cosmarurile... eu am ales cel mai frumos vis! mult catatonic si pierdut in mine, nou la tine imi revin chiar si din rime.
Un soare-al universului ai devenit,
Un epicentru de la baza unei catastrofe... gata sa agite orice spirite atrofe blocate intr-o repetitie a timpului incremenit. Un gram de alcool in sange, o soapta-a zidului vecin, tu toate le inlocuiesti cu tine dar nu golesti ,ci umpli. orice dorinta veche, tu, o transformi in scara catre tine si nu astepti sa vezi ce se intampla, renasti totul ca o nebuloasa. Am devenit o stea pe cerul infinit. Acum, iti mai dai seama care sunt sau asta e motivul pentru care m-ai numit Luceafar? Pierdut ca un copil in mall asa ma plimb prin poezie si-mi caut rana de unde-mi curge gandul. Dansez mimetic versul Scuipat si injurat de toti escrocii. Mananc doar aerul din paine si ma satur langa tine. Calmez torpile subcutanate Ce iti ataca neuronii cu-o soapta Care iti dicteaza ce sa faci si cum sa faci. Dar cand auzi injuraturile Te bucuri ca sunt atacat. Sa-ti spun de ce tot scriu: Sunt bolnav si nu ma pot opri SInguratate nu-i medicament E tratament la domiciliu Si ca exemplu eu stau pe citostatice.
nu pot crea fara emotii
iar ratiunea e impotriva creatiei. cearcane -dragonu ak 47 Cand nimeni nu mai vede ma simt bine De cunoasterea de sine care ma mentine liber Liberul tau arbitru e o capcana Si n cap ncap multe gnduri ca hrana. Crucificat pe o inima de lemn astept sfarsitul unei vieti pierdute-n poezie si parca-mi curge-o lacrima sau doua ce imi lasa impresia de scurt regret. Dar nu e... E de fapt mandria-mi lapidanta ce-mi face soarta si mai grea de operat
cu un cutit , ce-i drept cam ruginit,
dar care insa taie cam tot ce-i iese-n cale. de-o floare nu m-am bucurat vreodata... si nici macar de rasul unei fete eram prea coplesit de propria-mi trufie. Acum e prea tarziu... nimic nu-i de facut decat sa-mi tin si ultima suflare intr-un piept deja inchis. Lumea te ignora si nimic n-asteapta de la tine. tu oare de ce-ti mai faci in continuare vise inutile? Mai bine ramai singur, Si singur ai sa mori. Dar nu e jale, ca-n moarte suntem unul, toti!