Lupul la stn

(fragment)
de Ion Creang
Pe cnd ntunericul se lupta cu lumina i voia s-i ia locul, un
lup flmnd veni, trntindu-se pe labe, pn lng staul.
Acolo sttu puin i se uit prin gard la oi i la
miei,gndindu-se cum ar putea sri nuntru, fr s fie simit de
cineva.
Un miel, dintre cei ce se jucau, vzu prin gard strlucind
ceva, ca dou lumnri aprinse. El se apropie de locul acela, ca s
afle ce-i acolo.
Atunci, lupul i spune ncet i cu blndee:
-Bun seara, voinice! Apropie-te! Nu te teme; eu sunt un
prieten al vostru.
-Mulumesc dumitale! Nu te cunosc. Ce caui?
-O, doamne!...mai apropie-te, cci nu prea aud bine i nu pot
vorbi tare. Sunt slab i am nevoie de ajutor...
-Ei bine, iat-m-s lng gard; cine esti i ce voieti?
-Eu m numesc lup i a voi s pasc puin iarb verde.
Du-m, te rog, unde-a fi iarba amestecat cu trifoi, c mult mi
place!
-A! Tu eti lup i mnnci carne, nu iarb verde cum zici!
-Ba!...M jur pe prul meu, nu mnnc defel carne! Vino cu
mine i-om pate mpreun ...O! ct mi eti de drag! Ce frumuel i
drgu mai eti! Vino mai iute, iac...eu sunt gata s te mbriez!
-Ba nu, iaca, m strig mama i trebuie s m duc!
-Ce fel? Vino doar s te srut i te-i duce.
Neneleptul miel iei, dar ....nelegei cum la mbriat i
srutat lupul...Mielul d-abia putu zbiera puin...i srmana lui
mam, trezindu-se atunci, rmase nmrmurit cnd l vzu n gura
lupului.