ANESTEZIE CURS 1

APARATUL DENTO MAXILAR DORIN BRATU

Anatomia clinica a capului si gatului Victor Nimigean

Chirurgie oro-maxilo-faciala vol 1 Anestezia - Ganuta
Anestezie in stomatologie Vasiluta
Atlas de tehnici uzuale in anestezia loco regionala in stomatologie Ion Maftei

Anestezie curs 2

Anestezia locala si regionala (ALR)

Suprima durerea prin actiunea directa asupra receptorilor senzitivi, periferici sau prin
impiedicarea propagarii sensibilitatii algice spre centrii nervosi conticali. Unii autori o numesc
analgezie locoregionala. Analgezia se obtine cu ajutorul substantelor analgezice, care sunt fie
aplicate local, fie administrate prin injectii. Ca si indicatii: toate interventiile asupra dintilor,
parodontiului sau osului alveolar; pt prepararea cavitatiilor pt obturatii; slefuirea dintilor in scop
protetic; pt trepanarea dintilor vitali; pt extractiile dentare; chiuretajul periapical sau in rezectie
apicala; chiuretajul alveolar; pt odontectomia dintilor inclusi; pt alveolotomie; pt
parodontopatile marginale; pt chisturile d emaxilar sau pt extirparea tumorilor gingivoalveolare;
pt deschiderea supuratiilor limitate; pt operatiile mai mari asupra partilor moi ale fetei si gatului
ale oaselor maxilare, sinusurilor, nasului sau pt eradicarea proceselor infectioase sau tumorale;
in traumatismele maxilo faciale; malformatiile congenitale pt chirurgia plastic, restauratoare;
Pt interventiile in cavitatea bucala sau la fata, anestezia loco regionala are urmatoarele
avantaje: actiunea anestezicului e limitata la structurile asupra carora se intervine fara a influenta
teritorii intinse si fara riscul accidentelor toxice, generale, severe; faptul ca pacientul este tot
timpul constient, permitand o colaborare permanenta cu operatorul; administrarea e usoara, cu o
tehnica simpla si precisa, campul operator ramanand liber; nu necesita aparatura speciala, medic
anestezist sau personaj ajutator, odata anestezia instalata se poate lucra in conditii civilizate; nu
necesita pregatiri speciale pre-anestezice si nici o supraveghere indelungata sau ingrijiri
deosebite; nu suprima reflexul faringian, deci nu exista pericolul axfixiei pulmoare; nu provoaca
tulburari ulterioare sau tardive; poate fi potentializata printr-o medicatie sedativa, preanestezica,
in scopul inflentarii constientei bolnavilor dar si a diminuarii receptivitatii lor psihice.
Inconveninte, greutati, contraindicatii: anestezia loco regionala nu este absolut
contraindicata decat in mod exceptional, atunci cand se pot ivi accidente sau cand starea
bolnavului nu permite efectuarea anesteziei (la bolnavii hipetensivi, la bolnavii coronarieni, la
cei hiper si distiroidieni, e contraindicata, stari de emaxiere sau casexie, diabet, insuficienta
hepatica, epilepsie, afectiunile neuropsihice, labilitatea psihica, impun o grija deosebita sau chiar
evitatarea anestezie loco regionale. La hipertensivi nu se va folosi novocaina. Anestezia loco
regionala nu se face la copii mici, pt ca reactiile emotionale sunt piternice. Perioada menstruale,
primele 2 luni si ultimele 2 luni de sarcina impun prudenta pt folosirea ALR, dar si la mamele
care alapteaza, la care se pot totusi face doze mici de anestezie. Nu poate fi practicata pt
procesele patologice care impiedica accesul corect al zonei unde trebuie introdus acul (trismusul
intens). Dupa sectorul de interventie senzitiva asupra caruia anestezicul actioneaza, ALR se
utilizeaza sub urmatoarele forme: anestezia locala (terminala, ce actioneaza asupra receptorilor
senzitivi din tesuturi si inhiba excitabilitatea lor prin perceptia senzatiilor dureroase; anestezia
regionala (de conductie) ce actioneaza fie asupra trunchiurilor nervoasa (tronculara bazala)
asupra ramurilor ce se desprind din aceste trunchiuri (anestezia tronculara periferica), fie chiar
asupra ganglionului Gasser (anestezie tronculara centrala). Tehnica generala a ALR prin injectie:

se face pregatirea bolnavului, examen clinic general, chiar pt interventiile minore, pt a se afla
daca starea bolnavului nu contraindica o substanta anestezica. Se intreaba bolnavul asupra
catorva date de anamneza, in legatura cu: antecedente hemoragice, alergice, tulburari sau
accidente survenite la anestezii sau interventii anterioare, existenta unora afectiuni ca: diabet,
cardiopatii, afectiuni hepato renale. Se vor face ivestigatii clinice cum sunt: se ia pulsul
bolnavului, tensinea arteriala, reflexele, ascultatia pulmonara, se poate palpa ficatul, daca se
depisteaza ceva anormal se consulta alti specialisti.

ANESTEZIE CURS 3 - 23oct

Pregatirea siringii: siringa si acele se manevreaza in conditii de asepsie; se verifica

etanseitatea pistonului, starea si permeabilitatea acelor, calitatea solutiei anestezice, eticheta
fiolelor, pt a se vedea concentratie solutiei anestezice, aspectul solutiei; se mai verifica
etanseitatea flaconului. Inainte de a se aspira anestezicul, gatul fiolei va fi sters cu alcool sau
trecut prin flacara.
Asepsia campului operator: In injectia pe cale cutanata se va proteja astfel: tegumentul va
fi degrezat cu benzina, iod sau...... Se sterge bine cu alcool (eter iodat), sau se poate folosi
tinctura de iod (iritant). In cazul in care injectiile se fac endobucal, se spala cu apa oxigenata sau
permanganat de sodiu, se sterg depozitele de pe dinti cu tampoane, se repereaza cu mana stanga
locul unde se face intepatura, se usuca mucoasa cu o compresa sterila, se badijoneaza cu
antiseptic (alcool), sau se poate da cu o solutie (gingicain, stomacain).
Injectia anestezica propriuzisa: endobucal - acul nu trebuie sa atinga buzele dintii sau
limba. Solutia anestezica se va injecta fara presiune. Se aspira pt a vedea daca nu intra sange in
siringa (sa nu fie in vas). Daca vine sange in siringa, se scoate acul, se mai realizeaza odata
asepsia, se face o alta punctie, sau acul se retrage putin si se lasa anestezicul. In anesteziile
paraosoase, bizoul acului sa fie orientat spre os. Daca se va face o noua intepatura se vor lua
toate masurile de asepsie si se va schimba acul. Dupa injectare se asteapta 5-15 min pt difuzia
anestezicului. Anestezia periferica tronculara la gaura infraorbitara se face mai repede in cateva
minute. Nu se incepe interventia pana nu se asigura ca anestezia s-a instalat. Pe toata durata
instalarii anestezicului, pacientul trebuie supravegheat (se observa faciesul, pulsul, tensiunea,
senzatie anormala) si se supravegheaza si 10 minute dupa terminarea actului operator, va fi
mentinut in repaus in pozitie sezanda sau culcat. In situatia in cazul bolnavului i-a fost rau,
pacientul trebuie insotit in drum spre casa si nu trebuie lasat sa conduca masini.
Face parte din actul anestezic si trebuie administrata tinand cont de toate datele
pacientului (natura interventiei si ce i se administreaza)
Obiectivele premedicatiei - sa provoace o stare de calm, indiferenta si un grad oarecare de
amnezie. Sa faciliteze inductia, mentinerea anesteziei si sa asigure un grad de calmoperatorie. Sa
scada secretia salivara. Sa suprime hiperactivitatea reflexa, vegetativa, atat pe cale vagala cat si
pe cale simpato-adrenalinica. Ambele se manifesta prin tulburari de ritm. Sa ridice pragul
sensibilitatii dureroase. Sa diminueze efectele dureroase ale unor substante care se folosesc in
premedicatie (atropina, substante antispastice sau barbiturice). Sa scada metabolismul bazal in
perioada operatiei.
Medicamente utilizate in premedicatie: (singure sau in diferite asocieri)
1. Analgezice (opiacee)
2. Vagolitice (atropina, scopolamina)
3. Sedative (barbiturice)
4. tranchilizante (derivate de fenotiazina)
SUBSTANTE ANALGEZICE

Morfina - actioneaza la nivelul SNC, e un analgezic puternic, are actiune sedativa, euforizanta si
hipnotica. Deprima centrul respirator al tusei si centrul vaso motor. Pe aparatul circulator poate
da tensiune arteriala moderata, influenteaza ritmul respirator, mai putin amplitudinea
respiratiilor, varsaturi, provoaca mioza (pupile punctiforme), efectul dureaza aproximativ 4 ore.
Se elimina partial, metabolizata prin ficat si pe cale renala. Doze: la copii: 0,2 mg pe kg corp
intramuscular cu o ora inainte de operatrie; la adult: 8-20 mg pe kg intramuscular cu jumatate de
ora inainte de operatie. O fiola contine 20 mg concentratie 2%.
- Hidromorfonul,
- Petidina,
- Mialginul sau Metadonul
SUBSTANTE VAGOLITICE
Atropina - are efect vagolitic, blocheaza efectele vagale, inhiba secretia salivara si relaxeaza
musculatura neteda. Doze: la copii: 0,02 mg / kg corp, intramuscular cu o jumatate de ora
inainte de interventie; la adult 0,3 - 0,5 mg / kg corp
Scopolamina - efect antiemetic se da la copil dar la batrani nu, pt ca poate duce la delir si la stari
confuzionale. Doze: la copii: 0,1 mg pe kg corp, intramuscular cu jumatate de ora inainte, la
adult: 0,25 mg intramuscular cu 60 minute inainte
SUBSTANTE SEDATIVE - tablete, supozitoare sau siropuri
- cu durata lunga - fenobarbital si luminal (8-12 ore)
- cu durat amedie - 4 ore (ciclobarbitalul)
- cu durata scurta - 2-4 ore
FENOBARBITALUL - anticonvulsionant - doza copii 4-6mg / kg corp, cu 30 de minute inainte,
adult 100-200 mg cu o ora si jumatate inainte de interventie
TRANCHILIZANTELE - reduc anxietatea si emotivitatea (carbamatul, meprobamatul si
hidergina) si mai sunt si derivatii de fenotiazina (acioneaza pe SNC deprimand urmatorii centrii
- sistemul activator reticular, provocand somn, poate afecta centru termoreglator, centrul vomei,
centrul vasomotor dand vasodilatatie si hipotensiune arteriala. Pe aparatul circulator la nivelul
inimii poate da tahicardie, la nivelul periferiei vaso dilatatie prin deprimarea centrului
vasodilatator, in doze terapeutice nu deprima respiratia si reduc secretiile bronsice, pe aparatul
digestiv au efect antiemetic, reduc secretiile salivare, dar au efecte toxice asupra ficatului. La
alegerea anestezicului se utilizeaza premedicatia, preanestezia de baza plus anestezia
potentializata s anestezie vigila. In alegerea premedicatiei se va tine seama de varsta, greutate,
starea generala a bolnavului, starea mentala a lui, de natura interventiei anesteziei si de
tratamentele medicamentoase recente. In principiu premedicatia completa cuprinde un
medicament vagolitic (atropina) si unul sau mai multe substante care sa produca sedare,
analgezie si tranchilizare. De obicei in situatia in care se ajunge ca stomatologul trebuie sa faca
premedicatie (chirurgul) se discuta cu medicul anestezist.

Anestezie curs 4 - 30 octombrie

Substante anestezice
Caracteristicile unui bun anestezic local. Din start trebuie sa stim ca nici un anestezic nu
este unul ideal. Trebuie sa aiba inductie rapida, sa aiba durata de actiune suficient de lunga, sa
fie eficient in cantitate mica, sa aiba timp de conservare lung, sa aiba un pH normal, sa fie
solubil in apa, sa fie solubil in lipide, sa fie stabil in solutie, sa dea o buna relaxare musculara, sa
fie compatibil cu substantele medicamentoase cu care se asociaza, sa se poata steriliza usor prin
mijloace specifice, sa nu aiba actiune excesiva asupra SNC sau SN vegetativ, sa nu deprime
excesiv miocardul, sa nu dea vasodilatatie cerebrala, sa nu fie toxic hepato-renal, sa nu
determine reactii alergice, sa nu fie iritant pt tesuturi, sa nu se descompuna prin fierbere, sa nu
creeze dependenta.
Continutul ideal al unei solutii anestezice este alcatuit din: anestezicul local, apa distilata,
cu sau fara basoconstrictor, antiseptic, agent pt mentinerea pH-ului, agent pt stabilizare ce
previne descompunerea componentelor.
Substante anestezice locale injectabile: XILINA (xilocaina, xilestezinul, lodocaina,
octacaina si altele) - este o amida, a fost preparata in 1943, este un praf cristalin solubil in apa si
alcool, este putin sensibil la lumina si slab solubil in lipide, are o putere anestezica mai puternica
de 4 ori decat procaina, si NU ESTE IRITANTA PT TESUTURI, este de 2 ori mai toxica decat
procaina, are timp de inductie rapid (0,8-2 min), anestezia dureaza cam 90 min daca este xilina
simpla fara adrenalina, are efect mai bun injectabil decat topic, nu produce vasodilatatie, nu da
reactii alergice, poate fi utilizat si ca anestezic de contact, insa xilina este inferioara cocainei ca
putere anestezica, si este mai putin toxica decat cocaina, se poate asocia cu sulfamidele, are
putere mare de difuzare, nu poate fi utilizata pe cale digestiva, orala, pt ca este distrusa in
procent de 2 treimi de ficat, se metabolizeazaa in ficat cam 70%, SE ELIMINA RENAL, IN 12
ORE DUPA INJECTIE, ca si compozitie, se gaseste sub forma de solutii de 1%, o fiola de 2 ml
contine 0,02 grame, iar fiola de 10ml contine 10grame, sol 1% E INDICATA in anestezia prin
infiltratie, pt anestezia plexala si mai rar troncular, sol de 2% se gaseste in fiola de 2 ml si
contine 0,04 grame, se foloseste pt anestezii prin infiltratii, pt anestezia plexala, tronculara si
bazala, se mai foloseste in anestezia spinala, supraarahidiana, se foloseste ca anestezie de
suprafata pt bronhoscopie, pt intubatie traheala sau pt diverse manevre orologice, se poate folosi
si in oftalmologie, pt anestezia corneei si a conjunctivei; mai exista si solutie de 4% care se
gaseste in fiole de 2 ml sau 20 ml; exista si 5% si se gaseste in fiole de 0,10 grame. Doza zilnica
minima este de 300 mg solutie xilina sigura sau 400 miligrame cu adrenalina. Adaosul cu
adrenalina prelungeste cu 40 % durata anesteziei.
Contraindicatiile xilinei - contraindicata in afectiuni grave hepato renale, deficite
ponderal, epileptici (tendinte la combustie), cardiopatiile decompensate, blocul atrio ventricular,
bolnavi care prezinta bradicardie, in hipertensiune arteriala severa, in starile febrile, la cei cu
intoleranta la fenancetina sau aminofenazona,

Contraindicatii xilina cu adrenalina- in tahicardia paroxistica, in insuficienta coronariana,

tulburari de conducere atrioventriculare, hipertensiunea arteriala maligna, tireotoxicoza, diabet
decompensat, glaucom, astmul bronsic si in hipersensibilitate la sulfati.
Efectele generale ale xilinei - poate avea efecte asupra SNC, si anume, la inceput actiunea
asupra SNC depinde de concentratia in sange, avand actiune anticonvulsivanta, dupa care devine
convulsivanta, pana la 4 miligrame pe ml, xilina are efect convulsivant, iar peste 5 miligrame pe
ml poate aparea efect convulsive cu semne premoritorii, apar parestezii periorale si a limbii,
pacientii pot prezenta cefalee, ameteli, logoree, agitatie, dupa care pot aparea tulburari
senzoriale, nistasmus, pot acuza un tiuit in urechi, diplopie sau vertij, mai poate aparea greata,
senzatie de voma, somnolenta, dezorintare, care duce spre pierderea starii de contienta; alte
semne clinice obiective: paloarea, vocea paritonala, tulburari de vorbire, frisoane, tremuraturi
ale extremitatilor, tahicardie. Simptomele pentru procedeele respective trebuiesc depistate.
Atunci cand concentratia de xilina din sange ajunge la creiei si este peste 10 micrograme
pe ml, semnele primonitorii pot fi mascate de premedicatie sau pot chiar lipsi sau daca se face o
injectie intravenoasa cand se poate instala convulsia generalizata sau poate da depresiune
centrala in indicii sanguini crescuti, convulsiile dispar, dupa care se instaleaza coma, dupa care
apare orpirea respiratiei dupa care tot ceilalti centrii nervosi pot fi deprimati. Cand e
administrata intravenos poate avea efect analgezic, mai ales in durerile cronice. Concentratia de
3 micrograme pe ml este eficace asupra durerilor periferice, concentratiile mai mici doar asupra
durerilor centrale. Asupra aparatului respirator, aerosolii dau bronhodilatatie.
Efectele xilinei asupra SN vegetativ - mareste activitatea asupra sistemului parasimpatic,
mai poti exista si efectele xilinei asupra aparatului respirator: daca se da sub forma de aerosoli,
poate produce bronhodilatatie (important pt prevenirea bronhospasmului de origine refelxa) are
actiune relaxanta pt muschii netezi bronsici, si suprima reflexul de tuse.
Efectele xilinei asupra aparatului cardio vascular, asupra inimii, xilina actioneaza asupra
activitatii electrice si asupra muchiului cardiac insusi, xilina se comporta ca un antiaritmic,
incetineste viteza de depolarizare, diminueaza perioada refractara a fibrelor nervoase cu raspuns
rapid, asupra muschiului cardiac insusi, dimineaza forta de contract a miocardului. Doza
maxima 20 miligrame pe ml in utilizarea clinica a xilinei este in anestezia topica, este valabila pt
toate mucoasele, se gaseste sub forma de flacoane, gel, spary sau unguent. Pt copii se utilieaza
solutie de 2% iar pt adulti se poate utiliza si 4%. Timp de inductie 5 minute, durata de actiune
mai putin de 30 minute.
Anestezia prin infiltratie: xilina se foloseste in concentratii slabe 0,5-1%, durata de
actiune este de minim 30 de minute pt solutie de 0,5% si de 90 minute pt solutie de 1%.
Adrenalina creste durata de actiune, pana la 360 de minute a solutiei cele mai concentrate.
Anestezia plexala sau pronuclear: e folozita pt anestezia unui nerv periferic cand e
suficient 0,5 sau 1%, solutia de 2% se utilizeaza cel mai des, cu sau fara adrenalina.
Pt injectie submucoasa se injecteaza maxim 0,5 ml in 15 secunde, iar pt anestezia plexala
sau tronculara la adult se pot folosi 1-4 ml iar pt copii 0,25-1ml (pt cei intre 20-30 kg) sau 0,5 2 ml (pt cei care au intre 30-40 kg). Doza maxima injectabila pe 24 ore la adult maxim 6ml, iar
la copil maxim 1,5 pt cei intre 20-30 kg si 3ml pt cei care au intre 30-40 kg.

Mai este folosita in tratamentul tulburarii ritmului cardiac (intravenos), cel mai frecvent
doza de incarcare este de 130mg eficace in 30 secunde pana al 1 minut, dureaza 20-30 secunde.
Se mai foloseste in preventia hipertensunii intracraniene.
ALTE SUBSTANTE ANESTEZICE - medivacaina, prilocaina, bupivacaina, articaina, sau
ostacaina
Procaina - (novocaina, xincaina, alocaina, anestocaina) - este un ester. A fost sintetizata in anul
1905, e o pulbere incolora cristalina, solubila in apa, in proportie de 1/1 si in alcool in proportie
de 1/30 cu actiune slab antiseptica, actiune analgezica foarte redusa, de 14 ori mai mica ca si
cocaina, toxicitate mai mica de 6-8 ori decat cocaina. Toxicitatea creste proportional cu
concentratia. Are 6-10 minute timp de inductie, durata anesteziei este de 15-30 min, are actiune
vasodilalatoare profunda, injectata este un simpaticolitic provocand vasodilatatie profunda
locala, prin paralizia vasoconstrictorilor, provocand hemoragie in plaga, diminueaza sau
atenueaza actiunea bacterio-statica a sulfamidelor neinfluentand actiunea antibioticelor. Trebuie
testat, de obicei da alergie. Se elimina pe ale renala, sub forma metabolica. Datorita efectelor ei,
stimulat tisular, antihistaminic, antinicotinic, antiinflamator, sau ganglioplegic, se poate utiliza si
in scopuri terapeutice (tratamentul socului, a astmelor bronsice, stari dispneice, in spasme,
impotriva imbatranirii si prevenirea ei). Contraindicatii - la copii sub 7 ani, in socul
decompensat, in hipotensiune arteriala, in afectiunile renale si hepatice. Se foloseste 2% simpla
sau cu vasoconstrictor sau in combinatie cu prooxicaina, utilizeaza cu un corectiv (adrenalina)
care prelungeste cu 40 minute durata anesteziei. Doza maxima este de 400mg pt solutie de 0,5%,
1%, 2%. In caz de supra dozaj .. pot aparea fenomene toxice ale SNC, care se manifesta prin
dispnee si convulsii la inceput, dupa care apare hipotensiunea, bradicardia sau chiar stopul
cardiac, durata anestezei depinde de raspunsul individual al anestezicului respectiv, de acuratetea
tehnicii de anestezie, starea tesuturilor in care s-a efectuat anestezii.

ANESTEZIE CURS 5 - 6 NOV

ALEGEREA ANESTEZICULUI LOCAL

Se tine seama de:
1. faptul ca trebuie sa avem sub control durerea pe o durata mare
2. Durerea post operatorie (anesezicele cu durata de aciune scurta se utilizeaza in interventiile
stomatologice si chirurgicale netraumatice dar si in traumatismele minore. Daca durerea e
moderata sau mare, se vor da amestecuri (bupivacaina sau priolocaina cu adrenalina).
Contraindicatiile generale relative si absolute ale anestezicelor locale.
Amidele sunt preferate fata de esteri. Esterii se dau cand amidele sunt ineficiente. Doza de
anestezic local vaziaza dependent de zona de anestezie prevazuta, de tehinica de anestezie
corespunzatoare zonei, de concentratia anestezicului local, de vascularizatia tesutului, de
toleranta individuala, pacient sanatos sau cutare organice.
Substante anestezice locale pt aplicatii topice au ca indicatii: 1. Inainea administrari
anestezicului local, crioanestezice sau prin injectii endobucale. 2 pt interventiile chirurgicale in
cavitatea bucala mai ales la copii
Anestezicele locale topice, au efect numai la suprafata tesutului (mucoasa bucala), nu
penetreaza tegumentul intact, penetreaza toate mucoasele, se prezinta sub 7 forme: gel, lichid,
pomada, spray, pulbere, aerosoli si pasta.
Benzocaina - este un ester, e o pulbere alb cristalna putin solubila in apa, toxicitate prin
supradozaj putin studiata, timp de inductie rapid, poate da reactii alergice locale, are absorbtie
insuficienta, se foloseste numai ca agent topic sub forma de pomada 5 sau 10%. Se utilizeaza
sub mai multe forme: 1. Cetacaina (lichid sau gel). 2. Gingicaina (lichid sau gel). 3 Huricaina
(gel lichid sau spray). 4. Butacaina sulfat inlocuieste adrenalina in anestezia topica, se foloseste
in sfera ORL (nas, gat, urechi) dar si in sfera oftalmologica, are putere de 2 ori mai mare ca si
cocaina, toxicitate de 2-3 ori mai mare decat cocaina, nu este bun pt injectare, se gaseste sub
forma de unguent (butindental) doza maxima este de 5ml solutie 4% este egal cu 200miligrame.
Cocaina - cel mai vechi anestezic local, alcaloid vegetal, are toxicitate mare si actiune asupra
terminatiilor nervoase ce duce la abolirea senzaitiilor de rece si cald, sensibilitatea algica,
senzatiilor de gust si miros. Se foloseste numai ca anestezic de contact, timp de inductie rapid.
Durata anestziei e mai mare de 2 ore. Este un vaso constrictor puternic. Absorbtie rapida,
metabolizata in ficat, se elimina prin urina, are actiune pirogena (febra), suprima oboseala prin
efect central, da dependenta, caracterizata prin semne de dependenta psihica, halucinatii, senzatii
de groaza, convulsii, tulburari respiratorii si digestive, delir, tulburari somatice, scadere in
greutate, paloare si transpiratii reci. In intoxicatia acuta cu cocaina apar tulburari grave urmata
de depresiunea SNC, cardio vascular, respirator, in final ducand la moarte prin oprirea respiratiei
datorita toxicitatii miocardice si a paraliziei centrilor respiratori.
Contraindicatii: in atero scleroza, bronhospasm cronic, in anemii, cardio patii, hemoragii
severe si la copii sub 10 ani. Indicatii si osologie: se prezinta sub solutie de 2 sau 10%; solutiile
de cocaina sa nu depaseasca
pt ca absorbtie e rapida, se utilizeaza strict numai ca anestezie

de contact. Doza maxima pe sedinta: 10 picaturi solutie 10% (30 miligrame) doza mortala la om:
1-1,2 miligrame
Lidocaina - baza (putin solubila in apa, concentatie de 5%, indicatii pt tesuturile ulcerate
si pe mucoase) si hidroclorid (solubila in apa, concentratie de 2%, e mai toxica decat lidocaina
baza, doza maxima e de 200 miligrame, ca forme de prezentare altracaina sub forma de unguent
5%, lidocaida gel 2% si 5%, lidocaina lichid 2, 4, 5%, spray 10% , silocaina aerosoli 10% sau
spray 10%. Sub alte denumiri: tetracaina, piperocaina, ortoformul, dibucaina, bromura de etil si
kelenul care e un anestezic rapid ce suprima senzatia dureroasa. Are indicatii pe mucoase, in
inciiziile de abcese superficiale, in luxatie dentara, ca inconveniente, este racirea brusca a
mucoasei ceea ce duce la dureri, daca dintii cu carii sunt atinsi de kelen, pot aparea dureri mari,
inciziile se fac greu, este un iritant al mucoaselor, in anesteziile prelungite pot da necroze de
inghetare, mare risc la accidente.
Substante vasoconstrictoare adjuvante ale substantelor anestezice locale. Actioneaza
asupra dinamicii vasculare, au urmatoarele proprietati:
1. Scad irigarea in teritoriul anesteziat.
2. scad sangerarea locala in timpul interventei chirurgicale.
3. scad absorbtia anestezicului local in sange.
4. Scad timpul de inductie al anestezicului local (grabesc instalarea aneteziei).
5. scad efectele toxic ale anestezicului local.
6. Scac riscul de supradozare.
7. scad sau neutralizeaza efectele alergice ale anesteziei locale, combat socul anafilactic.
8. cresc puterea anestezica locala.
9. favorizeaza metabolizarea mai rapida a anestzicului local
10. Prelungesc durata actiuni substantelor anestezice
Adrenalina (epinefrina sau suprarenina) - e un produs de secretiei al glandei interne
medulosuprarenale, e o pulbere alba cristalina foarte solubila in apa, se inactiveaza la aer si
lumina si se pastreaza in fiole de culoare inchisa, e toxica, se metabolizeaza in ficat, se elimina
prin urina, creste ritmul cardiac, actiunea fiziologica de vasocostrictie si hipertensiune
tranzitorie. La nivelul aparatului cardiovascula, la nivelul miocardului stimuleaza receptoii beta,
crescand randamentul cardiac, stimuleaza receptorii beta si pot da tahicardie ventriculara,
detemina vasodilatatia arterelor coronare si cresterea debitului sanguin din ele. Presiunea
sangelui: in doze mici adrenalina creste presiunea sistolica si scade diastolica, iar in doze mari
creste presiunea diastolica. Adrenalina actioneaza direct asupra inimii, provocand cresterea
presiunii sistolice si diastolic, cresterea randamentului cardiac, creste frecfenta cardiaca, forta de
contractie si consumul de oxigen miocardic. Toate duc la o scadere completa a eficientei
cardiace. Adrenalina actioneaza primar asupra arterelor mici. Produce constrictie mucoaselor si
a pielii. In doze mici duce la dilatarea vaselor in muschiul striat, iar in doze mai mari duce la
contractia vaselor din muchiul striat.
La nivelul aparatului respirator, dilata musculatura neteta a bronhiilor, e indicata in forme
acute de astm. In doze mari este stimulator al SNC. In metabolism creste consumul de oxigen in
toate tesuturile injectate. Stimuleaza glicogenoliza in ficat si musculatura striata, creste glicemia;
ca indicatii: in tratamentul reactiilor alegice acute, bronhospasmului, stopului cardiac, ca si
vasoconstrictor independent, pt hemostaza si in anestezia generala, este indicat ca

vasoconstrictor adaugat anesteziclui local, iar ca utilizare clinica, se pot folosii solutiile de 1 la
mie, pe mucoasa, cand produce o ischemie, mucoasa devenind palida, albicioasa, se mai adauga
solutiilor anestezice pt aprelungirea efectulului anestezic. Se mai foloseste si in chirurgia maxilo
faciala sub urmatoarele concentratii: pe anestezice locale se foloseste 1 la 200000, 1 la 100000 si
mai rar 1 la 80000. Pt anestezicele locale topice se folosesc concentratii mai mari - 1 la 40000 si
1 la 50000.
Nor adrenalina - noratrinal sau norepinefrina, se poate prepara si sintetic, toxicitate redusa,
puterea este de 4 ori mai mica decat adrenalina, e mai slaba vasoconstrictor decat adrenalina, nu
provoaca vasodilatatie periferica, are aceleasi efecte ca si adrenalina pe miocard, arterele
coronare si la nivelul SNC, creste presiune arteriala sistolca si diastolica, creste presiunea
vasculara periferica, e un vasodilatator coronarian, creste debitul sanguin in arterele coronare, nu
influenteaza circulatia generala si nu modifica ritmul cardiac, nu relaxeaza musculatura neteda
sau bronsica, scade metablismul bazal, creste glicemia si consumul de oxigen tisular. Utilizare
clinica: ca si vaso constrictor, in tratamentul hiotensiunii, la hiper tiroidieni, se utilizeaza la
diabtici, in distoniile neurovegetative, se poate da fara risc si la hipertensivi, se gaseste in solutie
de 1 - 2 %, in stomatologie se asociaza cu prooxicaina si procaina si se fol in concentratie de 1 la
30000. Creste presiunea sistolica si diastolica, da bradicardie. Nu e utilizata pt hemostaza, poate
da cefalee si episoade alginoase.
Cobefrinul sau corbazilul - e un vasconstrictor sintetic cu actiune periferica. E mai putin toxic
decat adrenalina, mai putin activ pe miocard, aparatul respirator, SNC, nu are actiune
hipotensiva secundara, doza maxima e de 20 ml din concentratia 1/20000. Supradozajul poate
produce hipertensiune arteriala, tahicardie, episod anginos la cei cu insuficienta coronariana.
Adjuvant Fenilefrina - actiune vasoconstrictoare de mare durata, toxicitate egala cu adrenalina,
creste presiunea sistolica, da bradicardie in mod reflex prin actiunea baroreceptorilor
carotideoaortici si a nervului vag, foarte rar poate da aritmii, are actiune coronaro dilatatoare,
creste debitul sanguin cardiac si nu e eficienta in bronhospasm. Indicati clinice - e folit ca si
vaso constrictor in anestezia locala, in tratamentul hipotensiunii arteriale, se foloseste si ca
decongestionant nazal, sau in solutii oftalmolizice pt a da midriaza, se foloseste solutie de 4% in
concentratii de 1/25000. doza maxima 4 mg / kg = 4 ml din solutia de 1/25000.
Fenil presina (octapresinul) inductie lenta, durata anestezica lunga, toxicitate redusa, actiune
vasoconstrictoare mai mica decat a adrenalinei, vasoconstrictor de electie, in afectiunile cardiace
si in tireo toxicoze. La pacientii sanatosi nu are contraindicati. Daca se asociaza cu prilocaina
creste methemoglobina totala avand efect ocitocic (nu se va folosi la gravide). Aplicatii clinice:
in anestezia locala pt a scadea absorbtia anestezicului local, nu se utilizeaza pt hemostaze,
datorita efectului sau asupra circulatiei venoase.
Hialuronidaza sau factorul de difuziune, permite o mai uroasa si rapida resorbtie si difuzare a
anestezucului local avand ca avantaje scaderea timpului de inductie (anestezia se instaleaza mai
rapid, creste difuzibilitatea in os, nu da inflamatii). Se gaseste sub forma de pulbere 1-500000
unitati industriale.
Tiomucaza, extracte hipofizare din lobul posterior (vasipresina)
Metode si tehnici de anesteziel loco-regionala

Anestezia locala - actioneaza direct asupra receptorilor algici si terminatilor nervoase periferice
(anestezie terminala, suprimarea sensibilitatii fiind strict limitata la teritoriul unde se executa
interventia chirurgicala)
Anestezia regionala - urmareste impiedicarea temporara a transmisibilitatii senzatiilor dureroase
dintr-un teitoriu anumit si se obtine prin introducerea substantei anestezice de-a lungul ramurilor
si trunchiurilor nervoase la nivelul carora realizeaza o sectiune functionala a cailor sensitive
(anestezia de conductie)
Anestezia loco-regionala - se realizeaza cu substante anestezice regionale care suprima temporar
numai durerea lasand intacte constientul si celelelte sensibilitati. Avantaje - limiteaza anestezia
numai la regiunea de operat, starea de constienta e pastrata, se poate colabora cu pacientul, nu
necesita pregatire de specialitate preanestezica, nu necesita aparatura deosebita, asigura un camp
operator larg, tehnica de administrare este usoara (dar sa fie precisa) instalarea anestezie este
rapida, durata anesteziei se poate regla, expune la accidenete putine si la riscuri vitale minime,
nu necesita supraveghere si ingrijiri speciale, poate fi potentializata prin medicatie sedativa
preanestezica, pacientii se pot deplasa dupa operatie, socul post operator este inexistent.
Anestezia loco regionala se obtine cu ajutorul unor substante anestezice care se pot aplica local
pe musoase sau prin injectare, in funtie de locul, in chirurgia orala, maxlo faciala se utilizeaza 2
metode: locala si regionala. Locala (teminala) actioneaza direct asupra receptorilor algici si
asupra terminatiilor nervoase periferice. Poate fi vorba despre anestezia topica (se realizeaza cu
substante anestezice, care pot fi sub mai multe forme: lichide, paste, pulberi, aerosoli, gel,
unguente sau spray. Din cadrul anestezicelor lichie - pentocaina 2%, xilina 5 sau 10% percaina
2%, gingicainul; sub forma de pasta: contralgin, contralgan, pomada de xilina sau de
benzocaina. Pulberi - benzocaina, ortoformul 5-10%; aerosoli - lidocaina 10%. Gel - lidocaina
5%, benzocaina 20% sau gingicaina. Unguentele - lidocain 5%, xilocaina 5% spray - gingicain,
xilestezin, lidocaina 10%.
Prin refrigeratie - anestezia cu kelen
Anestezia prin injectie - prin infiltratie locala, se realizeaza prin injectarea de solutie de anesteic
local in tesuturile pe care se intervine chirurgical sau in jurul lor (anestezie locala si la distanta
de locul unde se intervine chirurgical)
Procedee de anestezie prin infiltratie
A) Prin infiltratie cutanata
1. Infiltrate locala - directa intracutanata, punctiforma, liniara, superficiala sau profunda si
difuza.
2. Prin infiltratie la distanta (prin baraj)
- Procedee prin infiltratie mucoasa - 1 infiltratie locala (directa intramucoasa, punctiforma,
liniara superficiala sau profunda, difuza, plexala, intragingivala, intraligamentara, intrapapilara,
intraseptala - intraosoasa si intrapulpara,
2. Infiltratie la distanta (prin baraj)
Anestezia intraligamentara sau peridentara - utilizata rar, e o anestezie de completare cand
anestezia plexala sau troncularavnu a avut efect. Ofera anestezie pe o zona limitata. Nervii
anesteziati sunt ramurile terminale si ramurile plexale de la nivelul apexurilor dentare. Zonele
anesteziate sunt tesuturile moi gingivale periodontale pulpare peri-apicale, si creasta osoasa
alveolara. Are indicatii numai la mandibula cand anestezia trebuie sa fie foarte limitata in

tratamentul dintilor permanenti la copii, in anestezia pulpara la 1-2 dinti, in tratamentul unor
dinti izolati pe arcada inferioara, la hemofilici si la cei cu tulburari de coagulare (pt ca se elimina
hemoragia) poate fi folosita si ca metoda de tesatre si cand anestezia tronculara nu e indicata.
Contraindicatii: in infectii si inflamatii la locul injectarii, la dintii temporali, datorita mugurilor.
Avantaje: e nevoie de o doza mica de anestezic, are o instalatie rapida, e mai putin traumatica
decat tronculara, evita anestezia buzei, limbii sau a partilor moi. E o alternativa a anesteziei
tronculare periferice, favorabila la copii si in extractii unidentare. Dezavantaje: e greu de aplicat
la dintii posteriori, presiunea exercitata la injectie poate duce la durere si la leziuni tisulare
locale. Complicatii: poate da edem si echimoze la locul de intepatura sau la nivelul papilei
interdentare. Sensibilitatea la pacienti, se poate complica cu alte probleme.
Repere pt anestezie: radacina dentara, tesuturile parodontale, adancimea santului gingival. Ca si
tehnica: gura intre-deschisa sau larg deschisa in functie de locul de anestezie. Se face
dezinfectie. Locul de intepatura se face in spatiul periodontal, peridentar mezial sau distal de
fiecare radacina. Directia acului. Tangent sau paralel cu radacina. Acul trebuie sa fie in unghi
obtuz sau drept. Profunzimea: se vor folosi ace scurte subtiri si se introduce pana cand nu se
opune resistenta. Se depune o cantitate foarte mica, foarte lent si fara presiune, ca anestezicul
local sa nu dea pe afara. Durata. Daca se foloseste vasoconstrictorul se prelungeste anestezia.
Anestezia intrapapilara - indicatii restranse ca si cea intraligamentara, fiind asemanatoare ca
tehnica, anestezia se face direct in spongioasa osoasa dupa ce s-a traversat corticala. Indicatii: pt
anestezia osoasa si a tesuturilor moi, in cadrul tratamentului parodontal. Pt a obtine o hemostaza
in tratamentul parodontopatiilor. Contraindicatii: infectii la locul injectarii. Zone anesteziata:
osul, dintele sau dintii din vecinatate si structurile moi adiacente. Avantaje: e nevoie de o doza
minima de anestezic local 0,2ml, anestezia se instaleaza in 30-40 secunde, e putin traumatica.
Evita anestezia buzei si a partilor moi, reduce sangerarea in timpul tratamentului in cazul in care
se foloseste vasocosntrictorul. Are indicatii speciala pt tratament parodontal. Anestezia evita
pungile infectate. Dezavantaje - durata scurta, zona foarte limitata de tesuturi moi anesteziate.
Alternative: injectia intraligamenta in anestezia plexala si tronculara. Repere: dintii adiacenti si
triunghiul papilar. Tehnica. Pacientul sta cu gura deschisa sau interdeschisa si se dezinfecteaxa
cu alcool, locul de intepatura in tringhiul, papular, la 2 mm sub varful papilei interdentare, la
egala distanta de dintii adiacenti. Directia acului pt anestezia intrapaplara va fi perpendicular pe
fata vestibulara a papilei in centrul ei mezial sau distal de dinte iar pt anestezia intraseptala acul
in unghi de 45 grade fata de axul dintelui aproximativ perpendicular pe mucoasa papilara cu
directia intra septal paralel cu axul dintelui vizat si al mica distanta de corticala osoasa. La
inceput se injecteaza in mucoasa papilara cateva picaturi de anestezic local dupa care acul ia
contact cu osul cand aplicam o presiune pe siringa si se impinge acul in septul osos 1-3 mm
unde se vor depune 0,2 mililitrii solutie anestezica, lent si fara prsiune.
Anestezia intra osoasa - folosita foarte rar in practica. Ca si tehnica se practica o anestezie supra
periostala (plexala) obtinuta in 3 timpi:
A. incizia mucoperiostului (cam 2-4 mm) la apexul dintelui de anesteziat
B. se creaza un orificiu prin corticala spre osul spongios cu o freza globulara mica.
C. prin acest orificiu se depune o cantitate mica de anestezic local intra osos. 0,2 ml din
anestezicul local.

Precautii: pt ca absorbtia e mai rapida, e necesar ca volumul solutiei anestezice sa fie mic, iar
vaso constrictorul sa nu fie in concentratie mai mare decat 1 pe 100000.
Anestezia intrapulpara. E asigurata prin actiuea anestezicului local si prin presiunea exercitata
de anestezicul local asupra pulpei. Trebuie sa se faca o sedare a pacientului, sa se foloseasca
instrumente rotative, care sa fie folosite la viteze mici , iar manevrele sa fie atraumatice, dupa
aceste 2 etape se dechide cam pulpara si se face anestezia intrapulpara. Daca durerea persista,
este de intensitate mare, nu se poate deschide camera, se va proceda in felul urmator: se plaseaza
o buleta pe planseul pulpar al dintelui cariat, preparat, se asteapta 30 - 40 sec, se apasa buleta 23 min timp in care zona devine insensibila, si dupa care se practica anestezia intrapulpara.
Tehnica, acul sa fie scurt si subtire indoit corespunzator, pt a avea acces in camera pulpara si pt a
avea acces in canalul radicular. Se depune anestezic sub presiune. Daca injectia a fost facuta
corect iar acul a fost adaptat intim la canalul radicular anestezia este asigurata de:
1. actinea farmacologica a anesteziclul.
2. presiunea anestezicului local asupra pulpei. Daca acul nu se adapteaza la canalul radicular si
solutia anestezica reflueaza, anestezia pulpara e asigurata numai de un factor, actiunea
farmacologica a anestezicului si timpul de inductie creste cu 20 - 30 sec. Riscurile anesteziei
intrapulpare: ruperea acului pe canal.

ANESTEZIE CURS 6 - 13 NOV

Anesteziile tronculare la maxilar

Anestezia regionala tronculara este o anestezie de conductie. Solutia anestezica
actioneaza pe traiectul trunchiului nervos sau la nivelul orificiilor osoase de intrare sau iesire a
trunchiurilor nervoase, intrerupand conductibilitatea si propagarea sensibilitatii dureroase:
1. Daca solutia anestezica e introdusa in ganglionul Gasser se produce anestezia lui si a tuturor
ramurilor nervului trigemen.
2. Daca solutia anestezica e depusa la baza craniului (la gaura rotunda mare) ea actioneaza
asupra nervului maxilar.
3. Daca solutia anestezica e depusa la baza gauri ovale, actioneaza asupra nervului mandibular si
a maxilarului superior si a tuturor ramurilor lui.
4. Daca solutia asestezica e depusa la orificiile unde intra nervii dentari supero posteriori sau
nervul dentar inferior, sau pe unde ies nervii suborbitari si supraorbitari, naso- palatin, palatin
mare, mentonier si incisiv.
Daca se depune la nervul lingual, bucal, maseter sau
maseterinul, care se desprin din trunchiul principal mandibular, anestezia se numeste tronculara
periferica.
Anestezia tronculara periferica a nervului supraorbitar (ramura terminala a nervului oftalmic), ca
zone de anestezie sunt cuprinse tegumentul pleoapei superioare, tegumentul unghiului intern al
orbitei, tegumentul regiuni frontale pana la vertex, osul frontal cu musoasa sinusului frontal,
tegumentul radacinii nasului si a dorsului nasului, tegumentul varfului si aripilor nazale, lobulul
nazal, sacul lacrimal si segmentul medial al pleoapelor. Indicatii: pt alcolizari in nevralgia de
trigemen, in interventia din chirurgia maxilo-faciala, pt regiunile invecinate nervului
supraorbitar, pt plasti sau interventie pe sinusul frontal. Ca si dezavantaje: posibilitatea intepari
glubului ocular, dificultati in reperarea orificiului.
REPERELE GAURI SUPRAORBITARA (osoasa) pe arcada sprancenoasa, la 2-3 mm deasupra
marginii osoase, la 1 cm lateral de unghiul intern al orbitei, pe aceeasi verticala cu gaura
suborbitara si mentoniera. Tehnica: se dezinfecteaza tegumentul cu iod, alcool, dupa care se
trece la intepatura, acul patrunde la cativa mm deasupra arcadei sprancenoase, in 1/3 interna a
arcadei sprancenoase, medial cu orificiul supraorbitar. Directia acului si profunzimea, usor in
jos, inafara si inapoi. Imediat dupa ce se inteapa se cade pe os, in scobitura supraorbitara si fara
sa se patrunda in orificiul supraorbitar dar pastrand contact cu osul, aici se va depune
anestezicul. Pt anestezia ambeor ramuri ale nervului oftalmic, locul de intepatura e
intersprancenos. Directia acului va fi impins intr-o parte si alta, subcontinent, de-a lungul unei
linii care trece prin regiunea sprancenoasa.
Anestezia tronculara periferica a nervului suborbitar: ramura terminala a nervului maxilar
superior, pe traiectul sau prin canal da ramuri colaterale cum sunt nervii dentari superomijlocii
(pt regiunea premolarilor) si mai da si regiunea nervilor dentari supero anteriori (pt regiunea

frontala maxilara) dupa care iese prin gaura suborbitara unde da ramuri terminale (asa numitul
buchet suborbitar) labiale superioasre, nazale, palpebrale). Nervul este abordat la nivelul
canalului suborbitar pt ramurile sale terminale, in afara canalului. Ca teritoriu de anestezie
produce anestezie osoasa, ligamentara, parodontala, pulpara, si a tesuturilor moi vestibulare de
la nivelul incisivilor centrali pana la premolari cu exceptia fibromucoasei palatine. Alte denumiri
ale anesteziei: anestezia nervilor dentari sau alveolari antero superiori. Ca nervi anesteziati sunt
nervii dentari antero superiori, partiali sunt nervii dentari supero mijlocii, ramurile nervoase
sinusale si ramurile terminale ale nervului suborbitar. Zone anesteziate: dintii incisivi si caninul,
partial premolarii 50% din cazuri, osul, parodontiul si mucoasa vestibulara, pleoapa inferioara si
fata latero nazala, jumatatea buzei superioare, peretele osos antero sinusal si mucoasa
corespunzatoare a sinusului. Ca si indicatii: e folosita in procedurile stomatologice si in
chirurgia maxilo, atunci cand anestezia plexala e insuficienta sau cand anestezia nu se pot face
din motive patologice.
!!!!!caracteristica anesteziei plexale: cantitatea de anestezic se lasa deasupra
periostului!!!!!
Avantajele: este o anestezie sigura, reduce volumul solutiei injectate, reduce numarul de
intepaturi, tehninica este simpla, atat exo cat si endo.
Repere gaurii suborbitare: osoase, dentare, de parti moi si mixte. Reperele osoase: marginea
inferioara a orbitei, la 6 - 10 mm sub marginea inferioara a orbitei. La unirea 1/3 interne cu cele
2/3 externe. Pe linia verticala care trece prin mijlocul marginii inferioare a orbitei. Pe linia
verticala care uneste gaura supraorbitara, suborbitara cu gaura mentoniera. Pe linia verticala care
trece prin sutura maxilo malara. Repere dentare - pe verticala care trece prin axul PM2 superior,
sau intre primul si al doile premolar. Cam la 2,5 cm deasupra apexului PM2 superior. Reperele
partilor moi: la 0,5 cm inauntrul liniei verticale, mediopupilare, cand pacientul priveste inainte.
Pe verticala care trece prin marginea interna a corneei. Pe vertiala care trece prin comisura
bucala. Repere mixte: la intersectia verticalei care trece prin cele 3 orificii cu linia oblica ce
porneste de la marginea gingivala intre IC si IL omolateral si care merge la aproximativ 4 mm
deasupra partii interne a suturii fronto malare. Repere pt situatia in cazul in care se face pe calea
exobocala: reperele gaurii suborbitare, aripa nazala, santul nazogenian, marginea inferioara a
orbitei. Pe cale endobucala: repere la gaurii suborbitare, fornixul vestibular superior, caninul,
marginea inferioara a orbitei si fosa si bosa canina.
Tehnica pt calea endobucala: cea mai frecvent folosita, sunt folosite ace de mici
dimensiuni, gura trebuie sa fie intredeschisa, se ridica buza pt a mentine fornixul vestibular
intins, inainte, se poate aplica o anestezie topica, se dezinfecteaza mucoasa cu alcool, se
repereaza marginea inferioara a orbitei cu indexul si gaura suborbitara cu policele.

ANESTEZIE CURS 7 - 20 NOV

Calea exobucala
Este indicata in caz de leziuni endobucale care impiedica anestezia pe cale endobucala.
Tehnica. Se dezinfecteaza tegumentul cu iod si alcool. Se repereaza marginea inferioara a
orbitei cu indexul iar glubul ocular sa ruleze pe unghie. Locul de intepatura se afla pe o linie
orizontala mai aproape de unghiul intern al nasului, in santul nazo genian si la 0,5 cm in afara
lui. Se procedeaza in continuare ca si la cea pe cale endobucala. Accidente si complicatii:
inteparea glubului ocular, formarea de hematom, ruperea varfului acului, inteparea nervului
(nevrite).
Anestezia plexala (anestezia nervilor dentari supero-mijlocii): zonele anesteziate sunt PM1
si 2, radacina mezio-vestibulara a M1, tesuturile periodontale care acopera acesti dinti, tesuturile
moi vestibulare, mucoasa sinusului si planseului la nivelul peretelui extern.
Indicatii: cand anestezia nervului suborbitar si anestezia nervului posterior nu dau
anestezia premolarilor sau cand se fac interventii care implica numai PM superiori.
Alternative: anestezia nervului suborbitar pt PM1, anestezia tronculara bazala a nervului
maxilar
Repere anestezice: fundul de sant vestibular superior, PM2; locul intepaturii: in fundul de
sant vestibular superior, deasupra apexului PM2 iar directia acului este oblic fata de os cu bizoul
paralel cu osul. Profunzimea: se lasa cantitatea de anestezic supra periostal, in dreptul si
deasupra apexului PM2. Simptome si semne ale pacientului: anestezia partiala a buzei
superioare spre comisura, anestezia in teritoriul PM1 si 2 si in dreptul radacinii MV a M1.
Anestezia tronculara periferica a nervilor dentar supero-posteriori: e foarte frecvent
folosita in practica.
Zonele anesteziate: M1, 2, 3 superior, cu exceptia radacinii MV a M1; osul alveolar si
periostul care acopera molarii, mucoasa vestibulara, peretele lateral, periostul si sinusul maxilar
corespunzator. Indicatii: in terapia osoasa si dentara, cand nu e eficenta anestezia plexala sau
cand este contraindicata.
Contraindicatii: cand riscul hemoragic este mare, la hemofilici (se recomanda plexala sau
intra lgamentara)
Avantaje: este o anestezie atraumatica, suprima un numar mare de intepaturi pt anstezia
plexala, reduce cantitatea de solutie anestezica si are eficienta maxima.
Dezavantaje: prezinta cel mai mare risc de a produce hematomul, rezulta atunci cand
aspiratia pozitiva e frecventa. Mai este necesara inca o intepatura pt radacina MV a M1 superior.
Alternativa: anestezia bazala sau tronculara.
La tuberozitate, nervii se gasesc la diferite nivele, mai superior la adulti.
Repere pe cale endo bocala: osoase - cresta zigomato-alveolara, la 1 cm de marginea crestei
alveolar; reperele partilor moi, fornixul supeiror si mucoasa mobila, repere dentare M1 la adult
si M2 la copil

Repere pe cale exobucala:

1. malarul si marginea lui inferioara.
2. muschiul maseter, marginea inferioara.
3. Creasta zigomato-alveolara
Tehnica pe cale edobucala: cea mai des folosita, se folosesc ace mici, gura este
intredeschisa (!!coronoida!!) se paote face anestezia topica inainte, se dezinfecteaza mucoasa cu
alcool, si se repereaza creasta zigomato-alveolara cu degetul, locul de intepatura este la nivelul
mucoasei mobile, in fornixul vestibular superior, in dreptul radacinii MV al M2 sup la 1 cm de
creasta alveolara si inapoi crestei zigomato-alveolara.
Acul de jos in sus, dinainte inapoi si dinafara inauntru. Acul trebuie sa pastreze in
permanenta contact cu osul si se avanseaza incet in cele 3 directii. Injectarea se poate face in 2
feluri:
A) in prealabil se aspira, dupa ce sa patruns la nivelul tuberozitatii, iar daca aspiratiea e negativa
se face injectare progresiva si continua incepand de la 1 cm pana la 3 cm profunzime pana cand
acul pierde contactul cu tuberoziatea pt a prinde toate fibrele nervoase.
B) fiind la nivelul tuberozitatii se aspira se lasa anestezic, apoi se avanseaza in profunzime in
contact cu tuberozitatea se aspira din nou si se depune iar anestezic. Cand se pierde contactul cu
tuberozitatea nu se mai depune anestezic. La adulti se face la o profunzime de 16 mm iar la copii
sau cei cu craniu mai mic se face la o profunzime de 10-14 mm.