Plngnd

de opt
ori pe
saptmn
Nu plnge! Nimnui nu-i pas!
E noapte... iar frustrrile, obsesiile, temerile, visele se
amestec n mintea nostr, chinuind sufletul pn la satura ie. E
doureros s plngi i s nu tii de ce, s suferi i s nu tii pentru
ce, s regrei dar s nu tii pentru cine. Dar tim... n cele din
urm ne dm seama c toatea acestea sunt pentru via , pentru
tot ce trim i pentru tot ce ne-ateapt, dar mai ales pentru tot
ce-am trit. Momente, memorii i clipe... i momente,
scurgndu-se ca un fluid inchegat pe pereii sufletului ies la
iveal noaptea dac stai treaz. Temerile, dezamgirile, durerile
sunt toate acolo n colul camerei tale n care ca ntr-un sicriu i
petreci nopile ncercnd s ignori adevrul, s nu stai fa n
fa cu tine, cu cine eti cu adevrat, cu omul din spatele m tii,
care sufer i plnge. Oare suntem toi nebuni? Sau mcar pe
cale de a nebuni fr s ne dm seama? Dar cine a spus c nu
avem voie? Doar e viaa noastr i fiecare i-o trie te cum vrea
i dup cum i place. notnd n valurile tulburi i periculoase ale

suferinei, nu ne dm seama c ne-am atomizat n acest spa iu,

c suntem pionul principal n acest decor i c pn la urm noi
suntem obiectele din decor. Nite obiecte care respir ntr-un
acord delat al sufletului, ofteaz adnc n surdin i plng cu
ochii ntori spre rnile inimii. Doare, doare nespus... iar uneori
te intrebi ce nu a functonat, pentru ca simti ca viata ti s-a rupt de
pe liantul firesc al intamplarilor si a gresit drumul destinului
prestabilit dinainte de Cineva. Nu trebuie sa lupti daca simti ca
nu mai poti! Putem alege, putem renunta... si totusi plangand de
opt ori pe saptamana, luna de luna, an de an eu inca nu am
renuntat. Poate ca la final ne astepta ceva mai bun sau pur si
simplu vreau sa vizionez din primul rand spectacolul vietii mele,
voi avea destul timp sa vad ce e dupa, iar daca dupa e mai rau
atunci m-am ars. Dar daca e mai bine...?