Fișierul este structura folosită pentru a stoca date în memoria sistemului de calcul și este

identicat prin nume și extensie. Extensia este o terminație de trei sau mai multe litere și are rolul de a
identica tipul de șier. Sistemul de operare asociază șierelor, pe baza extensiei, aplicații cu care acestea
pot deschise și editate (modicate). Numele șierului poate avea maximum 255 de caractere și nu poate
conține următoarele caractere: ” \ ? : * <> | ”. Iată câteva exemple de șiere: Felicitare.bmp → extensie:
bmp Adeverinta.docx → nume: adeverinta Directorul (dosarul, folder-ul) este structura folosită pentru a
organiza șierele din memoria externă a sistemului de calcul. Într-un director pot exista șiere cu aceeași
extensie sau șiere cu același nume, dar nu pot exista două șiere cu nume și extensie identice. De
asemenea, un director poate conține pe lângă șiere și alte directoare, acestea ind subdirectoare ale
directorului inițial (părinte). În ceea ce privește dimensiunea, directorul gol nu are dimensiune, dar un
director care conține șiere va avea dimensiunea egală cu suma dimensiunilor șierelor pe care le conține.
Pictograma implicită asociată unui director este . Fiecare tip de șiere are asociată o altă pictogramă.
Orice sistem de operare oferă utilizatorilor o aplicație care permite gestionarea informațiilor din
memoria externă. În cazul sistemului de operare Windows, aplicația aceasta, care se numea în versiunile
anterioare Windows Explorer, acum se numește simplu Computer (Calculator). Elementele ferestrei
principale a aplicației sunt: 1. bara de titlu; 2. le de lucru; 3. zona de căutare – permite căutarea de
directoare sau șiere pe baza numelui sau a extensiei (în cazul șierelor); 4. bara de adrese – care permite
vizualizarea căii de acces spre directorul curent; 5. bara de instrumente; Organizarea datelor pe suport
extern. Noțiunile de fișier și director L 6 42 1

6. panou de navigare – așează structura arborescentă a discurilor/directoarelor din memoria

sistemului de calcul; 7. panou de gestiune – permite realizarea operațiilor elementare asupra
directoarelor și șierelor din memorie; 8. panou de previzualizare – permite vizualizarea conținutului unor
șiere selectate. Memoria externă a sistemului de calcul este împărțită în mai multe discuri logice
(partiții). Pentru discurile hard-disk-ului se folosesc în general literele C și D, pentru oppy disk literele A și
B, iar pentru restul mediilor de stocare externe (CD, memory stick ș.a.) se folosesc litere precum E, F, G
etc. La selectarea unui director din panoul de navigare se va așa în panoul de gestiune o listă cu
structurile pe care le are în componență (șiere, directoare). În plus, panoul de navigare mai conține
elemente de acces rapid spre diverse directoare cunoscute ale sistemului de operare (Documents,
Pictures, Downloads ș.a.) și spre locații (computere) disponibile în rețea. Orice element din calculator,
șier sau director, are o locație exactă în memorie identicată printr-o cale de acces. Aceasta poate
specicată absolut prin indicarea numelui partiției hard-disk-ului și a tuturor directoarelor prin care
trebuie să se treacă pentru a găsi elementul, sau relativ, în momentul în care locul elementului căutat
este raportat la un alt element, mai exact la poziția față de directorul în care se găsește acesta din urmă.
Calea specicată absolut este de forma: partiție:\director\subdirector \...\nume_element. De exemplu,
D:\A\a.jpg indică faptul că pe partiția D, în directorul A, găsim șierul a.jpg. Calea specicată relativ
presupune urcarea (folosind simbolul ../) sau coborârea (specicând numele directorului în care se intră)
în arborele de directoare pentru ca, pornind din directorul părinte al unui element (element1), să se
ajungă la un alt element (element2)