
Mi-e dor de acele dimineti
De oaze,roua si dulceti...
Visez sa zbor in asfintit
Cu destinatia : Spre infinit!