Cancerul

Curcubet Stefan Adrian

AMG III A
Cancerul este termenul utilizat pentru a desemna un grup mare de boli cu
caracteristici comune, reprezentat in fiecare parte a organismului uman unde pot apare.
Aceste boli sunt foarte diferite in natura, rata de progresie, tratament, complicatii si
rezultate. In termeni descriptivi, cuvantul cancer serveste ca termen-umbrela care adunca
impreuna un mare grup de boli, care prezinta anumite caracteristici. Dificultatea
termenului de "cancer" este acee ca este incarcat de semnificatii, inevitabil negative.
Intelegerea a ceea ce este cancerul este astfel destul de complexa.
Pentru clinican, cuvantul cancer sugereaza evoluti unei tumori ce invadeaza local
si disemineaza la distanta in organele sanatoase ale pacientului, reprezentate de fiecare
localizare in orice sediu al corpului uman determinand o varietate enorma de aspecte
clinice.Din punct de vedere clinic, cancerul reprezinta un mare grup de boli care variaza
prin modalitate de debut, rata de crestere, stadiul de diferentiere celulara, diagnostic,
detectabilitate, potential de invazivitate, metastazare, raspuns la tratament si prognostic.
Pentru anatomopatolog, cuvantul cancer evoca un tesut de neoformatie ce
infiltreaza structurile normaledin care pot lua nastere. Pentru biolog, cancerul reprezinta
un grup relativ redus de boli determinate de efecte moleculare similare in functionarea
celulara rezultand defecte comune prin alterari ale genelor celulare. Datorita acestor
sensuri multiple , o definitie ideala a cancerului este dificil de formulat.
Studii epidemiologice, experimentale sau clinice indic drept cauz a cancerului o
combinaie de multiplii factori.Ar fi vorba de o combinaie ntre factorii externi de
mediu, printre care i agenii carcinogeni, stilul de via individual i factori endogeni;
uneori aceti factori interacioneaz att de strns, nct contribuia fiecruia este dificil
de individualizat. Aceste elemente sunt grupate sub numele de factori de risc i
reprezint evenimente sau caracteristici bine definite, care sunt asociate cu creterea
incidenei unei anumite boli (cancerul n cazul nostru).

Dei incidena mondial a cancerului este n general constant la nivelul fiecrei ri,
incidena unor tipuri specifice de cancer variaz frecvent, att spaial ct i temporal.
Exist diferene vizibile ntre incidena unui tip anume de cancer n populaia unei ri,
iar incidena cancerului ntr-o populaie se poate schimba rapid, dup o generaie
incidena cancerului printre emigrani se echivaleaz cu incidena cancerului n populaia
nativ, dei iniial erau semnificativ diferite.
Factorii de risc exogeni pot fi grupai n cinci categorii:
1. Factori exogeni ai stilului de via, fiind responsabili de 45% din totalul cancerelor.
n aceast categorie au fost confirmai 6 factori de risc: dieta, obezitatea, sedentarismul,
fumatul, consumul excesiv de alcool i factori reproductivi.
2. Factori de risc din mediul ambiental, 4 factori confirmai i responsabili de 4% din
totalul cancerelor: aflatoxina, erionitul, radiaiile solare i radonul.
3. Factori de risc ocupaionali, peste 35 de factori confirmai, responsabili de 4% din
numrul total de cancere: benzen, clorur de vinil, etilen oxid, gaze de coxificare, acid
sulfuric, arsen, cadmiu, crom, nichel, beriliu, azbest, talc, uleiuri minerale etc.
4. Factori de risc biologici, 9 factori confirmai, 4% din totalul cancerelor. Aceti
factori sunt reprezentai de virusuri, bacterii i parazii.
5. Factori de risc iatrogeni, responsabili de 2% din totalul cancerelor. 18 factori au fost
confirmai: citostatice, medicamente imunosupresoare, preparate hormonale,
radioterapia etc.
Fondul genetic, starea sistemului imun sau sistemul endocrin reprezint factorii
endogeni implicai n apariia cancerului.Factorii genetici. Cancerul este o afeciune ce
implic mecanisme genetice la nivel celular. Cancerul provine dintr-o singur celul care
acumuleaz n timp mutaii ce conduc la fenotipul malign. Acesta i va conferi celulei un
avantaj de cretere i supravieuire fa de celulele normale. Progresia unui esut normal
ntr-un esut tumoral se desfoar n 5 20 de ani i este influenat de factori genetici
sau ereditari. Factorii genetici sunt reprezentai de mutaiile somatice leziuni genetice
produse de factori de mediu ce nu pot fi reparate i mutaii germinale leziuni motenite
de la prini.
Fondul genetic este implicat n 5 10% din totalul cancerelor umane, dintre care
aproximativ 50 de tipuri de cancer au predispoziie ereditar; astfel, pentru unele tipuri
de cancer s-a dovedit cert participarea factorilor ereditari, iar alte tipuri de cancer apar la

indivizii cu defecte genetice, ceea ce i face mult mai sensibili la aciunea agenilor
carcinogeni. Pentru aceti indivizi exist o gam de teste de screening pentru a le oferi
posibilitatea preveniei (sfat genetic).
Studiile epidemiologice au artat c pn la 80% dintre cancerele umane au
printre cauze factori din stilul de via, de aici ipoteza c aceste cancere ar putea fi
prevenite prin simpla schimbare a stilului de via. La nivel global pe primul loc n
topul factorilor de risc n producerea cancerului rmne fumatul, dar ponderea
alimentaiei este n continu cretere, n timp ce numrul fumtorilor scade i cel al
supraponderalilor crete.
De cele mai multe ori, boala neoplazica se manifesta la inceput prin semne si
simptome nespecifice, pentru ca in evolutie sa apara manifestari clinice specifice
localizarii si tipului de cancer. Din aceasta cauza semnele generale de tipul astenie
fizica, febra sau scadere in greutate sunt neglijate de pacienti, aceste semne nu sunt insa
caracteristice bolii neoplazice, ele putand aparea si in alte afectiuni.
Pe langa semnele sistemice si cele legate de invazia locala(aparitia de noduli,
sangerari, ulceratie, durere) debutul unui cancer mai poate fi semnalat si de sindroame
paraneoplazice sau semne metastatice (hepatomegalie, splenomegalie, marirea
ganglionilor limfatici, simptome neurologice, dureri osoase).
Scopul tuturor tratamentelor mpotriva cancerului este de a distruge sau de a
ndeparta tumora sau toate celulele canceroase din organismul pacientului. Acest lucru
este posibil prin folosirea corecta a tratamentelor adecvate, de obicei n asociere.
Tratamentul cancerului este un tratament multimodal ( presupune colaborarea dintre
chirurg oncolog, radioterapeut, oncolog medical ). Tratamentul este necesar chiar si in
stadiile avansate, pentru a obtine o prelungire a supravietuirii cu o calitate buna a vietii
(tratament paliativ).
Chirurgia poate fi curativa (indepartarea tumorii primare si obtinerea vindecarii),
paliativa (de ameliorare a simptomelor) sau de urgenta (ocluzii intestinale, decompresii,
hemoragii).
Efecte secundare ale chirurgiei produc infirmitati (amputatii de membre, nas,
urechi, mastectomie sau extirparea snului, enucleere sau extirparea unui ochi, cicatrici
cheloide), limfedem (al bratului postmastectomie, al membrului inferior dupa excizia
ganglionilor pelvini), sindrom dureros abdominal (cauzat de aderente sau bride aparute
dupa interventii chirurgicale pe abdomen).
Utilizarea radiatiilor ionizante n tratamentul cancerului se bazeaza pe
posibilitatea de a obtine distrugerea celulelor tumorale, fara a determina alterari grave si
ireversibile asupra tesuturilor sanatoase din jurul tumorii.
Efectele secundare ale radioterapiei depind de localizarea tumorii, tipul de
iradiere, volumul tumoral, factorul timp, vrsta, starea clinica a pacientului, bolile
asociate. Pot fi acute (apar n timpul iradierii) sau tardive (apar dupa 6 luni de la

terminarea radioterapiei). Complicatii acute: stare de rau de raze n primele zile de

radioterapie (astenie, anorexie, greata, cefalee), eritem cutanat (roseata pielii), mucita,
greata si varsaturi, diaree, dureri abdominale, caderea parului, astenie fizica si paloare
(datorita anemiei), risc crescut de infectii (prin scaderea numarului de leucocite),
sngerari diverse (prin scaderea numarului de trombocite).
Chimioterapia se administreaza de obicei n cure/serii de 1 zi, 2 zile, 3 zile sau 5
zile (exista si serii mai complexe), fiecare perioada de tratament fiind urmata de o
perioada de refacere (3-4 saptamni). Se pot utiliza unul sau mai multe citostatice,
functie de localizare, forma histopatologica, stadiul clinic, bolile asociate si optiunea
medicului curant.
Efectele secundare ale citostaticelor sunt multiple, cu grade variate de severitate,
temporare sau permanente. Ele depind de citostatic, de doza administrata si de durata
tratamentului. Cele mai frecvente reactii adverse sunt: astenie fizica, lipsa poftei de
mncare, alopecie (caderea parului), greata si varsaturi, risc crescut de infectii (prin
scaderea numarului de leucocite), sngerari diverse (prin scaderea numarului de
trombocite), tulburari ale tranzitului intestinal (diaree sau constipatie), anemie,
mucozita, reactii alergice.
Hormonoterapia este o modalitate de tratament oncologic utilizata n cancerele
hormonodependente (acele tumori ce provin din tesuturi a caror crestere este controlata
de hormoni).
Efectele secundare ale hormonoterapiei sunt foarte variate functie de
medicamentul utilizat, sunt relativ frecvente, dar n marea majoritate a cazurilor
severitatea este minima, neafectnd major calitatea vietii.
Metodele de prevenie sunt n continu schimbare datorit progresului n
cunoaterea cancerului la nivel molecular. Mai bine de 40% din totalul cancerelor poate
fi prevenit prin evitarea unor factori de risc: diet, infecii virale, fumat sau radiaii.
Pentru a putea preveni apariia cancerului trebuie cunoscui factorii de risc i
mecanismele de producere, dar i modul de evoluie de la stadiul precoce, neinvaziv la
formele metastatice i invazive.