Chestiunea revine periodic in atentia publicului, fie ca e vorba de inchisorile

secrete ale CIA din Romania, de vreo noua Lege Big Brother, National Security Ag
ency, dezvaluirile lui Edward Snowden, sau alte cele. Ideea, insa, e mult mai ve
che. Intr-o forma sau alta, ganditori musulmani precum Alfarabi, Alghazali sau I
bn Tufayl, dar si ganditori evrei precum Maimonides sau Sadya Gaon, au vorbit ma
i mult sau mai putin voalat despre pericolul de a spune adevarul verde-n fata oric
ui si oricand. In Persecution and the Art of Writing , Leo Strauss explica de ce: p
e de o parte, pentru protectia mesagerului; adevarurile pot fi inconfortabile pe
ntru ordinea existenta, iar mesagerul perceput ca un periculos bagator de zazani
e (taunul Socratic); pe de alta parte, pentru binele celor multi, incapabili
atu
nci ca si acum sa digere cu intelepciune adevarul fara sa se sminteasca. Conform l
ui Strauss (dar si a lui Alfarabi, bunaoara) asa se justifica traditia esoterica
, initiata de Platon. Recent, excelenta carte a lui Andrei Plesu despre Parabolel
e lui Iisus propune un raspuns asemanator la intrebarea De ce Le vorbesti in parab
olele?
Acum insa vreau sa vorbesc despre Mos Craciun. Nu despre Craciun, despre Mos Cra
ciun. Mai cu seama in aceasta perioada a anului, multi parinti se lupta cu intre
barea cand si cum sa ii spunem copilului ca Mos Craciun nu exista? Ca Mos Craciun
nu exista pare de la sine inteles
din puncte de vedere diametral opuse.
Conform crestinilor mai scortosi, Mos Craciun e o inventie protestanta, care n-a
re nimic de-a face cu crestinismul, cel putin nu cel ortodox. Asa e. Facutul de
cadouri copiilor incepe in crestinism in secolul al IV-lea, cu Sfantul Nicolae,
episcopul de Myra, o provincie a Imperiului Bizantin. De aceea romanii, ca si al
te cateva popoare, fac si astazi cadouri copiilor de Sfantul Nicolae. Majoritate
a insa, l-au asimilat cu Mos Craciun aparent o incercare protestanta de a renunt
a la cultul sfintilor si a focaliza atentia credinciosilor pe Iisus. La fel si b
radul sau pomul de Craciun un obicei german si un import de data recenta, ce a i
mpanzit lumea tot pe filiera protestanta.
Asa e.
Conform secularistilor, liber-cugetatorilor si ateilor, lucrurile sunt si mai si
mple Mos Craciun e doar o minciuna, la fel ca toate celelalte povesti din Biblie s
au din alte religii. Pe scurt, minciuni. Si ce poate fi mai urat decat sa-ti min
ti copiii sau sa ii consideri incapabili de a face fata adevarului, oricat de fr
angator de visuri sau lipsit de poezie ar fi? Daca s-a descurcat Tom Cruise, se
vor descurca si ei. In plus, isi vor primi si ei cadourile, la fel ca ceilalti c
opii, insa ei nu vor fi fraierii care sa creada intr-un Mos cu barba alba si san
ie trasa de reni. Se vor preface doar ca cred si se vor infrupta din beneficii.
Mai dinspre stanga, demitizarea lui Mos Craciun e insotita cum altfel?
de o crit
ica a capitalismului de consum la urma urmei, n-a fost Mosul asa cum il stim ast
azi inventat de Coca Cola?
Ingaduiti-mi sa cred ca toti acesti parinti gresesc
si gresesc fundamental. Drum
ul spre iad e pavat, inca o data, cu bune intentii. Nu ma refer aci la greselile
de demolare factuala a lui Mos Craciun (costumul rosu cu alb n-a fost inventat
de Coca Cola, doar preluat, bradul de Craciun a fost folosit de catre primii pre
oti si calugari care au crestinat triburile germanice ca simbol al Trinitatii, c
u mult inaintea protestantismului, s.a.m.d.). Detaliile astea se pot gasi pe toa
te gardurile, pentru oricine are minima curiozitate sa le verifice. Aci e vorba
de ceva mult mai grav. Aci e vorba de a invata copiii ca adevarata credinta poat
e face casa buna cu necredinta. Si ca e bine asa. Sa crezi cand nu stii ca nu st
ii, e simpla ignoranta. Sa crezi cand stii ca nu stii, asta e adevarata credinta
.
Nu e vorba doar de fericiti cei ce n-au vazut si au crezut sau despre cred, Doamne,
ajuta necredintei mele , desi sunt parte din aceeasi explicatie. Nu e vorba nici
macar (doar) de religie. E vorba de societatea pe care vrem s-o avem si de oamen

ii pe care-i vrem alaturi. Despre ce fel de adulti vrem sa ne devina copiii. Nu

va faceti iluzii: de pe la patru-cinci ani, copiii incep sa realizeze ca nu Mosu
l le aduce pomul de Craciun si cadourile, iar pe la sase-sapte majoritatea stiu
exact cum functioneaza sistemul . Dar tot majoritatea refuza sa stie ca stie. Major
itatea prefera, din reflex, sa ocroteasca si sa intretina mitul.
Si bine face. Una e sa stii ca parintii sau prietenii ti-au facut cadourile, alt
a sa sustii sus si tare ca asta e dovada ca nu exista Mos Craciun. Argumentul sc
hioapata logic. Logic ar fi sa sustii ca tocmai aceasta generozitate e dovada fa
ptului ca exista Mos Craciun. Mosul nu ar actiona prin acesti interpusi, unii de
multe ori anonimi, daca acesti oameni nu ar crede in el. Nu ar avea cum. Avem c
u totii nevoie de imagini care sa ne mangaie, imagini care sa ne mobilizeze, sa
ne faca mai buni. Pentru un exemplu mai simplu, ganditi-va la Wilson, mingea de
volei pictata de Tom Hanks in Cast Away pentru a-i tine companie pe insula pusti
e si cate de serios a ocrotit-o pana la sfarsit. Stia ca e doar o minge de volei
bal pictata de el insusi? Fara doar si poate. Asta era adevarul . Credea ca doar o
minge de voleibal? Nicidecum, altminteri nu si-ar fi riscat viata pentru Wilson.
L-a ajutat Wilson? Nici nu se mai pune intrebarea.
Avem cu totii nevoie de un Wilson
iar daca nu avem unul, il vom inventa. V-ati g
andit, de-o bunaoara, de ce ateii si liber-cugetatorii sunt mai obsedati de reli
gie si de biserica, decat orice drept-credincios? Ai spune ca asemenea spirite lu
minate si pragmatice s-ar cuveni sa se bucure de ascendentul pe care-l au in raport
cu obscurantistii si idealistii . In realitate, insa, nu contenesc sa incerce sa lumi
neze pe toata lumea. Sunt mai obsedati de religie decat Bula, caruia ii putea flu
tura prin fata si un tramvai, ca el tot la un singur lucru se gandea. Sau de ce
in plina explozie a secularismului devin tot mai populare filmele si video-games
cu vrajitori, balauri, si alte creaturi magice? Psihologic e lesne de explicat.
Psihicul are nevoie de imagini. Cine n-are un Wilson, isi face macar un Harry P
otter sau un Stapanul Inelelor.
Si-atunci sa ne gandim: E adevarat ca binele nu invinge intotdeauna raul, ca nu
toate iubirile sunt eterne, ca de multe ori te descurci mai bine in viata daca m
inti, inseli, plagiezi, furi, cata vreme nu esti prins? E adevarat ca oamenii ti
nd sa fie egoisti, ca iubirea de patrie e mai degraba un sablon gaunos si ca e i
logic sa iti sacrifici viata pentru orice? Ca e mai logic, cum spun the Beatles,
sa nu existe nothing to die for, nimic pentru care sa merite sa mori, nici tari
, nici religii, nici nimic? Se prea poate. Se prea poate sa fie adevarat, dar ci
ne ar putea sa spuna cu mana pe inima ca ar vrea sa-si cresca pruncii cu asemene
a invataturi? Cine ar vrea sa traiasca langa, cu, si printre oameni de felul cel
or de mai sus? Pana si o banda de talhari are nevoie de dreptate in sanul ei pen
tru a putea functiona eficient ca banda de talhari. O comunitate bazata pe princ
ipiul suprem al prezervarii individuale nu are cum sa functioneze (de aici probl
ema majora a teoriei contractului social
dar asta e o alta discutie.) Cine crede
cu adevarat ca ai pentru ce trai daca nu ai pentru ce muri? Cine?
De aia va spun: Nu va grabiti sa-l ucideti pe Mos Craciun! Vorba lui Socrate din
Republica lui Platon: Incepem educatia prin a le spune copiilor povesti, care nu
sunt in totalitate adevarate, dar contin un sambure de adevar . Adevarul e ca n-a
existat niciun Fat Frumos care sa vrea tinerete fara de batranete si viata fara
de moarte. Asta e adevarul . Dintr-o poveste fiecare intelege cat poate, daca poat
e. Unii traiesc o viata intreaga si nu inteleg nimic din Mos Craciun, chiar daca
stiu tot adevarul despre el.