Release by MedTorrents.

com

Rezolvarea intrebarilor la examenul de Biofizica

1.Componenta si structura moleculei de apa. Disocierea moleculei de apa.

Molecula de apa H2O este formata dintr-un atom de oxigen si doi atomi de hidrogen, uniti
de atomul de oxigen prin legaturi covalente. Prin metoda difractiei cu raze X s-a constatat ca
molecula de apa poseda o forma triunghiulara. Este considerata o asociere a unui ion O2- si a
doi ioni H+ Legaturile OH formeaza intre ele un unghi de 10428.
Structura triunghiulara a moleculei de apa poate fi argumentata si de existenta proprietatilor
de dipol electric.
Apa se disociaza in ioni de H+ si OH- . Ionul de hydrogen neavind invelis electronic,
poseda o mare capacitate de hidratare. Avind o mare mobilitate, protonul trece de la o
molecula la alta. Gradul de disociere a apei este mic, in apa pura la 250C:
[H+]=[OH-]=10-7 mol/l
- Logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentratiei ionilor de hydrogen se numeste pH:
pH = -lg[H+]
-Solutii-tampon se numesc lichidele biologice la care se pot adauga cantitati relativ mari de
acizi sau baze, fara ca pH-ul sa se schimbe simtitor. (singe-seroproteinele)
2. Momentul electric al dipolului moleculei de apa.
Un dipol electric este un ansamblu de dou sarcini electrice egale i de semn contrar ale
cror centre de greutate nu coincid. Directia momentului este orientat de la sarcina negativ
spre sarcina pozitiv, in directia axei dipolului. Momentul dipolar rezultant al moleculei de
apa este de 1,84 debye (D) 1D = 3,336x10-30 C m
3. Proprietatile apei H2O si D2O. Dependenta densitatii apei de temperatura.
Apa natural este fomat din 18 specii de molecule de ap rezultate
prin combinarea speciilor de izotopi:
1
H Hidrogen 16O
2
H Deuteriu i 17O
3
H Tritiu 18O
Specia predominant are formula H2O, cu compoziia masic H:O de 1:8.
Exista doua forme ale apei grele: D20 si DOH. Dotajul apei grele in apa obisnuita poate fi
determinat prin masurarea indicelui de refractie.
Densitatea apei se modific cu creterea temperaturii, ntre 0oC i 4oC crete cu
temperatura, apoi scade astfel nct densitatea maxim a apei este, la 4oC, de 1g/cm3. Apa i
mrete volumul la solidificare, gheaa are densitate mai mic dect densitatea apei la 0oC.
Aceste proprieti au o importan deosebit n natur. Cnd timpul se rcete, apele
lacurilor, rurilor etc. se rcesc la suprafa pn la 4oC. Cum apa la aceast temperatur are
densitatea maxim se las la fund iar la suprafa ajunge ap cu temperatur mai mare. Dup
ce toat masa de ap a ajuns la 4oC stratul de la suprafa se rcete i la 0oC nghea. Gheaa
fiind mai uoar dect apa lichid rmne la suprafa. Stratul de ap de pe fundul lacului sau
rului va rmne lichid i la o temperatur n jur de 4oC, permind existena vieii
subacvatice.
4. Rolul biologic al apei si repartitia ei in organismul uman.
Rolul apei in organism e determinat de faptul ca reprezinta un constituent principal al
materiei vii si participa la procesele fundamentale ale organismului:

Release by MedTorrents.com

-elementul esential care regleaza presiunea osmotica a clor 3 sectoare hidrice.

-mediul in care au loc multiplele reactii chimice si biochimice in organism.
-participa la mentinerea constanta a temperaturii organismului.
-participa la eliminarea deseurilor din organism pe cale renala.
-rol in protectia mecanica a fatului.
Apa totala: 60-70%
Apa intracelulara: 40%
Apa extracelulara: 20%
Plasma: 4%
Lichidul interstitial si limfa: 15%
Lichidul transcelular: 1%
Vol. Intracelular: vol. Total vol. Extracelular
Vol. Interstitial: vol.extracelular vol. Plasmatic (intravascular)
5. Dinamica fluidelor. Ecuatia de continuitate a curgerii lichidelor.
Dinamica fluidelor studiaza comportarea fluidelor in timpul curgerii si interactiunea lor cu
frontierele solide, tinand cont atat de fortele active care intretin starea de miscare cat si de
fortele rezistente, care se opun curgerii.
Viteza de curgere a fluidului printr-un tub cu sectiunea variata, situat orizontal, variaza in asa
mod, incit produsul dintre viteza V si aria sectiunii transversale S in orice loc al tubului este
aceeasi:
P1V+mv1 2 /2+mgh 1 = P2V+ mv22/2 + mgh2 , unde V- volumul masei de fluid
P-presiunea statica in locul dat a tubului.
2
Ecuatia lui Bernoulli: P+pv /2 + pgh = const Aceasta reprezinta presiunea totala a
lichidului.
P-presiuna statica in punctual dat
p-densitatea lichidului
v-viteza de curgere
h-inaltimea punctului in curentul de fluid
Cind tubul e situate orizontal h=const. ecuatia este: P+Pv2/2=const
Legea lui Bernoulli are drept consecinta faptul ca in portiunile inguste ale arborelui circular,
unde viteza de circulatie este mare, presiunea laterala este minima.
6. Curgerea laminara si turbulenta. Numarul lui Reynolds.
Curgerea laminar este un tip de curgere care are loc n straturi plan-paralele fr
intersectarea acestora. La curgerea laminara are loc legea lui Poiseuille care stabileste
volumul scurs intr-o unitate de timp a unui lichid imperfect, indiferent de orientare: V=
r4/8l x P/ l , unde V-volumul de lichid transportat prin sectiunea tubului intr-o unitate
de timp, r-raza tubului, P/ l gradientul de presiune pe sectorul l al tubului.
Curgerea turbulenta are loc atunci cind curgerea e dezordonata si apar virtejuri. In acest
regim viteza particulelor variaza continuu si haotic.
Pentru a determina care este regimul de curgere se foloseste numarul lui Reynolds, Re,
exprimat prin relatia: Re=p vr/,
unde v-viteza de curgere a fluidului
-coeficientul de viscozotate
p- densitatea fluidului
r-raza conductei.
In functie de valoarea acestui numar deosebim regimuri de curgere:

Release by MedTorrents.com

Re < 1000 curgere laminara;

1000 < Re < 2000 curgere nestabila;
2000 < Re curgere turbulenta.
7. Fenomenul osmozei. Presiunea osmotica.
Difuzia solventului din compartimentul cu solutie mai diluata catre cel cu solutia mai
concentrata se numeste fenomenul de osmoza. Presiunea necesara pentru a impiedica
transportul solventului catre solutie se numeste presiune osmotica a solutiei.
8. Legile osmozei.
Legea concentratiei:
Presiunea osmotica a unei solutii diluate la temperature constanta este direct proportionala cu
concentratia molara: Pos=KT CM , KT-constanta exprimata in N.m/mol
Legea temperaturii:
Presiunea osmotica a unei solutii diluate la concentratie constanta este direct proportionala cu
temperature absoluta: Pos= Kc T, unde Kc: N. m-2/ 0K
Legea lui Vant Hoff:
Presiunea osmotica nu depinde nici de natura solventului, nici de natura substantei dizolvate,
ci doar de nr. de particule intr-o unitate de volum.
Presiunea osmotica poate fi calculata dupa Legea lui Mendeleev-Clapeyron: Pos V=niu RT,
unde V-volumul ocupat de solutie;
R-constanta universala a gazelor;
Niu-numarul de moli;
T-temperatura absoluta.
Legea lui Dalton: (pt amestec de solutii)
Presiunea osmotica totala este egala cu suma presiunilor osmotice a fiecarei solutii in parte.
9.Osmometria. Osmometru Dutrochet.
Este confectionat dintr-un vas de sticla, al carui fund este inlocuit cu o membrana
semipermeabila. In parte superioara vasul se prelungeste cu un tub cu diametrul mic, situate
pe un cadran gradat in milimetri. In osmometru se introduce o solutie de zahar pina la nivelul
inferior al tubului vertical si se scufunda intr-un vas cu apa distilata, care trebuie sa fie la
acelasi nivel cu al solutiei din interior. Lichidul din vasul interior va urca incet in tubul
capilar. Inaltimea maxima a coloanei determina presiunea osmotica a solutiei.
10. Masurarea indirecta a presiunii osmotice. Crioscopul Bechman.
Exista o serie de metode indirecte de masurare a presiunii osmotice , bazate pe procedee
de determinare a concentratiei molare a solutiilor, dupa care se calculeaza presiunea
osmotica, insa cea mai utilizata metoda este crioscopia (concentratia molara se determina
dupa puntul de solidificare al solutiei) Crioscopul Beckman este prevazut cu un vas
confectionat din sticla, in care se introduce amestecul racitor. In acest amestec se introduce 2
eprubete din sticla, coaxiale. Eprubeta interioara e prevazuta cu 2 brate laterale si pe axa cu
un dop perforat prin care se introduce in interior termometrul Beckman. Stratul de aer dintre
cele 2 eprubete permite o racire lenta a solutiei. Starea de suprafuziune se realizeaza agitind
cu o bara magnetica pusa in miscare de rotatie cu ajutorul unui magnet in forma de potcoava.
Magnetul e fixat pe axa unui motor electric, alimentat la reteaua de curent. El este prevazut
in partea superioara cu un rezervor suplimentar cu mercur, care comunica cu rezervorul

Release by MedTorrents.com

inferior. Mercurul din acest rezervor se foloseste pentru a regla cantitatea de mercur din
rezervorul inferior, ceea ce este necesar pentru a face posibila masurarea variatiei de
temperatura in intervalul dorit.
11. Fenomene celulare dependente de osmolaritatea mediului.
In mediile hipotonice apa patrunde prin endosmoza in interiorul celulei, producind
turgescenta la celulele vegetale. In mediile hipertonice apa iese din celule, provocind
separarea celor 2 membrane la celulele vegetale, fenomen numit plasmoliza. Celula se
micsoreaza si membrane plasmatica se desprinde de invelisul celulozic.
12. Metode fizice de cercetare a permeabilitatii membranelor.
- Metoda osmotica, care consta in evidentierea vitezei de variatie a volumului celulelor
introduse in solutiile hipotonice sau hipertonice.
-Metoda indicatorilor, care se bazeaza pe nivelul de variatie a culorii continutului
intracellular la patrunderea in celula a anumitor substante.
-Metoda conductibilitatii electrice a membranei. Cind masurarile se efectueaza la frecvente
joase a curentului alternativ, conductibilitatea electrica este masura permeabilitatii
membranei. Aceasta metoda e utilizata numai in studiul permeabilitatii membranei pt ioni.
-Metoda atomilor marcati, care se bazeaza pe folosirea izotopilor radioactivi. Patrunderea
substantei in celula sau iesirea din celula poate fi inregistrata cu ajutorul controlului de
radiatii ionizante.
Acest studio are o mare importanta mai ales pt farmacologie si toxicologie. Efectivitatea
preparatelor farmaceutice deoinde in mare masura de permeabilitatea membranelor celulare
pentru ele.
13. Coeficientul de viscozitate si unitatile de masura. Formula lui Newton.
In fluide, fortele de atractie intermoleculare se opun deplasarii relative a moleculelor
vecine, determinind aparitia unei frecari interne, numita viscozitate. Expresia fortei de
frecare este data de formula lui Newton:
F= S v/x, unde F-forta de frecare;
S-suprafata de contact;
v/x gradientul de viteza;
-coeficientul de viscozitate absoluta, o constanta
caracteristica fluidului.
Coeficientul de viscozitate absoluta este numeric egal cu forta de frecare pe care o exercita
un strat mono-molecular din interiorul uni fluid asupra altui strat mono-molecular cind
gradientul vitezei relative este unitar.
Unitatea de viscozitate in SI este Pa.s, iar in CGS in poise, de obicei folosindu-se,
centipoise (1cP=0,01P)
14. Curgerea lichidului prin tuburi capilare. Legea lui Poiseuille.
Studiind curegerea laminara prin tuburi capilare, Poiseuille, a stabilit ca volumul de lichid
V scurs intr-un interval de timp t este dat de relatia:
V= r4p/8l x t, unde p-diferenta de presiune hidrostatica la capetele
tubului prin care curge lichidul, r-raza tubului, l-lungimea tubului, - coeficient de
viscozitate.

Release by MedTorrents.com

Este dificil de determinat coeficientul de viscozitate absoluta a lichidelor, de aceea in

practica se accepta coeficientul de viscozitate relativa, care reprezinta raportul dintre
viscozitatea absoluta a lichidului studiat si cea a unui lichid de referinta.
15. Determinarea coeficientului de viscozitate prin metoda lui Ostwald.
Fie t timpul de curgere al lichidului cercetat si t0 de curgere al apei distillate. Deoarece
lungimea si raza capilarului precum si volumele scurse V si V0 are loc relatia: r4p/8l x
t= r4p/80l x t0
Simplificind, obtinem: p t/=p0t0/ 0
Curgerea lichidului se face sub presiunea exercitata de greutatea proprie a coloanei de lichid,
deci rezulta: P=pgh
P0=p0gh unde h este inaltimea coloanei.
Inlocuind, obtinem:
p g h t/ = p0 g h t0/ 0, de unde / 0 = p/p0 . t/t0
Valoarea lui poate fi usor calculata dupa formula:
= 0 . pt/ p0t0
16. Legea lui Stokes. Coeficientul de viscozitate relativa a singelui. Viscozitatea singelui
circulant.
Numai pentru corpuri sau particule de forma sferica, care se misca cu viteza constanta
printr-un fluid, este valabila legea lui Stokes, care are urmatorul enunt:
Forta de rezistenta F opusa miscarii corpului este proportionala cu coeficientul de
vascozitate al fluidului, raza corpului si viteza miscarii.
Fr=6 rv
Asupra particulei actioneaza 3 forte: Forta de greutate: mg; forta lui Arhimede Fa;
si forta de rezistenta Fr. Miscarea particulei va deveni uniforma cind rezultanta acestor forte
va deveni nula: mg+Fa+Fr=0
LIPSA
17. Natura si directia fortelor de tensiune superficiala. Coeficientul de tensiune
superficiala si unitatile de masura.
Fortele de tensiune superficiala iau nastere ca urmare a
interactiunii moleculelor la frontiera dintre 2 faze, tinzind sa
micsoreze suprafata interfetei. Pe fiecare portiune a conturului
suprefetei libere, aceste forte actioneaza perpendicular pe
contur si tangential la suprafata lichidului.
Marimea fortei de tensiune superficiala, ce revine la o unitate de lungime a conturului
suprafetei libere a lichidului este numita coeficient de tensiune superficiala : =F/l
Coeficientul de tensiune superficiala se poate defini si prin relatia:
=w/s, unde w- este variatia energiei libere;
s- variatia suprafetei stratului interfazic.
Rezulta ca valoarea coeficientului de tensiune superficiala este egala cu valoarea lucrului
mechanic consumat pentru marirea suprafetei libere a lichidului cu o unitate.
Unitatea de masura pentru coeficientul de tensiune superficiala este:
-In SI: []SI = N/m=J/m2
-In sistemul tolerat (CGS) []CGS =dyn/cm

Release by MedTorrents.com

18. Fenomene capilare. Formula lui Laplace.

Ridicarea lichidului aderent si coborarea lichidului neaderent intr-un tub capilar are loc
sub actiunea presiunii suplimentare create de suprafata curba a meniscului. Valoarea acestei
presiuni depinde de raza de curbura r a meniscului si de tensiunea superficiala a lichidului,
conform formulei lui Laplace:
P=2 / r
Daca in lichidul din capilar se afla o bula de gaz si presiunile la capetele capilarului sunt
egale, atunci sunt egale si razele celor 2 curburi. Prin urmare si presiunile suplimentare sunt
egale. Cind o presiune din exterior pune lichidul in miscare are loc modificarea ambelor
meniscuri. Rezultanta acestor presiuni se opune presiunii din exterior. La un numar n de bule
de gaz aceasta presiune poate deveni egala cu valoarea presiunii din exterior sint in rezultat
curgerea prin capilare se va stopa. Cind mai multe bule de gaz nimeresc in capilarele
sistemului vascular sangvin se formeaza embolia gazoasa.
19. Stalagmometrul. Determinarea coeficientului de tensiune superficiala prin metoda
relativa.
O picatura de lichid de masa m se va desprinde de gura capilarului daca greutatea picaturii
devine egala cu forta de tensiune superficiala:
G=F sau mg= l mg=2 r , unde r-raza raza capilarului, l=2 r lungimea
conturului gurii capilarului.
Daca notam cu M masa lichidului si cu n numarul picaturilor de masa m putem scrie:
M=m.n. Masa unei picaturi se poate exprima in functie de densitatea p si volumul V al
lichidului:
M=p Vm n= p V, deci m= p V/n
Inlocuind pe m din ultima relatie, obtinem:
p V/n . g = 2 r
Pentru solutia de referinta vom avea:
p 0V/n 0 . g = 2 r 0 , unde 0 - coeficientul de tensiune superficiala al
apei distilate; V-volumul lichidului; p 0 - densitatea apei distillate;
n 0 nr. picaturilor de apa distilata.
Impartind ultimele 2 relatii, obtinem: p n 0 / p 0 n = / 0
Relatia din care se poate exprima coeficientul de tensiune superficiala a solutiei: = 0 .
n0p / np0
Stalagmometrul Traube reprezinta un capilar fixat vertical intr-un stativ. Portiunea de
mijloc a capilarului reprezinta un rezervor cu volumul V, delimitat cu un reper superior A si
unul inferior B. La extremitatea superioara se gaseste atasat un tub de cauciuc, cu ajutorul
caruia se aspira lichid in stalagmometru.
20. Determinarea coeficientului de tensiune superficiala prin metoda desprinderii
inelului. Substante tensoactive.
Fie un inel de metal pentru care lichidul cercetat este aderent. Inelul se aduce in contact cu
suprafata libera a lichidului; la inel adera un strat subtire de lichid, asupra caruia actioneaza
fortele superficiale, care se compun intr-o rezultanta Ft
Luind in consideratie faptul ca stratul mentionat are 2 suprafete, forta rezultanta a tensiunii
superficiale se determina din relatia:

Release by MedTorrents.com

Ft = 2 r1 + 2 r2 = 2 (r1+r2) unde:
-coeficientul de tensiune superficiala;
r1 raza interioara a inelului;
r2 raza exterioara a inelului;
Pentru ca sa desprindem inelul de pe suprafata lichidului, trebuie sa actionamcu forta F:
F=Ft
Determinind aceasta forta, cu ajutorul unei balante de torsiune si tinind cont de relatia de
mai sus, obtinem formula:
= F/ (d1+d2) unde d1 si d2 sunt diametrele respective ale inelului.
21. Producerea ultrasunetului. Inregistrarea ultrasunetului.
Ultrasunetele sunt vibratii mecanice ale particulelor unui mediu elastic ce se propaga in
spatiu sub forma de unde longitudinale, frecventa carora e cuprinsa intre 2 . 104 Hz si 1010 Hz.
Producerea ultrasunetelor se realizeaza cu ajutorul dispozitivelor numite transductoare de
tip piezoelectric sau magnetostrictiv.
Efectul piezoelectric direct consta in aparitia diferentii de potential electric pe fetele unor
cristale, sub actiunea unei presiuni din exterior.
Transductorul magnetostrictiv se bazeaza pe modificarea dimensiunilor unui corp
fieromagnetic, situate intr-un cimp magnetic exterior.
Receptionarea ultrasunetelor se face cu un dispozitiv care functioneaza in baza efectului
piezoelectric direct. Undele ultrasonore duc la polarizarea cristalului piezoelectric si ca
urmare la generarea cimpului electric alternativ.
Propagarea undelor ultrasonore, prin medii elastice, are loc cu vitee ce depend de
elasticitatea si densitatea mediului, fiind cuprinse intre 3 . 102 m/s si 6 . 103 m/s.
Avand o lungime de unda mica, ultrasunetele se propaga sub forma de fluxuri inguste bine
orientate.
22. Efecte fizice ale ultrasunetelor.
Efectele fizice ale ultrasunetelor sunt: mecanice, termice, electrice, optice, chimice.
Din efectele mecanice fac parte: cavitatia, dispersia, precipitarea, degazarea lichidelor,
coagularea.
Cavitatia este un fenomen complex urmat de efecte secundare importante, apare la
propagarea ultrasunetelor cu energii mari in lichide. Sursele de ultrasunete pot emite oscilatii
de energii considerabile si cu presiuni de zeci de atmosfere. In asa caz apar ruperi locale ale
lichidului cu aparitia unor cavitati initial vidate, dar se umplu rapid cu gaze rarefiate sau cu
vaporii lichidului.In bulele formate presiunea variaza cu zeci de atmosfere in ritmul impus de
frecventa ultrasunetelor. Fiecare zona a lichidului e supusa unor comprimari si dilatari
excesive. Bulele gazoase mici, umplute cu vapori, care se dilate rapid, apoi revin la un volum
extrem de mic formeaza implozia. Ele provoaca unde de soc cu presiuni mari si produc
ruperi de legaturi chimice, provoaca ionizari si duc la distrugerea microstructurii substantei.
Dispersia are loc la intensitati si frecvente relative mari. Iradierea cu ultrasunete permite
formarea unor sisteme de dispersie. Efectul are loc fiindca particulele substantei oscileaza cu
amplitudini diferite, iar in lichide-datorita cavitatiei.
Precipitarea este fenomenul invers dispersiei si apare la intensitati mici ale ultrasunetelor.
Sub influenta presiunii acustice se amplifica miscarea particulelor si duce la cresterea
probabilitatii ciocnirilor si la formarea unor aggregate moleculare.

Release by MedTorrents.com

Degazarea lichidului are loc atunci cind cavitati relative stabile se unesc si se ridica la
suprafata lichidului, emitind gaze dizolvate.
Efectele termice se datoreaza energiei absorbite de catre substanta, depinzind de
intensitatea si frecventa ultrasunetelor si de coeficientul de absorbtie al substantei.
Efectele electrice constau in aparitia de tensiuni alternative in lichid ca urmare a oscilatiei
particulelor purtatoare de sarcini electrice. In cavitati apar diferente de potential electric intre
peretii lor si pot produce descarcari electrice in gazelle rarefiate.
Efectele optice constau in modicarea indicelui de refractie al substantei ca rezultat al
comprimarii si dilatarii succesive a mediului in care se propaga undele ultrasonore.
Distrugerea bulelor in timpul cavitatiei e insotita uneori de emisia de radiatii ultraviolete.
Efectele chimice depend de temperatura mediului si de concentratia substantei. Sunt legate
de cavitatie, constind in declansarea sau accelerarea unor reactii chimice.
23. Efectele biologice ale ultrasunetelor.
Efectele biologice depend de caracteristicile undei ultrasonore: intensitate, frecventa, doza.
Din punct de vedere al efectelor biologice ultrasunetele au fost clasate in 3 grupe: de
intensitate mica (0,5-1,5 W/cm2), de intensitate medie (1,5-3W/cm2), de intensitate mare (310 W/cm2).
La intensitati mici, tesuturile nu sufera schimbari morfologice, doar functionale. Apare un
current citoplasmatic ce stimuleaza procesele fiziologice.
La intensitati medii curentii citoplasmatici devin puternici si impiedica desfasurarea
normala a mecanismelor celulare. Se modifica permeabilitatea celulara.
La intensitati mari se produc modificari structurale ireversibile. Tesuturile embrionare si in
general celulele tinere sunt mai sensibile la iradierea cu ultrasunete decit celulele mature.
Pt un biosistem viu cavitatia e ft periculoasa datorita temperaturilor si presiunilor mar ice
insotesc unda de soc a imploziei. La nivel molecular se produc oxidari si polimerizari, apar
radicali liberi. La nivel cellular se produce hemoliza, rupture si luxatii ale unor cili, se
modifica permeabilitatea membranei, creste volumul mitocondriilor.
24. Inhalatorul ultrasonor.
Inhalatorul ultrasonor e destinat pentru profilaxia si tratamentul sistemului respirator.
Constructiv, aparatul include 3 elemente principale:
-blocul electronic
-camera de pulverizare
- transductorul piezoelectric.
In camera de pulverizare se toarna solutia unei subst. medicamentoase pina la nivelul
reperului de sus. Capacul cu tubul de respiratie se plaseaza astfel ca cea mai ingusta fanta sa
coincide cu orificiul in pahar. Camera se conecteaza la blocul electronic, apoi inhalatorul la
priza curentului in retea. In camera se observa formarea aerosolii, iar peste citeva sec. prin
tubul de respiratie apare un get vizibil de aerosol.
25. Relatia Dopler. Determinare vitezei de curgere a singelui prin metoda ultrasonora.
Metoda ultrasonora bazata pe efectul Doppler se explica prin faptul ca daca unda incidenta
intilneste un mediu in miscare, unda reflectata are o alta frecventa decit unda incidenta.
Astfel, se poate determina viteza de miscare a mediului, analizind frecventa undei reflectate
de pe hematii.

Release by MedTorrents.com

Modificarea frecventei ultrasunetului se poate calcula dupa relatia data de Doppler: f =

2f v/c . cos * unde: f-frecventa cristalului emitator;
f variatia de frecventa suferita de unda incidenta;
v- viteza singelui;
c-viteza ultrasunetului in mediul dat;
*- unghiul format intre directia fasciculului ultrasonor si directia de deplasare a singelui.
Astfel viteza sangelui se poate calcula dupa relatia:
v= c/ cos * . f/ f