Eram un om fara emotii, Vaslind la deal pe malul sortii. Cu constiinta chinuita Traversand timpul pierdut, Mergeam cu fruntea-ncremenita Cugetand calea destinului. Si-atunci, pierdut si parasit Ajung sa vad in zare o oaza a sperantei celei de mult pierdute. Esti o faptura delicata Ce nu aduce-a om, Fiindca atunci cnd prima oara te-am vazut Simtit-am ca un nger esti. Cnd n a volbure-i mele minti tu ai intrat, Deodata totul s-a calmat Dnd ntunericul deoparte si ramnnd doar tu. Desi tu pari ca esti neputincioasa asupra mea tu esti vointa. C-un singur gnd ,de-al tau, tu poti Sa ma transformi n piatra. Acum esti doar un vis ferice Ce plamadeste-n interior Ceva necunoscut de ei... Ceva uitat de lumea asta...
De ce-ar trebui ca eu sa-ndur
Pecetea unei sorti cam dure? CU ce-am gresit eu oare ca sunt cu 3 ani mai mare? EU sper de ca durerea sa o alugi fiindca-mi
fapt si in secret sa-mi dispara doar tu esti fiinta cea mai draga.
te-am vazut si mi-am dat seama ca nu esti chiar din cer