1 Infiintarea spatiului Schengen

La nceputul anilor 80 la nivel european s-a demarat, o discuie n legtura cu

importana termenului libertate de micare. Dup discuii ndelungate, Frana, Luxemburg,
Germania, Belgia i Olanda au hotrt sa creeze un spaiu fr frontiere interne. Acordul
ntre aceste state a fost semnat n data de 14 iunie 1985, n localitatea Schengen din
Luxemburg. A urmat semnarea Conveniei de Aplicare a Acordului Schengen, n data de 19
iunie 1990. n momentul intrrii n vigoare, n anul 1995, aceasta a eliminat controalele la
frontierele interne ale statelor semnatare i a creat o singur frontier extern unde
controalele se desfoar conform unui set de reguli clare. De asemenea, au fost stabilite
reguli comune n materie de vize, migrai, azil, precum i msuri referitoare la cooperarea
poliieneasc, judiciar sau vamal.
Printre cele mai importante msuri adoptate de ctre statele Schengen au fost:
a

eliminarea controalelor la frontierele interne i stabilirea unui set de reguli pentru

trecerea frontierelor externe

b

separarea fluxurilor de pasageri n porturi i aeroporturi

armonizarea regulilor referitoare la condiiile de acordare a vizelor

stabilirea unor reguli pentru solicitanii de azil

introducerea unor reguli referitoare la supravegherea i urmrirea transfrontalier

pentru forele de poliie din statele Schengen

f

ntrirea cooperrii judiciare prin intermediul unui sistem rapid de extrdare i

implementare a deciziilor judectoreti

g

crearea Sistemului Informatic Schengen

Toate aceste msuri, mpreun cu Acordul Schengen, Convenia de Aplicare a

Acordului Schengen, deciziile i declaraiile adoptate de ctre Comitetul Executiv Schengen
stabilit n 1990, precum i protocoalele i acordurile de aderare care au urmat constituie
acquis-ul Schengen.
1
2

Ce reprezinta acquis-ul Schengen?

Cuvantul acquis din sintagma acquis comunitar provine din participiul trecut al

verbului francez acqurir (a dobandi) si se pronunta ca in limba franceza [aki]. EN: acquis
communautaire; Community acquis; FR: acquis communautaire; DE: gemeinschaftlicher
Besitzstand

Denumirea provine din limba franceza: acquis communautaire. In engleza se foloseste

varianta franceza originala sau, uneori, Community acquis. Mai rar, se utilizeaza varianta
Community patrimony.
Acquis-ul comunitar reprezinta ansamblul de drepturi si obligatii comune ce se aplica
tuturor statelor membre. Este in continua evolutie si include: continutul, principiile si
obiectivele politice ale tratatelor de instituire a Comunitatilor Europene, precum si ale tuturor
acordurilor care le-au modificat in timp, inclusiv tratatele privind aderarea noilor membri;
actele cu putere obligatorie adoptate pentru punerea in aplicare a tratatelor (directive,
regulamente, decizii); recomandarile si avizele adoptate de institutiile UE; celelalte acte
adoptate de institutiile Uniunii Europene (declaratii, rezolutii, decizii cadru, etc.); actiunile
comune, pozitiile comune, conventiile semnate, rezolutiile, declaratiile si alte acte adoptate cu
privire la politica externa si de securitate comuna; actiunile comune, pozitiile comune,
conventiile semnate, rezolutiile, declaratiile si alte acte adoptate cu privire la justitie si afaceri
interne; acordurile internationale incheiate de Comunitati si cele incheiate de statele membre
ale UE cu privire la activitatea acesteia din urma; jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii
Europene si a Tribunalului de Prima Instanta.
Fiecare act comunitar trebuie inteles in contextul general al politicilor comunitare din
fiecare sector, fiind necesara cunoasterea acestora. In acest sens, acquis-ul comunitar cuprinde
nu numai dreptul comunitar in sens strict, ci si toate actele adoptate in domeniile PESC
(Politica externa si de securitate comuna) si JAI (Justitie si afaceri interne) si, mai ales,
obiectivele comune formulate in tratate. Prezentarea politicilor comunitare este in primul rand
facuta in cartile verzi (Cartile verzi sunt comunicari oficiale ale Comisiei privind politicile in
diferite domenii sau subdomenii. Ele se adreseaza partilor interesate (grupuri de interese,
agenti economici, institutii comunitare etc.) pentru a declansa un dialog cu acestea privind
problemele in cauza.) si in cartile albe (Cartile albe urmeaza, de regula, dezbaterilor
determinate de cartile verzi si contin propuneri de legiferare sau de actiune in
domeniile/subdomeniile respective, contribuind efectiv la dezvoltarea politicii comunitare in
aceste privinte), fiind de aceea necesara si consultarea sistematica si permanenta a acestora.
2
Tarile candidate trebuie sa-si armonizeze legislatia cu acquis-ul comunitar inainte de
aderarea la UE. Exceptiile si derogarile de la acquis sunt acordate numai in mod exceptional
si au o sfera de cuprindere limitata. Uniunea Europeana s-a angajat sa mentina acquis-ul
comunitar in intregime si sa il dezvolte.

Ce este spatiul Schengen?

n prezent, spaiul Schengen se ntinde pe o suprafa de aproximativ 4,2 mil. km, cu

peste 400 de milioane de beneficiari. Crearea spaiului Schengen este una dintre cele mai
tangibile, populare i de succes realizri ale UE o realizare pe care ar trebui s o preuim, s
o protejm i, dac este posibil, s o mbuntim. Spaiul Schengen este o zon de circulaie
liber n Europa, conform cu Acordul de la Schengen. Statele membre ale acestui spaiu au
eliminat sau vor elimina controalele pentru persoane la frontierele dintre ele, astfel nct este
(sau va fi) posibil trecerea frontierei ntre oricare dou asemenea state fr prezentare de acte
de identitate i fr opriri pentru control.
Tratatul Schengen ofera cetatenilor statelor membre posibilitatea de a calatori oriunde
in spatial nou creat fara a fi supusi controlului vamal, avand posibilitatea de a se stabili ori de
a se angaja pe teritoriul oricarui astfel de stat cat si optiunea de a cere azil in cazul persecutarii
persoanei in statul de origine pe motive etnice ori religioase. Acordul introdus in Tratatul de la
Amsterdam din anul 1997 include totodata masuri privind un control mult mai riguros la
granitele externe ale U.E., cooperare la nivel inalt intre organele judiciare si politienesti ale
statelor membre cat si o uniformizare a politicii de acordare a vizelor si a controlului vamal la
granitele externe.
Scopul acestui pact a fost crearea unui teritoriu de libera circulatie in interiorul Uniunii
Europene, o libertate mai mare pentru cetateni de a-si muta serviciul in alta tara membra, ceea
ce a dus la o usurare in posibilitatea migratiei fortei de munca dintr-un stat in altul, o mai buna
coordorare si cooperare intre organele statelor membre ale acordului fara a a aduce atingere
ordinii publice ori suveranitatii vreunui stat.
Ideea tratatului a luat fiinta in urma dezbaterilor statelor membre in anii `80, cand
unele dintre ele erau de parere ca libertatea de circulatie trebuia sa fie un privilegiu acordat
doar cetatenilor Uniunii Europene, acestea fiind in favoarea mentinerii granitelor interne
pentru a detine un control mult mai strict asupra persoanelor extracomunitare care tranziteaza
teritoriul U.E. Datorita imposibilitatii statelor comunitare de a ajunge la o intelegere, in anul
1985 Olanda, Belgia, Franta, Germania si Luxembourg au luat decizia de a elimina granitele
interne ce le despart. Teritoriul statelor participante la acest act va lua
3

denumirea de Spatiul Schengen dupa oraselul din Luxembourg in care a fost semnat. Peste
10 ani, la data de 26 Martie 1995 tratatul va intra in vigoare, marcand disparitia graduala a
granitelor si punctelor de control interne dintre state. Cu timpul, alte state vor considera facila
aderarea la acest tratat astfel ca celor 5 tari fondatoare li se adauga: Italia (27 Noiembrie
1990), Spania si Portugalia (25 Iunie 1991), Grecia (6 Noiembrie 1992), Austria (28 Aprilie
1995), Danemarca, Suedia si Finlanda (19 Decembrie 1996), ajungand sa numere un total de
25 de state in prezent. Prin incorporarea Acordului in Tratatul de la Amsterdam acesta a fost
ratificat catre toate statele Uniunii Europene, devenind obligatorie preluarea aquis-ului
Schengen in dreptul intern. Irlanda si Marea Britanie au refuzat sa sa adere la Acordul
Schengen motivand existenta Tratatului Zonei comune de trecere intre cele doua, tratat la care
Irlanda ar fi trebuit sa renunte prin adoptarea Acordului Schengen.
Marea Britanie face o cere prin care isi exprima dorinta de a lua parte la Tratatul
Schengen incepand cu luna Martie a anului 1999, dar numai in problemele ce tin de cooperare
politieneasca, lupta impotriva traficului de stupefiante si de Sistemul Informatic Schengen.
Irlanda cere aderarea in Iunie 2000, optand pentru o preluare partiala a tratatului, dorind sa
coopereze in aceleasi domenii ca si Marea Britanie. In urma evaluarii termenilor si conditiilor
cerute de cele 2 state, Consiliul Europei decide la 22 Decembrie 2004 obligativitatea
implementarii aquis-ului comunitar privind spatiul Schengen in legislatiile celor 2 tari. In anul
2002 incep negocierile cu Elvetia pentru aderarea, iar la 26 Octombrie 2004 Elvetia devine
membra a Spatiului Schengen. La data de 1 Decembrie 2006 Liechtenstein depunde o cerere
de a deveni membra la acord, cerere care inca se afla in discutie.
Principalul scop al acestui acord a fost creearea unui spatiu al justitiei, libertatii si
securitatii fara a aduce atingere principiilor fundamentale incorporate in Constitutia vreunui
stat care urma sa ia parte la acest tratat, prin desfiintarea granitelor interne si intarirea
cooperarii intre state in domeniile politienesc si judiciar. Totusi problema centrala care a dus
la neintelegerile dintre state si a fost imboldul necesar dat celor 5 state fondatoare pentru a
pune bazele si a creea acest pact a fost libera circulatie a persoanelor si eliminarea granitelor
interne. Comisia European lucreaz n vederea consolidrii normelor Schengen n scopul
ntririi acestei cooperri. Pentru ca spaiul Schengen s funcioneze, statele membre ale UE
trebuie s dea dovad de ncredere reciproc.
n 2011, Comisia European a propus consolidarea spaiului Schengen. Aceast
propunere include
un sistem mai puternic la nivelul UE pentru evaluarea aplicrii normelor Schengen de ctre
statele

4
membre ale UE i pentru luarea deciziilor privind reintroducerea temporar a controalelor la
frontierele interne n cazul unor ameninri grave la adresa ordinii publice sau a securitii
interne. n plus, Comisia a lansat dezbateri bianuale cu Parlamentul European i cu Consiliul
cu privire la guvernana politic a spaiului Schengen.

1. Libera circulatie a persoanelor si a marfurilor

Dreptul la libera circulatie al cetatenilor unui alt stat membru Schengen poate fi
restrictionat, dar doar daca acestia constituie o amenintare la adresa ordinii publice, sigurantei
nationale si sanatatii publice. In cazuri exceptionale, astfel de persoane pot fi chiar indepartate
de pe teritoriul statului respectiv. Insa acest fapt nu are efect asupra liberei lor circulatii pe
teritoriul altor state membre. Frontiera se poate traversa pentru a pleca oriunde, in conditiile in
care se vorbeste despre ridicarea restrictiilor ce privesc punctele de trecere a frontierei si
perioada de lucru a acestora. Cu toate acestea, dreptul la libera circulatie nu este absolut, fiind
aplicabil doar cu respectarea anumitor prevederi ale legislatie nationale referitoare la parcurile
nationale, zonele protejate, proprietatea privata, etc.). Anumite restrictii pot fi aplicate si in
cazul reintroducerii temporare a controlului la trecerea frontierii de stat.
Dreptul la libera circulatie al cetatenilor unui alt stat membru Schengen poate fi
restrictionat, dar doar daca acestia constituie o amenintare la adresa ordinii publice, sigurantei
nationale si sanatatii publice. In cazuri exceptionale, astfel de persoane pot fi chiar indepartate
de pe teritoriul statului respectiv. Insa acest fapt nu are efect asupra liberei lor circulatii pe
teritoriul altor state membre.
2. Sistemul de Informatii Schengen (SIS)
O alerta in SIS reprezinta unul din motivele de refuz al intrarii in spatiul Schengen. Cu
toate acestea, in cazul membrilor familiilor cetatenilor care beneficiaza de dreptul la libera
circulatie, trebuie intotdeauna luat in considerare daca prezenta persoanei repective pe
teritoriul unui stat Schengen poate reprezenta o amenintare reala, prezenta si suficienta la
adresa unor interese fundamentale ale statelor Schengen.
Orice persoana poate afla daca si ce date cu caracter personal care il privesc exista in
SIS, cand au fost introduse (in ce scop) si de catre ce institutie. Dreptul persoanelor de a avea

acces la datele introduse in SIS care le privesc se exercita in conformitate cu legislatia statului
fata de care ele invoca acest drept.
5
Comunicarea informatiilor persoanei care face obiectul acestor date se refuza daca
acest lucru este
indispensabil pentru efectuarea unei operatii legale in legatura cu alerta sau pentru apararea
drepturilor si libertatilor unor terte parti. In orice caz, acest lucru se refuza pe toata perioada
de valabilitate a unei alerte in scopul realizarii unei supravegheri discrete.
Orice persoana are dreptul sa ceara autoritatilor de control sa verifice datele introduse
in Sistemul de Informatii Schengen cu privire la ea si modul in care au fost folosite aceste
date. Acest drept este reglementat de legislatia nationala a partii contractante careia i se
adreseaza solicitarea.
In acelasi timp, se garanteaza dreptul de a fi corectate datele inexacte care o privesc
(de ex. cele introduse gresit) procesate in SIS si dreptul de a fi sterse din SIS orice date stocate
ilegal (care nu ar fi trebuit sa fie introduse).
Toate aceste drepturi se exercita in conformitate cu legislatia nationala a statului in
care se invoca, procedurile la nivelul fiecarui stat membru putand astfel diferi. In Romania,
aceasta problematica este reglementata de OUG nr. 128/15.09.2005 privind infiintarea,
organizarea si functionarea Sistemului Informatic National de Semnalari.
Drepturile unei persoane fizice sunt recunoscute tuturor cetatenilor, indiferent daca
provin sau nu dintr-un stat membru al spatiului Schengen:
-Dreptul de acces la datele stocate n SINS (ori de cate ori persoana considera
necesar, dar numai o dat pe an n mod gratuit)
-solicitarea autoritatilor competente (politie, jandarmerie, vmi etc.), n scris, sub
semntur si dat, s comunice informatii cu privire la datele tale personale existente n SINS;
- autorittile competente pot refuza comunicarea informatiilor solicitate n cazul n
care acest lucru este indispensabil pentru executarea unei sarcini legale n legtur cu
semnalarea sau pentru protectia drepturilor si liberttilor unor terti;
-autoritatea competent sesizat este obligat s comunice informatiile solicitate n
termen de 15 zile de la data primirii cererii;
-Dreptul de rectificare si de stergere a datelor inexacte sau stocate ilegal
- poti cere autorittilor competente rectificarea datelor tale care sunt inexacte,
stergerea datelor stocate ilegal si repararea prejudiciului cauzat;

- autoritatea competent sesizat este obligat s comunice informatiile solicitate n

termen de 15 zile de la data primirii cererii.
6
- Dreptul de a te adresa justitiei (gratuit)
- poti intenta o actiune n fata instantelor competente pentru a avea acces, a rectifica
sau a sterge date, pentru a solicita informatii ori pentru a obtine despgubiri n urma unei
semnalri care te priveste.