Rochia

Magda Isanos
Din lada mirosind a molii i-a parfum
a scos o rochie din tinereea ei bunica.
Subire-i i uoar ca un fum,
de parc-ar fi esut din nimica.
Ca trist fonete crinolina de mtase,
volanele i se distram i se taie,
i-n loc de raze, siluete graioase,
din alte vremi, danseaz prin odaie.
Revede balul cel dinti btrna,
i recunoate rochia de fat
i-i tremur pe-atlazul rece mna
de-nduioare mult-nfiorat.
i cum i pleac fruntea tot mai tare
i-aa de grbov bunica-n vechiul al...
Ce s-a fcut frumoasa dansatoare
care-a plutit n rochia de bal?
Picioarele uoare i micue,
i ochii, i sursul strlucit,
n trupul grbovitei bunicue
cum, oare, pe vecie de-au murit?
i mi-au rspuns mtsurile moarte,
sau poate chiar batrna-n vechiul al;
nu, n-au murit, danseaz mai departe
mereu n alte rochii, primul bal.