1.Radiatia termica. Caracteristicile radiatiei termice. Legea lui Kirchhoff.

Radiatia termica radiatie electromagnetica proprie tuturor corpurilor, care au

temp. mai inalta decit 0gradeK.
- la variatia temp corpului variaza atit intensitatea, cit si structura spectrala a
radiatiei termice.
Flux de radiatie [] puterea medie a radiatiei.
[]Si = W
Radiatia energetica (Re) fluxul de radiatie emis de 1m^2 de suprafata a
corpului.
[Re]SI = W/m^2
Capacitatea corpului de a absorbi energia radiatiilor electromagnetice se caract.
Prin coeficientul de absorbtie ().
= abs/ inc </=1 (p.139)
Radiatia energetica a unui corp intr-un interval mic de lungimi de unda ( ):
Re= r
r densitatea spectrala a radiatiei energetice
Corpuri absolut negre corpurile ale caror coeficienti de absorbtie sunt egali cu o unitate pt
radiatiile de orice lung. de unda.
Corpuri cenusii corpurile ale caror coeficienti de absorbtie sunt mai mici decit o unitate, insa
nu depind de unda radiatiei incidente.
Legea lui Kirchhoff la temperatura constanta raportul dintre densitatea spectrala a radiatiei
energetice si coeficientul monocromatic de absorbtie este acelasi pentru toate corpurile, inclusiv
pentru cele absolut negre.

2.Corp absolut negru. Legile radiatiei termice. Legea lui Stefan-Boltzmann si legea
lui Wien
Corpurile ale caror coeficienti de absorbtie sunt egali cu o unitate, pentru radiatiile
de orice lungimi de unda, se numesc corpuri absolut negre. In natura ele nu exista
fiind abstractii fizice necesare pentru a exprima mathematic unele legitati.
Legea lui Stefan-Boltzman: radiatia energetica a unui corp absolut negru este direct
proportionala cu puterea a patra a temperaturii absolute a corpului respective:

= T 4

Unde este constanta lui Boltzmann:

=5.6710

W
4
K
2
m

Legea lui Wien : lungimea de una max , careia ii revine valoarea maxima a
densitatii spectrale a radiatiei energetice a unui corp absolut negru, variaza invers
proportional cu temperature absoluta a corpului respectiv
2

=0.2898* 10

max=

b
T

unde b

m * K este constanta lui Wien

Legea lui Wien se mai numeste si legea deplasarii, deoarece din ea rezulta ca la
cresterea temperaturii corpului absolut negru valoarea maxima a densitatii
spectrale a radiatiei energetice se deplaseaza spre lungimile de unda scurte.

3. Radiatia solara. Constanta solara.

Cea ma puternic radiaie termic, care condiioneaz viaa pe pmnt este soarele.
Sursa energiei solare este transformarea termonucleara a hidrogenului in heliu:

Pmntul, care se afl la o distanta de 1,496*10^11 m primeste 2*10^17 W de energie solar.

Pamintul primeste de la soare energie sub forma de radiatie si in acelasi timp cedeaza energie in univers.
Echilibrul energetic al pamintului este dat de egalitatea dintre energia primita de la soare si energia cedata
in spatiu. Pamintul absoarbe 70% din energia primita de la soare, iar 30% reflecta in spatiu. Fiind un corp
cald, pamintul radiaza in spatiu energie termica echivalenta cu cele 70% absorbite. Astfel echilibrul
termic mentine temperature medie a pamintului constanta in timp.
Constanta solar este o constant ce reprezint cantitatea de energie primit de la Soare de o
suprafa cu aria de 1 cm ptrat aezat perpendicular pe direcia razelor solare, n afara
atmosferei terestre, la distana medie a Pmntului de Soare, n unitatea de timp.
Constanta solar msurat prin atmosfera terestr este:

Aceasta energie este disipat de ntreaga suprafaa a Pmntului. Radiaia solar incident
este:

Constanta solar este:

unde fluxul de energie al soarelui, F, estimat prin legea Stefan-Boltzmann este:

150 milioane de kilometri

1 UA (lungimea semiaxei mari a orbitei Pmntului n jurul

Soarelui)
Radiatia Solara dozata se aplica in medicina ca factor therapeutic sic a factor de calire a organismului.
4. Luminiscenta. Tipuri de luminiscenta. Fotoluminiscenta
Luminiscenta reprezinta radiatia suplimentara a corpului in raport cu radiatia lui termica la temperature
data,care dureaza un timp mult mai mare decit perioada undelor de lumina.
1 Tipurile de luminiscenta :
Fotoluminiscenta ce apare ca rezultat al absorbtiei luminii
Electroluminiscenta conditionata de cimpul electric in care este plasata substanta
Catodoluminiscenta provocata de iradierea substaneti cu electroni rapizi
Triboluminiscenta determinate de actiuni mecanice
Chimiloluminiscenta ce apare in unele procese chimice
Bioluminiscenta ce se observa la unele bacteria,ciuperci,insect si altele
2 FOTOLUMINESC'ENT, se produce o emisiune de lumin prin iluminarea
prealabil a substanei emitoare sau prin iradierea ei cu radiaii ultraviolete ori
cu raze X.
Se clasifica in:
fluorescenta (de scurta durata)
fosforescenta (de lunga durata).
Dupa mecanismul proceselor elementare sunt atestate fotolumiscente:
de rezonanta,
spontana,
stimulate
si de recombinare.
Actul initial al Fotoluminiscentei este excitarea atomului sau molecule cu un foton din exterior.
5. Legea lui Stokes. Luminiscena antistokes
Legea lui Stokes:
De regul, fenomenului de fotoluminiscen i se mai spune i legea lui Stokes care
stipuleaz: spectrul de luminiscen n raport cu spectrul de excitare este
deplasat n domeniul cu lungimi de und mai mari.

Fenomenul de luminiscen a nceput s fie studiat n detalii ncepnd cu secolul

XIX i astzi este bine cunoscut. n dependen de excitrile exterioare care
provoac fenomenul, luminescena se clasific n fotoluminescen, rezultat n
urma absorbiei unor cuante de lumin cu lungimea de und mai mic (Stokes) sau
mai mare (anti-Stokes) dect cea emis; roentgenoluminescen, datorat
absorbiei unor raze Roentgen; electroluminescen, condiionat de un cmp
electric exterior n care este plasat substana; catodoluminescen i
ionoluminescen, excitat de iradierea substanei cu un fascicul de electroni rapizi
i respectiv cu ioni; triboluminescen, determinat de aciuni mecanice exterioare;
chemiluminescen, rezultat n urma unor procese chimice.
Durata luminescenei depete cu mult perioada medie a undelor de lumin
(timpul de emitere este mai mare dect frecvena proprie), nct se pierde corelaia
dintre faza i frecvena luminii absorbite i emise. Dup durat, luminescena se
clasific n fluorescen i fosforescen. n cazul fluorescenei, electronul sub
aciunea sursei de energie exterioar trece de pe nivelul inferior, stabil, al atomului
pe un nivel excitat, instabil, iar peste un timp de ordinul 10-8 s trece spontan n
starea sa iniial, emind simultan o cuant de lumin. n cazul fosforescenei,
electronul excitat trece pe un nivel metastabil intermediar, iar dup un interval de
timp cu mult mai mare de 10-8 s, de pn la cteva ore, se ntoarce la starea sa
fundamental.
6. Producerea i emisia radiaiei X. Tubul lui Colidge
Radiaia X este de natur electromagnetic, cu lungime de und de ordinul 10*-10
m. Pentru a produce raza X este necesar ca electronii puternic accelerai s
bombardeze un corp metalic. Dispozitivul de baz utilizat n acest scop este tubul
lui Cooledge.

Electronii sunt emii de filamentul catodului nclzit de curentul Ic cu intensitatea de

civa amperi i accelerai spre anod de o diferen de potenial V de zeci de kV.

7. Radiatia X : de frinare si caracteristica. Spectrele acesor tipuri de radiatii.

Radiatiile X de frinare: cind un electron cu energie cinetica (Ein) trece prin apropierea unui nucleu, sub
actiunea fortei de atractie electrostatica, el isi schimba directia si este frinat dind nastere unui foton de
raze X. Energia acestui foton este
hv=Ein Eext
In functie de distanta traiectoriei electronilor de la nucleu, energia fotonilor de frinare variaza de la 0 pina
la Emax, cind toata energia cinetica a electronului incident este comunicata fotonului X fapt ce explica
ca spectrul radiatiei de frinare este continuu. (Acest spectru este utilizat in radiografie si radioscopie)
Radiatiile X caracteristice: cind electronii accelerate puternic patrund in atomii anodului, ei pot smulge
electroni de pe nivelele profunde. Locurile ramase libere sunt completate de electronii de pe straturile
exterioare, tranzitiile fiind insotite de radiatii X cu lungimi de unda grupate in serii caracteristice atomilor
axcitati in anod : Seria K; Seria L; Seria M
Radiatia X formata prin acest mechanism are spectru de linii, caracteristic atomilor anodului, de unde si
denumirea raze X caracteristice (utilizat in domeniul stiintific cristalografie)

8. Metode de difractie cu raze X.Utilizarea in cercetarile Biofizicii.

Sa reusit realizarea acestei difractii cu ajutorul cristalului de calcit,unde pe placa
fotografica,stabilita la o anumita distanta de la cristal se va inregistra tabloul de
interferenta al acestor doua raze.In rezultat difractia pe cristal formeaza un
ansamblu de pete luminoase pe fon intunecat. Acest tablou de difractie se numeste
lauegrama. Daca distantele (d) dintre planele atomare in cristal este cunoscuta,
masurind distantele dintre petele lauegramei, se poate determina lungimea de una
a radiatiei incidente.
Din evaluarea exacta a unui numar sufficient de valori d pot fi descifrate si
structurile spatiale ale diferitor macromolecule biologice, cum ar fi acizii nucleici,

proteinele etc. Tot prin aceasta metoda s-a stability structura triunghiulara a
moleculelor de apa si structura bistratului lipidic din membranele celulare.
Sunt alte 2 metode: metoda cu cristal turnat si metoda cu pulberi.
In cazul metodei cristal turnat cristalu se deplaseaza astfel incit axele lui
principale
sa fie perpendicular pe directia fluxului incident de raze X.
Metoda cu pulbere substanta cistalizata se plaseaza sub forma de pulbere in
calea razelor X.Fascicolul dispersat va forma diferite conuri a caror axa este paralela
cu directia fluxului incident.Daca se deplaseaza o placa fotografica perpendicular pe
directia fluxului incident,maximele de difractie vor avea spectrul unor cercuri
concentric.