Universitatea Babe Bolyai, Cluj-Napoca

Facultatea de tiine Economice si Gestiunea Afacerilor

Codul etic in contextul

crizei economice
globale din 2008

Profesor coordonator:
Nistor Cristina Silvia

Studeni:
Baloi Denis Cosmin
Bazeliuc Iurie
Bologa Mihai
Boscaneanu Andrei
AN III, FB, G1

Cuprins:
1. Introducere
1.1 Motivaia din spatele temei
1.2 Obiective urmrite si mod de realizare
1.3 Aspecte introductive legate de criza economica globala din 2008
2. Cuprins
2.1 Deregularizarea si titanii economici
2.2 Derivativele si bula economica
2.3 Companiile de asigurri si Credit Default Swaps(CDS)
2.4 Codul etic vs. Codul personal
3. Concluzie
3.1 Punctul culminant
3.2 Vinovaii
3.3 Bibliografie

1. Introducere
1.1 Motivaia din spatele temei
Motivul principal care st n spatele alegerii acestei teme este dorina de a studia criza
economica din punct de vedere etic si moral. Criza economica poate fi privita din mai multe
puncte de vedere, iar conduita etica este unul dintre acestea. Credem cu putere ca orice aciune,
fie ea cu rezultat productiv sau damnator, poate fi privita si etichetat conform codului etic, iar
etica si valorile personale stau la baza aciunilor unei persoane. Pornind de la aceasta idee am
reuit sa studiem criza economica si vinovaii pentru producerea crizei din punct de vedere
comportamental.
1.2 Mod de realizare si obiective urmrite
Metodologia de realizare a lucrrii se bazeaz pe exemple clare, analizate dintr-un punct
de vedere moral. Lucrarea este structurata aa nct sa explice mecanismul crizei din punct de
vedere tehnic si sa scoat la iveala natura aciunilor persoanelor implicate.
Printre obiectivele urmrite cele mai importante sunt: analiza in detaliu al mecanismului
tehnic al crizei, analiza aciunilor din punct de vedere etic a peroanelor care au jucat un rol
important in criza economica, atingerea unei concluzii finale clare.
1.3 Aspecte introductive legate de criza economica globala din 2008
Criza economica globala din 2008 este cea mai severa criza prin care a trecut sistemul
economic globalizat. Efectele acesteia nc se resimt in prezent. Costurile generate de aceasta
criza se ridica la zeci de trilioane de dolari americani. In urma recesiunii, in 2009, rata omajului
global a atins 6,6%, reprezentnd 212 de milioane omeri, dintre care 30 de milioane in Statele
Unite ale Americii.
Criza economica a nceput in America si s-a extins treptat pe tot globul. Baza crizei
economice o reprezint deregularizarea financiara care a nceput in timpul administraiei Reagan
si a continuat sa ia amploare in timpul administraiei Clinton si Bush. Deregularizarea nseamn
reducerea regulilor si limitelor impuse de stat, fapt care duce la nivele mai ridicate de
competitivitate, producie ridicata astfel rezultnd eficienta mai mare si preturi mai mici.
Deregularizarea a dus la un boom economic in America, in special intre 2000 - 2008 si a dus la
apariia marilor titani financiari. Chiar daca deregularizarea prezint un caracter pozitiv si e

menita sa sporeasc creterea economica, prin deregularizare companiile private dobndesc un

nivel mai ridicat de control asupra economiei in detrimentul regulatorilor financiari. Acest
control lsat in mini greite poate duce la abuzuri si aciuni anetice pentru beneficii proprii.
Criza economica nu a fost un accident, a fost rezultatul unei industrii scpate de sub
control. Cu fiecare criza economica aceasta industrie fcea din ce in ce mai mul i bani. Juctorii
cheie din criza economica din 2008 au fost: cinci bnci de investiii(Goldman Sachs, Morgan
Stanley, Lehman Brothers, Merrill Lynch, Bear Stearns), doua conglomerate(J.P. Morgan, Citi
Group), trei companii de asigurri(AIG, MBIA, AMBAG) si trei companii de rating(Moodys,
S&P, Fitch). Lcomia acestor instituii economice si dorina de a face profit din ce in ce mai
mare a dus la criza economica. Deregularizarea a fcut posibila criza economica, din punct de
vedere legal nu era nclcat nici o lege, iar vinovaii in loc sa fie acuzai si pedepsii s-au
mbogit in detrimentul publicului.

Imaginea de mai sus prezint raportul dintre venitul mediu unui director de pe Wall Street si a unui salariat

2. Cuprins
2.1 Deregularizarea si titanii economici
Un aspect important ce leag deregularizarea si criza economica este acela ca
deregularizarea a sfrit repartizarea pe sectoare e economiei. Astfel titanii economici si-au
nceput expansiunea. Titanii economici au fost creai prin fuziuni si achiziii. Un aspect de
menionat in acest caz este formarea Citi Group, care s-a format prin fuziunea a Citi Corp si
Travelers Group. In urma marii depresiuni din 1929, in anul 1933 a fost introdus actul normativ
Glass-Steagall. Acest act presupunea implementarea unei gestiuni mai securizare si mai
eficiente a activelor bancare, regularizarea controlului interbancar si pentru a preveni folosirea
nejustificata a fondurilor in operaiuni speculative. Conform acestui act fuziunea prin care a creat
Citi Grup in 1998 era pre riscanta sa fie acceptata, dar in loc sa fie oprita FED-ul a ntrziat
fuziunea pana la apariia actului Gramm-Leach-Bliley, care susinea deregularizarea si sporea
competitivitatea intre entitile din sistemul bancar, astfel permind in mod legal ca ac iuni cu
grad de risc mai ridicat se fie luate, ca si fuziunea Citi Group.
In baza deregularizrii, titanii economici, au pus sfrit repartizrii pe sectoare a
economiei. Acest lucru nsemna ca titanii economici puteau ptrunde in mai multe sectoare si
deveneau o legtura intre acestea, astfel cnd riscul de faliment al unui sector era ridicat si
celelalte sectoare se supuneau aceluiai risc. Odat cu dezvoltarea din ce in ce mai ridicata a
titanilor economici riscul lor de faliment prea inexistent, astfel masuri de protec ie nu au fost
luate pentru a proteja economia americana si economiile legate sau dependente de aceasta. De
asemenea odat cu expansiunea titanilor economici acetia au nceput sa desfoare aciuni
criminale total anetice de genul: splare de bani, frauda si falsificare contabila. Cteva exemple
investigate sunt: Credit Suisse a splat bani si a finanat programul nuclear al Iranului, Citi Bank
a splat bani a magnailor de droguri din Mexic, UBS a fcut frauda prin care ajuta persoanele
nstrite sa scape de plata taxelor, J.P. Morgan a mituit oficiali ai guvernului, Riggs Bank a splat
bani pentru dictatorul Augusto Pinochet din Chile, Freddie Mac si Fannie Mae au fcut frauda
contabila.

2.2 Derivativele si bula economica

Cel mai important aspect si cauza a crizei economice o reprezint derivativele.
Derivativele sunt un instrument financiar prin care se poate paria pe orice: preul petrolului,
falimentul unei firme sau chiar si pe prognoze meteo. La sfritul anilor 90, industria
derivativelor se ridica la valoarea de 50 de trilioane, formnd o pia a nereglementata.
Economitii afirmau ca derivativele fac economia mai stabila, dar de fapt acestea aveau
potenialul de a dezechilibra complet sistemul economic. In acest sens in 1998, Brooksley Born,
membru al CFTC a ncercat sa reglementeze piaa derivativelor pentru a elimina riscul unui
dezechilibru economic, rspunsul administraiei Clinton fiind ferm, nu. In urma acestei propuneri
de reglementare, a fost eliberata legea Commodity-Futures modernization act prin care
regularizarea derivativelor era interzisa!
Derivativele care sau stat la baza crizei economice se numesc CDO(Collateralized Debt
Obligation). CDO-urile ca si instrument financiar erau formate din diferite portofolii de credite
oferite consumatorilor.
In sistemul bancar vechi creditele erau oferite si supravegheate doar de instituiile de
credit, astfel creditorul era foarte atent la investiia fcuta si recuperarea banilor era prioritara.
Acest sistem de creditare este prezentat in imaginea de mai jos pe baza unui mprumut ipotecar:

In sistemul bancar nou circuitul clasic dintre creditat si creditor dispare si apare a a
numitul securization food chain, prezentat pe pagina urmtoare.

Securization food chain presupune un nou circuit de plata a

mprumuturilor. In noul circuit cnd o persoana contracta un
mprumut, instituia de credit de la care se mprumuta, putea vinde
obligaia de plata ctre o banca de investiii. Banca de investiii forma
un portofoliu cu mai multe obligaiuni de plata si crea CDO-uri
(coninutul unui CDO poate fi observat in poza din dreapta). Mai
trziu aceste CDO-uri erau vndute investitorilor ca si instrumente
financiare

purttoare

de

dobnda,

nereglementate

si

liber

tranzacionabile pe piaa. Astfel cnd o persoana fcea un mprumut, banii care trebuiau returna i
nu mai mergeau ctre instituia de credit ci prin noul circuit mergeau ctre investitori. Acest
sistem era o bomba cu ceas.
Creditorilor nu la mai pasa daca persoanele care mprumutau bani i pot plti datoriile,
deoarece ei fceau profit prin vnzarea obligaiunilor de plata. In urma acestui lucru ai nceput sa
fac mprumuturi din ce in ce mai riscante. Bncile de investi ii de asemenea nu ineau cont de
acest fapt deoarece cu cat mai multe CDO-uri erau vndute, cu att mai mult i maximizau
profitul. Cu toate ca din punct de vedere juridic aceste ac iuni sunt legale, din punct de vedere
etic sunt complet imorale si generate doar de lcomie.
Rolul ageniilor de rating in acest circuit a fost de a evalua CDO-urile. Majoritatea au
primit cel mai mare rating de pe piaa si anume AAA. Aceste agen ii prin evaluarea

instrumentelor financiare i ofereau doar prerea, astfel daca un CDO se dovedea a fi deficitar
acetia nu puteau fi trai la rspundere.
Pentru o perioada juctorii cheie in acest nou sistem au fcut profituri considerabile; cu
cat mai multe credite erau contractate, cu att erau mai consistente profiturile. Instituiile de
credit nu mai ineau cont daca contractanii i mai puteau onora datoriile sau nu. Creditele
puteau fi contractate de aproape oricine indiferent de posibilitatea de plata. Astfel in anul 2000
s-a observat o cretere in numrul contractelor de credite riscante, altfel numite sub-prime loans.
Din punct de vedere a instituiilor de creditare si a bncilor de investi ii aceste credite erau
preferate deoarece purtau o dobnda mai mare, erau presupuse mai profitabile, astfel erau
vndute mai scump. Cnd aceste portofolii de credite sub-prime au fost compilate pentru a crea
CDO-uri, in ciuda gradului ridicat de risc pe care le purtau, acestea au fost evaluate de agen iile
de rating ca si investiii sigure, primind calificativul AAA. Bncile de investiii plteau agen iile
de rating sa evalueze CDO-uri riscante ca fiind CDO-uri sigure, iar datorita faptului ca aceste
evaluri reprezentau prerea ageniilor de rating, din punct de vedere juridic acestea nu puteau fi
trase la rspundere. Ageniile de rating au fcut miliarde de dolari in urma acestor aciuni
frauduloase.
A luat natere bula economica. Acesta sistem legal, anetic si imoral a condus la criza
economica globala, iar singurul obiectiv al acestui sistem era profitul personal indiferent de
rezultatele colaterale. Altfel spus conductorii marilor corporaii si-au pus propriile firme la risc
pentru profit.
O constant important n acest sistem era levierul bancar. Levierul bancar era raportul
dintre capitalul bncii si cuantumul sumelor mprumutate. Pe parcursul bulei economice, pentru a
cumpra obligaiuni de plata de la instituiile de creditare, ca sa creeze CDO-uri, bncile de
investiii se mprumutau puternic, iar limita maxima a acestor mprumuturi era definita de
levierul bancar. Levierul bancar avea o limita maxima de aproximativ 20 la 1, iar aceasta limita
era punctul maxim de sigurana. In anul 2004, Hank Paulson, directorul executiv de la Goldman
Sachs, si-a folosit influenta pentru a relaxa limitele levierului bancar. Astfel organul de
reglementare financiar Security & Exchange Commission(SEC), a ridicat limitele levierului la
aproximativ 35 la 1, fapt ce a permis mprumutul bancar sa urce la nivele periculoase. Bncile au
ajuns la nivele de mprumut att de grave nct o divergenta de doar 3% in activele bancare le
putea lsa insolvente.

Evoluia nivelelor de levier intre 2003 - 2007 este prezentata in imaginea de mai jos:

Din bncile prezentate in imaginea de mai sus, doua au dat faliment: celebrul Lehman
Brothers cu care a nceput criza, iar o luna mai trziu Bear Stearns. Lehman Brothers a atins un
nivel de levier de 31 la 1. Cele mai mari rapoarte de levier au fost nregistrate de Bear Stearns si
Morgan Stanley, si anume 33 la 1.
2.3 Companiile de asigurri si Credit Default Swaps(CDS)
Mai exista o bomba cu ceas in aceasta schema ponzi la nivel naional si anume agen iile
de asigurri. Rolul acestora era de a oferi asigurare pentru CDO-uri, iar in acest sens a fost creat
derivativul CDS(Credit Default Swap) sub forma unei polie de asigurare. n imaginea de mai jos
se observa circuitul dintre investitori si compania de asigurare AIG.

Pentru a-si asigura CDO-urile investitorii plteau ctre AIG o prima trimestriala iar
pentru aceasta suma AIG se angaja sa despgubeasc investitorii in cazul in care CDO-urile

euau. Acest sistem este sistemul general de asigurare in care asiguratorul asigura fiecare asigurat
in parte pentru un anumit bun sau proprietate si despgubete acel asigurat in anumite
circumstane.
Datorita faptului ca piaa era nereglementata si din dorina de a face profit companiile de
asigurri au nceput sa vnd CDS-uri, speculatorilor, iar in baza acestor CDS-uri, speculatorii
puteau paria mpotriva CDO-urilor pe care nu le deineau! Acest circuit este prezentat in
imaginea de mai jos.

Altfel spus intr-un sistem de asigurare normal domnul B poate sa i asigure

proprietatea o singura data, dar prin derivative oricine poate asigura casa domnului B, chiar
daca nu aveau drept de proprietate. Astfel in eventualitatea unei pagube, compania de asigurri
nu trebuia sa despgubeasc doar pe domnul B, ci pe fiecare destinator al CDS-ului prin care
era asigurata proprietatea domnului B. Acest sistem de asigurare a condus la falimentul AIG,
cnd a erupt bula economica.
Folosindu-se de acest sistem, in 2006, Goldman Sachs, a emis CDO-uri toxice, care
purtau calificativul AAA. Dup ce aceste CDO-uri au fost vndute si nu se mai aflau in
proprietatea lor, Goldman Sachs, a pariat mpotriva acestor CDO-uri, prin CDS-uri cumprate de
la AIG. Altfel spus au promovat si vndut instrumente financiare falimentare ca fiind sigure, si
apoi au fcut profit in detrimentul celor care le-au cumprat. In 2007 Goldman Sachs, s-a
asigurat mpotriva falimentului AIG si au vndut CDO-uri special proiectate, pentru a-si
maximiza profitul din pierderea clienilor. Un astfel de caz a fost fondul de hedging Timberwolf.

Goldman Sachs, ca sa scap de CDO-urile, calificate ca si junk, le-a vndut fondului de

hedging, sub forma unor instrumente financiare ipotecare sigure. O ancheta desfurata in 2010,
a scos la iveala faptul ca angajaii departamentului de vnzri comunicau prin e-mail-uri in care
ridiculizau tranzaciile cu Timberwolf: Boy, that Timberwolf was one shitty deal!
2.4 Codul etic vs. Codul personal
Punctul critic a fost atins in anul 2008, dar pana in acel punct numeroase avertismente au
fost aduse comisiilor de reglementare, guvernului si companiilor implicate in bula economica.
Prima atenionare despre pericolul iminent a fost fcuta de Peter St. Dennis, care avertiza AIG-ul
despre problema asigurrilor CDO pentru investitori si speculatori in acelai timp. AIG-ul a
ignorat aceasta avertizare, lsnd politica de asigurare neschimbata. Un alt semnal de alarma a
fost tras de Nouriel Roubini care a elaborat o lucrare denumita Why Central Banks Should
Burst Bubbles, lucrare in care prezenta pericolul aciunilor anetice ntreprinse de titanii
economici americani. Un alt nume important este Raghuram Rajan care a publicat lucrarea Has
Financial Development Made the World

Riskier lucrare in care explica pericolele bulei

economice. Lucrarea a fost prezentata la ntlnirea de elita a bancherilor dar acetia nu au luat in
serios avertismentele, afirmnd ca sistemul e sigur si fr risc major, bazndu-se pe principiul
too big to fail. Fondul Monetar International de asemenea a avertizat bncile de investi ii
despre pericolul la care se expun. Alte atenionri au venit din partea: Allan Slon, Charles Nores,
Bill Achmen si muli alii. Ca sa opreasc creterea bulei economice si sa regularizeze industria
ipotecara FED-ul, putea s se foloseasc de principii juridice prezentate in actul
Homeownership and Protection; Alan Greenspan, preedintele FED din acea perioada a refuzat
sa ia aciune. De asemenea SEC nu a condus nici o investigaie majora a bulei economice.
In ciuda avertismentelor, in ciuda faptului ca bncile de investiii legau mai multe
sectoare ale economiei punndu-le astfel pe toate in pericol in caz de faliment si in ciuda faptului
ca acestea erau juctori cheie in economia americana si cea mondiala au continuat sa acioneze in
detrimentul codului etic.
Mai mult, ca un adaos la aciunile anetice ntreprinse de titanii economiei americane, au
aprut si alte litigii care nclcau grav codul etic. Dintre acestea se pot men iona utilizarea
nesancionata a lichiditilor corporative pentru propriile interese implicnd prostituia, consumul
de droguri si cheltuieli generale nejustificate, cele mai cunoscute nume fiind Goldman Sachs,

Morgan Stanley si Lehman Brothers. Prin aceste aciuni se releva adevrata fata a Wall Streetului ce presupunea lipsa total de interes fata de consumator in detrimentul mbogirii proprii.

3. Concluzie
3.1 Punctul culminant
nceputul decderii titanilor a fost marcat de luna iulie a anului 2007, atingndu-si
punctul critic in 15 septembrie 2008 cnd Lehman Brothers a declarat faliment. Aceasta a pierdut
639 de miliarde de dolari din aproximativ 3 luni. Falimentul a survenit datorita blocajului creat
de explozia bulei economice. Multe persoane nu i mai puteau plti obligaiile, instituiile de
credit nu mai puteau vinde portofolii ctre bncile de investiii, investitorii nu mai investeau in
CDO-uri, bncile de investiii au rmas cu sute de CDO-uri clasificate ca si junk si declinul
economic mondial devenea din ce in ce mai real.
3.2 Vinovaii
Primele 30 de persoane care pot fi nvinuite de criza economic mondial sunt: Angelo
Mozilo, Phil Gramm, Alan Greenspan, Chris Cox, American Consumers, Hank Paulson, Joe
Cassano, Ian McCarthy, Frank Raines, Kathleen Corbet, Dick Fuld, Marion and Herb Sandler,
Bill Clinton, George W. Bush, Larry Summers, Gary Gensler, William C. Dudley, Stan O'Neal,
Timothy Geithner, Wen Jiabao, David Lereah, John Devaney, Bernie Madoff, Lew Ranieri,
Burton Jablin, Fred Goodwin, Sandy Weill, David Oddsson si Jimmy Cayne. Persoanele
menionate mai sus au dezechilibrat economia americana ulterior mondiala prin aciunile pe care
le-au ntreprins in perioada anilor 1994-2008.
Hank Paulson a declarat ca economie era in plina cretere la patru luni dup nceperea
recesiunii in america. La doua zile dup declaraia acestuia, titanul economic Bear Stearns,
declara faliment. Bear Stearns avea un rating de AA nainte de faliment, nu era rating-ul maxim,
dar un astfel de rating nu include posibilitatea de faliment. In ciuda eforturilor de bailout, a
statului american, criza a nceput sa se rspndeasc in afara granielor Statelor Unite si sa
contamineze treptat ntreaga lume, destabiliznd sistemul economic mondial.
Cele mai mari sume ctigate prin aciuni frauduloase si anetice au fost: 161 mil $ Stan
ONeal, Joe Cassano, fostul director AIG, in loc sa fie concediat a fost numit in postul de
consultant primind 1 mil $ pe luna, Angelo Mozilo, fostul CEO la Countrywide, a avut un profit

curat de 470 mil $ in perioada anilor 2003-2008, iar cei 5 directori executivi ai Lehman
Brothers, printre care se numra si Richard Fuld, au avut un profit de mai mult de 1 miliard $ in
perioada anilor 2000-2007.
Preedintele Obama si-a construit campania electorala pe baza promisiunilor de
regularizare a economiei si lansarea unor masuri protective. Ulterior n-au fost ntreprinse nici un
fel de aciuni importante de ameliorare a politicii de gestiune economica. Unele persoane
responsabile de evoluia crizei economice au ajuns sa ocupe posturi importante in guvernul
american sub administraia Obama. Dintre acetia putem meniona fostul director al FED-ului in
New York pe timpul crizei, Timothy Geithner, care a ocupat postul de secretar al trezoreriei,
William C. Dudley, fostul Cheif Economist Goldman Sachs care acum ocupa postul de director
al FED in New York, Mark Patterson, fostul lobbyist Goldman Sachs, in prezent seful
personalului in departamentul de trezorerie, Gary Gensler care a votat mpotriva legii
regularizrii, fost director executiv la Goldman Sachs, in prezent director executiv la CFTC.
n concluzie criza economic nu a fost un accident, criza economica a fost rezultatul
direct al unor aciuni anetice si fr pic de morala ntreprinse de un grup mai mic de 50 de
persoane care au pus profitul si bunstarea personala mai presus de orice.
3.2 Bibliografie
Crti

The Two Trillion Dollar Meltdown - Charles R. Morris

Guns, Traders and Money - Satyajit Das

Rapoarte economice

Why Central Banks Should Burst Bubbles - Nouriel Roubini

Has Financial Development Made the World Riskier - Raghuram Rajan