SINDROMUL BRONIC N ASTMUL BRONIC

AB este un sindrom caracterizat prin crize de dispnee paroxistic expiratorie,

consecinaobstruciei difuze, reversibile a arborelui broniolar, avnd ca substrat spasmul, edemul
ihipersecreia broniolelor. AB este asociat cu un rspuns bronhoconstrictor exagerat la
stimuli(hiper-reactivitate bronic) fiind considerat n prezent de natur inflamatorie, cuprinznd
maimulte entiti distincte.
Clasificare:
alergic (extrinsec): datorat alergenilor inhalai, per os, infecii
infecios (intrinsec): datorat infeciei (de obicei bronice)
mixt (cel mai frecvent)
Factori declanani:
alergeni: inhalai (polen, pene, praf de cas, etc); ingerai (alimente, medicamente:
Aspirin,Penicilin, etc)
infecii
substane iritante, efort fizic, emoii, etc.
Vrsta i sexul:
apare la orice vrst: 1/3 pn la 10 ani; 75 % sub 40 ani
mai frecvent la femei dup pubertate
Etiologie:
ereditatea: mai frecvent n unele familii (predispoziia pentru astm este dat de hiperreactivitatea bronic)
alergia: mai frecvent de tip I i III:
factori psihici: emoii; nevroza este frecvent asociat, secundar bolii cronice
afeciuni endocrine(tiroid,ovare, etc.); leziuni locale (rinosinusale, bronhopulmonare),
favorizeaz sau agraveaz boala
Tablou clinic
crizele de astm pot fi precedate (ani de zile) de: rinita alergic, urticarie, etc.
debutul crizei este precedat de: prurit nazal, rinoree, strnut, etc.
forme clinice clasice: AB cu crize, AB cu dispnee continu, starea astmatic
Simptome:
dispnee, tuse, wheezing.
criza de astm (de dispnee) tipic const n:
apariie nocturn, debut brusc, durat peste 2-3 ore, revenire la normal
trezete bolnavul, cu anxietate, sufocare, adopt ortopneea
cu bradipnee, de tip expirator (inspir scurt, expir prelungit, uiertor - wheezing)
(fazadispneic-spasmodic)
la examenul obiectiv se constat: torace destins, coaste orizontalizate, cianoz, expir prelungit,

tusea :
precede, nsoete sau termin criza
iniial uscat, apoi umed cu expectoraie mucoas, gelatinoas, puin (sput perlat)(faza
cataral - de expectoraie)
alte forme de manifestare clinic:
atac astmatic

astmul bronic cu dispnee continu

(permanent, starea subastmatic): la vrstnici,dispnee continu cu crize, rezisten la
bronhodilatatoare, insuficien respiratoriecronic, IVD, astm umed
starea astmatic (de ru astmatic):
Examinri de laborator
Rx toracic: hipertransparena cmpilor pulmonari, coaste orizontalizate, diafragm cobort
(ncriz)
probe ventilatorii:
VEMS sczut; importan diagnostic, prognostic i terapeutic
VEMS/CV scade: uor (> 55%), mediu (40-55%), sever (< 40%)
proba farmacodinamic cu: substane bronhodilatatoare (Alupent) face diagnosticul diferenial
cu BPOC cnd VEMS crete peste 15%94
substane bronhoconstrictoare nespecifice, specifice (alergeni) sau acetilcolin (VEMSscade
peste 15-20%)
gazele respiratorii: PaO2 sczut; PaCO2 crescut n starea astmatic
echilibrul acidobazic: acidoza respiratorie n stare astmatic
teste cutanate: depisteaz antigenul cauzal: sunt orientative n context clinic;se administreaz n
piele extracte de alergen, iar la 10-20 minute apare eritem sau papul
eozinofilia: snge, sput, secreie nazal la alergici
examenul bacteriologic al sputei i antibiograma: necesare tratamentului infeciei
Diagnostic pozitiv:
de sindrom (n criz i ntre crize)
etiologic (AB intrinsec sau AB extrinsec
SINDROMUL DE INSUFICIENTA CARDIACA
Insuficienta cardiaca reprezinta un sindrom complex care rezulta din afectarea structurii si
functiei inimii, ducand la incapacitatea cordului de a pompa suficient sange pentru a acoperi
necesitatile metabolice ale organismului.
Clasificarea insuficientei cardiace
-Insuficienta cardiaca sistolica: atunci cand inima este marita si functia de pompa (sistolica)
scazuta. Se mai numeste IC cu fractie de ejectie scazuta (FE<35-40%). Poate asocia sau nu
afectiuni valvulare.
-Insuficienta cardiaca diastolica: se mai numeste insuficienta cardiaca cu functie sistolica
prezervata. Functia de pompa este normala in repaus (FE>40%), dimensiunile inimii sunt
normale. Apare cel mai frecvent (ca forma izolata) la pacientii cu hipertensiune arteriala netratata.
In principiu, toti pacientii cu disfunctie sistolica au si disfunctie diastolica.
-Insuficienta cardiaca stanga: cand ventriculul stang este cel afectat. Produce in prima faza
congestie pulmonara (acumulare de lichid in plamani) si apoi in formele prelungite si grave si
congestie sistemica.

-Insuficienta cardiaca dreapta: cand ventriculul drept este afectat. Produce exclusiv congestie
sistemica (acumulare de lichid in ficat, intestine, picioare).
-Insuficienta cardiaca cronica: atunci cand simptomele de insuficienta cardiaca nu evolueaza sau
evolueaza lent in timp (se mai numeste insuficienta cardiaca compensata).
- Insuficienta cardiaca acuta: atunci cand simptomele de IC apar brusc sau intr-un timp scurt la un
pacient aparent sanatos sau cu simptomatologie stabila. Poate fi o acutizare a insuficientei
cardiace cronice in conditii specifice (anemie, tulburari de ritm, consum excesiv de sare,
nerespectarea tratamentului, hipertiroidie, infectii respiratorii acute) sau poate fi de novo (apare
pentru prima data) in sindromul coronarian acut (infarct miocardic), tromboembolismul
pulmonar, in criza hipertensiva.
Clasificare functionala (in functie de simptome) a insuficientei cardiace (NYHA New York
Heart Association):
Clasa I NYHA: activitate fizica nu este limitata; pacientul este asimptomatic la efort.
Clasa II NYHA: activitatea fizica este limitata usor; simptomele apar la activitate fizica mai mare
ca cea uzuala (zilnica); fara simptome in repaus.
Clasa III NYHA: activitate fizica uzuala (usoara) produce simptome; simptomele dispar in
repaus.
Clasa IV NYHA: limitare severa a activitatii fizice, simptomele aparand chiar si in repaus.
Cauze
Cea mai frecventa cauza de insuficienta cardiaca in tarile dezvoltate este boala cardiaca
ischemica, manifestata in principal prin infarctul miocardic (produce moartea unei parti a
muschiului inimii ducand la scaderea functiei de pompa).
Hipertensiune arteriala netratata duce in timp la ingrosarea muschiului cardiac si apoi la marirea
inimii si scaderea fractiei de ejectie.
Afectiunile valvulare (stenoza sau insuficienta aortica, stenoza sau insuficienta mitrala;)
in formele lor severe si prelungite, duc la suprasolicitarea si marirea inimii.
Alte cauze mai rare de insuficienta cardiaca
Defecte cardiace congenitale (din nastere) necorectate sau corectate insuficient in copilarie.
Insuficienta cardiaca din cardiomiopatii (cardiomiopatia dilatativa sau hipertrofica)
Insuficienta cardiaca idiopatica (de cauza neconuscuta) de cele mai multe ori in urma unor
miocardite virale (inflamatia muschiului inimii).
Hipertensiunea arteriala: netratata duce la insuficienta cardiaca.

Diabetul zaharat: prin faptul ca este un factor de risc pentru boala cardiaca ischemica.
Ateromatoza coronariana (ingustarea arterelor coronare prin depuneri de colesterol): principala
cauza de infarct miocardic si inclusiv insuficienta cardiaca.
Dislipidemia (colesterolul si trigliceridele mari in sange): in timp creste riscul de infarct
miocardic
Fumatul: tot prin cresterea riscului de cardiopatie ischemica.
Obezitatea: creste activitatea neurovegetativa simpatica (creste productia de adrenalina) care la
randul ei creste tensiune arteriala, nivelul glicemiei si al colesterolului si trigliceridelor in sange.
Inaintarea in varsta: apare mai frecvent hipertensiune arteriala, cardiopatia ischemica si in plus
apar modificari structurale ale muschiului inimii care tin de imbatranire.
Consumul de alcool in exces; distruge muschiul cardiac producand IC.
Boala valvulara cardiaca: afectiunile valvelor in timp duc la afectarea muschiului cardiac.
Aritmiile: atat cele ventriculare cat si cele supraventriculare cand sunt frecvente sau cu ritm
rapid, pot duce in timp la slabirea muschiului inimii si IC.
Simptome
Cel mai frecvent, pacientii cu IC acuza dispnee (senzatia de respiratie grea) la efort sau in repaus
cu sau fara ortopnee (dispnee in pozitia culcat care se amelioreaza cand se ridica in picioare).
Alte simptome sunt: astenia fizica si oboseala, durerea toracica (mai ales la cei cu cardiopatie
ischemica), palpitatiile (perceperea batailor inimii), tusea (in special noaptea sau la efort) iar in
formele grave si prelungite de insuficienta cardiaca apar scaderea in greutate, lipsa poftei de
mancare, senzatie de greata (sunt cauzate de acumularea de lichide in intestine si ficat).

SINDROMUL DE HIPERTENSIUNE ARTERIAL

Prin sindrom hipertensiv nelegem asocierea de simptome generale i semne
cardiovasculare, retiniene, renale i nervoase determinate de creterea permanent sau paroxistic
a valorilor tensionale.
Conform normelor OMS se consider valori normale egale sau inferioare la 140/90mmHg
i valori de hipertensiune egale sau superioare la 160/95mmHg. Aceste valori sunt valabile
naintea vrstei de 60 de ani.
Clasificare
Hipertensiunea arterial esenial reprezint aproximativ 90% din cazurile de HTA avnd o
etiologie plurifactorial i n care semnul dominant este prezena valorilor tensionale crescute.
Hipertensiunea arterial secundar - n care creterea tensiunii arteriale este un semn alturi de
cele ale bolii de baz.
Simptomatologie

Dup instalarea HTA bolnavii pot fi o perioad de luni sau 1-2 ani asimptomatici dup
care apar simptomele subiective. Acestea pot fi: ameeli uneori la schimbarea poziiei pot fi
nsoite de greuri i vrsturi cnd se asociaz cu edem cerebral cefalee cu caracter pulsatil, de
obicei matinal, cu localizare occipital i uneori n casc, tulburri de vedere apar fosfenele sau
mutele volante iar pacienii vd ca prin cea, acufene sau vjituri n urechi (tinnitus), epistaxis
apare mai ales n puseele de HTA i reprezint o supap de suprapresiune prin care individul i
diminu valorile tensionale, dureri precordiale apar sub form de nepturi sau angin
pectoral palpitaii de efort, dispnee de efort, astm cardiac sau EPA, ca debut al insuficienei
ventriculare stngi
Stadializarea HTA dup OMS
Stadiul I
creteri moderate i periodice ale TA
obiectiv cordul este normal,
ECG, radiologia, teste renale normale;
Stadiul II
bolnavii prezint ameeli, cefalee, tulburri vizuale, palpitaii, dureri precordiale, dispnee de
efort; pot apare mici accidente vasculare cerebrale tranzitorii prin spasm sau microhemoragii;
la nivelul cordului semne de HVS, Z2 n focarul aortic accentuat,
ECG HVS, grafie toracic-mrirea VS i dilatarea aortei ascendente;
teste renale normale,
FO gradul II
Stadiul III HTA visceralizat prin interesarea organelor int:
creer: accidente vasculare cerebrale prin spasme sau hemoragii care determin pareze trectoare
dau hemiplegii definitive, afazii;
cord: apar semnele IC stngi acute, manifestate prin astm cardiac i EPA; apar dureri precordiale
n cadrul cardiopatiei ischemice dureroase de tip AP i IMA i frecvent moartea subit prin
fibrilaia ventricular;
rinichi: dup 10-20 de ani de evoluie a HTA eseniale apar semne de nefroangioscleroz cu IRC
decompensat.
FO gradul III.;
ECG i radiografia toracic arat accentuarea HVS;
probe funcionale renale alterate
SINDROMUL PERICARDIC
Cuprinde manifestri patologice la nivelul pericardului, care pot fi:
neinflamatorii, cum este transudatul sau hidropericardul din IC congestiv, sindromul
nefrotic
inflamatorii pericardite
Pericarditele prezint n evoluie 2 faze: prima, de exsudat fibrinos ntre cele 2 foie (se poate
rezorbi) sau poate evolua spre acumulare de lichid, faza exsudativ

A. Pericardita exsudativ
Cauze: virale, bacteriene, TBC, neoplazic, uremic, post IMA, n bolile de colagen, mixedem,
fungic, etc.
Anamneza:
Durerea precordial (cnd se formeaz exsudatul fibrinos); are caracter de arsur sau
presiune, aproape permanent, nsoit de febr, neinfluenat de efort; ea diminu cnd se
formeaz lichidul i poate reapare cnd se resoarbe.
Dispneea apare cnd se acumuleaz o cantitate mare de lichid (tamponada cardiac)
Examenul obiectiv: - oc apexian redus sau absent (depinde de cantitatea de lichid palpabil n
sp. III-IV ic stg.
se palpeaz i se ascult frectura pericardic (n ambii timpi ai ciclului cardiac, nu este
influenat de respiraie, se accentueaz la aplecarea nainte)
cnd se acumuleaz lichid mult apar semnele de insuf. cardiac dr. tamponada:
turgescen jugular, hepatomegalie de staz, puls paradoxal Kussmaul
B. Pericardita constrictiv apare prin dezvoltarea unei cicatrici fibroase aderente ntre cele 2
foie pericardice ducnd la diminuarea umplerii diastolice; se poate impregna cu calciu ca o
cuiras
Cauze: TBC, pacienii cu hemodializ n IRC, neoplazii, hemopericard
Clinic: turgescen jugular, hepatomegalie dur, ascit, circulaie colateral, edeme declive

Semiologia afectiunilor hepatice

SINDROMUL DISPEPTIC
Se poate manifesta sub forma sindr. Dispeptic biliar cu inapetenta, gust amar matinal, balonari
postprandiale, dureri moderate in regiunea hipocondrului drept, intoleranta la limente grase.
Durerile au un caracter episodic, ca o jena in hipocondrul drept. Se pot adauga tulburari de
tranzit: constipatie, episoade diareice, flatulenta, meteorism.
MODIFCARI VISCERALE
HEPATOMEGALIILE marirea in volum a ficatului. Pot apare in hepatitele cronice, steatoza,
limfoame etc.
ICTERUL este expresia perturbarii metabolismului bilirubinei, produs de degradare metabolica
a hemoglobinei, fara rol fiziologic. Semnul cardinal al icterului este coloratia galbena a
tegumentelor si mucoaselor provocata de depunerea de bilirubina, consecinta a cresterii
concentratiei plasmatice peste valoarea normala de 1 mg%.
ASCITA este urmarea acumularii de lichid in cavitatea peritoneala. Expresia ei clinica este
marirea de volum a abdomenului. Cel mai frecvent nu se insoteste de dureri, instalandu-se
insidios si progresiv. Se pot acumula cantitati mari de lichid 10-15 l. Se poat produce hernia prin
cresterea presiunii intraabdominale, frecventa fiind hernia ombilicala. Paracenteza se practica
prin punctionarea peretului abdominal. Se poate efctua cu scop evacuator sau terapeutic.

SPLENOMEGALIA marirea in volum a splinei. In mod normal, splina nu este palpabila.