1.Lichide reale.Vscozitatea.Formula lui Newton.

Sensul fizic al
coeficientului de vscozitate i unitile de msur (n SI i Practica
Medicala).
n lichidele i gazele reale forele de atracie intermoleculare se opun deplasrii
relative a moleculelor vecine,determinnd apariia unei frecri interne numit
vscozitate o proprietate caracteristic fluidelor n timpul curgerii.Expresia forei
de frecare este dat de formula lui Newton : F= S v/x, unde F-forta de frecare;
S-suprafata de contact; v/x gradientul de viteza; -coeficientul de
viscozitate absoluta, o constanta caracteristica fluidului.
Coeficientul de viscozitate absoluta este numeric egal cu forta de frecare pe care o
exercita un strat mono-molecular din interiorul uni fluid asupra altui strat monomolecular cind gradientul vitezei relative este unitar. Unitatea de viscozitate in SI
este Pa.s, iar in CGS in poise, de obicei folosindu-se, centipoise (1cP=0,01P).

2.Determinarea coeficientului de vscozitate prin metoda lui

Ostwald.Deducerea formulei de lucru,utiliznd legea lui Poiseuille.

Poiseuille a stabilit c volumul de lichid V scurs ntr-un interval de timp t este dat de
relaia :
r4p/8l * t.
Fie t timpul de curgere al lichidului cercetat si t0 de curgere al apei distillate.
Deoarece lungimea si raza capilarului precum si volumele scurse V si V0 are loc
relatia: r4p/8l * t= r4p/80l * t0
Simplificind, obtinem: p t/=p0t0/ 0
Curgerea lichidului se face sub presiunea exercitata de greutatea proprie a coloanei
de lichid, deci rezulta: P=pgh
P0=p0gh unde h este inaltimea coloanei.
Inlocuind, obtinem: p g h t/ = p0 g h t0/ 0, de unde / 0 = p/p0 . t/t0
Valoarea lui poate fi usor calculata dupa formula : = 0 . pt/ p0t0
3.Legea lui Stockes.Determinarea coeficientului de vscozitate prin metoda
lui Stockes.Deducerea formulei de lucru.
Numai pentru corpuri sau particule de forma sferica, care se misca cu viteza
constanta printr-un fluid, este valabila legea lui Stokes, care are urmatorul enunt :
Forta de rezistenta F opusa miscarii corpului este proportionala cu coeficientul de
vascozitate al fluidului, raza corpului si viteza miscarii : Fr=6 rv
Asupra particulei actioneaza 3 forte: Forta de greutate: mg; forta lui Arhimede Fa;
si forta de rezistenta Fr. Miscarea particulei va deveni uniforma cind rezultanta
acestor forte va deveni nula: mg+Fa+Fr=0.
4.Hematocrit definitie. Coef de visc relativa a singelui circulant.
Hematocritul este procentul volumic ocupat de eritrocite in volumul sanguin. Este unul
din parametrii hematologici.
Testul Hematocrit, este un test de obicei utilizat pentru a diagnostica anemia, cu
ajutorul monitorizarii proportiei hemoglobinei in singele circulant, valoarea normala
fiind cuprinsa intre 45 si 50%. In consecinta, vascozitatea sangelui variaza in functie
de marimea hematocritului, de viteza de curgere si de raza tubului.
viscozitatea singelui depinde atit de viscozitatea serului cit si de numarul
elementelor figurate in unitatea de volum si volumul lor propriu. Cresterea
viscozitatii singelui total apare in poliglobulii, leucemii, insuficiente cardiace,
hiperglicemii, hiperlipidemii. Se descriu variatii fiziologice ale viscozitatii singelui
total, mai scazuta la femei decit la barbat, la copil decit la adult, in singele arterial
decit in singele venos.
Valori normale in cP:
singe total: 3.5-5.4 plasma:1.9-2.3 ser:1.5-2.2
5.Tensiunea superficial.Coeficient de tensiune superficial.Unitile de
msur a coeficientului de tensiune superficial n SI i n practica
medical.
Fortele de tensiune superficiala iau nastere ca urmare a interactiunii moleculelor la
frontiera dintre 2 faze, tinzind sa micsoreze suprafata interfetei. Pe fiecare portiune

a conturului suprafetei libere, aceste forte actioneaza perpendicular pe contur si

tangential la suprafata lichidului.
Marimea fortei de tensiune superficiala, ce revine la o unitate de lungime a
conturului suprafetei libere a lichidului este numita coeficient de tensiune
superficiala : =F/l
Coeficientul de tensiune superficiala se poate defini si prin relatia:
=w/s, unde w- este variatia energiei libere;
s- variatia suprafetei stratului interfazic.
Rezulta ca valoarea coeficientului de tensiune superficiala este egala cu valoarea
lucrului mechanic consumat pentru marirea suprafetei libere a lichidului cu o
unitate.
Unitatea de masura pentru coeficientul de tensiune superficiala este:
-In SI: []SI = N/m=J/m2
-In sistemul tolerat (CGS) []CGS =dyn/cm
6.Fenomene capilare.Formula lui Laplace.Embolia gazoas.
Ridicarea lichidului aderent si coborarea lichidului neaderent intr-un tub capilar
are loc sub actiunea presiunii suplimentare create de suprafata curba a meniscului.
Valoarea acestei presiuni depinde de raza de curbura r a meniscului si de tensiunea
superficiala a lichidului, conform formulei lui Laplace:
P=2 / r
Daca in lichidul din capilar se afla o bula de gaz si presiunile la capetele
capilarului sunt egale, atunci sunt egale si razele celor 2 curburi. Prin urmare si
presiunile suplimentare sunt egale. Cind o presiune din exterior pune lichidul in
miscare are loc modificarea ambelor meniscuri. Rezultanta acestor presiuni se
opune presiunii din exterior. La un numar n de bule de gaz aceasta presiune poate
deveni egala cu valoarea presiunii din exterior sint in rezultat curgerea prin capilare
se va stopa. Cind mai multe bule de gaz nimeresc in capilarele sistemului vascular
sangvin se formeaza embolia gazoasa.
7.Metode de determinare a coeficientului de tensiune superficial.
Exist cteva metode de determinare a coeficientului de tensiune superficial,dintre
care cele mai frecvent folosite sunt : metoda ruperii picturilor ( metoda relativ ) i
metoda desprinderii inelului (metoda direct).
Metoda desprinderii inelului deducerea formulei de lucru.
Fie un inel de metal pentru care lichidul cercetat este aderent. Inelul se aduce in
contact cu suprafata libera a lichidului; la inel adera un strat subtire de lichid,
asupra caruia actioneaza fortele superficiale, care se compun intr-o rezultanta F t
Luind in consideratie faptul ca stratul mentionat are 2 suprafete, forta rezultanta a
tensiunii superficiale se determina din relatia: F t = 2 r1 + 2 r2 = 2 (r1+r2)
unde:
-coeficientul de tensiune superficiala;
r1 raza interioara a inelului;
r2 raza exterioara a inelului;
Pentru ca sa desprindem inelul de pe suprafata lichidului, trebuie sa actionam cu
forta F: F=Ft
Determinind aceasta forta, cu ajutorul unei balante de torsiune si tinind cont de
relatia de mai sus, obtinem formula: = F/ (d1+d2) unde d1 si d2 sunt diametrele
respective ale inelului.
Metoda ruperii picturilor ( metoda stalagmometric)-deducerea formulei de lucru.
O picatura de lichid de masa m se va desprinde de gura capilarului daca
greutatea picaturii devine egala cu forta de tensiune superficiala:
G=F sau mg= l mg=2 r , unde r-raza raza capilarului, l=2 r lungimea
conturului gurii capilarului.
Daca notam cu M masa lichidului si cu n numarul picaturilor de masa m putem
scrie: M=m.n. Masa unei picaturi se poate exprima in functie de densitatea p si
volumul V al lichidului:
M=p Vm n= p V, deci m= p V/n

Inlocuind pe m din ultima relatie, obtinem:

p V/n . g = 2 r
Pentru solutia de referinta vom avea:
p 0V/n 0 . g = 2 r 0 , unde 0 - coeficientul de tensiune
superficiala al apei distilate; V-volumul lichidului; p 0 - densitatea apei distillate;
n 0 nr. picaturilor de apa distilata.
Impartind ultimele 2 relatii, obtinem: p n 0 / p 0 n = / 0
Relatia din care se poate exprima coeficientul de tensiune superficiala a
solutiei: = 0 . n0p / np0
Stalagmometrul Traube reprezinta un capilar fixat vertical intr-un stativ. Portiunea
de mijloc a capilarului reprezinta un rezervor cu volumul V, delimitat cu un reper
superior A si unul inferior B. La extremitatea superioara se gaseste atasat un tub de
cauciuc, cu ajutorul caruia se aspira lichid in stalagmometru.
8.Osmoza.Presiunea osmotic.Legile osmozei.
Difuzia solventului din compartimentul cu solutie mai diluata catre cel cu solutia
mai concentrata se numeste fenomenul de osmoza. Presiunea necesara pentru a
impiedica transportul solventului catre solutie se numeste presiune osmotica a
solutiei.
Legea concentratiei:
Presiunea osmotica a unei solutii diluate la temperature constanta este direct
proportionala cu concentratia molara: Pos=KT CM , KT-constanta exprimata in N.m/mol
Legea temperaturii:
Presiunea osmotica a unei solutii diluate la concentratie constanta este direct
proportionala cu temperature absoluta: Pos= Kc T, unde Kc: N. m-2/ 0K
Legea lui Vant Hoff:
Presiunea osmotica nu depinde nici de natura solventului, nici de natura substantei
dizolvate, ci doar de nr. de particule intr-o unitate de volum.
Presiunea osmotica poate fi calculata dupa Legea lui Mendeleev-Clapeyron: P os
V=niu RT,
unde V-volumul ocupat de solutie;
R-constanta universala a gazelor;
Niu-numarul de moli;
T-temperatura absoluta.
Legea lui Dalton: (pt amestec de solutii)
Presiunea osmotica totala este egala cu suma presiunilor osmotice a fiecarei solutii
in parte.
9Msurarea presiunii osmotice.Osmometrul Dutrochet.Crioscopul
Beckman.
Este confectionat dintr-un vas de sticla, al carui fund este inlocuit cu o membrana
semipermeabila. In parte superioara vasul se prelungeste cu un tub cu diametrul
mic, situate pe un cadran gradat in milimetri. In osmometru se introduce o solutie
de zahar pina la nivelul inferior al tubului vertical si se scufunda intr-un vas cu apa
distilata, care trebuie sa fie la acelasi nivel cu al solutiei din interior. Lichidul din
vasul interior va urca incet in tubul capilar. Inaltimea maxima a coloanei determina
presiunea osmotica a solutiei.(Dutrochet)
Exista o serie de metode indirecte de masurare a presiunii osmotice , bazate pe
procedee de determinare a concentratiei molare a solutiilor, dupa care se
calculeaza presiunea osmotica, insa cea mai utilizata metoda este crioscopia
(concentratia molara se determina dupa puntul de solidificare al solutiei) Crioscopul
Beckman este prevazut cu un vas confectionat din sticla, in care se introduce
amestecul racitor. In acest amestec se introduce 2 eprubete din sticla, coaxiale.
Eprubeta interioara e prevazuta cu 2 brate laterale si pe axa cu un dop perforat prin
care se introduce in interior termometrul Beckman. Stratul de aer dintre cele 2
eprubete permite o racire lenta a solutiei. Starea de suprafuziune se realizeaza
agitind cu o bara magnetica pusa in miscare de rotatie cu ajutorul unui magnet in
forma de potcoava. Magnetul e fixat pe axa unui motor electric, alimentat la

reteaua de curent. El este prevazut in partea superioara cu un rezervor suplimentar

cu mercur, care comunica cu rezervorul inferior. Mercurul din acest rezervor se
foloseste pentru a regla cantitatea de mercur din rezervorul inferior, ceea ce este
necesar pentru a face posibila masurarea variatiei de temperatura in intervalul
dorit.(Beckman)
10. Soluii izotonice,hipotonice,hipertonice.Fenomene de
turgescen,plasmoliz i hemoliz
Sol. Izotonice- presiune osmotica egala cu aceea a unei alte solutii, luata de referinta.
Sol. Hipertonica- mediul cu Pos mai mare
Sol. Hipotonica- mediul cu Pos mai mica
Turgescenta- patrunderea apei in mediile hipertonice prin endosmoza
Hemoliza- distrugere patologica a globulelor rosii din singe si trecerea lor in plasma
Plasmoliza- in mediile hipertonice apa iese din cellule provocind separarea celor doua membrane la celulele vegetale

11. Modificarea hematiei in functie de osmolaritatea mediului

1. In mediu izotonic- forma nu se modifica, apa intra si iese din celula conform
normelor.
2. In sol hipotonica- apa intra in celula marind-o in volum pina la hemoliza
3. In sol hipertonica- celula dehidrateaza, capata o forma nefunctionala, zbircita.

12.Metode fizice de cercetare a permiabilitii membranelor.

- Metoda osmotica, care consta in evidentierea vitezei de variatie a volumului
celulelor introduse in solutiile hipotonice sau hipertonice.
-Metoda indicatorilor, care se bazeaza pe nivelul de variatie a culorii continutului
intracellular la patrunderea in celula a anumitor substante.
-Metoda conductibilitatii electrice a membranei. Cind masurarile se efectueaza la
frecvente joase a curentului alternativ, conductibilitatea electrica este masura
permeabilitatii membranei. Aceasta metoda e utilizata numai in studiul
permeabilitatii membranei pt ioni.
-Metoda atomilor marcati, care se bazeaza pe folosirea izotopilor radioactivi.
Patrunderea substantei in celula sau iesirea din celula poate fi inregistrata cu
ajutorul controlului de radiatii ionizante.
Acest studio are o mare importanta mai ales pt farmacologie si toxicologie.
Efectivitatea preparatelor farmaceutice deoinde in mare masura de permeabilitatea
membranelor celulare pentru ele.
13.Importana osmozei pentru medicin.Principiul de funcionare a
aparatului Rinichiul artificial .
Presiunea osmotic este factorul important,care asigur meninerea volumului i n
consecin arhitectura celular,integritatea morfologic i funcional a
celulelor.Osmoza intervine n schimbul de substane dintre organisme i mediul
ambiant,dintre celule i mediul extracelular.Calculul presiunii osmotice permite
studiul funcionrii diferitor sisteme fiziologice.Volumul celulei variaz n
dependen de concentraia mediului extracelular.Aceasta variaie ofer un model
pentru studiul fenomenelor de permeabilitate a membranelor celulare.
Rinichiul este unica gland cu secreie hipertonic din organism.El concentreaz
surplusul de sruri n urin pe care o elimin n scopul meninerii apei necesare n
organism , asigurnd reglarea presiunii osmotice.n cazul de insuficien renal ,
apare starea toxic numit uremie.Ea se datoreaz acumulrii n snge a ureei i
altor produi toxici ai metabolismului protidic,deoarece rinichiul bolnav nu le poate
elimina.n aceste cazuri ,dezintoxicarea sngelui de uree se poate face cu rinichiul
artificial.Depurarea sngelui se realizeaz printr-un proces de dializ.La baza
funcionrii rinichiului artificial st principiul dializei i parial ultrafiltrarea.
Aparatul rinichiului artificial este alctuit din :
1.Dializator.

2.Dispozitiv pentru pregtirea i ndreptarea n dializator a soluiei pregtite pentru

dializ hipertonic.
3.Sistemul perfuz ce asigura circulaia sngelui prin dializator.
4.Monitor.
Dializatorul este partea principal a rinichiului artificial.Elementul principal a
dializatorului este membrana de dializ.El separ spaiul interior al dializatorului n
2 compartimente(pentru snge i soluia salin),fiecare avnd intrarea i ieire
aparte.
Cu ajutorul pompei de perfuzie instalat n sistemul artificial , sngele bolnavului se
pompeaz prin dializator unde i se cur de substane toxice.
*Catabolit produsul catabolismului
*Catabolism proces biologic de transformare a unor substane complexe specifice
organismului n alte substane mai simple i nespecifice , pe care organismul le
elimin proces echivalent dezasimilrii.
*Dializa proces de separare a unei substane cu dispersie coloidal de particulele
cu dispersie molecular , bazat pe proprietatea unor membrane de a reine numai
particule coloidale.
*Perfuzie ntroducerea lent i continu , pictur cu pictur a sngelui sau a unei
substane medicamentoas n ven sau esutul subcutanat n scopuri terapeutice.
14.Producerea ultrasunetelor.Recepionarea ultrasunetelor.
Ultrasunetele sunt vibratii mecanice ale particulelor unui mediu elastic ce se
propaga in spatiu sub forma de unde longitudinale, frecventa carora e cuprinsa intre
2 . 104 Hz si 1010 Hz. Producerea ultrasunetelor se realizeaza cu ajutorul
dispozitivelor numite transductoare de tip piezoelectric sau magnetostrictiv.
Efectul piezoelectric direct consta in aparitia diferentii de potential electric pe fetele
unor cristale, sub actiunea unei presiuni din exterior.
Transductorul magnetostrictiv se bazeaza pe modificarea dimensiunilor unui corp
fieromagnetic, situate intr-un cimp magnetic exterior.
Receptionarea ultrasunetelor se face cu un dispozitiv care functioneaza in baza
efectului piezoelectric direct. Undele ultrasonore duc la polarizarea cristalului
piezoelectric si ca urmare la generarea cimpului electric alternativ.
Propagarea undelor ultrasonore, prin medii elastice, are loc cu vitee ce depend de
elasticitatea si densitatea mediului, fiind cuprinse intre 3 . 102 m/s si 6 . 103 m/s.
Avand o lungime de unda mica, ultrasunetele se propaga sub forma de fluxuri
inguste bine orientate.
15.Efecte fizice ale ultrasunetelor.
Efectele fizice ale ultrasunetelor sunt: mecanice, termice, electrice, optice,
chimice.
Din efectele mecanice fac parte: cavitatia, dispersia, precipitarea, degazarea
lichidelor, coagularea.
Cavitatia este un fenomen complex urmat de efecte secundare importante, apare la
propagarea ultrasunetelor cu energii mari in lichide. Sursele de ultrasunete pot
emite oscilatii de energii considerabile si cu presiuni de zeci de atmosfere. In asa
caz apar ruperi locale ale lichidului cu aparitia unor cavitati initial vidate, dar se
umplu rapid cu gaze rarefiate sau cu vaporii lichidului.In bulele formate presiunea
variaza cu zeci de atmosfere in ritmul impus de frecventa ultrasunetelor. Fiecare
zona a lichidului e supusa unor comprimari si dilatari excesive. Bulele gazoase mici,
umplute cu vapori, care se dilate rapid, apoi revin la un volum extrem de mic
formeaza implozia. Ele provoaca unde de soc cu presiuni mari si produc ruperi de
legaturi chimice, provoaca ionizari si duc la distrugerea microstructurii substantei.
Dispersia are loc la intensitati si frecvente relative mari. Iradierea cu ultrasunete
permite formarea unor sisteme de dispersie. Efectul are loc fiindca particulele
substantei oscileaza cu amplitudini diferite, iar in lichide-datorita cavitatiei.
Precipitarea este fenomenul invers dispersiei si apare la intensitati mici ale
ultrasunetelor. Sub influenta presiunii acustice se amplifica miscarea particulelor si
duce la cresterea probabilitatii ciocnirilor si la formarea unor aggregate moleculare.

Degazarea lichidului are loc atunci cind cavitati relative stabile se unesc si se
ridica la suprafata lichidului, emitind gaze dizolvate.
Efectele termice se datoreaza energiei absorbite de catre substanta, depinzind de
intensitatea si frecventa ultrasunetelor si de coeficientul de absorbtie al substantei.
Efectele electrice constau in aparitia de tensiuni alternative in lichid ca urmare a
oscilatiei particulelor purtatoare de sarcini electrice. In cavitati apar diferente de
potential electric intre peretii lor si pot produce descarcari electrice in gazelle
rarefiate.
Efectele optice constau in modicarea indicelui de refractie al substantei ca rezultat
al comprimarii si dilatarii succesive a mediului in care se propaga undele
ultrasonore. Distrugerea bulelor in timpul cavitatiei e insotita uneori de emisia de
radiatii ultraviolete.
Efectele chimice depend de temperatura mediului si de concentratia substantei.
Sunt legate de cavitatie, constind in declansarea sau accelerarea unor reactii
chimice.
Inhalatorul ultrasonor e destinat pentru profilaxia si tratamentul sistemului
respirator. Constructiv, aparatul include 3 elemente principale:
-blocul electronic
-camera de pulverizare
- transductorul piezoelectric.
In camera de pulverizare se toarna solutia unei subst. medicamentoase pina la
nivelul reperului de sus. Capacul cu tubul de respiratie se plaseaza astfel ca cea mai
ingusta fanta sa coincide cu orificiul in pahar. Camera se conecteaza la blocul
electronic, apoi inhalatorul la priza curentului in retea. In camera se observa
formarea aerosolii, iar peste citeva sec. prin tubul de respiratie apare un get vizibil
de aerosol.
16. Efecte biologice ale ultrasunetelor.
Efectele biologice depend de caracteristicile undei ultrasonore: intensitate,
frecventa, doza.
Din punct de vedere al efectelor biologice ultrasunetele au fost clasate in 3
grupe: de intensitate mica (0,5-1,5 W/cm 2), de intensitate medie (1,5-3W/cm 2), de
intensitate mare (3-10 W/cm2).
La intensitati mici, tesuturile nu sufera schimbari morfologice, doar functionale.
Apare un current citoplasmatic ce stimuleaza procesele fiziologice.
La intensitati medii curentii citoplasmatici devin puternici si impiedica
desfasurarea normala a mecanismelor celulare. Se modifica permeabilitatea
celulara.
La intensitati mari se produc modificari structurale ireversibile. Tesuturile
embrionare si in general celulele tinere sunt mai sensibile la iradierea cu
ultrasunete decit celulele mature.
Pt un biosistem viu cavitatia e ft periculoasa datorita temperaturilor si presiunilor
mar ice insotesc unda de soc a imploziei. La nivel molecular se produc oxidari si
polimerizari, apar radicali liberi. La nivel cellular se produce hemoliza, rupture si
luxatii ale unor cili, se modifica permeabilitatea membranei, creste volumul
mitocondriilor.
17.Doopler. Viteza singelui
Metoda ultrasonora bazata pe efectul Doppler se explica prin faptul ca daca unda
incidenta intilneste un mediu in miscare, unda reflectata are o alta frecventa decit
unda incidenta. Astfel, se poate determina viteza de miscare a mediului, analizind
frecventa undei reflectate de pe hematii.
Modificarea frecventei ultrasunetului se poate calcula dupa relatia data de
Doppler: f = 2f v/c . cos * unde: f-frecventa cristalului emitator;
f variatia de frecventa suferita de unda incidenta;
v- viteza singelui;
c-viteza ultrasunetului in mediul dat;

*- unghiul format intre directia fasciculului ultrasonor si directia de deplasare a

singelui.
Astfel viteza sangelui se poate calcula dupa relatia:
v= c/ cos * . f/ f
18.Electroforeza si tipurile ei. Factorii care influenteaza asupra vitezei de
migrare in solutia unei particule incarcate.
Electroforeza-Fenomenul electroforetic in care are loc miscarea orientata intr-un
anumit mediu a particulelor incarcate electric, independent de provenienta lor, sub
actiunea cimpului electric exterior.
Fortele: Fe-forta electrica Fe=LeE
Fs- forta de frecare Stokes Fs=6rv
Sub influenta Fe particulele conform legii de baza a dinamicii obtin o miscare
accelerata. Concomitent creste forta de frecare pe care o exercita mediul
inconjurator asupra particulei. Valoarea fortei de frecare este det. Conform legii lui
stokes.
Mobilitatea depinde de: 1. Natura particulei 2. Natura mediului in care se misca 3.
Temperatura mediului.
19.Mobilitatea ionilor.Unitile de msur a mobilitii n SI i practica
medical.
Marimea, care se exprima prin raportul dintre viteza miscarii orientate a unei particule incarcate intr-un
cimp electric si intensitatea acestui cimp, se numeste mobilitatea particulei.
Unitatile de masura in cadrul electroforezei:
[M]SI=m^2 V^-1 s^-1 (^ la puterea)
[M]pract=cm2V-1s-1
20.Determinarea mobilitii ionilor prin metoda electroforetic.Deducerea
formulei de lucru.
Marimea, care se exprima prin raportul dintre viteza miscarii orientate a unei
particule incarcate intr-un cimp electric si intensitatea acestui cimp, se numeste
mobilitatea particulei.
Daca E=1, atunci sensul fizic al mobilitatii se determina de expresia M=V, adica
mobilitatea mobilitatea particulei este o marime numeric egala cu viteza miscarii ei
uniforme, sub influenta cimpului electric a carui intensitate este unitara.
Asupra unei particule de masa m si sarcina q=Ze, intr-un cimp electric omogen cu
intensitatea E , se exercita o forta Fe data de relatia:
e- sarcina elementara
Z- numarul sarcinilor elementare din particular
Directia acestei forte corespunde directiei cimpului electric, cind particular poseda
sarcina pozitiva, in caz contrar, directia cimpului si cea a fortei sunt de sens opus.
Sub influenta acestei forte, particular, conform legii de baza a dinamicii, obtine o
miscare accelerate. Concomitant creste si forta de frecare pe care o exercita mediul
inconjurator asupra particulei. Valoarea fortei de frecare poate fi determinate
conform legii lui Stokes:
r- este raza prticulei
V- viteza particulei
- coeficientul de viscozitate a mediului in care se misca particula.
Dupa un scurt timp forta de frecare compenseaza forta electrica. Din acest moment,
miscarea accelerate se transforma in miscare uniforma. In acest caz e adevarata
relatia:
Mobilitatea particulei incarcate depinde numai de natura particulei, natura mediului,
temperatura.
Metoda electroforetica este folosita pentru separarea si analiza proteinelor
individuale si a altor biopolimeri, a virusilor a structurilor celulare supramoleculare,
precum si a celulelor intregi.

-Imunoelectroforeza- este una dintre metodele frecvent utilizate in imunologie care

consta in separarea electroforetica a unui amestec de anticorpi sau antigeni.
- Fizioterapie- cu scop curative, care consta in utilizarea curentului electric continuu
pentru a introduce substante medicamentoase(de obicei sub forma ioni).
- Electroforeza este o metoda majora pentru separarea fractiunilor proteice din serul
sanguin.
21. .Emisia si absorbtia energiei electromagnetice de catre atom. Spectre de absorbtie si de

emisie.
Fiecare atom in diferite situatii poate emite sau absorbi radiatii cu anumite lungimi de unda,
anumite linii spectrale care sunt proprii numai lui. Linile spectrale sunt caracterizate de
configuratia electronic a atomului caruia apartin.
Spectrele de emisie , cit si cele de absorbtie pot fi sub forma de linii, benzi sau continue, avid o
structura particulara, care depinde de compozitia chimica sau starea fizica a substantei cerecetate.
Spectru de absorbtie- totalitatea radiatiilor de diferite lungimi de unda absorbite de un atom
este capabil sa le absoarba atunci cind se exmineaza intr-un spectru continuu.
Spectru de emisie- totalitatea radiatiilor de diferite lungimi de und ape care un atom sau o
molecula este capabila sa le emita, atunci cind i se furnizeaza energie din exterior.

22.Dispersia luminii. Dispozitivele care realizeaza dispersia luminii.

Dispersia luminii-este fenomenul prin care Newton a demonstrate ca indicele de difractia al

sticlei depinde de frecventa undei luminoase.
Prisma optica- Dispozitiv la care deviatia cit si dispersia sunt inverse in raport cu lungimea de
unda.

Reteaua de difractie- este un sistem format dintr-un numr mare de fante realizate ntr-un plan
opac, fante ce sunt identice, paralele, apropiate i egal deprtate ntre ele. Practic reeaua de
difracie se obine prin trasarea unui mare numr de zgrieturi pe o plac de sticl, sau alt
material transparent, pe metale, etc.
Mersul razelor prin prisma. Unghiul de deviatie.
Fiecare raza monocromatica la trecearea prin prisma este deviata de la directia initiala cu un
unghi D, a carui valoare pentru unghiuri de incidenta mici se calculeaza din relatia:
D=(n2n1) A
n1 indicele de refractie a mediului.
n2 indicele de refractie a materialului din care este confectionata prisma.
A unghiul prismei

23. Elemente constructive si principiul de functionare a unui spectroscop cu 2 tuburi.

Spectroscopul cu doua tuburi este format dintr-o prisma optica P si doua tuburi- climatizatorul K
si luneta L

Prisma seveste pentru obtinerea dispersiei luminii. Compozitia ei trebue sa corespunda

domeniului in care lucram. Spectroscopul folosit in laborator contine o prisma din sticla
obisnuita.
Colimatorul K este construit dintr-o lentila convergenta L1 si o fanta reglabila F, asezata in
focarul lentilei. Colimatorul e minit sa trimita pe fata de incidenta a prismei un fascicul ingust de
raze paralele. Fanta se regleaza astfel, incit sa se asigure o finete corespunzatoare liniilor
spectrale observate si concomitent o luminozitate suficienta.
Luneta L este formata dintr-un sistem obiectiv L2 orientat spre prisma, si un ocular L3, prin care
priveste observatorul. Pentru a aduce succesiv liniile spectrale in cimpul de vedere, luneta se
poate roti in jurul unei axe verticale.
Pentru a se obtine imaginea clara a spectrului, ocularul se deplaseaza in axul longitudinal al
lunetei, in functie de ochiul observatorului.
24. Spectre de emisie si spectre de absorbtie. Modul de producere. Analiza spectrala si
domeniile de utilizare.
Spectrele de emisie , cit si cele de absorbtie pot fi sub forma de linii, benzi sau continue, avid o
structura particulara, care depinde de compozitia chimica sau starea fizica a substantei cerecetate.
Spectru de absorbtie- totalitatea radiatiilor de diferite lungimi de unda absorbite de un atom
este capabil sa le absoarba atunci cind se exmineaza intr-un spectru continuu.
Spectru de emisie- totalitatea radiatiilor de diferite lungimi de und ape care un atom sau o
molecula este capabila sa le emita, atunci cind i se furnizeaza energie din exterior.
Analiza spectrala calitativa- metoda fizica de analiza utilizata pentru determinarea
compozitiei chimice a diferitor subs cu ajutorul spectrelor
Analiza spectrala cantitativa- se bazeaza pe faptul ca intensitatea liniilor spectrale
este proportional cu a elementului respective.

Aparate de analiza spectrala sunt frecvent utilizate la cercetarea medico-biologica

pentru studiul structurilor chimice a diverselor molecule organice.
Analiza spectrala calitativa este folosita in dom medicine pu identificarea urmelor
de singe si stabilirea cauzelor div intoxicatii, cea cantitativa: metoda de dozare
flamfometrica a unor ioni alcalini din produsele biologice.
25. Spectru (scara) radiatiilor electromagnetice. Lumina nepolarizata si
plan polarizata.

Lumina nepolarizata- lumina in care oscilatia si directia vectorului P se afla intr-un plan
perpendicular pe planul de propagare.
Lumina planpolarizata- lumina in care oscilatiile tuturor vectorilor de lumina au loc numai in
plane paralele.
Undele electromagnetice ale caror lungimi de unda sunt cuprinse intre intervalul de la 10^6 nm10nm alcatuiesc spectrul optic. O portiune unica din acest domeniu (760-400nm) perceputa de
ochiul uman reprezinta spectrul vizibil sau lumina.
26. Fenomene fizice in care are loc polarizarea luminii (reflexia, refractia, birefrigenta)
Dicroismul.
Lumina naturala poate fi polarizata prin reflexie, refractia, dubla refractie.
Reflexia luminii este fenomenul de schimbare a direciei de propagare a luminii la suprafaa de
separare a dou medii, lumina ntorcndu-se n mediul din care a venit. Apare la suprafaa de
separare intre dou medii optice.
Refractia luminii este schimbarea directiei luminii la trecerea dintr-un mediu transparent in
altul.
Birefringenta este dubla refractive
Dicroismul este proprietatea unor substante birefringente de a absorbi o raza mai mult decit
alta.
27. Dispozitive de polarizare: prisma Nicol, polaroidul.

Prisma Nicol- Cristal de spat de Islanda. Cristalul se taie dupa diagonala mica, si fetele se lipesc
cu balsam de Canada. Prin difractie apar doua raze polarizate cu planele de vibratie.
Raza ordinara se supune legii refractiei
Raza extraordinara nu se supune legii refractiei
Balzamul Canadian are pentru raza extraordinara un indice de refractie apropiat cu spatul de
Islanda, si ea va trece putin schimbata prin Nicol. Raza ordinara sufera reflexie totala in Prisma
Nicol.
Polaroidul- pelicula transparenta de celuloid cu un numar mare de cristale mici orientate de
substanta anizomorfadicroica care polarizeaza lumina si absoarbe raza ordinara.
28.Substante optic active. Unghiul de rotire specifica

Unele substante, datorita prezentei unuia sau a mai multor atomi de C asimetrici, poseda
proprietatea de a roti planul de polarizare a luminii incidente. Astfel de substante se numesc
substante optic active. Dava planul se roteste spre dreapta substanta se numeste dextrogira, daca
roteste spre stinga se numeste levogira.
[ ]Cl
=
10
[ ] este unghiul de rotire specifica a substantei optic active, care se determina conventional la
temperatura de 20 0C si pentru lungimea de unda =589.4 nm(linia galbena D a flacarii de sodiu)

si se noteaza astfel . Unghiul de rotire specifica [] a substantei optic active depinde de

natura substantei, de temperatura ei si de lungimea de unda a luminii ce trece prin ea.

29. constructia polarimetrului si utilizarea lui in medicina.

Polarimetria- metoda de analiza cantitativa si calitativa a diferitor substante optic active prin
folosirea luminii polarizate se numeste polarimetrie.
Polarimetria este bazata pe masurarea ungiului cu care o anumita cantitate de substanta optic
activa roteste planul luminii polarizate. Aparatele utilizate pentru masurarea unghiului de rotire
al planului de vibratie a luminii polarizate se numesc polarimetre.
Cel mai simlu polarimetru consta din doi nicoli identici polarizatorul P si analizatorul A.
substanta optic active se introduce in tubul T. Rotirea analizatorului care este necesara pentru
obtinerea aceluiasi cimp, care a fost stabilit in lipsa substantei, ne da unghiul cu care substanta
optic active a rotit planul de polarizare a luminii polarizate. Deoarece nicolii sunt costisitori in
unele polarimetre in calitate de polarizator se folosesc polaroizii.

30. Aplicarea luminii polarizate in medicina.

1. Determinarea activitatii optice a albuminei in serul sangvin cu scopul de a diagnostica
cancerul
2. Determinarea concentratiei glucozei si a albuminei in urina la bolnavii de diabet
3. Metoda de studiere a transformarilor structural in particular in biofizica moleculara
4. Microscopia polarizanta serveste la determinarea izotropiei si a anizotropiei optice pu a
diferentia elementele histologice precum si la verificarea lor
5.Lumina polarizata poate fi aplicata la studierea modului pentru aprecierea tensiunilor mecanice
care apar in tesuturile osoase.
31. Emisie spontan i stimulat.Inversiunea populaiilor.
Conform legilor mecanicii cuantince , energia electronului poate lua numai anumite
valori discrete E1;E2;E3;... numite nivele energetice.Un atom sau o molecula in
anumite conditii poate sa absoarba sau sa emita o anumita cantitatea de
energie,fapt care poate cauza excitarea lui si respectiv trecerea de pe un nivel
energetic inferior pe unul superior.Atomul sta in stare excitat aproximativ 10^-7s.In
cazul atomilor cu mai multi electroni au fost identificate stari excitate in care
electronul poate ramine un timp mai indelungat 10^-3s.Aceste stari se numesc stari
metastabile si joaca un rol in producerea fenomenului LASER-ului.Din cauze interne
sau externe,atomul dezexcita electronul,revenind pe nivelul intial,emite un foton a
carui energie este egala cu cea a fotonului absorbit.Dezexcitarea este un proces
aleator si are caracter statistic.Daca electronul revine de la sine,spontan,pe nivelul
energetic initial , fenomenul se numeste emisie spontana.Un alt electron aflat pe un
nivel metastabil va reveni pe nivelul E , dupa un timp mai indelungat.Daca un astfel
de electron este obligat,sub actiunea unei cauze externe,sa revina pe nivelul E ,
dupa un timp mai scurt,atunci fenomenul se numeste emisie stimulata.Procesul de
amplificare a radiatiei prin emisie stimulata se numeste fenomen Laser,iar
substanta carrei atomi permit producerea,acestui fenomen,se numeste mediu activ
laser,care poate fi solid,lichid sau gazos.
Inversiunea populatiilor reprezinta fenomenul prin care marea majoritatea a
atomilor mediului activ laser se afla in stare energetica superioara.Ea presupune
depopularea cu electroni a nivelelor energetice inferioare ale atomilor mediului activ
laser si cresterea numarului de electroni pe nivele energetice superioare.
32. Pompajul fotonic.Volumul substanei active ca rezonator.Mecanismul
de funcionare a laserului cu gaz.

Pompajul fotonic reprezinta procesul prin care are loc trasmiterea de energie
necesara pentru realizarea inversiunii populatiilor.Realizarea pompajului fotonic se
poate face pe diferite cai:fotonica,electrica sau chimica.Sursa de energie care
permite excitarea atomilor se numeste sursa de pompaj.Dupa obtinerea inversiuneii
populatiilor,drept initiator al procesului de emisie stimulata poate servi chiar unul
din fotonii emisi de un atom excitat al mediului activ laser,care stimuleaza
producerea altor fotoni.Pentru a evita pierderea spre exteriorul mediului activ a
primilor fotoni stimulati si totodata pentru a lungi traiectoria acestora prin mediul
activ,se impune existenta unei cavitati rezonante,care obliga fotonii sa ramina un
timp mai indelungat in multimea de atomi excitati ,asigurind astfel o amplificare a
radiatiei.
Pentru a obtine inversiunea populatiilor , deseori in calitate de mediu activ
laser,este folosit un amestec a doua gaze.Pompajul fotonic se realizeaza prin
descarcarea electrica in amestec.In laserul cu heliu-neon rolul gazului de baza
apartine atomilor de neon , iar rolul gazului adaugat atomilor de heliu.Prin ciocnire
are loc transferul de energie de la atomi de heliu la atomii de neon.Tranzitiile
stimulate in cavitatea rezonanta produc fasciculul laser.Ferestrele Brewster joaca un
rol deosebit in constructia laserelor cu gaz , asigurind : * evitarea pierderilor
energetice ale radiatiei la iesirea si intrarea in tubul de descarcare electrica;
*polarizarea fasciculului laser intr-un anumit plan;*schimbarea tubului de descarcare
electrica;
33. Proprietile i caracteristicele principale ale radiaiei laser.Aplicaia
radiaiei laser n cercetrile biofizice i practica medical.
Coerenta - proprietatea colectiva a radiatiei, aceasta proprietate permite
interactiunea intre pachetele de unde si conduce la aparitia fenomenelor de
interferenta si difractie.
Monocromaticitate - proprietatea de a avea o singura lungime de unda pentru toti
fotonii constituenti.
Directionalitate- proprietatea de a avea o directie bine stabilita, pentru fiecare
fascicule laser dupa o anumita distanta.
Stralucirea - proprietatea de a avea o densitate electrica mult superioara unei surse
clasice de lumina.Interactiunea radiatiei laser cu substanta poate produce o serie de
efecte care depind de frecventa si intensitatea energetica a radiatiei laser.
Inca de la inceputul aparitiei sale laserul si-a gasit numeroase aplicatii care an de an
cuprind noi domenii de activitate (meteorologie, prelucrarea si transmiterea
informatiei, holografie,cibernetica etc.). totodata se observa o crestere tot mai
insemnata a aplicatiilor laserului in in domeniul medico-biologic.
In medicina introducerea laserului permite dezvoltarea unor tehnici medicale care
sa inlocuiasca mai efficient tehnicile conventionale sau sa creeze noi modalitati de
investigatie si tratament. Astfel, cu ajutorul unui dispozitiv laser care emite in
infrarosu se pot face determinariale diferitor substante din singe fara sa se apeleze
la recoltarea probelor sanguine.In chirurgie si microchirurgie
laserul este folosit pentru tratarea glioamelor, la desprinderea unor tumori de la
principalele vase de singe, la vaporizarea unor tumori din ventricule, la extirparea
unor tumori cerebrale vascularizate intens, la excizia nevroamelor, la detasarea
muschilor de os. Raza laser este folosita drept bisturiul classic, doar ca interventiile
chirurgicale sunt nesingeroase si nu apar complicatii postoperatorii.In oftalmologie
laserul este folosit in retinopatia diabetica ,la ocluzia vaselor retiniene, la prevenirea
hemoragiilor, in chirurgia tumorilor pleoapei , la forme de cataracta si glaucom .Alte
domenii in care se foloseste radiatia laser sunt, otorinolaringologia , dermatologia ,
ortopedia , traumatologie si terapie..
34.Difracia luminiii.Reeaua de difracie.
Difractia luminii reprezinta fenomenul de ocolire aparenta a unui obstacol de catre o
unda,cind dimensiunea obstaculului are acelasi ordin de marime cu lungimea de
unda a undei incidente.*Directia printr-o fanta-o unda incidenta cu viteza v ,
frecventa niu , si lungimea de unda (lambda) , da nastere dupa trecere printr-o

fanta,unei unde difractate,cu anumite proprietati.Potrivit principiului lui

Hyugens,fiecare portiune a fantei se comporta ca un izvor de lumina.In acest
fel,lumina dintr-o pozitie a fantei va interfera cu lumina dintr-o alta portiune a
fantei,iar rezultatul va fi dependent doar de unghiul format. Este un fenomen
complex, de compunere coerent a radiaiei provenit de la mai multe surse din
spaiu. n esen ea reprezint ansamblul fenomenelor datorate naturii ondulatorii a
luminii, fenomene care apar la propagarea sa ntr-un mediu cu caracteristici
eterogene foarte pronunate.
Reteaua de difractie cuprinde un numar mare de fante paralele situate la distante
egale. Este un sistem format dintr-un numr mare de fante realizate ntr-un plan
opac, fante ce sunt identice, paralele, apropiate i egal deprtate ntre ele. Practic
reeaua dedifracie se obine prin trasarea unui mare numr de zgrieturi pe o plac
de sticl, sau alt material transparent, pe metale.
Reeaua de difracie este format din fante nguste, rectilinii, paralele, echidistante
foarte apropiate.
Diferena de drum optic se scrie:
Determinarea maximelor, respectiv minimelor se face similar ca la interferen impunnd condiiile:

Determinarea lungimii de und , frecvenei i energiei unei cuante de radiaie laser.

-Pe bancul optic , n suporturi speciale se instaleaz laserul,reeaua de difracie i
ecranul.Dup introducerea laserului se pune la punct sistemul optic.Distana dintre
reea i ecran se stabilete astfel , ncit pe ecran s se observe tabloul de
interferen ce conine maximile de ordinele 1,2,3.
-Cu ajutorul riglei se msoar distana L de reea pn la ecran i distana S de la
maximul central(n=0) pna la maximul de ordinul I

-Raportul S/L reprezint valoarea numeric a tg.Unde este unghiul de difracie

pentru maximul de ordinul II.Folosind tabela funciilor trigonometrice se determin
valoarea respectiva a sin ;
-Din formula reelei de difracie : =d/n*sin se determin lungimea de und a
radiaiei laser 1=d*sin unde d este constanta reelei de difracie.
-Cunoscnd lungimea de und s viteza luminii (c=3*10^8 m/s) se determin
frecvena radiaiei laser din relaia : v1=c/ 1.
-Energia unei cuante a radiaiei laser cu He-Ne se determin din relaia
E1=h*v1(niu) , unde h-constanta lui Planck (h=6,62*10^-34 J*s);
-Masurrile menionate mai sus se repet pentru maximele de ordinal II i de ordinal
III.
-Rezultatele obinute trec n tabel!!
35. Refractia luminii. Indicii de refractie relativ si absolut.
Fie o raza de lumina care cade pe suprafata de separatie a doua medii sub un unghi de
incidenta. Aceasta raza sufera fenomenul de feflexie- reintoarcerea in mediul din care a venit
sub unghiul i=i si fenomenul de refractie- schimbarea directiei la intrarea in al doilea mediu sub
unghiul de refractie r. Intre unghiul de incidenta si unghiul de refractie exista relatia

sin i
=n 21
sinr
Numita legea refractiei in care n21 poarta numele de indice de refractie relativ al mediului 2in
raport cu mediul 1.
Indicele de refractie absolut al unui mediu este definit ca raportul dintre viteza luminii in vid I si
viteza luminii in mediul respectiv V

n=

c
v

36. Legea lui bouger-lamber. Absorbtia luminii.

Absorbia luminii.Legea lui Bouger-Lambert.
Lumina avnd proprieti dualiste i caracter electromagnetic se caracterizez prin
mai multe mrimi,precum fluxul de lumin i intensitatea luminii.Cantitatea de
energie transportat de und electromagnetic printr-o suprafa oarecare ntr-o
unitate de timp se numete flux de lumin.Cantitatea de energie transportat de
und de lumin ntr-o unitate de timp printr-o unitate de suprafa ,perpendicular pe
direcia de propagare a undei se numete intensitate a luminii.La trecerea luminii
printr-un strat de substan , intensitatea se atenueaz,din cauza rezultatului
interaciunii undei de lumin cu substana prin care trece.Fenomenul,n care are loc
atenuarea intensitii luminii la trecerea prin orice substan n rezultatul
transformrii energiei de lumin n alte forme de energie,se numete absorbie de
lumin.Legea absorbiei unui fascicul paralel de lumin monocromatic,ntr-un
mediu omogen a fost descoperit de Bouger i elaborat de Lambert.Conform
acestei legi :
; k -coeficientul monochromatic natural de absorbtie al
substantei;I(a)-intensitatea de lumina absorbita de substanta;I(0)- intensitatea
luminii incidenta;I(d) -intensitatea luminii care a trecut printr-un strat de substanta
cu grosimea d;
Legea lui Bouguer-Lambert - stabileste ca intensitatea luminii, la trecerea printr-un
strat desubstanta omogena, se micsoreaza odata cu marirea grosimii stratului, dupa
legea exponential,ceea ce inseamna ca straturile de substanta de aceeasi grosime,
in conditii identice, absorbintodeauna aceeasi parte din intensitatea luminii
incidente, indeferent de valoarea absoluta a ei.
37. Legea lui beer. Legea lui bougert-lamber-beer
Beer a stabilit ca absorbtia luminii monocromatice in solutiile colorate are loc
conform legii luiBouguer-Lambert, si ca coeficientul monocromatic de absorbtie al
solutiilor colorate depindedirect proportional de concentratie.
Substituind formula Legii lui Beer in formula Legii lui Bouguer-Lambert obtinem
formula ce exprima Legea lui Bouguer-Lambert-Beer:
38.Coeficientul de transmisie optica (transparenta) si extintia (densitatea optica) a
solutiei.
Raportul dintre intensitatea luminii care a trecut prin substanta sau
solutia data si intensitatealuminii incidente ce numeste coeficient de
transmisie optica(transmisie sau transparenta) a substantei.

Coeficientul de transmisie optica (transparenta) al substantei determina ce parte

din fluxul delumina trece prin substanta data si se exprima in %.
Logaritmul natural al marimii inverse coeficientului de transmisie optica se numeste
extinctia (densitatea optica) substantei.

Extinctia este o marime fotometrica ce caracterizeaza masura in care lumina este

absorbita desubstantele prin care ea trece.
39. Constructia colorimetrului fotoelectric. Colorimetria de concentratie si aplicarea ei in
medicina.

Colorimetria de concentratie reprezinta un caz particular al fotometriei si se aplica

ladeterminarea concentratiei solutiilor colorate.Metoda fotocolorimetrica are o
deosebita importanta in studierea microelementelor(substantecare se contin in
cantitati foarte mici in componenta singelui si in diferite tesuturi aleorganismului
uman). Cu ajutorul colorimetrului fotoelectric se poate determina
concentratiamicroelementelor cu o exactitate cuprinsa in limitele(10^4-10^8)g/l.
40. Radioactivitatea. Tipuri de radiatii nucleare.
Radioactivitatea.Tipurile de dezintegrari nucleare.Radiaiile nucleare.
Radioactivitatea este un fenomen rezultat din dezintegrarea radioactiva a
atomilor.Este un proces prin care nucleul unui atom se transforma spontan in alta
specie de nucleu atomic.
Dezintegrarea alfa - produce un nucleu al atomului cu numar de ordine cu 2 mai mic
si numar de masa cu 4 mai mic,conform expresie generale a reactiei :
Energia particulelor alfa este bine determinata.
Dezintegrarea Beta - produce un nucleu cu numar atomic cu 1 mai mare si cu
acelasi numar de masa.La dezintegrarea B are loc transformarea unui neutron intrunproton si un electron,ultimul fiind expulzat ca particula Beta.Expresia generala a
reactiei este :
Dezintegrarea Beta+(pozitroni) - se produce cind nucleul are un exces de protoni in
raport cu numarul neutronilor.Expresia generala a reactie :
Cind pozitroni vine in contact cu electronii dintr-un mediu se produce o reactie de
anihilare cu eliberarea a doua cuante de radiatie gama.
Radioactivitatea gama - nu prezinta o emisie de materie provenita din nucleu, ci o
emisie de energie sub forma de radiatie electromagnetica.
RADIAIILE:1 - NUCLEARE - emise de nuclee instabile (radioactive), la care numrul
de neutroni e mai mare dect numrul de protoni. Prin comparaie, cel mai stabil
nucleu este cel de He, cu 2p i 2 n.2 - ELECTROMAGNETICE - cmp electromagnetic generat prin
suprapunerea unuicmp electric peste unul magnetic, care oscileaz n plane
perpendiculare i care sepropag mpreun sub form de
UND ELECTROMAGNETIC.
41. Legea dezintegrarii radioactive. Fondul radioactiv.

Dezintegrarea radioactiva este un fenomen spontan. Pe de alta parte este si un

fenomen aliator : nu se poate prezice cind se va dezintegra un anumit nucleu
nestabil. Legea statistica exprima dependenta numarului nucleelor nedezintegrate
de timp : N(t)=N0e-t.
N0- nr initial de atomi radioactivi
N(t) nr de atomi radioactivi ramasi
t- timpul scurs de la inceputul experimentului

constanta de dezintegrare caracteristica fiecarei subst radioactive

In locul constantei de dezintegrare adesea este folosita o marime numita perioada
de injumatatire. Pentru a determina relatia dintre Lambda si T in expresia
matematica a legii de dezintegrare substituim t prin T si N(t) prin N 0/2 si obtinem :
N0/2=N0e-*t.
Legea dezintegrarii : N(t)= N0*2-t/T.
Activitatea radioactiva - nr de dezintegrari intr-o unitatea de timp produse in sursa.
[A]SI= Bq (becquerel)
O unitate mai frecventa utilizata in practica ce corespunde activitatii unui gram de
radiu este numit Curie 1 Ci=3,7 * 1010Bq .
Activitatea specifica caracterizeaza concetratia subst radioactive in preparatul
respectiv. Folosind notiunea de activitate radioactiva, legea de dezintegrare are
expresii matematice analogice celor mentionate anterior A(nT)=A 0/2n

42. Detectoare de radiatii nucleare. Controlul GeigerMuller

Detectorul radiatii nucleare este un sistem care pune in evidenta particulele
nucleare, pemite determinarea nr lor, precum si a unor caracteristici cum ar fi
energia sau masa.
Dupa principiul de functionare detectoarele se impart in :
a) Detectoare care se bazeaza pe fenomenul de ionozare in gaz.
La trecerea unei particule incarcate prin gazul detectorului se produc perechi IONELECTRONI colectate de doi electrozi la care se aplica o diferenta de potential. Un
astfel de detector este camera de ionizare.
*Contorul Geiger-Muller este format dintr-un condensator cilindric inchis intr-un
tub de sticla.
- Anodul este un fir ft subtire,
- Catodul este un cilindru metalic sau o pelicula metalica, depusa pe peretele
interior al tubului.
Electrozii sunt legati la o diferenta de potential de citeva sute de volti. Din cauza
constructiei sale cimpul electric in vecinatatea anodului este foarte intens. La
trecerea particulei nucleare incarcate in gazul din interiorul contorului se produc
perechi Ioni-Electroni.
Se formeaza o avalansa de ioni si electroni. In circuit apare un curent de
descarcare de scurta durata. Curentul care trece prin circuit produce la bornele
rezistorului o cadere de tensiune care este amplificata si inregistrata. Acesta este
impulsul de tensiune.
b) Detectoare care se bazeaza pe aparitia scintilatiilor, produse in substanta
detectorului de catre radiatia ionizata.
Este vorba de a acumula raditia emisa de atomi radioactivi si de a transforma in
semnale electrice.
Pentru realiz. operatiei se utiliz. NaI, activat cu Tl alipit la un fotomultiplicator,
ansamblul constituind un scintibloc.
c) Detectoare care se bazeaza pe fenomenul de formare de perechi electron-gol in
cristale semiconductoare.
Nr de perechi electron-gol este proportional cu energia particulei.
43.Puterea de penetrare a radiatiilor nucleare. Masuri de radioprotectie

Razele sunt cele mai rapide dar oprite complet in grosimea unei foi de hirtie
obisnuita sau cel mult 0.1 mm de aluminiu. In aer distanta maxima pe care o pot
strabate nu depaseste 11cm.
Razele sunt mai putin rapide dar considerabil mai dure decit , ele pot strabarte
2,3 mm de aluminiu. In aer d nu depaseste mai mult de 10-15m.
Razele sunt cele mai penetrante datorita puterii lor de ionizare foarte scazuta.
Neavind nici sarcina electrica si nici masa, razele gama pot strabate cu usurinta
grosimi considerabile din tesuturile animale si vegetale, subs usoare si chiar subs
grele cum ar fi Pb. Datorita puterii lor mare de penetrare, mai mare ca a razelor X,
razele gama sunt folosite ca si acele x, astfel ele sunt folosite in medicina si la
masurarea unor obiecte metalice din exterior.
Pentru cei care lucreaza in domenii radioactive, una dintre cele mai simple solutii
folosite pu micsorarea dozelor absorbite este invelirea cu ecrane protectoare a
aparatelor ce utilizeaza radiatii. Activitatea cu orice surse de radiatii ionizante
necesita protejarea personalului contra actiunii lor daunatoare. Conventional exista
trei masuri de protective: print imp, distanta si materialele de ecranare. Fluxul de
radiatie ionizanta poate fi redus prin interpunerea ecranelor protectoare intre sursa
si iradiat. Aceasta metoda se bazeaza pe legea de atenuare a intensitatii radiatiilor
la trecerea printr-un strat de substanta.
44. Radiaiile ionizante.Radiaiile ionizante corpusculare i
eletromagnetice.
Radiatiile ionizante sunt radiatii emise de substantele radioactive.Radiaiile
ionizante sunt de dou tipuri:a) radiaii corpusculare:,, neutroni, protoni,
deuteronib) b)radiaii electromagnetice: x,;
Radiaiile reprezint nuclee de heliu, alctuite din 2 protoni i 2 neutroni, au
sarcina+2 i masa 4 u.a.m. Radiaiile sunt electroni (-)sau pozitroni (+) care
provin dinnucleu n urma dezintregrrii acestuia. Protonii, neutronii i deuteronii
sunt particule careapar prin dezintegrarea nucleului sau n urma unor reacii
nucleare.
Radiaiile x (Roentgen) se pot produce n tuburile Coolidge prin frnarea unor
electroni accelerai (dar ele exist i n radiaiile cosmice). Radiaiile apar n urma
unor dezintegrri radioactive sau se pot produce prin frnarea unor electroni
accelerai n sincrotroane.
Deci, radiaiile ionizante apar, n general, atunci cnd este prezent o surs de
radiaiioarecare, fie dispozitiv tehnic, fie substan radioactiv.
45. Doza de absorbie.Uniile de msur.Puterea(debitul) dozei de
absorbie i unitile de msur.
Pentru a putea msura radiaia ionizrii s-a introdus noiunea de doz de absorbie.
Doza de absorbie cantitatea de energie absorbit de o mas n rezultatul
ionizrii.Este mrimea fundamental a sistemului radiobiologic.
D=w/m ; m-masa de substan sau esut iradiat ; w-energia absorbit n aceast
mas ;
Greu de msurat energia de intrare i de ieire.
Unitatea de msur n SI a dozei absorbite este Gray-ul (J/kg)
46. Doza de expunere(doza de ioni).Unitile de
msur.Puterea(debitul)dozei de expunere.Uniti de msur.
Pentru a putea mai uor a determina mrimea radiaiilor ionizante , s-a introdus
noiunea de doz de expunere .Rezultatul noiunii radiaiei ionizante este formarea
n substan a ionilor.Deoarece fiecare ion are o anumit sarcin electric n
substan se formeaz o anumit cantitate de electricitate egal ci suma cantitilor
elementare a ionilor formai.Doza de expunere este egal cu cantitatea de
electricitate care se formeaz n rezultatul ionizrii ntr-o unitate de mas :
De=Q/m.n SI se msoar n Roentgen(R) , 1R=2,,58*10^4 C/kg.Debitul dozei este

raportul dintre doza de radiaie(expunere) i timpul de iradiere t : =De/t. Debitul

dozei se exprim n R/s,respective R/min i R/h.
47. Legtura dintre doz de absorbie i doza de expunere.Coeficient de
legtur.
ntre doza de absorbie i cea de expunere exist urmtoarea relaie : Da=f*De ,
Da-doza de absorbie;De-doza de expunere; f- coefficient de proporionalitate
(depinde de tipul radiaiei)
48. Coeficientul de efectivitate biologic relativ.Doza biologic.Unitile
de msur.Puterea(debitul) dozei biologice.Unitile de msur.
Coeficientul de efectivitate biologic relativ arat de cite ori efectivitatea aciunii
biologice a tipului dat de radiaie este mai mare dect a radiaiei X sau Gama ,
pentru una i aceeai doz absorbit.
Doza biologic se definete prin relaia : B=n*D
Unitatea de msur a dozei biologice n SI este Sievert-ul , dar se mai folosete i
rem-ul.Rem-ul reprezint doza biologic primit de 1 g de esut iradiat,cnd aceasta
absoarbe ,prin intermediul particulelor ionizante , energia de 100 ergi.Debitul dozei
biologice este dat de relaia :b=B/t , unitatea de msur este Sv/s (Rem/s);
49. Dozimetria radiatiilor ionizante. Dozimetria dozei biologice.
Efectele radiaiilor ionizante se apreciaz cu ajutorul unui sistem de dozimetrie. Acest sistem
include mai multe aspecte, n funcie de tipul de radiaie i de sistemul care este iradiat. Se
disting urmtoarele tipuri de doze: doza incident, doza absorbit i doza biologic.
Doza incident de radiaie ntr-un punct se apreciaz n funcie de numrul de ioni produi n
aer n acel punct:
D = Q/V
Q sarcina electric total (ioni de acelai semn)
- densitate
V volum
Unitatea de msur a dozei incidente este C/kg i reprezint doza care produce ntr-un kg de
aer aflat n acel punct un numr de ioni de acelai semn avnd sarcina total de 1 Coulomb. O
unitate tolerat este Roentgen-ul (r):
1 r = (1/3876) C/kg
Prin raportarea dozei la timpul de iradiere se obine debitul dozei, d:
d = D/t
care se msoar n C/kgs sau r/s
Doza de radiaie absorbit ine seama de existena n punctul considerat a unui material care
absoarbe energia radiaiei. Se definete ca fiind energia (W) absorbit de unitatea de mas, m,
din acel material:
Dabs = W/m
Unitatea este 1 Gy (Gray) = 1 J/kg
Deci, doza absorbit este de 1 Gy atunci cnd 1 kg de material absoarbe 1 J de energie. O
unitate tolerat este rad-ul: 1 rad = 10-2 Gy
Debitul dozei, Dabs /t, se msoar n Gy/s sau n rad/s.
Din aciunea radiaiilor nucleare asupra structurilor vii s-a observat c, n general, diversele
tipuri de radiaii produc aceleai efecte. Exist, ns, o deosebire ntre ele, n sensul c unele
radiaii cu o energie mai mic pot produce efecte biologice similare sau chiar mai importante
dect radiaii cu energii mai mari. Aceast observaie a determinat introducerea n radiobiologie
a noiunii de efectivitate biologic. Efectivitatea biologic este, deci, un parametru caracteristic
fiecrui tip de radiaie. n aprecierea efectului radiobiologic se folosete mrimea numit
efectivitate biologic relativ (EBR) notat cu . Aceast mrime reprezint raportul dintre
efectivitatea biologic a unei radiaii oarecare i efectivitatea biologic a unei radiaii standard.
Ca radiaie standard a fost aleas radiaia Roentgen de energie 200 keV.

Efectivitatea biologic relativ a unei radiaii fa de esutul normal este dat de raportul dintre
energia absorbit de esut la iradierea cu radiaia respectiv i energia absorbit de esut la
iradierea cu radiaia standard. Cteva valori:
- radiaiile x, i electroni = 1
- neutroni termici
=5
- neutroni rapizi, protoni
= 10
- particule
= 20
Efectivitatea biologic a unei radiaii variaz cu felul i gradul efectului biologic, cu specia
organismului iradiat, cu esutul iradiat i cu o serie de ali factori ce in de debitul dozei.
Doza biologic, B, se definete ca fiind produsul dintre D (doza absorbit) i efectivitatea
biologic relativ : B = D
Unitatea pentru doza biologic se numete Sievert (Sv) i reprezint doza de radiaie care face
ca 1 kg de esut s absoarb n punctul respectiv 1/ Jouli de energie. De exemplu, 1 Gy de r.x.
corespunde unei doze biologice de 1 Sv, iar 1 Gy de radiaii corespunde unei doze biologice
de 20 Sv. O unitate tolerat este 1 rem = 10-2 Sv.
n biologie, o deosebit importan o prezint debitul dozei biologice, b = B/t, deoarece nu este
indiferent dac doza respectiv este primit ntr-un interval de timp mai lung, de ex. 1 an, sau
mai scurt, de ex. 1 minut. Debitul dozei biologice se msoar n Sv/s sau rem/s. Se mai poate
calcula doza biologic integral, absorbit de ntreg organismul, Bi.
Bi = B m
i se msoar n Svkg sau remkg