PINTEA VITEAZUL (baladă populară)

Foaie verde lemn dubit,

Vestea-n ţară a ieşit
De-un viteaz nebiruit
Care Pintea e numit,
De-un viteaz afar' din seamă
Pe care Pintea mi-l cheamă.
Ţine calea la strămtori
Şi opreşte negustori,
De-i scapă de gălbiori. [...]
Mers-a vestea să se ştie,
Până sus, la-mpărăţie,
Şi cei domni, când auzeau,
Oaste mare pregăteau,
Oaste mare,-mpărătească,
Pe Pintea să-l oblicească
Şi viaţa să-i sfârşească. [...]
Cine însă cuteza,
Cine oare se-ncerca
Pe Pintea să-l prăpădească,
De el lumea s-o lipsească,
De-un viteaz aşa fălos
Şi la inimă milos,
De-un viteaz aşa de mare,
La sărmani d-ajutorare?... [...]
Pintea mult mai vitejea,
Mulţi duşmani el mai culca
Şi nimica nu-i păsa,
Glonţ pe el nu-l vătăma,
Sabia nu mi-l tăia,
C-aşa mi l-a fost vrăjit
Maică-sa, când a fost mic;
C-aşa mi l-a fermecat
Maică-sa, când l-a băiat!