Sentimentul scrisului l-am avut odat i l-am prsit.

i am s v mrturisesc de ce
am prsit sentimentul scrisului. Prefer nopile ndelungi, s gndesc versuri i dup
aceea s le dictez soiei mele brusc. De ce? Pentru c Gutenberg a repezit toate
cuvintele pe un plan. Ori cuvintele sunt n spaiu. Exact ca Niels Bohr care a desenat
schema atomului pe un plan , dar atomul este in spaiu. Cuvintele sunt spaializate.
Ele nu sunt ca lucrurile acestea, moarte.Ele sunt vii: ntre mine i tine, ntre mine i
tine, ntre mine i tine. Ele au via, ele sunt spuse, se spaializeaz i sunt
receptate. Evident c dup ce cuvntul, mi-l scrie soia mea, m uit cu ochiul rece
i-l ndrept . Dar nu scriu cu ochiul rece, pentru c tiu de 7 ori limba romn, sunt
poliglot de limb romn i tiu de 20 de ori limba poezeasc, i am tendina de a o
perfeciona , de a o face lucioas, de a o face perfect. Perfectiounea nu are de a
face cu arta.Nu are de a face cu arta!.Am si scris o data ca dupa ce faci un cub
perfect trebuie sa ii drobesti un colt pentru ca sa se mire toti de ce ar fi perfect , de
ce nu e perfect acel cub, ce perfect ar fi el daca nu ar avea un colt zdrobit. Caci
daca el ar fi perfect, zic eu acum, daca ar fi perfect , nimeni nu l-ar baga in
seamana. Perfectiunea nu atrage atentia!