Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Mircea Eliade - Noaptea de Sanziene

    Încărcat de

    Alina Freno
    173 vizualizări476 pagini
    Adevarat roman-fluviu, Noaptea de Sanziene concentreaza ca intr-un focar in paginile sale toate temele prozei lui Mircea Eliade, atat temele romanelor de tinerete – dragostea, prietenia sau obsesia realizarii –, cat si pe cele care deriva nemijlocit din obsesiile savantului – camuflarea sacrului in profan, „teroarea istoriei“ sau posibilitatea existentei in afara Timpului. In prim-planul romanului sta insa istoria, cu prezenta ei coplesitoare pentru toate personajele prinse in drama sa, istoria capabila sa ruineze vieti si destine cu apasarea ei. Si nu e de mirare, caci autorul alege drept fundal al intamplarilor prin care trec eroii sai acea epoca sangeroasa din istoria Romaniei si a Europei care a marcat adanc intreg secolul XX: perioada ascensiunii miscarilor fasciste, a razboiului mondial si a instaurarii regimului comunist. Un timp innebunit, „iesit din matca“, de apasarea caruia incearca sa se elibereze cu totii fie plonjand in virtejul lui, fie cautandu-si mantuirea „dincolo de Timp“.

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    TXT, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    Adevarat roman-fluviu, Noaptea de Sanziene concentreaza ca intr-un focar in paginile sale toate temele prozei lui Mircea Eliade, atat temele romanelor de tinerete – dragostea, prietenia sau obsesia realizarii –, cat si pe cele care deriva nemijlocit din obsesiile savantului – camuflarea sacrului in profan, „teroarea istoriei“ sau posibilitatea existentei in afara Timpului. In prim-planul romanului sta insa istoria, cu prezenta ei coplesitoare pentru toate personajele prinse in drama sa, istoria capabila sa ruineze vieti si destine cu apasarea ei. Si nu e de mirare, caci autorul alege drept fundal al intamplarilor prin care trec eroii sai acea epoca sangeroasa din istoria Romaniei si a Europei care a marcat adanc intreg secolul XX: perioada ascensiunii miscarilor fasciste, a razboiului mondial si a instaurarii regimului comunist. Un timp innebunit, „iesit din matca“, de apasarea caruia incearca sa se elibereze cu totii fie plonjand in virtejul lui, fie cautandu-si mantuirea „dincolo de Timp“.

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca TXT, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    173 vizualizări476 pagini

    Mircea Eliade - Noaptea de Sanziene

    Încărcat de

    Alina Freno
    Adevarat roman-fluviu, Noaptea de Sanziene concentreaza ca intr-un focar in paginile sale toate temele prozei lui Mircea Eliade, atat temele romanelor de tinerete – dragostea, prietenia sau obsesia realizarii –, cat si pe cele care deriva nemijlocit din obsesiile savantului – camuflarea sacrului in profan, „teroarea istoriei“ sau posibilitatea existentei in afara Timpului. In prim-planul romanului sta insa istoria, cu prezenta ei coplesitoare pentru toate personajele prinse in drama sa, istoria capabila sa ruineze vieti si destine cu apasarea ei. Si nu e de mirare, caci autorul alege drept fundal al intamplarilor prin care trec eroii sai acea epoca sangeroasa din istoria Romaniei si a Europei care a marcat adanc intreg secolul XX: perioada ascensiunii miscarilor fasciste, a razboiului mondial si a instaurarii regimului comunist. Un timp innebunit, „iesit din matca“, de apasarea caruia incearca sa se elibereze cu totii fie plonjand in virtejul lui, fie cautandu-si mantuirea „dincolo de Timp“.

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca TXT, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 476

    MIRCEA ELIADE

    NOAPTEA
    DE SNZIENE
    Postfata de acad. EUGEN SIM]
    BlB JCrrr^ .JD-TL' iA
    C L U J
    0N
    FILIALA MANASTU*
    *818996+*
    RIBLIOTE JUDETEANA OCTAViAN GO A"
    univers enciclopedic Bucuresti, 1999
    Redactor: IOANA CRACA Tehnoredactor: DIANA OLTEANU
    Editions Gallimard, 1955
    Toate drepturile asupra acestei editii apartin Editurii Univers Enciclopedic
    ISBN 973-9436-00-5
    PARTEA I
    Deschise ct putu de ncet usa si aprinse lumina. Odaia era calda; mirosea a praf. O
    bloanele ferestrelor erau
    lasate. Alaturi de pat se afla o masa mare de lemn ncarcata cu carti, aproape toa
    te noi, unele cu foile nca
    netaiate. De celalalt perete era rezemata o biblioteca subreda, facuta parca de
    un amator, plina si ea cu carti.
    Ce ti-ar place sa ajungi? auzi glasul femeii din camera vecina. Ti-ar place sa a
    jungi deputat?...
    E cu Arethia", si spuse, si se ndrepta, n vrful picioarelor, catre pat. De cnd se muta
    se alaturi
    SpiridjQn_Vad^stra^ patrundea cu emotie n camera lui de hotel. Aproape n fiecare s
    eara, Vadastra avea vizite.
    Peretii erau de paianta si conversatiile se auzeau n ntregime. n cteva saptamni aflas
    e foarte multe lucruri
    despre Vadastra. Aflase ca-si trecuse de curnd doctoratul n drept, ca era director
    ul unui ziar, Avntul
    studentesc, pe care i-l subventiona Prefectura politiei, ca tovarasul lui si adm
    inistratorul ziarului, un oarecare
    Voinea, fugise la Iasi cu ntreaga subventie a numarului urmator: 50 000 de lei. A
    fjase^jnai_ale^;_cj:e4gbit:^e
    dornaisoara^Arefiua,. i zarise de cteva ori pe amndoi. Spiridon Vadastra era un tnar
    maruntel, cu monoclu
    negru, cu parul tepos si mersul arogant, de om sigur de sine; era ntocmai asa cum
    si-l nchipuise Stefan
    ascultndu-l. Arethia parea fara vrsta: era uscativa, avea parul spalacit, pometii
    obrajilor accentuat fardati si
    buzele subtiri. Cnd zmbea, nchidea din cochetarie ochii. Si de cte ori o ntlnise Stefa
    n pe scara, o
    surprinsese tragndu-si bluza n jos, ca sa i se poata contura pieptul uscat.
    Eu?! raspunse Vadastra ridicnd glasul. Deputat poate ajunge oricine. Si unul ca V
    oinea poate ajunge
    deputat...
    Atunci, ministru?! facu Arethia.
    MIRCEA ELIADE 6
    Poate, raspunse Spiridon dupa o scurta sovaiala. Dar ce nseamna sa fii ministru?!
    Astazi esti si mine nu mai
    esti. Pe urma treci n opozitie si cine stie cnd ti mai vine rndul... Da, e bine sa f
    ii ministru, adauga. Poate ca
    am sa fiu... Dar, oricum, ce conteaza sa fii ministru, cnd sunt attea alte lucruri
    ?!...
    Ce fel de lucruri?!
    Lucruri mari! exclama Spiridon cu o stranie exaltare n glas. Lucruri pe care nu l
    e poate face oricine. De
    pilda, sa descoperi Polul Nord! Sa nu fi fost nca descoperit si eu sa fi plecat nt

    r-o expeditie, singur, si dupa ani


    de lupta, sa-l fi descoperit!... Asta da! Ar fi vorbit toate ziarele de mine, mar fi invitat toti regii la curtile lor, as fi
    devenit membru al academiilor din lumea ntreaga!... Si cte altele!
    l doboara parerile de rau", ntelese Stefan, ascultnd tacerea prelunga de alaturi. Ca
    si atunci, n seara aceea,
    cndpovesse marea lui nfrngere din liceu: cum, n timp ce cnta Sonata Patetica pe scena
    eatrului National,
    la serbarea de sfrsit de an a liceului, cortina s-a lasat pe neasteptate, pentru
    ca durase prea mult conferinta
    profesorului de istorie si trebuia redus programul cu o jumatate de ora. Dar de c
    e sa ma reduca tocmai pe
    mine?! strigase Vadastra. De ce tocmai pe mine, care eram premiant si eram o per
    sonalitate?!... Voisem sa le fac
    o surpriza. Nu stia nimeni ca m-am apucat de pian. Nu stia dect doamna Zissu, cac
    i exersam la ea trei, patru
    ceasuri pe zi, si-i plateam cincisprezece lei ora. Dar erau toti invidiosi pe mi
    ne. Nu le convenea ca nvatasem si
    asta: sa cnt la pian. Eram cel mai bun la compozitii si la latina, si acum nvatase
    m sa cnt si la pian!..."
    n seara aceea, Stefan nca nu stia ca Vadastra avea un ochi de sticla si ca-i lipse
    au doua degete de la mna
    dreapta. Doar cteva~zile n urma pomenise de accident: l mpuscase din greseala baiatu
    l unui colonel, jucnduse
    cu o pusca de vnatoare. Colonelul i daduse atunci o mare suma de bani. nca de cnd se
    afla n spital,
    Vadastra hotarse cum se va razbuna: se va apuca sa nvete la pian, ca sa arate celo
    rlalti ct de putin i pasa de
    accident". Pentru un om ca el, nu existau obstacole. Si atunci, tot cautnd un pian
    pe care sa-l poata nchiria cu
    ora, o ntlnise pe doamna Zissu...
    Bine, dar ce poti face tu de aici?! ntreba trziu Arethia.
    Cum, ce pot face?! Daca un om vrea ceva cu adevarat, daca vrea cu toata vointa l
    ui, izbuteste. Si nu e nevoie
    sa rami n Romnia. Ce conteaza Romnia?! E o tara mica. Dar ia nchipuieste-ti sa fii n A
    merica si sa faci
    ceva mare! Ceva care n-a mai facut nimeni, ceva care numai tu poti face! Ia nchip
    uieste-ti, sa descoperi ceva ca
    radium, ceva de o mie de ori mai important ca radium!... As deveni cel mai celeb
    ru om din lume, si cel mai
    puternic, si cel mai bogat n acelasi timp. Ce-ar mai conta un Edison pe lnga mine?
    !
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Ar tremura toti de numele meu! As putea sa fac ce vreau cu toata lumea; sa schim
    b chiar regii, daca as vrea.
    ... Pacat ca s-a descoperit, sopti Arethia dupa o pauza. Radium vreau sa spun; p
    acat ca s-a descoperit, repeta
    cu oarecare curaj.
    Ce-are a face?! exclama Spiridon. Cte alte lucruri nu se mai pot descoperi! Si n a
    fara de astea, cte lucruri
    mari nu se mai pot face?! Dar nu asa, o inventie oarecare, cum fac altii. Ceva e
    xtraordinar, ceva unic, de care sa
    vorbeasca toata lumea. Sa descoperi, bunaoara, un nou continent sau altceva! Uit
    e, de exemplu, sa descoperi o
    substanta prin care tot ce atingi sa se transforme n aur!...
    Nu se poate! Asta e povestea regelui aluia care... Stii ce vreau sa spun..., dar
    nu se poate.
    De ce sa nu se poata?! se aprinse mai aprig Spiridon. Chimia poate face orice. E
    o chestiune de atomi. Sa
    schimbi doar numarul atomilor. Si ntr-o zi are s-o descopere cineva, cum s-au mai

    descoperit attea altele... Dar


    ce ma intereseaza pe mine, daca o descopera altcineva?! Frumos ar fi fost s-o de
    scopar eu!... O substanta care
    transforma n aur tot ce atinge. Bunaoara, ating acum scaunul asta si se transform
    a n aur! ti dai seama ce-ar
    nsemna asta?! As deveni stapnul lumii! As putea cumpara orice, toate palatele, toa
    te muzeele. As cumpara
    Luvrul si l-as aduce la mine acasa! Si cte alte lucruri n-as putea face! Ar tremu
    ra toti de mine! As trece pe strada
    si, daca mi s-ar parea ca cineva nu ma saluta destul de respectuos, as chema un
    sergent si i-as da ordin sa-l
    aresteze imediat! Ce-ar putea sa-mi faca? Daca as vrea, as putea chiar sa-l omor
    ! Dar n-as omor pe nimeni. ti
    spun asta numai asa, ca sa vezi ce putere as avea si cum le-ar fi frica tuturor
    de mine. Ar sti ei, atunci, cum sa se
    poarte cu mine. Ar sti cine e Spiridon Vadastra. Ar fi destul sa pronunte cineva
    numele meu, ca toti sa ntoarca
    capetele. Cnd as intra undeva, ntr-un local, vreau sa spun, s-ar scula toti n picio
    are... Si cte altele...
    Tacerea se lasa din nou, pe neasteptate. Doar un fluture de noapte se trezi dint
    r-o data si ncepu sa se roteasca
    orbeste n jurul becului. Tot cautnd un pian pe care sa-l poata nchiria cu ora, o ntln
    ise pe doamna Zissu.
    Vadastra ar fi avut, pe atunci, 15-l6 ani; poate doamna Zissu a fost prima lui d
    ragoste. Vorbea mereu de ea, dar
    nu o descrisese niciodata, nu facuse nici o aluzie la vrsta ei, nu spusese nici m
    acar daca era frumoasa.
    si daduse seama ca se bate la usa lui, dar nu raspunse. E o greseala, si spuse; s-o
    fi stricat lumina pe coridor si
    a gresit cineva numarul camerei."
    Parca bate cineva, o auzi pe Arethia.
    Nu e pentru noi, spuse Vadastra. E alaturi... Ciocanirile se auzira din nou, mai
    puternice.
    Intra! striga Stefan.
    MIRCEA ELIADE 8
    Era portarul. Ramase n prag, politicos, aproape absent, neprivind nicaieri, i ntins
    e o pereche de manusi.
    Le-a adus soferul adineauri. Spunea ca sunt ale domnisoarei cu care ati fost dum
    neavoastra si ca s-a ntors de
    la statuia Bratianu ca sa le aduca. I-am dat o suta de lei...
    Stefan lua manusile si le privi lung, concentrat, ncruntndu-se.
    De ce nu deschideti fereastra? vorbi din nou portarul. O sa va mbolnaviti. E foar
    te cald la dumneavoastra...
    Care domnisoara? ntreba Stefan.
    Dar n acea clipa si aduse deodata aminte si se lumina.
    Ah, da, stiu, spuse. Asteapta...
    Cauta n portmoneu si i ntinse o bancnota.
    Poate mi mai dati si o carte sa citesc, spuse portarul dupa ce multumi, mpaturind
    cu grija bancnota.
    Stefan se ndrepta spre biblioteca de perete si-si zvrli ochii la ntmplare peste raft
    uri.
    Dar macar e sigur ca sunt manusile ei? ntreba el deodata.
    Spunea ca s-a ntors de la statuia Bratianu ca sa le aduca. Spunea ca sunt ale dom
    nisoarei cu care ati fost
    dumneavoastra... As vrea un roman frumos, adauga cu un glas mai cobort, zmbind.
    Dupa ce pleca portarul, tinnd cartea sub brat, cu o infinita grija, aproape cu sp
    aima, Stefan ramase o clipa n
    mijlocul odaii, ascultnd. Nu se mai auzeau glasurile n camera vecina. Se apropie d
    e fereastra si o deschise larg.
    l ntmpina un miros de gradina proaspat stropita. Tot mai am timp, si spuse rezemndu-se

    de fereastra. Nu e
    nca miezul noptii..."
    ... Fata ridicase din umeri si zmbise. n lumina serii, obrazul ei parea si mai prli
    t de soare si parul capatase un
    luciu stins, de metal vechi.
    Nu te nteleg, spusese. Nu-mi dau seama daca glumesti sau crezi cu adevarat...
    Pe nesimtite, deasupra lor, cerul si domolise sclipirea. O stea rasarise din seni
    n, stinghera, n crestetul padurii.
    S-ar putea ntmpla fel de fel de miracole, continuase el fara s-o priveasca. Dar tr
    ebuie sa te nvete cineva
    cum sa le privesti, ca sa stii ca sunt miracole. Altminteri, nici macar nu le ve
    zi. Treci pe lnga ele si nu stii ca
    sunt miracole. Nu le vezi...
    mi pare rau ca nu te pot urmari, vorbise ea trziu. Mi-ar fi placut sa te pot nteleg
    e...
    Unii spun ca n noaptea aceasta, exact la miezul noptii, se deschid cerurile. Nu p
    rea nteleg cum s-ar putea
    deschide, dar asa se spune: ca n noaptea
    NOAPTEA DE SNZIENE
    de Snziene se deschid cerurile. Dar probabil ca se deschid numai pentru cei care
    stiu cum sa le priveasca...
    Nu nteleg nimic, spusese ea. Nu nteleg...
    Tresari si se smuci emotionat de lnga fereastra. Manusile erau nca pe pat, asa cum
    le lasase. Le apropie o clipa
    de nari. Parca n-ar fi ale ei, si spuse, nedumerit. Parca n-ar fi parfumul ei...
    Cnd si apropie bricheta ca sa-si aprinda tigara, observa ca ochii ei nu erau, cum
    crezuse, verzi; pareau asa
    pentru ca obrazul i era prlit de soare, dar culoarea ochilor era mai degraba de un
    verde-deschis, batut n aur.
    Gura foarte rosie si dintii prea albi, stralucitori, pe care-i descoperea cel ma
    i sfios zmbet, i luminau si mai mult
    figura.
    Te-am ascultat toata seara vorbind, ncepu Ileana jucndu-se distrata cu bricheta, s
    i nu nteleg de ce
    prelungesti gluma. De ce nu mi-ai spus ca esti scriitor si ca te numesti Ciru Pa
    rtenie?...
    El o privi ncurcat, silindu-se sa-i ntoarca zmbetul.
    Nu-ti puteam spune asta pentru ca nu sunt scriitor si ma numesc Stefan Viziru. F
    oarte exact: Stefan I. Viziru,
    caci pe tatal meu l chema Ioan...
    Cu un gest scurt, Ileana si pleca fruntea. n clipa aceea Stefan si aminti, dintr-o
    data, fara nici un efort, ceea ce
    se trudise ntruna sa afle n ultimele zile: unde mai vazuse el acea culoare stranie
    de par, care nu era nici neagra,
    nici albastra, nici argintie? Acum stia: era culoarea unei specii rare de pansel
    e, pe care o privise fermecat, cnd,
    copil, familia lui abia sosita n Capitala, fusese adus pentru prima oara n Cismigi
    u. Descoperirea aceasta l
    nsenina.
    Sunt de-abia de cteva luni n Bucuresti, vorbi din nou Ileana. Nu cunosc aproape pe
    nimeni. Si n-am citit
    nimic de Ciru Partenie. Auzisem vag despre el. Dar cnd am intrat n restaurant, am
    vazut cum te arata cineva
    din ochi: Uite si pe Partenie, spunea. Ma mir ca a calcat pe aici. Are probabil v
    reo ntlnire!..." Si toata seara am
    observat cum te cautau, curiosi, attia ochi. Ai fost recunoscut, draga maestre! I
    nutil sa te mai ascunzi!...
    Stefan se multumi s-o priveasca, tacnd.
    Te-ai suparat, ntr-adevar? continua Ileana. Am auzit asta la usa, intrnd; a fost f
    ara voia mea. Si am fost

    destul de intimidata toata seara...


    Te asigur ca nu sunt Ciru Partenie, o ntrerupse el calm, aproape cu gravitate. Ui
    te, daca vrei, am sa-ti fac
    dovada...
    ncepu sa se caute n amndoua buzunarele deodata. Gasi un plic si i-l ntinse. Dar i-l
    lua repede napoi si-i
    ntinse un pasaport.
    Are si o fotografie, spuse. E cea mai buna piesa de identitate... Ea l deschise s
    i citi tare numele:
    MIRCEA ELIADE
    10
    Stefan Viziru. Treizeci si patru de ani? Nu pari...
    ... Se apropiase de ea, fara sa-i spuna cine e si cum l cheama.
    Uite, ncepuse el aratnd catre padure, pe locurile acestea erau balti, ntorsese brus
    c capul si tresarise
    vazndu-l att de aproape de ea. Nu-l
    simtise. Nu auzise pasi n urma ei. Era un barbat nalt, bine legat si totusi zvelt,
    aproape fraged, si o intimidase
    lumina zmbetului lui.
    ... n locul padurii acesteia erau balti. Aici veneam sa ma scald cu baietii cnd er
    am mic...
    Vorbea mereu. Despre baltile din jurul Bucurestiului, despre arborii pe care-i v
    azuse sadindu-se. Vorbea mai ales
    despre copilaria lui.
    ... n liceu, aveam un arici cu care ma mprietenisem. Cnd veneam sa-l vad, ma simtea
    de departe si iesea sa
    ma ntmpine...
    Se oprise si ntorsese brusc capul. Apoi si trecu mna prin par, privind-o pe furis,
    cu un zmbet timid, ncurcat.
    E curios, adaugase, dar nu-mi dau nca seama ce e. Dumneata ai un accent ciudat, a
    proape strain...
    Am copilarit departe de tara si am nvatat trziu romneste. Dar am nvatat la mosie, cu
    taranii...
    Am citit odata o carte, continuase el ca si cnd n-ar fi ascultat-o, o carte cu un
    tnar care chema serpii si
    sedea de vorba cu ei. Sunt sigur ca lucrurile acestea sunt cu putinta. Dar trebu
    ie sa te nvete cineva... Ariciul
    meu, bunaoara, se rostogolea n fata mea, si ascundea tepii si ma lasa sa-l mngi pe pn
    tece. Sunt sigur ca as fi
    putut nvata multe de la el, dar nu stiam cum sa-i vorbesc...
    Soarele asfintise. ncepuse sa patrunda pna la ei miros de fn proaspat cosit.
    Daca vrei, ramnem putin aici, i spusese.
    Se asezasera amndoi n iarba, cu fata spre padure.
    mi pare rau, rencepu el trziu, dar trebuie sa te ntreb ceva...
    Se opri o clipa, ncurcat, si o privi. Simtise cum privirile lui trec peste ea, ma
    i departe, fara s-o vada.
    Probabil ca nici nu ai masina. Probabil ca ai venit pna la soseaua Jianu cu tramv
    aiul sau cu autobuzul.
    Ea ncepu sa rda.
    Cu autobuzul, spuse. Ar fi trebuit sa vin cu masina?
    Banuiam, soptise el. Banuiam ca n-ai masina...
    Se ridicase n genunchi, n iarba, si se trase mai aproape de ea. Nu mai parea att de
    tnar, dar parca era mai
    frumos asa; fruntea dreapta, palida, neteda, cu tmplele descoperite; gura mare, c
    alma, contrastnd cu dogoarea
    privirilor si luciul clar al dintilor.
    11
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Ghicisem mai de mult ca n-ai masina, repetase el fara sa ncerce sa-si ascunda par
    erea de rau, ca ai venit cu

    autobuzul sau cu tramvaiul pna la soseaua Jianu...


    i napoiase pasaportul naltnd din umeri. Stefan o privi lung si zmbi.
    Nu e asa ca-ti pare rau ca nu sunt Ciru Partenie? Nu e asa ca ai fi preferat sa
    stai la masa cu un om celebru, cu
    un barbat ilustru, admirat de toata lumea, adulat de femei?! Sa se sopteasca n ju
    rul dumitale: Uite, fata asta
    frumoasa e cea mai proaspata pasiune a lui Partenie...
    Deana l asculta silindu-se sa-si pastreze zmbetul.
    Toate acestea nu ma privesc, spuse, si nici nu ma intereseaza. Dar as vrea sa-ti
    atrag si eu atentia ca s-ar putea
    foarte bine sa te cheme ntr-adevar Viziru, asa cum o dovedeste pasaportul, iar Ci
    ru Partenie sa fie pseudonimul
    dumitale literar. n orice caz, aici, n restaurantul acesta, si probabil pretutinde
    ni n Bucuresti, esti cunoscut sub
    numele de Partenie... Dar daca vrei sa continuam jocul din padure, evident, am s
    a ma prefac pacalita si am sa-ti
    spun nainte Stefan...
    ...Dumneata, probabil, nu crezi n lucrurile astea, i spusese el atunci, n iarba. Si
    totusi eram sigur ca se va
    ntmpla ceva. Cnd te-am zarit de departe, am simtit cum ncepe sa mi se bata inima. Er
    am sigur ca mi se
    facuse un semn... Nu e numaidect nevoie sa vezi cerurile deschizndu-se. Daca ai fi
    venit ntr-adevar cu
    masina, asa cum mi-am nchipuit eu la nceput...
    Nu nteleg...
    Uite, s-ar fi ntmplat asa, o ntrerupse el; ne-am fi plimbat n padure, ne-am fi tot p
    limbat, si cnd ne-am fi
    ntors n-am mai fi gasit nici urma de masina. Pur si simplu ar fi disparut. Exact
    la miezul noptii, ar fi disparut...
    Ar fi furat-o cineva? ntrebase ea cu o nenteleasa timiditate.
    Nu putea s-o fure. Era ncuiata. Mi-ai aratat cheile. Te-am vazut cum mi le-ai ara
    tat. Un inel cu mai multe
    chei si cheite: l-am vazut. Si nu ti l-as mai fi dat napoi. L-as fi pastrat eu...
    Nu nteleg nimic, spusese ea. Explica-mi, te rog, si mie. Nu nteleg... Stefan si bag
    a pasaportul n buzunar,
    apoi izbucni pe neasteptate n rs.
    Dar nu mai era rsul acela tineresc pe care-l cunostea Ileana si care-i lumina att
    de nenteles figura; rdea,
    acum, asa cum rd unii oameni cnd sunt singuri, confidential si strident, totodata,
    si putin ridicol.
    mi pare rau ca n-am tinut socoteala, vorbi el. Ar fi trebuit sa notez de cte ori p
    e an sunt confundat cu acest
    mare om si, mai ales, n ce mprejurari. Mai ales asta: n ce mprejurari, repeta rostin
    d rar cuvintele. Si ar fi
    trebuit, de asemenea, sa notez reactiile diferitelor persoane care-mi fac cinste
    a sa se apropie de mine lundu-ma
    drept Marele Om; uneori, o teribila deziluzie, alteori nencredere, suspiciune; al
    teori, chiar, o nestapnita pornire
    de furie: Cum,
    MIRCEA ELIADE
    12
    domnule, dumneata, un simplu civil, ti permiti sa treci n fata ochilor nostri drep
    t Marele Om?! ti permiti sa ne
    faci farsa asta tocmai noua, care nu privim dect la Oameni Mari?! Ar trebui sa ti
    se interzica circulatia pe
    strazile principale si intrarea n localurile frecventate de maestru!... Ileana l a
    sculta derutata.
    Nu stiu ce sa cred, spuse. S-ar putea sa ai dreptate. Dar s-ar putea, iarasi, sa
    ma amagesti. n fond, cum de se
    face ca umbli cu pasaportul la dumneata?! Parca te-ai fi asteptat sa fii descope

    rit, si ti-ai fi pregatit mai dinainte


    raspunsurile...
    Stefan ridica din umeri, cu un gest resemnat.
    mi dau prea bine seama ct de mult te costa ca nu sunt El, Marele Om, spuse. Te ntel
    eg: e att de agreabil sa
    stai la masa cu o vedeta, sa te priveasca toata lumea dimprejur, sa te invidieze
    ...
    Dar, n fond, ce ai cu el? l ntrerupse Ileana.
    Semanam foarte mult, spuse Stefan cu un ton oarecare. Suntem tot timpul confunda
    ti unul cu altul... Uneori e
    exasperant!
    l cunosti?
    Nu personal. l stiu doar din vedere... Si dupa o scurta sovaire, continua.
    Adica, de departe l-am vazut destul de des. Acum ctiva ani, locuiam n acelasi cart
    ier. Dar parca era un
    facut, nu ne ntlneam niciodata pe acelasi trotuar; parca unul dintre noi presimtea
    de departe apropierea celuilalt
    si schimba trotuarul... Si cu toate acestea... n sfrsit, n-ar trebui, totusi, sa m
    a plng, adauga silindu-se sa
    zmbeasca. Asemanarii acesteia uluitoare i datoresc foarte mult n viata. Femeia pe c
    are am iubit-o cel mai mult,
    datorita lui am cunoscut-o si am iubit-o: m-a confundat cu el... De atunci, ne l
    eaga foarte multe lucruri...
    Tacu iar.
    Foarte multe lucruri, poate e exagerat spus, dar ne leaga un lucru esential. Sot
    ia mea a fost logodita cu el. M-a
    confundat odata, pe strada, cu Ciru Partenie, cu logodnicul ei, si mi-a sarit de
    gt... Si-a dat repede seama de
    confuzie, dar era prea trziu: a ramas cu mine. Pretinde ca sunt irezistibil, adau
    ga Stefan rznd. Pretinde ca
    femeia care m-a sarutat o singura data nu ma mai poate uita. Dar e probabil ca e
    xagereaza...
    Probabil, spuse Ileana, stingndu-si distrata tigara.
    Ioana observase de mult ca Stefan se poarta si vorbeste cu ea altfel dect cu ceal
    alta lume; parca s-ar fi silit
    mereu sa n-o ia n serios. Noi nu suntem la fel cu ceilalti, i spunea, noi ne iubim!
    ..." Se ntorceau odata de la
    Teatrul National, si pentru ca l ascultase n antract discutnd Domnisoara hdia, i spu
    sese pe drum:
    Nu m-am
    gndit niciodata ca Domnisoara Mia s-ar putea explica prin magia noptii de Snziene.
    Mie nu-mi vorbesti
    niciodata de asemenea
    13
    NOAPTEA DE SNZIENE
    lucruri... El i cuprinsese atunci mijlocul: Pe tine te iubesc, i spusese. Noi ne i
    ubim... si nchipuie ca daca
    mi-ar vorbi de Domnisoara Iulia, mi voi aminti de Partenie", ntelesese ea.
    Ioana era nalta, aproape tot att de nalta ca Stefan, blonda, cu obrazul prelung, cu
    pometii usor pronuntati (ca
    nimfele germanice, i spusese odata Stefan, ca fecioarele din Niebelungen) si avea
    ochii neobisnuit de mari,
    caprui.
    Te asteptai la orice alta culoare n afara de caprui, i spunea Stefan. Pentru o blo
    nda de tip scandinav, ca tine,
    te asteptai la ochi albastri sau verzi, te asteptai chiar la ochi negri
    numai la
    aceasta nuanta nu te asteptai;
    acesta e lucrul tau cel mai straniu, cred ca de aici izvoraste magia ta...
    Magia noptii de Snziene, staruise atunci Ioana. Ce se ntmpla n noaptea aceea? Ce s-a
    r putea ntmpla?...
    '

    Stefan se apropiase din nou de ea si ncercase s-o sarute.


    Noi doi, ncepuse el.
    n fond, tu ai o parere foarte proasta despre inteligenta mea, l ntrerupse Ioana. Tu
    crezi ca nu sunt n stare
    sa nteleg nimic altceva n afara de romane. ti nchipui ca n camera lui Barba-Albastra.
    ..
    Camera pe care o nchinase Stefan la hotel era tinuta n mare secret. Nu stia de ea
    nici familia Ioanei, nici
    prietenii. Stefan i vorbise de o locuinta secreta nainte de casatorie. Ioana nu nte
    lesese de ce simtea el nevoia
    unei camere ntr-un hotel modest si ntr-un cartier departat, n care ea sa nu poata s
    a patrunda, ( ntocmai ca
    odaia aceea interzisa din povestea lui Barba-Albastra, i spusese el; caci nici o
    femeie n-a patruns acolo si nici nu
    va patrunde vreodata; vie", adaugase el, cu un alt prilej.) Dar nu avusese curaj
    ul sa-i refuze aceasta fantezie.
    Alte perechi, spunea Stefan, au dormitoare separate; eu am nevoie de o odaie a me
    a, n care sa ma pot nchide
    din cnd n cnd fara sa ma stie nimeni."
    ...ti nchipui ca acolo, n camera secreta, eu nu te mai pot urmari. Ca n-am ghicit n
    imic altceva n afara de
    faptul ca citesti acolo romane...
    Stefan evita sa aduca vorba de literatura cnd erau numai ei doi, singuri, ntorcnduse noptile acasa, o gasea
    adesea citind. Ioana l surprindea uneori zvrlindu-si ochii pe coperta, dar nicioda
    ta nu o ntreba ce citeste.
    Acasa, alaturi de ea, Stefan nu citea romane. Si cu toate acestea Ioana era uimi
    ta de cte lucruri stia. Dar afla de
    lecturile lui literare ntmplator, oprindu-se n fata vitrinelor sau cnd, rasfoind o r
    evista, ea mentiona vreun titlu
    de carte.
    E proasta, spunea el. Sau: Am citit-o. E destul de interesanta. Daca v
    rei ti-o trec si tie... si
    nchipuie ca-mi plac romanele pentru ca am fost logodnica lui Partenie", ntelegea I
    oana.
    Si cu toate acestea, continuase ea, am ghicit de mult ce faci tu acolo, n camera
    ta secreta... Evident, n-ar fi
    trebuit sa-ti spun. Dar, n sfrsit, prea ma crezi naiva. Te-am ghicit de mult, de cn
    d ai venit n seara aceea acasa
    cu
    MIRCEA ELIADE
    14
    minile mirosind a terebentina. Tu ai, acolo, un laborator. Probabil ca nici nu e
    vorba de o camera de hotel. Tu
    lucrezi ntr-un laborator...
    n primele luni dupa casatorie, Ioana l astepta uneori la fereastra. l zarea de depa
    rte si l ghicea dupa aerul lui
    absent, dupa cum calca pe trotuar, ca trecuse pe la camera secreta. I se parea c
    a Stefan nu se trezeste definitiv
    dect dupa ce-l pastra mult timp n bratele ei.
    Azi am dreptul sa te ntreb? ncepea ea.
    El raspundea
    ntotdeauna: Este o camera de doi metri si jumatate pe patru...
    Nu, nu, l ntrerupea
    ea continund sa-l
    strnga n brate. Vreau sa te ntreb altceva. Dar n-am sa te ntreb dect daca am dreptul.
    .. l privea adnc, silinduse
    Sp
    peste pervaz, ce vezi?...
    Se asezau pe canapea, foarte aproape unul de altul. nti si nti, ncepea el, aceasta ca
    mera secreta are mai
    multe ferestre. Una din ele da deasupra parcului. A doua, se deschide catre mare
    ... Stefan! l ntrerupea Ioana.

    Nu, am gresit, se corecta el. Camera secreta are numai o singura fereastra. Cred
    ca se deschide asupra unui
    parc. Nu l-am vazut niciodata. Cnd intru eu n camera secreta, perdelele sunt ntotde
    auna trase...
    Cum sunt
    perdelele? staruia Ioana. Vorbeste-mi despre perdele, despre mobila, despre culo
    area peretilor. Ca sa-mi pot
    imagina. Sa te pot urmari cu gndul ct esti tu acolo... Cred ca nu sunt perdele,, nc
    epea Stefan dupa o scurta
    tacere. Nu-mi amintesc sa le fi vazut. n camera, cnd intru, e ntotdeauna ntuneric, p
    entru ca sunt lasate
    obloanele.
    --^>Cnd o sa avem un copil, spusese odata Ioana, rezemndu-si capul de canapea si nc
    hiznd ochii, cnd o sa
    avem un copil, am sa-i povestesc lui ce vad eu n camera lui Barba-Albastra, si am
    sa-ti dau voie sa ma asculti.
    Tu crezi ca sunt cu totul lipsita de imaginatie. Cu att mai bine; ai sa te minune
    zi si tu, atunci, de cte stiu, de
    cte stiam eu din prima zi cnd mi-ai vorbit de camera secreta. Deschisese repede oc
    hii si-l privise. I se paru ca e
    foarte departe de ea, pierdut n gnduri.
    Tu nca nu te-ai hotart sa ma iei n serios, ad
    augase Ioana. ti
    nchipui ca daca ma iubesti... Mai lasa-ma un an! o ntrerupsese el devenind dintr-o
    data grav. Lasa-ma sa
    ncerc si altceva. Poate ca mai exista si altceva. Tu stii foarte bine ce vreau sa
    spun, adaugase cobornd glasul.
    Acum ncepe Marea Scena", ghicea Ioana. Simtea o nenteleasa istovire n toata fiinta e
    i. ncerca zadarnic sa
    zmbeasca, sa prinda curaj. Si cu toate acestea, si pregatise de mult fiecare repli
    ca, se ascultase, mental, de
    nenumarate ori. N-ar fi trebuit sa se tulbure. Ar fi trebuit sa nceapa deodata, c
    uprinzndu-l n brate, asa cum
    facuse cu cteva zile nainte de casatorie.
    Pe el l-am admirat numai, i spusese atunc
    i, si continuu sa-l admir.
    Este un foarte mare scriitor,
    15
    NOAPTEA DE SNZIENE
    dar asta nu nseamna ca-l iubesc. De-abia cnd te-am ntlnit pe tine am nteles ca nu-l i
    ubeam, ca nu te iubeam
    dect pe tine!... Nu izbutise sa-i spuna mai mult, atunci. n Marea Scena, i-ar fi m
    arturisit tot. Te rog, fa un
    efort si asculta-ma, i-ar fi spus. Ne chinuim amndoi. Pe el nu l-am iubit nicioda
    ta. De ce ti-e teama de el? De ce
    ti-e teama de trecutul meu? ntelege-ma, nu exista nimic; n-am nimic de uitat, pen
    tru ca nu exista nimic...
    Tu stii foarte bine ce vreau sa spun, repetase Stefan. Poate mai exista si altce
    va n afara de dragoste. Poate
    exista undeva o posibilitate deschisa miracolelor, un mister ireductibil, un sec
    ret pe care nu izbutim nca sa-l
    descifram. Asa cum s-a ntmplat cu tine.
    Tu stii foarte bine ca nu e vorba de nici un mister, raspunsese Ioana. Nu l-am i
    ubit. Nu te-am iubit dect pe
    tine. Din clipa cnd te-am ntlnit, nu te-am iubit dect pe tine.
    Nu ma gndeam la asta, o ntrerupsese Stefan. Nu era vorba de dragoste. Ma ntreb daca
    nu exista si altceva;
    ceva care sa plece tot de-aici, dintr-o dragoste, dar care sa duca n alta parte.
    Mi-e foarte greu sa-ti explic. Nu
    nteleg nici eu. S-ar putea, totusi, ca sa mai fie o iesire, pe care noi n-o vedem
    . Faptul acesta ca tu ne-ai ntlnit
    pe amndoi ar putea fi un semn, ar putea semnifica ceva...
    Continua asa multa vreme, vorbind parca mai mult pentru sine. Ioana nu izbutea s

    a-l nteleaga ntotdeauna. Nici


    macar nu putea sa-l asculte tot timpul. Se trezea ca-i raspunde n gnd. Dar ce legat
    ura au toate acestea cu
    camera secreta?!" l-ar fi ntrerupt ea. i fagaduise, nsa, ca nu-l va ntreba niciodata
    . N-am sa fiu curioasa, i
    spusese cnd erau nca logoditi. Am ncredere n tine. N-am sa te ntreb. Daca ai sa-mi sp
    ui tu, bine
    dar eu nam
    sa te ntreb niciodata..."
    ... Probabil ca nici nu exista camera secreta, i repetase atunci, pe strada, cnd s
    e ntorceau de la Teatrul
    National. Am ghicit asta de mult. Tu lucrezi ntr-un laborator...
    Uneori, serile, cnd venea acasa, absent, ntinerit si obosit, totodata, hainele lui
    miroseau ntr-un chip ciudat,
    minile lui erau patate.
    Nu exista camera secreta! exclamase ea victorioasa. Tu faci experiente ntr-un lab
    orator. Mi-a spus Adela ca,
    n liceu, ti placea chimia. CautaLJ'iatra Filosofala. O cauti si acum. E absurd, da
    r tu crezi, nca, n secolul XX,
    ca exista Piatra Filosofala...
    Ioana l ghicise dupa cum o privea, dupa cum i cuprinsese umerii cu bratul, ca era
    tulburat, aproape intimidat.
    Si apoi, pe neasteptate, aparuse Vadastra.
    MIRCEA ELIADE
    16
    Am ntlnit un om extraordinar, un fel de nebun, dar extraordinar, i spusese ntr-o sea
    ra ntorcndu-se acasa.
    S-a mutat alaturi de mine, la hotel, mi pare rau ca nu-l poti asculta si tu...
    Ioana l privise derutata.
    Faci experiente, acolo, ntr-o camera de hotel? l ntrebase ea. Nu lucrezi ntr-un labo
    rator?...
    A urmat apoi descoperirea lui Voinea, care fugise la Iasi cu subventia de 50 000
    de lei, descoperirea domnisoarei
    Arethia, a doamnei Zissu.
    Dar nu-mi dau seama cine este aceasta doamna Zissu, re
    peta el din cnd n cnd, la
    masa, nu nteleg ce-l leaga de aceasta prea misterioasa doamna... Si apoi, ntr-o zi
    , i luase mna si o privise
    adnc n ochi: Mai lasa-ma nca un an! Poate mi s-a facut un semn. Poate chiar doamna
    Zissu... Ioana
    ncepuse sa rda.
    Tu crezi cu adevarat ce-mi spui? Crezi ca amintirile unui om pe ca
    re de-abia l cunosti...
    Nu-l cunosc, o ntrerupse Stefan. l aud mereu vorbind, l-am ntlnit de vreo doua ori p
    e coridor, dar nu-l cunosc
    personal. Si tocmai faptul acesta ma tulbura: ca mi se ngaduie sa ascult, fara sa
    vreau, confesiunile unui exaltat.
    Poate e un semn...
    S-a ntmplat asa, ncepu el odata. Probabil ca alaturi de locuinta doamnei Zissu se d
    arma o casa. Probabil ca
    tocmai se ncarca molozul ntr-un camion cnd trecea Vadastra pe-acolo, caci i-a intra
    t praf sub pleoapa, sub
    pleoapa ochiului de sticla. In liceu, spunea Vadastra, purtam ochelari albastri,
    pjnce-nez" Ducndu-si repede
    mna la ochi, i-au cazut ochelarii si s-au facut tandari. Si si-a ntors ochiul de s
    ticla n orbita. S-a napoiat atunci
    la doamna Zissu, acoperindu-si cu palma ochiul drept, si i-a cerut un lighean cu
    apa. Mi-am spart ochelarii si mam
    ranit", i-a spus. Doamna Zissu a ncercat sa vada ce s-a ntmplat, dar el n-a vrut sa
    -si ia mna de la ochi. Deabia
    cnd i-a adus un lighean cu apa si l-a lasat singur, si-a scos ochiul de sticla, l
    -a spalat si l-a pus deoparte,
    apoi a nceput sa-si spele pleoapa si orbita. Dar atunci a intrat doamna Zissu si,

    nentelegnd ce s-a ntmplat,


    vazndu-l cu pleoapa stoarsa si rosie, a nceput sa tipe. Nu va speriati! i-a spus re
    pede Vadastra cautnd ochiul
    de sticla si aratndu-i-l. Nu e nimic. Am ramas asa de la accident... Si atunci, s
    punea Vadastra, cu un patetic
    orgoliu, am vazut-o pe doamna Zissu ca ncepe sa plnga. Atunci mi-am dat seama ct de
    mult ma iubea doamna
    Zissu. Privind-o cum plnge, din cauza mea, am simtit ca ar fi trebuit sa plng si e
    u. Am ncercat. Ma gndeam
    mereu la ochelarii pe care i sparsesem si ma sileam sa plng. Dar n-am putut. Dar d
    oamna Zissu a plns asa,
    ntruna, pna s-a facut trziu, si i-am spus, scuzndu-ma, ca trebuie sa plec..."
    n noaptea aceea, Stefan se ntorsese trziu acasa. Parea tulburat.
    Tu citesti chiar n noaptea de Snziene? o ntreba.
    17
    NOAPTEA DE SNZIENE
    N-am stiut ca e noaptea de Snziene...
    A fost. Acum a trecut de miezul noptii. Nu se mai poate ntmpla nimic... Se apropia
    se de ea si o cuprinse n
    brate.
    Par att de batrn? o ntreba. E de necrezut cum poate sa treaca timpul... Sper sa nu
    am nici o plictiseala,
    mine dimineata, la minister, adauga desprinzndu-se usor din bratele ei.
    Ce s-a ntmplat? l ntreba.
    Am fugit fara sa anunt pe nimeni. Am fost n padure. n padurea Baneasa. Mi-am adus
    deodata aminte ca e
    noaptea de Snziene. Ti-am telefonat doar tie si am fugit... Simteam ca ma atragea
    ceva, continua el dupa o
    tacere. Mi se facuse deodata dor sa vad locurile pe unde am copilarit cu Ionel.
    Sunt ntr-adevar att de batrn?
    Veneam acolo, n fiecare vara, sa ma scald cu Ionel. Erau balti mari, adnci. Si acu
    m, pe locul lor, au crescut
    arbori. Pretutindeni nu vezi dect arbori nalti... Mi se batea mereu inima, adauga.
    Mi-am adus aminte de arici...
    Ioana ncepuse sa se dezbrace, absenta.
    Ai fi putut sa ma iei si pe mine, spuse fara sa ridice ochii. Cnd mi-ai telefonat
    , credeam ca ai sa ma chemi sa
    ne plimbam mpreuna...
    Uneori, mai ales nainte de aparitia lui Vadastra, Stefan i telefona de la minister
    si-i da ntlnire n oras. Dar n
    ultimul an nu se ntlnisera dect o singura data. Ioana l zarise, de departe. Parea po
    somort, si ea ghicise: Iar la
    confundat! Iar l-a salutat cineva, necunoscut, pe strada..." Ar trebui sa-mi las
    mustata, ncepuse el. Sau,
    poate, si mai bine, ar trebui sa ma rad n cap...
    Mi-era dor de tine, as fi vrut sa te chem, sa ne plimbam mpreuna n padure, si totu
    si ceva ma mpiedica.
    Parca ar fi trebuit sa ma ntorc acolo, pe locurile copilariei, singur... Dar am s
    a te ntreb ceva, adaugase el repede,
    si am sa te rog sa-mi raspunzi drept, oricare ar fi raspunsul tau.
    Ioana ntoarse capul si-l privi mirata. Glasul lui Stefan i se paruse uscat, necun
    oscut.
    Tu crezi ca, n zilele noastre, o masina poate sa dispara fara s-o fi furat cineva
    , se poate topi n nevazut, fara
    sa lase nici un fel de urma?...
    si desprinse privirile din ochii Ioanei, si continua, ncurcat.
    Esti sigura ca nu mi-ai vorbit niciodata de asa ceva? N-ai citit undeva, n vreo c
    arte, o poveste asemanatoare?
    O masina bine nchisa, care dispare la miezul noptii, fara s-o fi furat cineva? Di
    spare pur si simplu?...

    Nu-mi amintesc.
    ncep sa ma linistesc, spuse Stefan si-si trecu batista pe frunte.
    si scosese haina si se asezase pe covor, rezemndu-si capul de fotoliu.
    Deci, nu vine de-acolo, din vreo carte citita sau povestita, continua el nseninndu
    -se. Mai degraba este o
    nalucire a mea...
    MIRCEA ELIADE
    S
    Ioana se asezase pe scaunasul din fata oglinzii.
    Dar, n orice caz, tu crezi ca s-ar putea ntmpla aievea un asemenea lucru? starui el
    . Crezi ca o masina poate
    sa dispara fara urme?...
    De ce nu?! facu Ioana, ntorcndu-se ca sa-l poata privi mai bine.
    Stiam eu de ce te iubesc att de mult, sopti Stefan, nseninndu-se.
    Dar ce s-a ntmplat cu masina? De ce m-ai ntrebat daca cred cu adevarat?...
    Nu stiu ce-am avut astazi. Poate pentru ca mi adusesem aminte de copilarie. Poate
    pentru ca vazusem arborii
    aceia mari, crescuti pe locul baltilor. Sadisem si eu un pom acolo, cnd eram n lic
    eu... Mi s-a parut ca vazusem o
    masina. Ceva mai mult. Mi s-a parut ca stiam ce se va ntmpla cu masina aceea; exac
    t la miezul noptii, trebuia
    sa dispara. Am fost obsedat toata seara de masina aceasta pe care o vazusem, des
    i nu se afla acolo, n padure, si
    care trebuia sa dispara la miezul noptii. Stiam ca va disparea si ca nu o voi ma
    i revedea toata viata. Si gndul asta
    ma ntrista ntr-un chip nenteles, gndul ca n-am s-o mai revad toata viata... Din feri
    cire, existi tu, adauga
    zmbind nseninat. Si la 15 iulie suntem la Predeal, pe munte...
    Se ntmpla ceva, n noaptea de Snziene, si aminti Ioana patrunznd n racoarea patului. D
    isoara Iulia."
    n fond, tu crezi cu adevarat n toate lucrurile acestea? l ntreba. Crezi n Piatra Filo
    sofala, n magie si n
    miracolele din noaptea de Snziene?
    Cum se ntmpla adesea, Stefan nu-i raspunse.
    Mi s-a facut dor de munte, vorbi ridicndu-se brusc de pe covor.
    Poate se repeta anul decisiv, spuse Ioana.
    Nu ntelegea ce o ndemnase sa spuna cuvintele acestea, dar i parea bine ca le spuses
    e, si zmbi. Stefan se oprise
    n dreptul ei, lnga pat, si o privea.
    Care an? o ntreba. 1923 sau 1919?
    Anul decisiv, repeta Ioana, cnd ai fost singur pe munte. Cnd erai n liceu si ai fos
    t singur pe munte...
    si dadea seama ca ncurca doua mari evenimente din viata lui Stefan, dar nu se core
    cta. Astepta s-o corecteze el,
    asa cum facuse chiar din primele zile de casatorie. Asta se petrecea n 1928, n vara
    cnd m-am ntors de la
    Paris, ncepea el sa povesteasca. Aveam atunci..." Si spunea repede cti ani avea. i
    aratase ntr-o zi fotografiile
    din liceu. Stefan alesese una, care arata un adolescent frumos, cu ochii mari si
    parul tuns cu breton pe frunte.
    Asta e din 1919, i spusese. Aveam atunci 17 ani. Eram n ultima clasa de liceu. Atun
    ci cnd am urcat la cabana
    cu Ionel..." Ioana luase fotografia si o privise ndelung. si aminti deodata timpul
    ireal al logodnei. Stefan i
    povestise ntmplarea de la cabana cteva zile dupa ce se logodisera. Aventura avusese
    loc n primavara 1919,
    cea dinti primavara dupa razboi. Stefan cu Ionel Paraschivescu si nca alti
    19
    NOAPTEA DE SNZIENE
    trei colegi n-au mai avut rabdare sa astepte vacanta de vara ca sa urce Bucegii.

    De ctiva ani nu visau dect la


    asta: sa vada muntii. Dar tara era ocupata de germani si razboiul continua, an d
    upa an. Cnd, n noiembrie, se
    ncheiase armistitiul, era prea trziu sa ncerce aventura. Au ncercat-o n martie, pacal
    iti de o primavara timpurie
    la Bucuresti. Crestele muntilor se zareau nca nzapezite; dar la poale era cald, se
    nin. I-a apucat viforul cnd
    ajunsesera sus, pe Pietrele Arse. Ratacisera drumul. Abia pe seara au nimerit la
    o cabana a funicularului care
    transporta lemne. Au spart lacatul de la usa si au intrat. Au aprins focul si, p
    entru ca aveau mncare din belsug si
    chiar o sticla mare cu rom, s-au nveselit repede. Apoi s-au culcat, cum s-a nimer
    it, pe dusumele. Dar catre
    miezul noptii i-au trezit din somn glasuri de oameni n fata usii. Zapada se aduna
    se pna dincolo de clanta si usa
    nu putea fi deschisa dect opintindu-se si cei dinlauntru. La nceput le-a fost fric
    a, dar oamenii staruiau. Erau
    muncitori din vale, de la lemne, si cunosteau cabana. S-au bucurat ca i-au gasit
    pe ei acolo.
    Avem un mort cu
    noi, le-au spus. l tot caram de asta-seara, de la sase. Iar daca-l lasam n drum, l
    mannca lupii pna dimineata.
    Asa ca l-am adus aici... Si e mai bine daca sunteti si dumneavoastra... Apoi leau multumit si au plecat.
    Dimineata trebuiau sa fie la lucru, n vale. L-am vegheat toata noaptea, fara sa v
    rem, i povestise Stefan. Si
    dimineata au venit oamenii din sat si l-au ncarcat ntr-o sanie... Dar lui Ionel ia fost frica. Nu privea deloc n
    spatele lui, unde stia ca era mortul. A terminat el singur sticla de rom. Si spu
    nea mereu: Ma, sa nu ma lasati!
    Orice s-o ntmpla, sa nu ma lasati!..." Saracul Ionel! El n-avea cum sa stie, atunc
    i...
    Cnd am fost singur pe munte, vorbi Stefan ncepnd sa se dezbrace absent, nu mai eram
    n liceu. Asta se
    petrecea n 1923...
    Ioana l asculta cu ochii pe jumatate nchisi, zmbind. Anul decisiv", si repeta ea. Atu
    nci, n 1923, cnd avea
    21 de ani si-si pregatea licenta, Stefan fugise de-acasa. Gasise chiar un vapor
    de marfa care sa-l duca, clandestin,
    pna la Constantinopol. Dar nainte de fuga, venise sa-si ia ramas-bun de la Carpati
    . n primul lor drum mpreuna
    pe munte, ndata dupa casatorie, Stefan i aratase cararea pe care o urcase atunci, n
    ainte de fuga. Parca timpul
    n-ar fi trecut pe aici, i spusese. Stncile, brazii, iarba, cerul au ramas pe loc.
    Si de cte ori evoc opririle pe loc,
    simt o nenteleasa emotie, aproape de beatitudine. Tu nu poti ntelege asta, adaugas
    e. Esti nca prea tnara..."
    Acum trei ani, n 1933, cnd i vorbea astfel Ioana avea 23 de ani, cu opt ani mai put
    in ca el.
    Am uitat sa-ti mai spun ceva, adauga Stefan nsufletindu-se deodata, si Vadastra c
    rede, n felul lui, n Piatra
    Filosofala. i povestea asta-seara Arethiei de o substanta care transforma n aur to
    t ce atinge. Regreta ca n-a
    descoperit-o el...
    n compartiment, Ioana observa ca un tnar cu ochii vineti, patrunzatori, si un ncepu
    t de chelie, l privea
    necontenit pe Stefan, cu un fel de ncruntata
    MIRCEA ELIADE
    20
    nedumerire. Iar l confunda", gndi Ioana, si fara voia ei rosi. i era teama sa nu obs
    erve si Stefan. Dar Stefan

    parea fascinat de un domn cu barbison care, n clipa cnd trenul se puse lent n misca
    re, si scosese ceasul si
    verificase ora. Avea un profil de o surprinzatoare noblete; fruntea corect bomba
    ta, nasul drept, mustatile pline si
    fara aroganta, barbisonul usor arcuit nainte, toate acestea i dadeau un aer senior
    ial, oarecum vetust. Fata, nsa, l
    arata altfel; obrajii erau lati, cu pielea atrnnd moale pe falci, si cele cteva suv
    ite de par decolorat lipite de-a
    curmezisul craniului aminteau chipurile de medici si profesori de
    pe la 1900.
    n 45 de minute suntem la Ploiesti, spuse el privindu-si pe rnd vecinii. Ca la un s
    emnal toti ncepura sa
    vorbeasca. Domnul cu barbison parea
    erudit; citase de mai multe ori versuri din primii poeti romni, si chiar un text
    latinesc. Vorbea mai ales cu tnarul
    cu ochii vineti. Dar curnd conversatia deveni generala si, nainte de a cobor la Sin
    aia, se nclina politicos si se
    prezenta:
    Profesorul Iancu Antim. Sper ca vom mai avea placerea sa ne mai ntlnim, le spuse.
    O saptamna mai trziu, Stefan se lasase convins de Ioana si plecase pentru doua zil
    e, singur, pe Bucegi. l
    privise de la fereastra cum se pierde n padure si se napoie n pat cu o nenteleasa tr
    istete. Ca de obicei se
    ntoarse cu gndul la Marea Veste. Fusese o zi fierbinte, apasatoare, si Stefan si le
    padase pantofii si haina de la
    usa, si alergase imediat n odaia de baie. Cu un zmbet misterios, ea l urmase cumint
    e si-l privise cum intra pe
    de-a-ntregul sub dus.
    Nu cred ca am sa pot urca pna la cabana, i spusese.
    Si, pentru ca i se paruse ca, asa cum era, cu capul necontenit sub apa, s-ar put
    ea ca Stefan sa nu auda bine,
    repetase, aproape strignd:
    N-am sa pot urca! Cred ca o sa avem un copiii...
    n clipa urmatoare, Stefan iesise cu un salt, ca oparit, de sub dus. Parul lung i
    se lipise de obraz si-l daduse la o
    parte cu un gest speriat. O privise o clipa nedumerit, ca si cum n-ar fi nteles,
    apoi sarise din baie si asa cum era,
    o prinsese n brate. Fata aceea umeda si racoroasa i se paruse Ioanei scaldata n la
    crimi. Asculta cum curge dusul,
    n nestire.
    nchipuieste-ti pe cine am ntlnit la Casa Pesterii? o ntreba Stefan la ntoarcere.
    Pe Iancu Antim, raspunse repede Ioana.
    Dar nu-l ntlnise pe el. ntlnise pe un oarecare Petre Biris. Ioana nu auzise
    niciodata de el.
    E cel mai mare cunoscator al operei lui Partenie, spuse Stefan cu un glas care p
    regatea parca o suma de
    revelatii. Dar nu-l cunoaste personal; nu l-a vazut dect la conferinte. Si, evide
    nt, m-a confundat cu el. Asa am
    intrat n vorba...
    21
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Apoi, fara sa-i lase timp sa spuna ceva, adauga:
    L-a cam criticat pe maestru. L-a criticat chiar rau de tot. Spunea ca, de la o b
    ucata de vreme, se grabeste, ca
    scrie prea repede si publica la ntmplare. De la o bucata de vreme, repeta Stefan,
    subliniind cuvintele. La ce
    crezi tu c-a voit sa faca aluzie baiatul asta, Biris?
    Ioana ridica din umeri.
    Mie mi-a placut Biris, continua Stefan. Dar ma ntreb ce-a vrut sa spuna el precizn
    d ca, de la o bucata de

    vreme, Partenie nu mai e ce-a fost la nceput, ca-si cam bate joc de opera lui. Tu
    ai observat vreo schimbare?!
    Dar nici macar nu-i lasa timp sa raspunda, ci continua cu un glas mai grav, ca s
    i cnd ar fi voit sa reproduca
    nsesi cuvintele lui Biris.
    Spunea ca este ceva imoral n ultima productie a lui Partenie. Ca el vrea sa si tr
    aiasca, si sa si scrie, n acelasi
    ritm ca mai nainte, dar ca asta nu se poate, ca acela care o face triseaza. Un scr
    iitor poate trai nainte sau dupa
    ce a compus o carte, spunea el. Dar nu poate sa traiasca si sa creeze n acelasi t
    imp. Actul creatiei l confisca n
    ntregime si deci i interzice sa traiasca..." Dar, n fond, de ce-ti spun eu tie toat
    e astea?! si ndrepta el brusc
    privirile catre Ioana. Tu trebuie ca le stii, si le ntelegi, mai bine ca mine...
    Poate ca nu le nteleg nici eu att de bine, vorbi Ioana simtind ca trebuie sa spuna
    si ea ceva.
    Voiam doar sa te ntreb daca ai remarcat si tu ca Partenie se grabeste de la o vre
    me, sau, cum se exprima
    Biris, ca vrea sa profite de viata fara sa renunte, totusi, la scris? Spunea ca
    pentru cei care-i cunosc bine opera
    sare n ochi lucrul asta: ca, de la o vreme, Partenie si bate joc de talentul si in
    teligenta lui... Tu nu mi-ai vorbit
    niciodata de asa ceva...
    Nu mi-am dat seama de vreo schimbare, spuse Ioana. Stefan o privi lung, pe gnduri
    .
    Dar de ce credeai ca l-am ntlnit pe Iancu Antim?! o ntreba. Ioana zmbi.
    Nu stiu ce mi-a venit sa-ti spun. Poate pentru ca l visasem azi-noapte... Dar nu
    i-a spus cum l visase: Antim
    se apropiase de fereastra
    compartimentului ei si, ridicndu-se n picioare ca s-o vada mai bine, i batuse nervo
    s n geam: Sotul dumitale a
    avut un accident, i strigase el. A avut un accident, repeta. Un accident..."
    Terminndu-i-se concediul, Stefan se ntoarse la Bucuresti n seara de 14 august si, d
    e la gara, se duse direct la
    hotel. Ioana mai ramnea la Predeal nca cincisprezece zile si, singur, casa din bul
    evardul Domnitei i s-ar fi parut
    pustie.
    Camera mirosea a caldura nchisa si era plina de molii. Stefan stropi podeaua cu a
    pa, se schimba, apoi cobor si
    se duse sa mannce la crciuma din coltul
    MIRCEA ELIADE
    22
    strazii. Se ntoarse destul de trziu acasa si pentru ca n camera de alaturi nu se au
    zeau voci, atipise destul de
    repede. Dar, ctva timp n urma, l trezi din somn glasul strident al lui Vadastra.
    ... Eu nu sunt ca ceilalti barbati, spunea. Nu-mi place sa mint. Eu vorbesc ntotd
    eauna omului n fata...
    Nu nteleg unde vrei sa ajungi, l ntrerupse Arethia. Nu nteleg si nici nu ma interese
    aza!...
    Stai ca n-am terminat! Vreau sa-ti mai spun cteva cuvinte... Tu crezi ca ma cunos
    ti pe mine pentru ca...
    ntelegi pentru ce... Ei bine, da-mi voie sa-ti spun: nu ma cunosti deloc! Tu crez
    i ca daca am venit atunci n
    odaie, cnd mi-a furat Voinea banii, si am cerut sa-mi mprumuti 12 000 de lei sunt
    un om slab, care a avut
    nevoie de ajutor si am strigat dupa ajutor. Ei bine, da-mi voie sa-ti spun ca te
    -ai nselat. Am venit pentru ca mi-ai
    inspirat ntotdeauna ncredere, si aveam nevoie de cineva cu care sa ma sfatuiesc. A
    tta... Ce-a urmat dupa aceea
    nu ma priveste. Eu, personal, drept sa-ti spun, nici nu ma gndeam...

    Probabil ca Arethia voise sa plece, pentru ca Stefan auzi pasii repezi ai lui Sp
    iridon, taindu-i drumul n fata usii.
    Stai, de ce te superi?! Ca n-am terminat. Spuneai ca barbatii sunt mincinosi. Da
    -mi voie sa-ti dovedesc
    contrariul...
    Mersi! exclama Arethia, acum devii si obraznic!...
    Nu sunt obraznic deloc, continua Spiridon cu aceeasi seriozitate. Daca ti-as spu
    ne ca te iubesc cu pasiune, mai
    crede?! Ai crede ca-mi bat joc de tine. Si nu vreau sa-mi bat joc de tine. Nu mi
    -ai facut nimic. Am fost
    ntotdeauna buni prieteni...
    Te rog sa-mi dai drumul! tipa Arethia. Eu sunt de vina ca m-am ncrezut n dumneata,
    om lipsit de maniere.
    Te rog sa-mi dai imediat drumul!...
    n acea clipa, se auzira de alaturi, din odaia lui Daniil, cteva batai n perete.
    Terminati, domnilor, o data, ca nu putem dormi! striga Daniil.
    Vezi ce-ai facut? sopti Arethia cu oarecare teama, deschiznd usa. M-ai compromis!
    ...
    Lasa ca mai vorbim mine, i spuse Spiridon tot n soapta.
    Cteva seri n sir Stefan nu mai auzi glasul Arethiei. Doar din cnd n cnd, rabufnea din
    senin Vadastra, vorbind
    singur: Lasa, c-o sa-mi vina si mie rndul! Am sa le arat eu atunci, la toti!... Am
    sa-i nvat eu minte!..."
    ntr-o seara se auzira ciocanituri la una din usile de pe coridor. Nu e la mine", si
    spuse Stefan. Fusese o zi
    neobisnuit de fierbinte si se trntise n pat istovit, gol, cu un prosop n jurul gtulu
    i; zapuseala staruia nca n
    odaie, pe caldarm, peste acoperisurile caselor care miroseau a tabla si cuptoare
    de var. Ciocaniturile se auzeau
    din ce n ce mai puternice.
    23
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Intra! striga deodata Vadastra.
    Dar nu intra nimeni. Nu e nici la el, si spuse Stefan; este probabil la Arethia."
    Atunci i se paru ca se trezeste, si
    inima ncepu sa-i bata altfel; simtea din nou, si dintr-o data, prezenta Ilenei ca
    o stranie si nevinovata obsesie.
    Asa i-o simtise necontenit pna n clipa cnd Ioana intrase dupa el n baie si strigase:
    Cred ca o sa avem un
    copiii Ramase nemiscat, cu ochii nchisi, concentrndu-se; timpul se ntorcea napoi. si
    mai amintise de cteva
    ori de Ileana, dar niciodata cu emotia cu care se gndea la ea nainte de Marea Vest
    e. ntlnirea din padurea
    Baneasa, masa de la restaurant, celelalte doua scurte ntlniri care urmasera i se p
    arusera de atunci ntmplari
    oarecare. Acum, timpul se ntorsese napoi si acele putine clipe petrecute mpreuna i r
    eveneau ncarcate de dor.
    Rochia ei din dupa-amiaza cnd o ntlnise ultima oara: alba imprimata. Parca i subtia
    si mai mult mijlocul,
    ntinerind-o. Nu ntelegea cum izbutise sa fie att de bronzata la nceputul verii.
    Ct ramne zapada pe munti, ramn si eu la ski. Iar primavara o petrec de obicei la mo
    sie...
    Intra!! striga din nou, aproape cu furie, Vadastra.
    Nu e la el, si spuse Stefan, degeaba tipa." Ciocaniturile amutira, parca ar fi fos
    t speriate. i parea rau ca nu
    avusese timp sa afle mai mult despre viata ei. Stia doar ca a crescut-o tante Ce
    cile, care avea o mosie n
    Moldova, pe malurile Siretului. Acolo si petrecuse adolescenta. Dar aproape ca nu
    mai stia nimic altceva despre
    ea. Doar ca se ntorsese de curnd n tara, si ca locuieste la o alta matusa, pe strad

    a Batistei. ncet, timide,


    ciocaniturile rencepura, parca foarte departe, la capatul coridorului. l auzi pe V
    adastra deschiznd usor, ca si
    cum ar fi vrut sa surprinda un delict.
    Nu e nimeni! exclama el, oarecum deceptionat.
    Nu e la el", si repeta Stefan. Conducnd-o n acea seara acasa, i placea s-o priveasca
    mergnd; avea un mers
    aproape baietesc, tinndu-si minile la spate si scuturndu-si la rastimpuri buclele c
    u un gest scurt, ca si cum ar fi
    tresarit prin somn. De cte ori simtea ca Stefan o priveste ndelung, ntorcea capul s
    i-i zmbea, parca ar fi vrut
    sa-l ntrebe. Dar stia sa-l priveasca si altfel, cu o grava seriozitate; asa cum l
    -a privit aflnd de Ioana sau cnd,
    cteva zile dupa aceea, rentlnind-o, el a ntrebat-o:
    Ce-ati facut cu geamantanele?! s
    i ea n-a nteles. N-ar mai
    fi putut nchide geamantanele, daca i-ar fi dat lui inelul acela cu chei, i-a expl
    icat Stefan. Ce inel? a ntrebat
    ea. Uitase, si Stefan o privi o clipa derutat. I-a adus aminte: masina cu care a
    i fi putut veni n padure, si care ar fi
    putut dispare... Cheile de la geamantane s-ar fi aflat prinse n acelasi inel, ala
    turi de cheile masinii, si asa cum i
    spusese atunci, inelul l-ar fi pastrat el. (Dar nu i-a spus mai mult. Nu i-a pov
    estit scena finala, scena de la miezul
    noptii, asa cum o vazuse el.
    E straniu! o auzise el exclamnd.
    MIRCEA ELIADE
    24
    Si totusi aici am lasat-o. Masina mea, vreau sa spun... mi aduc foarte bine amint
    e ca aici am lasat-o...
    Esti
    sigura ca ai venit cu ea? o ntrebase el n gluma. O vedea cum l priveste cu o stapnit
    a enervare, cum cauta ceva
    n poseta si-i ntinde un inel cu chei.
    Poftim! spunea ea. Iata cheile!... Era un in
    el de metal, fara luciu, cu o
    cheie yale si alte cteva cheite; cheitele de la geamantane. Stefan l lua cu o nente
    leasa, ascunsa bucurie, si l
    privea cteva clipe, foarte
    emotionat...)
    Parca-l vad, continuase el. Un inel de metal, fara luciu, cu o cheie yale si alt
    e cteva cheite. Cheitele de la
    geamantane...
    Ea l privise din nou, cu seriozitate, apoi izbucni deodata n rs.
    Stii ca ncepi sa ma interesezi?! i spuse.
    Cine bate, domnule, asa ntruna?! se auzi dintr-o data glasul lui Daniil. Deschise
    se usa si strigase din prag,
    adresndu-se catre fundul coridorului.
    Dar nu-i raspunse nimeni. Ciocaniturile amutira.
    E cineva acolo?! striga din nou Daniil. Cautati pe cineva?!
    Ar trebui sa se cheme portarul, striga Vadastra din camera lui. Stefan zmbi n ntune
    ric.
    Stii ca ncepi sa
    ma interesezi?! repetase ea.
    Daca n-ai fi fost casatorit, as fi facut, poate, o pasiune pentru dumneata. Dar
    am sa-i scriu Valkiriei despre
    dumneata. Valkiria este o fosta colega de-a mea de la Lausanne. Am poreclit-o as
    a pentru ca e blonda, grasa si
    cnta. Dar esti genul ei. Ea, Valkiria, e romantica si spiritualista. Doar ca esti
    cam prea robust pentru ea. Daca ai
    fi fost mai slab, mai ntristat, aproape tuberculos, sunt sigura ca ar fi venit la
    Bucuresti, sa-ti cnte...
    Se oprise o clipa, si-si trecu mna prin bucle.
    Si totusi, esti prost crescut, adaugase. As fi putut sa ma supar. Credeam ca m-a
    i acostat ca sa-mi faci curte.

    Dar acum nteleg ca m-ai acostat pentru ca credeai ca am masina si ai fi vrut sa v


    ezi cum as fi rectionat daca miar
    fi disparut masina... Sa-ti spun eu cum as fi reactionat: as fi anuntat imediat
    Prefectura politiei...
    l auzi deodata pe Vadastra vorbind singur:
    Parca ce poate sa-mi faca?! Am pastrat toate chitantele; odata trei, si odata tr
    ei, si odata sase. Total 12 000 de
    lei. Daca spune ceva, o distrug! Ma duc la sef, si o da afara n 24 de ceasuri...
    Nu se mai auzeau ciocaniturile. Stefan deschise ochii si astepta asa mult timp, n
    ntuneric: nu se mai auzeau. i
    era nca foarte cald. Dar parca totul era altfel, acum, n odaie, n aerul noptii cald
    e care intra lenes pe fereastra,
    parca totul era schimbat.
    Odata, de mult, voise s-o ntrebe pe Ioana daca ea, care i-a iubit pe amndoi, si n a
    celasi timp, a ghicit atunci
    ceva schimbat n jurul ei, daca lumea ramasese
    25
    NOAPTEA DE SNZIENE
    aceeasi pentru ea, aceeasi ca mai nainte. Dar nu ndraznise s-o ntrebe. Aproape ca n
    u-i vorbea Ioanei de
    presimtirile si reveriile lui, de dorintele lui ascunse, i vorbea din cnd n cnd desp
    re Timp si despre
    posibilitatile deschise, dar nu ndraznise niciodata sa-i spuna ca dorinta lui sec
    reta era de a deveni sfnt, de a
    putea iubi pe toti oamenii cu aceeasi intensitate.
    Am sa-ti destainuiesc ceva, spusese atunci Ilenei, n padure. Nu te cunosc, nu sti
    u cine esti, nu stiu ce faci. Nu
    pot avea secrete fata de dumneata. N-am spus asta la nimeni, dar dumitale ti-o p
    ot spune: totul depinde de Timp.
    Daca nu rezolvi problema asta acum ct esti tnara, te prinde viata si te macina pe
    dinlauntru, si ntr-o zi te
    trezesti batrna, iar n ziua urmatoare te trezesti pe patul de moarte, si atunci e
    prea trziu ca sa mai ncerci ceva.
    Trebuie sa cauti asta acum, ct esti tnara. Asta e o problema de tinerete...
    Ce trebuie sa caut?! l ntrebase Ileana.
    Sa scapi de Timp. Sa iesi din Timp. Priveste bine n jurul dumitale: ti se fac din
    toate partile semne. ncredete
    n semne. Urmareste-le...
    Sari brusc din pat si din ctiva pasi ajunse n fata rafturilor cu carti, ngenunche s
    i ncepu sa bjbie cu mna
    napoia cartilor ultimului raft. Dupa cteva lungi secunde gasi manusile si le scoas
    e cu mare grija. Le simtea,
    prin ntuneric, uscate, murdare, pline de praf. Aproape sigur ca nu sunt ale ei", si
    spuse ridicndu-se n
    picioare. Atunci si dete seama ca e gol; si simtea corpul fierbinte, jilav. ncepu s
    a se mbrace repede. Cred ca o
    sa avem un copiii o auzi din nou pe Ioana, dar continua sa se mbrace, nervos, apr
    oape tremurnd. Cnd aprinse
    lumina, privi cu mare atentie manusile. Erau prafuie, ciuruite de molii. Nu sunt
    ale ei, si repeta ntruna, dar
    trebuie sa i le dau." si lua haina si fara sa si-o mbrace, iesi din odaie.
    Dumneavoastra ati auzit ceva?! i taie drumul portarul cnd ajunse la capatul scaril
    or. A fost un domn care a
    batut la toate usile. L-ati auzit?
    La mine n-a fost, raspunse repede Stefan.
    Daca e tot ala de asta-iarna, l stiu eu cine e, vorbi portarul. E un adventist. V
    inde Biblii. A mai fost odata peaici,
    dar l-am simtit de cum a intrat. Cautati pe cineva? l-am ntrebat. S-a prefacut ca
    nu m-aude, si a dat sa urce
    scarile...

    n acest moment chiar, Ileana ar putea fi pe punctul de plecare. S-ar putea, bunao
    ara, ca acum, cnd el asculta pe
    portar, Ileana sa ncuie usa de la intrare, sa traverseze cei ctiva metri de gradin
    ita cu pietris din fata casei si sa se
    pregateasca sa se urce n taxiul care o asteapta la poarta. Stefan grabi pasul si
    o data trecut de coltul strazii,
    ncepu sa alerge, tinndu-si strns haina sub brat. Probabil ca pleaca la mosie", nteles
    e el. (Si era totusi obsedat
    de acea ntrebare absurda: Dar cum au putut nchide geamantanele?...) Inima ncepu sa
    i se bata cu putere.
    Facu semn unui taxi si dadu adresa din strada Batistei.
    Ct poti de repede, adauga el plecndu-se catre sofer.
    MIRCEA ELIADE
    26
    Vazu de departe casa adormita n ntuneric. Cnd taxiul se opri n dreptul numarului 27,
    l lovi mirosul de
    mixandre. O pisica sari chiar atunci de pe zid si se pierdu nevazuta catre fundu
    l curtii. Toate obloanele erau trase.
    ncerca de mai multe ori clanta, n nestire, apoi se ntoarse n masina si striga soferu
    lui:
    La Gara de Nord...
    si aminti atunci de un gest al Ilenei pe care nu-l remarcase imediat: ea si rezema
    uneori obrazul pe mna strnsa
    pumn, nclinnd putin capul. Era un gest de scolarita, si Stefan se ntreba de cnd l-o
    fi purtnd asa cu ea, prin
    lume. Probabil ca asa o va regasi, la fereastra vagonului, privind drept naintea
    ei, asteptndu-l. Dar Stefan afla
    ca acceleratul pentru Moldova plecase de doua ceasuri. Mai era un tren personal
    catre miezul noptii. Exact la
    23,45, i se spusese la ghiseu. si dadu atunci seama ca alergase degeaba si se sim
    ti deodata ridicol. Fara ndoiala
    ca Ileana plecase mai demult la mosie. Mai de mult, adica acum o saptamna, o luna
    , chiar. Greu de crezut ca ar
    fi putut ramne pna la sfrsitul lui august n Bucuresti...
    Cnd se simtea ridicol, ncerca sa nu se mai gndeasca la nimic. Scutura nca o data man
    usile si, strngndu-le
    sul, le baga n buzunarul hainei. O suta de lei, si aminti el. A spus soferul ca sa ntors de la statuia Bratianu ca
    sa le aduca. Cred ca o sa avem un copil! Grabi deodata pasul. Traversnd bulevardu
    l Dinicu Golescu, se auzi
    strigat din urma, si ntoarse mirat capul. Era Biris.
    ncotro, maestre?! l ntreba el.
    si tinea haina atrnata pe umeri; o tinea cu un deget, de cheotoare. Are sa se rupa,
    si spuse Stefan. Imposibil sa
    nu se rupa." Biris si scosese cravata si si descheiase si gulerul de la camasa. Nu
    era prea nalt si parea nca
    tnar, desi avea parul rar, fruntea putin ncretita si ochii fara nici o sclipire, i
    nexpresivi.
    Maestre draga, adauga el scobornd glasul, ce sa-ti spun, m-ai deceptionat...
    Asa cum prevazuse Stefan, tot gesticulnd, cheotoarea se rupse si haina cazu pe tr
    otuar. Se aplecara amndoi s-o
    ridice.
    Dar cred ca am avut deja prilejul sa va explic ca nu sunt Ciru Partenie, spuse S
    tefan.
    Stiu, stiu, l linisti Biris batndu-l familiar pe umar. Dumneata esti Viziru, te cu
    nosc doar foarte bine. Dar mi
    place sa vorbesc cu dumneata, asa, pe un alt plan; impersonal, daca se poate spu
    ne, sublinie el cu emfaza
    cuvntul. Pe planul ideilor... Cum spuneai foarte just n ultimul dumitale articol..
    .
    - Dar tocmai asta ti spuneam, l ntrerupse Stefan, ca nu sunt Partenie...

    27
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Ce-are a face?! exclama putin plictisit Biris. Sa nu confundam planurile. Dumnea
    ta esti si rami Viziru
    dar discutnd idei cu dumneata, da-mi voie sa ma situez pe planul ideilor. Sau nu
    m-am exprimat destul de
    clar?!...
    Stefan zmbi mpaciuitor si nalta din umeri. Biris l privi lung; apoi i lua bratul si l
    demna spre o banca.
    N-ai vrea sa ne asezam o clipa aici? Am umblat teribil de mult astazi. Ma simt c
    am obosit...
    Se asezara amndoi, si Biris ncepu sa caute, fara graba, prin toate buzunarele, pac
    hetul cu tigari. si alese o
    tigara, apoi si trecu ncet mna pe frunte.
    Ma ntreb daca nu cumva am avut o insolatie, spuse el cu oarecare timiditate. A fo
    st teribil de cald azi...
    i era peste putinta sa nteleaga cum de nu i-a mai telefonat. Ultima oara a fost...
    Cred ca o sa avem un copil!
    Fusese o zi tot att de fierbinte, apasatoare, si alergase de-a dreptul sub dus. B
    iris si aprinse tigara, se neca de la
    primul fum si ncepu sa tuseasca.
    Dar n fond, ncepu el dupa ce-si gasise batista si scuipase, sa nu crezi ca, o sing
    ura clipa macar, te-am
    confundat cu Ciru Partenie. Nu, fereasca Dumnezeu!... Doar ca mie mi place sa vor
    besc direct cu omul ale carui
    idei le discut. Bunaoara, n cazul dumitale; cnd te-am vazut, mi-am adus aminte de
    articolul lui Partenie; foarte
    inteligent, foarte amuzant, dar nu trage nici o concluzie. Cum ti mai spuneam si
    atunci: omul asta se grabeste,
    parca tot i-ar fi teama ca n-o sa mai aiba timp sa spuna ce are de spus.
    i spusese asta pe Bucegi, la Cheile Tatarului. Acolo, pe piatra pe care se odihne
    au, soarele apunea mai trziu.
    Partenie vrea sa si traiasca, si sa si scrie. Dar asta nu se poate, spunea Biris.
    Scrisul te confisca pe dinlauntru, te
    mpiedica sa traiesti. Nu orice munca te confisca pe dinlauntru. Poti ncarca o vago
    neta cu carbuni, sau poti
    semna hrtii administrative, si mintea ti alearga libera. Timpul dumitale interior,
    singurul care conteaza, ti
    apartine. Poti munci visnd, sau amintindu-ti, sau gndind. Numai munca savrsita ntru m
    plinirea unei vocatii,
    si n primul rnd scrisul, pentru ca procesul lui e cel mai complicat, numai aceasta
    munca te confisca definitiv.
    Numai actul creatiei ti cere aceasta jertfa... Putem sa mergem, adaugase el trziu.
    A apus si aici soarele."
    Pleca de la o observatie interesanta, ncepu Biris cu un glas potolit; ca sunt oam
    eni care se comporta ntreaga
    lor viata ca un organ; ca un ficat, bunaoara, sau ca un rinichi, ca un stomac, c
    a un sex, ca un creier. Ce intuitie
    admirabila! exclama ntorcndu-se brusc catre Stefan. S-ar putea stabili o caracteri
    ologie, sau chiar o
    antropologie, pe temeiul ei. Ia, de pilda, omul care se comporta ca un stomac, c
    are se situeaza n lume si n
    istorie prin perspectiva unui stomac. Nu trebuie confundat, cum ar parea la prim
    a vedere, cu un om
    MIRCEA ELIADE
    NOAPTEA DE SNZIENE
    caruia i place sa mannce si sa digere. Existenta lui nsasi fiind identificata cu co
    mportamentul unui stomac, el
    ar putea sa aiba sau sa nu aiba pasiunea digestiei alimentare; dar n orice caz, e
    xistenta lui istorica va fi redusa la

    digerarea propriului sau Univers. Fata de Univers, acest om se va comporta ca un


    stomac: va ncerca sa-l digere,
    sa-l desparta n materii grase si nutritive, sa dozeze sucurile de care are nevoie
    , sa elimine toxinele etc. Cu totul
    altul va fi comportamentul unui om-rinichi: el si va filtra Universul; viata lui
    va fi redusa numai la aceasta
    functiune de a desparti lichidele, de a le filtra...
    Un tramvai se apropia cu zgomot. Biris se opri brusc si ntoarse din nou privirile
    spre Stefan. Surprins, Stefan
    clatina din cap; izbutise tocmai atunci sa-si introduca mna n buzunarul hainei si
    sa atinga manusile. Nu puteau
    fi ale ei. Nu-si amintea s-o fi vazut o singura data cu manusi. si ducea minile la
    spate, calcnd baieteste,
    scuturndu-si buclele. Evident ca ar fi anuntat Prefectura politiei, dar toate cer
    cetarile ar fi fost zadarnice. Nu era
    vorba de un furt, de o masina furata. Era cu totul altceva. Ar fi putut sa fie a
    ltceva...
    Ceea ce ti reprosez eu, draga maestre, relua Biris dupa ce lasa sa treaca tramvai
    ul, este ca n-ai adncit aceasta
    intuitie. Ai fi putut examina nsasi istoria universala la lumina acestei caracter
    iologii de structura fiziologica. Ai
    fi gasit natiuni si state care s-au comportat ca un creier, sau ca un ficat, sau
    , mai ales, ca intestinul gros. Si pna
    la urma aceste natiuni si state au pierit.
    Sublinie cu atta putere ultimul cuvnt, nct Stefan se simti deodata
    emotionat.
    De ce-au pierit?! l ntreba el. De ce spuneai c-au pierit?!
    Biris l privi lung; si prinse mucul de tigara ntre doua unghii si-l zvrli, cu o smuc
    itura a degetului aratator,
    foarte departe, n mijlocul bulevardului.
    Au pierit, rencepu el, pentru ca istoria pe care o faceau aceste natiuni si acest
    e state era ntr-un anumit sens
    dictatura unui singur organ: a splinei, bunaoara, sau a intestinelor. Ma ntreb ch
    iar daca istoria nu ne apare att de
    absurda tocmai din cauza acestei confiscari monstruoase n profitul unui singur fe
    l de a vedea lumea, a unui
    singur comportament, care nu poate fi dect limitat
    si, deci, fals...
    Adora sa sublinieze cuvintele", observa nca o data Stefan. Biris le sublinia uneor
    i fara sa schimbe glasul, ci
    numai ridicnd brusc sprncenele, sau, dimpotriva, apropiindu-si pleoapele, micsorndu
    -si ochii.
    Istoria universala sau jalnica dictatura a organelor ti-ai fi putut intitula art
    icolul, rencepu Biris dupa o scurta
    pauza. Dar pe dumneata, draga maestre, nu te intereseaza istoria; dumneata rami n
    psihologie, te preocupi
    exclusiv
    de individ...
    Pacat ca nu-l cunosti, vorbi Stefan. Pe Partenie, vreau sa spun; ar trebui
    sa-l cunosti...
    Biris nu ntoarse capul. ncepu sa-si caute pachetul cu tigari.
    Stiu ca nu-i plac belferii, spuse, ca nu-i plac mai ales profesorii de filosofie
    . Partenie umbla dupa
    experiente"; tot cu femei frumoase, prin cofetarii si restaurante de lux. Dar am
    sa-l caut ntr-o zi. Am sa dau
    buzna peste el si am sa intru direct n subiect. Asculta, maestre, am sa-i spun, n
    -ai vrea sa stam putin de vorba?
    Dar nu aici, la dumneata. Te poftesc n strada Macelari. n strada Macelari, numarul
    10, locuiesc eu, adauga Biris
    cu un glas mai scazut ntorcndu-se catre Stefan.

    Stiu. Mi-ai spus-o odata, cnd m-ai confundat cu Partenie. Nu, nu m-am suparat, ad
    auga Stefan repede, dar ar
    trebui sa i-o spui si lui, lui Partenie. Ar trebui sa-l cunosti.
    Am sa-i spun o seama de lucruri, continua Biris. Am sa dau ntr-o zi buzna peste e
    l, si am sa i le spun.
    n strada Macelari numarul 10 locuiesc eu", si aminti Stefan dezamagit, aproape ener
    vat. i mai repetase asta
    cnd, vreo zece zile n urma, l ntlnise ntmplator n dreptul librariei Cartea Romneasca
    oftesc si pe
    dumneata sa stam de vorba n strada Macelari." Dar cnd i deschisese usa si l vazuse,
    paruse surprins, ca si
    cnd nu s-ar fi asteptat sa-l ntmpine pe el. Era n camasa, nebarbierit si nca somnoros
    ; si ascundea cu greutate
    cascatul.
    Sper ca nu te deranjez, spusese Stefan.
    Te asteptam, facu Biris fara nici un fel de elan. Si o sa intram direct n materie
    . Acesta e obiceiul casei,
    adaugase; intram direct n subiect...
    Era o odaita batrneasca, trista, aproape mizera. Tapetul fusese pe alocuri jupuit
    si pe peretii goi se aflau lipite
    reproduceri n culori ieftine de tablouri celebre. Unele erau deja ngalbenite, scor
    ojite.
    Despre ce trebuia sa vorbim?! ntrebase Biris. Ah, da, mi amintesc... Si ncepuse sai vorbeasca despre
    articolul lui Partenie. Nu cred ca o sa
    putem fi prieteni, ntelegea Stefan ascultndu-l; suntem amndoi prea batrni. Sperasem
    o clipa ca am putea fi
    prieteni..."
    Am impresia ca te cam plictisesc, l auzise deodata si-i simtise privirile pironit
    e asupra-i.
    Biris se ntrerupsese si-si desfacea pachetul ca sa-si aprinda o tigara.
    Nu. E foarte interesant ce spui. Dar ma gndeam la altceva. Ma gndeam...
    Daca era interesant, cum de te gndeai la altceva?! l ntrerupse Biris.
    Ma gndeam ca tot ce-mi spui l-ar fi interesat pe Ionel Paraschivescu. Eram priete
    ni vechi. L-am cunoscut n
    clasele primare...
    Biris l privise din nou, lung, cercetator.
    Esti un om curios, dumneata...
    !
    MIRCEA ELIADE
    30
    n acea clipa se auzise o bataie cu piciorul, repetata, n usa, si Biris sari sa des
    chida. n prag se afla o femeie
    batrna, saracacios mbracata, cu un sort de bucatarie pe deasupra unei rochii de st
    amba decolorata si cu papuci
    de lna, zdrentuiti. Adusese, pe o tava, dulceturi si cafele.
    Da-mi voie sa te prezint matusii mele, doamna Porumbache, spuse Biris cu un glas
    solemn, lundu-i tava.
    Stefan se apropie de ea si-i saruta politicos mna.
    Mersi, spuse batrna.
    Se ndrepta cu pasi marunti catre masa si se aseza pe un scaun. l privea pe Stefan
    cu multa curiozitate.
    Ce-ati mai vorbitara? ntreba ea vaznd ca tinerii tac amndoi.
    Vorbeam de-ale noastre, spuse Biris calm.
    Apoi si lua ceasca cu cafea si tacu. Stefan si pironise ochii pe fotografia ngalben
    ita a unei femei tinere, asezata
    ntr-o rama pirogravata, lnga fereastra.
    E sora-mea, Aneta, mama lui Petrica, spuse batrna urmarindu-i privirile. A mncat-o
    oftica de tnara,
    saracuta!... A fost si n pension, la Notre Dame. Cnta si la pian! Si la ce i-a fol

    osit?! Nici n-a avut parte sa se


    bucure de viata! Doar ce s-a chinuit sa-l nasca pe Petrica!... Ca ce nastere gre
    a a mai avut si ea, saracuta!... Aia ia
    mncat zilele; cnd l-a nascut pe Petrica. De-atunci nu si-a mai venit n fire! Si ce
    l-a mai iubit! Ca ea se
    prapadea, si mie tot mi spunea: Ai vazut, taticule, ca v-am facut un baiat?!..." E
    a stia, saracuta, ca atta dor
    avusesem si eu: sa am un baiat! Dar n-a vrut Dumnezeu!...
    A vorbit asa tot timpul ct si-a baut, pe ndelete, cafeaua si a fumat trei tigari d
    in pachetul lui Biris. El o asculta
    cu un interes deosebit, ca si cum atunci ar fi aflat pentru ntia oara de toate ama
    nuntele acelea familiare. O
    ntrerupea uneori ca sa adauge, pentru Stefan, o scurta explicatie. Iar dupa ce do
    amna Porumbache a iesit cu
    tava, a exclamat cu un glas scazut, confidential.
    Ce comoara de om!... Ai sa vezi cnd ai s-o cunosti mai bine. Apoi s-a ntors brusc
    spre Stefan si l-a ntrebat:
    Cum spuneai ca-l cheama pe prietenul dumitale, acela din clasele
    primare?
    Ionel Paraschivescu. Dar a murit acum vreo cinci ani. S-a necat la Snagov. S-a ra
    sturnat barca si s-a ncurcat
    ntre ierburi.
    Mi-aduc aminte acum, l ntrerupse Biris. Am citit n jurnale. Parca era si sora lui n
    barca si s-a necat si ea...
    Eram si eu, spuse Stefan. A fost un accident absurd.
    Simtea ca de aceea era enervat, pentru ca vorbise de Ionel si Mia. Sa vezi cum a
    fost", ncepuse el sa
    povesteasca. Asa i se ntmpla ntotdeauna; povestea necunoscutilor lucrurile cele mai
    tainice, cele mai intime.
    Ioanei nu-i vorbise niciodata, nu-i marturisise ct i-a fost de frica simtind, atu
    nci, prinzndu-i-se
    31
    NOAPTEA DE SNZIENE
    ierburile de picioare, si cum a vrut sa strige dupa ajutor, si-a simtit ca nu po
    ate striga; parca i s-ar fi nchircit
    grumazul, parca ar fi fost sugrumat. Sa vezi cum a fost..." Ioanei nu-i spusese c
    a a vazut-o ultima oara pe Mia,
    ncercnd sa-si ridice capul, dar plesnindu-si repede fruntea de apa, parca s-ar fi n
    abusit, si minile care mai
    iesisera o data din balta si ncercau sa apuce ceva, ntortochindu-si degetele cu mi
    scari neverosimile,
    spasmodice, parca i-ar fi fost toate degetele scrntite. Sa vezi..." Si i-a povesti
    t lui Biris cautarea din noaptea
    aceea, la lumina faclelor, pna i-au gasit, destul de aproape de mal, si le-au tra
    s corpurile de sub ierburi cu niste
    crlige prinse n vrf de prajini... Se simti atunci apucat de brat, si tresari. Era d
    oamna Porumbache.
    Asculta, maica! N-ai o tigara?!
    M-am lasat de fumat, spuse Stefan ncurcat.
    E tutungeria alaturi... Da-mi de un pachet...
    Stefan scoase stnjenit portmoneul; dar n clipa urmatoare i fu rusine si voi sa trea
    ca drumul catre tutungerie, sai cumpere el tigarile.
    Lasa, nu te mai obosi dumneata, l opri batrna. Trec eu pe urma si-mi cumpar...
    Lua cu o sclipire bancnota de o suta de lei si o ascunse n buzunarul sortului. Of
    ta adnc.
    Dar de pricopsitul de nepotu-meu, ce spui?! L-am crescut eu, cu munculita mea, s
    i iata ce-a ajuns: o
    saracie!... Dumneata tot profesor esti?
    Nu, sunt functionar, raspunse Stefan plecnd ochii.

    Dar te vad bine mbracat, l masura femeia. Faci cumva politica? Ai leafa mare?
    mi ajunge, spuse Stefan tot mai ncurcat.
    De ce nu-l bagi si pe el, pe nepotu-meu, n politica?! Eu de cnd i tot bat capul. Da
    r parca m-asculta?! Si
    doar oi fi trait si eu destul si oi fi vazut multe. Raposatu', Dumnezeu sa-l ier
    te, facea politica cu takistii. Cine nu
    venea pe la noi?! Aveam casele alea mari, din Calea Mosilor, de le-am pierdut ma
    i trziu, ca am avut un avocat,
    un netrebnic, un hot: se-ntelesese cu ailalti, si la tribunal tacea ca un peste.
    Unul Dumitrescu, Mitache i spuneam
    noi, poate oi fi auzit si dumneata de el?!
    Nu, spuse Stefan.
    Un netrebnic, hot si betiv. Ce-am mai patimit si de pe urma lui!... Toata nadejd
    ea mea, dupa ce s-a prapadit
    raposatu', a fost n Petrica. Si uite ce-a ajuns. Profesor, muritor de foame. Si cn
    d are un ban mai mult, si
    cumpara carti! Ce-o sa faca cu ele?! Ca, de cnd cu legile astea, noi am ramas pe
    drumuri!... Sa ma fi cunoscut
    dumneata pe mine nainte de razboi!... He, hei!... Cine mai era ca mine n Ferentari
    ?! Eram frumoasa de
    ntorceau toti capul dupa mine. Si ce lux! Aveam si gabrioleta cu un cal sur. Mnam
    chiar eu. Lumea
    MIRCEA ELIADE
    32
    mi spunea Printesa. Cnd veneam de la Sosea, numai oftaturi n jurul meu. La cti nu le
    -am fript eu inima?!...
    Ei! si cu ce tn-am ales?! S-au dus toate! Parca nici n-ar fi fost...
    OM si, dupa o pauza, adauga, cu un alt glas:
    - Dar nu vreau sa te tin din drum. Oi fi grabit... Mersi, maica, mersi pentru ti
    gari!...
    II
    Spiridon Vadastra sari din pat si se ndrepta grabit catre oglinda din perete, ncep
    u sa se priveasca patrunzator, cu
    seriozitate. Un ochi ardea ntunecat, ca de obicei, iar celalalt arata numai o ple
    oapa umeda, rosie, strivita, caci
    Spiridon si scotea ochiul de sticla n timpul noptii. Numai dupa ce se spala si se
    barbierea si-l fixa n orbita cu o
    chibzuita grija, asezndu-si apoi monoclul fumuriu, care-i schimba att de surprinza
    tor nfatisarea.
    Azi ma mut n casa noua! exclama el cu glas tare adresndu-se chipului din oglinda.
    Se mbraca repede, dar cu oarecare greutate. n odaie toate erau ravasite. Pe canape
    a se aflau un palton, un
    pardesiu, o manta de ploaie si doua costume de vara. Lnga canapea erau doua geama
    ntane, aproape noi, dar de
    cea mai proasta calitate, amndoua cu capacele ridicate, lasnd sa se vada camasi si
    rufarie. Mai era un cufar n
    care-si adunase ghetele, cartile si maruntisurile. Dar nca nu fusese totul mpachet
    at.
    Slava Domnului! exclama dupa ce se vazu mbracat. Mult a fost, putin a ramas!...
    Se apropie din nou de oglinda, si fixa cu dexteritate ochiul de sticla, apoi ncepu
    sa strnga lucrurile ravasite. Pe
    cnd ncerca sa nchida cufarul intra portarul. Se vedea ca aduce o veste neplacuta. S
    e apropie de el si i sopti n
    taina.
    A venit domnul mare!...
    Spiridon nalta minile ntr-un gest exasperat si plictisit n acelasi timp.
    I-ai spus ca sunt acasa? ntreba el.
    Stie, zice ca stie ca va mutati astazi.
    Atunci intra n odaie, cu un pas greu, mpleticit, un barbat aproape batrn, mbracat pe
    jumatate taraneste, cu o

    tunica nchisa la guler, asa cum poarta nvatatorii de sate, si cu o palarie mare, r
    otunda, rasturnata pe ceafa.
    Ce-i cu dumneata, tata? ntreba Spiridon apropiindu-se. Cnd ai venit?! Batrnul nu-i
    raspunse, ci l privi
    clatinndu-se, ncruntat.
    MIRCEA ELIADE
    34
    Unde ti-e sticla?! ntreba el trziu cu un glas ragusit. Sticla!... Monoclul, de, cu
    m i spuneti voi?!
    Spiridon ncepu sa rda, dar se vedea ca era stingherit.
    Mai bine stai jos! spuse el aratndu-i un scaun. Stai jos, ca vad ca esti obosit!.
    .. Pe mine ma ierti, ca ma
    grabesc... Trebuie sa mpachetez lucrurile astea...
    Arata cu un gest vag cufarul, pachetele, biroul. Dar batrnul nu se aseza pe scaun
    , ci continua sa-l priveasca,
    anevoie, tinndu-se pe picioare, prefacndu-se nedumerit.
    Cnd ai venit? ntreba din nou Spiridon ca si cum n-ar fi observat privirile cu care
    l urmarea tatal. Cu ce
    tren?!...
    Ce-ti pasa?! raspunse batrnul. Ce-ti pasa cu ce tren am venit?! Vorba e ca am ven
    it ca sa vad ce mai faci...
    Sa vad cum ti mai merge, adauga el ca pentru sine, zmbind viclean.
    Bine, multumesc lui Dumnezeu! spuse Spiridon. mi merge bine...
    Bravo! exclama cu greutate batrnul, pot zice ca ma bucur daca ti merge bine!... Si
    mie tot asa mi merge, sa
    nu-mi fie de deochi! adauga el cu glas mai scazut, zmbind. Dar cu politica, cum m
    ai stam?! Te face, sau nu te
    face deputat?...
    Spiridon trecu repede prin fata lui cu cteva carti n mna, avnd un aer solemn si preo
    cupat n acelasi timp.
    Ce e aia, sa fii deputat?! Toti prostii pot fi deputati...
    Ei! ca doar n-oi vrea tu sa schimbi lumea, reflecta batrnul. Vorba e, sa te faca n
    ti...
    Am lucruri mai importante de facut, raspunse Spiridon putin enervat. O sa vezi d
    umneata mai trziu.
    Dar se opri brusc, observnd ca Arethia intrase pe neasteptate n odaie, si cauta ner
    vos monoclul n buzunarul de
    sus al hainei; apoi, cu pasul sigur, se apropie de ea si o ntreba, foarte rece:
    Aveti ceva cu mine, domnisoara?
    Venisem sa vad daca v-ati mutat, spuse Arethia. Vad ca mai aveti... . Parea acum
    mai uscata, mbatrnita
    nainte de vreme, cu privirile reci si
    rautacioase. Privi cu mirare la tatal lui Spiridon. Netezindu-si tunica, batrnul
    se apropie de Arethia si se nclina,
    politicos.
    mi dati voie, sunt nvatatorul Gheorghe Vasile, tatal dumnealui. Apostol, cum ne sp
    uneti dumneavoastra, unul
    dintre apostoli... Ducem lumina la sate...
    Arethia se ntoarse catre Spiridon, care se prefacea ca si vede nainte de treaba.
    Si dam tarii oameni mari, continua batrnul. Aceasta e chemarea noastra: sa creste
    m oamenii mari ai
    neamului... Dumnealui, fiul meu, cum l vedeti,
    35
    NOAPTEA DE SNZIENE
    mine, poimine are sa fie deputat... Si cine l-a crescut?! Ma rog, cine l putea cres
    te?!... A crescut aproape de
    focarul de lumina...
    Tata, te rog, nceteaza! l ntrerupse Spiridon cu asprime. Poate ca domnisoara Floria
    n e grabita si n-o
    intereseaza lucrurile astea...

    Dimpotriva, sunt foarte interesante, raspunse Arethia. Nu stiam ca tatal dumneav


    oastra e nvatator...
    Apostol, doamna, apostol! spuse batrnul zmbind ironic si nchiznd semnificativ un och
    i. Dumnealui, fiul
    meu, poate n-a avut ocazia sa va vorbeasca despre mine. Dar si eu, n felul meu, s
    unt cineva. Eu, stimata
    doamna, l-am cunoscut pe Haret, pe marele barbat Spiru Haret. Dumnevoastra trebu
    ie ca ati auzit de el. Si n
    cinstea lui l-am botezat pe dumnealui, fiul meu, Spiru Ghe. Vasile. Nu Spiridon,
    cum i-a zis mai trziu, ci Spiru
    n cinstea marelui Spiru Haret... Si nici Vadastra; numele asta si l-a adaugat el.
    .. Pe mine ma cheama Vasile...
    Noi n-avem nimic cu Vadastra, nici eu nici maica-sa, care e fata popii Florea di
    n Dobresti...
    Acum ce te-ai apucat dumneata sa discuti lucrurile acestea care nu mai interesea
    za pe nimeni?! l ntrerupse
    Spiridon enervat.
    Cum nu intereseaza pe nimeni? se rasti batrnul. Ce vorba e aia ca nu intereseaza
    pe nimeni?! Fiind fiul meu,
    sigur ca ma intereseaza... Dar cine o sa stie, mai trziu, ca Vasilescu-Vadastra e
    fiul nvatatorului Gheorghe
    Vasile din Dobresti?!
    Tatal meu regreta ca nu mi-am adaugat numele satului unde a fost el nvatator, spu
    se zmbind Spiridon
    adresndu-se Arethiei. Dupa cum vedeti este o chestiune pur familiala...
    Ce sa spun, facu batrnul clipind din ochi catre Arethia, chestia cu familia mi-a
    placut! Zau ca mi-a placut!
    Poate ca i e rusine de mine?! De unde mai stii?! Poate ca i e rusine ca sunt numai
    un modest nvatator n
    Dobresti, si acum la cincizeci si trei de ani trecuti...
    Tata, te-am rugat sa ncetezi! facu exasperat Spiridon. De ce vrei sa ne dam n spec
    tacol fata de domnisoara
    Florian, care e straina?!...
    Parca doamna nu ma vede! vorbi batrnul mai mult pentru sine. Nu ma vede ca sunt c
    u chef?! La cincizeci si
    trei de ani trecuti, eu, care l-am cunoscut pe Spiru Haret, sunt acum, pot spune
    , un om n afara societatii... Dar
    pentru ce, ma rog?!
    Ar fi mai bine daca m-as duce sa aduc o masina, l ntrerupse Spiridon.
    Ce sa faci cu masina?! ntreba, cu mirare, tatal sau.
    Sa iau pachetele astea cu mine. Ma mut, nu vezi ca ma mut?! Si domnisoara Floria
    n arde de nerabdare sa ma
    vada plecat. Nu ca ar avea mai multe drepturi ca mine n hotelul acesta, dar asa e
    dnsa: i pare rau ca am pastrat
    anumite chitante...
    MIRCEA ELIADE
    36
    Ce sarcastic sunteti! spuse Arethia.
    Si ridicnd din umeri, iesi trntind usa. Spiridon si privi tatal cu o expresie de fu
    rie abia retinuta. Batrnul se
    lasa sa cada ntr-un fotoliu, si ncepu sa se scarpine gnditor pe cap.
    M-ai facut de rs! izbucni printre dinti Spiridon. Ce-o sa creada lumea despre min
    e?!... Te-am rugat de attea
    ori sa nu mai vii niciodata asa... Cnd ai ceva, ori mi scrii, ori ne dam ntlnire n or
    as...
    Tata-sau l privea ngndurat, cu un zmbet amar, si ofta adnc:
    Vreau sa citesc o carte, spuse. Poate o ai tu... O carte de astronomie. Minunile
    cerului, parca asa i spunea.
    N-o am, dar o gasesti la librarii, facu Spiridon scotnd portmoneul si alegnd din t
    eancul de bancnote trei

    hrtii de cte o suta de lei pe care i le ntinse cu un gest grabit.


    Atta costa? ntreba batrnul.
    Nu stiu ct costa, dar cred ca banii ti ajung n orice caz...
    Bine; am sa-ti aduc restul...
    Lasa restul, l ntrerupse Spiridon. Spune-mi ct mai stai n Bucuresti?...
    Vreo doua zile, am venit cu niste treburi...
    Bine, atunci sa-ti mai dau niste bani, facu Spiridon plictisit, cautndu-si din no
    u n portmoneu. Si vezi,
    termina-ti treburile ct mai repede...
    Asta, depinde! spuse batrnul cu ironie. Depinde de autoritati. Sa ne vedem sanato
    si!...
    Dar se ntoarse din prag, fericit ca si adusese aminte la timp.
    Uitasem sa te ntreb. Unde te muti?
    Deocamdata n Calea Victoriei 119, la un prieten, minti Spiridon. Dar nu stiu ct st
    au acolo. Daca ai nevoie
    de ceva, mi scrii la aceeasi adresa, ca si pna acum...
    ntr-o seara din preajma Craciunului, Stefan auzi glasuri straine n odaia lui Spiri
    don. Ramase cteva clipe la
    pnda, dar nu recunoscu nici unul. Pleca trziu, cu o nenteleasa tristete n suflet. Ce
    l dinti lucru pe care l facu
    n seara urmatoare, ntorcndu-se la hotel, a fost sa bata la usa lui Daniil. D cunost
    ea prea putin, dar stia ca e un
    om caruia i place sa vorbeasca. l ntreba de Spiridon.
    S-a mutat, spuse Daniil poftindu-l sa intre n odaie. S-a mutat n centru. Are apart
    ament acolo. Si-a pus si
    tabla la usa, caci e avocat, acum. Mi-a aratat si cartea de vizita. Nu mi-a lasa
    t-o, caci, zicea, nu vrea sa i se afle
    adresa. O fi avnd el socotelile lui, adauga dupa o clipa, rznd tacut, ca pentru sin
    e.
    Stefan se trezi gndind: Va trebui sa ma mut si eu. Va trebui sa-mi gasesc alt hote
    l."
    37
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Au mai venit sa-l caute niste tineri, continua Danii!. Dar daca n-a lasat adresa
    , n-au avut cum sa-l gaseasca...
    Stefan se hotar deodata si-l ntreba.
    Dumneata ce crezi despre doamna Zissu?! Ce-o fi fost cu femeia aceea?! Lui Danii
    l i sclipira o clipa ochii.
    si scoase tabachera din buzunar si-si
    rasuci o tigara tacnd cu nteles.
    Cocoana asta ascunde o mare taina, ncepu el cobornd glasul. N-o cunoaste nimeni; n
    -o cunostea nici macar
    Voinea. Si cu toate acestea i vorbea mereu de ea. Si de cte ori i pomenea numele, V
    adastra se facea foc. Odata,
    erau sa se certe din cauza ei. Si totusi, din cauza ei, n-a ndraznit sa-l reclame
    pe Voinea cnd i-a mncat banii
    jurnalului. A fost destul sa-i spuna: Acum au sa afle si ceilalti chestia cu doam
    na Zissu!", ca Spiridon sa taca
    chitic. Dar ce chestie o fi la mijloc, nu m-am putut dumiri. Asta e o taina mare
    ...
    Taina aceasta este mare..." Sunt cuvintele Sfntului Pavel, si aminti dintr-o data S
    tefan, si se tulbura. Asa ar fi
    trebuit sa-i raspunda Ilenei: Taina aceasta este mare..." Asa ar fi trebuit sa-i
    spuna atunci, nainte de a-i strnge
    mna si a-si relua goana prin ploaie.
    O zarise ntmplator, de la fereastra tramvaiului, ntr-o dupa-amiaza ploioasa de la s
    frsitul lui octombrie. Avea
    un impermeabil scurt, strns cu un cordon la mijloc, si se adapostea sub o imensa
    umbrela neagra. Ar fi trebuit sa
    para ridicola, dar parea numai excentrica. Stefan cobor la prima statie, si ridica

    gulerul macferlanului si ncepu


    sa alerge cu pasi mari pe bulevard, cautnd-o. Ploaia se ntetea. Cnd o ajunse, n drep
    tul vitrinei unui bijutier,
    era ud leoarca. Intra imediat sub umbrela si-i lua bratul.
    De cnd te cautam, i spuse.
    Ileana l privi cu o prefacuta indiferenta.
    De unde ai cumparat umbrela asta? o ntreba Stefan.
    Nu e a mea. E a lui tante Alice. E de la Expozitie. A fost si brevetata; i spunea
    familie nombreuse". Dar a
    trebuit sa-i taiem din baston; era mult prea lung pentru o singura persoana...
    Te-am cautat si pe-acasa, o ntrerupse Stefan, dar nu mai era nimeni. Erati plecat
    i la mosie.
    Cnd m-ai cautat?
    Acum vreo doua luni. ntr-o seara de august. Exact n seara de 20 august.
    Tine-mi, te rog, o clipa umbrela, spuse Ileana.
    Deschise poseta si scoase o batista. Zmbind, se nalta putin si ncepu sa-i Stearga f
    runtea, ochii, obrazul.
    Multumesc, spuse Stefan.
    Ileana stoarse batista, o puse n buzunarul impermeabilului si apuca din nou umbre
    la.
    MIRCEA ELIADE
    38
    Ce era la 20 august? l ntreba. Vreo aniversare?
    Nu, nu era nimic, vorbi repede Stefan. O zi ca oricare alta Dar eu mi amintesc nto
    tdeauna zilele. Am mania
    asta, ca nu uit niciodata ziua cnd mi s-a ntmplat ceva, sau am ntlnit pe cineva, sau.
    ..
    Azi n ce zi suntem? l ntrerupse Ileana cu seriozitate
    27 octombrie.
    N-are nici o semnificatie? ntreba Ileana. Stefan o privi adnc, cu o naiva gravitat
    e.
    n noaptea asta nu se deschid cerurile? continua ea. N-ar putea disparea masinile,
    presupunnd ca ar fi lasate
    undeva la coltul strazii?...
    Tocmai asta voiam sa te ntreb si eu, spuse Stefan nseninndu-se din nou. Asta voiam
    sa te ntreb atunci,
    cnd te-am cautat, la 20 august: cum ati facut cu cheile de la geamantane? ti aduci
    doar aminte...
    Stiu, l ntrerupse Ileana. Inelul acela cu chei care a ramas la dumneata...
    Ar fi ramas, o corecta Stefan. Ar fi putut ramne...
    E cam acelasi lucru, vorbi Ileana. Cum ti spuneam...
    Si mai era ceva, o ntrerupse Stefan zmbind. Mai erau manusile. Mi le-a adus soferu
    l, chiar n noaptea
    aceea. Spunea ca s-a ntors de la statuia Bratianu ca sa mi le aduca. Dar n camera
    secreta se fac ntotdeauna
    molii. Le ascunsesem foarte bine; le ascunsesem dupa un raft cu carti, ca sa nu
    le gaseasca nimeni, dar cnd mam
    ntors de la munte erau mncate de molii. Si cu toate acestea, m-am suit ntr-o masina
    mi-era teama sa nu
    fi plecat tocmai atunci la gara
    si ti le-am adus. 20 august! Probabil ca erati d
    e mult plecate la mosie... Nu le
    mai am la mine! exclama el, n cele din urma, extenuat.
    Te-ai ostenit degeaba, facu Ileana; nu erau ale mele. Eu nu port manusi.
    Eram aproape sigur, o ntrerupse Stefan. Le priveam, le tineam n mna, si nu te simte
    am mai aproape...
    Dar crezi ca asta n-are nici o semnificatie? l ntrerupse Ileana. Nu se poate sa nu
    aiba. Cum i spuneam si lui
    Partenie...
    Citi foarte bine mirarea de pe figura lui Stefan, dar continua ca si cum n-ar
    fi observat nimic.

    Cum i spuneam si lui, adevarata imaginatie creatoare o ai dumneata. El, Partenie,


    e doar un observator de
    oameni; n-are imaginatia dumitale. l vezi ct colo ca nu crede n mituri...
    Ploaia se ntetise din nou si ncepuse sa bata un vnt rece, morocanos, n care parca se
    presimtea deja iarna.
    Ileana cobor mai mult umbrela deasupra lor si se trase ncet catre vitrina bijutier
    ului.
    Ma tot ntreba: daca te cunosc mai bine, daca esti ntr-adevar un tip bizar, cum a a
    uzit spunndu-se. Bizar, nu,
    i-am raspuns. Dar are imaginatie. Bunaoara, nu cumva sa te ntlnesti cu el n Noaptea
    de Snziene, caci atunci,
    NOAPTEA DE SNZIENE
    daca ai masina, dispare
    iar daca nu, ti povesteste ce s-ar fi ntmplat daca ai fi av
    ut...
    n clipa aceea, ca trezit dintr-o lunga reverie, Stefan i prinse capul n palme si o
    saruta, nfometat, pe gura. Ileana
    ncerca sa se smuceasca, dar nu reusi dect sa coboare si mai mult umbrela deasupra
    lor. I se parea ca e sarutata
    de cineva, necunoscut, ntr-un vis visat de mult, din care nu-si mai amintea nimic
    altceva dect mbratisarea
    aceasta brusca, ireala, amenintatoare. Ctva timp n urma simti ca se sufoca, si se
    zbatu, cu un geamat surd.
    Stefan i dadu drumul din brate, o sustinu o clipa cu un gest timid, ncurcat, si nce
    rca sa ridice umbrela. Ileana
    respira agitata. si trecu mna prin par, apoi si-o opri pe frunte si pleca priviril
    e n caldarm fara sa spuna un
    cuvnt.
    mi pare foarte bine ca te-am ntlnit, sopti Stefan, apropiindu-se mai mult de ea. Am
    sa mai trec ntr-o seara
    sa te vad...
    i cauta repede mna, i-o strnse puternic, prelung, si fara s-o mai priveasca, iesi d
    e sub umbrela si ncepu sa
    alerge prin ploaie...
    Dar ar fi trebuit sa-i spun: Taina aceasta este mare!..., si repeta el ntruna privi
    ndu-l pe Daniil fumnd. Asta ar
    fi trebuit sa-i spun..."
    Asa cum ghicise Stefan, Ileana nu-l ntlnise pe Partenie. i citise n timpul verii ctev
    a carti si, rentoarsa n
    Bucuresti, ncercase sa-l cunoasca. Se hotarse, brusc, ntr-o dimineata si-l chemase
    la telefon. Partenie nu era
    acasa.
    Cine ntreaba?
    Era un glas de femeie; i se paru, putin cam aspru.
    O admiratoare, raspunse Ileana.
    ncercati alta data...
    E bine pazit!", si spuse Ileana aseznd receptorul. Dar mai trziu si aminti ca Parteni
    e nu e casatorit si nici
    macar nu i se cunostea o legatura. Aflase, dimpotriva, ca e vazut aproape ntotdea
    una cu alta femeie. si cauta
    partenera ideala, i se spusese odata, cu un zmbet plin de subntelesuri. Era la con
    acul lui Stravopoulos. Trebuie
    sa le facem o vizita, i spusese tante Alice. E si nepotul lor acolo, magistratul,
    cela care si-a luat doctoratul la
    Paris."
    si cauta partenera ideala, daca ntelegeti ce vreau sa spun, repetase magistratul p
    relungindu-si zmbetul.
    Cine e Partenie asta, de care se vorbeste att? o ntrebase tante Alice la ntoarcere,
    n trasura.
    Un Don Juan, spusese Ileana pe gnduri. Teribil as vrea sa-l cunosc...
    Mais, tu es foile! exclamase tante Alice.

    Exact ca si n dimineata aceea, n care-i spusese ca i-a telefonat si ca n locul lui


    i-a raspuns un glas de femeie.
    MIRCEA ELIADE
    40
    41
    NOAPTEA DE SNZIENE
    \
    Probabil, metresa lui, spuse Ileana. Oare cte zile are s-o tina?! Daca
    0 concediaza nainte de Craciun, ma prezint eu n loc, si-l iau cu mine la ski-Mi-ar
    place sa am un amant ilustru.
    L-as arata la toata lumea, dar l-as tine cu un lant legat tot timpul de mine...
    Mais tu es foile! exclamase tante Alice.
    Nu cu un lant, continua Ileana, pe gnduri. Ar trebui sa gasesc altceva. Dar, n ori
    ce caz, l-as lega. Un lacat,
    ct ar fi el de mic, si cnd as pleca de-acasa as lua cheita cu mine... O cheita, mi
    ca de tot, pe care as purta-o tot
    timpul cu mine...
    ncepu sa rda, ca din senin. si dadea foarte bine seama ca, vorbind de Partenie, se
    gndea tot timpul la Stefan.
    Si cu toate acestea, cred ca nu mi-am pierdut ntr-att mintile... Nici macar nu-l iu
    besc. Ar fi fost poate amuzant
    sa iubesc, asa, un barbat, de la prima ochire; un adevarat coup de foudre... Dar
    nu-l iubesc. E un om bizar, att.
    Nu e deloc genul meu. E un fantast."
    Si cu toate acestea, uneori, n acea seara de la Baneasa, se simtise peste masura
    de tulburata. Ar fi fost gata sa
    creada ca toate lucrurile acelea pe care
    1 le spunea el s-ar putea ntmpla. Ca si atunci, la Lausanne, cnd, n preajma examenel
    or, fetele facusera din
    nou spiritism si o chemasera si pe ea sa asiste. Venise mai mult n gluma. Nu pute
    a crede ca mortii se vor apropia
    de masa lor si le vor vorbi
    si cu toate acestea, n fundul sufletului, dorea cu de
    znadejde ca un asemenea lucru
    sa se ntmple. Cnd pusese degetul pe pahar, se gndise: Are sa vina duduca Ralu... Dar
    venise o profesoara
    moarta n iarna aceea, si paharul dictase, cu scurte ezitari, cteva fraze complicat
    e, n care li se spunea sa
    doreasca din toata puterea lor Binele Omenirii. Ileana fusese sigura ca una dint
    re colege - probabil Valkiria miscase tot timpul paharul, dar i paruse rau ca se ntmplase asa. Ar fi vrut ca paha
    rul sa fie miscat de un mort
    adevarat, pentru ca un asemenea lucru i se parea cu neputinta.
    Asa ar fi vrut sa creada, ascultndu-l, ca cerurile s-ar putea deschide la miezul
    noptii. Stefan era un om ciudat.
    Avea o frumusete virila si totusi frageda, copilaroasa, care o tulburase. Nu-si
    putea explica prea bine ce o atragea
    la el; poate lipsa lui de vulgaritate, si felul lui straniu, aproape misterios d
    e a fi; o privea uneori lung, si zmbea
    ca si cum ar fi citit cine stie ce gnduri ascunse napoia fruntii ei, gnduri pe care
    ea nu le ghicea. Se simtea
    atrasa si de nenteleasa lui tristete, pe care o tradau tacerile, absentele lui. S
    tefan era deosebit de toti barbatii pe
    care-i cunoscuse ea. Nu stia niciodata ce are sa-, spuna n clipa urmatoare. O ntre
    rupea uneori ca sa-i puna
    ntrebari absurde. Asa cum facuse atunci, iesind din restaurant: ea i vorbea despre
    mosia de la Zinca, si el a
    ntrerupt-o, cu un zmbet vinovat: - Aveti o pivnita veche, adnca, ]a Zinca?...
    Toate acestea, si altele multe i trecusera prin minte, ntr-o nvalmaseala absurda, cn
    d Stefan i strnsese repede
    mna, si o abandonase acolo, sub umbrela, si fugise ca un nauc prin ploaie. De-abi

    a mult mai trziu, cnd nu-l


    mai zarea, si aminti amanuntul aflat la restaurant, si se mbujora. si nchipuie ca dac
    a m-a sarutat, are sa se
    ntmple exact acelasi lucru, ca am sa-mi pierd mintile dupa el. si nchipuie ca e irez
    istibil, ca i e de-ajuns sa
    sarute o femeie ca sa nu-l mai poata uita..."
    Atunci ntelese si de ce n-o mai cautase, de ce nu-i mai daduse nici un semn de vi
    ata toata vara. Astepta poate sal caut eu. Apare cteodata, pe strada, si-ti spune cteva cuvinte, te ntreaba de pivn
    ita de la Zinca, si apoi dispare.
    O sa ne mai vedem... Am sa trec ntr-o seara sa te vad... Cum ati putut nchide geam
    antanele? Cheile acelea erau
    la mine. Inelul acela cu chei pe care mi l-ai aratat, vreau sa spun; a ramas la
    mine...
    Uita-te bine unde calci! i striga o cucoana.
    Pardon! spuse Ileana cu un zmbet timid.
    Ploaia aproape ncetase. Bura acum foarte fin si umbrela familie nombreuse" i aparu
    deodata absurda, aproape
    provocatoare. Ileana sovai mult timp n mijlocul trotuarului, dar n cele din urma r
    idica din umeri si si continua
    drumul cu umbrela deschisa.
    ncepuse sa ninga si Ioana simti ca nu mai i e frica. Pe nestiute, o mare liniste o
    nvalui din toate partile. Bradul
    ncarcat de zapada, pe care-l vedea foarte bine chiar fara sa-si ridice capul de p
    e perna, i se paru deodata
    cunoscut; era acelasi brad din gradina copilariei ei.
    Ct te iubesc de mult, asa cum esti, i soptise Stefan n seara cnd, ntorcndu-se pe neas
    eptate acasa, o
    surprinsese nepudrata si nefardata. Esti foarte urta, cum n-am crezut pna acum ca
    ar putea deveni vreodata o
    femeie att de frumoasa ca tine.
    Era n preajma Craciunului, n a saptea luna de sarcina, si Ioana se trezea cteodata n
    spaimntata privindu-se n
    fata oglinzii; obrazul era patat, cu pete mari, roz-vestede, si gura si-o simtea
    uscata, palida.
    Esti foarte urta, continuase el lundu-i mna si sarutndu-i-o lung. Si totusi, nicioda
    ta nu mi-ai fost mai
    scumpa ca acuma!... Esti numai a mea, acum. Nu mai mi-e frica de nimeni, acum...
    Se gndeste mereu la el." Si cu toate acestea, ntelesese de mult Ioana, nici macar n
    u seamana; n-ar putea fi
    confundati dect de departe, si numai de catre cineva care nu-i cunoaste bine nici
    pe unul, nici pe altul. Asa cum
    nu-l cunostea ea pe Ciru. l vazuse poate de zece, douasprezece ori. l stia mai bin
    e din fotografii. Si cnd venise
    atunci, la Ziua Cartii", cu un teanc de volume ca sa i le semneze, venise si cu o
    fotografie. Pe asta n-o semnez,
    spusese
    MIRCEA ELIADE
    42
    Partenie dnd-o indiferent la o parte. Apoi, fara sa ridice capul, o ntrebase: Doam
    na sau domnisoara?..."
    Domnisoara...
    Asa l-a cunoscut. Era mai putin frumos ca n fotografii. Parea mai ursuz, mai ntune
    cat. Si si pierdea foarte
    repede rabdarea.
    Nu vrei sa discutam altceva dect literatura?! o ntrerupsese el la
    nceputul primei ntlniri
    pe care i-o daduse.
    Literatura fac eu destula, si infinit mai buna dect aceea pe
    care o citesti dumneata... Si
    cnd la ntlnirea urmatoare, Ioana pronuntase numele unui mare scriitor contemporan o
    ntrerupse: Nu

    exista! mi pare foarte rau sa-ti spulber nca o iluzie, dar acest domn nu exista.
    L
    -am nvatat si la scoala,
    spusese timid Ioana. Cu att mai rau pentru dumneata! Singurul scriitor romn la ora
    actuala, sunt, din
    nefericire, eu. Spun din nefericire, pentru ca si eu sunt un scriitor de mna a do
    ua, de mna a treia chiar. Alaturi
    de Eschil, de Shakespeare, de Dante, nu exist. Cum vrei sa mai existe atunci ido
    lii dumi-tale?!... Idolul meu
    literar esti dumneata, spusese, cu un efort, Ioana. Am citit tot ce-ai scris, am
    pastrat toate articolele dumitale,
    toate criticile... El o privise amuzat:
    Atunci, probabil ca esti ndragostita de m
    ine, spusese. Da, soptise
    Ioana. Va iubesc din clasa a patra de liceu, de cnd am citit Tineretea Melaniei.
    ... Cum am ndraznit? se ntrebase ea de nenumarate ori de atunci. II iubeam mai mult
    pe Gary Cooper. Pe el l
    admiram, doar, asa cum l admir si acum... Si nici macar nu-l puteam confunda." l mb
    ratisase pentru ca i
    zmbea de departe, asa cum nu-i zmbise niciodata pna atunci, si l vazuse dintr-o data
    ct era de frumos cnd
    zmbea, si voise sa-i arate ct de mult i placea asa cum era atunci; adica, asa cum n
    u putea fi el niciodata. Asa
    nu putea fi dect Stefan.
    Pardon! soptise ea ncurcata.
    Eu ce trebuie sa spun? o ntre
    base Stefan. Va rog
    sa ma iertati, bigui ea. V-am confundat... Semanati cu cineva...
    Bine, o ntrerupse
    el, dar eu ce trebuie sa
    spun? Trebuie sa spun si eu ceva, nu e asa?! Ce-o sa credeti despre mine?! Ca su
    nt un ignorant, ca sunt incapabil
    de o singura replica inteligenta... Ma puteti oare lasa asa?! Trebuie sa gasim o
    replica...
    Evident ca te iubesc si eu, i spusese Ciru. Dar ce poate nsemna o iubire? Ct poate e
    a dura? Nimic nu dureaza
    n lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca sa se nasca din nou,
    altfel, n alta parte, cu alti oameni...
    De ce te-ai ntristat? Te asteptai poate sa-ti vorbesc de iubirea eterna?! Nu sunt
    poet. Din nefericire, nu sunt dect
    romancier si autor dramatic. M-am specializat n materia aceasta triviala si terib
    ila: omul de toate zilele. Omul cu
    o mic. Sa nu cumva sa te aud vreodata vorbind n majuscule, sa nu cumva sa scrii s
    au sa pronunti Om cu
    majuscula..."
    43
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Ursitoarele l vor mbia, fiecare, cu aceeasi majuscula", i spusese ieri Stefan, n drum
    spre clinica. i vorbise
    ntruna, ct tinuse drumul cu masina. i vorbise cu glasul lui nenteles, fermecat, tinnd
    u-i amndoua minile n
    minile lui.
    ... Daca o sa fie fata, o facem Regina, spunea. Nu e numaidect nevoie sa aiba un
    tron al ei, o situatie
    dinastica, vreau sa spun. Dar va fi o Regina a ceva care n-a mai fost pna acum. O
    Regina a spatiilor geometrice
    dificile, bunaoara: se va misca ntr-un Univers al ei, stapnit de ea, poate chiar f
    undat de ea; un Univers
    inaccesibil muritorilor de rnd, ca noi. Si n care revolutiile nu sunt posibile dect
    de sus n jos, pornind din alte
    spatii geometrice, nca si mai dificile. Daca va fi s-o rastoarne cineva, va fi to
    t o Regina, ca ea, sau un Rege, cu
    mintea mai ndrazneata... Iar de va fi baiat, baiatul nostru va fi Muzicant, Matem
    atician sau Metafizician.
    Ursitoarele l vor mbia, fiecare, cu aceeasi majuscula: un M.... Daca nu, adaugase

    el dupa o clipa, cu o urma de


    regret n ochi, copilul nostru va fi al lumii...
    Ioana zmbi lung. Nu-i mai era deloc frica. Visul cu Antim i se parea un vis visat
    de mult. Antim, care se ridicase
    din nou n vrful picioarelor, si i batuse, ca si atunci, la fereastra vagonului, str
    igndu-i...: A avut un accident,
    un accident. Dar nu era sotul dumitale. L-am confundat eu cu el. Eu l-am confund
    at, el l-a confundat, noi l-am
    confundat. L-am confundat, l-am confundat".
    Stefan si repeta ntruna: 17 februarie 1937,17 februarie 1937. Voia parca sa ghicea
    sca ce destin ascunde ziua
    aceasta. Aduna cifrele, le mpartea n chip arbitrar, se oprea asupra fiecarei combi
    natii. Pe urma, brusc, si aminti
    ca n-au cazut nca de acord asupra numelui, si ncepu sa caute. Dar l mpiedica mereu o
    formula care-i revenea
    automat n minte: un copil de sex masculin, un copil de sex masculin... Asa va tre
    bui sa declare la primarie si sa
    semneze hrtia. Si se simti din nou responsabil, fara sa-si poata preciza fata de
    cine si n ce fel.
    Se apropia de casa. I-ar fi placut sa se afle ntr-un compartiment cu lume multa s
    i cineva sa-l ntrebe, aflnd ca e
    casatorit de patru ani:
    Aveti copii?!
    Da, un baiat ar fi raspuns el. Ce vrsta?!
    S
    tefan ar fi privit atent
    ceasul si ar fi raspuns, dupa un scurt calcul: Trei ceasuri si douazeci si trei
    de minute!...
    Dar simtise ca facuse undeva o greseala. Urcnd scarile socoti din nou si vazu ca
    baiatul lui are n acel moment
    trei ceasuri si treizeci si opt de minute.
    A doua zi, ntorcndu-se de la clinica, l gasi pe Biris asteptndu-l pe scari, fumnd.
    Nu ne-am mai vazut de mult, i spuse. Credeam ca te-ai suparat, n seara aceea, din
    pricina lui Bursuc...
    Stefan intrase n cafenea numai pentru ca ] zarise pe Biris n dreptul ferestrei si i
    se paruse ca fusese vazut si el.
    Dar Biris l asculta pe Bursuc si nu-l vazuse.
    M1RCEA ELIADE
    44
    i facu repede loc la masa lui, prezentndu-l vag si colectiv:
    Domnul Viziru
    si apoi se ntoarse catre un barbat nca tnar, gras, cu un obraz rotund si lucios, cu
    buzele groase, lenese, si
    ochi care i rdeau marunti n fundul capului, ndemnndu-l:
    Spune, Bursuc! Spune cum a fo
    st!...
    Bursuc, ntelese Stefan, era licentiat n teologie si povestea cum era sa fie hiroto
    nisit preot; familia i gasise si o
    nevasta, ntr-un sat vecin cu al lui, lnga Brasov.
    Am renuntat, si relua el povestea. Nu-mi plac oamenii care nu se tin de cuvnt. Neam nteles ca n afara de
    zestrea fetei, mie sa-mi cumpere o motocicleta. Socrul s-a mpotrivit la nceput: ca
    ce-or sa spuna credinciosii
    cnd si-or vedea popa pe motocicleta?! Ne modernizam si noi, Sfnta biserica, i-am r
    aspuns. Ne motorizam!...
    Si izbucni n rs, nchizndu-si pe jumatate ochii. Un rs scurt, gros, ragusit.
    De ce sa nu ne modernizam?! Cu motocicleta slujesti mai bine biserica. Te cheama
    un credincios la miezul
    noptii, sa-l spovedesti si sa-l mpartasesti
    cu motocicleta ajungi ntr-o clipa. l gasesti sigur n viata si ai timp sa-i ierti to
    ate pacatele!...
    Rse din nou. l ascultau toti cu ncntare. l ascultau si ceilalti, de la mesele vecine.
    ... Si n ultima zi, n ziua nuntii, mi-a spus ca n-a cumparat motocicleta. Ca i e ru
    sine. Ca n-are nici bani. Ca
    sapte sate l cunosc pe el drept om vrednic si cu frica lui Dumnezeu... Eu n-am zi

    s nimic. Si seara, cnd mastepta


    mireasa acasa, eu mi-am vazut frumusel de treaba. Mi-am ras barba, mi-am schimba
    t hainele si am
    plecat. Nu stiu ce s-o fi ales n urma mea, ca n-am trimis barbat n loc!...
    Nu m-am suparat, spuse Stefan conducndu-l n birou, dar eram cam grabit. Si ma ntreb
    si acum ce-ati gasit
    la Bursuc. Stiu doar ca i-a mers de mult vestea ca are geniu si e diabolic. Am a
    uzit de el si la minister...
    Biris se opri o clipa n fata rafturilor cu carti, apoi se apropie de fereastra si
    privi acoperisurile caselor; departate,
    risipite, se zareau turlele de biserici.
    Povestea asta cu Bursuc, ncepu el potolit rentorcndu-se n mijlocul camerei, e o pove
    ste lunga. O sa stam
    de vorba cu un alt prilej. Deocamdata, mi pare bine ca nu te-ai suparat. Vedeam c
    a nu dai nici un semn de viata,
    ca nu mai treci prin strada Macelari, si ma ntrebam ce o fi cu dumneata, daca nu
    cumva oi fi suparat...
    Se ntrerupse brusc si ca si cum de-abia atunci le-ar fi vazut, se apropie de unul
    din cele doua tablouri; un buchet
    de flori de cmp alaturi de o manusa neagra de femeie. l privi adnc, mult timp, fara
    sa scoata un cuvnt.
    Dar de ce ar fi trebuit sa ma supar? ntreba trziu Stefan.
    45
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Mi-a fost teama sa nu te fi jignit chestia lui cu motorizarea bisericii, spuse B
    iris asezndu-se n fotoliu.
    Stefan ncepu sa rda oarecum absent.
    Nu sunt un ortodox practicant. Dar chiar daca as fi fost, nu m-as fi simtit jign
    it de aventurile unui seminarist
    care-si lasa sa creasca barba pentru o parohie si si-o rade pentru o motocicleta
    . Aberatii de felul asta se ntlnesc
    n toate religiile din lume...
    Nu vorbi asa, facu Biris cu seriozitate. Bursuc asta e mult mai profund dect crez
    i, mult mai ndracit. Sa
    nveti sa-ti fie frica de el. Eu, daca as crede, daca as fi, adica un adevarat cre
    stin ortodox, as tremura la gndul ca
    Bursuc exista.
    Dar de ce?! ntreba Stefan rezemndu-se de birou. Biris sovai si-si pipai ncurcat cre
    stetul capului.
    E o poveste lunga, spuse. Dar Bursuc are steaua lui; asta ajunge departe... Dar
    oricum, adauga schimbnd
    brusc glasul, e un om interesant. E un ratat, un nihilist suta la suta. E intere
    sant din punct de vedere literar, vreau
    sa spun. Ma mir chiar ca scriitorii nostri nu l-au folosit pna acum n nici o carte
    . Ar fi trebuit sa-l cunoasca
    Partenie. Dar, evident, Partenie nu ntlneste oameni interesanti; el umbla tot timp
    ul dupa experiente"...
    Asculta, l ntrerupse Stefan, nu ti-am dat marea veste. Sunt tata. Am un baiat. De
    ieri, am un baiat...
    Felicitarile mele, vorbi Biris fara prea mare entuziasm. Felicitarile mele. ntoar
    se apoi capul si privi din nou
    tabloul de deasupra fotoliului.
    Dar sa nu-i spui matusii mele, adauga. Ea crede ca nu esti nsurat, si ar vrea sa
    te nsoare... N-are nici o
    importanta, continua repede vaznd ca Stefan vrea sa-l ntrerupa, n-are nici o impor
    tanta ca ai nevasta si copil. Ei
    i face foarte multa placere sa-ti peteasca o fata. Asa mi peteste mie de ctiva ani.
    Asta e marea ei bucurie; de ce
    sa i-o stricam?...
    ... Si nca nu stiu ce nume sa-i dam, spuse Stefan zmbind dintr-o data, nseninat.

    Biris l privi lung, fara nici o expresie. si cauta apoi pachetul cu tigari si, naltn
    du-l, i-l arata:
    E pachetul ei, vorbi. M-a trimis sa i-l cumpar si mi-a spus, din prag: Si poate t
    e duci sa vezi ce mai face
    domnul Viziru..." Are un suflet extraordinar, adauga cu un alt glas. N-a uitat n
    ici pna acum ca i-ai dat asta-vara
    niste bani sa-si cumpere un pachet cu tigari.
    Vadastra si-a pazit bine taina. Tata-su nu avea cum sa-i afle noua lui locuinta.
    nchinase mpreuna cu
    locotenentul Baleanu apartamentul unui diplomat plecat n strainatate. Baleanu era
    un barbat nalt, cu umerii
    largi, cu
    MIRCEA ELIADE
    46
    grumazul totusi delicat si cu o expresie de copilareasca fericire n ochi. Ramnea r
    areori serile acasa.
    Sunt invitat n familie, spunea.
    Vadastra ncepuse sa fie intrigat de absentele acestea, care i se pareau misterioa
    se. Odata, plictisindu-se singur,
    se apuca sa cerceteze cu de-amanuntul odaia lui Baleanu. Lua carte cu carte, ras
    foindu-le cu mare grija, doar o
    gasi vreo scrisoare senzationala, dar fara nici un rezultat. Sertarele de la bir
    ou erau toate nchise, dar se ndrepta
    spre garderob si ncepu sa desfaca sertarele, privind cu mare atentie rufele, apoi
    examina apa de colonie,
    batistele, si n cele din urma, uniformele. Alese pe cea mai eleganta si o scoase
    afara. Haina de militar, pe care
    Spiridon o visase n copilarie, avea nca o foarte mare atractie pentru el. O privi
    cu multa emotie; rangul de ofiter
    era singurul lucru pe care nici cele mai ndraznete nchipuiri ale lui nu i-l puteau
    da. n cele din urma nu se mai
    putu stapni, si scoase haina si mbraca, aproape tremurnd, vestonul de locotenent. Ap
    oi se apropie de oglinda
    si se privi cu nesat. Tunica i venea aproape pe masura; doar umerii, cu mult mai
    lati, l-ar fi facut sa para un urias
    daca nu cadeau putin n jos, dndu-i aerul unui manechin prost mbracat. Spiridon, nsa,
    nu mai obosea
    admirndu-se. Se departa si se apropia de oglinda, tinndu-si grumazul teapan, marti
    al, privindu-se cnd din fata,
    cnd din profil, cu si fara monoclu. De-abia n aceasta uniforma cu umeri enormi, cu
    linia barbatesc taiata, se
    regasea pe el nsusi; asa se vazuse el ntotdeauna, si acum se contempla n carne si o
    ase asa cum nu se ntrezarise
    dect n propria lui nchipuire. Mustata scurt tunsa si monoclul negru adaugau o trasa
    tura de picanta impertinenta
    staturii vaste si martiale. Spiridon se dezbraca trziu, cu melancolie, dar cu o t
    ainica bucurie n suflet.
    A doua zi, Baleanu veni sa-l vada si Spiridon tresari; poate ca a observat ceva,
    si spuse. Locotenentul avea ntradevar
    o expresie curioasa; parca s-ar fi trudit sa-si ascunda nervozitatea sub un zmbet
    mai staruitor ca de
    obicei.
    Stii, ncepu el dupa ce se scuza ca-l deranjeaza, vreau sa-ti spun un
    secret...
    Ochiul lui Spiridon se aprinse brusc. Cum Baleanu facu o pauza, asteptnd sa fie nc
    urajat, Spiridon trase
    scaunul aproape de el si-l ndemna cu un gest scurt.
    Ia spune...
    Stii ca nvat nemteste, marturisi Baleanu.
    O clipa Spiridon crezu ca celalalt glumeste, dar locotenentul continua cu

    seriozitate.
    M-am gndit sa fac un an, doi de scoala germana si e mai bine sa ma apuc de pe acu
    m. Dar este o limba
    foarte grea... Attea declinari, domnule! exclama el cu admiratie si teama.
    47
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Spiridon simti cum l cuprinde mila pentru acest militar frumos, care considera un
    fapt vrednic de cel mai mare
    secret si admiratie nvatarea unei limbi europene moderne.
    Si dupa ce-ai sa-ti termini scoala n Germania, ce-ai sa faci? ntreba el sarcastic.
    Cum, ce-am sa fac? Am sa fiu atunci capitan...
    Si dupa asta? starui, implacabil, Spiridon.
    Ce vrei sa spui?
    Ce-ai sa faci, dupa ce vei ajunge capitan?
    Ce facem toti, noi, ostasii...
    Ma rog, toate acestea unde duc? n cele din urma, ce ai sa fii? ntreba agitat Spiri
    don. Drumul pe care mergi,
    trebuie sa aiba o tinta... Ei bine, eu te ntreb care este aceasta tinta finala, c
    atre care tinzi?! Daca toate ti vor iesi
    din plin, cum ti urez sa-ti iasa, ce-ai sa ajungi?!...
    General, raspunse cu seriozitate jignita Baleanu. General, general de divizie, p
    oate chiar de corp de armata.
    Sa spunem c-ai sa fii chiar ministru de Razboi, l ntrerupse Spiridon.
    Nu, asta e greu... Trebuie sa ai relatii...
    Ma rog, sa presupunem totusi c-ai sa fii ntr-o zi ministru de Razboi. Ei si? Ce-a
    i realizat cu asta? Ce
    nseamna sa fii ministru de Razboi?! Mai nti de toate, Romnia e o tara mica si la noi
    guvernele se schimba
    foarte des...
    Locotenentul l privea cu mai multa atentie ca de obicei, nchiznd putin ochii ca sa n
    teleaga mai bine, trudinduse
    sa ghiceasca sensul ascuns al celor spuse de Spiridon dupa gesturile lui, dupa f
    elul cum sublinia anumite
    cuvinte. Totusi cnd l auzi vorbind despre eventualitatea si zadarnicia unui post d
    e ministru al Razboiului
    nui
    veni sa-si creada urechilor. Nu mai ntelegea nimic.
    Dar atunci, dupa dumneata, ce-ar trebui sa fac? ntreba el nestiind ce sa ntrebe al
    tceva.
    Nu, eu nu zic nimic, ncepu Spiridon cu un glas mai domolit. Eu nu zic ca aceasta
    cariera pe care ai ales-o nu
    e frumoasa... Dimpotriva, ca sa-ti marturisesc, si eu visam cnd eram copil sa aju
    ng ofiter... Eu nu zic ca ai facut
    rau ca ti-ai ales aceasta cariera. Dar, n fond, ce satisfactii poate sa-ti dea? C
    e nseamna sa fii general? Daca ai
    avea posibilitatea sa ajungi un al doilea Napoleon, atunci nteleg. Prin cariera a
    rmelor ti cuceresti un loc unic n
    Europa, si dupa aceea poti face ce vrei. Asa nteleg si eu. Dar, vezi, la noi e gr
    eu sa ajungi asa ceva. Suntem o
    tara mica...
    Nu te nteleg, repeta tulburat Baleanu.
    Vreau sa spun ca orict ai ajunge de departe, tot nu nseamna mare lucru... Sa nu cr
    ezi ca vreau sa te jignesc.
    Majoritatea carierelor sunt asa. Ai
    MIRCEA ELIADE
    48
    impresia ca-ti dau ceva, si cnd te gndesti bine vezi ca nu-ti dau nimic... Eu, cnd
    eram baiat de liceu, continua
    el cu alt glas, zmbind, visam sa ajung ntr-o zi cel mai mare pianist romn. Vis de b
    aiat de 17 ani! Cnd te
    gndesti bine ce satisfactii as fi avut? Munca de dimineata pna seara, si la urma,

    ca recompensa, intrigi si
    calomnii.
    Atunci, pentru dumneata, ce cariera merita sa fie mbratisata? ntreba Baleanu. Dumn
    eata ce-ai vrea sa faci n
    viata?!...
    Asta ramne, deocamdata, un secret al meu, raspunse Spiridon zmbind. Eu ma pot laud
    a ca am descoperit
    calea catre tinta care merita sa fie atinsa. Recunosc, nu e un lucru usor; nu e
    pentru toata lumea.
    Stiu la ce te referi, facu locotenentul. Avocatura...
    Vadastra rse, si-si netezi apoi mustata cu aratatorul de la mna dreapta, i placea s
    a prelungeasca, macar cteva
    clipe, pauza aceasta de mister si ndoiala.
    Avocatura e numai un instrument, rosti el cu o voita ncetineala. Un instrument, m
    ai bine-zis unul din
    instrumentele pentru apropierea de tinta pe care mi-am propus-o. Avocatura n sine
    nu e mai interesanta dect
    orice alta cariera. Totul depinde de ce faci cu ea, adauga Vadastra confidential
    , dar pe acelasi ton misterios. Ce
    faci cu ea...
    ntr-o seara friguroasa de la nceputul lui martie, Ileana se ntlni cu Partenie. Dupa
    mai multe ncercari, izbutise
    sa-l gaseasca la telefon si-l invitase ea, la ceai la cofetaria Nestor. La cofet
    aria Nestor si invita ntotdeauna tante
    Alice prietenii si, mai ales, prietenii straini ai rudelor si prietenilor ei. La
    rastimpuri, cineva, necunoscut, telefona
    din partea domnului Economu de la Iasi, sau a doamnei si domnului Ifrim de la Brl
    ad, pe care-i ntlnise, cu un
    an sau doi nainte pe Coasta de Azur, sau n Italia, sau n Elvetia. Tante Alice i invi
    ta n aceeasi zi sa ia ceaiul cu
    ea la cofetaria Nestor. De cele mai multe ori, relatiile se opreau aici. Tante A
    lice venea cu taxiul, aproape
    ntotdeauna singura (caci Ileana era ori plecata, ori gasea un motiv oarecare sa r
    amna acasa), cauta o masa lnga
    fereastra, statea de vorba cu patronul, alegeau mpreuna, si laborios, prajiturile
    si fursecurile pentru musafiri,
    apoi i astepta, facndu-si vnt cu evantaiul, vara, sau aranjndu-si necontenit blana,
    punndu-si-o, scotn-du-sio
    sau punndu-si-o din nou pe umeri, n timpul iernii. Singura, nu putea ramne niciodat
    a linistita; trebuia sa faca
    ceva cu minile. Curnd, apareau prietenii rudelor din Moldova si tante Alice ncepea
    imediat sa le povesteasca;
    despre calatoriile ei n Italia, daca erau italieni, despre Lausanne sau St. Morit
    z, daca erau elvetieni. i tinea asa
    de vorba pna seara trziu, ndemnndu-i cu prajituri si descriindu-le propriile lor tar
    i, citndu-le nume de
    hoteluri si pensiuni, reproducndu-le conversatiile auzite n tren, povestind ntmplari
    le care i
    49
    NOAPTEA DE SNZIENE
    fusesera povestite cu 30-40 de ani n urma; povestind ndeosebi aventura mblnzitoarei
    de tigri, pe care i-o
    povestise, n 1905, printul Moruzov.
    Cnd Ileana si invita cunoscutii la cofetaria Nestor, tante Alice i dadea fara sovai
    re cele cteva mii de lei, pe
    care altminteri i le-ar fi refuzat. Si una din sursele ei de venituri erau imagi
    narele invitatii la cofetaria Nestor. sa
    si strngea bani pentru scurtele ei escapade la ski, spunnd apoi lui tante Alice ca
    e invitata la munte de prieteni,
    sau ca nu plateste trenul, ca va fi dusa pna la Predeal cu masina. n realitate, pl

    eca aproape ntotdeauna singura,


    n clasa a IlI-a, si-si alegea o gazda ieftina, facnd economie la mncare si tigari.
    I-ar fi placut sa poata ramne
    toata iarna la ski, asa cum se lauda, de altfel. Ct e zapada pe munti, ramn si eu
    la ski... Dar nu putea ramne
    niciodata mai mult de opt, noua zile. Si pentru ca nu-i placea sa stea la Bucure
    sti, petrecea saptamni si luni de-a
    rndul la mosie, la Zinca.
    Ileana se asezase la o masa din fundul cofetariei. Cnd l vazu intrnd, tre-sarise; a
    r fi putut crede ca e Stefan. i
    facu semn cu mna si Partenie se ndrepta spre ea cu un pas repede si totusi fara gr
    aba. De-abia cnd l vazu de
    aproape, Ileana si dadu seama ca nu seamana att de mult cu Stefan. Partenie avea g
    rumazul ceva mai scurt si
    mai gros, si figura i era mai matura, mai concentrata, cu o expresie curioasa de
    ironie si de resemnare totodata.
    Se nclina, i saruta mna si, dupa ce se aseza la masa ei, si roti o clipa privirile n
    jurul lui.
    La Zinca, n timpul iernii, Ileana si imaginase de mai multe ori ntlnirea cu Partenie
    . Voia sa-l cunoasca si din
    curiozitatea de a ntlni un autor ale carui carti i placusera (desi, uneori, parca v
    rea sa se arate ct e de inteligent,
    ct e de deosebit de noi, cestilalti, si asta mi-l face antipatic), dar mai ales c
    a sa se razbune pe Stefan. ncepea s-o
    irite si s-o jigneasca purtarea lui. Venise odata s-o vada, nainte de Craciun. Er
    Stii, ncepu el,
    a singura acasa.
    voiam sa-ti spun ceva atunci, n seara cnd ne-am ntlnit. Si n-am ndraznit. Dar acum tr
    ebuie sa ti-o spun. Cred
    ca am sa te iubesc foarte mult, adauga dupa o scurta tacere
    si toata fata i se l
    umina dintr-un zmbet. Cred ca te
    iubesc deja foarte mult. Sa nu rzi de mine. Ti-am spus ca-mi iubesc sotia, si acu
    m, curnd, o sa avem si un
    copil. Si cu toate acestea, simt ca te iubesc din ce n ce mai mult. Voiam sa-ti s
    pun asta, ca sa nu pluteasca ntre
    noi nici un echivoc. Sunt ndragostit de dumneata si uneori simt cum iubirea aceas
    ta nu mai ma lasa sa traiesc.
    Umblu ca un nauc, vorbesc singur, vorbesc n gnd cu Vadastra. As ii vrut sa-i spun
    Ioanei, dar sunt sigur ca nare
    sa nteleaga ce se petrece cu mine. Nici dumneata nu ntelegi. Prea bine nu nteleg ni
    ci eu. Dar iubirea
    aceasta ar putea sa-mi reveleze ceva. Poate te-am ntlnit si m-am ndragostit de dumn
    eata ca sa ma nveti ceva.
    nvata-ma, atunci! Spune-mi de ce mi-ai aparut n cale. Nu te-am ntlnit asa, din ntmplar
    e, doar ca sa flirtez cu
    dumneata; nu-mi Place sa flirtez. Nu mi-am nselat niciodata sotia. Dar am simtit,
    ntlnindu-te,
    MIRCEA ELIADE
    50
    ca mi s-a facut un semn. Am vazut, atunci, n clipa aceea... Stiu, stiu, l ntrerupse
    Ileana cu un gest de
    nerabdare, cunosc povestea: masina, cheile, ariciul, fluturii, cerurile, le cuno
    sc, le cunosc, nu mai e nevoie sa mi
    le repeti.
    Simtise cum o cuprinde indignarea si nu se mai putuse stapni. mi vorbeste de flirt,
    mi repeta ca nu si-a nselat
    niciodata sotia, ca si cum ar crede ca nu astept dect asta, sa flirtez cu el, ca
    as fi chiar dispusa sa ma culc cu el,
    doar ca el nca nu s-a hotart sa-mi faca aceasta onoare. si nchipuie ca daca m-a saru
    tat o singura data, atunci,
    pe strada..."
    Toate acestea le cunosc, le cunosc, continua ea fara sa-i dea timp

    sa raspunda. Sunt doar doua


    lucruri noi, de care nu mi-ai vorbit nca pna acum. Unul, mai putin interesant: ca
    ti se pare ca s-ar putea sa fii
    ndragostit de mine. Mi s-au mai facut declaratii de felul acesta si le-am trecut
    cu vederea. Dar ai mai spus ceva,
    adauga cu un zmbet. Ai pronuntat un nume...
    Vadastra, spuse Stefan.
    Exact. Ce e c
    u el?...
    Stefan o privi lung, nesatios, cu un zmbet ntristat. Venisem sa-ti spun o mare tai
    na, ncepu el foarte tulburat.
    Sa nu crezi ca glumesc. Sa nu crezi ca e att de usor sa simti ca iubesti cu o dra
    goste noua, nemasurata, doua
    fiinte, doua femei.
    Cine e acest Vadastra? l ntrerupse Ileana. Vorbesc uneori cu e
    l, pentru ca nu-l cunosc
    si totusi ma simt atras de el. Poate pentru ca ascunde si el o taina. Poate pent
    ru ca mi-a fost multa vreme vecin.
    Dar ce fel de om e acest Vadastra? l ntrerupse din nou Ileana aprin-zndu-si o tigar
    a. Vorbeste-mi despre el.
    Ma intereseaza...
    Stefan o privi din nou, cu o intensitate care o intimida si apoi se ridica brusc
    de pe scaun.
    Am sa-ti povestesc,
    vorbi el cu un glas schimbat ncepnd sa se plimbe prin odaie. Fara sa stie, am fost
    confidentul lui aproape un an
    de zile. Acum, n ultimul timp, e confidentul meu
    tot fara sa stie. i vorbesc asa, n
    gnd, cnd ma plimb
    singur pe strada... Ascultndu-l, Ileana simti deodata ca inima ncepe sa-i bata mai
    repede. Sunt nebuna, si
    spuse rosind. ncepe sa-mi intre n cap ca-l iubesc. Tristan si holda..." Dar i parea
    rau ca nu-l lasase sa-i spuna
    mai mult, ca nu-l lasase sa-i spuna ct de mult o iubeste si cum o iubeste. Stefan
    vorbea despre Vadastra,
    plimbndu-se nfrigurat prin camera, si ea nici nu-l asculta, nici macar nu-l privea
    . si pironise ochii pe fereastra
    si fuma; mi-a spus ca e ndragostit de mine. E absurd, e grotesc, dar mi-a spus ca
    e ndragostit de mine. Si, din
    nou sarutarea aceea nesfrsita, din care se trezise zbatndu-se. E ndragostit de mine
    ..."
    Din fericire, intrase n acea clipa tante Alice.
    Domnul Stefan Viziru, l prezenta I
    leana. Care Viziru esti
    mata? l ntrebase Tante Alice, masu-rndu-l din cap pna n picioare. Am cunoscut si eu u
    n Viziru; generalul
    Viziru. L-am cunoscut la Iasi, n timpul razboiului.
    Era bunicul meu, spuse Stefan
    .
    Dar nca n-am aflat sfrsitul povestii cu Vadastra, vorbi Ileana cnd, o jumatate de c
    eas mai trziu, Stefan se
    ridicase sa plece.
    Am sa mai trec
    51
    NOAPTEA DE SNZIENE
    eu pe-aici, sa continuam povestea, spusese Stefan. Am sa mai trec ntr-o zi... Are
    sa treaca azi, presimtea uneori
    Ileana, si ramnea toata ziua acasa. Are sa treaca azi..." Se surprinse ntr-o seara
    privind fara gnduri pe
    fereastra, privind cum cad, rar, fulgii de zapada si se topesc, alunecnd ca lacri
    mile, pe geam
    si se hotar
    brusc; a doua zi pleca la Zinca. Cnd se ntoarse, pe la nceputul lui februarie, tant
    e Alice i spuse n treacat: A
    fost alaltaieri pe aici nepotul generalului Viziru. i parea rau ca nu te-a gasit.
    Dar spunea ca are sa mai treaca.
    Nu cumva am iesit fara cravata? o ntreba Partenie observnd ca Ileana l priveste ins
    istent, surznd.
    si puse mna la gt, dar fara graba, fara emotie.

    Semanati foarte mult cu un prieten al meu, spuse Ileana. Stefan Viziru. Cred ca l
    cunoasteti...
    N-am avut onoarea, vorbi Partenie privind-o calm, aproape indiferent. Doar pe so
    tia lui am cunoscut-o n
    treacat; asa cum poti cunoaste pe cineva cu care ai fost logodit saisprezece zil
    e... Nu, multumesc, fara lamie,
    ridica el palma ca si cum ar fi vrut sa-si acopere ceasca de ceai. Sunteti priet
    ena cu el sau cu sotia lui? o ntreba
    cteva clipe n urma.
    Cu el, cu Stefan, spuse Ileana simtindu-se deodata intimidata. Pe ea nu o cunosc
    .
    Ah, nteleg, vorbi Partenie, si-si roti din nou privirile n jurul lui. Zmbi, si clat
    ina din cap, salutnd o pereche
    tnara care iesea.
    E totusi agreabil sa fii invitat de o admiratoare att de frumoasa, aici, la Nesto
    r, vorbi el. Asta mi ridica si
    mai mult actiunile. Cred ca am nteles bine, la telefon: ati spus: o admiratoare..
    .
    La Zinca, Ileana se gndise ca ar putea chiar sa-i propuna sa fie secretara lui. Nu
    am nimic de facut, i-ar fi spus,
    si totusi as vrea sa fac o munca inteligenta. Mi-ar place, bunaoara, sa fiu secr
    etara unui coleg. De aceea v-am
    telefonat. Poate ma recomandati unui coleg. Sau poate, aveti chiar dumneavoastra
    nevoie de o secretara. Stiu sa
    bat la masina si pot face corespondenta..." Dar ascultndu-l simti deodata nevoia
    sa-i vorbeasca de altceva, si-l
    ntrerupse brusc.
    Voiam sa va comunic un lucru foarte interesant, vorbi ea repede. De aceea v-am t
    elefonat. Voiam sa va
    comunic un subiect de roman...
    Partenie apuca, cu mare grija, un fursec, si-si pleca putin fruntea deasupra far
    furiei. Nu parea surprins.
    Nu stiu daca ati auzit de un domn, Vasilescu-Vadastra, continua Ileana cu acelas
    i glas precipitat. Mi-a vorbit
    Stefan Viziru de el. E un om foarte interesant, plin de mistere. E chiar mai mul
    t dect att. E o adevarata enigma.
    Nici Stefan nu ntelege bine ce e cu el. Si m-am gndit ca ati putea rezolva dumneav
    oastra enigma aceasta. Un
    scriitor are ntotdeauna mai multa
    MIRCEA ELIADE
    imaginatie dect noi, ceilalti, muritorii de rnd... M-am gndit ca ati putea scrie un
    roman... E un subiect foarte
    interesant...
    Partenie si mncase fursecul fara sa scoata un cuvnt, si aproape fara s-o priveasca.
    Ileana se simti din nou
    intimidata, si cu un efort zmbi.
    Atta ct am nteles eu, relua dupa o lunga pauza, cred ca ar putea fi un foarte inter
    esant subiect de roman.
    nchipuiti-va un om mic, urt, si cu un monoclu negru, care are o camera de hotel...
    Dar n acea clipa se simti ridicola si tacu rosindu-se. Partenie continua sa-si be
    a ceaiul, absent; doar, la
    rastimpuri, si plimba o clipa privirile prin sala, pironindu-le apoi deasupra ces
    tii cu ceai. Tacerea se prelungea,
    penibila. Trebuie sa spun ceva, trebuie sa-i mai spun ceva..."
    Mai am si un alt subiect de roman, rencepu din nou Ileana, simtind cum o cuprinde
    panica. Voiam sa va spun
    ca m-a sarutat si pe mine. El, Viziru, m-a sarutat. Eram cu familie nombreuse", c
    aci ploua, si asa, dintr-o data,
    m-a sarutat. Nu mi-a spus nici un cuvnt, ci pur si simplu m-a sarutat. Are obsesi
    a asta, sa sarute femeile pe

    strada. E obsedat de asta. E un obsedat. Cnd era mic, vorbea cu fluturii si cu gu


    sterii. Doar cu aricii n-a stiut
    niciodata sa vorbeasca...
    Se opri, si-si musca buzele, privindu-l pe Partenie, lung, aproape cu deznadejde
    , implorndu-l.
    ... Cu aricii n-a izbutit niciodata sa vorbeasca, repeta ea n nestire. Niciodata.
    ..
    Din acea seara, Ileana nu-l mai putea ierta pe Stefan. Din cauza lui se facuse r
    idicola. Zmbetul caritabil al lui
    Partenie cnd se ridicase sa plece, cuvintele pe care i le spusese pastrndu-i lung
    mna n mna lui, nainte sa i-o
    sarute, toate acestea i se datorau lui Stefan. l astepta acum cu o crescnda, intol
    erabila nerabdare. l vedea deja
    n fata ei, vorbindu-i de Vadastra, sau de copilul lui, sau de iubirile lui
    si-si
    vedea, cu voluptate, zmbetul cu
    care l-ar fi ntrerupt. Domnule Viziru, i-ar fi spus, am stat mult de vorba despre
    dumneata cu maestrul
    Partenie..." si ntrerupea gndul. Nu, nu era exact ceea ce ar fi trebuit sa-i spuna.
    Trebuie sa gaseasca ceva mai
    insolent, mai provocator. Domnule Viziru, pentru ca ai adus vorba de iubire, sa-t
    i spun ce crede maestrul despre
    dumneata si despre fosta lui logodnica..." Nu, nu era nici asta. Altceva, mai cr
    ud, care sa-l faca sa sufere.
    Si ntr-o dupa-amiaza auzind soneria, se duse sa deschida, fara elan, caci stia ca
    tante Alice astepta o vizita. n
    prag o ntmpina, parca mai palid, cu un zmbet ntunecat, Stefan.
    Nu vrei sa facem o plimbare?! o ntreba el. Am venit sa te iau la
    plimbare...
    53
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Era o zi limpede, nefiresc de calda, de aprilie. Parca n dimineata aceea sosise p
    rimavara. Saptamni de-a rndul
    fusese frig si plouase, si uneori, n ultimele zile ale lui martie, ninsese din pl
    in, troienind strazile ca n toiul iernii.
    Apoi rencepusera ploile, reci, marunte, si zapada se topise, murdara, noroioasa.
    Si deodata, ntr-o singura zi,
    cerul se limpezise. Venise primavara. Stefan o astepta acolo, n prag, zmbind.
    Nu pot. Tante Alice are musafiri. N-au sosit nca. Dar daca vrei, intra o clipa...
    Ce-ti face copilul? l ntreba
    ea cteva clipe n urma, patrunznd n salon.
    Evident, asta trebuia sa-i spuna. Asa trebuia sa-i vorbeasca. Sa-l ntrebe de soti
    a si copilul lui cu un ton degajat,
    politicos, oarecare. Sa-l considere un cunoscut oarecare, si el sa nteleaga reped
    e ca e cineva oarecare, pe care lai
    ntlnit n tren, sau la bai, si cu care schimbi n treacat cteva cuvinte atunci cnd l nt
    ti ntmplator.
    Cum se simte tnara mama? l ntreba ea din nou asezndu-se n fotoliul de lnga fereastra.
    Bine, se simte chiar foarte bine, raspunse corect Stefan. E curios cum de a veni
    t deodata primavara, adauga
    el, oprindu-se n mijlocul salonului si lasndu-si privirile sa treaca, departe, pe
    fereastra. Pacat ca nu ne putem
    plimba...
    Pacat, pacat. Lumina aceasta nu-l va astepta. Asa cum era acum, nu va mai fi nic
    iodata. Niciodata. Cnd se
    despartise de Biris, ntristat, aproape descurajat, o regasise deodata, lumina ace
    asta dulce, nefireasca, fragila
    si respirase adnc. Timpul e ireversibil, fara ndoiala, clipele alearga si cu fiecar
    e clipa ne apropiem de moarte,
    cum spusese Biris, cum stia si el, cum stie toata lumea
    dar n afara de asta mai e
    si altceva. n afara de

    alergarea aceasta catre moarte, mai e ceva. Lumina aceasta ascunde altceva. Viat
    a ntreaga ascunde altceva. Asa
    cum sunt eu, asa cum e Biris, ascundem, fiecare dintre noi, altceva. Se afla asc
    uns undeva n noi, n adncul
    fiintei noastre. Altceva."
    Pacat ca nu ne putem plimba, repeta el, cu un glas scazut, ca si cum ar fi vorbi
    t singur.
    Asa i spusese si Ioanei, cu o jumatate de ceas mai nainte. ntorcndu-se din strada Ma
    celari, o gasi alaptnd
    copilul. Era acolo si sora lui, Adela. Era familia. Nu mai putea pleca sa se pli
    mbe cu Ioana, ca altadata. Si nici
    macar nu-i putea povesti vizita la Biris, caci era si Adela. L-ar fi ntrerupt de
    la cele dinti cuvinte. Ai ramas
    acelasi, i-ar fi spus. Ai un talent sa descoperi oameni insipizi si maniaci. Jea
    nnette, s-ar fi adresat ea Ioanei, a
    ramas acelasi; n-a mai evoluat din liceu. Are un talent..."
    Carei fericite mprejurari datoresc placerea acestei neprevazute vizite?! l ntreba tr
    ziu Ileana.
    MIRCEA ELIADE
    54
    Stefan ntoarse ncet capul catre ea. Avea ceva nenteles si tulburator n privirile lui
    .
    Venisem sa te iau la plimbare. Voiam sa-ti spun ceva. Adica, ncepu el dupa o scur
    ta sovaire, voiam sa te
    ntreb ceva. Dar asa nu stiu, mi va fi greu. Nu stiu exact ce-ar trebui sa-ti spun.
    Se tulbura deodata si zmbi.
    Vino aici, lnga fereastra, i spuse Ileana aratndu-i un taburet de catifea. Poate nare sa-ti mai para att de rau
    ca nu ne putem plimba. De aici, se vede toata gradina...
    Veniti aici catre fereastra, le spusese Biris, ca sa va arat si punctul meu de ve
    dere. Aici, lnga fereastra, se vede
    mai bine..." Se oprise, cu solemnitate, ntre ei, si deschise larg gura, rasturnndu
    -si putin capul pe spate. Cu un
    deget indica o masea.
    Ati vazut-o?! i ntreba. Si le-o mai arata nca o data, ciocanind-o usor cu unghia.
    A
    ti remarcat ceva?!
    ntreba din nou, privindu-i pe rnd. E doar putin mai ngalbenita. Atta tot. Si cu toat
    e acestea, se deosebeste
    radical de toate celelalte. Pentru ca celelalte sunt masele vii
    iar asta, pe car
    e v-o aratai, e o masea moarta. I-a
    scos nervul acum trei ani. De atunci, nu-mi mai apartine. E un mineral oarecare.
    Un os mort. Si cu toate acestea
    l pastrez n mine, e nca integrat vietii mele... Nu stiu daca ntelegeti ce vreau sa s
    pun?
    Nu, marturisi poetul din provincie. (Stefan nu ntelesese bine cum l cheama. Aflase
    doar ca publicase o
    placheta de versuri si ca locuia n provincie.)
    Si cu toate acestea nu sunt profund, vorbi Biris rentorcndu-se la birou. Osul aces
    ta mi se pare simbolic. Nu
    pentru ca e o prima avangarda a mea ajunsa deja, de trei ani, n cmpul mortii. Mi s
    e pare simbolic pentru ca e
    mai adevarat dect vecinii lui, maselele asa-zise vii. Asta sunt eu, cel adevarat:
    un os mort, un mineral oarecare.
    Ce ma deosebeste, nca, de el, de Biris Petre cel adevarat?!
    Nu-i lasase sa raspunda; ridicase aspru mna n sus, ca si cum le-ar fi poruncit tac
    ere. Dar le facu n acelasi timp
    semn sa se apropie de birou. Cu gesturi precaute, si pleca urechea pe lemn si asc
    ulta. Clatina din cap si-si puse
    urechea ctiva centimetri mai departe, ascultnd din nou.
    Nu e nici aci, sopti. l auzeam adineauri, dar acum s-a dat la fund. Asta e obicei

    ul lui: se apropie din cnd n


    cnd de suprafata, apoi se refugiaza repede catre fund. Cred ca e, acum, n ultimul
    saltar. Are o galerie directa din
    dreptul calimarii pna n ultimul saltar...
    Dar pleca brusc fruntea si le facu din nou semn, cu degetul la gura, sa nu vorbe
    asca.
    l auziti? sopti zmbind cteva clipe n urma.
    55
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Stefan auzi trei lovituri scurte, nefiresc de clare, urmate de o tacere ntrerupta
    numai de rasuflarile lor.
    L-ati auzit?! ntreba din nou Biris. E un cariu. Ceasornicul mortii, i spun unii. S
    i ntr-adevar este un
    ceasornic al mortii. Numai bataile lui mi reveleaza Timpul-Moarte, timpul n care t
    raim noi, oamenii, atunci
    cnd spunem ca traim, ca suntem vii. Orice alta bataie
    de ceasornic, de orologiu,
    de clopot
    mi se pare
    camuflata. Suntem pacaliti; ni se spune ca a mai trecut o jumatate de ora, sau c
    a e sase ca si cum asta ar avea
    vreo importanta. Important e faptul ca Timpul nostru, asa-zis al Vietii, e un Ti
    mp al Mortii. Asta, nici un
    ceasornic din lume nu ni-l spune. Dar mi-l spune ceasornicul meu, cariul asta ca
    re-mi roade, zi si noapte, biroul.
    Care, ntr-o buna zi, l va omor. Poate mai trziu ca pe mine, dar, fara ndoiala, l va om
    or...
    Se opri extenuat, si-i privi pe rnd, cu un zmbet amar.
    Nu stiu daca am fost destul de clar, relua dupa cteva secunde. Am cumparat biroul
    acesta putin timp nainte
    de a-mi fi scos nervul la masea. Am auzit chiar din prima seara cariul. N-a fost
    un presentiment; a fost o
    revelatie. Ascultam, si nu ma mai saturam. Cnd ma ridicam de la birou nu ma simte
    am mai batrn; ma simteam
    doar mai aproape de moarte... Filosoful cel mai profund pe care l-am cunoscut, p
    e care am avut prilejul sa-l
    cunosc personal, vreau sa spun, e dentistul meu, doctorul Zamfirescu. Nu e nimic
    grav, mi-a spus dupa ce mi-a
    extras nervul, doar ca o sa porti de aici nainte un os mort cu dumneata." Un os m
    ort! Numai cuvntul asta ma
    nfioara!... Si care e deosebirea ntre osul mort si celelalte oase ale mele? Deoseb
    irea pe care o numeam,
    adineaori, radicala? Deosebire ntre Viata cu V mare, si Moarte? Uite-o aici, n bir
    oul asta: un anumit numar de
    batai ale cartului. A batut cteva sute, si un os a murit. Va mai bate cteva zeci d
    e mii, sau poate, sa speram,
    cteva sute de mii si toate oasele mele vor fi moarte. nca alte zeci sau sute de mi
    i, si biroul acesta se va
    prabusi ntr-o zi, cenusa. Astfel, vom intra cu totii n eternitate: os, birou si cu
    mine, cititorul lui Heidegger...
    Pentru ca, adaugase el, cteva clipe n urma, aprinzndu-si cu obisnuita-i ncetineala o
    tigara, sa nu credeti ca tot
    ce v-am spus acum mi apartine. Nu, ctusi de putin. Numai cariul si maseaua moarta
    sunt ale mele; restul,
    Timpul-Moarte, Timpul-alergarea catre Moarte, sunt din Heidegger... Si nca nu l-a
    m terminat de citit. Si nici
    macar nu sunt sigur ca l-am nteles bine. Dar asta e Timpul, domnule Viziru, se nto
    arse el catre Stefan, asta e
    Timpul adevarat, de care vrei sa scapi dumneata, din care vrei sa te salvezi dum
    neata, din care ncerci sa
    evadezi...
    Fara ndoiala ca azi nu prea esti inspirat, vorbi din nou Ileana.

    MIRCEA ELIADE
    56
    Si i parea rau ca e asa, trist, neajutorat, tacut, implornd parca simpatia cu priv
    irile lui lungi, cu zmbetul acela
    obosit. i parea rau ca tocmai ntr-o asemenea zi de descurajare o gasise acasa.
    Ma gndeam, ncepu el dupa ce se aseza pe taburet, ma gndeam ce naivi sunt filosofii.
    .. Biris, bunaoara, cu
    biroul lui mncat de carii, cu osul lui mort, cu maseaua lui care a ajuns deja n cmp
    ul mortii, si cu lecturile lui
    din Heidegger...
    Ileana l privi din nou si zmbi. Nu nteleg nimic, ar fi vrut sa spuna"', dar se razgnd
    i. l lasa sa continue. Parca
    ar fi vorbit cineva n somn si nu te nduri sa-l trezesti, nu cumva sa-i fie rusine
    ca l-ai auzit vorbind n somn.
    Pretinde ca asta e Timpul adevarat, continua Stefan. Ca si cum lucrul asta nu lam sti, fiecare dintre noi,
    lucrul asta att de evident: ca Timpul trece, ca e ireversibil... Dar eu tocmai as
    ta l ntrebam: cum se face ca
    Timpul nu trece pentru sfinti, cum se face ca un sfnt nu simte lucrul asta pe car
    e-l simtim noi: ca trece Timpul.
    Un sfnt nu traieste, ca noi, n Timp: traieste numai n prezent, nu are trecut; pentr
    u el, Timpul nu curge: ntr-un
    anumit fel, nenteles, sta pe loc. Si eu tocmai asta l ntrebam: cum izbuteste el, sfn
    tul, un asemenea miracol, ca
    sa nu mai simta timpul trecnd prin el, macinndu-l, ucigndu-l cu ncetul?...
    Cine e acest Biris?", ar fi vrut sa-l ntrebe Ileana, dar n acea clipa si aminti de V
    adastra, de Partenie, de tot ce
    urmase, si tacu din nou, cu un zmbet amar.
    Nu stiu daca ti-am spus vreodata de ce mi-am luat camera secreta, continua Stefa
    n schimbnd brusc glasul.
    Nu cred ca ti-am spus. N-am spus-o nimanui. Dar ntr-o buna zi am simtit ca trebui
    e sa am o a doua camera a
    mea, cu totul si cu totul a mea, ca sa-mi pot satisface, la adapost de orice ind
    iscretie, una din dorintele care ma
    obsedau de mult: sa pictez.
    Esti si pictor?! l ntrerupse Ileana.
    Nu, nu sunt. Mi-am dat repede seama ca n-am nici cel mai mic talent. Dar aceasta
    n-avea nici o importanta.
    Important era sa am o camera a mea, o camera secreta, n care sa-mi pot satisface
    aceasta dorinta: sa pictez. Miam
    cumparat tot ce aveam nevoie si am nceput sa pictez. Nu-ti pot spune ce revelatie
    a fost pentru mine lucrul
    acesta n aparenta att de simplu: sa pictez. Nu aveam nici cele mai elementare cuno
    stinte de pictura. Ma asezam
    n fata sevaletului, luam pensula si ncepeam...
    Ce pictai? l ntreba Ileana.
    De fapt, nu pictam nimic precis. Pur si simplu luam pensula si ncepeam sa pictez.
    Mi-e greu sa-ti explic.
    Simteam o mare liniste, aproape o beatitudine. Parca nu mai eram eu, cel de toat
    e zilele. Revenea la suprafata, de
    undeva, din strafundurile fiintei mele, un alt eu, cel adevarat, fara griji, far
    a dorinte, fara amintiri, chiar. Faptul
    acesta ma impresiona ndeosebi: ca
    57
    NOAPTEA DE SNZIENE
    pictnd, nu mai aveam amintiri. Vedeam, simteam si gndeam fel de fel de lucruri, da
    r parca nu mai erau ale
    mele, nu veneau din trecutul meu. Pictnd, nu mai aveam trecut. Traiam altfel dect
    traiam n casa mea, sau la
    minister, sau pe strada. Traiam n prezent. Ca sfintii, adauga Stefan zmbind. Citis

    em tocmai atunci o carte


    despre sfinti, si am nteles ca, pictnd, traiam si eu ca ei. Traiam numai n prezent.
    .. Ceva mai trziu, nainte de a
    se muta Vadastra alaturi de mine, am mai descoperit si alt lucru: ca n camera sec
    reta, chiar cnd nu pictam,
    traiam altfel dect acasa sau la minister. Orice as fi facut faceam altfel. Nu sti
    u cum sa-ti explic, dar acolo
    Timpul era altfel, curgea altfel. Cnd ma ntorceam acasa, uneori foarte trziu, nopti
    le, parca m-as fi ntors dintro
    calatorie ndepartata, parca as fi venit dintr-un alt oras, unde erau altfel de ob
    iceiuri si ntlneam altfel de
    oameni... Vasazica se poate trai si altfel dect cu un os mort ajuns deja n cmpul mo
    rtii, altfel dect spune Biris.
    Se poate. Si ma ntreb de ce numeste el timpul asta, care pentru mine e mai adevar
    at dect timpul de acasa sau
    timpul de la minister, de ce-l numeste el evaziune... Se schimbase cu totul vorb
    ind. Nu mai parea, ca la nceput,
    palid, ntunecat, absent. Ileana l recunoscu din nou, asa cum fusese atunci, prima
    oara: mistuit de o flacara
    launtrica, si cu fata nentrerupt luminata de acelasi insesizabil zmbet. Atunci se
    auzi soneria si Ileana se ridica
    repede din fotoliu.
    Sunt musafirii lui tante Alice, i spuse n soapta. Te rog, nu pleca nca... Stefan se
    ridica si el si se apropie de
    fereastra. Lumina de afara nu mai
    era aceeasi. Era tot att de transparenta, dar parca si pierduse din intensitate; n
    u mai era aceeasi.
    Intrati, va rog, o auzi pe Ileana cteva clipe n urma. Sa va prezint un bun prieten
    al meu, pictor. Stefan
    Viziru, pictor, repeta ea apasnd cuvintele. Ati auzit desigur de el. E un pictor
    de mare talent...
    Cum sa nu?! cum sa nu?! spuse un domn n vrsta, care se sprijinea ntr-un baston. Cun
    oastem. Felicitarile
    mele. Ma bucur de cunostinta, spuse strngnd viguros mna lui Stefan. Dumnealui e pic
    tor, se adresa, cu glas
    raspicat, femeii de lnga el. Pictor. Picteaza.
    Rostea prima silaba cu o forta neobisnuita: Pic-tor, P/oteaza, ca scurte, neaste
    ptate explozii, repede sugrumate.
    Doamna ntinse mna si se nclina cu respect. Era o femeie foarte batrna si parea speri
    ata.
    Doamna si domnul Theodosiu, continua Ileana prezentarile. Buni prieteni ai lui t
    ante Alice. Domnul
    Theodosiu a fost mare proprietar. Sunt buni prieteni cu tante Alice. Trebuie, de
    altfel, sa ma duc s-o scol, adauga
    ea cu un zmbet. Va tot asteapta de vreun ceas si mi-e teama ca a adormit...
    Iesi repede, facnd cu ochiul lui Stefan.
    Cum merge cu pictura, tinere?! l ntreba domnul Theodosiu cautnd un scaun pe care sa
    se aseze.
    MIRCEA ELIADE
    Bine, cred ca merge destul de bine, spuse el ncercnd sa zmbeasca. Se simtea deodata
    vlaguit si ridicol si
    nu stia ce-ar mai putea spune ca sa
    nu se mai simta ca un hot surprins n flagrant delict, ca un vicios care si-a ascu
    ns ani de-a rndul pacatele, si e
    descoperit dintr-o data n mijlocul unei multimi, e descoperit tocmai cnd se astept
    a mai putin.
    Felicitarile mele! vorbi domnul Theodosiu, asezndu-se.
    Ce spune? l ntreba doamna Theodosiu, plecndu-se spre el, si fara sa cuteze a ridica
    privirile spre Stefan.
    Parca a spus ceva...

    A spus ca merge bine, racni domnul Theodosiu. Dnsul e pictor. Picteaza. E pictor
    de talent. Spune ca merge
    bine cu pictura. A spus ca-i merge bine...
    n orele lui libere Vadastra avea obiceiul sa urmareasca femeile care i se pareau
    frumoase si elegante. nainte de
    caderea serii, se plimba pe Calea Victoriei, la ntretaierea cu bulevardul Elisabe
    ta, si privea cu multa ndrazneala
    femeile care treceau pe lnga el. De cele mai multe ori se multumea cu aceste priv
    iri taioase, insolente, prin care
    izbutea sa-si imprime macar pentru o fractiune de secunda vointa lui de posesiun
    e.
    Cnd, nsa, o femeie i se parea de o exceptionala frumusete, ncepea s-o urmareasca. nd
    ata ce iesea din puhoiul
    care napadea, la acea ora, spre Calea Victoriei, se apropia de ea, o privea fix,
    i zmbea, si repeta aceasta
    manevra de mai multe ori. Uneori, i vorbea, folosind aceleasi fraze: mi dati voie s
    a va conduc, domnisoara?"
    sau: Asa de frumoasa, si totusi singura?!" Rareori mai adauga ceva, deoarece Spir
    idon astepta ca tnara sa-i
    raspunda, si vaznd ca acest raspuns ntrzia, credea ca n-a auzit bine cele ce-i spus
    ese, si le repeta de mai multe
    ori. Dar, de obicei, n-apuca sa intre n vorba, pentru ca tnara ori se urca ntr-un t
    ramvai, ori se ntlnea cu
    cineva, ori ajungea acasa.
    Odata, ntr-o seara de la nceputul lui mai, o femeie, care i se paruse foarte frumo
    asa, se opri n fata unei vitrine
    luminate. Asta a facut-o pentru mine!", si spuse Spiridon, dar nu ndrazni sa se apr
    opie. Poate ca ar fi ndraznit
    daca ar fi stiut ce sa-i spuna. nsa nu avea pregatite dect aceleasi fraze stereoti
    pe, si toata nadejdea lui era ca
    tnara sa-l ntrebe ceva. Bunaoara: De ce ma urmariti, domnule, cu atta insistenta?" L
    a care el ar fi raspuns:
    ngaduiti-mi, mai nti, domnisoara, sa ma prezint. Sunt avocatul Vasilescu-Vadastra, d
    octor n drept, si va
    nchipuiti ca un om de situatia mea nu si-ar fi permis sa fie att de indiscret, dac
    a n-ar fi avut un motiv destul de
    serios. Ei bine, domnisoara, dati-mi voie sa va spun ca am remarcat figura dumne
    avoastra, expresia
    dumneavoastra mai ales, nca de acum cteva zile, cnd v-am zarit pentru ntia oara..." S
    i conversatia ar fi
    urmat, nu se ndoia, ntr-un ritm foarte vioi. Sau, tnara, auzindu-l ca-i spune domnis
    oara", ar fi putut sa se
    ntoarca si sa-i spuna: Nu va suparati, dar sunt maritata de (sa zicem) doi ani". L
    a care el ar fi replicat imediat:
    mi dati voie sa va marturisesc, domnisoara, ca nu
    NOAPTEA DE SNZIENE
    va cred. Pareti att de copilaroasa si de frageda nct..." Era sigur, apoi, ca tnara c
    asatorita nu i-ar mai fi rezistat.
    Spiridon avea o nelimitata ncredere n forta de seductie a verbului sau. Dar, neaju
    torat, nu stia ce sa spuna.
    Femeia parea ca studiaza cu destula atentie vitrina. Pe mine ma asteapta!", refle
    cta din nou Spiridon. Si,
    aproape fara sa-si dea seama, facu un pas spre ea.
    Frumoase lucruri! ncepu el la nimereala, nendoindu-se ca tnara, care ntrziase atta ca
    sa-l provoace, va
    spune ceva.
    Femeia ntoarse ntr-adevar capul, dar expresia lui Spiridon era att de comica
    monocl
    ul parea pus exact
    pentru o asemenea mprejurare, ochiul celalalt o sorbea cu o speriata aviditate, l
    asnd obrazul inert, cu urma unui

    zmbet coclit n coltul gurii


    nct izbucni n rs si se departa cu un gest blnd de dispre
    Spiridon ramase
    aiurit, nestiind daca ar mai trebui s-o urmareasca sau ar face mai bine sa renun
    te.
    ' Nu stii dumneata cine sunt eu! i striga dezmeticindu-se. Ai sa afli dumneata ntro buna zi de mine!...
    Amuzata, femeia mai ntoarse o data capul, dar dnd cu ochii de monoclul acela att de
    pretentios pentru figura
    si hainele lui Spiridon, ncepu iar sa rda si grabi pasul.
    Degeaba rzi! striga Spiridon, lundu-se dupa ea. Ai sa vezi dumneata mai trziu cine
    sunt eu! Tine bine
    minte!...
    Dar la primul colt de strada si reveni si nceta s-o mai urmareasca. Adevarul este c
    a nu stie cine sunt, si spuse
    el. Ma ia drept un foarte oarecare, si nu e vina ei, pentru ca nu ma cunoaste. D
    aca m-ar cunoaste, n-ar mai rde
    asa. Dar, odata si-odata, tot am s-o ntlnesc eu sau poate chiar ea are sa vrea sa
    ma ntlneasca. Are sa vada
    ea atunci!..."
    Alteori Vadastra pndea pe strazi laturalnice ntoarcerea tinerelor fete de la lucru
    , ndeosebi modistele,
    croitoresele. Niciodata nu s-ar fi gndit ca ar putea ntretine o legatura cu o asem
    enea fata; dar i placea sa-si
    exercite puterea asupra lor, sa-si verifice farmecul. Nu izbutea ntotdeauna sa in
    tre n vorba, pentru ca fetele ori
    pufneau n rs, ori grabeau pasul. Dar erau unele care se lasau acostate si Spiridon
    le dadea ntlniri pe strazi
    obscure, unde stia ca nu risca sa fie recunoscut. De altfel nu ncuraja niciodata
    stabilirea unei legaturi si, dupa un
    anumit numar de ntlniri, disparea fara urma. Ceea ce cauta el n asemenea aventuri e
    ra voluptatea initiala, cnd
    si verifica puterea de seductie asupra unei necunoscute, si primele ceasuri de be
    tie verbala, care-i ngaduiau sa
    se descopere n integritatea lui, ascunsa sau fragmentar revelata celorlalti oamen
    i.
    Dupa prima ntlnire, Vadastra avea obiceiul sa-si invite tovarasa la una din cofeta
    riile de cartier sau n cte un
    birt foarte retras, unde nu o data ceruse o camera separata, ca sa poata vorbi n
    toata voia. De altfel era destul de
    generos si cerea lucruri scumpe, pe care nu ntotdeauna le gasea, comanda din vinu
    rile
    MIRCEA ELIADE
    60
    cele mai bune si, la socoteala, scotea portmoneul cu un gest de milionar, abia a
    runcndu-si ochiul pe nota de
    plata, lasnd n farfurie bacsisuri neobisnuite pentru acel local.
    Hei, fetito, eu nu sunt ca d'aia care-i stii tu, ncepea Spiridon ncruntat, pierdevara si ncurca-lume... Eu sunt
    un om cu personalitate... Nu pot eu sa-ti spun toate, ntelegi... Dar daca ai sti
    cine sunt eu... Eu nu ma uit la bani.
    Ce poate sa nsemne cincizeci, o suta sau chiar cinci sute de mii de lei? Daca as
    fi vrut, as fi fost pna acum
    milionar. Dar n-am vrut, nu ma intereseaza. Ce nseamna aia, milionar?! Sunt attia
    milionari si uita-te la ei, ce
    fac? Duc aceeasi viata ca si ceilalti oameni. Pe mine, toate acestea nu ma inter
    eseaza. Eu urmaresc altceva, eu
    am un ideal n viata. Daca ai sti!... Dar nu pot sa-ti spun...
    Fata l asculta, creznd numai n parte cele ce-i spunea, dar nu mai putin impresionat
    a de volubilitatea si
    siguranta lui. Vadastra sovaia mult nainte de a se destainui. ncepea ceva, apoi se

    oprea, o privea banuitor, rdea


    nervos, repeta cu anumita disperare n glas:
    Nu pot eu sa-ti spun toate, ntelegi...
    Degeaba te uiti asa la mine, e
    greu sa stii cine sunt. Nici nu-ti trece prin cap... Eu, asa ca sa ma mai amuz,
    fac cteodata semn unei fete dragute
    pe strada. Am si eu nevoie, ntelegi, sa mai respir, sa mai iau aer... Dar ncolo, a
    bia daca-mi mai vad capul de
    treaba. Si, slava Domnului, daca ar fi sa caut femei, apoi ar fi de-ajuns sa fac
    un semn. Si femei bine, din nalta
    societate... Ce stii tu?!... Viata asta e plina de surprize. Uita-te la noi: n lo
    c sa fiu acum ntr-un salon elegant, n
    mijlocul a ce are mai distins Bucurestiul, am venit cu tine ntr-un birt infam. De
    ce?! Ei, nu pot sa-ti spun, dar
    daca ai ntelege te-ai minuna si tu...
    Altadata, daca tnara era mai pretentioasa si-l ndemna sa mearga ntr-un restaurant l
    uxos sau la cinematograf,
    Vadastra refuza lasnd sa nteleaga ca ar putea fi vazut de unul din cunoscutii sau p
    rietenele" lui.
    Nu pot sa-ti spun numele, ma-ntelegi de ce, dar tot ce-ti pot spune este ca e un
    a dintre femeile cele mai
    frumoase si mai elegante din Bucuresti. Nu vreau sa am discutii cu ea. E o femei
    e inteligenta, moderna, nu ca mar
    controla ce fac si cu cine ma ntlnesc, dar ntelegi, e femeie, tine enorm la mine, s
    i ar putea sa-i spuna cineva
    ca ne-a vazut mpreuna...
    Sau daca fata schimba tactica, ncercnd sa-l necajeasca si amenintndu-l cu degetul,
    de cte ori el pomenea de
    legaturile amoroase, Spiridon o ncuraja.
    Da, spunea el mngindu-si cu unghia mustata, aici ma dau batut. Trebuie sa recunosc
    ca ai ghicit: mi plac
    femeile. Daca as avea timp sa ma ocup de ele, n-as mai prididi. Dar n-am timp. A
    m alte lucruri de facut n viata...
    Uneori n cursul unor asemenea convorbiri, Vadastra ncepea sa-i explice tovarasei s
    ale secretul succeselor lui la
    femei.
    Ai observat si tu asta, nu e nevoie sa fii frumos ca un manechin ca sa te placa
    femeile; o femeie inteligenta si
    rafinata nu e atrasa de asemenea barbati.
    61
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Lor le plac oameni interesanti, barbatii care au personalitate, si au vointa, si
    au un tel n viata. Un asemenea
    barbat impune oricui. Dar mai ales femeilor bine, femeilor culte, distinse. Eu n
    u pot sa spun despre mine ca sunt
    frumos. E adevarat ca am o figura foarte interesanta, si asta atrage ntotdeauna.
    Dar mai e ceva, n afara de
    figura; e personalitatea. Eu am personalitate. Asta e ceva foarte rar n zilele no
    astre. Unde te uiti, nu vezi dect
    barbati lipsiti de ideal, fara vointa, inculti, prosti. Se cred cine stie ce dac
    a au ajuns sefi de cabinet la un minister,
    sau deputati. Ce nseamna sa fii deputat? Ce ai cstigat cu asta? Exista ceva mult m
    ai interesant, ceva care
    merita... Nu-ti pot spune toate, dar ntelegi... De aceea o femeie distinsa cauta n
    totdeauna ceva exceptional, o
    personalitate. Femeia care m-a iubit pe mine, distinsa doamna Zissu...
    Dar n clipa urmatoare regreta ca pronuntase numele doamnei Zissu si, dupa o scurt
    a sovaire, rencepea sa
    vorbeasca despre personalitate.
    Ghici cu cine m-am ntlnit astazi? o ntrebase Stefan.
    Cu profesorul Antim.

    Dar n noaptea aceea nu-l visase. Raspunsese asa, la ntmplare. Si totusi, cu el se ntl
    nise Stefan.
    Mi-a spus sa trec odata sa-l vad, sa-mi arate colectiile. Spune ca are lucruri e
    xtraordinare...
    Antim. Ioana si aminti de prima ei noapte la clinica, de visul care-o nspaimntase a
    tunci. I se paru ca trecuse
    foarte mult timp de-atunci. Copilul (17 februarie), febra de lapte, rentoarcerea
    acasa, spaima cea mare (cnd l
    auzise tusind, necndu-se brusc, si crezuse ca nu mai respira). Si pe urma, ntr-o di
    mineata, descoperise ca se
    facuse foarte frumoasa. Stefan descoperise lucrul acesta: ca era din nou frumoas
    a, ca se facuse chiar mai
    frumoasa ca nainte. n oglinda, ntreaga, goala, se privise si ea: trupul nalt, balai,
    parca se mplinise, ochii i se
    limpezisera; numai obrazul parea schimbat. Intervenise ceva, o lumina discreta,
    un sentiment de triumf, de
    orgoliu chiar, care o schimbase, fara sa nteleaga cum.
    Mai bine m-as fi dus sa-l vad pe Antim, i spusese Stefan n acea seara de aprilie,
    cnd se ntorsese abatut
    acasa. n loc sa ma fi dus la Biris ca sa discutam problema Timpului, mai bine m-a
    s fi dus la Antim...
    Ioana l simti ca e abatut. Dar copilul avea temperatura si era preocupata.
    Mi se pare ca are putina febra, i spuse. Nu cred ca e ceva grav. A mai avut asa s
    i alaltaieri... Ce s-a ntmplat
    la Biris? l ntreba ea.
    mi pare rau ca m-am dus, spuse Stefan.
    Intra n biroul lui, dar reveni foarte curnd. i plpia o lumina tulbure, necunoscuta, n
    ochi.
    MIRCEA ELIADE
    62
    mi pare rau ca m-am dus, repeta cu un glas schimbat. Ne-am apucat sa discutam des
    pre Timp. Biris
    pretindea... Dar, n sfrsit, nu prea are importanta ce pretindea el; am sa-ti spun
    alta data. Voiam doar sa te ntreb
    daca mai crezi ca se pot iubi doua fiinte deodata...
    Ioana l privi lung, palind usor. I se paru ca e zvrlita napoi, ntr-un timp al carui
    gust ncepuse sa-l uite. Marea
    Scena, si aminti ea brusc; acum ncepe Marea Scena."
    Evident, continua Stefan cu acelasi glas, nu esti obligata sa-mi raspunzi acum,
    pe loc. Daca vrei, stam de
    vorba dupa masa, sau mine la dejun...
    Mine la dejun avem pe Raducu si pe Adela, vorbi ncet Ioana. A trebuit sa-i invit.
    Adela n-ar fi plecat nici
    pna acum daca nu-i invitam pentru mine, la masa.
    Se mira ea nsasi ascultndu-se vorbind. si lasase bratele sa-i atrne, moi, de-a lungu
    l trupului. Acum are sa
    nceapa Marea Scena." Dar Stefan parca nici nu auzise ce-i spusese. O privea foart
    e adnc si ncepuse sa
    zmbeasca.
    Ai vazut si tu ce lumina extraordinara a fost astazi, spuse. Venisem sa te iau l
    a plimbare...
    Mi-am nchipuit, sopti Ioana zmbind. Mi-a parut rau...
    Ce lumina extraordinara, repeta Stefan, scaznd si mai mult glasul. Puteai ntelege
    orice ntr-o asemenea zi,
    puteai patrunde orice taina; parca vedeai de-a dreptul n firea lucrurilor. Astea
    nu sunt ceasuri ca toate celelalte
    ceasuri... De aceea te ntrebam: tu crezi ca se pot iubi doua fiinte deodata?... M
    ai bine zis, as fi vrut sa te ntreb n
    dupa-amiaza asta. Acum, cred ca e prea trziu. Poate ca nici nu te-as ntelege daca
    ai ncerca sa-mi explici.

    Se aseza pe scaun si, fara s-o priveasca, si continua monologul.


    Daca as fi fost pictor, cred ca asta m-as fi trudit sa nteleg: cum s-ar putea pas
    tra, ntr-un tablou, un anumit
    timp ntru totul prielnic revelatiilor, un anumit moment calitativ deosebit de res
    tul momentelor care alcatuiesc
    Timpul cosmic? Cum as fi putut pastra, macar pentru propria mea folosinta si bea
    titudine, ceasurile dupaamiezei de astazi, lumina, gustul, misterul lor? De aceea ma gndeam: tu, care ai
    cunoscut de-a dreptul,
    nemijlocit, acest mister al iubirii a doua fiinte...
    n acea clipa, Ioana auzi copilul scncind, si alerga spre leagan. Abia avu timp sa
    spuna:
    Iarta-ma, te rog!
    Stefan se ntoarse absent n birou. Zadarnic asteptase ea, nfiorndu-se, sa-i puna din
    nou ntrebarea ntr-una din
    zilele urmatoare. Stefan parea ca uitase. O singura data, aproape doua luni mai
    trziu, ntr-o zi de la nceputul lui
    iunie, Ioanei i fu teama. Stefan se ntorsese plictisit de la birou, oarecum abatut
    . Dar era vorba despre altceva:
    trebuia sa plece chiar a doua zi la Sighisoara.
    Nu nteleg de ce m-au trimis tocmai pe mine, dar trebuie sa ma duc.
    63
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Stefan pleca adesea n misiune n strainatate, cnd se pregateau acordurile comerciale
    , dar niciodata pna acum
    nu fusese trimis n provincie. O chestiune de arbitraj, crezu ca ntelege Ioana; dar
    nu era sigura ca ntelesese
    bine. Stefan pleca n dimineata urmatoare si lipsi aproape o saptamna. i telefona n f
    iecare seara. Vorbea mai
    mult Ioana; doar o singura data l ghicise tulburat, fericit, si atunci vorbise nu
    mai el. Cred ca am sa ma apuc de
    pictura, i spuse. Am sa te nvat si pe tine. Cred ca o sa fim foarte fericiti amndoi
    ", adaugase. Si i mai vorbise,
    repede, precipitat, despre primavara, despre un om extraordinar", Anisie, despre
    livada lui de pomi roditori.
    La ntoarcere, Ioana ramasese surprinsa ntmpinndu-l. Parca ntinerise. O lumina nentelea
    sa i scalda
    necontenit figura.
    Am ntlnit un om extraordinar, ncepuse el. Si acum sa-ti spun ca si eu, n felul meu,
    si fara sa stiu,
    descoperisem ceva. ncepusem sa profit de o posibilitate deschisa...
    Apoi trecu n odaia de baie, si facu dus si iesi n halat ca sa-si caute un costum. E
    ra o dimineata clara,
    sclipitoare, si se vestea arsita.
    Trebuie sa ma integrez ritmurilor cosmice, spuse el trecnd pe lnga Ioana. Este si
    acesta un mare secret. Lam nvatat de la Anisie. Trebuie sa-mi aleg un costum potrivit cu ritmul cosmic, a
    dauga zmbind.
    Stefan se mbraca si pleca la minister. Peste doua ceasuri i telefona spunndu-i sa n
    u-l astepte la masa. Parea
    abatut. O fi avnd plictiseli cu arbitrajul de la Sighisoara", si spuse Ioana. Dar cn
    d, pe seara, Stefan i telefona
    din nou anuntnd-o ca nu vine nici la cina, Ioana se tulbura.
    Ce s-a ntmplat?! ntreba ea, n soapta. Sper ca nu e nimic grav... Dar Stefan nu o mai
    auzise. Telefonista de
    la centrala ministerului
    ntrerupsese convorbirea.
    n acea seara, iesind de la minister, trecu pe la cafenea sa-l caute pe Biris. Se
    opri o clipa n prag si-si roti
    privirile n sala. Nu era, si Stefan se ndrepta agale spre strada Macelari. l ntmpina
    doamna Porumbache. Biris

    nca nu se ntorsese acasa, dar l pofti sa intre si sa bea o tuica, asteptndu-l.


    Sunt cam grabit, minti el. Am sa ma rentorc peste vreun ceas. Pleca, si ncepu sa-l
    astepte plimbndu-se pe
    strada, n dreptul statiei de
    tramvai. Fusese o zi calda si acum, la caderea noptii, curtile si gradinile erau
    din belsug stropite. Razbatea de
    pretutindeni miros de pamnt proaspat si de trandafiri. Cteva ferestre ramasesera d
    eschise. Se auzea, la capatul
    strazii, un pian. Un baiat de liceu se opri o clipa sa asculte, apoi si aprinse,
    pe furis, o tigara, si-o ascunse n
    pumn, si trecu mai departe. Stefan se apropie si el de fereastra. Cineva ncerca s
    a cnte Sylvia Valse, dar se
    poticnea mereu la aceeasi masura si rencepea srguincios, fara elan. Stefan simti c
    a i se face foame si
    MIRCEA ELIADE
    64
    se hotar sa se rentoarca, oprindu-se n drum la o crciuma. Cteva clipe n urma cineva l
    rase de brat.
    Aici erai, maica? exclama doamna Porumbache. Pai, de ce nu mi-ai spus ca-ti plac
    e fata? E a lui Trei-ochisub-plapuma.
    Asa-i spunem noi, ca tata-su era chior de un ochi. Dar are avere frumoasa. Casel
    e astea-s ale lor. Si
    au si pravalia aia noua pe Lipscani: La trei fazani", asa-i spune...
    Ma duceam sa-mi iau niste tigari, adauga ea dupa un rastimp. Dar daca nu ti-e so
    mn, mergem aici n colt, la
    crciuma, si-ti povestesc eu pe ndelete. E un negustor cinstit... Ma tratezi cu un
    vin?
    Tratez, spuse Stefan.
    Se asezara la o masa aproape de usa, ca sa-l poata vedea pe Biris cnd s-o ntoarce.
    Trebuie sa treaca pe aici, spuse doamna Porumbache, ca vine cu tramvaiul numarul
    14...
    Ofta si dadu peste cap paharul cu vin.
    Pacat de el, ca n-ar fi baiat rau, ncepu, dar daca nu ma asculta... De cnd i tot ba
    t capul sa se nsoare cu o
    fata bogata! Cte nu i-am gasit! Fete cinstite, de negustori, nu haimanale d-alea
    de studente. Uite, ca venise
    vorba: fata lui Trei-ochi-sub-plapuma. Stie frantuzeste, cnta la pian, si ce aver
    e are. El era un prlit cnd l-am
    cunoscut eu nti. Venea la noi, n Ferentari, sa-i gireze barbatu-meu polite. Avea un
    magazin de fierarie.
    Magazin, vorba vine: o dugheana, cu cteva pachete de cuie si o legatura, doua de
    tabla. Si acum are nu stiu cte
    milioane! Ai mai pomenit asa ceva?!... Sa nu-ti iei lumea n cap?!...
    si umplu al treilea pahar si ncepu sa soarba ncet, gnditoare.
    Numai ca, fiecare om cu necazurile lui... Fata asta, de cnta la pian, nu e fata l
    ui. A facut-o nevasta-sa cu un
    locotenent. A ajuns si asta bine acum; e colonel. E nsurat, are copii... Chioru'
    stia ca nu-i fata lui, dar cum n-avea
    copii, s-a bucurat. Mai ales ca-i mergea bine, de pe atunci. si deschisese praval
    ie n Lipscani, lnga noi. Ca
    barbata-meu mi spunea: Uite si pe prapadim' asta ca vine n Lipscani!..." Dar i-a me
    rs bine; s-a nteles cu unul
    de la o societate, si faceau afaceri mpreuna: ridicau preturile pe factura si res
    tul l mparteau ntre ei; au furat
    statul, cum se spune. Dar ce, parca altii nu fura?!... La ce ne-a folosit daca a
    m fost cinstiti? Uita-te la Petrica:
    muritor de foame!... N-ar fi fost mai bine sa faca si el politica, asa cum face
    baiatul chiriasului?
    Se opri o clipa, apoi nchise ochii si zmbi, furata.
    Numai un an, doi as vrea sa mai fiu bogata, ofta ea, sa mai fiu si eu om n rndul o

    amenilor: cu trasura cu doi


    cai, si vara sa ma duc la bai, la Cali-manesti!... Hei! dar nu mai apuc eu toate
    astea. N-am avut noroc!... Adica, lam
    avut, dar n-am stiut ce sa fac cu el... Credeam ca ce-ai o data, ramne al tau
    65
    NOAPTEA DE SNZIENE
    pna la moarte. Ca de averea ta nimeni nu se poate atinge... Eram tnara, eram frumo
    asa; nimic nu-mi lipsea.
    Credeam ca toate astea au sa tina asa, ct mi-or place mie... Si s-au dus toate. N
    ici nu m-am dezmeticit bine, si sau
    dus... Parca nici nu-mi vine a crede!... Parca nici n-ar fi fost...
    si sterse o lacrima si cauta n buzunarul sortului batista sa-si sufle nasul.
    Dar nu-mi spusesi daca vrei sa-ti fac vorbele cu fata, adauga doamna Porumbache.
    Sunt nsurat, marturisi Stefan. Batrna l privi mirata.
    Dar vad ca nu porti verigheta, facu ea banuitoare. Pacat! adauga ea dupa un rast
    imp, ca e, poci spune, fata de
    colonel.
    l ntlni pe Biris cobornd din tramvai, cnd se hotarse sa se ntoarca acasa.
    Te caut de doua ceasuri, i spuse. Voiam cu orice pret sa-ti vorbesc... Biris pare
    a absent, obosit. Tragea ostenit
    din tigara.
    Am fost la unul, Mihai Duma, tocmai la Cotroceni. Am umblat toata ziua. Sa ne as
    ezam o clipa undeva,
    adauga cautnd din ochi o banca.
    Hai mai bine la crciuma, propuse Stefan. Am multe sa-ti spun... Se asezara la o m
    asa din fundul gradinii.
    Am fost tocmai la Cotroceni, vorbi din nou Biris, zvrlind plictisit mucul de tiga
    ra care i se stinsese n coltul
    buzelor. Ce-am putut umbla si azi...
    Cum i spuneam si Ilenei atunci cnd am discutat problema timpului, ncepu deodata Ste
    fan, dupa ce umplu
    paharele, nici cariul, nici maseaua ajunsa n cmpul mortii nu m-au convins. Stiam a
    sta mai de mult, o stiam de
    cnd am nceput sa pictez. Dar acum am si o dovada palpabila: l am pe Anisie...
    Biris sorbi nsetat jumatate din pahar, apoi l umplu iar cu sifon si-l dadu repede
    peste cap.
    Mai spune o data, facu el. N-am prea nteles bine ce mi-ai spus. Mi s-a parut ca v
    orbeai de pictura...
    Acesta era un secret, continua Stefan cu aceeasi nsufletire, dar acum ti-l pot sp
    une si dumitale. n orele mele
    libere, pictez. Dar nu de asta venisem sa te vad. Venisem sa-ti vorbesc de Anisi
    e.
    Biris l privi patrunzator, si trecu usor mna peste parul rar din crestet, apoi l ntre
    ba, cu un glas obosit:
    Cine e persoana?
    E omul cel mai extraordinar pe care l-am cunoscut. Locuieste lnga Sighisoara. Acu
    m, ca l-am cunoscut, nu
    mai regret att de mult ca i-am vorbit Ilenei de pictura mea...
    Ileana e sotia dumitale? ntreba Biris umplndu-si din nou paharul.
    MIRCEA ELIADE
    66
    Nu, spuse Stefan pe un ton oarecare. Pe sotia mea o cheama Ioana. Ileana e o fat
    a pe care am cunoscut-o anul
    trecut, si de care cred ca sunt ndragostit.
    Se opri o clipa, pierdut n gndurile lui, si zmbi.
    E curios, rencepu cu alt glas, acum, ca mi-ai spus, parca si Ileana ar putea fi s
    otia mea. Nu ma gndisem
    niciodata pna acum la asta, adauga visator. Nu ca-mi pare rau ca sunt casatorit c
    u Ioana. Dimpotriva, o iubesc
    foarte mult, foarte mult. Dar simt c-o iubesc si pe Ileana... Desi, dupa ce m-a

    prezentat, n ziua aceea, drept


    pictor, am simtit parca un fel de ura mpotriva ei. Parca mi-ar fi tradat cel mai
    scump secret. Si, ntr-adevar,
    pictura mea este un foarte mare si foarte scump secret... Dar, din fericire, l-a
    m ntlnit pe Anisie. Si tocmai
    despre el, despre omul acesta, Anisie, vreau sa-ti vorbesc...
    Intra direct n materie, l ndemna Biris vazndu-l ca a ramas din nou cu privirile pier
    dute. Cine e persoana?
    Omul asta a descoperit o mare taina, sopti Stefan aplecndu-se peste masa. A nvatat
    cum sa traiasca. Traieste
    el, ca om, ca fiinta totala
    si nu se lasa trait de tesuturile lui, de glandele l
    ui, de automatismele lui, ca noi toti,
    cestilalti...
    Dar de unde stii ca traieste astfel? l ntreaba Biris ncepnd sa-si caute pachetul cu
    tigari.
    L-am vazut cum si curata pomii din livada, ncepu Stefan cu un zmbet misterios. Stam
    pe prispa, si-l
    observam. Atunci l-am nteles. M-am convins ca munca lui e de o alta calitate dect
    muncile noastre. Eram
    pregatit, de altfel, pentru asta, continua Stefan dupa o scurta pauza, pentru ca
    ceva din beatitudinea asta o
    cunoscusem si eu cnd pictam. Numai ca, n cazul meu, nu era vorba de o munca respon
    sabila, cu un obiect
    precis, ca n cazul lui. El si curata pomii de omizi. l observam si-l simteam cum er
    a prezent n fiecare gest. n
    fata pomului nu era distrat, nu se gndea la nimic altceva. Dar ghiceam ca pomul a
    cela i se revela n totalitatea
    lui. Nu era un simplu obiect, unul printre altele o mie la fel cu el, asa cum ni
    se arata noua, majoritatii oamenilor.
    Lui, pomul acela pe care-l curata, i revela, n acel moment, Universul ntreg. l vedea
    n totalitatea lui: cu
    radacinile, cu ramurile, cu frunzele si parazitii lui...
    Esti sigur ca vedea toate acestea?! l ntrerupse Biris. Esti sigur ca tot ce-mi spu
    i nu e un fel de afabulatie
    mitologica provocata de propriile dumitale extaze?!
    Vedea toate acestea si vedea nca multe altele, pe care noi nu le putem vedea, spu
    se Stefan cu gravitate.
    Statusem mult timp de vorba, n seara cnd l cunoscusem. M-a dus la el un coleg de fa
    cultate. Si tot colegul
    acesta al meu mi povestise ce s-a ntmplat cu Anisie. E un om cu ctiva ani mai mare c
    a noi. A nvatat multe; a
    urmat conservatorul la Viena, s-a apucat apoi de teologie, a studiat matematicil
    e, fizica, biologia. N-a vrut sa
    sfrseasca nimic; nu si-a
    67
    NOAPTEA DE SNZIENE
    luat nici o diploma. Acum vreo cinci, sase ani, a avut un accident; a alunecat n
    timpul unei ascensiuni si a zacut
    nu stiu cte luni; s-a crezut, la nceput, ca si-a rupt sira spinarii, dar era vorba
    de ceva mai usor. n orice caz,
    atunci, n acele luni petrecute n ghips, a avut, sa spunem, revelatia: a simtit cum
    trece timpul si a ghicit, totodata,
    ce s-ar putea face ca timpul sa nu mai treaca...
    ncepe sa devina interesant! facu Biris, ridicnd capul. Spune nainte?!
    De atunci, continua Stefan cu o brusca fervoare, el nu mai traieste, ca noi, dup
    a un orar mai mult sau mai
    putin complicat, si nu mai are un program, sa-i spunem, personal. Nu mai tine se
    ama dect de timpul cosmic: de
    zi si de noapte, de cresterea si de descresterea lunii, de anotimpuri. Si acest
    timp cosmic, dupa cte mi-a spus, va

    fi ntr-o buna zi, pentru el, abolit. Dar, deocamdata, are nevoie de Timp ca sa se
    regaseasca pe sine. Sa se
    regaseasca, adica, n sensul metafizic al cuvntului: sa ia cunostinta de fiinta lui
    plenara, integrala. Si atunci, nu
    se mai lasa distrat de la trairea fiecarui moment esential al acestui timp cosmi
    c. Pentru el, luna noua sau luna
    plina, echinoctiile si solstitiile, rasariturile si crepusculele nu au, ca pentr
    u noi, o simpla functie calendaristica.
    Fiecare din ele i reveleaza un nou aspect al ntregului, al Cosmosului. Neacceptnd n
    ici un alt timp n afara de
    timpul cosmic
    neacceptnd, n primul rnd, timpul istoric, timpul n care au loc, bunaoa
    ra, alegerile
    parlamentare, sau narmarile lui Hitler, sau razboiul civil din Spania , hotart sa n
    u tina seama dect de timpul
    n care au loc evenimentele cosmice: evolutia lunii, anotimpurile, rotatia pamntulu
    i , el se multumeste sa
    epuizeze semnificatia fiecaruia din aceste evenimente cosmice. Traieste astfel o
    nentrerupta revelatie. Te-ai fi
    convins si dumneata daca l-ai fi ascultat vorbindu-ti despre o noapte cu luna, s
    au despre namiaza de vara, sau
    despre semnificatia tuturor cntecelor de paseri si de insecte la diferite ceasuri
    ale zilei. Pentru el, Natura ncepe
    sa devina nu numai transparenta, ci si purtatoare de valori. Nu e vorba de o reg
    resiune n starea, sa-i spunem,
    animalica a omului primitiv. El descopera n Natura nu acea vacanta a Spiritului p
    e care o cauta unii dintre noi,
    ci cheia primelor revelatii metafizice: taina mortii si a renvierii, a trecerii d
    e la nefiinta la fiinta. Si omul asta,
    care e de-abia la nceputul experientei lui, a izbutit deja sa se sustraga Timpulu
    i. Nu numai timpului istoric
    caci de acest timp se poate sustrage oricine se hotaraste sa traiasca departe de
    lume, fara ziare si fara radio ,
    dar si timpului fiziologic. Desi are ctiva ani mai mult ca noi, pare cu zece ani
    mai tnar. Pare un baiat de 25 de
    ani...
    Asculta, exclama Biris, dnd la o parte, enervat, paharul gol din fata lui. Dumnea
    ta ori ti bati joc de mine, ori
    ti s-a ntmplat ntr-adevar un miracol: ai ntlnit, n carne si oase, un personaj al lui C
    iru Partenie...
    Ce vrei sa spui?! l ntreba Stefan cu un ton indiferent.
    MIRCEA ELIADE
    68
    Nu citesti Viata Romneasca! Partenie publica n ultimul numar o foarte ciudata nuve
    la: E departe stna? asa
    i spune.
    Nu nteleg ce legatura are una cu alta, vorbi Stefan.
    Ar trebui sa citesti nuvela, continua Biris. Este exact povestea dumitale. Cu si
    ngura deosebire ca personajul
    lui Partenie nu e din Sighisoara, ci din muntii Moldovei. Autorul povesteste cum
    l-a ntlnit ntr-o seara si-au
    ramas de vorba pna noaptea trziu. Si episodul cu accidentul la sira spinarii, si r
    etragerea lui la tara, si tehnica
    integrarii n Timpul cosmic, si tot ce mi-ai spus dumneata, toate acestea le-am ci
    tit acum vreo doua, trei
    saptamni, n nuvela lui Partenie.
    Nu se poate! sopti Stefan.
    Doar amanuntul cu curatatul pomilor de omizi, si interpretarea pe care i-o dadea
    i dumneata, nu-mi amintesc
    sa le fi citit acolo. Dar, evident, adauga Biris cu o usoara ironie n glas, nici
    nu si-ar fi avut rostul n nuvela:

    ntlnirea lor avusese loc ntr-o seara de toamna, si apoi, personajul lui Ciru Parten
    ie nu avea livada. Traia, parca,
    si mai singuratic, n munte; singurii lui vecini erau ciobanii de la o stna!
    Se opri si-si nalta ochii spre Stefan. Parea din nou pierdut n propriile lui gnduri
    ; si rezemase barbia n pumn si
    privea drept naintea lui, fara sa scoata un cuvnt. Tacura asa, amndoi, multa vreme.
    E de necrezut! vorbi trziu Stefan, si-si umplu repede paharul.
    Si totusi nu e nimic extraordinar, rencepu Biris. Ati ntlnit amndoi acelasi ins; un
    om destul de bizar, ce-i
    drept, dar totusi un om n carne si oase...
    E curios ca tot el, Marele Om, l-a ntlnit cel dinti, spuse Stefan silindu-se sa zmbe
    asca.
    Indiscret cum e, continua Biris, ca si cum nu l-ar fi auzit, Partenie a si scris
    o nuvela inspirndu-se din
    aceasta ntlnire. El l-a transformat n personaj. Dumneata l-ai luat mai n serios. Si,
    n fond, cred ca dumneata ai
    dreptate. Omul merita sa fie cunoscut. Oricum ar fi, de la el se poate nvata ceva
    ...
    Stefan clatina din cap.
    Nu eu, n orice caz, spuse. Si-mi pare rau. Eu va trebui sa ma multumesc cu pictur
    a...
    Dadu repede paharul peste cap, si-l umplu din nou, cu furie.
    Cu pictura, repeta el trziu ca si cum ar fi vorbit singur. Va trebui sa ma multum
    esc cu pictura...
    si trecu mna peste obraz si ncerca din nou sa zmbeasca.
    Anch'io sono pittorel exclama.
    Lua de pe masa pachetul lui Biris si-si aprinse absent o tigara.
    N-am mai fumat de ctiva ani, spuse lasnd sa arda chibritul ntre degete. Biris ramas
    e cu bratele ncrucisate,
    privindu-l. Tacura iarasi amndoi ctava
    vreme.
    69
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Cred ca e trziu, ncepu Biris. Ma simt cam obosit...
    Cum spuneai ca se numeste nuvela? l ntrerupse Stefan ca si cum s-ar fi trezit dint
    r-o lunga reverie? Cum
    spuneai ca se numeste? E departe stna? Cu semn de ntrebare?
    Cu semn de ntrebare, spuse Biris. Caci asa ncepe nuvela: povestitorul se apropie d
    e acel personaj misterios
    si-l ntreaba: E departe stna?..."
    Si crezi ca are vreo semnificatie asta, semnul asta de ntrebare?
    Nu cred, facu Biris gnditor. E o simpla ntrebare, o ntrebare ca oricare altele. Pov
    estitorul ntlneste un om
    singuratic, n munte, si-l ntreaba: E departe stna?"
    Eu totusi cred ca are o semnificatie, rencepu Stefan cu nfrigurare. n aparenta, e o
    ntrebare ca oricare altele.
    Dar daca omul acela singuratic pe care l-a ntlnit Partenie este una si aceeasi per
    soana cu Anisie, atunci
    ntrebarea ar putea avea si o semnificatie ascunsa. Bunaoara: Mai e mult pna n rai?
    Sau: E departe Dumnezeu?
    Sau: Unde e Dumnezeu? Mai e mult pna la Dumnezeu?
    Nu cred, facu Biris. Partenie e un realist, un psiholog realist. Opera lui nu ar
    e semnificatii mistice.
    Tacu si-si umplu din nou paharul. I se paru ca Stefan nu-l mai asculta si prelun
    gi tacerea, sorbind, la rastimpuri,
    din paharul prea plin.
    Si acum, pentru ca ai adus dumneata vorba, ncepu el trziu, mai pot sa-ti spun ceva
    . Mai pot sa-ti spun ca
    Anisie al dumitale nu m-a convins. Integrat sau neintegrat n Timpul cosmic, tot cm
    pul mortii ne paste, tot catre

    moarte ne mna Timpul...


    Stefan si trecu ncurcat palma pe frunte, apoi si-o lasa pe obraz si ncepu sa si-o f
    rece.
    Pacat de Anisie, vorbi el, pacat ca l-a descoperit si pe el Marele Om... Se opri
    , ncruntat. Biris si pironi
    privirile pe becul puternic din mijlocul
    gradinii; se adunasera acum nenumarati fluturi de noapte si gze verzi, stravezii,
    si-i dadeau trcoale orbeste,
    zbatndu-si aripile ca ntr-un spasm fara sfrsit, lipindu-se o clipa de sticla ncalzit
    a si apoi departndu-se ca sa
    ncerce din nou, alaturi, cu aceeasi nenteleasa, patetica indiferenta, tremurndu-si
    mai grabit aripile, revenind de
    nenumarate ori, lovindu-se cu un sunet surd, nentrerupt, de sticla lampii, pna ce
    cadeau ametite, istovite, pe
    pietris.
    Ce ma mira, vorbi Biris fara sa-si dezlipeasca privirile de lampa, este ca Parte
    nie a ajuns pna la Sighisoara si
    a ntlnit un personaj att de deosebit de preocuparile lui. El, care nu cauta dect expe
    riente" cu femeile din
    lumea buna... Acum, ar trebui sa-l ntlneasca si pe Bursuc...
    Numai ca, de data asta, nu ma retrag att de usor din joc, l ntrerupse Stefan cu un
    glas aspru, taios. Anch'io
    sono pittorel Am fost si eu la stna, l-am ntlnit si eu pe Anisie. Et in Arcadia ego
    \ Nu i-am pus ntrebarea, dar
    MIRCEA ELIADE
    70
    am sa i-o pun... -propos de semnul de ntrebare, facu el dupa o scurta pauza, si o
    lumina stranie i se aprinse
    deodata n ochi, n-ai vrea sa-mi vezi picturile? Nu le-am aratat nimanui pna acum,
    dar dumitale trebuie sa ti le
    arat...
    E cam trziu, spuse Biris, si sunt destul de obosit. Am fost pna la Cotroceni...
    Nu e nici unsprezece, facu Stefan sculndu-se brusc de la masa. Nu e trziu, si oper
    atia asta nu dureaza mai
    mult de un sfert de ceas. Mergem cu masina. Asteapta-ma o clipa doar. Vreau sa d
    au un telefon...
    Se ntoarse dupa vreo zece minute, foarte bine dispus.
    Iarta-ma, te rog, spuse. Nu-i stiam numarul si a trebuit sa-l caut n cartea de te
    lefon, si nu gaseam cartea... Dar
    bine ca era acasa. Trecem s-o luam cu masina. Ne-am dat ntlnire ntr-un sfert de cea
    s, n fata casei... Stii,
    adauga facnd semn chelnerului, la plata, e fata aceea, Ileana, de care ti-am spus
    ca m-am ndragostit...
    Anch'io sonopittorel i spusese la telefon. Vino sa-ti arat picturile. Sa-ti arat
    masina aceea care a disparut...
    Ileana sovaise o clipa si-si zvrli ochii pe ceasornic: unsprezece.
    E nepotul gene
    ralului Viziru la telefon, spuse
    lui tante Alice. Ma invita la un pre-vernisaj al expozitiei lui. Nu-l pot refuza
    ...
    Auzi claxonul n fata usii si cobor. O lovi racoarea noptii, mirosul florilor din g
    radina. Se simti deodata, fara
    motiv, fericita.
    Dumnealui e filosof, i prezenta Stefan pe Biris. Ti-am vorbit odata de el; el e a
    cela cu osul mort, cu
    avangarda n cmpul mortii... O iei la hotel Boston, pe strada Bucovinei, se adresa
    soferului.
    Apoi si aprinse precipitat o noua tigara si se mpinse catre fundul masinii.
    Da-mi voie sa te tutuiesc, i spuse lundu-i bratul. Astazi e o zi foarte importanta
    din viata mea. ntlnisem pe
    Anisie, si azi am aflat ca Marele Om l ntlnise naintea mea!...

    Cine e Anisie? l ntrerupse Ileana cu un zmbet.


    Avea din nou sentimentul acela tulbure, greu de definit, ca Stefan ncepe un joc a
    bsurd, numai de el nteles.
    E un om extraordinar, spuse Stefan.
    Extraordinar, ntari domol Biris. E chiar mai interesant dect personajul lui Parten
    ie.
    Si sunt sigur, totusi, ca semnul acela de ntrebare are o semnificatie simbolica, l
    ntrerupse Stefan. Sunt sigur
    ca tot ntelesul nuvelei sta n semnul acela de ntrebare...
    Ileana voi sa-i spuna ceva, dar Stefan nu-i lasa timp.
    Am ajuns, vorbi el repede. Aici e camera mea secreta. Va implor sa nu pomeniti n
    imanui de vizita aceasta.
    Am sa va spun eu altadata pentru ce...
    71
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Plati soferului si-i pofti sa intre. Ridicndu-si ochii, cu mirare, din cartea pe
    care o citea, portarul zmbi si-i
    ntinse stnjenit cheia de la odaie. Urcara tacuti pna la etajul doi. Era un hotel no
    u, destul de curat, dar lipsit de
    gust, ascunzndu-si anevoie saracia.
    Intrati, le spuse Stefan din prag dupa ce aprinsese lumina. Si va rog sa vorbiti
    foarte ncet, caci peretii sunt de
    paianta si se aude tot.
    Vadastra, sopti Ileana.
    Locuia acolo, arata Stefan ntinznd bratul. Acum e o camera de pasaj. Ultima oara e
    ra ocupata de un comisvoiajor
    din Brasov... Din fericire, de partea ceastalalta nu am vecini...
    Ileana privi amuzata n jurul ei. Un interior banal de camera de hotel modest, n ca
    re biblioteca ce parca statea sa
    cada si masa de lemn ncarcata cu carti pareau stinghere, aduse dintr-o alta lume.
    Trebuie sa stiti ca sunteti primii oameni care ati intrat n camera secreta, conti
    nua Stefan n soapta. Nu va
    puteti da seama ce nseamna asta pentru mine. Acesta e un secret al meu. Chiar dac
    a vi l-as spune nu l-ati
    ntelege...
    Se ndrepta spre fereastra si o deschise. Se pleca mult peste pervaz, ntorcnd capul
    catre camera vecina.
    Puteti vorbi, le spuse. Vad ca e ntuneric alaturi. Vecinul meu nca nu s-a ntors.
    Ileana se aseza pe scaunul din fata patului: Biris continua sa priveasca titluri
    le din biblioteca.
    Anch'io sono pittore\ ncepu Stefan revenind n mijlocul camerei si ndreptndu-se spre
    Biris. Mai da-mi, te
    rog, o tigara, spuse. Este a patra tigara pe care o fumez n mai putin de-un ceas.
    M-am lasat de fumat acum ctiva
    ani, dar n noaptea asta simt ca trebuie sa fumez... mi pare rau ca nu va pot oferi
    nimic, adauga el dupa ce-si
    aprinse, tremurator, tigara. Aici nu se consuma nimic. Uneori, cnd mi-e foarte se
    te, beau un pahar cu apa de la
    robinet. Asta e tot. Ca si n camera Samba, n aceasta camera secreta toate functiun
    ile fiziologice sunt oarecum
    suspendate. Cnd mi-e foame, cobor n strada si-mi cumpar un covrig. Dar nu pot mnca
    aici, nu pot urca n
    aceasta camera secreta cu un covrig, sau un iaurt, sau o punga cu fructe. Asa er
    a si cu camera Samba, adauga el
    cu un zmbet. nainte de a va revela secretul cel mare, trebuie sa va povestesc pove
    stea camerei Sambo.
    Se aseza pe marginea patului si-i privi patrunzator pe amndoi.
    Va rog sa nu ma ntrerupeti, le spuse. Acum, ca Anisie a devenit personaj literar,
    va pot revela si eu secretele
    copilariei mele. Am sa va spun povestea camerei Samba... Aveam vreo cinci, sase

    ani, ncepu el cu un glas


    nabusit, si ma aflam cu familia la Movila. Locuiam ntr-un fel de vila-hotel, care
    avea doua etaje si vreo
    cincisprezece, douazeci de camere. n sala de mese, eram
    MIRCEA ELIADE
    72
    vecinii unui grup de tineri foarte misteriosi. Mi se pareau misteriosi pentru ca
    , desi vorbeau romneste, nu
    ntelegeam prea bine ce vorbeau. Din cnd n cnd unul dintre ei rostea un cuvnt straniu,
    fara sens pentru mine,
    si atunci toti ncepeau sa exclame, sa se agite, sa ridice glasurile. Eu eram fasc
    inat de misterele lor. Si ntr-o zi,
    ntorcnd brusc capul catre masa lor, ntr-un moment cnd discutia ajunsese neobisnuit d
    e animata, am auzit pe
    unul dintre ei, pe cel care mi se parea cel mai batrn pentru ca avea mustati, l-a
    m vazut ridicnd bratul catre
    tavan, parca ar fi indicat o directie, si l-am auzit rostind cu un glas solemn:
    Sambdl Toti au amutit deodata si siau
    plecat ochii n farfurie. Apoi au repetat, pe rnd: Sambdl Sambdl... n acea clipa am
    simtit un fior necunoscut
    pna atunci: simteam ca patrunsesem ntr-un mare si cutremurator secret. Toate miste
    rele barbatilor de la masa
    alaturata erau concentrate n aceste doua silabe: Samba, si printr-o mprejurare pro
    videntiala, ntorsesem capul
    exact n momentul n care omul cu mustati aratase directia n care se afla aceasta tai
    na, Samba. Se afla deasupra
    noastra, undeva deasupra noastra, la etajul doi... Si, evident, chiar n dupa-amia
    za aceea am plecat s-o descopar.
    Noi, copiii, dormeam ntr-o camera separata, cu doica, alaturi de cea a parintilor
    . M-am prefacut ca dorm, si cnd
    am simtit ca doica atipise, am iesit, am alergat ct am putut de repede pe culoar,
    si am urcat la etajul doi. Am
    simtit ca mi se bate inima de cum am ajuns acolo, la etajul doi. Nu stiam ncotro
    sa ma ndrept, dar simteam cum
    mi se bate inima din ce n ce mai tare. Am nchis ochii, de frica, si am nceput sa ca
    lc ncet pe covor,
    ndreptndu-ma catre fundul culoarului. Nu stiu ct am mers, dar m-am trezit n fata une
    i usi, si n acea clipa am
    simtit ca acolo era Sambo. M-am ntrebat mai trziu cum de am avut curajul sa pun mna
    pe clanta si sa intru.
    Tremuram tot, si daca as fi auzit n acea clipa un zgomot mai puternic sau un tipa
    t de om, probabil ca as fi
    lesinat. Totusi, am pus mna pe clanta si am intrat... O vad si acum. Storurile er
    au lasate, si n camera era o
    penumbra misterioasa, o racoare de o cu totul alta natura dect racoarea celorlalt
    e camere n care patrunsesem
    pna atunci. Nu stiu de ce, mi se parea ca totul pluteste acolo ntr-o lumina verde;
    poate unde perdelele erau
    verzi. Caci, altminteri, camera era plina de fel de fel de mobile, si lazi, si c
    osuri cu hrtii si jurnale vechi. Dar
    mie mi se parea ca e verde. Si atunci, n clipa aceea, am nteles ce este Sambo. Am n
    teles ca exista aici, pe
    pamnt, lnga noi, la ndemna noastra si totusi invizibil celorlalti, inaccesibil celor
    exista un spatiu
    neinitiati
    privilegiat, un loc paradisiac, pe care, daca ai avut norocul sa-l cunosti, nu-l
    mai poti uita, apoi, toata viata. Caci
    n Sambo simteam ca nu mai traiesc asa cum traisem pna atunci; traiam altfel, ntr-o
    continua, inexprimabila
    fericire. Nu stiu de unde izvora beatitudinea asta fara nume. Mai trziu, amintind
    u-mi de Sambo, am fost sigur ca

    acolo ma astepta Dumnezeu, si ma lua n brate ndata ce-i calcam pragul. N-am mai si
    mtit, apoi,
    73
    NOAPTEA DE SNZIENE
    nicaieri si niciodata, o asemenea fericire, n nici o biserica, n nici un muzeu; ni
    caieri si niciodata. Ramneam,
    probabil, ceasuri ntregi acolo, pentru ca, rentorcndu-ma lnga ai mei, i gaseam agitat
    i, nelinistiti, uneori
    furiosi.
    Unde ai fost? ma ntrebau. Te cautam de trei ceasuri...
    M-am jucat, minte
    am eu. Si nici o
    amenintare, nici o pedeapsa nu ma speria. Acceptam zmbind toate: gndul ca ma voi p
    utea ntoarce n Sambo,
    ma consola. Odata, venisem acolo cu cteva bomboane n buzunar. Fara sa-mi dau seama
    , am luat o bomboana si
    am nceput s-o sug. Imposibil! Nu avea nici un gust. Si nici n-o puteam suge. Gura
    mi-era uscata. Nu-mi puteam
    misca limba. Nu puteam face nimic n Sambo. Nu mi-era foame, nu-mi era sete, nu mi
    -era somn. Traiam, pur si
    simplu, n paradis. n seara aceleiasi zile, cnd venisem cu bomboane, am observat cum
    oamenii de la masa de
    alaturi, ma priveau pe furis si vorbeau n soapta ntre ei, aratndu-ma. Evident, mi-a
    m dat eu seama, ei stiau de
    crima mea, stiau ca intrasem n Sambo cu cteva bomboane n buzunar si ca ncercasem chi
    ar sa sug una din ele.
    Cred ca sentimentul de rusine si teama ca fusesem descoperit a fost cauza indige
    stiei pe care am avut-o. Doua
    zile am zacut bolnav. Doica mi-a spus mai trziu ca vorbeam prin somn, si deliram,
    desi n-aveam febra prea
    mare. Banuiam eu despre ce puteam vorbi, dar simteam ca nu ma tradasem. Ei, ceil
    alti toti, familia, nu stiau de
    Sambo, nu ntorsesera capetele la timp ca sa vada directia pe care o indicase omul
    cu mustati. Asteptam, cu
    nerabdare, sa mi se dea voie sa parasesc patul. A treia zi, ntorcndu-ma de la plaj
    a, am reusit sa le scap de sub
    ochi, si am alergat la etajul doi. Dar n-am mai putut intra. Sambo era ncuiata. A
    m ramas acolo, zdrobit, multa
    vreme, ncercnd din cnd n cnd clanta. Zadarnic. Sambo ramnea ncuiata. Ma rugam n gnd,
    ugam asa
    cum nvatasem sa ma rog, si rosteam toate rugaciunile pe care le stiam, catre Dumn
    ezeu, Maica Domnului, si
    Iisus Christos, si ngerul meu pazitor, dar Sambo ramnea ncuiata. M-am rugat n gnd la
    omul cu mustati, mam
    rugat la toti cei de la masa lui, oameni puternici, cunoscatori de cuvinte nentel
    ese, initiati n mistere si
    puneam, apoi, tremurnd, mna pe clanta. Zadarnic. Usa nu se mai deschidea. Mi se in
    terzisese intrarea. Sambo
    mi devenise inaccesibila... Am revenit a doua si a treia zi, am revenit n fiecare
    dupa-amiaza, ct timp a durat
    vilegiatura noastra la Movila. Reveneam zadarnic. Mi se interzisese intrarea n Sa
    mbo. mi dadeam, de altfel,
    seama de asta spionndu-mi vecinii la masa. Nu mai ma priveau, nu mai ridicau glas
    urile. Vorbeau tot n soapta,
    cu fruntile plecate. Am aflat de la doica pentru ce: omul cu mustati se necase la
    plaja de la Tuzla. Nu-l mai
    adusesera aici. l transportasera direct la Constanta. Nu le-am spus nimic, dar eu
    stiam de ce se necase...
    Faceai, cu alte cuvinte, un complex de culpabilitate, l ntrerupse Biris.
    Nu, nu cred ca era asta, continua Stefan. Nu aveam nici un sentiment de culpabil
    itate. Doar ca, mi se parea ca
    stiam ceva; ca participasem la o taina,

    MIRCEA ELIADE
    74
    75
    NOAPTEA DE SNZIENE
    alaturi de toti ceilalti de la masa vecina, si ca aceasta taina implica, printre
    altele, si o moarte... Att.
    Se opri, extenuat, si-si aprinse o alta tigara.
    Dar, n fond, ce era Samba? ntreba Ileana. Ce-ar fi putut nsemna cuvntul acesta, Samb
    a?...
    Stefan zmbi.
    Nu nteleg nici eu, dar asta n-are mare importanta. Mai trziu, n liceu, m-am ntrebat
    daca tinerii aceia nu
    discutau cumva literatura, si daca toate cuvintele acelea stranii, care ma nfiora
    sera pe mine, nu erau titluri de
    carti si nume de autori. Poate ca tnarul rostise cu emfaza: Salammbo si ridicase
    mna n sus
    si mie mi se
    paruse ca rostise Sambo si aratase spre etajul doi... Dar chiar daca ar fi fost
    asa, experienta misterului nu ramne
    mai putin valabila, n fond, poate ca toate discutiile acelea literare n-aveau dect
    scopul acesta, ignorat,
    binenteles, de catre cei care le purtau, scopul acesta de a-mi revela mie experie
    nta misterului. Nu vreau sa intru,
    acum, n detalii... V-am spus povestea camerei Sambo ca sa ntelegeti de ce nu pot s
    a va ofer nimic n aceasta
    camera secreta, de ce nu pot sa va dau nici macar o dulceata. Aici, n camera secr
    eta, nu pot mnca...
    Daca am nteles bine, vorbi Biris, camera aceasta e o replica a camerei Sambo. ncer
    ci, acum, la maturitate,
    sa regasesti experienta aceea inefabila a copilariei... Un psihanalist ar spune
    ca e vorba de un complex de
    regresiune, de un infantilism...
    Nu, ncepu Stefan, nu cred ca ai dreptate. Camera aceasta secreta are alta poveste
    . E prea lunga ca sa v-o
    povestesc acum. De altfel, nici nu stiu daca as reusi s-o povestesc. Dar sunt si
    gur ca e vorba despre altceva. Miaduc
    aminte de un gnd care m-a obsedat cnd eram foarte tnar: cum as face sa pot avea si
    o alta identitate?
    Adica, sa fiu si alt om dect acela care ma stiam, ca ncepeam sa devin, un om cu o
    anumita formatie
    intelectuala, conditionat de anumite complexe sociale si morale, cu anumite gust
    uri, anumite automatisme? Cum
    as face, mi spuneam, sa pot trai si altfel dect simteam ca ncepeam a fi obligat sa
    traiesc, obligat nu numai de
    familie sau societate, ci chiar de mine nsumi, de propriul meu trecut, de propria
    mea istorie, cum ar spune Biris.
    Ca sa va dau un exemplu, mi placeau anumiti autori, si, deci, ma simteam obligat
    sa-mi placa ntotdeauna,
    pentru ca ma convinsesem ca-mi plac si simteam ca m-as contrazice daca as declar
    a ntr-o buna zi ca nu-mi mai
    plac; as fi avut, n acea zi, sentimentul ca ma contrazic, ca nu sunt consistent,
    ca nu am, cum se spune, suita n
    idei... Ei bine, n camera aceasta secreta sunt liber sa ma contrazic, liber sa cr
    ed ce-mi place, chiar daca acele
    credinte si opinii sunt efemere...
    Este, cum s-ar spune, o camera extraistorica si atemporala, facu Biris bine disp
    us, si ncepu sa rda.
    Este, binenteles, si asta, continua Stefan cu fervoare, dar mai este si altceva.
    N-am sa va pot spune tot pentru
    ca nu stiu cum as putea exprima asemenea lucruri obscure...
    Arata-ne mai bine picturile dumitale, vorbi din nou Biris. Poate o sa ntelegem de

    spre ce este vorba cnd leom vedea...


    Stefan i privi pe amndoi, pe rnd, cu gravitate, apoi si trecu mna pe obraz si zmbi.
    Tocmai lucrul asta e greu de explicat, ncepu el dupa o lunga tacere. Pentru ca pi
    cturile acestea pe care vreau
    sa vi le arat, ascund un mare secret, si daca nu vi-l revelez n prealabil, ma ndoi
    esc ca le veti putea vedea...
    Nu prea nteleg ce vrei sa spui, ncepu Biris, dar eu tot cred ca ar fi mai bine sa n
    cepi prin a ne arata
    picturile.
    Stefan tacu din nou, ncurcat.
    Mi-ai spus ca ai sa-mi arati masina, vorbi deodata Ileana. Si daca vrei sa stii
    adevarul, pentru asta am venit:
    ca sa vad masina... Daca ar fi fost vorba de altfel de picturi, poate as fi refu
    zat; as fi venit altadata sa le vad. Dar,
    mi-am spus, poate ca masina aceea de la miezul noptii nu se vede dect noaptea...
    De aceea am venit...
    Stefan continua sa taca privind-o adnc, aproape ncruntat.
    Mi-ai spus: Anch'io sono pittorel rencepu Ileana.
    Si sunt! exclama deodata Stefan. n felul meu, sunt si eu pictor. Dar e o pictura
    cu totul speciala. Ca s-o poti
    ntelege bine...
    n clipa aceea se auzi din camera de alaturi un glas puternic, cu un accent provin
    cial.
    Arata-le, domnule, pictura, si nu mai lungiti vorba! Arata-le o data, si termina
    ti, ca e miezul noptii!... Sa
    putem dormi si noi!...
    Stefan ramase ncremenit n mijlocul odaii. Ileana zmbi amuzata si-i facu semn, aratnd
    u-i cu mna spre camera
    vecina.
    Raspunde-i ceva, sopti ea repede. Raspunde-i ceva ca sa-l linistesti!... Stefan
    se apropie n vrful picioarelor.
    Crezi ca a auzit si el? o ntreba, n soapta, foarte emotionat. Crezi ca a putut auz
    i si el povestea camerei
    Samba?]...
    Nu, n-a putut, l linisti, soptind, Ileana. Stiu cnd a intrat. L-am auzit intrnd. A
    intrat de vreo cteva minute...
    Esti sigura ca n-a auzit?! ntreba din nou, tulburat, Stefan. Ileana clatina din c
    ap.
    Arata-ne, acum, pna ce nu adoarme, sopti Biris, apropiindu-se.
    Imposibil, vorbi foarte ncet Stefan. Trebuie sa va explic.
    MIRCEA ELIADE
    76
    Lasa explicatia, l ntrerupse Biris cu nerabdare. E trziu. Arata-ne macar o singura
    pnza...
    Arata-ne macar masina, sopti Ileana.
    Stefan si trecu din nou mna pe obraz, nfrigurat, agitat.
    Nu exista dect o singura pnza, spuse ei trziu. Nu exista dect una si aceeasi pnza pen
    tru toate picturile.
    De aceea spuneam ca trebuie sa va explic; ca sa stiti cum s-o priviti. Masina Il
    enei, bunaoara, este ultimul tablou
    pe care l-am pictat; dar l-am pictat pe aceeasi pnza pe care am pictat toate cele
    lalte tablouri. Si ca s-o puteti
    vedea, trebuie sa va explic cum s-o priviti; altminteri, n-o puteti recunoaste.
    Ce-are a face! exclama exasperat Biris. Dumneata arata-ne pnza, ca ne descurcam n
    oi; gasim noi masina, navea
    nici o grija...
    Daca va spun ca este una si aceeasi pnza! facu Stefan ridicnd glasul.
    Atunci de ce m-ai chemat? l ntreba Ileana. Mi-ai spus ca ai sa-mi arati masina...
    Am sa ti-o arat, vorbi Stefan, dar dupa ce-am sa-ti explic ce pictasem nainte de

    masina...
    ncapatnat mai e, domnule! exclama din nou omul din camera vecina, ncapatnat l-a mai
    facut Dumnezeu!...
    Si batu, furios, cu pumnul n perete, de mai multe ori.
    Le-o arati, domnule, sau ma duc sa chem portarul?!...
    Nu pot sa le-o arat, striga Stefan, pentru ca n-au cum s-o vada4
    !
    Atunci stingeti lumina si va culcati, tipa cu toata puterea omul din camera veci
    na. Ca daca nu, ma duc si chem
    portarul!...
    Ileana se ridicase, foarte bine dispusa si se apropie de usa.
    Haide sa mergem, sopti ea. Ne povestesti mai bine pe strada...
    Pe mine sa nu contati, vorbi enervat Biris. Eu ma duc acasa... Sunt foarte obosi
    t... Am umblat toata ziua, am
    fost tocmai la Cotroceni. Ma simt foarte obosit...
    III
    ntorcndu-se acasa dupa ntlnirea cu Voinea, totul i se paru n jurul lui feeric: mobila
    , lumina, covoarele.
    Sunt la Iasi, draga, m-am stabilit la Iasi, spusese Voinea repede, cu privirile
    plecate.
    Nu mai rdea, cu insolenta de acum ctiva ani. Se ngrasase, si femeia de lnga el parea
    slaba, cu un aer timid de
    provinciala.
    ... Am o farmacie acolo, e proprietatea ei, si aratase spre nevasta-sa. Caci si e
    a e farmacista. Ne straduim si noi
    cum putem... N-au prea mers bine lucrurile n ultima vreme... Dar, stii si tu, asa
    e la nceput...
    Vadastra se rasturna n fotoliul lui de lnga birou si zmbi. O farmacie la Iasi... O d
    ucem cam greu..." Saracul
    Voinea!... Si ct l facuse sa sufere cu ctiva ani n urma...
    Ramase asa, privind n gol. Se trezi ntrebndu-se: Are sa mai ntrzie mult raspunsul lui
    Ford?!..." i scrisese cu
    doua luni mai nainte un lung memoriu n care i comunicase planurile lui ndraznete: co
    ntrolul ntregii opinii
    publice mondiale printr-o foarte secreta asociatie de episcopi catolici si prote
    stanti, savanti cu renume universal,
    oameni politici si scriitori din toate tarile, asociatie care se oferea s-o orga
    nizeze si s-o conduca el. i scrisese lui
    Ford n mare taina, dndu-si adresa la post-restant, marturisindu-i experienta lui n
    serviciile secrete, dar staruind
    mai ales asupra importantei mondiale pe care ar putea-o avea aceasta organizatie
    , care ar aduce pacea n omenire
    si ar face nemuritor numele industriasului american. De ctiva ani, Vadastra elabo
    rase Pna n cele mai mici
    amanunte planul acestei organizatii secrete, cu ramificatii n toate capitalele gl
    obului. Lectura autobiografiei lui
    Ford l ncredintase ca numai cu o avere considerabila si un mare spirit de initiati
    va planul acesta ar
    MIRCEA ELIADE
    78
    putea fi mplinit. Si atunci, dupa nesfrsite sovairi n fata numeroaselor ciorne si p
    roiecte de memorii, i scrisese.
    ... ntr-o buna zi, nu se ndoia, ntrebnd ca de obicei la ghiseul postei, domnisoara l
    va privi cu o nedumerita
    curiozitate, si i va spune: Da, domnule, aveti o scrisoare din America!". Nici un
    muschi al fetei nu-i va tresari.
    Se pregatise de mult pentru aceasta ntmplare. Se va ncrunta, doar, putin plictisit,
    si va spune: Ah! asta era!
    Credeam ca era ceva mai interesant!" Apoi, foarte calm, va pune scrisoarea n buzu
    nar si va continua sa

    priveasca figurile femeilor, asa cum facea ntotdeauna cnd se afla n marea sala a Pa
    latului Postelor. Si tot att
    de calm va cobor treptele, sovaind ncotro s-o apuce, hotarndu-se n cele din urma sa
    se ndrepte spre Cercul
    Militar, mergnd agale, fara nici un fel de preocupare n privire. Iar apoi...
    i era greu sa aleaga ntre attea alternative tot att de mbietoare: poate ca va trebui
    sa plece n Statele Unite si
    atunci ar intra n biroul domnului Protopopescu si i-ar spune, aprinzndu-si o tigar
    a (ceea ce nu facea niciodata,
    mai ales ca fuma destul de rar): Sunt chemat n Statele Unite, mi se pune la dispoz
    itie un cec important. E vorba
    de o misiune foarte delicata; nu va pot spune dect n treacat, ntelegeti si dumneavo
    astra..." Sau, ramnnd n
    Bucuresti, i s-ar comunica din partea unei banci ca i s-a deschis un cont de, sa
    spunem, cincizeci de milioane de
    lei pe an, cu rugamintea sa fie discret si sa nu semneze cecuri dect persoanelor
    de mare ncredere. Dar de unde
    attia bani pe tine, Spiridoane?", l-ar ntreba ntr-o zi domnul Protopopescu, umilit
    ca nu putuse afla prin
    propriile lui mijloace de informare izvorul nesecat al cecurilor. El l-ar privi n
    ochi, zmbind sarcastic, apoi i-ar
    spune tragnd din tigara: Hei, sefule, ti mai aduci aminte cnd bombaneai ca nu sunt b
    un de nimic si mannc
    banii statului pe degeaba? Ei, iata ca s-au gasit altii, mai priceputi ca dumnea
    ta, care sa-mi aprecieze talentele.
    Nu pot sa-ti spun cine, dar ntr-o zi ai sa afli si dumneata".
    Si dupa aceea s-ar aseza pe lucru. Mai nti: o calatorie n America sa-l cunoasca pe
    Ford, n cazul cnd acesta nar
    cere de la nceput sa se stabileasca n Statele Unite. Apoi, nchirierea unei case ele
    gante la Sosea, cu mobila
    moderna, biblioteci, secretare (toate straine, pentru corespondenta cu persoanel
    e ilustre din alte tari). El ar aparea
    destul de rar n lume. Din cnd n cnd, ar cere sa fie invitat la receptia vreunei Lega
    tii sau la balul Ministerului
    de Externe, unde ar aparea n frac, foarte sever, neacceptnd sa vorbeasca dect cu mi
    nistrii, desi nici acestora nu
    le-ar putea spune mare lucru, ascunzndu-se ntotdeauna sub aceeasi formula: Nu sunt
    autorizat sa declar mai
    mult Excelentei Voastre, dar daca voi primi noi instructiuni, voi ruga pe Excele
    nta Voastra sa treaca ntr-o zi pe
    la birourile noastre. Dar va rog, insist chiar, multa, foarte multa discretie! C
    hestiunea este dintre cele mai
    delicate..."
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Sau, numai ca sa poata savura surpriza fostilor lui cunoscuti si prieteni, ar in
    tra uneori sa ia masa n restaurantele
    pe care le-a frecventat attia ani, si ar chema plictisit chelnerul: Draga Jeane, r
    a-am saturat de meniuri
    cosmopolite, care ncep cu eternele icre negre si sfrsesc cu eterna sampanie. Da-mi
    , draga, ceva romnesc, de-al
    nostru..." Apoi, fixndu-si bine monoclul fumuriu, ar privi de jur-mprejur, cu un a
    er de placuta oboseala si
    melancolie n acelasi timp. Ar zari pe un cunoscut. Ce mai faci? Ah, draga, despre
    mine!... Am sa-ti spun
    altadata. Proiecte, calatorii, viata agitata, mare raspundere... Dar ce sa-ti sp
    un, nu ma plng. Este o munca extrem
    de interesanta, care ar putea avea consecinte internationale de cea mai mare imp
    ortanta pentru noi, romnii, ca si
    pentru Europa ntreaga. Draga, continentul nostru e prea mic! Ceea ce face Titules
    cu la Geneva e interesant, nu

    zic nu, dar e insuficient. Problema e mult mai vasta, si e nevoie de spirit de i
    nitiativa, perspicacitate, discretie...
    Tocmai de aceea ai sa ma ierti ca nu-ti pot spune prea mult. ntelegi si tu, misiu
    nea mea e plina de raspundere.
    Nu e vorba numai de Romnia. Problema e infinit mai vasta... Sunt multumit ca mi s
    -a ncredintat aceasta
    misiune, pentru ca de ani de zile, cnd voi credeati ca nu fac nimic... lasa, lasa
    ! de altfel nici nu va acuz, pentru
    ca, ntelegi prea bine, trebuia sa tin cel mai mare secret, si voi n-aveati de und
    e sti cu cine lucrez eu... Tot ce pot
    sa-ti spun, este ca misiunea aceasta mi s-a ncredintat de catre un for internatio
    nal..."
    Sau vaznd ca intra n restaurant o femeie distinsa ntr-un grup de domni bine mbracati
    , ar privi-o absent, pna
    ce ar observa ca frumoasa necunoscuta se pleaca la urechea vecinului de masa, ca
    sa-l ntrebe cine e domnul cu
    monoclu fumuriu. Atunci, si-ar lasa privirea sa alunece nepasator asupra grupulu
    i ntreg, n situatia mea, ar
    spune prietenului de lnga el, aproape ca nu mai pot privi o femeie frumoasa fara
    sa nu am complicatii.
    Telefoane, invitatii la ceai, si tot ce urmeaza. ti nchipui ct trebuie sa fiu de pr
    udent...!"
    O farmacie la Iasi!... O ducem cam greu acum... Saracul Voinea! Daca macar si-ar
    da seama de viata pe care o
    duce... Dar, n acea clipa, auzi usa de la ascensor deschizndu-se, ctiva pasi, si ap
    oi un rs scurt, emotionat, de
    femeie. Tresari mirat, ciulind urechile. Pentru ntia oara de cnd se mutasera mpreuna
    , Baleanu se ntorcea
    acasa cu o femeie. Probabil ca una de-alea, gndi Spiridon. Si-si arunca ochii la
    ceas: trecuse de miezul noptii...
    Zadarnic pndise Vadastra a doua zi de dimineata plecarea necunoscutei; usa odaii
    lui Baleanu nu se deschise
    dect o singura data, si Spiridon, care astepta momentul acesta ca sa iasa chiar a
    tunci, prefacndu-se ca se
    ndreapta spre bucatarie, dadu cu ochii de locotenent, gata de plecare. l privi cu
    surprindere:
    MIRCEA ELIADE
    80
    Te mira ca ma vezi mbracat asa? facu zmbind Baleanu. E tinuta reglementara. Azi su
    nt de jurna pe
    regiment. Nu mai vin acasa dect mine-dimineata... S-auzim de bine!...
    ndata ce-l vazu plecat, Vadastra nu se mai putu retine si, trimitnd ordonanta sa-i
    cumpere un pachet de tigari,
    intra hotart n odaia lui Baleanu. si luase cteva carti, cu aerul ca venise sa-i napoi
    eze volumele. Se opri n
    prag, ca si cum ar fi voit sa-si ceara scuze. Dar o repede ochire n toate colturi
    le l convinse ca odaia era goala.
    Aseza cartile pe birou si ncepu sa caute, dezamagit, urmele vizitatoarei. n odaie
    plutea, ntr-adevar, un vag
    parfum feminin, si asta l ntarta si mai rau. Cauta pe sub perne, trase cuvertura, p
    rivi sub pat, n dulap, dar nu
    ntlni nicaieri nici un fel de urma, nici macar o floare, o batista, o tigara pe co
    torul careia sa se fi imprimat rosul
    de buze. Rasfoi iritat dictionarul germano-romn si gramatica, de care Baleanu nu
    se despartea niciodata,
    pastrndu-le alaturi de el, pe masuta de lnga pat. Ca de obicei nici o scrisoare, n
    ici o notita, nici macar o carte
    de vizita. Auzi ordonanta trecnd prin bucatarie si, cu cartile sub brat, iesi rep
    ede din odaie. Cnd i aduse
    pachetul cu tigari nu se putu stapni sa-l ntrebe:

    Asculta, ma, cnd a plecat conita de la domnul locotenent? Soldatul l privi mirat.
    Eu nu stiu nimic, dom'Vadastra, nu stiu sa fi fost vreo conita pe la dom'locoten
    ent...
    n dimineata aceea, trecu din nou pe la posta. Tresari cnd domnisoara i ntinse un pli
    c, dar anevoie si retinu un
    gest de enervare privindu-l. Era de la tatal lui. l deschise destul de trziu, la m
    asa, dupa ce terminase de mncat
    friptura. Afla despre noi ca suntem bine sanatosi, si te dorim din inima, cum spu
    neau batrnii nostri cnd se
    adresau odraslelor lor la catanie..." Vrea sa fie ironic, comenta mental Spirido
    n sarind rndurile. Am mai fost o
    data prin Bucuresti, capitala Romniei Mari, dar la vechea adresa nu te-am mai gas
    it, iar la cea noua, dac-o fi,
    pasa-mi-te, noi, opincarii, nu avem intrarea nici pe scara cea din dos..." Etcet
    era, etcetera, etcetera, facu enervat
    Spiridon ntorcnd pagina. Sa vedem ce mai vrea... Curnd voi veni cu niste treburi pe
    la Mariile Voastre,
    necazuri cu pamntul Saracenilor si cu o amenda a soru-tii. As vrea macar atunci s
    a ne putem ntlni, ca poate
    mai avem si noi sa ne spunem unul altuia din nevoi si greutati. Din banii care n
    i i-ai trimis luna trecuta, mi-am
    reparat surtucul, am mai platit o parte din dari si mi-a ramas si mie de un tutu
    n mai bun. Dar tare as vrea sa mai
    citesc si eu vreuna din cartile care aud ca ies la iveala cu nemiluita la Bucure
    sti, unele mai frumoase ca altele..."
    Am nteles", ncheie Spiridon mpaturind scrisoarea si bagnd-o cu atentie n buzunarul de
    sus al vestei. O data
    ajuns acasa, proceda la distrugerea ei, cu multa precautie, nu cumva sa cada sub
    privirile vreunui indiscret.
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Dupa-masa se rentoarse la posta si expedie un mandat de 2 000 de lei, dndu-si ca d
    e obicei adresa tribunalului.
    Glasul femeii din noaptea trecuta ncepea sa-l obsedeze. Nu putea ntelege cum izbut
    ise sa plece din odaia lui
    Baleanu fara ca el sa prinda de veste. Catre seara curiozitatea l dobor din nou, s
    i se ntoarse acasa, hotart sa
    cerceteze nca o data odaia. Cumparase n drum un bilet la cinematograf, si-l dadu o
    rdonantei spunndu-i ca el
    asteapta o vizita si ca ar fi bine sa nu se ntoarca acasa nainte de miezul noptii,
    iar dupa aceea sa nu mai iasa din
    bucatarie. Ramas singur, Spiridon intra n camera locotenentului si rencepu cerceta
    rea. Amintirea parfumului
    feminin disparuse. Ferestrele statusera mult timp deschise. Totusi, Spiridon nu
    pierduse speranta. Deschise
    dulapul, dar nu gasi nimic care sa-i atraga n chip deosebit luarea-aminte. Rencepu
    cercetarea buzunarelor
    tunicilor militare si ale pantalonilor. Dar, pe cnd cotrobaia, se trezi deodata e
    motionat, aproape tremurnd de
    placere, si se ntrerupse, sovaind o clipa n fata oglinzii. Ispita de a se mbraca of
    iter si a iesi sa se plimbe pe
    strada era prea puternica. Hotarndu-se brusc, scoase uniforma locotenentului, sti
    nse lumina si, cu toate ca stia
    ordonanta plecata, trecu tiptil n odaia lui.
    De data aceasta nu mbraca numai tunica, ci si puse mai nti pantalonii, ceea ce i dadu
    oarecum de lucru pentru
    ca, desi Baleanu nu era mult mai nalt dect el, era mai bine legat, si Spiridon fu
    silit sa fixeze strns bretelele si
    sa se ncinga ct putu mai tare cu cureaua. n cele din urma, rearanjndu-si monoclul si
    ndesndu-si pe cap
    chipiul, se privi n oglinda. Rasufla ctva timp n nestire, oftnd lung, nendraznind sa-

    si ia ochiul dupa imaginea


    aceea restaurata, n care se regasea asa cum se visase n copilarie: vast, martial,
    seducator. Se ncrunta, ridica mai
    sus capul, l ntoarse ncet, pna ce monoclul disparu aproape complet, si, cu coada och
    iului, se urmari n
    oglinda, rasfatndu-se sub lumina lampii. Apoi brusc, si scoase chipiul, se departa
    ctiva pasi, si izbucni ntr-un
    rs scurt, uscat, fibros. Rdea ca sa-si stapneasca emotia. Nestiind ce sa faca, se t
    rnti n fotoliu, si admira
    pantalonii militari, ntin-zndu-se ct putea mai mult, si privindu-se de sus n jos dea
    supra trupului. Dar, pe
    nestiute, emotia l stapni din nou, si atunci sari n picioare, si puse repede chipiul
    , se apropie de oglinda si,
    serios, lipi degetele de la mna dreapta, astepta nehotart cteva clipe, sovaind ntr-o
    pozitie de drepti si, n cele
    din urma, se saluta. Gestul acesta l elibera parca de o povara care i ngreuiase pna
    atunci rasuflarea. Fata i se
    lumina, si repeta mecanic salutul, desavrsind Pozitia de drepti, cnd foarte aproap
    e de oglinda, cnd n mijlocul
    odaii. Apoi, fara sa-si dea seama, se trezi facnd ctiva pasi la stnga, ctiva pasi la
    dreapta, ntoarceri pe loc,
    fiecare miscare mai dificila fiind urmata de o prezentare solemna n fata oglinzii
    si de un salut.
    82
    MIRCEA ELIADE
    O jumatate de ceas mai trziu, Vadastra se plimba prin odaie, cu pas de strada, di
    strat, dar de cte ori trecea prin
    fata oglinzii, saluta. Uneori salutul lui era respectuos si corect, alteori amic
    al, alteori indiferent sau chiar obosit,
    ca o corvoada. Se nchipuia ntlnind, pe strada, superiori, camarazi, inferiori. Nu s
    e gndise o singura clipa ca
    uniforma lui, larga si cu umerii cazuti, ar putea atrage privirile, nici ca mono
    clul negru ar putea da de banuit. De
    cnd schitase pentru prima oara salutul n fata oglinzii, hotarrea lui fusese luata;
    se va cobor sa se plimbe
    mbracat ofiter.
    De-abia cnd se vazu n ascensor ncepu sa-l ncerce teama. Nu era dect ceasul 11 si s-ar
    fi putut sa-l
    recunoasca unul dintre vecini. si scoase brusc monoclul si traversa repede holul
    de la intrare, cu capul n jos,
    preocupat. Odata ajuns n strada, porni cu pasi mari catre zona mai putin luminata
    a trotuarului, sovai ctva timp
    ncotro s-apuce, apoi se ndrepta hotart catre statia de taxiuri. Numai cnd se afla la
    ctiva pasi de masinile din
    statie si recapata aerul martial si privi cu liniste n toate partile. Soferul mota
    ia si, trezindu-se la glasul lui
    Spiridon ntoarse brusc capul si-i spuse: Sa traiti, domnule capitan!" Spiridon dus
    e masinal mna la chipiu.
    O iei spre Sosea, baiete! Si nu e nevoie s-o iei repede, ca avem timp! Noaptea e
    ra clara si nu prea calda. Pe
    bulevardul Lascar Catargiu, aproape
    de statuia Bratianu, lumea nca nu se mputinase. Vadastra privea cnd n dreapta, cnd n s
    tnga, calm, cu o
    nenchipuita fericire mocnindu-i n suflet. Aproape de un chiosc cu ziare facu sofer
    ului semn sa opreasca. Cobor
    sprinten si ducnd n treacat mna la chipiu, ceru un pachet de tigari Regale. I se pa
    ru ca femeia l priveste cu
    oarecare suspiciune, dar nu se intimida, plati, saluta din nou si se rentoarse n m
    asina fluiernd.
    La Sosea, baiete!
    Aprinse o tigara mai mult ca sa se afle n treaba si se ntinse mai comod n fundul ma

    sinii. Ajuns la Sosea, plati


    soferului, saluta si porni sa se plimbe pe alee, sigur de el. Nu ntlnea aproape pe
    nimeni, iar cnd zarea de
    departe vreo pereche
    el, civil
    ncetinea pasul si-i privea provocator, zmbind. Doar
    o singura data tresari,
    cnd auzi naintea lui, n semintuneric, zgomot de pinteni. si pregati palma pentru salu
    t, dar nu era dect un
    sergent de strada, care nu-l vazu, si trecu nainte.
    Pe la miezul noptii se hotar sa se ntoarca. Observa de-abia atunci ca umblase dest
    ul de mult, caci facu douazeci
    de minute pna n Piata Victoriei. Luminile de aici l intimidara. Mai erau destule gr
    upuri care asteptau
    tramvaiele si ctiva cheflii cntau ndreptndu-se catre Filantropie. Spiridon astepta ct
    va timp, sa vada daca nu
    sunt cumva ofiteri prin apropiere, apoi porni grabit catre statia de taxiuri car
    e se afla n cealalta parte a pietei.
    Traversnd, nsa, soseaua, dintr-un tramvai cobor un maior, si Spiridon se trezi pe n
    easteptate n fata
    83
    NOAPTEA DE SNZIENE
    lui. Simti cum l trec sudori reci pe tot trupul, dar saluta cu atta promptitudine n
    ct maiorul ramase surprins, si
    ntoarse capul sa-l priveasca. n aceeasi clipa ntoarse si Spiridon capul. Nestiind c
    e sa faca, l mai saluta o data,
    plecndu-se istovit din umeri, apoi grabi pasul. Dar i se paru ca cineva s-a luat
    dupa el, si atunci, cum i era frica
    sa fuga n plina piata, schimba directia, si cu aceeasi ardoare, se rentoarse spre
    Sosea, ndreptndu-se catre zona
    de ntuneric din care venise. Pasii se tineau nsa dupa el. Cnd ajunse sub arbori, Sp
    iridon se opri o clipa, privi la
    ceas si, ca si cum abia atunci ar fi observat ca se afla n mare ntrziere la o impor
    tanta ntlnire, o lua la goana.
    n fuga si scoase monoclul, strngndu-l nervos n pumni, trecu prin mai multe alei si nu
    se opri dect cnd i se
    paru ca din fata se ndreapta spre el o pereche. Pasii nu se mai auzeau. nainta acu
    m usor obosit, transpirat,
    silindu-se sa-si domine respiratia, tinnd gura nchisa si rasuflnd numai pe nari. Se
    ntoarse prin soseaua Jianu si
    se sui n primul taxi pe care-l ntlni n cale.
    Dar ndata ce se vazu la adapost, i trecu spaima si ncepu sa rda. Ce-ar fi putut sa-m
    i faca? si spunea. De unde
    putea el sa stie cine sunt? I-a fost mai greu pna s-a hotart sa intre n casa. Dadus
    e drumul taxiului pe o strada
    vecina, si umblase tot pe lnga ziduri, fara monoclu, privind pe furis toate umbre
    le. Fatada casei lor era bine
    luminata de un felinar. Astepta ctva timp lnga colt, nu cumva sa se mai afle cinev
    a care ar fi voit sa intre, apoi
    lungi pasul si deschise usa nervos, privind n jos. Odata ajuns n odaia lui si puse
    din nou monoclul si se privi n
    oglinda triumfator, zmbind si salutndu-se de nenumarate ori. Apoi, cu o infinita g
    rija, ncepu sa-si dezbrace
    tunica, cercetnd fiecare buzunar n parte, nu cumva sa fi strecurat din nebagare de
    seama ceva. O scutura bine
    de praf, strnse cu atentie pantalonii, curata chipiul, si, cu o agreabila emotie,
    n vrful picioarelor goale, intra n
    odaia lui Baleanu, abia deschiznd usa. Se apuca sa aseze lucrurile asa cum au fos
    t, tremurnd.
    A doua zi dimineata astepta cu oarecare neliniste ntoarcerea locotenentului, l auz
    i venind catre ceasurile opt, si
    ducndu-se imediat sa-si faca baia. Apoi Baleanu se culca, dnd ordin ordonantei sa-

    l destepte la trei dupaamiaza. Vadastra pleca n oras cu inima usoara. Se ntreba, acum, cum sa afle de la
    Baleanu, si fara ca acesta sa
    banuiasca ceva, zilele cnd va fi de jurna pe regiment, ca sa-si poata pregati din
    vreme plimbarile n uniforma
    militara. Planuia sa-si dea ntlnire cu una din cunostintele lui ntmplatoare
    croitore
    se, modiste, ucenice si
    sa mannce mpreuna ntr-o crciuma mai retrasa, n care stia ca nu risca sa fie recunoscu
    t, nici cercetat cu prea
    multa suspiciune.
    Se ntrevedea cu o limpede preciziune, trecnd pe strazi la bratul fetei, salutnd n dr
    eapta si n stnga, si
    continundu-si totodata monologul. Cred Si eu ca te surprinde vazndu-ma n uniforma, i
    -ar fi spus, caci n-ai fi
    banuit,
    MIRCEA ELIADE
    84
    dupa nfatisarea mea, care era adevarata mea profesiune. Nici acum n-ai s-o poti a
    fla n ntregime, pentru ca,
    ntelegi de ce, n-am sa-ti pot destainui totul. Sunt ofiteri si ofiteri, draga fat
    a. Majoritatea i cunosti si tu
    d-aia
    pe care i vezi pe strada, neseriosi, cu ochii dupa femei. Ofiteri de trupa, asa l
    e spunem noi, la Statul-Major. Sunt
    niste inculti, lipsiti de ambitie, cu preocupari meschine. Dar, n afara de acesti
    a, mai exista o elita, creierul
    ntregii armate. Noi ducem tot greul, noi facem planurile secrete, noi ne ocupam d
    e spionaj si contraspionaj. Unii
    dintre noi, foarte putini, se ntelege, si cei mai dotati, avem nsarcinari extrem d
    e delicate. Uneori, de o asemenea
    misiune atrna nu numai viata noastra
    asta n-ar fi nimic, ce conteaza o viata? dar
    atrna existenta tarii
    ntregi, linistea Europei, chiar. Evident, misiunea noastra ne impune cea mai mare
    discretie. Noi doi ne plimbam
    acum pe strada, ca si cum nimic nu s-ar fi ntmplat. Si deodata, vad trecnd n fata me
    a un anumit om, care mi
    face semn, n asa fel nct poti fi sigura ca numai eu am sa-l vad. De semnul acesta p
    oate atrna viata unei
    personalitati importante n tara noastra. Zic, poate, pentru ca, ntelegi si tu, nuti pot spune mai mult; am dat
    numai un exemplu, dar s-ar putea sa fie cu totul altceva; bunaoara, prinderea un
    ui primejdios spion, sau o
    declaratie de razboi, sau furtul unui document secret, si cte altele... Atunci, l
    a semnul acela, eu m-as preface cami aduc pe neasteptate aminte de ceva. M-as uita, sa zicem, la ceas, sau as rasf
    oi agenda, sa verific o adresa sau
    o ntlnire. Asta e un exemplu, ca sa ntelegi cum se ntmpla lucrurile ntre noi. Apoi, mi
    -as cere scuze,
    spunndu-ti o minciuna oarecare
    si as dispare. Unde, nu-ti pot spune, dar nici pri
    n gnd nu-ti trece n ce locuri
    extraordinare ne adunam noi, cei ctiva din serviciul de contrainformatii militare
    . Realitatea ntrece cu mult
    imaginatia, asculta-ma pe mine. Sunt cazuri cnd nici nu ne cunoastem ntre noi, cac
    i fiecare e seful unui
    serviciu secret special, si ne adunam numai cnd sunt chestiuni grave si urgente d
    e rezolvat. Dar suntem
    mbracati n asa fel nu-ti pot spune mai mult
    nct chiar daca ne-am cunoaste, nu ne put
    em recunoaste.
    Unii si schimba si glasul, si altii nu vorbesc deloc, ci scriu ce vor sa spuna pe
    o tablita, scriu, evident, cu
    majuscule, ca sa nu se tradeze... Si cte altele!... Daca ai sti macar prin ce pri

    mejdii trecem, fiecare dintre noi, ca


    sa ajungem la locul de ntlnire! Si secretele pe care le cunoastem noi! Ar fi de-aj
    uns sa spunem cteva cuvinte,
    ca sa dispara un om; si nu un oarecine, ci o figura importanta. n fond, noi, aces
    tia ctiva de la conducere, tinem
    cu adevarat destinele tarii n mna. Guvernul, ministrii, toate marimile de care auz
    i vorbindu-se n dreapta si n
    stnga, sau citesti n ziare, nu sunt dect instrumentele noastre. Papusi, draga fata,
    simple marionete n mna mea
    sau a altuia din conducere. Ce conteaza un guvern? Daca vreau eu, sau altul, l sc
    himbam cum ai zice buna
    ziua. Numai ca, pe noi nu ne stie nimeni. Conducem din umbra, asta e forta noastr
    a. Chiar daca cineva ar voi sa
    ne faca
    85
    NOAPTEA DE SNZIENE
    rau, n-ar sti cum sa ne loveasca, pentru ca suntem invizibili. Dar imediat ce am
    simtit ca un ministru, sau chiar
    un prim-ministru, vrea sa ne faca rau, l dam imediat jos. Lumea citeste a doua zi
    n jurnal ca domnul cutare a
    demisionat, dar nimeni nu stie ca e victima noastra. Si cte altele... Te-ai fi ntr
    ebat, poate, de ce merg eu acum
    cu tine, cnd as putea sa intru n cel mai elegant salon, si, mai ales, de ce ti spun
    eu tie toate lucrurile acestea
    att de importante. Mai nti, fii sigura ca nu ti-am spus nici a mia parte din secret
    ele noastre, si tot ce ti-am spus
    nu e dect un exemplu aproximativ de cum se ntmpla lucrurile n viata noastra. Iar n al
    doilea rnd, tie nici
    zic, poate, ca sa d
    prin gnd nu-ti trece care e misiunea mea n acest moment. Poate
    au numai un exemplu
    eu trebuie sa ma aflu ntr-o anumita zi, la o anumita ora, pe o anumita strada, n a
    steptarea unui mesaj extrem de
    important. Tu ai impresia ca am iesit mpreuna ca sa mncam si te ntrebi de ce-am ale
    s tocmai acest restaurant
    dosnic, cnd am fi putut cina n cel mai elegant local sau ntr-un separeu la Sosea. A
    sta e, sa zicem, impresia ta.
    n realitate, ca sa-ti dau un exemplu, eu am ales aceasta strada sau aceasta crcium
    a pentru ca astept ceva. Ce,
    nu-ti pot spune"... Vadastra filma asa timp ndelungat plimbarea lui cu o prietena
    , mbracat ofiter, si convorbirea
    care fara ndoiala ar fi avut loc. Nu se abandona dect dupa oarecare rezistenta ace
    stor reverii, ale caror delicii l
    mbatau. Dar, de data asta, ntmplarea de cu seara i justifica orice nchipuire; la cel
    dinti prilej, cnd Baleanu
    va fi plecat la regiment pentru toata noaptea, si va da cu adevarat ntlnire cu una
    din fete, si se vor plimba pna
    trziu mpreuna.
    De-abia cnd, ntr-o seara racoroasa de la sfrsitul lui august, au cobort n gara Ulm, I
    oana se simti din nou
    fericita. n acea clipa uita tot, si se strnse aproape de Stefan. Era din nou ca nai
    nte; ca nainte de Marea Scena.
    n acea noapte, nu putuse citi asteptndu-l. l auzi, pe la doua, deschiznd usa, si se
    cobor repede din pat ca sa-l
    ntmpine.
    Ce s-a ntmplat? l ntreba ea speriata. Ce s-a ntmplat cu tine?! Stefan o privi absent,
    cercnd sa
    zmbeasca. Era pamntiu si arata extrem
    de obosit. Trecu pe lnga ea fara s-o sarute si se lasa sa cada ntr-un fotoliu.
    Ce s-a ntmplat? l ntreba din nou Ioana apropiindu-se de el si apucndu-i mna.
    Tu ai citit Viata Romneasca? o ntreba el cu un efort. Tu citesti vreodata Viata Ro

    mneasca!...
    Cteodata, sopti Ioana. Dar de ce ma ntrebi? Ce s-a ntmplat?...
    L-a cunoscut si el pe Anisie, spuse Stefan. L-a ntlnit si el. L-a ntlnit naintea mea.
    .. Acesta e destinul lui,
    de altfel, adauga silindu-se sa zmbeasca. El, prototipul, el creeaza modelul; eu
    nu fac altceva dect sa-i calc pe
    urme, s
    a-l imit, sa ma modelez dupa el...
    MIRCEA ELIADE
    Ioana se aseza alaturi de el, pe fotoliu, si-i cuprinse umerii cu bratul.
    Stefan! i sopti, Stefan!...
    Ca si atunci, pe strada, continua el cu acelasi zmbet silit. Daca n-ar fi existat
    el, si existenta mea ar fi fost
    alta...
    Ioana ncerca sa-l faca sa taca, strngndu-l foarte aproape de ea. Dar Stefan se desp
    rinse usor din bratele ei, si
    rencepu:
    Viata oricarui om este n buna parte opera ntmplarii, dar n cazul nostru nu mai e vor
    ba de ntmplare. Noi
    nu ne-am ntlnit ntmplator, asa cum se ntlnesc toti ceilalti oameni. Tu m-ai confundat
    cu el, asa cum,
    probabil, m-a confundat si Anisie. Tu m-ai confundat cu cineva de care erai deja
    ndragostita...
    Nu e adevarat! tipa Ioana ridicndu-se n picioare. Ti-am spus de-attea ori ca nu e a
    devarat...
    Iar el, Anisie, continua Stefan, m-a confundat probabil cu cineva pe care-l cuno
    scuse deja, cu care mai
    statuse de vorba, si cu care se ntelesese destul de bine ca sa i se poata destain
    ui...
    Nu e adevarat! l ntrerupse Ioana, ntelegnd ca nu mai poate evita Marea Scena. Pe el
    nu l-am iubit niciodata
    asa cum te-am iubit pe tine, ndata ce te-am zarit...
    Dar tocmai asta e tragedia, vorbi Stefan cu o stranie liniste n glas, ca nu m-ai
    zarit pe mine, ci pe el. N-a fost
    un coup-de-foudre, ci o confuzie. De ce nu vrei sa ntelegi?! Eu nu existam pentru
    tine, si n-as fi existat nici
    acum daca n-ar fi fost el. Daca m-ai fi zarit, nainte de a-l fi cunoscut pe el, n
    u m-ai fi remarcat...
    Dar atunci nu m-ai fi remarcat nici tu pe mine, l ntrerupse Ioana
    stapnindu-se.
    Stefan o privi nedumerit.
    E adevarat, vorbi el trziu. Si asta e tot att de grav. Asta nseamna ca dragostea si
    viata noastra e ntemeiata
    pe un echivoc. Nimic nu ne-ar fi adus mpreuna, daca nu era la mijloc o confuzie.
    Am fi trecut unul pe lnga
    altul, poate chiar fara sa ne fi privit. Nu ne-am fi ntlnit niciodata, nu ne-am fi
    iubit...
    De unde stii?! l ntrerupse Ioana. De unde stii ca nu ne-am fi ntlnit niciodata?!
    Si vazndu-l ca tace, l cuprinse din nou n brate, nspaimntata.
    Iubitul meu! sopti. Iubitul meu! Te-as fi cautat pna la sfrsitul pamntului si tot t
    e-as fi ntlnit!...
    Daca nu exista el, n-ai fi avut cum sa ma recunosti, vorbi nsufletindu-se deodata
    Stefan. Ca sa ma poti iubi
    pe mine, ai avut nevoie de un model, a carui copie, mai mult sau mai putin perfe
    cta, eram eu... Daca macar am fi
    fost deosebiti, continua el aproape n soapta, daca macar am fi fost tot att de deo
    sebiti fiziceste pe ct suntem de
    diferiti la minte si la suflete!... Dar, asa
    87
    NOAPTEA DE SNZIENE

    cum suntem, ma simt necontenit vinovat fata de el; ca si cum i-as fi contrafacut
    semnatura si as fi ncasat o
    mostenire care nu mi se cuvenea mie, ci lui...
    Taci! tipa Ioana, speriata. Taci! Ai sa ma nnebunesti...
    Si izbucni n plns, lasndu-se sa cada moale pe bratul fotoliului. Stefan ncepu s-o mngi
    e pe par, obosit,
    oarecum absent.
    Si te iubesc, totusi, foarte mult! sopti el trziu. Te iubesc mult mai mult dect pe
    cealalta...
    Ioana se trezi brusc si-si nalta fruntea.
    ... Am ntlnit-o anul trecut, continua Stefan fara s-o priveasca, si am crezut ca a
    s putea sa va iubesc pe
    amndoua asa cum ne-ai iubit si tu pe amndoi, deopotriva. Dar mi-e peste putinta. P
    e tine te iubesc mult mai
    mult... Uneori parca m-as simti ndragostit de ea, dar mi dau repede seama ca nu su
    nt, ca mi se pare numai. Mi
    se pare asa pentru ca as vrea sa mi se ntmple un miracol: as vrea sa pot iubi si e
    u, ca sfintii, mai multi oameni
    cu aceeasi tarie cu care te iubesc pe tine. Dar nu pot... Nu te pot iubi dect pe
    tine!
    Ioana nadajduise zadarnic n acea noapte, n dimineata urmatoare, n zilele care au ur
    mat, sa afle mai mult.
    Este o fata pe care am ntlnit-o anul trecut, raspundea Stefan. Dar n-o pot iubi; n
    u te pot iubi dect pe tine...
    Tu ai avut mai mult noroc ca mine, adaugase el ntr-o zi, tu ai putut iubi doi bar
    bati n acelasi timp.
    Ioana l privise lung, cu o oboseala trista n priviri. Ar fi vrut sa-i raspunda, da
    r se simtea vlaguita, aproape
    indiferenta. Atunci ntelese deodata ct fusese de zadarnica, de grotesca chiar, Mar
    ea Scena. Nu se putuse
    stapni, n acea noapte, si nu avusese timp sa-i spuna toate acele fraze pe care le
    pregatise cu ani nainte;
    ncepuse sa plnga prea devreme. n Marea Scena pe care o repetase ea mental de nenuma
    rate ori, ar fi trebuit sa
    izbucneasca n plns mult mai trziu. Dar parca totul i se parea acum inutil, fara sen
    s. i ramasese doar o nenteleasa oboseala n toata fiinta ei, un pustiu fara nume; parca s-ar fi clatinat c
    eva n adncul ei, parca s-ar fi
    schimbat ceva n jurul ei, fara sa-si dea seama ce.
    Aici, pe pamnt strain, i spusese Stefan n Iugoslavia, stiu ca esti numai a mea. n ta
    ra, nainte de a te fi
    ntlnit, ti-au placut locuri pe care nu le-am vazut mpreuna. Dar aici, pe strazile a
    cestea, calci acum pentru ntia
    oara, alaturi de mine...
    i placea sa-l asculte vorbindu-i astfel. Si totusi ceva, n adncul fiintei ei, ramnea
    pasiv, inert. Doar cnd au
    trecut frontiera elvetiana si a stiut ca se apropie de Ulm, a nceput sa se trezea
    sca. Ajungem la Ulm", si repeta
    ea, ca si cum nu i-ar fi venit sa creada.
    Cnd era mica, mama i arata un album cu carti postale ilustrate. Punea mna pe cte una
    din ele si ntreba ce e.
    Ulm", i-a raspuns ea odata. Nu ntelegea de ce, dar numai de raspunsul acesta si-a
    amintit mai trziu: Ulm.
    MIRCEA ELIADE
    La Ulm fusese odata unchiul Li viu, fratele tatalui, pe care ea nu-l cunoscuse;
    murise cnd avea trei ani. Unchiul
    Liviu era singurul membru bogat al familiei; tatal Ioanei era profesor de istori
    e la Liceul de baieti din Trgoviste,
    iar surorile lui ramasesera n Ardeal si se maritasera cea mare cu un notar, ceala
    lta cu un preot, ntr-un sat de

    lnga Sibiu. Unchiul Liviu studiase ingineria n Germania, apoi se ntoarse n tara si i
    nstalase o rafinarie la
    Cmpina. Murise destul de tnar nca, ntr-un accident si, dupa moartea lui, tatal Ioane
    i mostenise destul ca sa-si
    cumpere o vie lnga Trgoviste si, ctiva ani n urma, cnd a fost stramutat la un liceu d
    in Bucuresti, o casa n
    cartierul Cotroceni. n ce oras din lume ti-ar place sa traiesti?" Acesta era jocul
    la moda la Liceul Regina Maria,
    n toamna cnd venise Ioana. Celelalte fete raspundeau Paris, Venetia, Napoli, Bomba
    y. Ulm", raspunse Ioana.
    Dar de ce?", o ntrebasera. La Ulm e cea mai nalta catedrala din Germania", spusese e
    a repede. Dar stia bine
    ca nu pentru asta i-ar fi placut sa traiasca acolo.
    Visul ei, n primele clase de liceu, era sa intre n corespondenta cu o fata din Ulm
    , care s-o invite la ea ntr-o
    vacanta de vara. De aceea i-a si placut sa nvete limba germana. Apoi, ntr-o zi, la cunoscut pe Dan, fratele
    colegei ei de banca, Stella Ciuceanu. Erau n clasa a patra de liceu; Dan era ntr-a
    sasea si era poet. Publica
    versuri n revistele din provincie si uneori Stella aducea revistele la scoala si
    i le arata. Dupa ce l-a cunoscut, i se
    parea adesea ca se recunoaste n fetele acelea suave si singuratice pe care le cnta
    Dan. Se recunostea mai ales
    ntr-un poem care ncepea asa: ti plimbi melancolia n burg vetust, germanic..." E Ulm!",
    exclamase ea, si
    simtea cum i se bate inima. Voise sa-l ntrebe cnd s-au rentlnit, dar n acea zi Dan ia vorbit de Tineretea
    Melaniei, romanul unui tnar scriitor, Ciru Partenie. Ce nume curios, Ciru, spusese
    Ioana. N-am auzit pna
    acum de un asemenea nume, Ciru..." Dar nici Tineretea Melaniei nu semana cu nimi
    c din tot ce citise ea pna
    atunci; un roman simplu si totusi straniu, tulburator, obsedant. Ioana se simtea
    deja ndragostita, simtea ca numai
    o dragoste ca n Tineretea Melaniei merita sa fie traita, ca numai o femeie ca Mel
    ania cunoscuse cu adevarat
    dragostea. O tulburase mai ales nceputul romanului: un tnar intrase ntr-o dimineata
    ntr-o scoala primara de
    fete dintr-un oras de la Dunare. As vrea sa consult cataloagele de acum optspreze
    ce, nouasprezece ani, spuse el.
    As vrea sa aflu numele unei fete care a nvatat aici acum vreo 18, 19 ani. O chema
    Melania..." Asa ncepea
    romanul. Nu, eu n-am cunoscut-o, spunea el. Un bun prieten al meu, care e acum bo
    lnav, la Davos, m-a rugat sa
    ma interesez de aceasta fata, Melania. Nu-si mai aduce aminte numele de familie.
    Stie doar c-o cheama Melania.
    Nu, eu nu cunosc pe nimeni n oras. Am sosit azi-dimineata si de la gara am venit
    direct aici, la scoala. As vrea
    sa pot pleca cu trenul de seara; e un tren la noua fara cinci..."
    89
    NOAPTEA DE SNZIENE
    E un tren la noua fara cinci", devenise formula obisnuita la Regina Maria cnd una
    dintre fete voia sa spuna ca
    nu mai e nimic de facut, ca e zadarnic sa mai spere ceva, ca o situatie e defini
    tiv hotarta. Rien ne va plus\ Ioana
    auzise, mai trziu, strignd crupierii la Cazinoul din Sinaia. Asta nseamna ca e un tr
    en la noua fara cinci,
    tradusese ea n gnd, nseamna ca nu mai e nimic de facut." Les jeux sont faits\ Sebas
    tian, eroul din Tineretea
    Melaniei, nu mai putuse niciodata prinde trenul de seara de la noua fara cinci.
    La Sinaia fusese n vara cnd si luase bacalaureatul. Stia, atunci, ca-l iubeste pe C

    iru Partenie si ca, n toamna


    viitoare, se va nscrie la Facultatea de Litere. In acea vara, la Sinaia, doamna B
    ologa primi cea dinti cerere n
    casatorie pentru Ioana. Era un capitan medic care voia sa-si deschida n toamna un
    cabinet medical la Bucuresti.
    E mai sanatos asa, stimata doamna, l auzise Ioana de pe veranda. Vrsta de 17-l8 ani
    e vrsta ideala pentru
    mariaj. Ce nevoie sa mai studieze? Ca domnisoara nu e fata saraca, sa munceasca
    pentru a-si cstiga viata. Eu
    daca mi deschid un cabinet medical n Cotroceni, mi am clientela asigurata..." Domnul
    capitan ne jinduieste
    casa, spusese n acea seara batrnul Bologa, zmbind blajin. Asta l-a facut sa se hota
    rasca asa de repede. Vrea sasi deschida cabinet n Cotroceni..." Pe mine e inutil sa ma ntrebati, spusese Ioana.
    Eu ma nscriu la facultate.
    Putin mi pasa de ce spera domnul capitan." (Caci medicul spusese, la despartire: E
    u tot sper ca domnisoara
    Bologa si va schimba hotarrea...") Si, n gnd, Ioana adaugase: E un tren la noua fara
    cinci..."
    Citise si recitise toate cartile lui Partenie, si citea necontenit. La Seminarul
    de Literatura Romna era probabil
    cea care citise mai mult. Dar era timida si si gasea anevoie cuvintele cnd trebuia
    sa vorbeasca nepregatita. Doar
    cnd si pregatea si scria de acasa lucrarile de seminar se simtea sigura pe ea. Si
    cnd, dupa o asemenea lucrare
    asupra personajelor feminine din opera lui Partenie, asistenul profesorului se r
    idicase si ncepuse s-o critice,
    Ioana tresarise. Toata interpretarea ei, spunea asistentul, era gresita, pentru
    ca nu tinuse seama de influenta lui
    Hamsun si Rilke asupra operei lui Partenie. Femeile lui, ncepnd cu Melania, se res
    imteau de lecturile din
    Hamsun si Rilke, cititi, binenteles, n traduceri franceze, pentru ca, asa cum mart
    urisise ntr-un interviu, Partenie
    nu stia alta limba. Dar ntreaga lui opera e inspirata de motive germanice...
    ti plimbi melancolia, n burg vetust, germanic...", si amintise atunci Ioana. Cnd, mai
    trziu, l-a cunoscut pe
    Partenie, l-a ntrebat odata care sunt autorii lui favoriti.
    Sunt att de multi, nct n
    ici n-as putea sa ti-i nsir pe
    toti, raspunsese el. Dar Hamsun si Rilke? ntreba din nou Ioana.
    Si ei, si altii c
    a ei, mai mari ca ei...
    Tiar
    place sa traiesti la Ulm? l ntreba pe neasteptate Ioana, privindu-l n ochi. La Ulm?
    ! se mirase el. Nu-mi
    spune nimic asta. Ce e la Ulm?...
    E cea mai nalta catedrala din Germania, vorbise
    repede
    MIRCEA ELIADE
    90
    Ioana. Dar nu e numai att. Se pare ca e foarte, foarte frumos. Visul meu e sa pot
    ajunge ntr-o zi la Ulm...
    Din fericire, spusese Partenie zmbind, ti-ai ales un vis foarte usor de izbndit...
    Evident ca vom merge nti la Ulm, i spusese Ciru n seara logodnei. Fusese nervos si p
    rost dispus toata
    seara. Venea doar a treia oara n casa de la Cotroceni. Prima oara, se adresase pe
    neasteptate doamnei Bologa:
    As vrea sa va comunic o veste si nu ndraznesc sa ma ntreb cum o sa reactionati. Io
    ana si cu mine am hotart sa
    ne casatorim. Am venit sa va cerem asentimentul... A doua oara fusese invitat la
    masa. Batrnul Bologa ncerca
    din cnd n cnd sa-i vorbeasca, dar Ciru l asculta cteva clipe absent, clatinnd din cap,
    apoi se adresa Ioanei.
    Nimeni n-a stiut n afara de ei doi ca n seara aceea se vor logodi. Adusesera verig

    hetele, si putin timp dupa


    venirea lui Ciru au sosit sticlele cu sampanie deja frapata. Atunci le-au spus:
    Ne logodim! Doamna Bologa a
    nceput sa lacrameze. Probabil ca asta l-a indispus pe Ciru, si spunea Ioana, vazndu
    -l cum tace, fumnd tigara
    de la tigara, si-i priveste pe rnd, fix, aproape cu asprime, ca si cum s-ar fi tr
    udit sa-i recunoasca. Au hotart sa
    faca nunta n sase saptamni, n preajma vacantei. Evident ca vom merge nti la Ulm, repe
    ta din cnd n cnd
    Partenie. Dar am sa te las sa vorbesti numai pe tine. Eu nu stiu nemteste...
    Voiajul de nunta, cu Stefan, l-au facut n Italia. O sa mergeti alta data la Ulm,
    o sfatuise doamna Bologa. Aveti
    timp. Sunteti tineri. O sa va tot plimbati, toata viata...
    Au ajuns n spatele Catedralei cnd se ntunecase de-a binelea. Se zareau cteva vitrali
    i luminate. Apropiindu-se,
    au auzit amndoi, ca venite ntr-o mare taina, foarte usoare acorduri de orga.
    Sa ramnem, aici, spuse Stefan. E mai frumos.
    Parca ar cnta pentru oameni din alt veac, sopti Ioana foarte emotionata. Poate ca
    nici n-ar trebui sa ascultam.
    Sa nu facem vreun pacat...
    Ioana, remarcase mai de mult Stefan, raspundea uneori cu o uimitoare precizie pr
    opriilor lui gnduri. ntr-adevar,
    orga aceea parca ar fi cntat pentru oameni din alt veac. Sper ca ai sa te opresti
    la Nurnberg, i spusese Biris
    nainte de plecare. Lasa Padurea Neagra, lasa Ulmul si Heidelbergul, si castelele
    din valea Rinului. Toate astea
    sunt din alt veac. Dumneata ai nevoie de o baie de istorie contemporana, ca sa t
    e trezesti; du-te la Nurnberg, dute
    la Berlin, sa-ti dai seama cu ce sos vom fi mncati, sa privesti Istoria n mars...
    Dar, n fond, de ce la Ulm?" l
    ntrebase el. E un vis al Ioanei, e un vis al ei din copilarie, spusese Stefan, si
    vrea sa i-l mplinesc." Biris
    ncepuse sa rda. Ar trebui sa te feresti de visele din copilarie", spuse el. Din noa
    ptea aceea, Biris nu-l slabea
    deloc cu glumele lui apasate, taranesti. Le chef d'oeuvre inconnu, numea el
    91
    NOAPTEA DE SNZIENE
    tabloul lui Stefan. Si i-l descria asa cum si-l nchipuia el: o pnza acoperita pna l
    a refuz cu tot felul de culori, n
    care nu se mai putea distinge nimic. Doar ochiul dumitale crescut n lumina suprana
    turala din camera Samba
    poate descifra n pasta aceea multicolora miturile pierdute ale copilariei. Du-te
    mai bine la Niiremberg, adauga
    Biris, ca sa vezi cum se motorizeaza miturile n ziua de azi..."
    Mai bine sa mergem, sopti din nou Ioana. Sa nu facem vreun pacat. La ctiva pasi, n
    coasta catedralei, era o
    berarie. Intrara, si lui Stefan i
    placu de la nceput; era si ea din alt veac, cel putin de pe vremea bunicilor. Ioa
    na se simtea fericita, melancolica
    si i se parea ca asculta, povestit de un altul, propriul ei vis. l asculta pe Ste
    fan vorbindu-i despre domnul acela cu
    mustati groase, ca ale kaiserului, si cu mnecile suflecate, oftnd la rastimpuri n f
    ata unei halbe de bere.
    Seamana cu Tazlaoanu, arendasul viei noastre de la Rmnicul Sarat... ncepu sa-i pov
    esteasca o ntmplare
    cu Tazlaoanu, dar dupa cteva minute
    se opri ncruntat. Observa ca un tnar se ridicase de la masa vecina si se apropia d
    e ei. Figura i se parea oarecum
    cunoscuta, dar nu stia unde s-o situeze.
    Ma scuzati, le spuse. V-am auzit vorbind romneste si am chiar impresia ca ne-am c

    unoscut. Anul trecut, n


    tren, daca nu ma nsel... Era si profesorul Antim...
    Se prezenta foarte corect. Se numea Ioachim Teodorescu, si venise pentru studii
    de arheologie n Germania. Nu
    mai ntlnise de mult romni si le ceru voie sa ramna pentru o clipa la masa lor. Stefa
    n l pofti sa se aseze,
    ascunzndu-si anevoie plictiseala. Ioana l privea deznadajduita, parca l-ar fi impl
    orat sa nu se aseze, sa dispara.
    l recunoscuse imediat; era tnarul cu ochii vineti care-l fixase pe Stefan n tren, v
    ara trecuta, cnd se duceau la
    Predeal; tnarul cu care vorbise ntruna profesorul Antim. Dar Ioachim Teodorescu nu
    observa nimic si se aseza
    foarte ncntat, multumindu-le.
    ... Cnd am auzit vorbindu-se romneste, le spuse, m-am ntrebat cine-ar putea fi. Aic
    i, la Ulm, nu prea se
    opresc romnii. E un oras frumos, dar sunt attea alte orase frumoase n Germania... n
    fond, ce v-a facut sa va
    opriti aici?...
    Auzi ascensorul oprindu-se la etajul lor, pasii lui Baleanu si foarte vag, cteva
    soapte. Spiridon Vadastra stinse
    lampa de birou, nu cumva sa se vada lumina pe sub usa cnd ceilalti vor intra, si n
    vrful picioarelor se apropie
    de perete. Nu se nselase. Locotenentul era nsotit de o femeie. O auzi cum calca, t
    inndu-si rasuflarea, si-l auzi
    pe el soptind: Stai sa aprind lumina, sa nu te mpiedici de ceva". Vadastra ramase
    mult timp la pnda aproape de
    perete, nestiind ce sa faca. I-ar fi fost peste putinta sa se culce si, pe de al
    ta parte, nu ndraznea sa aprinda lampa
    si sa se reapuce de lucru, de teama sa nu atraga atentia celorlalti. n cele din u
    rma se hotar sa astepte, pe
    ntuneric. Dar, dupa
    MIRCEA ELIADE
    92
    NOAPTEA DE SNZIENE
    vreun ceas, ncepu sa se plictiseasca. Aprinse lampa si, calcnd cu toata talpa, ca
    si cnd atunci ar fi cobort din
    pat, iesi pe coridor ndreptndu-se spre baie. Trecnd prin fata odaii lui Baleanu, nu
    auzi nici un glas. Lumina era
    stinsa. Asta l deruta, pentru ca el s-ar fi asteptat sa vada lumina pe sub usa, s
    i atunci i-ar fi strigat: Ce, nu te-ai
    culcat nca, boierule?!" Dar asa, fara pretext, nu avea ce sa-i spuna, si se ntoars
    e, calcnd apasat n papucii de
    casa. Mai astepta ctva timp, rozndu-si enervat unghiile. n cele din urma se dezbrac
    a si se ntinse n pat hotart
    sa nu adoarma.
    Somnul, totusi, l cuprinse dupa o jumatate de ceas. Nu-si dadu seama ct dormise, s
    i se trezi n panica. Privi
    ceasul cu cadranul fosforescent, pe care-l asezase lnga el, pe masuta; patru fara
    un sfert. n clipa aceea auzi
    deschi-zndu-se usa de la odaia locotenentului. Emotionat, se dadu jos din pat si
    se apropie de perete. i auzi cum
    trec prin coridor, de data aceasta fara prea mari precautii. Baleanu soptea ceva
    femeii, dar orict se trudi Spiridon
    nu putu sa prinda ntelesul vorbelor. Cnd fu sa deschida usa de la intrare, Spirido
    n nu se mai putu retine si,
    dndu-se un pas napoi, catre pat, striga:
    Cine-i acolo?! Cine e?!
    Locotenentul sovai o clipa, dar cum l auzi pe Vadastra repetnd ntrebarea si bjbind us
    a ca sa gaseasca clanta,
    raspunse:

    Nu te speria. Eu sunt.
    Dar cu cine vorbeai? ntreba Vadastra, nendraznind totusi sa apara n pijama.
    Nu vorbeam cu nimeni. Ti s-a parut.
    Apoi deschise usa de la intrare si trase dupa el femeia. Cteva clipe n urma, Vadas
    tra auzi cum coboara
    ascensorul. Crezu ca Baleanu s-a dus s-o conduca pna jos, dar dupa zece minute de
    asteptare lnga perete si
    dadu seama ca s-a pacalit si se rentoarse n pat. i parea rau acum ca nu daduse buzn
    a pe coridor, ca sa-i
    surprinda. Dezamagit, l fura somnul si nu auzi ntoarcerea locotenentului, trziu, di
    mineata.
    A doua zi, Baleanu l cauta la el n odaie.
    Te-ai cam speriat azi-noapte, ncepu el cu un mare zmbet misterios. Acum pot sa-ti
    spun. Nu te nselasesi,
    nu eram singur; eram cu o femeie.
    Ah! facu Spiridon, prefacndu-se surprins.
    Nu e ce crezi dumneata, se apara Baleanu. Nu e una d-alea, stii, ntelegi ce vreau
    sa spun. E o femeie
    maritata. O iubesc de mult. Ca sa-ti marturisesc adevarul, ne iubim... E o drago
    ste curata, pot spune. Eu as fi vrut
    sa divorteze, sa se desparta de sotul ei, dar ea amna mereu. i e si greu, de altfe
    l, caci e de o familie foarte buna
    si barbatul ei e un om bogat. Foarte bogat, pot spune. E n petrol, are si fabrici
    . Ea, desi de familie, nu e bogata.
    Cu leafa mea de locotenent, ntelegi.?. Poate mai trziu...
    Se opri brusc, ca si cum s-ar fi sugrumat de o mare emotie, si trase prelung din
    tigara.
    Ei! felicitarile mele! exclama Vadastra, nestiind ce sa spuna. Dar cnd ai cunoscu
    t-o?...
    O cunosc mai demult. N-am ndraznit sa-i spun, stii, ca o iubesc. Veneam deseori p
    e la ei prin casa, mai ales
    ca barbatul ei e mai tot timpul la Ploiesti sau la Cmpina, dar nu-i spuneam. Voia
    m sa vad nti daca si ea are fata
    de mine aceleasi sentimente. Numai dupa ce am nteles, dupa privirile ei si dupa c
    uvintele pe care mi le adresa,
    ca si ea ma iubeste, atunci i-am spus... Si atunci mi-a spus si ea... Si stii, a
    m convins-o sa vina la mine, cnd
    barbatu-su e la treburile lui... E mai sigur asa...
    De mine stie ceva? ntreba Spiridon emotionat deodata.
    Cum sa nu! I-am spus tot, de la nceput. Cine esti, ce capacitate, ma rog, i-am vo
    rbit asa, ca despre un
    prieten...
    ti multumesc foarte mult, facu Spiridon umezindu-si buzele. Cred ca si-a facut o
    parere buna despre mine. Iai
    spus ce relatii am, n ce familii bune ma nvrtesc, si preocuparile mele intelectuale
    ?...
    Locotenentul, ncntat ca discutia nu se mai poarta asupra vizitei din noaptea trecu
    ta, destainui lui Spiridon tot ce
    spusese despre el, nca din timpul cnd nu-si marturisise dragostea; cum Vadastra es
    te un om care vede lumea
    altfel dect restul oamenilor, avnd preocupari deosebite, si o vasta cultura; ce pu
    tere de munca are el, putnd
    face attea lucruri: avocatura, filosofie, politica...
    I-ai spus asta? sopti nfrigurat Spiridon. Si ea ce zicea?
    Te cunoaste acum cum nici prin gnd nu-ti trece, facu locotenentul cu hotarre. Daca
    -ti spun ca am vorbit
    mereu de dumneata...
    Da, dar nici nu stie cum arat la fata, l ntrerupse Spiridon cu un usor regret n gla
    s.
    Are sa te ntlneasca ntr-o zi. Mai trziu, caci acum se jeneaza... Stii, nu-i convine

    sa se afle ca ma iubeste si
    vine noaptea la mine.
    E frumoasa? ntreba Spiridon.
    Locotenentul l privi cu seriozitate, lung, apoi pleca ochii n jos, ca pentru sine:
    E cea mai frumoasa femeie din Bucuresti! Vadastra nu se putu retine sa nu ofteze
    , coplesit.
    Bravo! te felicit din inima!
    Baleanu, totusi, parea preocupat. Aprinse o tigara silindu-se sa-si regaseasca zm
    betul. Spiridon l privea cu o
    mare intensitate.
    Asta e ca, desi ne iubim, totusi e un adulter, un pacat, vorbi cu gravitate Joco
    tenentul.
    MIRCEA ELIADE
    94
    Ce-are a face?! l ntrerupse nervos Spiridon. Cine se mai gndeste n zilele noastre la
    asemenea prostii?...
    Daca barbatu-su o neglijeaza...
    Evident ca o neglijeaza, spuse Baleanu, dar asa e viata lui, tot pe la Cmpina, pe
    la Ploiesti, prin strainatate...
    Nu se poate cstiga o avere de aproape o suta de milioane stnd mereu acasa...
    Ct spui ca are?! striga Vadastra sarind de pe scaun. O suta de milioane?...
    Poate atta n-o avea el, dar pe aproape. Are nu stiu cte terenuri la Cmpina, care ab
    ia acum ncep sa fie
    exploatate; plus actiuni, plus consiliile de administratie la nu stiu cte societa
    ti...
    O suta de milioane!... repeta n nestire Vadastra. Auzi, domnule, o*suta de milioa
    ne!...
    Se simti deodata napadit de ura si ncepu sa se plimbe agitat prin camera.
    Cum e posibil ca un om oarecare sa aiba o suta de milioane? exclama el indignat.
    Nu e un oarecare, l apara Baleanu cu seriozitate. E un om priceput, si apoi a avu
    t noroc cu un unchi al lui,
    care a cumparat nainte de razboi terenurile si le-a lasat mostenire, si apoi, mun
    ceste de dimineata pna seara...
    Dar cti altii nu muncesc, si cu ce se aleg? l ntrerupse Spiridon. Si oameni capabil
    i, care au un ideal n
    viata, nu asa simpli milionari... Ce face el cu attia bani? La ce-i folosesc mili
    oanele?... Sa am eu, domnule, banii
    lui, cte nu as face?!
    Nu e asa de usor pe ct ti nchipui, spuse Baleanu. Trebuie sa te ocupi de milioane,
    caci nici ele nu-ti vin
    singure. Si pe urma, sa nu crezi ca un om att de bogat traieste mai bine ca noi.
    Are mai multe griji ca noi, si din
    banii lui traiesc si altii pe de laturi. Sunt fel de fel de societati de binefac
    ere, si asezaminte si mai stiu eu ce, care
    vin mereu si cer subventii...
    Ce-nseamna societati de binefacere? exclama exasperat Spiridon. Un pretext, ca s
    a nu spui ca nu vrei sa ajuti
    pe altii. Eu, de pilda, daca m-as duce la el si i-as spune planurile mele, crezi
    ca mi-ar da zece, cincisprezece
    milioane?...
    Cam mult, zmbi locotenentul. Am auzit ca da burse unor studenti din satele unde s
    unt terenurile lui, dar
    sume mici.
    Cred si eu! Pomana de cteva mii de lei pe luna. Dar pentru o opera mare n-ar gasi
    bani, pentru un om
    capabil, cu planuri ndraznete... Ei, dar lasa, adauga el dupa o scurta tacere, po
    ate ca se ntoarce roata, odata si
    odata! Oi gasi si eu odata bani, sa-mi pun n aplicare planurile mele. Si am sa le
    arat eu atunci dumnealor, am sai nvat eu minte pe toti. Nu-i nimic: am asteptat si mai astept. Dar ntr-o zi are s

    a vina si vremea mea. Atunci ai


    sa-i vezi pe toti plecndu-se n fata mea, oferindu-mi milioane pentru ca sa-i iert.
    Dar n-am sa iert pe nici unul.
    Pe nici unul!... Auzi, domnule, o suta de milioane! Si eu daca
    95
    NOAPTEA DE SNZIENE
    le-as cere cincizeci, saizeci de milioane, ar spune ca sunt nebun. Si ce lucruri
    mari n-as face eu cu banii aia.
    Lucruri mari, unice, de care s-ar vorbi n toata lumea, nu asa, sonde si rafinarii
    ...
    Se opri deodata, extenuat, si cu o nesfrsita durere n suflet. Omul acesta de lnga e
    l cunoaste un milionar,
    stapnul unei averi de o suta de milioane, si n loc sa i-l prezinte, sa ncerce sa-l
    convinga de valoarea lui, sa se
    roage de milionar ca sa-l ajute mprumutndu-l cu o suma importanta
    omul acesta, asa
    -zis prietenul lui, se
    multumeste cu o intriga amoroasa care-l va duce, fatal, la ruperea relatiilor cu
    milionarul... Nimeni nu vrea sa-l
    ajute; dimpotriva, daca ar putea, i-ar pune piedici, numai si numai sa nu se dis
    tinga, sa nu-si realizeze planurile.
    Ca domnul Protopopescu, de pilda.... Dar lasa, nu-i nimic...
    Nu-i nimic, relua el cu o voce scazuta si grava, privind n pamnt. O sa vina odata
    si vremea mea. Si atunci
    am sa stiu cui sa-i multumesc si pe cine sa ma razbun... n timp ce altii se lafai
    esc n milioane, unul ca mine,
    ridicat prin munca si vointa, trebuie sa fac apel n strainatate ca sa fiu nteles s
    i ajutat...
    i paru rau, cteva clipe n urma, ca si-a tradat, desi numai n parte, taina cea mare.
    Locotenentul l asculta cu o
    mirata curiozitate, dar nu-l ntrerupse, nu-i ceru lamuriri.
    Ei, dar n-are nici o importanta! exclama Spiridon silindu-se sa schimbe vorba. A
    stea sunt chestiuni personale.
    mi pare rau ca te-am ntrerupt... Si ziceai ca e frumoasa, nu?
    Locotenentul dadu din cap gnditor. Se vedea ca nu mai are chef de destainuiri.
    Ei, bravo! mi pare bine, rencepu Vadastra cautnd tonul de la nceput. Asta nteleg si e
    u dragoste; o femeie
    care sa te aprecieze, sa-si dea seama ca esti cineva, un om distins, un caracter
    , nu un oarecare... O asemenea
    femeie mi-ar conveni si mie, o femeie distinsa, care sa ma iubeasca si sa-si dea
    seama...
    Dar, n acea clipa, si aminti ca-i marturisise locotenentului, de nenumarate ori, a
    venturile sale cu femei din
    nalta societate, si ca regretul cu care vorbea acum l-ar pune ntr-o lumina defavor
    abila. Se reculese, nsa, si
    continua cu glas mai potolit:
    Nu-i vorba, am ntlnit si eu destule femei distinse n viata mea... Mai ales una dint
    re ele, o femeie
    extraordinara, de care ti-am vorbit ca a fost si pe aici... Ma iubea si pot spun
    e ca ma iubeste nca, ma iubeste
    chiar foarte mult. Nu pentru ca as fi frumos, sau alte chestii din astea; ci ma
    iubeste pentru personalitatea mea, n
    sfrsit, pentru ce am eu deosebit de ceilalti, pentru caracterul meu... E adevarat
    , ea este o femeie care ma
    ntelege. si da seama ca sunt cineva. Dar oricum, nu-mi place viata pe care a trait
    -o nainte de a ma cunoaste pe
    mine. Este foarte bogata si de-o familie foarte buna, poate cea mai huna familie
    din Romnia, si m-a rugat, m-a
    implorat chiar, sa devina sotia
    MIRCEA ELIADE "
    mea. Dar n-am vrut eu. O casatorie e un lucru serios. n cazul meu vreau sa spun.

    Nu sunt un oarecare, sa ma
    nsor pentru bani sau din dragoste. Eu vreau ca sotia mea sa stie cine sunt, si sa
    nu se mai fi uitat n viata ei la
    altcineva. Din cauza asta n-am vrut s-o iau de nevasta. Nu-mi placea viata pe ca
    re a dus-o pna m-a cunoscut pe
    mine...
    Locotenentul l asculta pe gnduri. Dupa ctva timp, si dete seama ca ar fi trebuit de
    mult sa plece, si se ridica,
    ncurcat, nestiind ce cuvnt sa spuna la despartire.
    O sa-ti vie greu sa ma recunosti, ai sa vezi! i repeta el cu nsufletire. Nu insist
    a, caci nu-ti pot spune nimic, ai
    sa vezi mine. Dar sa fii exacta, sa nu ma faci s-astept, caci n-am sa pot astepta
    , ai sa ntelegi mine seara de ce...
    Aveau ntlnire la noua jumatate seara, la coltul soselei Bonaparte. Cu un ceas mai n
    ainte, Vadastra expedie
    ordonanta la cinematograf, spunndu-i ca n-are voie sa se ntoarca acasa nainte de mi
    ezul noptii. Ramas singur,
    intra n odaia lui Baleanu si se ndrepta catre dulapul cu haine. Avu o usoara emoti
    e cnd, tragnd mnerul usii, i
    se paru ca e nchisa. Era numai ntepenita si si nota mental acest amanunt pentru a nt
    epeni si el usa dulapului,
    cnd va aduce napoi uniforma. Apoi, cu hainele n brate, trecu n odaia lui si se mbraca
    fluiernd. Nu se privi n
    oglinda, n tot acest timp, pentru ca si scosese monoclul si nu-i placea sa se vada
    fara el; mai ales la lumina
    lampii, ochiul de sticla scnteia nefiresc, lasnd impresia ca celalalt, cel sanatos
    , e un ochi stins, fara viata. Cnd
    sfrsi de mbracat, se apropie de oglinda, si fixa cu meticulozitate monoclul si, lund
    pozitia de drepti, saluta.
    Cum era fara chipiu, palma i se lipi de tmpla si gestul acesta i se paru straniu.
    Lasa repede mna n jos, apropie
    fata mai mult si se privi mirat. Era ntr-adevar un alt om. Mustata proaspat potri
    vita la barbier nfrumuseta, prin
    linia ei precisa si tinereasca, obrazul osos, neregulat; monoclul fumuriu aducea
    o nota neverosimila n ansamblul
    liniilor dure si comune; parul, n seara aceasta, nu mai era att de lipit de frunte
    a ngusta, si desi i nalta oarecum
    figura, si asa destul de prelunga, atenua impresia de morocanoasa seriozitate pe
    care o lasa n general Spiridon.
    Locotenentul Vadastra! rosti el solemn urmarindu-si n oglinda miscarea buzelor. L
    ocotenent Spiridon
    Vasilescu-Vadastra, din Rosiori!... Am onoarea sa ma prezint, domnule colonel: l
    ocotenent Vadastra, din Marele
    Stat-Major!... Am onoarea sa va salut! Sunt locotenentul Vadastra Spiridon din R
    egimentul de Escorta Regala!...
    Se opri, zmbindu-si lung, familiar. Apoi, cu un gest pripit, si puse chipiul si, r
    evenind n fata oglinzii, lua
    pozitia de drepti, saluta, cu figura impasibila, si striga:
    97
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Am onoarea sa ma prezint Maiestatii Voastre: sunt locotenentul Vadastra Spiridon
    , aghiotanul Maiestatii
    Voastre! Am onoarea sa va salut! Sa traiti!... Cine poate, oase roade! adauga el
    pe alt ton, lund pozitia de repaus.
    Dar si aminti ca nu mai are mult timp pna la ntlnire, rasufla adnc, verifica bancnote
    le n portmoneu si stinse
    lumina fara sa se mai opreasca n fata oglinzii. Chema ascensorul si cobor cu aceea
    si prudenta. Profita ca lumina
    era stinsa n hol ca sa-l strabata repede. Apoi, o data ajuns n strada, se ndrepta d
    irect catre statia de taxiuri,

    nendraznind sa priveasca nici n dreapta, nici n stnga. Se sui n primul taxi.


    O iei spre soseaua Bonaparte!
    O zari de departe, asteptndu-l, si facu semn soferului sa opreasca. Plati, lasndui 18 lei bacsis, si-l saluta
    amical. Cnd se apropie de fata, aceasta nu-l recunoscu la nceput, desi avea monocl
    ul negru. Spiridon se propti
    n fata ei, serios, si o saluta.
    Am onoarea sa va salut! Ce mai faceti, domnisoara? Singurica? Am onoarea sa ma p
    rezint: sunt locotenentul
    Dimitrie Cantemir din Marele Stat-Major...
    Vai? striga fata. Sunteti ofiter? De ce nu mi-ati spus?!
    Ei, eu te-am prevenit ca o sa-ti fac o mare surpriza. Si asta nca nu-i nimic. O s
    a mai vezi si altele...
    i lua bratul, cu o sigura stapnire de sine, si se ndrepta spre Moara Rosie", unde pl
    anuise din vreme sa ia masa.
    Un jandarm trecu pe lnga ei si l saluta apasnd cadenta. Vadastra i ntoarse salutul cu
    destula caldura.
    E un recrut, spuse el. L-am vazut dupa cum bate talpa.
    Se uita la fata cu o expresie de triumf si i strnse bratul cu nteles, zmbind.
    Dar stii ca te-ai facut frumoasa de cnd nu te-am mai vazut?! N-am vrut sa-ti spun
    asta ieri, ca nu cumva sa-ti
    pierzi mintile si sa nu mai vii la ntlnire...
    Iar ma iei peste picior! facu ea provocatoare. Parca nu va stiu eu cum sunteti d
    umneavoastra, ofiterii...
    Sa venim mai bine la fapte, o ntrerupse Spiridon. Mie mi s-a facut foame, si cuno
    sc pe aici, prin apropiere, o
    crciuma de primul rang, unde venim de obicei, noi, ofiterii de la Statul-Major. S
    tii, noua nu ne place sa
    frecventam localuri pretentioase si proaste, unde se mbulzesc toti mitocanii, si
    nu gasesti niciodata masa iar
    servicul e execrabil. Noi, cnd vrem sa petrecem, ne adunam aici, ca e mai izolat,
    are vin bun, si putem ramne
    de vorba netulburati. Poate acum o fi adus si lautari...
    Apropiindu-se, Vadastra fu deodata cuprins de o stranie neliniste; daca, din ntmpl
    are, ntlneste vreun ofiter
    acolo, si intra n vorba cu el, se prezinta, l ntreaba din ce regiment este, si cte a
    ltele?!... Ar fi fost mai bine sa
    verifice
    MIRCEA ELIADE
    localul. De aceea, odata ajuns n fata crciumii, lasa bratul Marioarei si scotndu-si
    monoclul ca sa nu atraga
    prea mult atentia, intra hotart nauntru. Nu zari nici o uniforma de ofiter. Patron
    ul i iesi nainte cu o figura
    supusa si mirata n acelasi timp.
    Poftiti... avem si un separeu, catre gradina. Poftiti, domnule capitan. Avem cra
    p pescaresc, specialitate...
    Vadastra l saluta si i facu semn, strengareste, ca mai e cu cineva, care-l asteapt
    a n strada. Cnd intra a doua
    oara, cu Marioara, toti ochii l ntovarasira, nencrezatori, pna ce-i conduse patronul
    n separeu. Fata calca
    rusinoasa, cu privirile plecate, si totusi foarte mndra.
    Pacat ca n-avem si lautari, spuse Spiridon asezndu-se pe scaun, ar fi fost mai in
    teresant...
    Era o camera simpla, cu doua mese si o fereastra care dadea n gradina. O perdea g
    roasa, cteva glastre cu flori si
    o jumatate de paravan, care statea rezemat de perete, ar fi astupat, la nevoie,
    fereastra. Fata observa toate acestea
    cu liniste si zmbi. Curnd ramasesera singuri, si se astepta ca Spiridon sa devina
    mai familiar, daca nu chiar
    ndraznet, dar el se multumi sa-i apuce mna si sa i-o strnga, ntrebnd-o la ce se gndest

    e. Apoi, n fata
    zmbetului ei ncurcat, ncepu sa-i vorbeasca.
    Zi, ti era greu sa ma recunosti, cnd m-ai vazut mbracat ofiter?!... Cred si eu! Si
    daca ai sti tu ce mai
    urmeaza!...
    si continua povestea dupa obiceiul lui, ntrerupt doar de patronul care le aduse tu
    icile, cosuletul cu pine si
    farfuriile pentru peste. Din cnd n cnd Marioara l privea mirata, gata sa izbucneasca
    n rs. Nu-si putea lua
    ochii dupa monoclul negru, si glasul lui serios, monoton, cu coborri misterioase
    pe alocuri, ncepea s-o
    oboseasca. Nu ntelegea ntotdeauna despre ce era vorba si uneori nici nu-l mai pute
    a asculta, multumindu-se sa
    mannce. Vadastra si sporea volubilitatea cu ct trecea timpul si cu ct era mai putin n
    trerupt. Friptura l ajuta
    mult n aceasta privinta, caci fata lupta anevoie s-o taie n bucatele marunte si so mannce, el multumindu-se sa
    nghita la rastimpuri, aproape pe nemestecate, cte o bucatica. n schimb si umplea mer
    eu paharul cu vin si
    sifon. Nu-i placea sa bea, dar n seara asta si simtea gtul si buzele uscate. l exasp
    erau doar desele intrari ale
    baiatului.
    Nu te mai nvrti, ma, pe aici, ca am eu grija sa te chem cnd o fi nevoie, i spuse n ce
    le din urma ntartat.
    O fi creznd ca te dai la mine, sopti Marioara dupa ce pleca baiatul, si ca d-aia
    l-ai gonit.
    Ei, de unde mai stii? facu Spiridon bine dispus. Eu sunt om al dracului! Nici cnd
    cu gndul nu gndesti, te
    pomenesti prinsa n brate si sarutata!...
    Nu mai spune! se mira Marioara.
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Rzi tu, dar nu ma cunosti. La cte fete ca tine le-am sucit eu mintile... Si se lau
    dau nevoie mare ca asa si pe
    dincolo, ntelegi ce vreau sa spun...
    Fata izbucni n rs, nsa n acea clipa se deschise usa si o figura straina aparu, legann
    du-se. Vadastra ntoarse
    enervat capul, creznd ca a intrat din nou patronul sau baiatul sa toarne vin n pah
    are. Dar simti cum tot sngele i
    se scurge din vine si ramase mpietrit, nevenindu-i parca sa-si creada privirilor,
    n prag sovaia, luptndu-se cu
    ameteala, nvatatorul Gheorghe Vasile. Tata!", i trecu atunci prin minte, si i se pa
    ru absurda simplitatea cu care
    i se nfatisa acest gnd. Marioara ntoarse si ea capul, mirata de paloarea si tacerea
    brusca a lui Spiridon. Omul
    din prag i se parea cu totul inofensiv, asa cum se sprijinea zmbind de clanta, cu
    palaria lui larga apasata chefliu
    pe ceafa, cu tunica de nvatator de tara descheiata, cu pantalonii de dimie murdar
    iti. Patronul aparu cteva clipe
    n urma lnga el, ncerca sa-l traga napoi, soptindu-i ceva la ureche, dar omul era cu
    chef si-si smulse bratul,
    facnd un pas n camera, scotndu-si palaria si salutndu-l respectuos pe Spiridon.
    E beat! sopti Marioara cu oarecare teama.
    Dar Vadastra nu-si ngadui sa raspunda. si duse mna la frunte, nghiti greu, de mai mu
    lte ori, apoi apuca
    paharul din fata si-l sorbi. Tata! M-a prins tata! i rasuna n minte. Ce ma fac acum
    ?!"
    Vad ca masa asta e libera, vorbi cu greutate nvatatorul, adresndu-se patronului, c
    are ramasese ncurcat n
    mijlocul odaii, privind cnd spre Vadastra, cnd spre noul venit. Daca domnul colone
    l nu se supara...

    Locotenent! sunt locotenent! i trecu prin minte; nici nu cunoaste gradele! Se vede
    ca e afumat!..." Gndurile
    acestea, ct erau de absurde, l linisteau, si Spiridon se agata de ele, ncurajndu-se,
    repetndu-le, sporindu-le
    rezonanta n constiinta lui nspaimntata.
    ... Sau poate n-o fi colonel, adauga vaznd ca Spiridon nu-i raspunde si nu se ncum
    eta nici sa-l priveasca.
    Prea e tnar ca sa fie colonel. Poate o fi maior, ce zici?
    Domnu' Vasile, va rog! ncerca patronul sa-l potoleasca. Poftiti dincolo... Faceti
    deranj aici...
    Daca dumnealui nu se supara, continua nvatatorul, si nici domnisoara, adauga facnd
    nca un pas spre masa
    lor si salutnd respectuos, mi-ar face chiar placere sa stam mpreuna.
    ... De altfel, noi plecam, spuse brusc Vadastra adresndu-se patronului. Sa faci p
    lata, te rog!...
    Ah, ma rog, asta nu! protesta batrnul apasnd cuvintele. Asta o pot considera o ins
    ulta, si noi, nvatatorii,
    apostolii neamului, nu ne lasam insultati... Nici chiar de ofiteri... Am zis: ni
    ci chiar de ofiteri...
    Nu intra n vorba cu el, ca e beat! sopti din nou Marioara.
    MIRCEA ELIADE
    100
    Vadastra ridica din umeri si-si turna nca un pahar cu vin. Tatal sau l privi lung,
    apoi se aseza pe un scaun de la
    masa vecina, dar n asa fel nct sa-l poata vedea.
    Mare blestematie, rosti facndu-si cruce. I-auzi, domnule, ce i-a trecut prin cap!
    ...
    Vadastra simti din nou fiorul spaimei sugrumndu-i rasuflarea si facu un mare efor
    t ca sa vorbeasca.
    Asa cum ti spuneam eu, ncepu precipitat, nu te poti baza pe oricine... Trebuie nsa
    sa-ti faci datoria... Sa
    privesti drept nainte... Ce conteaza daca unii spun asa si pe dincolo?...
    Bravo! Asta mi-a placut! l aproba batrnul tragndu-si scaunul si mai aproape de masa
    lor.
    Domnule, interveni atunci Marioara, ce te-amesteci dumneata n discutia noastra?!
    Om batrn... Ai putea sa
    fii mai serios!
    Mary, nu intra n discutie, o ntrerupse nervos Spiridon.
    Cum i-ai zis? se mira batrnul punnd n gluma palma la ureche si aplecndu-si capul cat
    re el. Mary? Ia mai
    zi o data!... I-auzi domnule!
    Ma rog, ce te priveste pe dumneata?! izbucni Marioara. Mai bine vezi n ce hal est
    i, ca nici nu te poti tine pe
    picioare!...
    Batrnul si trecu mna uscata pe frunte, clampani de mai multe ori limba, apoi ofta a
    dnc, privind cu nteles pe
    Spiridon.
    Vezi-ti de treaba ca nu te-a ntrebat nimeni nimic, continua Marioara mnioasa.
    Pai, nu-mi vad de treaba? facu batrnul parca trezindu-se din somn. Daca nici eu n
    -oi fi om care sa-mi vad de
    treaba, apoi care o mai fi?... Dumneata stii cine sunt eu, domnisoara?
    Nu stiu si nici nu ma intereseaza!...
    Rau faci ca nu stii, ncepu sfatos nvatatorul, tragndu-si din nou scaunul spre masa
    lor.
    Ce dracu' face ala cu nota?! se enerva Spiridon ntorcnd capul spre usa si ncepnd sa
    bata cu furculita n
    farfurie.
    ... Ca nici nu stii, si nici nu te intereseaza! continua celalalt. Rau faci!...
    Eu nu sunt un oarecine... Sa-ti spuna
    dumnealui, ca doar ne cunoastem!...

    Patronul intra n clipa aceea cu nota si, vazndu-l pe nvatator cu scaunul tras ntre c
    ele doua mese, vorbind, nu
    stiu ce sa faca.
    Plata, domnule, ca ma grabesc! vorbi rastit Vadastra.
    S-avem pardon?! striga batrnul ridicndu-se de pe scaun. Mai e pna la plata. Sa bem n
    ti un pahar cu
    domnul capitan si cu domnul Ioan.
    Domnu' Vasile, va rog, de ce nu veniti dumneavoastra dincolo? ncerca din nou patr
    onul sa-l convinga.
    Dumnealor sunt grabiti.
    i,.OCTAV!AN GO6AM NOAPTEA.DEJ SNZIENE
    Taci, ma, din gura si adu un pahar!... Ca daca nu, fac un scandal!... Privi cu a
    tta hotarre spre patron, nct
    acesta disparu sa aduca paharul.
    Vadastra, intimidat, si umezea buzele privind fix naintea lui. Batrnul trase scaunu
    l din mijlocul odaii si se
    aseza la masa.
    Eu, domnisoara, sunt nvatator... Am nvatat si eu carte, destula pentru vremea mea.
    ..
    Nu prea se vede! spuse Marioara.
    Nu se vede, domnisoara, pentru ca nu mai e, facu batrnul izbucnind ntr-un rs necat s
    i trist. Stii, vorba aia:
    este dar s-a ispravit! si iar rse, trecndu-si mna pe fata. Pacatele mele, ca ma fac
    copiii de rs! adauga mai mult
    pentru sine. Dar au dreptate, relua cu un ton hotart, au dreptate sa rda de mine.
    Eu, care l-am cunoscut pe Spiru
    Haret... Dumneata, domnisoara, stii cine a fost Spiru Haret, marele Spiru Haret?
    Sa-ti spuna domnul locotenent...
    Ma rog, n-am avut onoarea sa ne cunoastem...
    Parca adineaurea spuneai ca-l cunosti! facu Marioara, pe care vorba mpleticita a n
    vatatorului ncepea s-o
    distreze.
    Mi s-a parut, raspunse celalalt. Mi s-a parut ca-l cunosc... Seamana cu o ruda d
    e-a mea, dar ala nu e ofiter...
    Vadastra asculta ultimele cuvinte rasuflnd mai linistit. Parca primejdia trecuse
    deodata. Ridica masurat privirea.
    Patronul tocmai intrase cu un al treilea pahar pe o farfurie, si vazndu-i stnd lin
    istiti de vorba la aceeasi masa nu
    mai astepta plata, ci disparu imediat nchiznd usa n urma lui.
    Bine ca s-a nvrednicit grecul asta sa-mi aduca paharul, facu nvatatorul, zmbind cu
    pofta si apucnd sticla
    de vin. Acuma, domnule locotenent, desi n-am avut onoarea sa ne cunoastem, mi dat
    i voie sa beau acest pahar
    pentru sanatatea dumneavoastra si a domnisoarei! Sa traiti!... spuse dnd peste ca
    p paharul si asezndu-l
    cuviincios pe masa.
    Sa traiesti si dumneata! spuse Marioara ridicnd paharul. Cnd omul se poarta frumos
    , asa mai nteleg si eu.
    Dumneata nu bei?! se adresa lui Spiridon.
    Bea, domnule locotenent, ncepu batrnul, te roaga domnisoara, nu se face pentru ca
    s-o tratezi cu refuz, cum
    ziceti dumneavoastra pe aici, pe la oras...
    Vadastra zmbi silit, si umplu paharul si-l rasturna peste cap cu sete. Batrnul l pri
    vi minunndu-se, apoi vru sa
    si-l umple din nou pe al sau, dar sticla se golise.
    Ei, ma... striga, batnd cu paharul n masa. O baterie, ma, la gheata! Marioara priv
    i mirata spre Spiridon, dar
    acesta se multumea sa-si suga
    buzele, zmbindu-i din cnd n cnd pe furis.
    Cum va spuneam, domnisoara, eu am fost cineva pe vremea mea, rencepu batrnul. Nu o

    ricine a dat mna


    cu marele barbat si apostol, Spiru Haret. Eu mi-am nteles viata ca o misiune... C
    a o foarte spinoasa si area
    81399;:
    MIRCEA ELIADE
    102
    misiune... pot zice... dar am avut si eu necazurile mele... Am si eu mndria mea,
    de om care si-a nteles chemarea
    si n-a avut nici o rasplata... Uite aici, pe domnul locotenent, dumnealui e mart
    or...
    Vadastra tresari si-si privi tatal cu spaima. Daca e afumat sa stii ca ma spune s
    i ma face de rs!", i fulgera
    gndul prin minte.
    Dumnealui e martorul suferintelor noastre, ale nvatatorilor de la tara, relua bat
    rnul cu hotarre. Caci orice
    intelectual e un martor al nostru, si dumnealui e intelectual, poti ca sa vezi a
    sta numai privindu-l!... Un
    intelectual e un om subtire, un om cu carte multa... N-am avut cinstea sa-l cuno
    sc pe domnul locotenent, dar de
    cum am intrat aici mi-am spus n sinea mea: iata, acest ofiter este cineva, este u
    n intelectual...
    Vadastra privi cu nteles spre Marioara, apoi apuca paharul pe care tocmai l umplus
    e si l ridica solemn n aer.
    Sa traiti! spuse el n general, privindu-i pe amndoi dintr-o singura sclipire.
    Sa traiti si voi! spuse batrnul si goli paharul dintr-o spornica nghititura. Desi
    n-am avut cinstea sa cunosc pe
    domnul locotenent...
    Ei, iata, ca acum l cunosti, facu Marioara.
    Se zice ca cunosti pe cineva atunci cnd stii cu cine ai onoarea sa vorbesti, cnd s
    tii, adica, cum se numeste
    persoana cu care ai onoarea sa vorbesti...
    Pai, sa-ti spun eu, ca sa nu mai lungesti vorba, l ntrerupse fata zmbind. Pe dumnea
    lui l cheama Cantemir si
    pe mine Marioara.
    Cum zici ca-l cheama?! Cantemir?! N-o fi chiar Dimitrie Cantemir?!
    Ba chiar asa! raspunse fata amuzata si privi spre Spiridon. Batrnul izbucni ntr-un
    rs zgomotos, care-l facu
    sa se nece. si duse mna
    la gura, cutremurndu-se multa vreme zguduit de adnci sughituri. Vadastra mpietrise,
    cu o privire rea si
    amenintatoare asupra fetei.
    De ce i-ai spus cum ma cheama? sopti el sugrumat.
    Dar bine, domnule locotenent, se trezi batrnul din rs, ala a fost om mare! Ala a f
    ost print, domnule, nu deal
    nostru, din popor...
    Nu nteleg ce vreti sa spuneti, vorbi nervos Vadastra. Eu sunt din alta familie, n
    u cea a printului...
    Asta ar mai fi lipsit! rse din nou batrnul, umplndu-si paharul. Asadar, am cinstea
    sa stau la aceeasi masa
    cu locotenentul Dimitrie Cantemir...
    Ei, si ce daca e?! interveni Marioara din nou pusa pe cearta. Are nume frumos...
    S-avem iertare, spuse batrnul cu blndete, la vrsta noastra, cu attea necazuri, nu ma
    i stim nici noi ce
    vorbim! Noi, astia... suntem lepadaturile societatii, cum spune marele scriitor
    Maxim Gorki. Suntem, ca sa zic
    asa, pleava
    103
    NOAPTEA DE SNZIENE
    pacatosilor... Multe spune omul cnd e ametit. Nu trebuie sa va suparati... Cine t
    ine seama de ce trancaneste un

    biet nvatator de tara!... Timpul nostru a trecut... parca nici n-ar fi fost!... U
    itati-va acum la mine, asta s-a ales din
    nvatatorul fruntas Gheorghe Vasile, discipolul marelui Spira Haret! Un om n afara
    societatii! Dar, de ce ma
    rog?! De ce un om ca mine, pot spune cineva n vremea mea, fruntas pe judet, am aj
    uns acum...?
    Haide sa mergem, spuse Spiridon ncet dnd sa se scoale de la masa.
    Stai, domnule Cantemir, facu batrnul apucndu-i bratul, ca nu dau turcii! Stai sa m
    ai bei un pahar cu mine ca
    de mult n-am mai baut mpreuna...
    Nu pot, ca am treaba! se apara Spiridon. Si domnisoara e grabita...
    Lasa domnisoara n pace, ca e de-a noastra, din popor. Vino aici, lnga mine, sa mai
    stam de vorba. Caci cine
    stie daca te voi mai ntlni... Cum merge cu serviciul?!
    Bine, multumesc, spuse Vadastra evitnd sa-i ntlneasca privirile.
    Apoi daca merge bine, eu zic sa mai bem un pahar! si-si umplu paharul pna n vrf. Ai
    parinti, frati, surori? l
    ntreba el zmbind.
    Am.
    Sa-ti traiasca! facu batrnul ducnd paharul la gura.
    Sa dea Dumnezeu! rosti Vadastra ncurcat.
    Ferice de ei! spuse din nou batrnul. Sa aiba un fecior asa istet, si nca locotenen
    t. Nu oricine poate ajunge
    locotenent n ziua de azi...
    Da, e adevarat, vorbi ntunecndu-se Vadastra. Dar mie mi-a placut demult sa ma fac
    ofiter. De cnd eram
    mic visam sa ajung ofiter. Asta era idealul meu n viata: sa port haina de ostas..
    .
    Ti-ai vazut visul cu ochii, cum se spune, facu batrnul.
    Da, dar ce folos! Nu e ce-am visat eu! Asta e asa ceva trecator. Meseria mea e m
    ai degraba alta. La StatulMajor
    mai merge, dar ofiter de front, nu pot fi... Vezi si dumneata de ce!...
    Asa a vrut Dumnezeu, spuse batrnul cu gravitate.
    Ce e aia: asa a vrut Dumnezeu?! se ncrunta Vadastra. De ce mi-a dat Dumnezeu numa
    i mie asta si n-a dat-o
    si la altii? De ce adica altii sa se poata face ofiteri si eu nu? Ce am facut eu
    ?! Cu ce sunt eu vinovat?
    Pacatele noastre, ale parintilor, spuse batrnul, ntristndu-se. Asa e de cnd lumea: t
    e loveste cnd nu stii siti da pe ce nu meriti...
    Dar ce sunt eu sa platesc pacatele altora?! Eu nu ma simt vinovat cu nimic. Eu,
    de cnd ma stiu, mi-am facut
    ntotdeauna datoria si ntotdeauna m-am rugat seara la Dumnezeu cnd eram mic, adauga
    Spiridon necndu-se.
    Am fost ntiul la scoala. Dumneata nu stii...
    Ba stiu, facu batrnul umplndu-si din nou paharul.
    MIRCEA ELIADE
    104
    Ce stii dumneata e prea putin fata de ce-am facut eu! Dumneata n-ai de unde stii
    ce vointa am avut eu ca sa
    ajung cine am ajuns. Dar de ce tocmai mie sa mi se ntmple asta?! Ca sa vina pe urm
    a altii si sa rda de mine! E
    usor pentru dumnealor, cnd n-au trecut prin ce-am trecut eu. Cred si eu ca e usor
    sa rzi! Dar de facut, e mai
    greu! Si eu, slava Domnului, am facut ceva n viata. Eu nu mi-am pierdut timpul, c
    a attia altii.
    Ca mine, bunaoara, spuse batrnul sorbind din pahar.
    Dumneata vei fi avnd motivele dumitale, continua pe acelasi ton agitat Vadastra,
    dar sunt altii care n-au nici
    un motiv. Si cu toate astea lor nu li se ntmpla nimic...

    Ei, ce stiti dumneavoastra! ntrerupse Marioara, care nu izbutea sa nteleaga n ntregu


    l ei aceasta conversatie
    ciudata. Are dreptate domnul nvatator: sa mai bem un pahar... Sa traiti!...
    Mai bem paharul asta si apoi mergem! spuse Vadastra umplnd pe rnd paharele.
    Neobisnuit cu vinul, simtea o ameteala placuta si o duioasa tristete, dar n acela
    si timp un imbold necunoscut l
    iscodea sa vorbeasca, sa se marturiseasca. Fata de tatal sau se purtase, de cnd nc
    epuse sa cstige mai multi bani
    si sa-l ajute lunar, ca un strain. Nu-l iubea si nu-l ura. Parca nici n-ar fi fo
    st parintele lui. Asta-seara nsa, dupa
    spaima pe care o trase, dupa emotia care-l coplesise ntelegnd ca tatal sau nu-l va
    da de gol, simtea fata de el o
    oarecare mila si chiar afectiune. Nu voia, totusi, sa mai ramna, caci nu stia ce
    ar mai putea veni.
    Sa traiasca armata romna! spuse cu un glas emotionat.
    Sa traiasca si armata romna, dar ce-am eu cu ea?! facu batrnul cu tristete. Mai bi
    ne sa traiti voi ca sunteti
    aici, n fata mea, si-mi faceti cinstea sa beti cu mine... Sa beti cu un nenorocit
    , un biet nvatator de tara, care vine
    peste voi si va strica cheful... Un om pe care nu-l cunoasteti, continua el cu o
    flacara tulbure n ochi, si care se
    asaza la masa voastra si cere sa-i dati un pahar cu vin... Cere un pahar de vin n
    ainte de a sti cu cine sta de
    vorba...
    Ei, ce-are a face?! ncerca sa-l linisteasca Marioara.
    Ba are! raspunse ntunecat batrnul. Are foarte mult de-a face!... Ca n-ai cu cine s
    a bei, cnd nu cunosti pe
    nimeni... Intri ntr-o crciuma si bei cu cine te gasesti... Dar nu sunt ai tai, nu
    sunt prietenii tai... Cum vrei sa fie
    cineva prieten cu un om care nu se mai numara n rndurile societatii?! Un asemenea
    om nu exista. N-are nume.
    E un betiv... Lepadaturile societatii.
    Ai copii?! ntreba blnd Marioara.
    Am, dar ce folos?! ngna batrnul. Este ca si cum n-as avea!... Caci se cheama ca nic
    i nu ai copii cnd nu-ti
    poarta numele...
    Azi s-au schimbat lucrurile, vorbi Vadastra zmbind nervos. Nu mai intereseaza num
    ele, intereseaza oamenii.
    Vorba e, copiii sa fie buni...
    105
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Cum adica, nu intereseaza numele?! se ncrunta batrnul. Numele este ce are omul mai
    sfnt pe pamnt.
    Numele lui este al lui si al nimanui alt, n afara de el si copiii lui. Numai Dumn
    ezeu i poate schimba numele. Si
    daca-l porti, se cheama ca porti numele parintilor tai, care ti-au dat viata...
    Si parintii tai se mndresc cu tine
    pentru ca le porti numele.
    Nu te mai necaji degeaba! l mngie Marioara vaznd ca batrnul si pierde sirul vorbelor
    ugrumat de o
    mare emotie.
    Cum sa nu ma necajesc, daca acum se cheama ca nu mai am copii? Si ca sunt, asa c
    um ma vedeti, om la
    cincizeci si patru de ani trecuti, ca merg pe cincizeci si cinci, un om n afara s
    ocietatii?!... Eu as fi putut fi
    altcineva n viata mea, continua. Altcineva, nu acesta care ma vedeti acum... un o
    m de nimic... o zdreanta... Ce se
    cheama ca sunt altceva dect o lepadatura a societatii?... Cu cine ma-ntlnesc eu? C
    u cine stau eu de vorba?!...
    Cu d-astia pe care-i vedeti, prin crciumi... In loc sa fiu astazi cineva, sa ma mn

    dresc cu numele pe care-l port,


    eu si copiii mei... Gheorghe Vasile, nvatatorul din Dobresti...
    Ultimele cuvinte i fura necate de un plns tainuit, care-l napadi ncet, ncet pna i sugr
    ma vocea. Atunci,
    nemaiputnd vorbi, batrnul si prinse capul ntre palme si ramase asa, rusinat parca de
    propria lui slabiciune si
    coplesit de tristete. Marioara l privea cu mila. Vadastra ar fi vrut sa se scoale
    , dar nu ndraznea: se simtea si el
    umilit, se simtea mai ales tintuit de scaunul acela, parca n asteptarea unui dezn
    odamnt.
    ... nvatator... apostol al neamului, ofta adnc batrnul fara sa-si ridice palmele de
    pe fata.
    Haide sa mergem! sopti atunci Spiridon facnd semn fetei. E mai bine asa, sa-l las
    am singur...
    Ridicndu-se de la masa, Marioara se opri o clipa lnga batrn si-i puse mna pe umar. nv
    atatorul continua sa
    ofteze clatinnd ncet, ntr-o muta deznadejde, capul. Vadastra privea ncurcat, nehotarn
    du-se nici sa se
    departeze fara sa-i spuna vreun cuvnt, nici sa-i vorbeasca. Dar n clipa n care fata
    deschise usa batrnul ridica
    fruntea.
    Unde va duceti?! ntreba el cu teama.
    Du-te tu, ca eu vin acum, spuse Spiridon ndemnndu-si tovarasa afara si nchiznd usa d
    upa ea.
    Poate ai nevoie de ceva bani, sopti el apropiindu-se de masa si scotn-du-si portm
    oneul.
    Ce sa fac cu banii? ca am baut destul! n noaptea asta nu mai beau!... Dar tu unde
    te duci?
    Vadastra ar fi vrut sa raspunda: acasa, dar i trecu prin minte ca poate tatal sau
    i-ar putea cere sa vina si el, sau
    macar sa-i spuna unde locuieste, si atunci raspunse ncurcat:
    MIRCEA ELIADE
    106
    Trebuie sa conduc pe domnisoara acasa...
    Care domnisoara?! facu banuitor batrnul.
    Aia care a fost aici, Marioara...
    Dar ce-ai tu cu ea?! Cu d-astea umbli tu, n situatia ta?... Asta ai ajuns?.. Vada
    stra, desi ametit de vin si
    nduiosat, pna mai adineauri, de iubirea
    parinteasca, simti cum i se mbujoreaza obrajii de umilinta.
    Ma priveste ce fac si cu cine umblu!... Ce stii dumneata!... Oi fi avnd si eu soc
    otelile mele, sopti el repede si
    drz.
    Mai bine ti-ai vedea de treaba ta si te-ai alege deputat... Ca, uite, feciorul V
    arzarelui, azi, mine e deputat si o
    sa-si rda tot satul de noi...
    Am sa-l nvat eu minte si pe domnul Varzare, scrsni Spiridon enervat. Vasazica, dum
    neata n-ai nevoie de
    nimic?! Spune-mi, ca sunt cam grabit. Trebuie sa ma duc...
    Du-te!... N-am nevoie de nimic!... facu batrnul. Si vezi sa nu te prinda mbracat a
    sa ca nfunzi ocna...
    Noapte buna! i spuse umilit Vadastra ndreptndu-se spre usa.
    ... nfunzi ocna! repeta batrnul dobort de amaraciune. Si ne faci numele de rs!...
    Vadastra parasise odaia, dar batrnul continua multa vreme, vorbind ca pentru sine
    .
    Ne faci numele de rs, ca atunci o sa stie cum te cheama si de unde esti... Acolo
    nu mai merge ca pe aici, azi
    cu un nume, mine cu altul... Acolo, numele din acte e numele care conteaza... Num
    ele alora care te-au facut... si
    te-au nchinat... astazi si mine...

    IV
    Stefan ramase mult timp la fereastra, privind ninsoarea. De doua zile ningea asa
    ntruna. n lumina galbuie a
    felinarului, fulgii cadeau grei, fara graba, cuprinsi parca de o scurta nsufletir
    e la apropierea pamntului. In cele
    din urma, trase storurile, se ntoarse n salon si rasuci butonul de radio. Apoi tre
    cu n odaia de baie. O data pe an,
    n ziua de 31 decembrie, Stefan se barbierea seara, ct mai trziu. Deschise robinetul
    si astepta cteva clipe sa
    vina apa fierbinte. Apoi ncepu sa se sapuneasca, fredonnd. Din salon, patrundea pna
    la el vocea lui Tino
    Rossi: Ca-ta-liine... Ca-ta-liine... Melodia parea si mai ireala cu rezonantele
    ei mediteraneene n acest Bucuresti
    troienit, amutit sub ninsoare. Ca-ta-liine... Ca-ta-liine...
    Ma urmareste, figura Catalinei, spusese el lui Biris. Ma tot ntreb unde am mai va
    zut eu ochii acestia, si nu
    reusesc sa-mi amintesc...
    Nu i-ai vazut nicaieri, raspunsese Biris. Nici ea nu-i poarta dect o data pe an,
    la 19 octombrie...
    La 19 octombrie, Biris l dusese la Dan Bibicescu, actor, regizor si discipol al l
    ui Gordon Craig. i spusese:
    Vino cu mine, ai sa vezi un tip interesant, un tip de ratat interesant. Este si
    el preocupat, ca si dumneata, de
    problema Timpului. Eu n-am nimic de-a face cu problema Timpului, ar fi vrut sa re
    ctifice Stefan. De problema
    Timpului va ocupati dumneavoastra, filosofii. Eu sunt obsedat doar de curgerea T
    impului." Dar nu spusese
    nimic. Este totusi un om interesant, continuase Biris. Sa te uiti bine la el, sa
    -l privesti cnd ti vorbeste.
    Rolurile lui cele mai bune le joaca n viata, alaturi de noi, prietenii. Caci pe s
    cena n-are talent.
    Ah! exclamase Bibicescu, foarte curnd dupa ce Biris facuse prezentarile, de ce na citit Ciru Partenie pe
    Shakespeare nainte de a-si fi scris piesele de teatru!...
    MIRCEA ELIADE
    108
    109
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Stefan ncercase sa-si ascunda jena surznd. Bibicescu l privise lung, ncruntndu-se.
    sigur ca a nvatat
    undeva privirea aceasta patrunzatoare, si spusese Stefan; este, poate, privirea f
    inala din rolul pe care si-l
    pregateste acum..."
    Ai ghicit, domnul meu! continua Bibicescu, fara sa-si desprinda ochii de pe fata
    lui Stefan. Ma gndeam,
    cnd te-am vazut intrnd: ce pacat ca autorii dramatici nu mai citesc pe Shakespeare
    ... Pentru ca, probabil, esti si
    dumneata un autor dramatic, ai si dumneata cteva piese de teatru n dosare, si ai i
    nsistat pe lnga Biris sa ma
    cunosti pentru ca sa-mi pot da parerea asupra operelor dumitale.
    Nu, spuse Stefan, regasindu-si dintr-o data buna dispozitie. Am venit...
    mi dai voie, te rog, ca n-am terminat, continuase Bibicescu cu aceeasi privire pa
    trunzatoare. Vreau sa te
    anunt ca nu citesc nici o piesa a unui debutant nainte de a ma convinge ca l-a st
    udiat si l-a asimilat pe
    Shakespeare. Uite cazul lui Partenie, pe care-l cunosc bine, si cu care, fie spu
    s n paranteza, dumneata semeni
    fiziceste ntr-un mod tulburator...
    Nu sunt autor dramatic, l ntrerupse din nou Stefan. N-am scris n viata mea nimic al
    tceva dect rapoarte

    Sun

    economice...
    Cu att mai bine, continua Bibicescu. Mie mi plac oamenii precisi, rigurosi. Dar, c
    a sa revin, si ma adresez
    n primul rnd dumitale, spuse el ntorcndu-se brusc, si tot att de ncruntat, catre Biris
    , ca sa revin la ce ma
    gndeam cnd ati intrat: Ce pacat ca Ciru Partenie nu l-a citit pe Shakespeare!... Ct
    talent si, poate, chiar geniu,
    pierdut pentru totdeauna numai pentru ca n-a nteles ca o piesa de teatru nseamna u
    n spectacol care are loc n
    Timp, ntr-un Timp concentrat n cteva destine...
    Este si el preocupat, ca si dumneata, de problemele Timpului", si amintise Stefan
    ascultndu-l. Bibicescu se
    ridicase de pe scaun ca saltat de un resort si ncepuse sa se plimbe prin odaie, c
    u o mna n buzunarul vestonului,
    cu cealalta rotunjind gesturi scurte, ritmice, prin aer. Vorbea despre Shakespea
    re. Geniul lui, spunea, numai
    spectacolul l reveleaza pe de-a-ntregul; si sublinie cu emfaza cuvntul: spectacol.
    Textul lui Shakespeare, ca sa
    ne emotioneze, trebuie jucat, adica inserat n Timp, n durata care curge. Shakespea
    re n-a scris ca sa fie citit,
    pentru emotii poetice solitare; a scris pentru a fi jucat, adica pentru a alcatu
    i un spectacol. Spectacolul, domnii
    mei, spectacolul este marea beatitudine supra-temperala care ne este ngaduita..."
    si continua asa monologul vreo jumatate de ceas, ntrerupt doar de scurtele observa
    tii ale lui Biris. Stefan nu mai
    scotea nici un cuvnt. l vazu apoi ndreptndu-se dintr-o data catre ei si ntinzndu-le ho
    tart, amndoua
    minile.
    Domnilor, le spuse, am fost foarte ncntat de vizita pe care mi-ati facut-o. Sper s
    a mai am, ct de curnd,
    aceasta placere. Dar astazi suntem n
    19 octombrie si se apropie ora, pentru mine, fatala: ora 6 seara. n fiecare an, a
    ceasta zi si aceasta ora ma
    terorizeaza. Un foarte grav eveniment mi-a fost anuntat pentru un 19 octombrie,
    ora 6 seara. l astept de multi
    ani. l astept e un fel de a vorbi; de fapt, ma cutremur sa nu se ntmple...
    Apoi i conduse precipitat catre intrare si le deschise usa cu un oftat.
    Este sase fara cteva minute, spusese Biris odata ajunsi n strada. Sa ne mai plimba
    m putin pe aici. Poate mai
    aflam ceva... Si totusi nu-l pot crede, adaugase el cteva clipe n urma. Mi se pare
    fals, strident, inautentic. Macar
    daca ar sti sa joace bine pe Shakespeare...
    Doua saptamni mai trziu, Stefan se dusese sa-l vada jucnd.
    Acesta e! soptise el apl
    ecndu-se catre Ioana.
    Prietenul lui Biris, de care ti-am vorbit. Bibicescu intrase pe scena cu un zmbet
    amar n coltul buzelor. Curnd,
    si baga mna stnga n buzunar, si ncepu sa gesticuleze cu dreapta. Stefan l vedea parca
    mai bine acum din
    ntuneric. Cnd l ntlnise la 19 octombrie l lovise figura lui cam latareata, brun-galbui
    e, cu un nas carnos, si cu
    ochi mari, cenusii. Acum, pe scena, i se parea mai putin vulgar. Tmplele descoper
    ite de un nceput de chelie i
    dadeau chiar o melancolica noblete. Dar glasul ramasese acelasi: artificial, red
    us parca la dictiune.
    ... Dar nu stie sa joace, continuase Biris. Nu numai pe Shakespeare, dar nu stie
    sa joace pur si simplu. Si ce e
    mai grav, cred ca ncepe sa-si dea si el seama ca n-are talent... E un ratat care
    ia constiinta de ratarea lui...
    Ma ntreb ce l-o fi facut sa se preocupe de problema Timpului, ncepu Stefan cu o nu
    anta de ironie n glas.

    O fi citit asta undeva, spuse Biris.


    n acea clipa chipul i se lumina deodata, si ridicnd mna, facu semn unei perechi car
    e sovaia parca pe celalalt
    trotuar. Un barbat blond, scurt, aproape gras, cu figura rotunda, zmbitoare, cord
    iala, si o femeie tnara, palida,
    cu parul despletit lasat pe umeri, cu privirile mate, fara expresie, se ndreptara
    spre ei.
    Totul e n regula! exclama barbatul strngnd afectuos mna lui Biris. S-a aranjat si de
    data aceasta. Nu
    veniti?! Poate bem o sticla de vin!...
    Si, ntorcndu-se catre femeie, care ramasese un pas n urma lui, o ntreba:
    Ce spui, Catalina?!
    Femeia ncerca sa zmbeasca. Avea dintii foarte albi si stralucirea lor i agrava si m
    ai mult paloarea.
    Ce sa spun? Cum vrei dumneata, coane Misu...
    Stefan se tinuse, stingherit, mai departe. Biris voi sa-l prezinte, dar cei doi
    pornisera deja spre casa lui Bibicescu.
    Sa veniti ntr-un sfert de ceas, strigase Misu ntorcnd capul. Sa veniti neaparat. St
    iu eu ce va spun!...
    Apoi se departa, apucnd viguros bratul Catalinei si tragnd-o dupa el.
    MIRCEA ELIADE
    110
    111
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Ma mir ca nu-l cunosti, spuse Biris. l cunoaste toata lumea. E Misu Weismann, pri
    etenul si protectorul
    intelectualilor. Are mare slabiciune pentru actori. ndeosebi pentru Bibicescu. Bi
    bicescu spera sa-i faca ntr-o zi
    teatrul pe care-l viseaza el de ani de zile. Un teatru dupa conceptia lui; adica
    , de fapt, dupa a lui Gordon Craig...
    Si daca i va reusi marea lui afacere, nu ma ndoiesc ca Misu are sa-i faca teatrul.
    .. Dar ce-ai ramas asa visator?
    ntreba el, zmbind, ntorcndu-se spre Stefan.
    Ma urmareste figura Catalinei, spuse Stefan. Ma tot ntreb unde am mai vazut eu oc
    hii acestia si nu reusesc
    sa-mi amintesc...
    Nu i-ai vazut nicaieri. Nici ea nu-i poarta dect o data pe an, la 19 octombrie. D
    aca ai s-o ntlnesti mine pe
    Calea Victoriei, n-ai s-o recunosti. Catalina e o femeie frumoasa. Si are un far
    mec extraordinar... Cred ca ai
    nteles ca e iubita lui Bibicescu?! ntreba ntorcnd brusc capul.
    Stefan se mira putin de expresia noua, nelamurita, pe care o ntrevazu n acea clipa
    n privirile lui.
    Dar ce se ntmpla la 19 octombrie? ntreba din nou Stefan. Ce se ntmpla la orele 6 sear
    a?!
    Eu cred ca nu se ntmpla nimic si nici nu se va ntmpla vreodata, spuse Biris. Catalin
    a a declarat, pur si
    simplu, ca ntr-o zi, la un 19 octombrie oarecare, la 6 seara, se va sinucide. Ast
    a e tot.
    Dar de ce exact la 19 octombrie? ntreba Stefan.
    N-am aflat nca pentru ce, vorbi Biris ngndurat, dar am sa aflu eu ntr-o zi si am sati spun... Catalina asta e
    o fata cu adevarat interesanta. Merita sa fie cunoscuta. Pacat ca a cazut asa de
    prost, cu Bibicescu...
    Cnd, n saptamna Craciunului, Stefan trecuse ntr-o seara pe la Biris, doamna Porumbac
    he l luase deoparte si-l
    ntrebase, n soapta:
    Asculta maica, e adevarat ca Petrica se tine cu o nepricopsita de actrita, cu un
    a Catalina?
    Stefan se grabise sa o linisteasca.

    Nu, nici vorba, Catalina e prietena unui actor, a unuia Bibicescu.


    Asta stiam si eu, l ntrerupse doamna Porumbache, dar am aflat ca trfa aia se tine s
    i cu Petrica. D-aia nu mai
    da pe-acasa serile si-mi vine tot la unu, doua noaptea... si mannca tineretele cu
    o prlita de actrita... Uite unde a
    ajuns!... Cogeamite profesor sa se tina cu una d-alea... Au sa-l dea afara si de
    la liceu... O sa ramnem pe
    drumuri...
    Si si sterse cu mneca o lacrima.
    Eu cred ca a trecut sfertul de ceas, vorbi din nou Biris. Nu vrei sa mergem sa v
    edem ce fac?!... Poate mai
    aflam ceva...
    Stefan l lasa sa se duca singur. Dar nici n acea seara nu afla nimic, pentru ca, r
    entlnindu-l si aducnd vorba de
    Catalina, Biris ridicase plictisit din umeri.
    Sunt amndoi niste ratati si niste zanatici, se multumise el sa spuna. Nu merita s
    a ne pierdem vremea
    discutndu-le ticurile si superstitiile. Se apropie alegerile. Dumneata nu spui ni
    mic? Nu te intereseaza ce se
    petrece n jurul dumitale? Nu te intereseaza politica? Tot la camera Sambo te gndes
    ti?!...
    Tino Rossi si terminase demult cntecul si ncepuse un altul. Stefan nu-l mai asculta
    . nchisese usa de la baie si
    intrase sub dus. Ar trebui totusi sa-i dau un semn, se trezi el gndindu-se. In noa
    ptea asta macar, ar trebui sa-i
    dau un semn..."
    Ioana se mbracase si-l astepta, n capul scarii, cu blana pe umeri, sa se ntoarca cu
    o masina. ncepuse sa i se
    faca frig. Ninsoarea parca se ntetise si ameninta a vifornita. Se mai uita o data
    la ceas: unsprezece trecute.
    Stefan plecase de aproape o ora. Numai de-ar gasi masina, si spuse Ioana. Ar fi tr
    ebuit, altminteri, sa schimbe
    doua tramvaie pna la Cotroceni."
    Anul acesta, ca si n primul an al casatoriei, faceau revelionul la batrnul Bologa.
    Si, si dadu nca o data seama
    Ioana, de revelion, nu se simtea cu adevarat fericita dect n casa de la Cotroceni.
    Anul trecut, fusesera la Adela
    si Raducu, dar ea ramasese aproape tot timpul ascunsa n dormitor; nu se simtise b
    ine de la nceputul serii.
    Trebuie sa le dam macar satisfactia asta, spusese Stefan, sa te vada pe tine urtit
    a, cu o sarcina de sapte luni.
    Doar pentru asta ne-au invitat. Nu-i putem refuza..." Cu un an nainte, fusesera l
    a subsecretarul de stat, patronul
    si protectorul lui Stefan. Ioanei i se paruse ca sotia subsecretarului danseaza
    cam mult cu Stefan, si-l pastreaza
    tot timpul aproape de ea, la bratul ei. Pentru ntia oara, Ioana suferise de gelozi
    e. Suferise cu att mai mult, cu
    ct Stefan nici macar nu baga de seama ca sufera, ca e taciturna, enervata. Ce ai?!
    se multumise el s-o ntrebe
    punndu-i mna pe umeri. Ti-e frig?! Ar trebui sa bei un coniac. Si sa dansezi mai m
    ult, ca sa te ncalzesti.
    Dansul urmator l dansam mpreuna." Ioana acceptase invitatia unui coleg, nadajduind
    ca Stefan va ntelege ca e
    suparata pe el. Dar el i facu semn cu mna, ca si cum nimic nu s-ar fi ntmplat, si ca
    uta cu ochii o partenera cu
    care sa danseze. Eu nu stiu sa dansez, spunea ntotdeauna, dar daca aveti curajul s
    a va abandonati n bratele
    mele..." Ioana nu ntelegea cum poate fi Stefan att de absent, att de indiferent, ch
    iar. Ce ai? o ntreba el din
    nou. Tot ti-e frig? Ar trebui sa bei un coniac..." Si disparu repede tras de bra

    tul sotiei subsecretarului.


    Am gasit-o ca prin miracol, spuse Stefan deschiznd grabit usa. Pierdusem speranta
    . Fusesem pna n Calea
    Victoriei si ma ntorceam sa te iau cu tramvaiul, cnd am zarit o masina care se opr
    ise la a treia casa de noi...
    Au ajuns la Cotroceni aproape de miezul noptii, caci masina nainta greu pe strazi
    le troienite. I-au gasit pe toti
    asezati la masa, asteptndu-i nerabdatori.
    MIRCEA ELIADE
    112
    113
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Doamna Bologa trecu repede n bucatarie, urmata de cele doua nepoate, ca sa aduca
    sticlele cu sampanie.
    Ei, ce spui?! ntreba, din capul mesei, profesorul Bologa. Ce spui de noul guvern?
    Stefan ridica din umeri si privi deznadajduit spre Ioana. De cteva saptamni nu auz
    ea dect aceeasi fraza:
    Ce
    spui?... Dumneata nu spui nimic?! l ntrebase poetul din provincie, n pragul cafenel
    ei, cnd, n acea seara din
    decembrie trecuse sa-l ntlneasca pe Biris. Nu spui nimic de rezultatul alegerilor?
    Arata alt om; mai nalt, mai
    slab, palid, mbatrnit parca peste noapte. Nu e barbierit, ntelese deodata Stefan. S
    i poate nici n-a mncat la
    prnz; poate n-o fi avut ce sa mannce. l privi cu o adnca, sincera simpatie.
    E grav,
    continua nfrigurat
    poetul. Succesul legionarilor nseamna un nou succes pentru Hitler. Si triumful lu
    i Hitler nseamna moartea
    noastra spirituala si poate chiar fizica, moartea tuturor... Are dreptate", si spu
    se Stefan, si zmbi. Dar simtea ca
    nu mai poate adauga nimic. Refuz sa discut, si repetase el de mai multe ori n acea
    seara, la minister; refuz sa
    mai discut rezultatul alegerilor." Ziua ntreaga nu facuse dect asta. La rastimpuri
    , auzea usa deschizndu-se,
    apoi glasul unui coleg:
    Viziru, aici erai? Ce spui? Dumneata ce spui?... si fagad
    ui sa nu mai citeasca ziarele,
    dar abia ajuns n strada se ndreptase spre chiosc si ceruse toate ziarele de seara.
    Le frunzarise nfrigurat, aproape
    cu teama, n dreptul felinarelor. Apoi le strnse pe toate, le zvrli ntr-o curte si po
    rni spre cafenea sa-l
    ntlneasca pe Biris. Nu spui nimic? l ntreba din nou poetul vazndu-l ca tace.
    Am disc
    tat toata ziua,
    ncerca Stefan sa se scuze. Nu mai pot. Te rog, iarta-ma, dar nu mai pot!... i fu r
    usine, n clipa urmatoare, de
    timiditatea lui, si reveni, cu o anumita provocare n glas. n fond, nu ma pot lasa
    posedat de un eveniment,
    orict ar fi el de actual si de catastrofal. l discut un ceas, doua, ncerc sa-l ntele
    g, ma acomodez sau nu ma
    acomodez cu el, dar apoi trec mai departe si ma ocup de altceva. Macar de atta li
    bertate sa mai profitam ct ni
    se mai ngaduie: libertatea de a ne alege subiectele de reflectie, de conversatie
    sau de gluma... Biris nu scotea
    nici un cuvnt; parea absent, preocupat. De aceea am ajuns unde am ajuns, vorbi cu
    o subita emotie poetul.
    Pentru ca unul ca dumneata si ca mine refuzam sa discutam actualitatea politica
    si ne refugiem n nori, n poezie,
    n visatorie...
    Ce-ai ramas asa visator?! l apostrofa Bologa din capul mesei. Uitati-va la el! Pa
    rca nici n-ar sti pe ce lume se
    afla...
    O fi ndragostit! spuse cineva.

    Biris intrase brusc n cafenea.


    Ma ntorc ntr-o clipa. Am uitat sa-i spun ceva lui Bi
    bicescu... Stefan ramase
    stingher, privind fulgii mari care ncepusera sa cada. Poetul si ridica gulerul mac
    ferlanului. Buna seara, i
    spuse. S-a facut trziu. Eu trebuie sa mai trec pe la gazeta... Stefan l privi cum
    traverseaza grabit drumul, fara palarie, cu fruntea plecata, cu amndoua minile asc
    unse n buzunarele
    macferlanului. i parea rau, acum, ca nu-l poftise sa intre cu el n cafenea, ca nu
    se gndise sa-i ofere ceva, macar
    un corn cu o cafea neagra. E un boem, i spusese mai demult Biris, si e foarte demn
    ; dar e un aristocrat n felul
    lui..." Biris ntrzia si Stefan intra dupa el n cafenea.
    Dar sa vedem ce zice Anglia
    , auzi un glas strident. Ca
    Anglia trebuie sa-si spuna si ea cuvntul... La o masa din fundul cafenelei Biris
    vorbea enervat cu Bibicescu.
    Stefan se ndrepta alene spre ei, silindu-se sa nu priveasca nicaieri.
    Ar fi trebu
    it sa ne agitam mai mult, auzi pe
    cineva de la o masa, sa luam contact cu masele populare, sa explicam oamenilor c
    a fascismul nseamna razboi,
    iar razboiul nseamna ocuparea Romniei. I-am lasat pe legionari sa lucreze, si ati
    vazut ce succes au avut... Biris
    ntinse mna lui Bibicescu.
    Dar de ce te grabesti asa? se mira Bibicescu. Mai stai p
    utin ca trebuie sa vina si
    conu' Misu... L-au ntlnit pe Weismann lnga usa, cnd ieseau. Avea o nelamurita preocu
    pare n priviri, dar
    parea tot att de jovial. Ce ne facem, coane Misu?! striga cineva de la o masa vec
    ina. N-aveti nici o grija,
    exclama Weismann, are sa fie bine!... Apoi, apropiindu-se de Biris, i sopti.
    Trec
    i dumneata pe-acasa, poate o
    convingi. Spune-i sa vina direct la restaurant. Sa nu faca pe nebuna. Am invitat
    si pe directorul teatrului... Ajunsi
    n strada, Stefan se nsenina deodata; ncepuse sa ninga cu fulgi mari si desi, si n cte
    va minute numai, strada se
    albise. nalta capul si respira adnc, mpacat. Biris umbla tacut lnga el, aproape fara
    sa priveasca unde calca.
    Am impresia ca am cazut prost, spuse Stefan. Esti nervos... Ce s-a ntmplat?!
    Catal
    ina, vorbi Biris. Iar nu s-a
    simtit bine astazi. Era de asteptat, cu nebunul asta de Bibicescu. Noroc de sara
    cul Misu. si pierde timpul si
    renunta la afacerile lui ca sa-i mpace...
    Ei, sa traiti! ura doamna Bologa ridicndu-si cupa cu sampanie si adresndu-se pe rnd
    fiecaruia. Sa traiti cu
    totii!...
    Sa traiti! spunea Bologa din celalalt capat al mesei. Anul Nou cu bine si belsug
    ! n 1938, numai bine pentru
    toata lumea!...
    Numai bine! repetara ctiva.
    Toti se ridicara de pe scaune si ncepura sa se mbratiseze ntre ei. La multi ani! si
    urau. Sa traiesti! Anul Nou cu
    noroc si sanatate!...
    Silvia, se ntoarse Bologa catre una dintre nepoate, pune fetito radioul mai tare,
    sa auzim discursul Regelui...
    S-a anuntat ca se va retransmite de la Palat, explica el lui Stefan. Trebuie sai dea drumul acum, dintr-un moment
    ntr-altul...
    ncepura sa mannce, asteptnd discursul. Ioana observa ca Stefan nu scoate nici un cu
    vnt si ridicndu-se se
    apropie de el.
    Ce-i cu tine? l ntreba ea foarte ncet, la ureche. De ce te-ai suparat?! Crezi ca e
    ceva grav?!...

    MIRCEA ELIADE
    114
    115
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Asa l ntrebase de nenumarate ori n luna aceea, dupa ce se comunicasera rezultatele
    alegerilor, si-l vedea
    ntorcndu-se acasa preocupat, absent, obosit.
    Crezi ca e ceva grav?!
    Ar putea fi, r
    aspundea uneori Stefan.
    Dar ma exaspereaza ca trebuie sa ma gndesc la asta, sa ma gndesc la ceea ce s-ar p
    utea ntmpla... Apoi o
    privea lung, adnc, dupa obiceiul lui, si zmbea. ti dai si tu seama ce progrese uimi
    toare am facut, ct de
    departe am ajuns n ntelepciunea mea, daca nu sunt n stare nici macar sa ma atasez d
    e evenimente!... ncerca sa
    rda. Are sa-si aminteasca iar de Anisie", ghicea Ioana, si regreta ca-l ntrebase.
    Nu sunt suparat, sopti Stefan. Dar cred ca ar trebui sa cobor sa telefonez patro
    nului...
    Ssst! facu Bologa. ncepe discursul...
    Stefan l asculta, ca toti ceilalti, ntr-o tacere reculeasa. Dar nu ncerca sa prinda
    ntelesul cuvintelor. Nu se mai
    ndoia acum; taxiul acela pe care-l zarise departe, n ninsoare, la trei case de cas
    a lor, semana cu masina Ilenei.
    Nu-si dadea seama n ce consta asemanarea, caci masina pe care si-o nchipuise el, a
    tunci, n noaptea de
    Snziene, era cu totul altfel dect taxiul vechi si nalbit de zapada care parca l aste
    pta la trei case de casa lor. Dar
    emotia pe care o simtise zarindu-l, beatitudinea cu care intrase n el, i reamintis
    era brusc de nalucirea acelei
    nopti de vara.
    Admirabil! exclama Bologa. A vorbit admirabil! Ce spuneti, domnilor?! Toti ncepus
    era deodata sa discute, sa
    se agite. Se auzeau scaunele, farfuriile,
    sticlele cu vin pe care le aduceau nepoatele de la bucatarie.
    Pe mine o sa ma iertati o clipa, spuse Stefan ridicndu-se brusc de la masa. Trebu
    ie sa dau un telefon..
    E o berarie mai sus de scoala, explica doamna Bologa. Numai de-ar mai fi deschis
    a...
    Ioana l ntovarasi pna la usa, l privi, ntristata, cum si mbraca paltonul.
    Sa nu ntrzii, i spuse deschizndu-i usa.
    Intrnd n sufragerie, Ileana gasi un grup de invitati discutnd nfierbntat.
    De ce v-ati ascuns aici? ntreba ea rotindu-si mirata privirile. Ctiva, ca si cnd nar fi auzit-o, continuara sa
    discute, gesticulnd,
    ndreptndu-se ncet catre coltul cel mai retras al sufrageriei.
    Dar ce s-a ntmplat? facu din nou Ileana. De ce stati aici?!
    Se comenteaza discursul Regelui, explica sfios un tnar. S-a retransmis adineauri
    de la Palat...
    Ileana tacu o clipa, enervata, apoi se sili sa zmbeasca.
    Nici macar de Revelion nu va lasati de politica? Nici macar o data pe an nu pute
    m scapa de pacostea asta?!...
    Ctiva rsera, oarecum n sila. Un colonel cu tmplele carunte se apropie de Ileana si-i
    saruta galant mna.
    Bine ati spus: pacoste", conita!... Din salon, intra un grup de fete tinere.
    Aici v-ati ascuns?... Si noi, cu cine vreti sa dansam?...
    Gata!... s-a terminat discutia! interveni gazda. Sa mai bem o data pentru Noul A
    n, spuse apropiindu-se de
    masa cu sticla de sampanie n mna. Sa traiti! striga ridicnd paharul. n 1938, numai b
    ine pentru toata lumea!...
    Sa dea Dumnezeu! Numai bine! repetara ctiva.
    Numai bine! spuse Ileana, nveselita deodata.

    Si, credeti-ma pe mine, striga colonelul, are sa fie bine! A vorbit Regele!... A
    re sa fie bine!...
    n clipa urmatoare, o fata si arata capul la usa.
    Ileana, striga ea din prag, vino repede. E Bucurestiul la telefon!... Mai repede
    ! striga ea din nou vaznd ca
    Ileana ramasese cu paharul de sampanie n mna, privind-o nedumerita, ca si cum s-ar
    fi ntrebat daca i se facea
    o farsa. Ca am cerut si noi Bucurestiul si o sa pierdem rndul...
    Recunoscu ndata glasul lui Stefan si fu att de emotionata nct se rezema moale de bir
    ou.
    La multi ani! l auzi ea repetndu-i de mai multe ori.
    Dar cum de-ai stiut ca sunt aici! Cum de ai aflat numarul de telefon?
    De la doamna Cretulescu, spuse Stefan, de la tante Alice. Am fost s-o vad asta-s
    eara. Adica, venisem sa te
    vad pe tine... Mi s-a facut dor de tine, adauga el dupa o scurta sovaire.
    Si mie, spuse Ileana. mi pare rau ca nu ne-am mai vazut. Voiam sa-ti dau o veste.
    ..
    Si eu, o ntrerupse Stefan. ntorcndu-ma asta-seara de la voi, mi s-a parut ca am zar
    it o masina care semana
    cu masina aceea... Stii, masina care ar fi disparut...
    Stiu, spuse Ileana zmbind trist. ti multumesc ca mi-ai telefonat, adauga ea dupa o
    scurta tacere. Poate vii sa
    ma vezi ntr-o zi, dupa ce ma voi ntoarce... Acum te las, caci mai asteptam un tele
    fon de la Bucuresti.
    Ce veste voiai sa-mi dai? ntreba repede Stefan.
    M-am razgndit, spuse Ileana. Credeam ca am sa ma logodesc n noaptea asta, dar m-am
    razgndit...
    Bine ai facut. Am sa trec sa te vad.
    n iarna aceea, Stefan trecu de mai multe ori prin strada Batistei, dar n-o gasi p
    e Ileana. Nu s-a ntors nca, i
    spunea doamna Cretulescu. E tot la Iasi.
    MIRCEA ELIADE
    116
    Mi-a telefonat saptamna trecuta. Mi-a spus ca iar s-a razgndit, ca poate se logode
    ste luna asta..."
    Gndul ca Ileana s-ar putea logodi, ca ar putea fi deja logodita fara ca el sa sti
    e, l pastra pe Stefan foarte departe
    de tot ce se ntmpla n jurul lui. Schimbarea guvernului, dictatura regala, i se pare
    au ntmplari oarecare, care
    nu-l priveau pe el, ntmplari din lumea ntreaga. Nu stiu ce are de gnd, i spusese doamn
    a Cretulescu ntr-o
    seara din februarie, s-a dus din nou la Zinca." n seara aceea, Stefan ramase trziu
    n camera lui de hotel.
    ntorcndu-se acasa, o gasi pe Ioana asteptndu-l nfrigurata. Poimine e ziua copilului, i
    spuse. Invitam si
    prieteni sau numai familia?" Hotarra sa invite numai familia. Stefan stia ca batrn
    ul Bologa va discuta toata
    seara cu Raducu; aveau aceleasi idei politice. Are sa-i lichideze pe legionari,
    spunea Raducu. Va spun eu, ca-l
    cunosc bine pe Armnd Calinescu. Apoi, ntorcndu-se brusc spre Stefan: Dar tu de cnd f
    umezi? l ntreba.
    De cteva luni, spuse Stefan. Aprinzndu-si tigara, si aminti din nou de Anisie, de m
    asina, de tabloul pe care nul
    aratase. Ar fi trebuit sa-l distrug chiar n noaptea aceea", si spuse. n ultima vreme
    se simtea din nou ispitit sa
    picteze
    dar altfel, altceva.
    Dar mai lasati-o pacostei de politica! exclamase doamna Bologa catre
    miezul noptii.
    Una dintre nepoate, Daria, l privea necontenit pe Stefan. Sunt sigura ca e ndragost
    ita de el", si spuse Ioana, si

    simti cum i se nfierbnta inima de orgoliu si de gelozie. Stefan parea si mai ferme
    cator, cu un zmbet uitat pe
    figura, rezemat de speteaza scaunului, privind nicaieri, lasndu-se nvaluit n fum. T
    recnd pe lnga el, Ioana se
    pleca si-l saruta repede. Daria se mbujora si zmbi. Sarutul acela i aminti lui Stef
    an taxiul din noaptea de
    revelion; o beatitudine care nu tinea de firea lucrurilor, care era nutrita de a
    ltfel de esente, angelice, nentelese.
    Ioana plecase sa vada ce face copilul.
    Pacat ca nu e si cuscrul aici, spuse batrnul Bologa.
    Adela, din celalalt capat al mesei, i zvrli o privire scurta, rea. Batrnul Viziru,
    bolnav de guta, se recasatorise
    cu ctiva ani mai nainte cu o bucovineanca tnara, zdravana, aproape frumoasa, pe car
    e o ntlnise ntr-o
    localitate balneara. E o taranca", spusese Adela, si declarase ca nu va accepta n
    iciodata s-o primeasca n casa.
    E infirmiera, spunea Raducu. Omul e batrn si bolnav; si-a luat pe cineva care sa a
    iba grija de el. Cine voiai sa-l
    ngrijeasca?" Noi, familia, spusese Adela. Doctorita ce pazeste? Ca de cnd a divorta
    t parca nici nu mai stie de
    noi." Doctorita era sora lor, Sofioara; Stefan se ntelegea mult mai bine cu ea, d
    ar n-o ntlnea dect rareori desi,
    dupa divort, se stabilise din nou n Bucuresti. Sofioara facuse ctiva ani de medici
    na; nu-si terminase studiile
    pentru ca se casatorise cu un inginer de la Resita si parasise Capitala. Familia
    toata i spune doctorita, nca de
    cnd intrase n facultate. Doctorita
    117
    NOAPTEA DE SNZIENE
    pretinde ca Eleonora nu-i nici taranca nici infirmiera, spunea Stefan. Tatal sau
    a fost impiegat la posta. Sora ei e
    infirmiera si prin ea l-a cunoscut pe tata; cnd a avut criza aceea grozava, acum
    patru ani..." Acum patru ani, si
    aminti deodata Stefan, abia ma nsurasem... Ce curios!"
    De-abia la nceputul lui martie l chema, ntr-o dupa-amiaza, Ileana la telefon.
    M-am ntors, i spuse. Daca vrei, vino sa ma vezi...
    Am sa vin chiar acum, vorbi repede Stefan.
    Dar dupa ce aseza receptorul si aminti ca n dupa-amiaza aceea trebuia sa-l ntlneasca
    pe Vidrighin, noul
    director al acordurilor economice, care tocmai se ntorsese din strainatate. L-au r
    echemat n Centrala pentru ca a
    furat ca n codru, i spusese secretarul general. N-am putut perfecta nici unul din
    acordurile pregatite de el. Ar fi
    nsemnat sa-i facem plocon nca cinci, sase milioane!... E un mare bandit. Si nu luc
    reaza singur; lucreaza pentru
    altii, mari si puternici. Are legaturi cu Palatul si protectii n toate partidele.
    El e ntotdeauna acoperit..."
    Stefan facu numarul Ilenei, dar telefonul era ocupat. ncerca din nou zece minute n
    urma, fara rezultat. Atunci se
    hotar si se ndrepta spre biroul directorului vamilor.
    mi pare bine ca ai venit, l ntmpina Vidrighin. O sa lucram de aici nainte mpreuna, ad
    uga poftindu-l cu
    un gest rotund sa ia loc pe scaun.
    Era un barbat gros, nu prea nalt, cu miscarile lente, aproape lenese, cu ochii ce
    nusii, fara expresie. Hainele i
    luceau la coate si camasa parea purtata, decolorata, fara a fi totusi murdara. l
    privi, si un zmbet i descoperi o
    clipa dintii rari, ngalbeniti.
    Cum se face ca un baiat inteligent ca dumneata te ngropi aici, n Centrala? ncepu Vi
    drighin aplecndu-se

    mult peste birou. Am vazut acordurile cu Belgia si Olanda. Esti formidabil, pe o


    noarea mea!... Si nca nu te-ai
    plictisit de tigania de aici! Astepti sa-ti recunoasca cineva meritele?...
    Se ridica de la birou si trecu sa se aseze ntr-un fotoliu, n fata lui Stefan.
    Vad ca taci, continua. Asta mi place. O sa ne ntelegem bine!... Esti nsurat, ai cop
    ii, ai ceva avere?...
    Stefan i raspunse corect si fara chef, ca la un interogatoriu.
    Nu stiu de ce, l ntrerupse Vidrighin, dar simt o mare simpatie pentru dumneata. As
    ta mi se ntmpla foarte
    rar. Oamenii sunt de obicei rai si neinteresanti. Sau n-ai nvatat nici macar asta
    pna la 36 de ani?...
    Se ridica din fotoliu si apropiindu-se de Stefan, si lasa mna pe umarul lui.
    Asculta-ma. Eu ti vreau binele. mi faci impresia ca traiesti n nori... Si daca ai f
    i macar flacau becher... Dar
    asa, cu nevasta si copil... Dumneata n
    u-ti dai seama pe ce lume traim? Nu-ti dai seama ce vine?!
    MIRCEA ELIADE
    118
    Si pentru ca Stefan continua sa taca, privindu-l cu acelasi zmbet incert pe buze,
    Vidrighin l batu nca o data pe
    umar, ca si cum ar fi vrut sa-l trezeasca.
    Eu simt prapadul de la o posta, asa cum simte pasarea furtuna. Se apropie focul
    al mare, asculta-ma pe mine!
    Praful si pulberea o sa se aleaga de noi!... Si dumneata zaci aici, n tigania ast
    a, cu cteva mii de lei pe luna!...
    Cnd ai nevasta si copil!... Acum e timpul sa te pui la adapost! Si repede. Caci n
    ici timpul asta n-o sa mai tina
    mult!...
    Ce trebuie sa fac?! ntreba Stefan mai mult n gluma.
    Sa te aranjezi. Sa-ti iei un post n strainatate, ct mai departe de locurile astea,
    si sa te pui pe strns parale...
    Sau nu ntelegi?!
    l privi cu mila si cu oarecare dispret, apoi se clatina un pas napoi si se
    rezema de birou.
    Poate ca ntr-adevar nu ntelegi! Cu att mai rau pentru dumneata! Au sa te mature vre
    murile care vin...
    Pacat, ca-mi esti simpatic. Si esti si dezghetat. Dar si bogatia se plateste n vi
    ata... Mai curnd sau mai trziu, dar
    se plateste.
    Nu sunt bogat, spuse Stefan.
    Nu vorbesc de ce esti acum, l ntrerupse ncruntndu-se Vidrighin. Vorbesc de ce-au fos
    t parintii dumitale,
    de ce ai vazut n casa dumitale cnd erai copil... Vrei sa-ti spun ce-m vazut eu?! Un
    ceaun de mamaliga, de
    multe ori gol
    si o saca. Taica-meu era sacagiu. N-am murit de foame pentru ca, p
    e atunci nu murea nimeni de
    foame n Romnia. Cnd mai nastea mama un copil, se ndura un vecin si ne dadea o banita
    cu malai. Odata,
    cnd s-a nascut sora-mea, ne-au dat si lapte... Asta da, copilarie!...
    Ofta adnc si se aseza mai comod pe coltul biroului.
    Dar, ce sa spun, mi-a prins bine! relua cu un glas mai potolit. M-a lecuit si de
    filosofie si de idealuri, si de
    virtuti. Am nteles viata din clasa I primara, cnd am vazut ca nu puteam lua nici u
    n premiu pentru ca eram
    descult... Am nteles si m-am conformat ntocmai...
    Izbucni n rs. si salta putin capul si Stefan ntrezari o sticlire rea, otravita,
    n ochi, care-l ngheta.
    Copiii mei, i-am crescut cu guvernanta, adauga Vidrighin. Stai putin
    sa ti-i arat...
    Se cauta n portmoneu si i ntinse fotografia, cu un zmbet care-i umezea ntreaga figura

    . Stefan privi emotionat:


    doi copii balai, care rdeau, pe jumatate goi, rasturnati n nisip, pe o plaja.
    Pe unul l cheama Enrico, pe celalalt Theobald. Nu stiu romneste si nici n-o sa nvet
    e vreodata. Le
    interzic!...
    Asteptndu-l n dupa amiaza-aceea, Ileana ntelese ca din cauza lui cedase lui Tony. D
    aca n-ar fi existat Stefan n
    viata ei, probabil ca pna la urma ar fi
    119
    NOAPTEA DE SNZIENE
    rezistat lui Tony. Probabil ca nici n-ar fi avut timp sa-l cunoasca mai bine, pe
    ntru ca n-ar fi petrecut vacanta de
    Craciun la Iasi, ci s-ar fi dus, ca n fiecare an, la Predeal, la ski. Dar se hota
    rse sa-l uite pe Stefan, flirtnd si
    amuzndu-se. De aceea acceptase cu atta bucurie invitatia surorilor Melinte, la Ias
    i. Tony era varul lor.
    Regimentul lui era la Galati, dar venise sa petreaca sarbatorile la Iasi pentru
    ca, asa cum i spusese Ilenei din
    prima seara cnd o cunoscuse, voia sa-si bea tresele n familie: la nceputul lui dece
    mbrie fusese naintat capitan
    si avea, acum, trei trese la epoleti. Nu era prea frumos, dar era inteligent, am
    uzant si neobosit dansator. A nceput
    sa flirteze cu Ileana din prima seara, si tot atunci ncercase s-o sarute, dar Ile
    ana i se strecurase repede din brate.
    n seara urmatoare ncepuse sa vorbeasca despre romanele lui Partenie. Ileana si amin
    ti de Stefan si-si pierdu
    deodata cheful. Se ridica de lnga el si se duse sa puna o placa la patefon. Pune,
    te rog, J'attendrai...", o ruga
    Maria Melinte, dar Ileana se prefacu ca n-auzise, si alese un tango. Tony se ndre
    ptase spre ea, ca s-o invite la
    dans; Ileana ncepuse sa fredoneze, leganndu-se ncet. Dar dupa cteva masuri, Maria op
    ri discul, si pusese
    J'attendrai. Ileana stia ca Maria e ndragostita de un student la Politehnica si a
    scultnd J'attendrai se simtea mai
    aproape de el. Dar Ilenei i facea rau romanta aceea prea trista; fara sa nteleaga
    de ce, i aducea aminte de
    Stefan, si o umilea, pentru ca ea se hotarse sa se amuze si sa-l uite pe Stefan,
    iar glasul femeii spunea ct e de
    frumos si de trist sa astepti pe barbatul pe care-l iubesti. Dar eu nici macar nu
    -l iubesc!", si repetase de attea
    ori n iarna aceea Ileana. Se simti, totusi, umilita si enervata si iesi repede di
    n salon. Cteva minute n urma,
    Maria Melinte intrnd n odaia ei o gasi rasturnata n pat, plngnd. Maria ncepu si ea sa
    plnga si-i ceru iertare
    mbratisnd-o. Ileana ghicise ca Maria plngea de dorul iubitului ei, dar asta o linis
    ti parca si mai mult, o mpaca.
    n acea seara, Tony, cu un glas usor voalat de emotie, o ntreba daca ar vrea sa fie
    sotia lui.
    Cnd l vazu intrnd pe Stefan, Ileana pali putin si se apropie de el zmbind, naltndu-si
    usor capul ca si cum sar
    fi asteptat sa fie mbratisata. Dar Stefan i saruta doar mna si o tinu apoi mult tim
    p n minile lui.
    Nu-ti dai seama ct de bine mi pare ca te vad, spuse el, foarte ncet. Ileana simti d
    in nou cum inima ncepe sa
    i se bata cu putere, apoi parca tot sngele i se scurse din vine si se aseza reped
    e pe canapea. Din fericire, si dadu
    ea seama, Stefan nu observa nimic. Este ngrozitor, si repeta ea necontenit, este ngr
    ozitor, dar tot pe el l
    iubesc..." Asa si spusese si n noaptea aceea, n odaia lui Tony, foarte trziu, cnd sim
    tea ca barbatul de lnga ea

    sta sa adoarma. Ma iubesti?", o mai ntrebase el o data, cu un efort, aproape adorm


    it. Cred ca da", raspunse
    ncet Ileana. Dar probabil ca nu o auzise, caci n clipa urmatoare Tony adormise si
    ei i fu mila de el, caci era
    foarte trziu si dansase mult si bause multa sampanie. Se hotarse deodata, pentru c
    a simtea
    MIRCEA ELIADE
    120
    121
    NOAPTEA DE SNZIENE
    ca iar va trebui sa amne logodna si stia ct de mult va suferi Tony. La vara ne cump
    aram masina, i spusese el,
    si facem voiajul de nunta n masina. Urcam nti n Transilvania, apoi coborm pe valea Ol
    tului. Am si acontat
    masina, si ndata ce ncasez partea mea de mostenire de la mos Toader, o cumparam...
    "
    ... E curios cum am recunoscut masina de departe, l auzi deodata Ileana pe Stefan
    . ( Ce mi-o fi spus pna
    acum?", se ntreba ea speriata). Am simtit aceeasi emotie nelamurita ca si atunci,
    cnd te-am zarit. Ningea des,
    ca o perdea grea de fulgi, si n penumbra felinarului am zarit spatele masinii, nfu
    ndata n zapada... Evident, nu
    era masina ta, era un taxi nvechit, aproape scos din uz, dar cnd am deschis portie
    ra si am intrat nauntru, mi s-a
    parut din nou ca era masina ta... Nu-ti pot explica de ce... Chiar dupa ce s-a u
    rcat si Ioana, staruia sentimentul
    acela obscur ca, ntr-un anumit fel, inexplicabil, masina aceasta fusese cndva a ta
    ...
    De Ioana si amintise ndata ce se hotarse sa amne logodna, si poate asta o facuse sa
    cedeze lui Tony. El e
    nsurat, eu am sa-mi iau un amant, si toata lumea are sa fie multumita." Amnase pna
    atunci de trei ori logodna.
    Dar macar ma iubesti? o ntrebase, cu deznadejde, Tony.
    Ce alta dovada vrei sa-ti
    dau? i spusese ea, un
    ceas mai trziu, n camera lui. Ca sot mi-ar fi intolerabil, dar as putea prelungi av
    entura pna are sa ne treaca;
    lui amorul, si mie urtul." Din nefericire, trupul lui Tony nu-i spunea nimic. Era
    deznadajduita. Fara sa-si dea
    seama, tot Tony o linistise, spunndu-i, cu regret, si cu vorba putin mpleticita de
    sampanie: Dar nu esti fata
    mare?!... Ileana se simtise deodata eliberata de remuscari, de regrete.
    Oh! nu,
    spusese ea, bine dispusa, eu
    sunt o femeie stricata. De aceea n-am voit sa ne logodim, adauga. Tu trebuie sa
    te nsori cu o femeie cinstita...
    Dar ma iubesti? o ntrebase din nou Tony, derutat, simtind cum l doboara oboseala.
    Cred ca da...
    ... Crezi ntr-adevar? o ntreba Stefan. (Dar ce Dumnezeu am spus?! se sperie din no
    u Ileana, si clatina din
    cap silindu-se sa zmbeasca.) Eu nu pot crede. Ar fi prea simplu. Daca asteptam el
    iberarea prin moarte, n-am
    cstigat nimic. Problema este sa ne eliberam din pntecele balenei, vii fiind, n viat
    a, n Timp, n istorie...
    Dar de ce-ai spus pntecele balenei? l ntreba Ileana trezindu-se. Stefan se ridica d
    e pe scaun si izbucni ntrun
    rs lin, copilaresc.
    E o imagine pe care o folosesc uneori, cnd traiesc prea mult n Economia politica,
    spuse el apropiindu-se de
    Ileana. Am impresia, atunci, ca ma aflu n stomacul unui cetaceu gigant, care ar a
    coperi tot pamntul. Asist, din
    pntecele balenei, la ingurgitarea materiilor prime, la digerarea lor, la evacuare

    a lor, chiar, n produse pentru


    uzuri secundare... Si, pierdut asa n pntecele balenei, ma rog la Dumnezeu sa ma ti
    na n viata ntreg, nedigerat
    de procesele Economiei politice, pna cnd voi scapa si voi vedea din nou lumina zil
    ei, afara...
    Daca spui ca balena ta acopera ntreg pamntul, cum mai poti spera sa scapi viu din
    pntecele ei?...
    Se opri o clipa, apoi pleca ochii, si adauga repede:
    Prin moarte, da, nteleg... Prin moarte, poate ne eliberam... Stefan se opri n fata
    ei si o privi lung.
    Tocmai asta te ntrebam si eu adineaori: Crezi ntr-adevar ca numai prin moarte ne p
    utem elibera de Timp si
    Istorie?! Atunci, existenta omeneasca n-ar avea nici un sens. Atunci, ne-am afla
    aici, n viata, n Istorie, din
    greseala. Daca numai moartea ne ngaduie sa iesim din Timp si din Istorie, nu iesi
    m, de fapt, nicaieri; regasim
    doar neantul...
    Dar de ce-mi spui mie toate acestea?! l ntreba Ileana cu o subita enervare n glas.
    De ce-mi vorbesti despre
    moarte si despre neant si despre pntecele balenei? Eu sunt femeie. Sunt tnara. Cre
    d chiar ca sunt o femeie
    frumoasa. Mi-ai spus-o si tu odata, atunci cnd ti se parea ca esti ndragostit de m
    ine.
    *
    Si acum sunt ndragostit de tine, vorbi Stefan linistit.
    Ileana l privi deznadajduita. I se paru mai nalt, mai departat, asa cum se oprise n
    fata ei, cu ochii arzatori si fata
    foarte palida, cu un surs insesizabil n coltul buzelor. Se privira, asa, n tacere,
    multa vreme.
    mi pare rau, atunci, spuse Ileana ridicndu-se. Cred ca am avut pentru tine un anum
    it sentiment ciudat, de
    mare simpatie, pe care nu-l ntelegeam nici eu prea bine, dar pe care l-am fi putu
    t numi, daca vrei, un nceput de
    dragoste. N-as fi recunoscut-o acum cteva luni, dar pentru ca sentimentul nu mai
    exista, ti-o pot spune acum.
    Asteptam de mult sa-mi spui asta, vorbi Stefan foarte ncet.
    E un fel de declaratie postuma, continua Ileana aprinzndu-si o tigara, un fel de
    proces-verbal de deces.
    Acum cteva luni mi erai foarte simpatic, mi erai aproape drag. Dar acum nu ma pot u
    ita la tine dect ca la un
    prieten... Nu cred, de altfel, ca asta va aduce vreo schimbare n felul tau de a f
    i, n purtarea ta. Tot de trei, patru
    ori pe an o sa ne vedem...
    Dar nu te logodesti, o ntrerupse Stefan.
    Ileana l privi mirata, zmbi si lasa fumul sa i se prelinga ncet, alene, catre tmple,
    n par. Apoi se aseza pe
    canapea.
    Nu te logodesti, repeta Stefan cu acelasi glas. E un lucru foarte important ce-t
    i spun. Nu te logodesti, nu-i
    asa?...
    Am sa-ti raspund mai trziu. Deocamdata, povesteste-mi ce-ai mai facut. Vorbeste-m
    i despre tine, despre
    prietenii tai. Spune-mi ce mai face Biris...
    Cred ca e ndragostit de Catalina, spuse Stefan.
    MIRCEA ELIADE
    122
    De Biris si Catalina venise sa-i vorbeasca ntr-o zi, la minister, Bursuc. Era pri
    ma zi de adevarata primavara din
    anul acela si, vazndu-l intrnd, Stefan nu-si putu ascunde un gest de nemultumire.
    Nu te-a anuntat Petrache ca am sa trec sa te vad? ntreba Bursuc. Ce sa te anunte!

    exclama nchiznd
    semnificativ un ochi, ca de cnd si-a pierdut mintile pentru Catalina, nu mai stie
    nici cum l cheama. Abia daca
    mai da pe la cafenea, si asta numai cnd trebuie sa-l ntlneasca pe Bibicescu...
    Se ntinse cu tot trupul n fotoliu.
    Dar bine mai stati dumneavoastra, functionarii superiori! exclama admirativ. Fot
    olii de piele!... Si toate astea
    le platim noi, bietii contribuabili. Va platim luxul cu sudoarea fruntilor noast
    re... Dar lasa ca vine ea, Revolutia.
    Are sa va mature pe toti. O sa lichidam noi si statul asta, bugetivor... O sa ve
    deti dumneavoastra...
    Dar de cnd esti si dumneata revolutionar? l ntreba Stefan.
    Eu am fost de totdeauna revolutionar... Pacat ca n-ai cu cine sa faci revolutia.
    Sunt toti niste prosti. Si cnd
    nu sunt prosti, sunt lasi!... N-ai cumva vreo tigara?
    Stefan trase un saltar si-i ntinse un pachet de tigari. Bursuc si alese una, o apr
    inse si baga linistit pachetul n
    buzunar.
    Am auzit ca esti bine cu secretarul general, relua cu un alt glas. N-ai putea in
    terveni sa-mi gaseasca si mie
    ceva, vreo sinecura oarecare?!...
    Dar dumneata esti licentiat n teologie si aici este Ministerul Economiei National
    e, exclama Stefan.
    Ce-are a face? Daca e bunavointa se aranjeaza. Cnd se forma guvernul, mi-au fagad
    uit un post de
    subprefect, dar infami cum sunt toti politicienii, nu s-au tinut de cuvnt. Ce vre
    ti, sa mor de foame?! Toata lumea
    are o slujba n tara romneasca. De ce sa n-am si eu?!... Dar, se grabi sa adauge, s
    a ne-ntele-gem bine. Mie nu-mi
    trebuie slujba serioasa, cu ore fixe de prezenta la birou. Eu n-am timp sa vin l
    a birou; am mereu treaba n oras. n
    plus, familia mea locuieste n provincie, si eu sunt familist; nu-i pot lasa asa,
    trebuie sa ma duc sa-i vad din cnd
    n cnd...
    Stefan ncepu sa rda.
    Nu, zau, vorbesc serios, relua Bursuc. Dumneata crezi ca glumesc, dar mie nu-mi
    arde de gluma. Mai am
    ctiva poli n buzunar. Si hotelul nu l-am platit de nu stiu cnd... Gasesti-mi o sine
    cura si-ti fac o rugaciune
    pentru odihna sufletului dumitale... Caci te vad cam neodihnit. Ai nceput sa slab
    esti. Arati prost. Trebuie sa se
    roage cineva pentru dumneata. Eu, ca licentiat magna cum laude n teologie, cunosc
    rugaciuni infailibile... Ce
    zici?!
    Imposibil, facu Stefan ridicnd din umeri.
    123
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Bursuc l privi pe sub sprncene, se ncrunta o clipa, apoi si scoase pachetul din buzu
    nar, si aprinse o tigara si
    continua.
    Bine. Vad ca esti incoruptibil. Ai acest mare viciu antirevolutionar. Treaba dum
    itale. Dar te previn ca ai s-o
    patesti cu Revolutia.
    Care revolutie?! ntreba Stefan. Ca legionarii au sa fie n curnd lichidati, iar comu
    nistii asteapta sa se strnga
    o suta, doua, ca sa se cunoasca ntre ei... De ce revolutie este, atunci, vorba?
    Bursuc l privi mirat si duse mna la gura ca sa-si nece rsul.
    Mi s-a mai spus mie ca esti naiv, dar nu credeam ca esti chiar n halul asta! Si n
    aivitatea este tot un pacat
    antirevolutionar... Pai bine, ce-mi pasa mie cine face Revolutia?! Important est

    e un singur lucru: sa fii cu ea si nu


    contra ei...
    De acord. Dar te ntreb nca o data: cine vrei sa faca revolutia?
    Parca trebuie s-o faca cineva! Asta-mi placu! Revolutia vine si pleaca. N-o face
    nimeni. A fost nti n Rusia,
    a venit n Italia, n Germania, n Spania... Comunista, fascista, reactionara
    vorba e,
    a venit. Si are sa vina si la
    noi. Si te previn ca eu sunt cu Revolutia, si deci contra dumitale. Politiceste,
    te consider dusmanul meu. Al meu,
    personal. Pentru ca m-ai lezat n interesele mele esentiale. Eu ti cer o sinecura d
    e 10-l2 mii de lei pe luna, si
    dumneata mi-o refuzi pe motive legale. Ca si cum legalitatea ar avea vreo import
    anta n vremurile pe care le
    traim. Dar esti prin firea dumitale antirevolutionar. Asculta-ma pe mine, ai s-o
    patesti!...
    Am avut ghinion, continua Bursuc dupa o pauza, ca Garda de Fier e condusa de nis
    te naivi, fara spirit politic.
    Daca as fi fost eu n locul lor, azi eram la putere. Si faceam revolutia. i lichida
    m pe toti ceilalti. Lucrul esential
    este sa-ti lichidezi adversarul. Dupa aceea revolutia se face singura... Dar, cu
    m ti spun, am avut ghinion. Ca
    daca as fi vazut ca au ndrazneala si spirit politic, treceam si eu cu ei. Am o su
    ma de prieteni legionari; m-as fi
    aranjat. Acum as fi fost eu n locul dumitale. Sedeam eu la biroul asta, si nu mai
    eram silit sa umblu din cunoscut
    n cunoscut ca sa pun mna pe cinci sute de lei... -propos, adauga cu un alt glas, nu
    poti sa-mi mprumuti o mie
    de lei?!... Spuneam ca alerg pentru cinci sute, dar o spuneam din modestie. Adev
    arul este ca alerg pentru o mie
    de lei. Cinci sute pentru mine
    cinci sute pentru ceilalti. Nu-ti pot spune cine.
    Persoane importante.
    Deocamdata, tine secretul pentru dumitale...
    Lua bancnota, multumi si se ndrepta spre usa. Dar se ntoarse dupa ctiva pasi.
    Uitam sa-ti spun esentialul, rencepu. Sa nu cumva sa crezi ca Petrache s-a culcat
    cu Catalina. Nu, fereasca
    Dumnezeu! El o iubeste platonic. E un idealist. Catalina se culca cu Bibicescu.
    Iar pe-alaturi, cu cine se
    nimereste...
    MIRCEA EL1ADE
    124
    Nu zici nimic?! Mi se pare ca-ti placu si dumitale, ca te vad cam ntristat. Dar s
    a nu-ti faci snge rau; da-i mai
    bine un telefon!...
    Abia apucase sa ridice capacul unei vitrine de sticla si sa scoata cele dinti edi
    tii ale poeziilor fratilor Vacaresti,
    cnd intra slujnica, se apropie de el cu pasi marunti si-i spuse:
    Va cauta un domn. Zice ca e urgent. Nu vrea sa spuna cum l cheama.
    Zice ca stiti dumneavoastra...
    Stefan zmbi. ntocmai asa se ntmplase si la prima lui vizita, cu doua luni mai nainte.
    Profesorul Antim nu va
    apuca nici de data aceasta sa-i explice de ce timpul cnd tara veghea turcita" n-a
    avut urmasi. Antim strnse
    plictisit cele cteva cartulii de pe masa si se duse sa le aseze n vitrina de sticl
    a.
    Casa lui Iancu Antim se afla la capatul unei stradele din dosul Foisorului de Fo
    c. Era o cladire de pe la 1900,
    masiva si destul de urta, dar n lumina cruda a dupa-amiezei de martie, cnd Stefan v
    enise pentru ntia oara sal vada, casa dobndise o aspra noblete; parea desprinsa dintr-o stampa. i deschise
    o slujnica tnara, si-l pofti

    ntr-un salon urias. Peretii erau acoperiti pna la refuz de tablouri; ntr-un colt se
    aflau cteva biblioteci cu geam,
    iar n celalt mai multe vitrine, unele acoperite cu pnze.
    Domnul Profesor se odihneste, spuse femeia. Dar trebuie sa se scoale... Ca nu do
    arme niciodata mai mult de
    un ceas...
    Stefan privea nmarmurit n jurul lui. Tablourile, mobila veche, pupitrele purtnd inf
    olii deschise, stranele de
    biserica, scaunele desperecheate pe speteaza carora atrnau stofe de culori stinse
    , patrafire, voaluri de mireasa
    alcatuiau laolalta un amestec straniu de muzeu, magazie si odaie de fata batrna.
    Cele doua mari ferestre, care
    dadeau spre gradina, ngustate cum erau de perdelele verzi de catifea, nu izbuteau
    sa scalde n lumina toate
    colturile acestei ncaperi ticsite. Desi focul ardea nca n soba de teracota, era mai
    frig dect afara. Cu minile n
    buzunarul paltonului, Stefan trecea ncet prin fata tablourilor. Erau portrete de
    boieri batrni cu barba si caftane,
    sau de doamne si domnisoare de la nceputul veacului trecut, sau peisaje fara nici
    un farmec, ntunecate, pictate
    cu nendemnare.
    Aici te-a adus toanta aia?! auzi deodata glasul lui Antim din pragul usii. Ai sa
    ngheti! Vino repede dincoace,
    la caldura!...
    l introduse ntr-o ncapere mai mica, dar tot att de mbcsita de vitrine, icoane vechi, s
    tampe, masute ncarcate
    cu brelocuri, margeanuri, sidefuri, albume cu desene.
    Nu te uita la nimic! exclama Antim. Nu privi nici un obiect nainte de a ti-l expl
    ica eu. Caci fiecare din ele
    trebuie explicat. Tot ce vezi aici sunt urme
    125
    NOAPTEA DE SNZIENE
    de pe timpul cnd tara veghea turcita", cum spune poetul dumneavoastra. Secolul al
    18-lea si nceputul
    secolului al 19-lea.
    ncepu sa-i arate stampe, editii din primii scriitori munteni, mape cu manuscrise
    si scrisori.
    Ti-am spus, Vacarestii sunt marea mea slabiciune. ndeosebi Iancu Vacarescu, acela
    cu puterea relei soarte
    si anii mei cei gramaditi... Sau nu cunosti versurile lui Iancu Vacarescu?!
    Nu, marturisi zmbind Stefan.
    Antim l privi scurt, ntrebator, apoi ridica din umeri, descurajat.
    Cum are sa-ti placa atunci tot ce am adunat eu aici?! Trebuie sa te initiezi nti..
    . Te-am prevenit, eu am
    lucruri pe care nu prea le gasesti n casele romnilor. Am urmele unui trecut care,
    nu numai ca e mort, ca orice
    trecut, dar care n-a transmis nimic epocilor care au venit dupa el. Trecut fara
    urmasi; un trecut celibatar, ca si
    mine, adauga clipind din ochi.
    Dupa o scurta bataie n usa, slujnica intra, aducnd cafelele. Se apropie de Antim s
    i i sopti.
    A venit domnul Nichita. Zice ca stiti dumneavoastra de ce... Antim rosi brusc si
    iesi repede din odaie. Ramas
    singur, Stefan simti o
    nelamurita tristete strecurndu-i-se n suflet. Trecut fara urmasi!", si repeta el. Un
    Timp care a fost, n care
    oamenii au iubit si suferit, ca si acum, au ncercat sa scrie ntr-o anumita limba s
    i dupa anumite gusturi, si apoi
    acel Timp a disparut ca si cum n-ar fi fost; caci oamenii care au venit dupa el
    n-au vrut sa tina seama de nimic

    din tot ce se facuse n el, de Timpul cnd tara veghea turcita... Un Timp celibatar,
    fara urmasi...
    Dumneata esti un om cu noroc, spuse Antim ntorcndu-se n odaie. Dumneata mi-ai adus
    norocul n casa!
    si freca necontenit minile. Apoi zari ceasca de cafea si ncepu sa soarba gnditor.
    Trebuie sa-ti explic tot ce-am adunat eu aici, o viata de om, spuse. Dar Stefan l
    ghicea ca se gndeste
    necontenit la altceva si, dupa ce-si bau
    cafeaua, se ridica.
    Sa mai vii, i spuse Antim. Ca esti om cu noroc. Am sa-ti spun alta data de ce. Da
    r sa ma crezi: mi-ai adus
    norocul n casa!...
    Vreo editie rara din poetii Vacaresti?! ntreba Stefan n prag.
    Le am pe toate! exclama Antim. E vorba de ceva mult mai important, adauga mngindusi barbisonul. Am
    sa-ti spun eu odata. Am sa-ti spun, si poate chiar am sa-ti arat!...
    n dupa-amiaza aceasta de mai, Antim ncepuse sa-i arate primele editii ale poetilor
    Vacaresti. i amintise de
    versul lui Iancu Vacarescu: Vel
    MIRCEA ELIADE
    126
    127
    NOAPTEA DE SNZIENE
    mincinoase Boier prea mare! Pret, adevarul, te joci ca n-are?" Atunci intrase sl
    ujnica: Va cauta un domn...
    Antim nchisese cu grija vitrina si se pregatea sa iasa. In prag, dadu cu ochii de
    Ioachim Teodorescu, si se
    lumina. Stefan nu-l recunoscu imediat; si lasase mustata si purta ochelari negri
    de soare.
    Ce-i cu dumneata, boier Ioachime? l ntmpina jovial Antim. Ce vnt te-aduce de la scit
    ii si agatrsii
    dumitale la musumeturi si husmeturi
    istoviri cu marafeturi, cum spune Costache B
    alacescu?!
    Teodorescu sovai o clipa, si scoase batista si si sterse fruntea transpirata, apoi
    , aruncnd o privire asupra lui
    Stefan, vorbi.
    Am venit sa va cer gazduire cteva nopti, domnule profesor. Pna mi gasesc o alta gaz
    da, adauga. Poate
    gasesc chiar mine, poimine...
    Iancu Antim l privi nedumerit.
    Nu cumva esti si dumneata urmarit? ntreba cu oarecare teama n glas.
    Ba da, marturisi Teodorescu. Dar va asigur ca nu veti avea nici o neplacere. Nu
    voi primi vizita nimanui...
    Numai sa dorm noaptea asta la dumneavoastra si mine sunt plecat.
    Antim si frnse minile ncurcat.
    Imposibil, dragul meu, spuse. Imposibil! Am o servitoare noua, o taranca proasta
    , si va umple mahalaua cu
    zvonuri ca sunt gazda de legionari. Si atta mi trebuie, sa vina o perchezitie! Uit
    a-te la toate lucrurile astea!
    Toate hrtiile si cartile astea!... Am auzit ca politia ravaseste tot si ce nu poa
    te citi pe loc ncarca n camioane si
    ia cu ea... Si apoi, zau, daca as avea unde sa te culc! Dar ia te uita! Numai ca
    rti si tablouri, si hrtii
    pretutindeni!....
    Teodorescu l privea zmbind. si puse din nou ochelarii de soare si se pregati sa ple
    ce.
    Stati o clipa, spuse Stefan. Daca e vorba de cteva nopti, va pot gazdui eu. Am, n
    afara de apartamentul meu,
    o camera de hotel unde ma retrag cteodata cnd am chef. V-o cedez dumneavoastra...
    Iancu Antim era ncntat. si freca minile. Starui sa nu plece ndata, sa mai ramna sa bea

    o cafea. Cnd iesi sa


    anunte servitoarea, Teodorescu se ntoarse brusc catre Stefan.
    Cunoasteti noua lege, ca n-aveti voie sa nchiriati nici sa gazduiti pe cineva dac
    a nu informati n prealabil
    politia?!
    Stefan ridica din umeri.
    O cunosc, spuse.
    Un ceas mai trziu, Teodorescu se aseza ostenit pe marginea patului.
    Sincer, cte zile pot ramne aici? ntreba. As putea ramne pna luni?
    Fara ndoiala, raspunse Stefan.
    Credeti ca ne-a vazut cineva intrnd?... Vreau sa spun, altcineva dect portarul hot
    elului?... Asta e foarte
    important.
    Cred ca nu, spuse la ntmplare Stefan. Teodorescu ofta usurat si-i ceru voie sa se n
    tinda pe pat.
    De altfel, eu am sa plec, spuse Stefan. As vrea sa stiu cu ce va mai pot fi de f
    olos...
    Teodorescu l privi ctva timp, nehotart, apoi l ntreba.
    Ati putea da un telefon din oras, la o adresa pe care v-as indica-o eu?!
    Daca e o chestiune personala, o fac cu placere, raspunse Stefan, daca e chestiun
    e politica, nu. Si asta, nu
    pentru ca politiceste sunt, asa cum sunt, adversarul ideilor si idealurilor dumn
    eavoastra, ci pentru ca n lupta pe
    care o duceti cu politia, eu vreau sa ramn neutru. Asa cum as refuza sa denunt pe
    unul dintre dumneavoastra, tot
    asa refuz sa sprijin pe unul dintre dumneavoastra.
    Va nteleg, spuse Teodorescu. Dar nu stiu prea bine ce sa fac... V-as fi rugat sa n
    stiintati pe logodnica mea
    unde ma aflu. Asta e, s-ar putea spune, o chestie personala. Pe de alta parte, l
    ogodnica mea mpartaseste aceleasi
    idealuri politice ca si mine. n plus, tot ea trebuia sa ma anunte daca mi-a gasit
    o noua gazda... Vedeti ca lucrurile
    sunt mai complicate, adauga zmbind.
    Ce trebuie sa-i spun logodnicei dumitale? ntreba Stefan.
    Doar att, dar v-as ruga sa-i repetati ntocmai: Sa se dea la fund. Sa vina luni la
    aceeasi ora, la locul unde
    trebuia sa ne ntlnim astazi...
    Bine, spuse Stefan, pregatindu-se de plecare. Am sa repet cuvintele astea ntocmai
    asa cum le-am auzit. Somn
    usor... si noroc.
    Ridicndu-se sa-i ntinda mna, Teodorescu rasturna o carte de pe masuta de noapte, ca
    re se afla acolo sub cteva
    jurnale si reviste. i privi titlul si zmbi. Encore un instant de bonheur, de Month
    erlant.
    Frumos titlu, spuse.
    Se vestea o zi calda de vara si Spiridon Vadastra se simti obosit de ndata ce int
    ra n suvoiul de oameni care se
    nversunau, la vremea prnzului, pe Calea Victoriei. nainta, totusi, cu pasul drz, pri
    vind n jurul lui cu o
    cautatura severa si distanta.
    La Posta, domnisoara cauta ctva timp, si pe urma i zmbi, dnd din cap.
    Nimic!!" Nu er
    a pentru ntia
    oara cnd i spunea asta si totusi lui Spiridon i se paruse ca ghiceste o ascunsa ir
    onie n raspunsul ei. Pleca mai
    enervat, si aproape nu manca deloc n restaurantul unde intrase. La doua, se duse
    la tribunal. Avea, din cnd n
    cnd, anumite treburi plicticoase de mplinit, dar i placea sa-si piarda timpul pe sa
    lile tribunalului, caci ntlnea
    cunoscuti si camarazi si ramnea de vorba. Astazi, nsa, nu avea chef de nimic. Strns
    e cu sila minile ctorva

    colegi, raspunznd mahmur la ntrebari, ridicnd plictisit din umeri.


    MIRCEA ELIADE
    128
    Pe la cinci trecu pe la biroul domnului Protopopescu, dar cum intra si i ntinse mna
    i paru rau ca venise.
    Domnul Protopopescu zmbea dispretuitor, privindu-l, ceea ce i se ntmpla destul de r
    ar, si numai atunci cnd se
    pregatea sa-i comunice lucruri neplacute.
    Te tii de fleacuri, Vadastra! i spuse tragnd sertarul biroului si cautnd, cu acelas
    i zmbet ironic, printre
    hrtii. Ti s-a urcat rau de tot la cap!...
    Ce voiti sa spuneti, domnule Protopopescu?! facu Spiridon rosindu-se brusc.
    O sa vezi tu ndata... Uite aici, ti-a raspuns Ford, napoindu-ti aiurelile alea ale
    tale, cu care voiai sa schimbi
    lumea...
    Spiridon simti cum i se scurge sngele din vine. Un gol cumplit i se casca n cosul
    pieptului. Gtlejul i se uscase,
    buzele erau albe, arse de rasuflarea prea fierbinte. Privea n nestire plicul atta
    timp asteptat, din care domnul
    Protopopescu scotea paginile acelea scrise de el cu multe luni nainte si o foaie
    de hrtie groasa cu cteva rnduri
    batute la masina; fara ndoiala, raspunsul
    lui Ford.
    Uite, asta e, facu domnul Protopopescu, ntinzndu-i-o. ti spune ca propunerile tale
    sunt foarte interesante,
    dar ca regreta ca nu le poate lua n considerare... Uite, citeste, daca pricepi en
    glezeste, spuse cu acelasi zmbet
    dispretuitor. Ca eu nu stiu englezeste si mi-a tradus fata, adauga n gluma plesca
    indu-si limba n cerul gurii.
    Eu nu nteleg, sopti anevoie Spiridon, nu nteleg cum v-a parvenit dumneavoastra pli
    cul acesta...
    Ei, bravo! parca noi ce pazim? De ce avem servicii?!
    Dar plicul mi era adresat mie, spuse Spiridon cu acelasi glas stins. i dadusem adr
    esa mea la post-restant...
    Pai tocmai d-aia! exclama domnul Protopopescu nveselit. Eram dator sa stiu si eu
    cine-ti scrie din America
    si ce-ti spune... Noi ce pazim?!...
    Spiridon lua plicul si-l puse masinal n buzunar. Doar hrtia pe care i-o ntinsese do
    mnul Protopopescu o pastra
    nca n mna, nendurndu-se s-o ascunda si nendraznind totusi s-o citeasca. Domnul Protopo
    pescu l privea cu
    acelasi zmbet dispretuitor, tragnd bine dispus din tigara.
    Stai jos si citeste, i spuse vaznd ca Spiridon ramasese nehotart n fata biroului. Ca
    dupa aceea mai avem
    ceva de vorba...
    Spiridon se aseza pe fotoliu dar, ndata ce-si opri privirea pe semnatura, tresari
    si striga.
    Nu-i de la Ford! Nu semneaza el! Aici scrie P.G. Wood, nu e Ford!...
    Asta mai voiai acum, sa mai semneze si Ford!... Parca el are timp sa citeasca to
    ate prostiile care-i vin din
    lumea ntreaga!... Ala de semneaza o fi unul dintre secretarii lui.
    129
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Vadastra l asculta cu ochiul furat de semnatura aceea
    P.G. Wood
    care, o clipa i re
    dase toate sperantele.
    Apoi, parcurse n treacat scrisoarea; cu putina lui stiinta de limba engleza, ntele
    se ca P.G. Wood i multumeste n
    numele Iu H. Ford si-i napoiaza textul interesantului sau memoriu... Domnul Proto
    popescu avusese dreptate.
    Copia memoriului pe care o bagase adineaori n buzunar era cel mai clar raspuns; p

    e Ford nu-l interesa


    organizarea si conducerea opiniei publice mondiale...
    Acum sa vorbim serios! spuse domnul Protopopescu stingndu-si tigara n zatul cestii
    cu cafea, dupa ce si
    aprinsese o noua tigara. Vadastra, vad ca mannci banii statului pe degeaba; ba te
    tii si de prostii... Ne
    compromiti...
    Un nou val de snge dogor obrajii lui Spiridon, dar nu ndrazni sa raspunda. Domnul P
    rotopopescu vorbea cu
    glasul lui de stapn, care nu admitea replica, si care aducea cu sine, mai ntotdeau
    na, vesti rele. si ncrucisase
    bratele pe birou si, vorbind, parca ar fi ncercat sa scape de un gust amar care-i
    otravea gura, ntr-att i erau de
    crispate falcile si de otart plescaitul limbii dupa fiecare cuvnt.
    ... Ne compromiti! repeta el n sila. Te tii de prostii, n loc sa lucrezi serios...
    Toate informatiile aduse de tine
    sunt niste prostii. Neinteresante. Povesti pentru copii. Te platesc degeaba...
    Spiridon ridica fruntea si ntlni figura plictisita a domnului Protopopescu, cu bin
    ecunoscutul lui tic de a-si
    clatina mereu capul n timp ce vorbea. Nu mai ntelegea nimic. Presimtea ca se va ntmp
    la ceva rau, dar nu
    ghicea ce.
    ... Asa ca mai ncasezi leafa pe luna aceasta, si s-a ncheiat... Nu mai avem nevoie
    de serviciile dumitale. Nu
    intereseaza.
    Spiridon ntelegea anevoie. l dau afara? Gndul i se parea absurd. De cinci ani el fa
    cea necontenit planuri se
    paraseasca serviciul
    dar cnd va voi el. Nu-i trecuse nici o clipa prin minte ca v
    a fi concediat de domnul
    Protopopescu. Era cu desavrsire absurd. Niciodata nu luase n serios dispozitiile d
    omnului Protopopescu, si
    continua sa faca ce facuse de la nceput, de cnd n Universitate fusese angajat sa in
    formeze despre miscarile
    studentesti; adica, aproape nimic. Se multumea sa se ntlneasca de cteva ori pe sapt
    amna cu domnul
    Protopopescu, sau alti functionari ai sai, si sa vorbeasca despre fel de fel de
    lucruri, spunnd ce-a auzit, mintind
    uneori ca sa para bine informat, dar mai ales, vorbind despre sine, despre succe
    sele lui, despre surprizele pe care
    le va face el, n curnd, tuturor.
    ... Ca sa fim bine ntelesi, ncheie domnul Protopopescu. Si acum o sa ma scuzi, am
    treaba, adauga ridicnduse
    n picioare.
    Spiridon se ridica si el de pe scaun, dar nu era deloc hotart sa plece.
    ... Nu nteleg ce vreti sa spuneti, ncepu el emotionat. Eu sunt un om corect si dis
    cret, mi-am facut
    ntotdeauna datoria. Cred ca nu aveti de ce sa
    MIRCEA ELIADE
    130
    va plngeti... n ceea ce priveste propunerea pe care am naintat-o lui Ford, era o ch
    estie personala... Si ma mira
    ca dumneavoastra, om cu maniere elegante, v-ati pretat la o asemenea... Cum sa s
    pun? la o asemenea
    indelicatete, ca sa-mi confiscati scrisoarea si s-o cititi desi mi-era adresata
    mie...
    Domnul Protopopescu l privea nedumerit, parca nu si-ar fi crezut urechilor.
    Ma, tu esti nebun! spuse el n cele din urma, ncruntndu-se. Tu esti nebun serios...
    Ar trebui sa te cauti...
    As putea sa va raspund, dar prefer sa tac, facu Spiridon rosind. mi place sa cred
    ca spuneti asta n gluma,

    pentru ca altminteri as considera-o o insulta, chiar o insulta grava. Si eu nu a


    ccept sa fiu insultat de nimeni. Chiar
    de unul dintre superiorii serviciului meu...
    Nu mai faci parte din serviciu, ti-am spus asta de-acum un sfert de ceas...
    Dar de ce, ma rog?! se nsufleti Spiridon. Am gresit cu ceva? Dimpotriva, dupa cte
    stiu eu, am fost
    ntotdeauna creierul acestui serviciu. Doar i cunosc si eu pe ceilalti, stiu cine s
    unt... Niste inculti, niste oameni
    de nimic... Eu eram singurul om cu personalitate...
    Ce sa mai lungim vorba?! facu domnul Protopopescu asezndu-se pe scaun si aprinznd
    o noua tigara.
    Ordinele se executa. Buna ziua!
    Dumneata crezi ca ma poti concedia asa ca pe un servitor, dupa cinci ani de serv
    iciu? striga Spiridon
    apropiindu-se nflacarat de birou. Un om ca mine, care mi-am facut ntotdeauna dator
    ia?!... O sa va para rau, mai
    trziu! Cnd m-oi apuca si eu sa spun, cui trebuie, despre felul cum se risipesc ban
    ii statului!...
    ncerci sa ma santajezi?! ntreba nefiresc de calm domnul Protopopescu, zmbind dulce.
    Nici un santaj! continua Spiridon pe acelasi ton, este purul adevar. Parca eu nu
    stiu, eu n-am vazut si n-am
    auzit nimic?! Numai ca astea am sa le spun eu odata cui trebuie...
    Vezi sa nu te creada! rosti domnul Protopopescu dnd drumul unui rotocol de fum. P
    ai, bine, ma, prostule, tu
    nu stii ca te pot compromite n 24 de ceasuri, anuntnd ca ai fost sau ca esti nca n s
    erviciul meu?! Te zvrlu aia
    din barou de n-apuci sa zici cutu!...
    Lasa ca spun eu, am sa le spun eu! rostea ntruna Spiridon.
    Dar amenintarea domnului Protopopescu lovise just. Simtise deodata cum i fuge pamn
    tul de sub picioare, la
    gndul ca ar putea avea un scandal n barou. Neizbutind sa se controleze, istovit de
    toate loviturile primite n
    ultima jumatate de ceas, repeta ntruna aceleasi cuvinte, agatndu-se de ele cu dezn
    adejde.
    Am sa le spun tot ce stiu! repeta el aiurit, tremurnd.
    131
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Domnul Protopopescu l mai privi o data cu un strivitor dispret, amestecat parca s
    i cu oarecare mila, apoi rosti,
    ncet.
    Iesi afara!...
    Spiridon amuti brusc, si trecu palma peste buzele uscate, ncerca sa zmbeasca, dar f
    igura i era mpietrita de
    ura, de umilinta, de spaima. Apoi, cu un gest tremurat, puse n buzunar scrisoarea
    din America, pe care o tinuse
    pna atunci n mna, si se ndrepta spre usa.
    O sa va para rau, o sa vedeti! mai sopti el voind sa fie amenintator, din prag.
    Dar domnul Protopopescu cauta ntr-unui din sertarele biroului sau si nu-i mai ras
    punse.
    ... ntr-o zi, cnd va fi el puternic, l va ntlni pe domnul Protopopescu si-i va plati
    tot ce-i spusese, cu vrf si
    ndesat. El i va cadea n genunchi, rugndu-l sa-l ierte, dar nu-l va ierta. Si cnd, plng
    d, batndu-se cu
    pumnii n piept, domnul Protopopescu i va cuprinde picioarele ca sa i le sarute, Sp
    iridon l va lovi cu pantoful
    peste obraz, strigndu-i: Mars de-aci! Iesi afara!" Apoi, se va duce sa-l viziteze n
    temnita, n celula de piatra,
    unde l va gasi ntins pe niste paie murdare, n lanturi. ti mai aduci aminte cnd mi spun
    ai ca sunt nebun, si ca
    ma poti nenoroci, daca ai vrea, n 24 de ore?... ti mai aduci aminte cum m-ai dat a

    fara?! Ei bine, afla ca viata


    dumitale e n minile mele. Uite aici, actul de gratiere"
    si-l va rupe n bucatele mic
    i aruncndu-i-le n obraz.
    Si-i va striga, scuipndu-l Mars de-aici!"
    Dar ajungnd acasa, si trezindu-se din visele lui de razbunare crunta mpotriva domn
    ului, Protopopescu, se simti
    abatut, fara vlaga, nestiind ce hotarre sa ia. Se lasa sa cada n fotoliu si si scoa
    se monoclul cu un gest de mare
    oboseala.
    n cele din urma, facndu-se seara, si neavnd nici un chef de a se mai duce la restau
    rant sa mannce, simtinduse
    tot mai obosit, se hotar sa se culce. Adormi greu, un somn cu febra, ntretaiat de
    cosmaruri din care se trezea
    tremurnd. ntr-una din aceste desteptari ntre cosmaruri i se paru ca aude usa de la
    intrare deschizndu-se, si
    iarasi bine stiutii pasi, urmati de soapte, de un rs de femeie. Dar, de data asta
    , nu se mai dadu jos din pat, sa
    pndeasca. Se simtea mai linistit stiindu-l pe Baleanu, cu prietena lui, ntr-o came
    ra vecina, si se trudi sa
    adoarma ct mai repede.
    Cnd, a doua zi, apuca ceasul de pe masuta sa vada ce ora este, auzi aceeasi pasi
    de femeie pe coridor si apoi usa
    de la intrare deschisa repede si ascensorul care ncepu sa urce. Privi mirat ceasu
    l: aproape noua. Baleanu fara
    ndoiala era de mult la regiment. n alta zi, ar fi sarit imediat sa vada cum arata
    femeia. Dar, desi n clipa
    desteptarii nu avea prezente toate tristele ntmplari din ajun,
    MIRCEA ELIADE
    132
    ramasese o mohorta istovire n ntreaga lui fiinta, care-l tintuia n pat, nehotart, far
    a chef. Se gndi cteva clipe
    la femeia care plecase att de trziu dimineata. Dar si aminti repede de ncurcaturile
    lui si ncepu sa se ntrebe
    cum ar putea iesi din ele.
    Trebuia sa se rentoarca, serios, la avocatura; dar n avocatura nu-i placea dect ple
    doaria. Restul adica timpul
    pierdut n asteptari nesfrsite, munca de secretariat, formalitatile, alergaturile p
    e la judecatorii, copiile dupa acte
    si hotarri
    l exaspera. Daca pierd si contenciosul?", se ntreba deodata cuprins de pa
    nica. Gndul l teroriza
    ntr-att nct sari din pat si ncepu repede sa se mbrace. Era un contencios n care lucra
    ai mult de forma, caci
    se mai aflau nca vreo opt avocati, alte multe secretare, si numai arareori
    trecnd
    pe la unul din birouri, sa
    vada ce mai e nou i se dadea un dosar de studiat sau de pregatit o pledoarie. Dac
    a mi-l iau, si repeta
    nspaimntat Spiridon, am sa fac un scandal de are sa urle Bucurestiul!" Dar amenint
    area nu izbutea sa-l
    linisteasca. si nchipuia pe domnul Protopopescu ridicnd receptorul si chemnd placid
    pe directorul societatii.
    Sa-l dati afara! spunea el clatinnd ncet capul si zmbind. Sa-l dati imediat afara pe
    Spiridon! Ordinele se
    executa!..." Am sa fac un scandal!... si repeta mult timp Vadastra, umezindu-si ne
    contenit buzele uscate, am sa
    fac un scandal!..."
    Gndul i se nazarise n timpul noptii, luptndu-se cu insomnia si cu imaginile dezastr
    elor care-l asteptau daca siar
    fi pierdut contenciosul. Auzise din nou ascensorul oprindu-se, usa pe care o des
    chise Baleanu cu mai putine
    precautii ca altadata, si soaptele lor. Apoi, un ceas mai trziu, din nou pasi pe

    coridor, ndreptndu-se spre baie;


    iar cteva minute n urma Baleanu cotrobaind n bucatarie, cautnd probabil doua pahare.
    Barbatu-su are o suta
    de milioane si ea petrece noaptea n apartamentul unui locotenent! si spuse Spirido
    n. Dintr-o suta de milioane,
    cine nu da un milion, doua? Nici nu se cunoaste. i cstiga n cteva zile si-i pune la
    loc... Daca as sti cum o
    cheama..."
    Ramasese cteva minute cu rasuflarea aproape ntretaiata, speriat de simplitatea cu
    care ar fi putut dobndi un
    milion sau doua de lei: pndeste ntr-o zi, cnd ea va ramne n odaia lui Baleanu dupa pl
    ecarea acestuia la
    regiment, si-i iese brusc n fata. Nu va suparati, doamna, i-ar spune, dar va rog s
    a treceti cteva minute n biroul
    meu. Este n interesul dumneavoastra..." Nu intereseaza ce va spune ea, cum se va
    apara etcetera. Odata ajuns cu
    ea n birou ar nchide usa si, apropiindu-se, i-ar vorbi serios. Puteti crede despre
    mine orice, stimata doamna
    cutare. Eu intentionez nsa ca pna diseara sa comunic sotului dumneavoastra unde si
    cu cine ati petrecut noaptea
    aceasta de (sa spunem) 15 iunie. Nu stiu daca va convine sa afle sotul dumneavoa
    stra, si prietenii dumneavoastra
    caci, nu ma sfiesc sa v-o spun, voi destainui flagrantul delict
    133
    NOAPTEA DE SNZIENE
    de adulter tuturor cunoscutilor dumneavoastra. Nu stiu, deci, daca va convine sa
    se afle cine este amantul
    dumneavoastra. Plus ca ati compromite si cariera lui Baleanu. El nu va avea de a
    les dect ntre a-si trage un
    glonte n cap sau a fugi peste granita. n ceea ce ma priveste, eu nu ma tem de nimi
    c, pentru ca mi-am luat toate
    masurile. (Nu e adevarat, dar de unde sa stie ea?!) Exista, nsa, o solutie pentru
    dumneavoastra. Cred ca amicul
    meu Baleanu v-a vorbit destul de amanuntit despre mine si va dati seama ca sunt
    cineva n tara romneasca.
    Doamna cutare, eu am planuri mari. Din nefericire, nu s-a gasit pna acum capitali
    stul care sa ma nteleaga si sa
    ma ajute. Spun din nefericire, pentru ca sunt silit, astfel, sa apelez la ajutor
    ul dumneavoastra. Eu am nevoie de
    circa doua milioane de lei, pentru a duce la bun sfrsit o opera grandioasa, folos
    itoare att tarii noastre ct si
    umanitatii n general. Desi este un mare secret, v-as putea spune cu alta ocazie n
    ce consta aceasta opera
    grandioasa. Sotul dumneavoastra este foarte bogat, o stiti mai bine dect mine. Va
    rog, daca voiti sa nu
    destainuiesc nimic asupra legaturii dumneavoastra cu amicul meu, va rog sa-mi pu
    neti la dispozitie aceasta
    suma. Nu ma intereseaza cum. Ma puteti recomanda sotului dumneavoastra, cernd sa
    intru tovaras n afaceri,
    sau mi puteti aduce chiar dumneavoastra cele doua milioane, n bijuterii sau bilete
    de banca... Dar sa nu
    ncercati sa ma tradati spunnd ceva lui Baleanu, caci veti regreta foarte mult. Miam luat toate masurile. Eu att
    va spun: sa nu ncercati nimic... mi fixati ntlnirea n cursul zilei de mine..."
    Nu se nselase; locotenentul cautase paharele n bucatarie, pentru ca acum, n dormito
    r, se auzeau rsete, o sticla
    anevoie destupata, un nceput de cntec. Se rasuci n pat, ca sa-si goneasca gndurile s
    i sa-si poata relua, cu o
    noua tarie, filmul ntlnirii lui cu frumoasa necunoscuta. Asemenea femei au ntotdeau
    na bani si foarte multe

    bijuterii. Daca sotul va refuza sa-l primeasca n afacerile lui de la Cmpina, n-are
    dect sa-si vnda ea o parte din
    bijuterii si sa-i achite suma; n-or fi doua milioane, se multumeste si cu un mil
    ion... Dar cum o cheama? Trebuie
    neaparat sa afle cum o cheama, ca sa para bine informat despre situatia ei, desp
    re averea sotului ei.
    Adormi trziu, spre dimineata, mult timp dupa ce ultimul cntec se stinsese n odaia l
    ui Baleanu.
    n dupa-amiaza zilei de 14 iulie, Stefan se urca devreme n camera lui de hotel si s
    e rasturna obosit pe pat. Era
    foarte cald. Nadajduia ca se va putea odihni putin nainte de a se rentoarce la min
    ister. n dupa-amiaza aceea i se
    semna numirea. Pleca n Japonia.
    Stefan aflase mai de mult, ntmplator, ca s-ar putea sa fie trimis n Japonia, dar nu
    i se precizase misiunea dect
    pe la mijlocul lunii iunie: observator la
    MIRCEA' ELIADE
    134
    Conferinta economica a tarilor din Extremul Orient. Secretarul general l chemase n
    tr-o dimineata calda,
    ploioasa. l gasi enervat, preocupat.
    Pleci n 5-6 saptamni, i spuse. Baga bine de seama, caci e vorba de ceva mai importa
    nt dect o misiune de
    simplu observator. Japonezii au nevoie de petrol si sunt dispusi sa-si trimita c
    isternele pna la Constanta sa-l
    ncarce. Din tot ce ne ofera ei, noi am avea nevoie numai de cauciuc. Dar nici ei
    nu au cauciuc; l cumpara,
    deocamdata, din Indiile Olandeze. Totusi ne ofera cauciuc
    si cu un pret convenab
    il. Oferta mi se pare foarte
    suspecta. A venit de altfel printr-o societate prezentata de Vidrighin. Sunt si
    nemtii amestecati aici. Important
    este un singur lucru: sa mpiedicam pe Vidrighin sa ia n mna afacerea. L-am trimis n
    misiune n Elvetia. Voi
    ncerca sa-l tin ct mai mult acolo. ntre timp, dumneata ti pregatesti plecarea. Fii f
    oarte discret. Nu vorbi prin
    oras.
    l privi lung, sovaitor, apoi adauga.
    Ai putea ramne mult timp acolo. La toamna, Dumnezeu stie ce se poate ntmpla. Poate
    ca ar fi bine sa pleci
    cu sotia. Mai gndeste-te...
    Stefan parasise biroul secretarului general cu o nedefinita tristete n suflet. O
    va lua si pe Ioana, binenteles. Dar
    se gndise n clipa aceea la Ileana. si amintise de ultima lor ntlnire, n Smbata Floriil
    r. Ma duceam la
    biserica, i spusese ea. Nu stiu de ce, dar am simtit deodata nevoia sa intru ntr-o
    biserica, l privise tulburata,
    apoi si scuturase buclele cu gestul ei scurt, baietesc, si-l ntrebase: Tu crezi n D
    umnezeu? Crezi cu adevarat?!"
    Stefan se ridica din pat si, apropiindu-se de fereastra, deschise obloanele. Oda
    ia se lumina deodata. Tot n-am sa
    pot dormi", si spuse trntindu-se din nou pe pat. nchise totusi ochii
    Tu crezi cu ad
    evarat? l ntrebase atunci
    Ileana. Crezi ca masina aceea exista?... ( Sau poate mi s-a parut mie, si spusese S
    tefan mai trziu. Poate n-am
    nteles eu bine; vorbise de Dumnezeu, ma ntrebase daca cred ca exista Dumnezeu. n fe
    lul ei, ma ntrebase: E
    departe stna'?...") Sau suntem condamnati sa ramnem pe vecie n pntecele balenei?! ex
    clamase ea, ncercnd
    sa zmbeasca. (O vedea pentru ntia oara silindu-se sa zmbeasca. Parca obrazul ei si-a
    r fi pierdut

    spontaneitatea; cnd zmbea, parca ar fi zmbit numai pentru ea singura, ca si cum ar


    fi ncercat sa se consoleze
    de singuratatile ei.)
    Apoi, cteva saptamni mai trziu, ntr-o dimineata, la minister, ridicase receptorul si
    se auzi strigat:
    Stefan!
    Stefan! Vocea venea parca de foarte departe. De unde mi telefonezi? o ntrebase
    De
    la o tutungerie, la
    Sosea. Ma duceam spre padure, adaugase. Mi s-a facut dor de padure.
    Dar nu te-ai
    logodit?! o ntrebase el
    deodata, tresarind. O foarte lunga tacere. Nu te-ai logodit?! repetase el de mai
    multe ori.
    Nu-mi dau seama
    ce se ntmpla cu noi, vorbise ea trziu. Nu izbutesc sa te nteleg. Nu stiu ce vrei, ce
    astepti...
    135
    NOAPTEA DE SNZIENE
    mi pare rau ca te-am ntlnit, mi pare foarte rau... Dar nca nu mi-ai raspuns daca te-a
    i logodit, daca ai sa te
    logodesti, staruise el.
    Uneori ma ntreb daca te-am ntlnit cu adevarat, sau e numai
    o nalucire a mea. Poate ca
    esti cu adevarat pierdut n pntecele balenei... La revedere, Stefan! La revedere! a
    daugase mai ncet, aproape
    soptit. Apoi auzise sunetul surd, metalic al receptorului nchis pe neasteptate, c
    a din greseala.
    n seara aceea iesind de la minister, se dusese de-a dreptul n strada Batistei. Sun
    a prelung. i deschise n cele din
    urma doamna Cretulescu. Parea mirata ca-l vedea acolo, n fata ei, cu un buchetel
    de margaritare n mna. A
    plecat azi-dimineata la Iasi, i spuse. Ti-a telefonat din gara. N-a vorbit cu dum
    neata? Spunea ca se duce sa-ti
    telefoneze, ca sa te anunte ca pleaca. S-a hotart asa, pe neasteptate...
    Dar nu s
    e logodeste? ntrebase tulburat
    Stefan. Dumnezeu s-o mai nteleaga, exclamase doamna Cretulescu. A venit odata si
    Melinte s-o vada aici,
    capitanul Melinte. S-a rugat de ea, i-a cazut n genunchi, mi-a cazut si mie n genu
    nchi, capitanul Melinte.
    Doamna Cretulescu, mi-a spus, tante Alice, va implor convingeti-o dumneavoastra!.
    .." Mi-era mila de el, om n
    toata firea, ne ruga pe amndoua; ca pe un Dumnezeu ne ruga... Stefan zmbise, ncurca
    t, si-i ntinsese
    buchetelul cu margaritare. (Tu crezi n Dumnezeu? crezi cu adevarat? crezi ca masi
    na aceea exista?!...)
    Auzi o seama de pasi repezi pe coridor, voci, si o mna zglti clanta de mai multe or
    i. Apoi ncepu sa loveasca
    puternic n usa. E un adventist; vinde Biblii", si aminti Stefan si sari furios din
    pat. Abia ntoarse cheia n
    broasca si usa se deschise, repezita de perete. Se vazu nconjurat de necunoscuti.
    Unii aveau revolvere. Nici nu
    avu timp sa nteleaga despre ce era vorba. Auzise doar, pe cel dinti, strignd.
    Prefectura politiei.
    Era acum ntre doi agenti narmati. Un al treilea i pipaia buzunarele. Altii dadusera
    patul si scaunele la o parte,
    umblau n dulap.
    Unde e Teodorescu?! ntreba facnd un pas catre el, cineva care statuse tot timpul ln
    ga usa.
    Nu stiu. Nu l-am mai vazut de cnd a plecat. Mi-a multumit de gazduire si a plecat
    . Nu stiu unde.
    Seful l privea zmbind, cu nencredere.
    Erati prieteni? ntreba din nou.
    Chiar prieteni, nu. L-am cunoscut n Germania, acum un an.
    Vino la Prefectura, spuse seful. Sa dai o declaratie.

    ... Eu mi-am dat seama ct de mult va iubiti, vorbi Vadastra. Am nteles asta din se
    ara cnd v-am auzit
    cntnd. Si pot spune ca doamna Macovei are o voce foarte frumoasa.
    MIRCEA ELIADE
    136
    137
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Rosti ultimele cuvinte cu o oarecare stngacie. Locotenentul ridica privirile si s
    e mbujora.
    Nu e dnsa, spuse. Nu o cheama asa...
    Mi-am nchipuit ca e dnsa, ncepu Spiridon dupa ce-si umezi buzele, pentru ca stiam c
    a Macovei e mare
    petrolist si are o sotie foarte frumoasa.
    Nu, nu e dnsa, repeta celalalt zmbind. Nu o cheama asa.
    Iarta-ma, te rog, n-am voit sa fiu indiscret, se apara Spiridon. Desi as fi putu
    t sa ma supar, adauga dupa
    cteva clipe. Suntem doar prieteni; locuim aceeasi casa...
    Am sa-ti spun mai trziu, pe cuvntul meu de onoare ca am sa-ti spun. Dar acum, nu p
    ot!... Este chiar o
    ncurcatura la mijloc si nici nu stiu cum are sa se termine... Dar n ziua cnd am sa
    pot spune, dumitale ti voi
    spune cel dinti, ai cuvntul meu de onare...
    Dupa plecarea locotenentului, Vadastra se simti mai putin sigur ca mai nainte. Cu
    m are sa-i afle numele daca
    Baleanu amna mereu destainuirea? Si vorbea el de o situatie neclara, de o ncurcatu
    ra; daca cumva se ntmpla
    ceva ntre ei si frumoasa necunoscuta nu va mai veni noptile n apartamentul lor? Do
    ua nopti Spiridon statu la
    pnda, dar Baleanu se ntoarse singur. Sa stii ca se cearta, si nu mai vine!", si spun
    ea agitat Vadastra. Gndul ca
    sotia milionarului s-ar putea desparti de locotenent i se parea catastrofal. Ado
    rmi anevoie, tresarind la orice
    zgomot al liftului, desi stia ca Baleanu se afla n camera lui, dormind. A doua zi
    ncerca sa afle de la unul dintre
    colegii de tribunal nume de mari petrolisti, dar si dadu repede seama de zadarnic
    ia acestei anchete, pentru ca nu
    stia cum ar putea avea confirmarea lui Baleanu. Daca l-ar fi ntrebat din nou, ar
    fi putut parea suspect. n scurtele
    lor ntlniri, locotenentul nu mai aduse deloc vorba de prietena lui si de eventuali
    tatea casatoriei.
    Si daca as ncerca chiar fara sa-i stiu numele? se ntreba ntr-o seara Vadastra. i voi
    spune tot timpul:
    Doamna. Va fi att de impresionata nct nu va baga de seama... Numai daca nu ma va spun
    e lui Baleanu... De
    frica, ar fi n stare. Daca as avea ceva sigur la mna, vreo scrisoare, vreun docume
    nt, n sfrsit, ceva sigur..."
    Dar n cea dinti dupa-amiaza cnd, dupa ce trimisese ordonanta n oras, intra la Balean
    u, nu gasi, ca de obicei,
    nimic. Spiridon se ntoarse n odaia lui agitat, nelinistit. Sigur ca are sa-i spuna
    daca el nu va avea la ndemna
    ceva de care femeia sa se teama, ceva prin care ar putea dobndi tot fara cel mai
    mic risc. Chiar daca i-ar
    cunoaste numele, ce i-ar folosi daca ea l-ar spune n aceeasi seara lui Baleanu?
    Statea trntit pe fotoliul de lnga birou, rasucindu-si nervos monoclul ntre degete,
    cnd si dadu seama ca
    gasise. Descoperise un mijloc de o mare simplitate. Ramasese cteva clipe cu gura
    cascata, cu mna moale, si
    monoclul
    i aluneca sfios pe covor. Un val de snge i razbi vijelios n obraz. Se ridica brusc, s
    i duse mna la frunte, apuca

    monoclul si pleca n cea mai mare graba.


    Doamna Porumbache l auzi cntnd pe strada.
    Roata morii se-nvrteste, tac, tac, tac Si morarul ciocaneste, tac, tac, tac...
    Se ridica din pat, si trase rochia pe ea, si iesi pe coridor sa-l ntmpine. Desi tre
    cuse de mult miezul noptii, era
    nca foarte cald. Biris si scosese haina si si-o tinea de cheqtoare, zvrlita pe un u
    mar. n fata usii ncerca de mai
    multe ori cheia fara sa nimereasca.
    Iar te-ai mbatat! exclama doamna Porumbache deschizndu-i. Iar ti-ai baut mintile c
    u Catalina...
    Nu cred ca mi-am baut chiar mintile, spuse Biris, dar fara ndoiala ca am baut cam
    mult. Si acum mi-e somn.
    Noapte buna!...
    Voi sa treaca spre odaia Iui, dar doamna Porumbache l prinse de brat.
    Rau te-a mai fermecat, maiculita, trfa aia!... Te-a scos din minti!... Vai de bat
    rnetele mele, ce-am ajuns!...
    Au sa te prinda ca te tii cu o actrita, si-au sa te dea afara de la liceu. Ramnem
    pe drumuri...
    Biris scoase pachetul din buzunar si i-l ntinse.
    Fumezi si dumneata o tigara? ntreba blnd.
    Femeia ofta. si umezi buzele si-si aseza tigara n coltul gurii. Biris i-o aprinse.
    Apoi si aprinse si el una, si-i
    dadu pachetul.
    Mai ai bani? l ntreba ea.
    Mai am. Ai nevoie de ceva?
    Nu, te ntrebam, asa. ti da aia ceva bani?!
    Nu, banii astia i-am cstigat cu o traducere... Femeia tacu, fumnd adnc.
    De ce nu vrei sa te nsori? ncepu ea mai linistita. Ca doar n-ai s-o iei pe Catalin
    a...
    Biris ridica plictisit din umeri.
    Ti-am mai spus ca nu e nimic ntre Catalina si mine! Cine ti-a mai bagat si asta n
    cap?! Toata lumea stie ca e
    iubita lui Bibicescu. Noi doi suntem numai prieteni. Sau poate si asta e comprom
    itator: sa fii prieten cu o
    artista!...
    Mai bine te-ai nsura, continua doamna Porumbache ca si cnd nu l-ar fi ascultat. Su
    nt attea fete bogate si
    frumoase. De ce nu vrei sa te-nsori?! Nu t' s-a urt de saracie?!... Poate ne muta
    m n alta casa. Mai vad si eu
    oameni,
    ai am si eu cu cine schimba o vorba... Biris o privi lung si l cuprinse o neastep
    tata mila fata de ea.
    MIRCEA ELIADE
    138
    139
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Bine, sa ne mai gndim, spuse. Dumneata cauta nainte. Poate, pna la urma ne-nsuram s
    i facem chiar si
    politica!... Noapte buna! adauga el lundu-i mna si sarutndu-i-o.
    Petrica, spuse batrna, n-ai vreo cinci sute de franci sa-mi lasi? M-am gndit sa fa
    cem mine pui cu
    smntna...
    Biris si scoase portmoneul si i-l ntinse.
    Ia tot, spuse. Eu nu mai am nevoie...
    Intra n odaia lui si zvrlindu-si haina pe un scaun, se trnti n pat. Rencepu sa fredon
    eze, foarte ncet:
    Roata morii se-nvrteste, tac, tac, tac...
    Cntecul lui Mitica, Dumnezeu sa-l ierte, spuse doamna Porumbache deschiznd usa, zmb
    ind, cu ochii n
    lacrimi. Ia mai cnta-l...

    Si morarul ciocaneste, tac, tac, tac..., continua Biris naltnd usor glasul.
    ... Tac, tac, tac\ facu si doamna Porumbache, n surdina, lacrimnd. Cntecul lui Miti
    ca!... Uite asa-l cnta si
    el, Dumnezeu sa-l ierte: tac, tac, taci...
    Asta-i cntec nou, spuse Biris fara sa-si ridice capul de pe perna. l cntam noi, tin
    eretul: Roata morii senvrteste...,
    rencepu el cu mai multa putere.
    E vechi, facu doamna Porumbache. E cntecul lui Mitica. Uite, asa-l cnta si el cnd e
    ra cu chef: tac, tac,
    taci... E cntec vechi, din batrni. l cnta si finu' Lica: tac, tac, taci,..
    Apoi ncepu deodata sa plnga, si se aseza pe marginea patului. Biris se ntrerupse si
    ramase cu privirile n tavan,
    nemiscat.
    De te-as vedea nsurat, spuse, sa ma pot duce si eu dupa ei. L-am visat din nou, a
    laltaieri, pe rapostu',
    Dumnezeu sa-l ierte. Parca-mi vorbea. Se facea ca eram n Ferentari, pe vremea cnd
    se ncurcase el cu o
    croitoreasa, una Marioara...
    O stiu, facu Biris, Zisuleasca. Lui nea Mitica i cam placeau tinerelele, si stia
    el ce sa aleaga...
    Pe dracu'! vorbi repede doamna Porumbache, frecndu-si ochii cu dosul palmei. O prl
    ita de croitoreasa, o
    saracie, de se-ntindea cu unul si cu altul ca sa gaseasca de mncare la copii. Nu
    mi-am pus eu capul cu ea, ca o
    lasa lata finu' Lica. O lasa lata n mijlocul strazii. Dar nu de una ca Marioara m
    i-era mie teama ca-mi strica casa.
    Nu mai eram tnara, dar nu ma dadeam pe zece ca ea...
    Si cum l-ai visat? o ntrerupse Biris, ridicndu-se n capul oaselor ca sa-si aprinda
    o tigara.
    Se facea ca eram n Ferentari, ncepu doamna Porumbache visatoare, cu privirile piro
    nite undeva n coltul
    odaii. Si-l vad deodata ca deschide usa de la odaia aia mare, aia din strada, si
    -mi spuse: Aici erai, Viorico? Nu
    te-ai
    culcat nca?!" Eu, la nceput, nu i-am raspuns nimic. Ma prefaceam suparata, ca asa
    ma mbufnam eu pe-atunci,
    cnd se-ncurcase el cu Marioara si venea trziu noptile acasa. Si iar nu mai stiu ce
    mi-a spus, dar parca la urma
    se facea ca ne suim amndoi n gabrioleta; adica nu, mint, se urca numai el, caci eu
    ma razgndisem si-i
    spuneam, mbufnata: Du-te numai tu, Mitica, ca eu stiu bine unde te duci!..." Si el
    dadea bici cailor si pleca!...
    Doamne iarta-ma! spuse, cobornd glasul si facndu-si cruce, sa nu fie vreun semn; c
    a parca ar fi vrut sa ma ia
    cu el, dar eu nu ma gndeam la asta, ma gndeam ca se duce la Marioara, la ibovnica.
    .. Dar mi s-a izbndit visul,
    ca te-am auzit cntnd. Ia mai cnta!... Ia zi: tac, tac, taci
    Roata morii se-nvrtestel ncepu Biris cu un glas obosit n care se presimtea parca ra
    guseala.
    Doamna Porumbache l asculta zmbind si ochii i se umplura din nou de lacrimi.
    Petrica, maica, de te-as vedea si pe tine la casa ta, cu nevasta si copii. Dar n
    u cu una ca Catalina. ti gasesc eu
    fata buna, cu stare. Sa ne mutam si noi n centru, sa mai vad si eu lume, sa mai f
    iu si eu servita cum am fost!...
    Of! Petrica, de m-ai fi ascultat tu pe mine, azi aveai si automobil...
    Tac, tac, taci ridica brusc glasul Biris.
    Uite asa-l cnta si el, Mitica, facu doamna Porumbache. Parca-l aud pe el, Dumneze
    u sa-l ierte: tac, tac,
    tac...
    Abia dupa o saptamna i s-a dat voie s-o anunte pe Ioana ca se afla arestat. In to

    t acest timp nu se spalase, nici nu


    se barbierise. Dormise pe ciment, ntr-o camaruta din beciurile Prefecturii. Becul
    , puternic, ardea ntruna, zi si
    noapte. Un jandarm, schimbat din trei n trei ceasuri, statea pe scaun, lnga usa, p
    azindu-l. Nu aveau voie sa
    vorbeasca unul cu altul. Se ntmpla totusi ca vreunui jandarm sa-i fie somn, mai al
    es cei care veneau dupa
    miezul noptii, si atunci intrau n vorba. Unul, taran din Ialomita, i devenise chia
    r foarte simptic. i capatase
    ncrederea si, cnd era nsotit la closet, jandarmul din Ialomita ramnea la usa. Ceilal
    ti respectau ordinul
    ntocmai: intrau cu el, nu cumva sa ncerce sa se spnzure.
    n primele trei zile nu l-a cercetat nimeni. L-au chemat apoi la interogatoriu. Ia fost rusine, trecnd fara cravata
    si nebarbierit, cu santinela dupa el, pe culoarele Prefecturii. I se parea ca-l
    privesc toti cu nencredere, aproape cu
    ura. Inspectorul l-a ntrebat de cnd este legionar si cu cine lucreza.
    Nu sunt legionar, raspunse Stefan calm.
    Bine, asta stim noi, asa spun toti, facu inspectorul plictisit. Alese o fotograf
    ie dintr-un teanc pe care-l avea n
    fata.
    Pe asta l cunosti?
    MIRCEA ELIADE
    140
    141
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Stefan nalta din umeri. Nu-l vazuse niciodata.
    Dar pe asta?
    Privi si raspunse fara ezitare.
    E Ioachim Teodorescu. Doar ca acum poarta mustata...
    Vasazica l stii cum arata! exclama Inspectorul. Ai declarat ca l-ai cunoscut n Ger
    mania. Ce cautai n
    Germania?
    Stefan i explica. Inspectorul l privea adnc n ochi, jucndu-se cu un coupe-papier. Ste
    fan voi sa-i spuna si
    altceva: de functia lui la minister, de misiunea n Japonia, dar celalalt l ntrerups
    e.
    Nu ne intereseaza! Toti spun asa...
    Apasa pe un buton si jandarmul intra batnd din cizme. i facu un semn cu capul. Din
    ziua aceea nu i s-a mai dat
    voie sa-si cumpere masa de la cantina Prefecturii. Seara i s-a adus o ciorba de
    varza si o bucata de pine rece.
    Din gradina de vara de lnga Prefectura razbatea pna la el tangoul la moda: Cer alb
    astru. Muzica aceea ieftina i
    se parea nenteles de dulce. Peste doua zile a fost condus din nou la interogatori
    u. Mai era de fata un comisar
    tnar, care-l privea distrat.
    Ai proptele serioase! l ntmpina inspectorul. Cine a intervenit pentru dumneata?! Am
    primit dispozitii sa te
    punem n libertate! Semneaza declaratia asta si esti liber.
    i ntinse o hrtie pe care Stefan o lua zmbind. Inevitabilele complicatii administrativ
    e", si spuse. Dar
    ncepnd s-o citeasca, rosi brusc.
    Asta nu pot semna, spuse el ferm. E o declaratie de desolidarizare de Miscarea l
    egionara. Nu ma pot
    desolidariza de ea daca n-am fost niciodata legionar.
    E o simpla formalitate, vorbi inspectorul plictisit.
    E mai mult dect att. De ce sa mint spunnd ca nu mai sunt ceva care n-am fost niciod
    ata?! Ceva care, de
    altfel, nu puteam fi, pentru ca se opunea conceptiilor mele fundamentale, att eti

    ce ct si politice?!
    Cu att mai bine. Tocmai asta ti cerem si noi sa declari.
    Atunci lasati-ma pe mine sa scriu declaratia. O critica sunt gata oricnd sa semne
    z, caci astea sunt parerile
    mele. Dar nu pot marturisi ca regret ca am fost ncadrat n Miscarea legionara si ca
    de-aici nainte nu voi mai
    avea nimic de-a face cu ea.
    Asta e declaratia tip, facu inspectorul enervndu-se. Daca am lasa pe fiecare sa-s
    i rezume convingerile
    politice, unde am ajunge?
    Si mai e nca ceva, starui Stefan. Eu sunt functionar de minister. Mi s-a dat o mi
    siune n strainatate. Reprezint
    acolo, cum am mai reprezentat de attea ori, guvernul romn. Mi s-a dat aceasta misi
    une acum, cnd guvernul
    duce lupta contra legionarilor. Nu pot accepta sa fiu considerat de sefii mei
    drept un om necinstit, care si-a camuflat parerile politice pna n ziua cnd a fost s
    urprins; si atunci cu o putin
    onorabila usuratate, le-a renegat...
    Toate astea te privesc pe dumneata, spuse inspectorul apasnd pe buton. Daca te ra
    zgndesti, spune
    plantonului si te mai aduce o data, sa semnezi...
    De atunci nu l-au mai chemat. Opt zile de la arestare, Ioana a putut sa-l vizite
    ze. I s-a dat voie sa-i aduca
    schimburi si o masa rece. n fata jandarmului si-a pastrat linistea. Era totusi st
    ingherita si a vrut sa-i vorbeasca
    frantuzeste. Jandarmul s-a apropiat brusc de ei, despartindu-i.
    Vorbiti romneste!
    Ioana i-a povestit tot ce aflase: la dosar sunt doua acuzatii grave: l-a ntlnit pe
    Teodorescu n Germania
    si
    avea doua domicilii.
    Bine, dar nici o lege nu interzice sa ai cte domicilii poftesti! izbucni Stefan e
    xasperat.
    Are sa iasa n curnd o lege n acest sens, l informa Ioana.
    Cu efect retroactiv?
    Ioana ridica din umeri. Cele cinci minute trecusera repede. Jandarmul se scula d
    e pe scaun. De-abia acum Ioana
    se sperie. Era gata sa plnga. l prinse n brate, deznadajduita.
    Cu cine sa vorbesc?! Ce trebuie sa fac?! ntreba ea n nestire.
    Vadastra si imaginase scena pna n cele mai mici amanunte. Regret, doamna, i va spune,
    daca am fost silit sa
    procedez astfel. Viata nu cunoaste legea onoarei. Daca sotul dumneavoastra a pre
    ferat sa lucreze cu niste secaturi
    n loc sa faca apel la colaboratori destoinici ca mine, oameni cu personalitate, a
    m fost silit sa-mi cer singur
    dreptul. Caci, stimata doamna, nimeni mai mult ca mine n-are astazi dreptul sa s
    tapneasca doua milioane. Ce
    sunt doua milioane la averea sotului dumneavoastra? Nimic! Pentru mine, ele nseam
    na totul. De ce un om ca
    mine sa munceasca de dimineata pna seara, cheltuindu-si energia si geniul n lucrur
    i fara importanta, n timp ce
    Bucurestiul geme de netrebnici si nvrtiti, care nu mai stiu ce sa faca cu banii?!.
    .. Asa ca, va rog, doamna, sa numi
    vorbiti mie de santaj! (Ridicnd tonul): Nu eu sunt acela care santajez, ci eu am
    fost santajat din momentul n
    care am descins n acest Bucuresti al dumneavoastra, eu, baiat de taran, si nu ma
    sfiesc, doamna, sa va
    marturisesc ca sunt fiu de taran, ca ma mndresc cu aceasta descendenta, ca altul n
    locul meu..."
    si ntrerupse firul gndurilor trezindu-se ajuns acasa. Chema ascensorul si privi ctev
    a clipe holul cu o atentie

    ciudata, parca atunci l-ar fi vazut pentru ntia oara. Si ndata ce intra n camera, se
    repezi la birou, descuie
    sertarul si pipai cu mna, tremurnd, catre fund. Cutia era acolo; nu umblase nimeni
    . Ofta
    MIRCEA ELIADE
    142
    143
    NOAPTEA DE SNZIENE
    linistit si se pregati de asteptare. n noaptea asta trebuie sa vina, si spuse el. T
    rebuie sa vina..."
    si scoase monoclul, asezndu-l cu mare grija pe masuta de lnga pat, si se ntinse n fot
    oliu pregatindu-se sa
    astepte. Timpul ncepu sa se scurga cu o lnceda, morocanoasa monotonie. Auzea, din
    cnd n cnd, bataia
    orologiului n departare. Dar, cu ct nainta n noapte, cu att clipele pareau mai lungi.
    Se hotarse la nceput sa
    vegheze noaptea ntreaga, dar dupa cteva ceasuri, si spuse ca precautia aceasta nu m
    ai are rost, caci daca
    necunoscuta n-a plecat pna acum, nu va pleca dect dimineata. Si, cu un oftat de pl
    acuta oboseala, se ntinse
    mai comod n fotoliu, si scoase cravata, si se culca.
    Se trezi de mai multe ori, ultima oara pe la sase dimineata, si simti cum ncepe s
    a-l cuprinda o stranie neliniste.
    Se ridica din fotoliu cu mare grija sa nu scrtie parchetul si ncepu sa-si faca, sum
    ar, toaleta. si umezea
    necontenit buzele si-si trecea mna prin par. Se simtea tot mai emotionat.
    Cnd auzi usa de la odaia locotenentului deschizndu-se, se rezema palid de muchea b
    iroului. Acum!... Daca o ia
    si pe ea, sunt pierdut!... Dar distingea destul de limpede pasii lui ndreptndu-se
    spre baie. l auzi cteva minute
    n urma pe soldat pregatindu-i laptele. Apoi, la opt fara douazeci, asa cum se ntmpl
    a n fiecare zi, Baleanu
    pleca. Spiridon ramase mult timp nemiscat, rezemat de birou, rasuflnd cu gura ntre
    deschisa, ca si cum s-ar fi
    trudit sa-si aminteasca ceva anevoie de regasit ntr-o minte ravasita. Trziu, ofta
    adnc si trase sertarul biroului.
    Scoase cutia ascunsa cu atta grija si verifica nca o data resorturile aparatului.
    Apoi l aseza pe birou, la
    ndemna, si refacu cravata, si trecu nca o data mna prin par si-si fixa monoclul. Se ap
    ropie de usa si asculta.
    Nici un zgomot pe coridor. Ordonanta, respectnd ordinele, nu iesea din bucatarie n
    ainte de unsprezece
    dimineata. Spiridon se rentoarse lnga birou si se aseza sa astepte pe scaun, cu oc
    hiul la aparat. l ncercase
    numai de cteva ori, dar nu se ndoia ca i-a nvatat mestesugul. l privea n nestire. Une
    ori l strabatea o usoara
    teama: Numai daca as avea lumina buna n antret..."
    Auzind usa de la dormitor deschizndu-se, sari n picioare, smuci aparatul de pe bir
    ou si apuca clanta. n clipa
    urmatoare se afla pe pragul odaii lui, cu aparatul de fotografiat tremurndu-i n mna
    , lund fotografie dupa
    fotografie, n fata, nmarmurita, statea o femeie tnara, destul de modest mbracata, fa
    ra palarie, care-l privea
    speriata, nendraznind sa-si ascunda capul.
    Nu va suparati, doamna, ncepu Vadastra cu o voce uscata de emotie. Va rog sa veni
    ti pentru cteva clipe n
    biroul meu, n biroul unui avocat. Am sa va comunic lucruri de cea mai mare import
    anta pentru dumneavoastra...
    Va rog, doamna, va rog sa intrati...
    Femeia l asculta fascinata, neputndu-si lua privirile dupa aparatul de fotografiat

    . Intrnd, Spiridon mai apasa de


    cteva ori resortul, fotografiind-o n pragul usii.
    Dar ce e asta?! izbuti ea sa rosteasca trezindu-se n mijlocul biroului.
    Vadastra o privi cu o bolnavicioasa curiozitate. I se parea destul de frumoasa;
    avea ochii negri, foarte mari, si
    figura oachesa, cu gura carnoasa, bogata. Parul i era adus strengareste pe frunte
    , probabil ca sa arate mai tnara.
    Dar ceea ce l tulbura mai mult era trupul, al carui neastmpar l ghicea n cel mai mar
    unt gest, un trup alcatuit
    din nebanuite moliciuni si arcuiri.
    Ce nseamna asta?! repeta ea cu acelasi glas speriat neputnd sa-si desprinda privir
    ile de pe monoclul negru
    al lui Vadastra.
    Un moment, doamna, un moment, spuse el ntorcndu-se sa nchida usa.
    Ce nseamna purtarea aceasta, domnule?! prinse curaj femeia. Drept cine ma luati?
    Vadastra o privi avid, cu ura, si zmbi. Legana cu ncntare de mai multe ori aparatul
    de fotografiat n mna
    dreapta, apoi se apropie de ea, biruitor si ncepu.
    Nu stiu ce-o sa credeti despre mine, stimata doamna, nu stiu si nici nu ma inter
    eseaza. V-am chemat aici,
    dupa cum vedeti, n biroul unui avocat, ca sa evit un scandal...
    Ce voiti sa spuneti?! ntreba, rosindu-se, femeia.
    Aparatul acesta a nregistrat douasprezece fotografii ale domniei voastre, n antret
    ul acestui apartament, pe
    care-l locuiesc mpreuna cu amicul meu, seducatorul locotenent Baleanu. Douaspreze
    ce fotografii care va arata
    parasind acest apartament la o anumita ora a diminetii...
    Sunteti necuviincios, domnule, si am sa ma plng, protesta necunoscuta voind sa se
    ndrepte spre usa.
    Un moment, stimata doamna, striga Spiridon taindu-i drumul. nainte de a va plnge d
    umneavoastra, as putea
    eu arata aceste fotografii sotului dumneavoastra...
    Femeia pali si ramase nemiscata, cu o mna pe piept, privindu-l.
    Am luat, de altfel, aceste fotografii cu intentia de a le arata sotului dumneavo
    astra, continua Spiridon. Afara
    de cazul, evident, cnd dumneavoastra ati fi dispusa sa le rascumparati...
    Ce voiti sa spuneti?! sopti ea tulburata.
    De ce nu luati loc?! se grabi Spiridon sa-i apropie fotoliul.
    Femeia se aseza ducndu-si amndoua minile la frunte. Gestul acesta de slabiciune, de
    parte de a-l nmuia, l
    facu mai furios.
    MIRCEA ELIADE
    144
    145
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Regret, doamna, de a fi fost silit sa procedez astfel, ncepu el cu glas dramatic,
    dar nu sunt eu de vina. De
    vina este societatea noastra, care nu stie sa-si aprecieze valorile, care lasa o
    capacitate ca mine sa vegeteze ntrun post sordid, n loc sa-mi puna la dispozitie mijloacele ca sa-mi duc la bun sfrs
    it o opera folositoare nu numai
    tarii, ci omenirii ntregi. De vina sunteti si dumneavoastra, si sotul dumneavoast
    ra, care nu faceti apel la un om
    ca mine, om cu personalitate, nu un filfizon de Calea Victoriei...
    Femeia ridica fruntea si-l privi, ratacita. Se ghicea de pe figura ei ca nu ntele
    gea nimic.
    Da, domana, filfizoni si oameni de nimic, secaturi, imbecili, acestia sunt colab
    oratorii sotului dumneavoastra!
    O personalitate ca mine, un om care are un ideal n viata, nu este ncurajat. Risipi
    ti milioane cu secaturi si

    lichele, iar eu sunt nevoit sa ma surmenez muncind. Dar ce sa mai lungim vorba?
    Am voit numai sa va explic
    ratiunea pentru care ma simt nevoit sa procedez astfel cu dumneavoastra si cu so
    tul dumneavoastra.
    Dar nu nteleg nimic! exclama femeia ridicndu-se cu un efort din fotoliu.
    Am sa fiu mai clar, facu Spiridon. Am aici 12 fotografii, dupa cum vedeti... Dac
    a pna mine la ora fixata de
    dumneavoastra, nu mi se aduce un milion de lei, voi prezenta aceste fotografii s
    otului dumneavoastra.
    Doamne! exclama din nou femeia alunecnd moale n fotoliu. Doamne Dumnezeule mare! r
    epeta ea cu un
    glas mai stins.
    Am spus un milion din condescendenta pentru dumneavoastra, facu Vadastra tulbura
    t, desi ma gndisem sa
    cer doua milioane, pentru ca aceasta ar fi suma de care as avea nevoie...
    Dar de unde sa gasesc eu milioane, pacatele mele?!
    Si privindu-l speriata, ncepu deodata sa plnga, tremurnd, ascunzndu-si capul n mini.
    Lasati, doamna, nu va plngeti, ca sotul dumneavoastra dispune de o suma de o suta
    de ori mai mare, facu
    Spiridon. Ce nseamna la averea dumneavoastra un milion?!...
    Femeia plngea ca si cum nu l-ar fi auzit.
    Eu va dau cinci minute ca sa va hotarti, vorbi Spiridon nervos.
    De unde, domnule?! De unde?! Ca noi de-abia ne ducem zilele... Sotul meu...
    Lasati, lasati, o ntrerupse Spiridon. Vindeti niste bijuterii sau, daca preferati
    , vindeti niste actiuni petrolifere
    de la sotul dumneavoastra.
    Ce actiuni?! ntreba femeia ridicnd din nou capul, aiurita. N-am avut niciodata act
    iuni...
    Dar la Cmpina? Dar rafinariile? Dar societatile sotului dumneavoastra?!
    Barbatul meu e functionar la Caile Ferate, rosti femeia prinznd curaj. Nu v-a spu
    s Aurica? E un biet
    functionar... Si un stricat pe deasupra... De-aia mi-am facut si eu viata mea, c
    a destul mi-am mncat zilele...
    Vadastra asculta cum se asculta un vis, avnd sentimentul ca asista la o scena str
    aina, n care el nu e implicat si
    la care doar printr-o stranie ntmplare e prezent. Ramasese cu aparatul de fotograf
    iat atrnndu-i inert n mna,
    si cu ochiul nrosit de nesomn fixat nauc asupra femeii.
    E dreptul meu, continua ea. Si daca nu m-am despartit pna acum, tot de gura lumii
    n-am facut-o... El nu da
    pe-acasa cu saptamnile; zice ca are serviciu de noapte, inspectii prin Moldova...
    Atunci m-a mintit, vorbi mai mult pentru sine Spiridon. Sotul dumitale nu are uz
    ine la Cmpina?! Nu e
    petrolist?! Spunea ca e petrolist, ca are o suta de milioane, daca nu mai mult..
    .
    Ah! exclama femeia luminndu-se deodata. Stiu la cine te gndesti. O stiu de la Auri
    ca. Ai crezut ca sunt
    Lucia. Lucia Fintesteanu. Barbatul ei e bogat, ala da. E putred de bogat...
    Atunci? ntreba Spiridon.
    Dar credeai dumneata ca are sa se ncurce aia cu Aurica, cu un biet locotenent?! A
    ia i are pe ai ei, o
    mofturoasa de nu-i ajungi nici cu prajina la lungul nasului... Ma credeai Lucia
    Fintesteanu?! Asta-i buna!
    exclama ea zmbind.
    Pai vorbea de o dragoste curata, ncepu Spiridon fara putere.
    Dragoste, pe dracu'! facu femeia privindu-l cutezator n ochi. L-a lasat sa creada
    ea, l-a dus cu vorba... Si
    pentru ca e o stricata cum nu e alta, a venit odata si pe aici, ntr-o noapte, cnd
    barbat-su era la Cmpina. Mi-a
    spus Aurica. Atunci eram noi certati, dar sa nu crezi ca din cauza ei. Am avut n

    oi o discutie mpreuna, ca nu
    voiam sa vin aici. Nu voiam, pentru ca mi spusese ca nu sta singur, si nu-mi plac
    e sa stie lumea... Aveam eu
    dreptate! Atunci cnd a venit ea, eu eram n provincie... Dar ne-am mpacat mai trziu.
    A venit Aurica la mine si
    mi-a cerut iertare. Si tot atunci mi-a spus ca a fost Lucia ntr-o zi pe aici. Dar
    eu stiam ca nu era nimic serios...
    Vasazica, ma credeai Lucia?! ntreba ea dupa o pauza, privindu-l cu o dispretuitoa
    re curiozitate. Dar stii ca ai
    haz?! Cine ti-a spus de Lucia?
    El, Baleanu, raspunse istovit Spiridon. El mi-a spus...
    Ei, si ce ti-a mai spus altceva?! l ntreba ridicndu-se din fotoliu.
    Spunea ca e cea mai frumoasa femeie din Bucuresti... Si ca ntre ei e o dragoste c
    urata...
    Simti cum i se dogorasc din nou obrajii, de umilinta, de furie. Strngea n mna dreap
    ta aparatul de fotografiat ca
    si cum ar fi voit sa-l sfarme.
    MIRCEA ELIADE
    146
    Dar sa nu credeti, doamna, ca aveti de-a face cu un om lipsit de maniere, ncepu e
    l, nfierbntndu-e. Eu sunt
    cineva, un om ajuns prin puterile mele, nu un domnisor cu milioane, ca altii, st
    iti dumneavoastra... Am si eu
    dreptul sa-mi spun cuvntul n tara romneasca. Si ntr-o zi am sa mi-l spun, puteti fi
    sigura de asta!... Nu stiu
    daca Baleanu v-a vorbit de mine, adauga el pe un ton mai scazut.
    Sunteti domnul Vasilescu-Vadastra, nu e asa?! Va stiu foarte bine, de la Aurica.
    .. Dar nu m-asteptam tocmai
    de la dumneavoastra, despre care Aurica mi-a vorbit att de frumos...
    Nu sunt vinovat eu, doamna, nu eu sunt vinovat! striga Vadastra. Dumneavoastra n
    u stiti prin ce-am trecut eu
    pna sa ajung ce-am ajuns. Eu sunt un om cinstit, doamna! Eu am un ideal n viata, s
    timata doamna. Si pentru
    mplinirea acestui ideal, sunt gata sa fac orice, sa fac chiar o crima!... Eram pe
    rfect ndreptatit sa procedez asa
    cum am procedat fata de sotia unui milionar care-si lasa barbatul sa faca afacer
    i la Cmpina si vine sa petreaca
    noptile n odaia unui locotenent! Nu vorbesc de dumneavoastra. Cazul dumneavoastra
    e cu totul diferit.
    Dumneavoastra aveti motivele dumneavoastra sa nu pastrati credinta sotului dumne
    avoastra... Va priveste. Este o
    chestiune n care nu ma amestec, si va dau cuvntul meu de onoare ca voi distruge to
    ate cliseele pe care le-am
    luat adineauri...
    Privind-o din nou cum statea n fata lui, de o agresiva feminitate, parca nici n-a
    r fi fost aceeasi femeie care,
    putine momente nainte, si acoperea obrazul nspaimntat si plns, Spiridon si reaminti br
    usc toate sperantele
    lui, noptile lui de asteptare, visurile pe care si le legase de aparatul acela d
    e fotografiat
    si se simti deodata
    vlaguit, si i se paru zadarnica, umilitoare chiar discutia aceasta care se prelu
    ngea fara rost. Se ndrepta spre birou
    si, tragnd sertarul, trnti aparatul mpingndu-l spre fund.
    Femeia l privi din nou, cercetatoare.
    Nu mai avem sa ne spunem nimic, stimata doamna, adauga el ndreptndu-se spre usa. S
    ecretul acesta, sper
    pentru amndoi, va muri ntre noi. Va fac nca o data toate scuzele pentru grava confu
    zie pe care a provocat-o
    amicul Baleanu...
    Mersi, domnule Vasilescu, spuse zmbind femeia, ntinzndu-i provocator mna. Mi-a parut

    bine de
    cunostinta... Si sper sa ne mai vedem...
    Spiridon simti un fior de amara voluptate strabatndu-l. Prudent, deschise el nti us
    a ca sa cerceteze. I se paru ca
    aude pasi alergnd pripit spre bucatarie, dar amanuntul acesta i se paru fara nici
    o nsemnatate. Ramas singur, se
    apropie de fereastra si privi, zdrobit, cerul decolorat care se ntindea deasupra
    orasului. Se vestea o zi fierbinte.
    147
    NOAPTEA DE SNZIENE
    n urma mortii Reginei Maria si a doliului national, vizitele la Prefectura au fos
    t interzise timp de trei zile. Ioana
    nu l-a mai putut vedea. n seara de 2 august, un agent de serviciu l-a anuntat sasi strnga lucrurile caci vor pleca
    la miezul noptii.
    Unde? ntreba mirat Stefan.
    O sa aflati dumneavoastra.
    Dar n-am aproape nimic cu mine. Nici bani, nici haine...
    O sa le primiti mai trziu.
    Cinci minute nainte de miezul noptii, usa se deschise din nou. n prag se aflau doi
    jandarmi cu pusti mitraliere si
    ctiva agenti n civil. Coridoarele erau puternic luminate. n curtea interioara a Pre
    fecturii doua faruri si
    concentrau bataia asupra unei camionete deschise.
    Zari stnd de vorba cu unul dintre soferi pe inspector. O clipa se gndi ca ar fi tr
    ebuit sa se apropie de el si sa
    protesteze. Totul i se paru nsa zadarnic, l dureau ochii de bataia farului si se gn
    di cu voluptate la ntunericul
    dinlauntrul camionetei. De 20 de zile nu mai cunoscuse racoarea ntunericului. Urcn
    du-se n camioneta auzi
    orchestra gradinii de alaturi cntnd Cer albastru. Cu o lanterna de buzunr, un agen
    t i indica locul, lnga
    ferestruica. Mai erau si alti arestati n camioneta. Cnd agentul cobor, cineva din s
    patele lui i sopti:
    Traiasca Legiunea si Capitanul! El se ntoarse politicos si raspunse:
    Buna seara!
    Masina porni brusc si farurile se stinsera. Cu batai de inima Stefan se pregatea
    sa priveasca pe fereastra. Un
    agent se asezase lnga el. Pe fiecare bancheta se afla, de altfel, alaturi de ares
    tati, cte un agent mbracat n civil,
    n fund, si n fata, se asezasera cei patru jandarmi cu pustile mitraliere.
    Calea Victoriei, traversata o clipa, n mare viteza, i se paru feerica. Dar camion
    eta o coti repede pe strazi
    laturalnice. Odata ajunsa n sosea, mari viteza. Stefan privea pomii care apareau
    si dispareau vertiginos n
    farurile camionetei. Putin dupa Snagov, ncepu sa se desprinda o umbra, n mijlocul
    soselei. Inspectorul de lnga
    sofer sopti ceva jandarmilor si acestia si apucara strns pustile mitraliera. Agent
    ii si scoasera la rndul lor
    revolverele. Stefan nu ntelegea ce se ntmpla. Auzi n spatele lui pe cineva care ncerc
    a sa sopteasca.
    Vorba! striga neasteptat de aspru unul dintre agenti.
    Camioneta si mari nca si mai mult viteza. Dar, brusc, cu un gfit metalic, frna. Ar fi
    riscat, altmineri sa cada
    n sant. De-a lungul soselei se aflau rasturnate o masina si o caruta pe jumatate
    sfarmata. Un cal, ranit, necheza
    n sant. Inspectorul sari jos, cu revolverul n mna, nsotit de cei doi jandarmi.
    MIRCEA EL1ADE
    148
    149

    NOAPTEA DE SNZIENE
    Prefectura politiei! striga el.
    Din ntuneric aparu o femeie cu bluza sfsiata, murdara de praf pe obraji, urmata de
    un taran schiopatnd care
    gemea isteric.
    ... Accident... logodnicul meu..., ntelese Stefan.
    Cnd femeia trecu din nou prin fata farului i zari gtul nsngerat. Si atunci, brusc, o
    recunoscu. Era Ileana. Voi
    sa se ridice. Agentul i cuprinse grumazul cu bratul stng, si-i propti revolverul nt
    re coaste.
    E o prietena a mea, se blbi Stefan. Voiam sa stiu ce s-a ntmplat... Agentul si lua br
    atul din jurul
    grumazului, dar continua sa-i tina revolverul
    n coasta.
    Un accident... I-a omort logodnicul... Asta-i tot...
    nca doi agenti coborra din camioneta, si ajutara sa dea la o parte masina rasturna
    ta.
    Scuzati, doamna, auzi Stefan glasul inspectorului. Suntem n misiune... Nu putem l
    ua pe nimeni... Vom
    anunta la Ploiesti si masina Prefecturii si ambulanta sosesc n maximum o ora...
    ... poate mai traieste, sopti Ileana.
    Aferim!... A murit pe loc!... Sa nu va faceti nici o iluzie... Camioneta porni c
    u un horcait prelung. Stefan
    nchise ochii. O amaraciune
    fara sfrsit i patrunsese deodata n suflet. I se pareau toate lucrurile fara sens, f
    ara interes. Aproape ca i era
    indiferent ce se ntmpla cu el. Nu-l trezi nici frigul Carpatilor, nu-l emotiona ni
    ci soseaua Predealului att de
    scumpa, legata de amintirile attor ani din viata lui. I se paru curios cnd auzi pe
    cineva dinapoia lui soptind:
    ... Miercurea Ciucului...
    si aminti atunci, cu indiferenta, ca citise n ziare ca acolo, la Miercurea Ciuculu
    i, fusese instalat lagarul de
    legionari. Nici macar nu-i era somn, desi si simtea trupul sfarmat de oboseala. La
    rasaritul soarelui, patrunznd
    n padurile Ciucului, zari o caprioara fugind speriata din fata camionetei si zmbi
    aproape fara sa-si dea seama.
    Dupa o bataie scurta n usa, Baleanu intra.
    Vadastra, spuse apropiindu-se, avem ceva de vorbit amndoi.
    Poftim! ntmpina Spiridon ridicndu-se din fotoliu. La dispozitie. Locotenentul ramas
    e n mijlocul odaii,
    privindu-l fix, nehotarndu-se sa
    nceapa. Era mai palid, cu o cuta adncindu-i,-se ntre sprncene. Spiridon si simtea ras
    uflarea accelerata, buzele
    uscate si gtlejul fierbinte. l privea si el, lung, si parca i se parea mai mare si
    mai puternic ca de obicei. ncepu sa
    tremure usor, ca ncercat de friguri.
    Ce mai faci?! ntreba el deodata, ncercnd sa zmbeasca. Nu te-am mai vazut de mult...
    Nu vrei sa stai jos?!
    Rostise ultimele cuvinte zgltit de emotie, muscndu-si si umezindu-si buzele cu furi
    e. Locotenentul continua
    sa-l priveasca, palind parca si mai mult.
    ... A nceput sa se racoreasca! sopti Spiridon nghitind anevoie. De la o zi la alta
    a venit toamna...
    Ca si cum ar fi asteptat aceste cuvinte ca sa se hotarasca, Baleanu facu nca doi
    pasi, ajungnd n fata lui
    Spiridon.
    Vadastra! vorbi el cu o voce foarte emotionata, scoate-ti monoclul!...
    De ce?! tipa ascutit Spiridon, tragndu-se spre birou. De ce sa mi-l scot?!
    Trebuie sa-ti dau o palma, si nu pot sa ti-o dau asa!... Nu pot!... Nu pot sa ti

    -o dau asa!... repeta Baleanu cu


    vocea tot mai sugrumata.
    Spiridon nmarmuri cu privirea agatata de celalalt. I se parea ca viseaza.
    Scoate-ti monoclul! rabufni vocea locotenentului, dupa o pauza care i se paruse
    nesfrsita.
    Sa nu dai! striga el ragusit. Sa nu dai ca te nenorocesc! Sa nu dai ca te omor!.
    .. Te omor, sa stii!...
    Locotenentul nainta un pas catre el, ncruntat si abatut.
    - Sa nu dai! tipa mai stins Spiridon simtind cum i se scurg puterile.
    ncerca sa ocoleasca biroul, dar Baleanu facu ctiva pasi repezi si-l apuca. Era si
    el att de emotionat nct mna
    care l tinea i tremura, zgltindu-l si mai mult pe Spiridon.
    Ce ti-am facut?! sopti Spiridon necuteznd sa ridice minile si sa se elibereze din
    strnsoarea celuilalt.
    Asta-i legea noastra ostaseasca, vorbi Baleanu rostind cuvintele cu un mare efor
    t. Trebuie sa te palmuiesc!...
    Dupa asta, faci ce vrei!... Ma provoci la duel, ma omori... faci ce vrei!...
    Abatut, i smulse monoclul, l aseza pe birou si ridica mna sa-l palmuiasca. Dar, smu
    lgndu-i monoclul,
    mpinsese n acelasi timp si ochiul de sticla n orbita si Spiridon capatase acum o nfa
    tisare stranie; ochiul teafar
    l nchisese de groaza, iar pleoapa cealalta, rosie scoflcita, urta, arata nefiresc, s
    cos n evidenta, albul ochiului
    de sticla. Asa cum era, foarte palid, cu parul ridicat perie n vrful capului, cu g
    ura ntredeschisa si buzele vinete,
    uscate
    ochiul acela de sticla prost asezat dadea ntregii figuri o expresie spectr
    ala. Mna lui Baleanu tremura,
    nchise ochii si atinse mai mult ca o mngiere obrazul lui Spiridon. Apoi, ametit, se
    ndrepta spre fotoliu si se
    lasa sa cada fara puteri, apucndu-si deznadajduit capul n mini.
    Ramase asa multa vreme, istovit de efortul pe care-l facuse vorbindu-i si palmui
    ndu-l pe Spiridon. Celalalt, cnd
    simtise degetele locotenentului atingndu-i o clipa obrazul, se mbujora brusc si de
    schise tulburat ochiul.
    MIRCEA ELIADE
    150
    Crezuse ca va primi o palma grea, adevarata, si aproape nu ntelesese la nceput ce
    se ntmplase. Dar, cnd l
    vazu pe Baleanu cu tmpla prinsa n mini, zacnd pe fotoliu, si dadu seama ca fusese pal
    muit si umilinta l
    napadi dintr-o data, coplesindu-l.
    ... Acum, ca te-am insultat, trebuie sa ma provoci la duel! spuse Baleanu fara s
    a ridice capul. A trebuit sa te
    palmuiesc. Asa scrie la regulament. Trebuie sa-mi apar onoarea de ostas... Mi-a
    fost greu... Te rog sa ma ierti...
    si trecu palma pe frunte, apoi ridica privirile spre Spiridon. Dar, vaznd albul oc
    hiului de sticla rasturnat n
    orbita, sopti.
    Puneti, te rog, monoclul!... te rog, puneti-l!...
    Vadastra ramase o clipa nmarmurit, nentelegnd. Apoi un val fierbinte de umilinta i d
    ogor obrajii.
    De ce sa mi-l pun?! striga. De ce!... Ca nu-ti plac ochii mei?! Ca sunt chior? A
    tunci de ce m-ai palmuit?!...
    Daca eram chior, de ce-ai dat n mine?! Pentru ca esti ofiter, si ai doi ochi, si
    esti puternic, si stii sa te bati n
    duel, d-aia ai dat?! Si stiai ca eu sunt chior si nu pot sa trag cu pusca, nici
    sa ma bat cu sabia?! Esti un las, asta
    esti! Uita-te bine la mine, si mai da... Mai da!... Lasule!...
    Baleanu rosi brusc si nalta privirile. si musca buzele, sovaind.
    Poti sa te consideri insultat ct vei voi! tipa Spiridon. Poti sa te scoli si sa-m

    i tragi iarasi o palma, ca te stii


    mai puternic dect mine, si esti un las!...
    Vadastra, retrage-ti cuvintele, ori...
    Ei, ce poti sa-mi faci?! izbucni Spiridon exasperat. O sa-mi mai dai o palma, sa
    u zece palme. Ei si?! Esti mai
    tare
    si eu sunt invalid. D-aia n-am facut nici armata. Am fost reformat. Ti-e us
    or sa dai n mine!... Dar sa nu
    crezi ca am sa te iert vreodata. Mi-o veni si mie apa la moara. Am sa ajung si e
    u cineva n tara romneasca. Am
    sa te distrug! Am sa te nvat eu sa dai n oameni fara aparare! Lasule!... Degeaba p
    orti haina de ofiter! Esti un
    las!...
    Baleanu se apropie ncruntat si-i puse mna n piept, dar Vadastra continua sa tipe, i
    nsultndu-l si amenintndu-l.
    Cnd simti palma, de asta data grea, cazndu-i pe obraz, si strnse falcile, cu buza de
    jos tremurndu-i. Ochiul
    cu care-l privea pe locotenent ardea n cearcan cu o lacrima sub pleoapa. nghiti de
    mai multe ori, dar nu izbuti sa
    vorbeasca.
    Te-am rugat sa-ti retragi cuvintele, spuse Baleanu cu o voce schimbata de emotie
    si n-ai vrut!... mi pare
    rau!...
    Am sa te omor! suiera Spiridon continund sa-l priveasca fix, cu rasuflarea anevoi
    oasa.
    Dreptul dumitale, spuse locotenentul cu o mare oboseala. Daca nu poti sa te bati
    n duel, ai dreptate sa ma
    omori... Uite, trage.
    151
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Si, fara ca nimic sa fi pregatit acest gest, fara ca Spiridon sa banuiasca macar
    ce avea de gnd sa faca, Baleanu
    scoase din buzunarul tunicii un revolver si i-l ntinse.
    E ncarcat, spuse el foarte ncet, tremurnd. Uite!... Ia-l!... Trage!... Vadastra pri
    vea revolverul fara sa se
    hotarasca sa-l apuce. l omor! si
    auzi gndurile. E ncarcat! Trag si l omor!... l omor!..."
    Ai dreptul, adauga Baleanu mai stins. Sa nu spui ca sunt las! Uite, trage!... Da
    r Spiridon nu ndraznea sa-l
    apuce. Dupa cteva secunde, locotenentul
    se apropie de birou si aseza revolverul, cu mnerul spre Spiridon, pe colt. Mna i tr
    emura. Se facuse si el foarte
    palid.
    Vezi ca e ncarcat, repeta el plecnd privirile si departndu-se de birou. Trage... Ai
    dreptul!...
    Vadastra si umezi buzele si, dintr-un salt, apuca revolverul. I se paru nefiresc
    de greu. i fu frica sa puna degetul
    pe tragaci si-l tinea cu teava n jos, strngnd mnerul. Tremura att de tare nct curnd f
    ilit sa-l apuce cu
    amndoua minile. Revolverul era tot mai greu si raceala tevii pe care o atinsese cu
    degetele l cutremura. l
    omor! l omor!", si asculta Spiridon strigatul. Locotenentul se departase, apoi se
    oprise pe loc, cu capul plecat,
    cu minile la spate, ca un condamnat, asteptnd. Vadastra voi sa ridice revolverul s
    i sa traga, dar bratul drept i
    nlemnise din umar si orict s-ar fi trudit, nu-l mai putea urni. O furie cumplita l
    napadi atunci din nou,
    mpotriva lui Baleanu, mpotriva lui nsusi, mpotriva revolverului care-i tremura n mini.
    Iesi afara! urla el deodata cu un glas poruncitor. Iesi afara!... Baleanu ridica
    ochii. Era att de palid nct lui
    Spiridon i fu frica si zglti

    nca o data revolverul.


    Iesi afara ca trag! racni el cu o voce sugrumata de spaima. Te mpusc ca pe un cine
    !...
    si musca buza ca sa se trezeasca. Bratul drept i amortise de-a binelea si daca nu
    l-ar fi sprijinit n palma stnga,
    revolverul ar fi alunecat pe covor. Baleanu privi toate acestea cu un ochi ratac
    it si un zmbet de mare blndete i
    lumina fata. Rasufla usurat si se ndrepta spre usa.
    Iesi afara! mai striga o data Spiridon.
    Cnd auzi usa nchizndu-se napoia locotenentului, Vadastra si simti deodata bratul drep
    t nsufletit si ridica
    tremurnd revolverul. Dar n aceeasi clipa ntelese ca e prea trziu. Ramase ctva timp ne
    miscat, privind
    revolverul, umezindu-si buzele. De pe frunte ncepu sa se scurga broboane de sudoa
    re si parul si-l simtea ud. O
    nemarginita tristete i nmuie atunci inima. Obrazul palmuit i ardea din ce n ce mai f
    ierbinte.
    Am sa-l distrug! sopti el privind nauc catre un colt al odaii. Am sa-i distrug p
    e toti!...
    MIRCEA ELIADE
    152
    Dar emotia l dobor si ncepu sa plnga, linistit, lacrimile alunecndu-i peste pleoapa s
    i amestecndu-se cu
    picaturile de sudoare.
    Am sa-i distrug! repeta el nghitind greu ca sa-si stapneasca plnsul. Am da-i distru
    g pna la unul!...
    si trecu revolverul n mna stnga, iar cu palma dreapta ncepu sa-si stearga lacrimile c
    are i navaleau abundente
    si fierbinti.
    ... Pna la unul! suiera el din nou, printre dinti.
    Dar nemaiputndu-se stapni, aseza revolverul pe birou, de unde l luase, si se trnti n
    fotoliu, cuprinzndu-si
    fata n palme, abandonndu-se plnsului.
    ... O sa vada ei, mai trziu!... rostea printre suspinuri. O sa vada ei!... N-o sa
    iert pe nici unul!... Am sa-i
    mpusc pe toti ca pe niste cini!...
    Stergndu-si fata de lacrimi, dadu de ochiul de sticla prost asezat si si-l scoase
    . II pastra multa vreme n pumn,
    frecndu-l n nestire. l simtea rece, dur, nepasator.
    V
    Vasazica, tot s-a logodit", si repeta nca o data Stefan dupa ce facuse nconjurul lag
    arului. Era o cladire
    impozanta, o fosta Scoala de Agricultura, asezata la poalele unui deal, cu spate
    le la padure. n fata se ntindea
    cmpia; departe, n zare, se profilau muntii Odorheiului. Locul lasat liber pentru p
    reumblarea detinutilor era
    destul de ngust. La zece metri de la zidurile Scolii se ridicau barierele de srma
    ghimpata. Stefan numara ncet,
    fara nici o curiozitate, jandarmii narmati cu pusti mitraliere, care-l priveau ca
    si cum nu l-ar fi vazut, de dincolo
    de srme; erau sase jandarmi si un plutonier. S-a logodit", si spuse si se hotar sa s
    e ntoarca.
    Din cei vreo trei sute de legionari internati, majoritatea erau intelectuali, da
    r si lasasera aproape toti sa le creasca
    barba si cum dupa trei, patru luni de lagar hainele li se trentuisera, Stefan an
    evoie i deosebea unii de altii. Se
    plimbau n grupuri, priveau peste srme, catre munti, discutau.
    Sunteti gazda lui Ioachim? l ntreba n soapta un barbat nalt, cu o imensa barba neagr
    a, apropiindu-se de el
    si lundu-i bratul.

    Nu sunt legionar, se grabi sa spuna Stefan corect, aproape cu raceala. E o confu


    zie la mijloc. Am fost adus
    aici printr-o confuzie. Politiceste, sunt chiar adversarul ideilor dumneavoastra
    .
    Omul cu barba neagra l privi lung, zmbind stnjenit. i lasa bratul, dar nu stiu ce sa
    faca cu minile si ncepu sa
    si le frece. Apoi, brusc, rusinat, si le ascunse n buzunar.
    ... Regret, evident, ca sunteti aici, ntre srme, continua Stefan ncurcat. Omeneste,
    evident, va
    compatimesc... Dar n-as vrea sa pluteasca nici un echivoc. N-am absolut nici o s
    impatie pentru ideile si metodele
    dumneavoastra politice. Sunt exact opusul dumneavoastra... Evident, se grabi sa
    adauge, n ce priveste
    MIRCEA ELIADE
    154
    lupta dumneavoastra cu politia sunt neutru. Am fata de politie aceeasi aversiune
    pe care o am fata de fascism...
    nteleg, spuse barbatul cu barba si zmbi din nou, ncurcat. Stefan simti o subita sim
    patie pentru el.
    Azi-noapte, adauga el deodata, cu o neobisnuita caldura n glas, pe sosea, putin na
    intea noastra s-a ntmplat
    un accident. A fost omort logodnicul unei prietene a mele...
    Am auzit, vorbi celalalt. Mi-au spus baietii. Era un capitan.
    Un capitan? repeta Stefan aproape fara sa-si dea seama. Era logodnicul prietenei
    mele...
    Se trezi mai trziu singur, lnga srme. Se ntoarse agale si se urca n camera lui. Era o
    ncapere destul de mica
    de la etajul doi, unde se mai aflau deja sase insi. Stefan se trnti pe pat, silin
    du-se sa tina ochii deschisi. Nu-si
    dadu seama ca adoarme. Dupa ctva timp, simti ca-l zgltie cineva si se trezi.
    V-am spus ca sunt neutru, striga el, ca nu sunt cu dumneavoastra... Tnarul de lnga
    el, mbracat cu o
    salopeta decolorata, era palid, avea
    ochelari si cteva fire de par galben-rosu i crescusera, stinghere, pe obraji.
    Se serveste masa, spuse el. Dar daca nu va simtiti bine, va aduc eu mncarea...
    In aceeasi clipa Stefan si aminti din nou: S-a logodit; logodnicul ei era un capit
    an. Capitanul Melinte", si
    aminti el brusc, numele. O deznadajduita tristete i se risipi n toata fiinta lui,
    si ofta.
    Sunteti bolnav? l ntreba tnarul. Sa va trimit unul dintre doctori. Avem mai multi d
    octori aici cu noi...
    Am sa cobor la masa, spuse Stefan.
    Intrnd n sala de mese, l lovi un miros de seu cald. Oamenii si sfrsisera ciorba si as
    teptau acum macaroanele,
    pe care tocmai le adusesera doi dintre ei ntr-un cazan fumegnd. Stefan si cauta din
    ochi un loc si se aseza
    grabit pe o bancheta de lnga usa. I se paruse ca toti acei oameni cu barba l prive
    sc numai pe el. Se simti
    stingher, ncurcat, si apucnd bucata mare de pine din fata lui, ncepu sa mannce. Tiner
    elul cu ochelari se opri
    lnga el cu un barbat aproape chel, ras, cu obrazul patat.
    Buna ziua, i spuse acesta. Febra? ameteli?
    i apuca mna si, domol, detasat, i cauta pulsul.
    Dnsul e doctor, vorbi tnarul cu ochelari si zmbi.
    Ct ai stat la Prefectura? l ntreba doctorul.
    Aproape douazeci de zile...
    N-ai nimic, vorbi din nou doctorul. Indigestie, nesomn, lipsa de aer. Cred ca ne
    -am mai cunoscut, de altfel,
    adauga cu alt glas. Eu sunt doctorul Stanescu. Nu esti prieten cu Bursuc?
    155

    NOAPTEA DE SNZIENE
    Chiar prieten, nu.
    Admirabil baiat, facu doctorul descoperindu-si, zmbind, doi dinti de aur. Si dest
    ept, foc!... L-ai mai vazut de
    curnd?
    Ultima oara l-am vazut..., ncerca Stefan sa-si aminteasca.
    Lasa ca mai stam noi de vorba, l ntrerupse doctorul, si se departa facndu-i semn cu
    mna.
    Stefan ncepu sa mannce macaroanele. Erau aproape reci si miroseau puternic a seu.
    Ce mai e pe la Bucuresti? l ntreba deodata cineva din fata lui.
    Era un barbat ntre doua vrste. Avea o figura oachesa, osoasa, prelunga pe care bar
    ba neagra si rara i-o lungea
    parca si mai mult.
    Cum mai e atmosfera? Ce mai spune lumea? De noi se stie ceva? Ce se mai spune? C
    e mai noutati?...
    Stefan observa ca vecinii lui ncep sa zmbeasca si-si fac semne unul altuia. Voi sa
    raspunda, dar celalalt si
    continua ntrebarile.
    Cum mai sta guvernul? Eu cred ca sta prost. Dumneata ce crezi? Lumea ce spune? N
    emultumita, nu-i asa?
    Stefan simti ca unul dintre vecini l calca semnificativ pe picior. Ceilalti l priv
    eau fix, insistent.
    Nu prea stiu, ncepu Stefan.
    Se ntrerupse si continua sa-si mannce macaroanele, cu privirile plecate. Apoi toti
    se ridicara n picioare.
    Cineva, pe care nu-l putea vedea, spunea Tatal Nostru. Vecinii lui se nchinara si
    se ndreptara spre usa. Ajuns n
    curte, Stefan simti ca-l prinde cineva de brat. Era acelasi barbat nalt, cu barba
    neagra, care-i vorbise de
    dimineata.
    Am auzit ca a ncercat sa te descoase Oprea, i sopti. Trebuie sa-ti atrag atentia c
    a e agent de Siguranta... Baga
    bine de seama ce vorbesti cu el...
    Eu, ncepu Stefan, eu v-am mai spus... Chiar daca as vrea... n sfrsit, n-are nici o
    importanta... zilele astea au
    sa-si dea seama de confuzie si au sa ma scoata de aici...
    Celalalt l privi din nou lung, nehotart si ncepu sa zmbeasca. ntoarse capul n jurul lu
    i, apoi l ntreba,
    cobornd si mai mult glasul:
    Dar despre Ioachim ce mai stii? L-ai mai vazut de curnd?
    Stefan se ncrunta si ncerca sa-si aduca aminte exact ziua cnd l ntlnise. Dar n clipa u
    matoare, omul i
    strnse semnificativ bratul. Oprea se ndrepta spre ei.
    Stefan si dadu seama ca i era de-ajuns sa-si aminteasca de sarutarea aceea nesfrsit
    a a Ilenei, pentru a se putea
    sustrage, fara nici un efort, vietii de lagar. Totul ncepea cu o cufundare n el nsu
    si, n trecutul lui. O gasea
    repede pe Ileana; se afla n fata lui, n ploaie, ascunsa sub umbrela. Nu mai avea n
    imic
    MIRCEA ELIADE
    156
    157
    NOAPTEA DE SNZIENE
    altceva de facut dect sa astepte. La un moment dat, stia ca se va pleca asupra ei
    , o va prinde n brate, si-i va
    cuprinde gura. Ramnea, apoi, asa,sorbind din ea, fara sa mai doreasca, fara sa ma
    i stie de altceva. Trziu, cnd
    se trezea, descoperea la ctiva metri n fata lui, dincolo de srme, una din figurile
    jandarmilor care-l priveau, ca
    ntotdeauna, ca si cnd nu l-ar fi vazut. Stefan relua plimbarea lui lenesa, singura

    tica, n jurul lagarului. Internatii


    continuau sa vorbeasca plimbndu-se n grupuri, dar tot mai rari erau cei care ntorce
    au capul sa-l priveasca. Se
    obisnuisera cu el. Ctiva l vazura trecnd ntr-o dimineata, nsotit de un plutonier, pri
    ntre srme, si ndreptnduse
    spre cancelaria maiorului. Zvonul se raspndi repede n tot lagarul.
    S-a dus sa semneze declaratia de desolidarizare, spuse cineva. Ma mir ca n-a sem
    nat-o pna acum...
    Poate i-o fi sosit ordinul de eliberare, spuse tinerelul palid cu ochelari, care
    dormea n aceeasi camera cu
    Stefan si care, din prima zi, i aratase o mare simpatie.
    Maiorul l primi foarte afabil, ntinzndu-i mna si poftindu-l sa se aseze pe scaun. Er
    a un om timid. Se
    rentoarse ncurcat la biroul lui si deschise un registru.
    Sunteti de douazeci si trei de zile la noi, vorbi el rar, silindu-se sa pronunte
    cuvintele cu o anumita
    solemnitate. Si ati spus, cnd ati sosit, ca nu sunteti legionar. Atunci, de ce nu
    semnati declaratia? Scapati si
    dumneavoastra, scap si eu... Nu vedeti cum e lumea de azi? Ce conteaza o semnatu
    ra pe un petic de hrtie?...
    Stefan l privi nedumerit. Cnd venise plutonierul sa-l caute, crezuse ca i-a sosit
    ordinul de eliberare. Se
    bucurase, dar cteva clipe n urma ntelese ca tot pe Ileana o iubeste mai mult; ei se
    gndise sa-i telegrafieze
    nti, sa-i vesteasca rentoarcerea n Bucuresti, s-o roage sa-l ntmpine la gara.
    Douazeci si trei de zile, repeta el ncet, aproape soptind. Si nca n-a sosit ordinu
    l de la minister? ntreba
    ridicnd glasul.
    Maiorul ncepu sa caute ntr-un teanc de reviste.
    Eu nu cred ca mai soseste, spuse. Ati fost destituit. Am sa va arat si decizia d
    e destituire. S-a publicat n
    Monitorul Oficial...
    Continua sa caute, fara graba, dar se vedea ca si pierde rabdarea.
    Nu mai cautati, i veni Stefan n ajutor. Va cred...
    Trebuie s-o gasesc, spuse celalalt. Am subliniat-o cu rosu; expres pentru dumnea
    voastra...
    Stefan nu stia ce cuvnt sa spuna, ridicndu-se dupa scaun, ca sa nu-l jigneasca pe
    maior.
    Va multumesc, vorbi el deodata. Va multumesc ca v-ati gndit la mine $i ati sublin
    iat-o...
    Se ridicase si sovaia n fata biroului. O serie de imagini si gnduri i treceau prin
    minte. Si deodata stiu ca toate
    acestea sunt doar pretexte, ca i vin si-i trec att de repede prin minte numai ca s
    a nu-si aminteasca lucrul acela
    teribil: ca desi a aflat ca e destituit, ca Ioana nu va mai ncasa salariul lui de
    la minister, el continua totusi s-o
    iubeasca mai mult pe Ileana. Din fericire, maiorul se ridicase si el de la birou
    , tot att de ncurcat, si l conducea
    acum spre iesire.
    Trecnd printre srme cu plutonierul n urma lui, zari din nou multimea aceea de oamen
    i cu barba care-l
    asteptau, sorbindu-l din ochi, mistuiti de curiozitate.
    Ce vesti? l ntreba cineva, n soapta, ndata ce trecu dincolo de srme.
    Proaste, spuse Stefan, fara sa ridice capul, si se ndrepta direct spre camera lui
    .
    Ceea ce l umilea mai mult acum, cnd si dadea seama ct de mult o iubeste pe Ileana, cn
    d ntelegea ca o iubise
    asa din clipa cnd o zarise, de departe, n padurea Baneasa, era minciuna pe care io spusese. De ce simtise
    nevoia sa minta spunndu-i ca pictase masina si are sa i-o arate? Ghicise, probabi

    l, ca numai spunndu-i asta la


    telefon Ileana va accepta sa vina n camera lui secreta. Dar ar fi trebuit sa-i ma
    rturiseasca adevarul n noaptea
    aceea, cnd o condusese acasa. Ar fi trebuit sa-i spuna ca pictura lui cu adevarat
    nu se poate vedea, pentru ca, de
    fapt, nu exista. Nu exista dect o singura pnza pe care el adaugase necontenit culo
    ri, fara nici o preocupare
    artistica, ci numai pentru ca jocul acesta l fermeca, i ngaduia sa regaseasca, unde
    va, foarte adnc n fiinta lui,
    un altfel de Timp, o altfel de existenta. i
    Se trntise pe pat, cu ochii n tavan. Simti cum Iroaie deschide cu mare grija usa s
    i se apropie, n vrful
    picioarelor de el. Iroaie era barbatul nalt, cu imensa barba neagra, care-l ntreba
    se de mai multe ori despre
    Ioachim.
    Mi-au spus baietii ca ai primit vesti proaste, ncepu. Ce s-a ntmplat?
    Am fost destituit, vorbi Stefan cu un efort. A vrut sa-mi arate si decretul de d
    estituire, dar nu l-a gasit. Spunea
    ca a aparut n Monitorul Oficial...
    Iroaie l privi, dupa obiceiul lui, lung, ncurcat, zmbind si clipind din ochi.
    N-ati mai vorbit nimic altceva? l ntreba el din nou. Nu ti-a cerut sa semnezi decl
    aratia?
    Stefan si trase perna sub cap, cu un gest scurt, iritat.
    Mi-a vorbit si de declaratie, spuse, dar m-am facut ca nu-l aud. Am declarat o d
    ata pentru totdeauna ca nu
    sunt legionar. Ori ma cred pe cuvnt, si atunci mi dau drumul, ori nu ma cred si at
    unci...
    ti faci iluzii, l ntrerupse Iroaie. De-aici nu scapa nimeni. Vreau sa spun, nu iese
    nimeni fara o declaratie de
    desolidarizare...
    MIRCEA ELIADE
    158
    Stefan zmbi si-si nchise ochii. I se paru ca ntreaga lui viata atrna de raspunsul pe
    care-l va da lui Iroaie. Se
    hotar sa nu mai adauge nici un cuvnt, l simtea pe celalalt cum asteapta nerabdator,
    lnga pat, nendraznind
    totusi sa-l tulbure. n cele din urma l auzi ndreptndu-se n vrful picioarelor spre usa
    si deschiznd-o cu mare
    grija. Stefan rasufla adnc, nseninat deodata; parca ar fi scapat dintr-o mare prim
    ejdie. Se ntoarse apoi, repede,
    emotionat, n sarutarea lunga, neasemuita a Ilenei.
    Cnd se trezi recunoscu ndata mirosul de seu cald. Tnarul cu ochelari, studentul Pet
    rescu, i adusese masa si
    astepta acum lnga el, zmbind.
    Astazi avem si struguri, spuse. Dar nca nu sunt copti... Din ziua aceea li s-au d
    at mereu struguri la masa de
    prnz.
    Daca sunt nfuriat mpotriva legionarilor, spunea Biris, sunt nfuriat si pentru ca di
    n cauza lor s-a ajuns la
    restrictia libertatilor civice. Luptnd mpotriva lor, guvernul e silit sa aplice me
    todele fasciste si, n consecinta,
    nu sufera numai legionarii, ci suferim noi toti. Te poate oricine aresta, pe sim
    plul pretext ca ai fi legionar si pna
    se descopera ca nu esti, esti dat afara din slujba sau trimis ntr-un lagar. Cum s
    -a ntmplat, probabil, cu bietul
    Viziru.
    Iar ncepi? ntrerupse Catalina.
    Biris ntoarse mirat capul. Catalina avea o privire rece, aspra, rea; dar ntlnindu-i
    ochii, ncepu sa zmbeasca.
    Ai sa ajungi si tu maniac, adauga. ntocmai ca Dan; el nu-mi vorbeste dect despre t

    eatrul pe care are sa i-l


    faca conu' Misu...
    Si sa stii mata, duduie Catalina, ca am sa i-l fac, spuse Misu Weismann, rosind
    brusc. Au taraganit putin
    lucrurile din cauza situatiei internationale, dar este o afacere de peste o suta
    de milioane, si va spun eu ca se
    face...
    Biris aseza paharul cu coniac pe masa si-si arunca, pe furis, o privire scurta a
    supra ceasului.
    Haide cu mine, spuse Catalina ridicndu-se brusc. Nu mai pot ramne. M-a apucat dure
    rea de cap...
    Privindu-i cum se departeaza, Misu Weismann se ntoarse enervat catre Bibicescu.
    Degeaba se supara duduia Catalina, spuse. Dnsa poate crede ca nu sunt serios, ca
    nu exista afacerea...
    Daca vrei s-o mpaci, vorbi Bibicescu, absent, nu-i mai trimite flori. Mai bine ne
    mai inviti o data la masa...
    -propos, adauga el cu un glas n care strabatea emotia secretului, stii ca am nceput
    sa ma interesez de local?...
    159
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Mergeau alaturi, fara sa-si vorbeasca. Se nsera.
    E frumoasa toamna la Bucuresti, spuse trziu Catalina ridicnd privirile catre cer.
    Apoi tacu din nou. Biris i lua usor bratul.
    Ce-ai avut astazi? o ntreba. Pareai plictisita, enervata...
    Tu stii de ce, raspunse ea ncet. De ce ma mai ntrebi?
    E absurd! facu Biris strngndu-i puternic bratul. E o idee cu totul absurda!...
    Catalina ridica din umeri.
    Mai bine sa nu mai vorbim, spuse.
    Apoi, apropiindu-si brusc trupul de al lui, l ntreba, cu alt glas:
    Ce faci asta-seara? Nu vrei sa ne plimbam mpreuna?
    Biris simti din nou bine cunoscutul fior strabatndu-i ntreg trupul.
    Aveam o ntlnire cu un prieten, spuse. Dar daca vrei tu, i las un bilet... si ne pli
    mbam...
    mi pare rau, spuse Catalina trista. Credeam ca esti liber... Aveam atta pofta sa m
    a plimb cu tine pe strazi...
    Dar ti-am spus ca-i pot lasa un bilet si ne putem ntlni sa ne plimbam, o ntrerupse n
    frigurat Biris.
    ... Simt ca e ultima mea toamna, sunt ultimele mele saptamni, sopti Catalina tot
    mai trista.
    Vorbesti copilarii! izbucni Biris. Vorbesti absurditati!... Astea-s consecintele
    aventurii tale! Asta nseamna sa
    traiesti cu un nebun alaturi: nnebunesti si tu!...
    Tu stii prea bine ca nu e asa, spuse Catalina fara sa-l priveasca. Stii ca nu e
    din vina lui. El e un biet nebun
    ratat, de care mi-e mila...
    Atunci, o ntrerupse exasperat Biris, adevarata nebuna esti tu. El nu e dect victim
    a ta!...
    Degeaba ma certi, continua Catalina cu acelasi glas stins. Stii foarte bine ca n
    u e asa. Ca asta trebuie sa mi se
    ntmple... E mai tare ca mine... Trebuie sa se ntmple... O data ce am luat hotarrea ac
    easta, trebuie sa se
    ntmple... Si iar se apropie ziua...
    nceteaza! exclama Biris, lasndu-i bratul. Daca mai spui asemenea enormitati, te la
    s aici, singura, si ma duc
    acasa...
    Ea ntoarse capul spre el si-i zmbi.
    ... Are sa-mi fie urt singura, spuse. Am sa ma simt foarte trista... Parasita de
    toti...
    Apoi i apuca bratul si-si apropie obrazul de urechea lui.
    Rami, te rog! i sopti fierbinte.

    MIRCEA ELIADE
    160
    161
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Parca astazi ar fi ceva mai buni, auzea Stefan intrnd n sala de mese. Se mai aprop
    ia nca unul de cosul cu
    struguri, lua cteva boabe, le sfarma, le sugea ncet, concentrat apoi spunea:
    Astazi sunt mai buni. Au nceput sa se coaca...
    Uneori Stefan astepta, n fata srmelor, sa vada cum apune soarele catre munti. Asa
    si-a amintit odata de
    conferinta de la Yokohama. Conferinta se sfrsise n septembrie. Acum ar fi fost cu
    Ioana si cu baiatul la Tokio.
    n locul lui, fara ndoiala, fusese trimis Vidrighin. Sunt si nemtii amestecati aici,
    si aminti el cuvintele
    secretarului general; baga bine de seama..." Si totusi l-au destituit.
    Fusesera de-ajuns trei zile de ploaie rece ca frunzele, palide la sfrsitul lui se
    ptembrie, sa devina aramii si sa
    nceapa sa se scuture la cea dinti clatinare. Venise toamna. De la ferestrele etaju
    lui doi, soseaua se vedea acum
    foarte departe. Treceau, la rari rastimpuri, masini spre Odorhei. Oamenii le pri
    veau ncetinindu-si rasuflarea,
    emotionati; daca vreo masina se oprea la prima ghereta si o cotea spre stnga, nsem
    na ca se ndreapta spre lagar.
    O brusca nervozitate i cuprindea atunci pe toti. ncepeau sa se plimbe mai agitati
    si se adunau, aproape fara sa-si
    dea seama, n fata portii de srme. O data sau de doua ori pe luna venea o vizita. C
    ineva era chemat de plutonier
    si trecea, ntre santinele, srmele. Se ntorcea dupa o jumatate de ceas, fericit. Adu
    cea mai ntotdeauna vesti. Asa
    s-a aflat, o luna dupa ce fusese ncheiat, de acordul de la Miinchen.
    Azi au adus tamioasa, auzi Stefan ntr-o zi intrnd n sala de mese. S-au copt.... Tnaru
    l de lnga el se opri
    n fata cosului cu struguri, ciuguli din ctiva ciorchini si savura boabele plescain
    du-si putin buzele.
    Excelenti,
    spuse. Sunt tamiosi...
    Acum e vremea lor, auzi Stefan pe un altul.
    La noi la vie.
    .. Stefan apuca bucata de
    pine din fata lui si ncepu sa mannce. l cunostea destul de bine, acum; l ascultase de
    multe ori vorbind, ndata
    ce-si termina ciorba. l chema Ionescu si era functionar de banca la Cmpulung. Avea
    o vie, era nsurat cu o fata
    din Constanta, dar i placea sa aminteasca, de cte ori avea prilejul, ca socru-sau
    fusese cu treburi n Brazilia;
    acolo se nascuse nevasta-sa. La noi la vie, spunea el
    dar Stefan nu-l mai ascult
    a. Ajunsese, acum, la o
    neobisnuita stapnire de sine. si putea continua gndurile ct de galagiosi ar fi fost
    oamenii din jurul lui. ndata
    ce se hotara, nu mai auzea nimic. Din cnd n cnd l tragea cineva de brat, ca sa-i spu
    na ca n ziua aceea e
    rndul lui sa serveasca la masa sau sa spele vasele. Atunci ncingea un sort gros, d
    e postav, si-si ndeplinea treaba
    cu cea mai mare atentie, izbutind aproape ntotdeauna sa toarne n farfurii aceeasi
    cantitate de ciorba si sa
    mparta cu ndemnare macaroanele. Mirosul de seu cald i era insuportabil; cu att mai mnd
    ru era ca nu lasa sa
    se ntrevada nici un gest de dezgust pe fata lui, ct timp statea aplecat asupra caz
    anului.
    Hainele si albiturile i se zdrentuisera complet. Studentul Petrescu i adusese mai
    de mult cteva camasi, pe care
    nu le putea nchide la guler pentru ca erau prea strmte. Tot Petrescu i-a gasit, la
    sfrsitul lui octombrie, un

    pulover de lna si o manta. Zacuse cteva zile cu febra si doctorul Stanescu urca me
    reu la el, cu singurul
    termometru care exista n lagar, ca sa-i ia temperatura. Doctorul i vorbea de Bursu
    c, de toti prietenii si
    cunoscutii lui de la cafenea. Stefan simtea cta placere i fac toate amintirile ace
    lea, si-l lasa sa vorbeasca,
    zmbindu-i de cte ori i ntlnea ochii, dar fara sa-l asculte ntotdeauna. Adesea, cu doct
    orul lnga el, si amintea
    de Ioana. Nu se mai ntreba, ca la nceput, daca va reusi sa vina sa-l vada. Era, ac
    um, mai multumit ca lucrurile
    se ntmplasera astfel. Ar fi fost ngrozitor sa-l ntmpine, n biroul maiorului, acolo und
    e aveau loc vizitele, si sa
    ghiceasca de la cea dinti privire ca o iubeste mai mult pe Ileana.
    Tragedia asta e, vorbi el pe neasteptate ridicndu-si putin capul de pe perna, ca
    nu poti iubi niciodata doi
    oameni n acelasi timp. Iubesti pe rnd, cnd pe unul, cnd pe altul. Adica esti si tu l
    a fel cu toti ceilalti care nu
    sunt sfinti. Azi iubesti pe unul mai mult, mine iubesti pe celalalt. Sa zicem ca
    ai putea sa te culci si cu ea. Dar ce
    poate sa rezolve adulterul? Suntem numai noi doi, ntre barbati, si te ntreb: ce-am
    rezolvat daca am s-o aduc n
    camera secreta si am sa ma culc cu ea? Daca n-as iubi-o dect pe ea, poate ca asta
    ar fi o solutie. O solutie
    provizorie, pna as divorta si m-as recasatori cu ea. Desi, nici de asta nu mai su
    nt asa de sigur. Ai aflat si
    dumneata cred, de accidentul acela de masina. Capitanul care a fost omort atunci,
    era logodnicul ei, capitanul
    Melinte. Vasazica se logodise...
    Doctorul Stanescu l asculta calm, aproape cu indiferenta. Observase cteva pete roz
    -vinete pe obrazul lui Stefan.
    Ca si el, Stefan se ncapatnase sa se rada n fiecare zi, cu masina unui vecin de cam
    era. Dar erau foarte putine
    lame n lagar, si cu ct trecea timpul cu att barbieritul devenea mai greu. S-a infect
    at si el, si spuse doctorul
    privindu-i cu atentie obrazul. A patit-o ca mine. O sa-si strice obrazul."
    ... Daca as iubi-o numai pe ea! continua Stefan cu o mocnita tristete n glas. Ct d
    e simple ar fi atunci
    lucrurile! As redeveni si eu un om ca toti oamenii, dar macar as redeveni un om
    cinstit... Altceva visasem eu,
    adauga lasndu-si moale capul pe perna. Dar, nca o data mi-am dat seama aici ca nu
    sunt n stare; sau, poate, nu
    merit un asemenea miracol. O iubesc mai mult pe ea, pe Ileana. Numai de dorul ei
    sufar. E foarte trist, adauga
    cobornd si mai mult glasul. Daca tot la asta am ajuns, sa nlocuiesc o dragoste pri
    n alta, la ce bun toate
    asteptarile mele? N-am rezolvat nimic. Atunci, lasa lucrurile sa se ntmple asa cum
    vor ele sa se ntmple. Ce
    mai pot schimba? Tot acolo o sa sfrsim cu toti, n zadarnicie. Atunci, la ce bun sa
    te mai mpotrivesti? Mi-a spus
    maiorul
    MIRCEA ELIADE
    162
    163
    NOAPTEA DE SNZIENE
    ca m-au destituit. Ei si? Crezi ca e att de grav? Mai poate avea vreo importanta?
    !...
    Se opri istovit si nchise ochii. Doctorul si mpacheta cu grija termometrul, sticlut
    a cu alcool si tuburile cu
    aspirina.
    ncearca sa dormi, spuse. N-ai nimic. Esti putin agitat doar. Spune-i lui Petrescu

    sa-ti faca diseara un ceai...


    Asta se ntmplase la sfrsitul lui octombrie. Cnd, o saptamna mai trziu, coborse sa se p
    imbe mbracat cu
    puloverul si mantaua aduse de Petrescu, se mira ca nu zareste nici pe Oprea, nic
    i pe Iroaie, ca nu zareste o seama
    de figuri cunoscute. Au fost transportati alaltaieri la Vaslui, l lamuri studentul
    Petrescu. Ma mir ca nu i-ati
    auzit..." n fond, n-are nici o importanta", si spuse Stefan relundu-si plimbarea n ju
    rul cladirii. Dar simtea ca,
    totusi, i parea rau. Se nvatase cu ei. i placea sa-i ntlneasca prin curte urmarindu-l
    si totodata urmarindu-se
    unul pe altul.
    Noptile, dupa rugaciune, se faceau n unele dormitoare sezatori. l chemasera de mai
    multe ori si pe Stefan, dar
    se dusese o singura data si aproape ca nu ascultase. Un tnar citea un lung poem d
    espre toamna. De la cele dinti
    versuri, Stefan se retrase n sine; si aminti foarte multe lucruri din adolescenta
    si tineretea lui, mirndu-se singur
    cu cta seninatate si le aminteste. Apoi se ntoarse la Ileana. si alese, de asta dat
    a, ntlnirea lor din Smbata
    Floriilor. Ramase mai nti foarte multa vreme privind-o: era mbracata prima varatic,
    cu o bluza de culoarea
    liliacului. O privi lung, n nestire. l privea si ea tot att de adnc, parca ar fi pre
    simtit ca nu se vor mai ntlni
    multa vreme. Am simtit nevoia sa ma rog", i spunea. Stefan era sigur, acum, ca se n
    altase putin n vrful
    picioarelor asteptnd sa fie sarutata. Apoi, dupa ce iesisera din biserica, au vor
    bit despre altceva. l mai ntrebase,
    n gluma, asa cum facea ntotdeauna, de masina ei din padurea Baneasa, dar nu facuse
    nici o aluzie la picturile
    lui. Ma ntreb daca n-a nteles, chiar din acea seara", si spuse Stefan, si zmbi. Toti n
    cepura sa aplaude n jurul
    lui, si atunci aplauda si el. Fusese, si dadu repede seama, o conferinta a unui a
    sistent universitar. Acesta si
    lasase si el barba, dar avea grija s-o potriveasca din foarfece, astfel ca avea,
    acum, aerul unui pictor sau poet
    romantic. Seamana cu cineva, dar nu-mi pot da seama cu cine." n acea clipa, auzi ln
    ga el pe cineva soptind:
    A vorbit bine, dar a lasat la o parte esentialul; n-a vorbit despre Istorie...
    Stefan zmbi din nou, confidential. Era marea lor pasiune sa vorbeasca despre Isto
    rie, despre momentul istoric,
    despre misiunea istorica. i auzea discutnd si uneori se simtise ispitit sa se opre
    asca si sa intre si el n vorba. Dar
    se tinea de cuvnt: Eu sunt neutru. Ei cred n ceva, si pentru asta au fost nchisi ntre
    srme. Eu cred n
    democratie, dar nu fac politica, deci nu iau parte la conflict; aparatorii democ
    ratiei sunt cei care i-au arestat si iau
    adus aici.
    Eu sunt n afara luptei. Nu am dreptul sa ma amestec n discutiile lor; sunt neutru.
    .." n noaptea aceea, dupa
    sezatoare, Stefan se duse, ca de obicei, sa se plimbe. n fund, ca ntr-o ceata, se
    zareau luminile Ciucului. Se opri,
    foarte aproape de srme, sa le priveasca. N-a vorbit despre Istorie, si aminti el de
    odata. A uitat esentialul..."
    Ati fost la sezatoare?
    Omul se apropiase de el pe nesimtite si se oprise lnga srme.
    Am fost, ncepu nsufletit Stefan. Dar dumneavoastra si miscarea dumneavoastra acord
    ati o importanta prea
    mare Istoriei, evenimentelor vii din jurul nostru. Viata n-ar merita sa fie trai
    ta daca, pentru noi, oamenii

    moderni^ ea s-ar reduce exclusiv la istoria pe care o facem. Istoria se petrece


    exclusiv \ n Timp si prin tot ce are
    el mai bun, omul ncearca sa se mpotriveasca \ Timpului. Adu-ti aminte cnd te-ai ndra
    gostit ntia oara. Mai
    traiai atunci n Timp?... De aceea prefer democratia, pentru ca este si antiistori
    ca, adica si propune un ideal
    oarecum abstract, care se mpotriveste momentului istoric.
    Omul l privea din cnd n cnd, apoi si mngia barba. Era mbracat ntr-un suman cafeniu.
    Sunt si astea frumoase, ncepu el, sezatorile, de la numarul 6, dar eu nu prea le
    pricep. Mie mi plac sezatorile
    de la numarul 2, ca acolo cnta Caminita din frunza. Eu sunt dintr-un sat vecin cu
    al lui. Suntem amndoi din
    Nasaud... Dar sa veniti dumneavoastra la numarul 2 n noaptea Sfntului Andrei, sa-l
    ascultati pe Caminita
    povestind cu strigoi si vrajitori.
    De cteva zile se facuse deodata frig. Muntii Odorheiului albisera peste noapte. S
    tefan se plimba cu pasul
    repede, cu minile adnc nfundate n buzunarele mantalei.
    Sa nu uitati sa veniti diseara la sezatoare, auzi pe taranul din Nasaud. Noaptea
    Sfntului Andrei", si aminti
    Stefan. De ea i vorbise si Anisie.
    n noaptea Sfntului Andrei citesc sau ascult povesti cu strigoi", i spusese. Vazu atu
    nci cum, peste srme, unul
    dintre jandarmi si aseza pusca mitraliera n pozitie de tragere. Apoi descoperi ca,
    de-a lungul srmelor,
    santinelele se nmultisera: erau acum vreo 15. Vazu pe maior, narmat si el, traversn
    d grabit curtea din fata
    cancelariei, cu un plutonier. ncet, ncet, din toate partile apareau jandarmi. Deti
    nutii iesira din camere si se
    adunara n mai multe grupuri n curte. Dar ndata ce unul dintre ei ncerca sa se apropi
    e de srme, jandarmii
    strigau si naltau armele. Pna ce un plutonier se ndrepta spre srme cu un jurnal n mna
    si facu semn ca se
    apropie cineva. nainta un barbat nalt, subtire, cu barba de timpuriu albita. Pluto
    nierul nfasura jurnalul, l
    ghemui ct putu de mult si-l zvrli peste srme. Celalalt se apleca sa-l ridice si se n
    drepta catre mijlocul curtii
    desfacndu-l. Se opri din drum, deschise ziarul, si se clatina. Toti se repezira s
    pre el. Apoi Stefan auzi un strigat
    sugrumat, salbatic, de fiara ranita:
    MIRCEA ELIADE
    164
    165
    NOAPTEA DE SNZIENE
    L-au mpuscat pe Capitan!
    Nu se mai auzi atunci nici o rasuflare n toata curtea. Tacerea aceea mpietrita i s
    e paru mai cumplita dect orice
    strigat. n clipa urmatoare, i vazu pe toti caznd n genunchi, izbucnind n plns, gemnd.
    nii se loveau cu
    capul de pamnt. Altii urlau ca un cine lovit. Cu armele n mini, jandarmii i priveau.
    Stefan si facu o cruce sisi pleca fruntea, fara gnduri.
    Ioana si ridica la rastimpuri ochii din carte si privea ceasul. Se apropia miezul
    noptii. Ar fi trebuit sa vina", si
    spuse. Dar simti ca chiar daca ar ntrzia nca, chiar daca nu s-ar ntoarce deloc toata
    noaptea, n-ar mai putea
    suferi, simti ca tristetea aceasta fara margini si fara nteles nu se datora lui S
    tefan. Citea ultimul roman al lui
    Partenie. Aparuse n preajma Craciunului, cu cteva zile nainte de ntoarcerea lui Stef
    an. Se apropia acum de

    sfrsit; mai avea numai vreo saizeci de pagini, dar nainta ncet, cu o stranie presim
    tire n suflet. Nu citise
    niciodata ceva mai deznadajduit, o carte mai trista, mai ntunecata. Cnd l chemase l
    a telefon, Partenie i
    spusese ca nu va putea veni dect a doua zi de dimineata. Termin ultimele corecturi
    n noaptea aceasta", i
    spusese. Trebuie sa apara nainte de Craciun. De cartea aceasta era vorba, de Plim
    bare pe ntuneric.
    Termin corecturile n noaptea aceasta..." Dar vino ct poti de dimineata", l implorase
    ea. Am sa vin la opt", l
    auzise dupa o scurta sovaiala. Asezase receptorul cu o mna moale, istovita, apoi
    se lasase sa cada n fotoliu. In
    noaptea aceasta", si aminti ea deodata. Cu un efort se ridica, mbraca blana fara s
    a-si dea seama si cobor
    tinndu-se de rampa. n dreptul statiei de tramvai, revazu tot ce se ntmplase cu un ce
    as mai nainte: domnul
    care citea jurnalul rezemat de felinar, masina care trecuse repede prin fata ei,
    foarte aproape de bordura
    trotuarului, gazeta cu titlul mare pe care calcase. Era o editie speciala. Dupa
    ce-o citise, domnul de lnga felinar
    o lasase sa cada. Ioana calcase pe ea fara s-o vada, facndu-si loc spre tramvai.
    Dar era prea multa lume, si se
    ntoarse pe trotuar. Atunci, si lasase ochii sa alunece pe titlurile editiei specia
    le.
    i gasise la masa. Nu vrei sa mannci cu noi? o ntrebase Adela.
    Nu mi-e foame, spuse.
    Ce mai veste,
    poveste? ntrebase Raducu. Abia atunci si daduse seama ca erau mbracati de seara.
    Av
    em un bridge, la
    Olteanu, spusese Adela. ncolo, totul bine? ntrebase mai trziu Raducu. Mi-e teama de
    Stefan. Ati auzit ce
    s-a ntmplat? Ce? facuse Adela.
    Am vazut editia speciala: l-au mpuscat pe Codreanu..
    . A, da, spusese
    Raducu. Acum s-a terminat si cu povestea asta. S-a lichidat...
    Mi-e teama de Ste
    fan, soptise foarte ncet Ioana.
    Are sa le dea drumul acasa la toti, vorbise Raducu. Evident, va trebui sa semnez
    e si el o declaratie, cum fac
    toti. De Craciun se ntoarce, ti spun eu!... Ioana simti o nestapnita dragoste pentr
    u Raducu si ofta.
    Ne
    pare rau ca suntem grabiti, spusese Adela ridicndu-se de la masa. Mai vino pe la
    noi. Vino sa mannci ntr-o
    zi cu noi, adaugase Raducu. Da-ne un telefon.
    Se trezise pe trotuar, sovaind. S-ar fi dus la Cotroceni, dar i era teama. Batrnul
    Bologa ar fi ntmpinat-o de la
    usa. Ce vesti? Si vaznd ca-si pleaca privirile, ori zmbeste ncurcata, ori nalta din
    umeri, ar fi continuat.
    Ti-am spus sa-i dai un ultimatum! Ce, a nnebunit? Vrea sa ne compromita pe toti?.
    .. Da-i o telegrama!...
    Nu
    se primesc telegrame. I-am scris numai prin posta peste treizeci de scrisori. Iam scris altele prin jandarmerie...
    Trimite-i prin Prefectura Politiei, pentru ca ei l-au arestat. Daca-i telegrafie
    zi, somndu-l sa semneze
    declaratia, are sa-i predea telegrama.
    Nu pot sa-l somez, spunea deznadajduita I
    oana. L-am rugat, l-am
    implorat, dar nu pot sa-l somez... Atunci sunteti de coniventa amndoi, exclama cu
    o mocnita exasperare n
    glas batrnul Bologa. Sunteti amndoi simpatizanti legionari!...
    Si numai din cauza
    lui Ioachim Teodorescu,
    intervenea doamna Bologa ca sa abata discutia. Daca nu v-ati fi ntlnit cu el la Ul
    m!... Cine Dumnezeu v-a pus
    sa va duceti la Ulm?...
    Din cauza unei catedrale! exclama batrnul Bologa. Ce-o sa

    faceti, acum, ca l-au dat


    afara de la minister? adauga cu un tremur greu stapnit n glas.
    Ar trebui sa treci
    mine pe la Directia
    Jandarmeriei, spunea doamna Bologa, poate ti-a venit rndul la vizita.
    Am sa mai t
    rec si mine, dar stiu ca nu
    mi-a venit. Mi-a spus-o colonelul. Mai sunt vreo suta de vizite aprobate, n princ
    ipiu, naintea mea, pe lista. Dar
    nu accepta dect doua, maximum trei vizite pe luna. Mi-a spus-o colonelul...
    Da-i
    o telegrama atunci,
    rencepea batrnul Bologa. Da-i un ultimatum. Spune-i ca ne compromite familia. Amen
    inta-l cu divortul. Spune
    ca-i iei copilul...
    Se ntorsese pe jos acasa. Ploua marunt, o ploaie rece, amestecata cu fulgi de zap
    ada. Evident, e vina mea, si
    repeta Ioana. Ar fi trebuit sa fiu mai energica. Ar fi trebuit sa cad n genunchi n
    fata colonelului si sa-l implor. Ar
    fi trebuit sa aduc si baiatul cu mine. Ar fi trebuit sa izbucnesc n plns si sa-mi
    smulg parul. Ar fi trebuit sa-i spun
    ca ma omor. Ca are sa-mi moara copilul..." Se opri brusc, n mijlocul strazii, spe
    riata, si-si facu o cruce.
    Doamne fereste! sopti. Doamne fereste!..." si mai facu repede cteva cruci, apoi gra
    bi pasul.
    Adormise trziu, nghitita parca de propriul ei vid. Se desteptase foarte devreme. E
    ra nca ntuneric si n odaie
    era frig. l visase tot timpul pe Stefan. Ramase n pat pna ce zari ca se lumineaza f
    ereastra, apoi ncepu sa se
    mbrace, fara gnduri. Cnd auzi ceasul batnd opt, trecu n birou si privi afara. Era o d
    imineata cenusie, cu cerul
    jos, murdar. Ioana si aseza minile pe calorifer; ncepea sa se ncalzeasca. n curnd va f
    cald bine", si spuse,
    si gndul acesta o linisti. Vazu o masina oprindu-se la poarta si se trase speriat
    a napoi.
    i deschise chiar ea usa. Partenie ramase nehotart n prag.
    MIRCEA ELIADE
    166
    Te rog, intra, i spuse ea foarte ncet. Voiam sa te vad. Doar sa te vad. l privi mus
    cndu-si usor buzele.
    Partenie parea mai ncruntat ca altadata,
    aproape ntunecat.
    Voiam sa te vad, repeta. mi pare rau ca te-am facut sa vii. Voiam doar sa te vad.
    ..
    Nu ndraznea sa-si desprinda ochii de ai lui. l vazu ca zmbeste si adauga repede.
    Nu te-am mai vazut de mult. mi era dor... Nu te-ai schimbat deloc...
    Daca ai sa-mi dai voie, am sa ma asez pe scaunul asta, spuse Partenie si se ndrep
    ta spre fotoliu.
    si scoase tabachera, si alese cu grija o tigara si ncepu s-o frece ntre degete, n pic
    ioare, lnga usa, Ioana l
    privea fascinata. Asa facea si atunci, acum patru, cinci ani; se aseza pe scaun
    fara s-o invite si pe ea, si scotea
    tabachera si si alegea, alene, o tigara. Ea se grabea, atunci, sa i-o aprinda. nto
    arse speriata ochii; pe masa, pe
    etajera, nu se aflau chibrituri. Ar fi trebuit sa se duca la bucatarie.
    Nu te deranja, spuse Partenie cautnd ntr-un buzunar al vestei. Am bricheta...
    Mi-e frica de Stefan, sopti Ioana.
    Este exact ce mi-am nchipuit, facu Partenie respirnd adnc primul fum al tigarii si n
    altndu-si ochii spre
    ea.
    Ioana astepta cteva clipe, privindu-l din nou, fascinata.
    Tu ce mai faci? l ntreba, vaznd ca tacerea se prelungeste. Partenie ridica din umer
    i.

    Traiesc, spuse n cele din urma.


    Ioana simti cum inima ncepe sa i se bata puternic ca si cum cuvntul acela simplu i
    -ar fi anuntat un lucru de o
    extrema gravitate.
    Am auzit ca ai fost la Ulm, vorbi Partenie privind-o fix, aproape sever. Ioana s
    e aseza pe celalalt fotoliu. Se
    simtise dintr-o data foarte obosita.
    Cine ti-a spus? l ntreba ea ncet.
    Domnul Bologa, raspunse Partenie.
    Pentru ca nu zarise n apropiere nici o scrumiera, si scutura scrumul n palma stnga,
    pe care o pastra inerta,
    rezemata de genunchi. Exact ca si atunci. Ar fi trebuit acum sa se ridice, sa se
    apropie de el si sa ntinda palma;
    Partenie i-ar fi trecut scrumul din palma lui n palma ei. Dar se simtea prea obos
    ita si nu se ridica."
    Ma ntrebam, asta-vara, cum de se face de nu m-ai chemat, vorbi din nou Partenie s
    urznd. Nu-mi place
    rolul de sora de caritate, dar pentru tine as fi facut si asta...
    167
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Tacu si o privi din nou lung. Apoi se ridica si ndreptndu-se catre bufet strivi ti
    gara ntr-un vas de flori si-si
    scutura scrumul din palma.
    Poate ti mai aduci aminte, ncepu el asezndu-se din nou pe scaun, ca oroarea mea a f
    ost si este nca sculatul
    de dimineata. Mai ales cnd ma culc n zori, cum se ntmpla adeseori si cum s-a ntmplat s
    i de data aceasta.
    Cnd am auzit ceasornicul sunnd la sapte si mi-am amintit ca trebuie sa vin sa te v
    ad, am avut o pornire de ura
    mpotriva ta. Tu mi-ai distrus viata. Poate ca nu ti-ai dat niciodata seama, dar m
    i-ai distrus-o. Daca nu te-as fi
    ntlnit pe tine, probabil ca as fi ntlnit o alta ca tine, si as fi iubit-o asa cum te
    -am iubit pe tine, si as fi cunoscut
    si eu, ca toti ceilalti, odihna si uitarea. Dar te-am ntlnit pe tine si de atunci
    am ramas asa cum eram cnd te-am
    ntlnit. Sa nu-ti nchipui ca ti-am pastrat credinta, n sensul romantic al cuvntului. N
    u. Am iubit, cum spun
    poetii, si probabil ca am fost si eu iubit de nenumarate femei. Unele mai frumoa
    se ca tine, altele mai atragatoare
    ca tine. De mai multe ori am crezut ca sunt cu adevarat ndragostit. Ma nselasem; n
    u eram; nu mai puteam fi
    ndragostit. Norocul asta mi l-ai ucis tu. Pe tine nu te mai iubeam de mult, dar n
    ici de alta nu ma mai puteam
    ndragosti. Viata mea a fost de-atunci pustie. Cnd m-a trezit desteptatorul la sapt
    e, am simtit pustiul n jurul meu
    si n toata fiinta mea. Ai tinut cu orice pret sa ma scoli de dimineata
    n ntuneric, n
    frig, n miros de scrum...
    Voiam sa te vad, sopti palida Ioana. Doar sa te vad...
    Ti-am facut si placerea aceasta, spuse Partenie zmbind. Dar daca ai sti ct te-am u
    rt azi-dimineata... Tu ai
    fost nenorocul meu. Poate n-ai nici o vina, dar te-am urt! Ai ars tot n mine. Ai a
    rs pna si dragostea mea deacum
    cinci ani. Cnd mi-ai telefonat azi-noapte, mi-am spus: Poate l-au mpuscat si pe Viz
    iru, si acum e
    vaduva. Ar putea fi din nou sotia mea..." Dar nu-mi facea nici o placere gndul as
    ta. Nu te mai iubesc. Stiam de
    mult ca nu te mai iubesc, dar, uneori, mai speram nca. Poate, totusi, o iubesc, mi
    spuneam; poate am sa iubesc
    ntr-o zi pe alta." Azi-dimineata cnd suna ceasornicul, am nteles nca o data ca nu te
    mai iubesc, ca n-am sa mai

    pot iubi. N-am sa mai pot iubi.


    Ioana, foarte palida, l privea n nestire. Ar fi vrut, de multe ori, sa-l ntrerupa,
    dar nu avea putere. Si nici nu stia
    ce sa-i spuna.
    Iarta-ma, sopti ea trziu, ducndu-si mna la frunte. Iarta-ma, repeta mai ncet.
    Partenie o privi multa vreme n tacere, apoi si scoase tabachera si-si alese o noua
    tigara.
    Nu e vina ta, vorbi el trziu. Si daca nu m-ar fi trezit ceasornicul azi-dimineata
    , nu ti-as fi spus-o nici acum.
    Continua sa fumeze n tacere, privind-o. Ioana simti cum i aluneca lacrimile, sfioa
    se, pe obraji nsa nu ndrazni
    sa si le stearga.
    MIRCEA ELIADE
    168
    Voiai sa-mi spui ceva? ntreba Partenie trziu, ridicndu-se sa zvrle tigara si scrumul
    n vasul cu flori.
    Nu. Voiam sa te vad... El ramasese n picioare.
    Nu mai pot ntrzia, spuse. Trebuie sa trec pe la tipografie... La revedere!... Se a
    propie de ea si o batu ncet pe
    umar. Ioana i ntinse mna. Partenie
    se pleca si-o saruta corect.
    La revedere, mai spuse el o data din prag.
    Cnd auzi usa nchizndu-se n urma lui, Ioana si prinse obrazul n palme si ncepu sa plng
    u hohote.
    Cu ochii mpaienjeniti, mai privi o data ceasul: doua noaptea. Nu mai vine, si spuse
    ", si ca si cnd ar fi asteptat
    doar aceasta confirmare ca sa se poata abandona cu totul deznadejdii, se zvrli pe
    pat si ncepu sa plnga cu
    hohote nfundndu-si fata n perne. Terminase Plimbarea pe ntuneric. Acum ntelegea tot. n
    telegea ce-i spusese
    n dimineata aceea de decembrie: Mi-ai ucis norocul..." ntelegea mai ales ce simtise
    el, cu cinci ani mai nainte,
    cnd, ntlnin-du-l ca de obicei n dreptul Facultatii de Litere, i luase bratul si-l ntre
    base deodata:
    Crezi ca
    noi am putea fi prieteni, numai prieteni?... Si pe urma, cu un glas pe care-l vo
    ise numai confidential, dar n care
    strabatea emotia, teama: As vrea sa ramnem prieteni. Cred ca iubesc pe altcineva.
    .. Nu ndraznise atunci sa-l
    priveasca. O florareasa se oprise n dreptul lor, cu un buchet de mixandre n mna. Pa
    rtenie l lua si i-l ntinse,
    tacut. Apoi si bagase mna n buzunar sa caute bani.
    si dadu seama ca nu plnge de tristetea si deznadejdea lui Partenie. i era mila de e
    l, dar nu din cauza lui
    plngea. O coplesise tristetea cartii, tristetea lucrurilor care au fost cndva si a
    cum nu mai sunt. Trziu, simti ca
    nu mai poate plnge si-si ridica fata dintre perne. si trecu palma peste ochi, oftnd
    adnc. Ar fi vrut sa se scoale
    si sa ascunda cartea lui Partenie, dar nu mai avea putere. Parca oasele i-ar fi
    fost zdrobite si toata vlaga i s-ar fi
    risipit n plns, ntocmai ca si n acea seara, cnd colonelul i spusese:
    Are sa vina si d
    mnul Viziru n cteva
    zile; evident, daca semneaza si dumnealui declaratia colectiva... Apoi, fara ca
    nimic sa fi pregatit acest gest, si
    ntinse mna si si-o opri pe pieptul ei. Ioana facuse un pas napoi, nsa cealalta mna i
    se aseza, grea, pe umar.
    nca nu e sigur, continuase colonelul cobornd glasul. nca nu e sigur ca i se va da d
    rumul... Simtise din nou
    mna pe pieptul ei. Ramasese o clipa, tintuita parca de dezgust, apoi se retrase r
    epede si se apropiase de usa.
    Multumesc, spusese ea cu mna pe clanta, multumesc de vestea pe care mi-ati dat-o.

    .. Acasa se trntise
    mbracata pe pat si si nfundase capul n perne.
    Cnd auzise soneria sunnd prelung, alergase chiar ea sa deschida. i sarise n brate nai
    nte ca sa-l poata vedea.
    Din mbratisarea lui ghicise ct era de
    169
    NOAPTEA DE SNZIENE
    schimbat. Apoi Stefan o privi lung si zmbi:
    Te-ai schimbat de cnd nu ne-am mai vaz
    ut. Te-ai facut mai
    frumoasa... Nu slabise prea mult si totusi nu mai era ca nainte. Avea o privire s
    tingherita, un alt fel de zmbet.
    Gesturile, miscarile lui erau mai potolite, cu o nedefinita oboseala n ele. l vazu
    mai bine cnd se ndreptase spre
    maldarul de carti. Le-am transportat de la hotel, spuse ea mbujorndu-se. Au nchiria
    t camera si le-am
    transportat aici...
    Camera Samba, vorbi el zmbind, fara s-o priveasca.
    Odaia lui
    Barba-Albastra, spuse ea
    prinzndu-l din nou n brate. Dar nici macar n-am vazut-o; coborsera deja cartile cnd
    m-am dus eu sa le iau...
    Camera Samba, repeta. Am sa-ti spun alta data de ce... De-abia atunci o ntreba de
    copil si trecu n odaia lui
    sa-l vada.
    Ti-a fost dor de mine? l ntreba ea mereu.
    Cum sa nu-mi fie?... Barbierit, tuns, mbr
    acat cu haine curate,
    ncepea sa semene cu el. Persista, totusi, ceva strain, schimbat.
    Am mbatrnit, spune
    a el. Dar nu-mi pare rau.
    Tineretea e o vrsta ingrata. Nu mai vreau sa-mi pierd timpul acum. Am acest mare
    noroc de a fi fost dat afara de
    la minister. Am redevenit un om liber. Liber pe timpul meu...
    Stefan, l ntrerupse ea speriata, ce ai? Ce s-a ntmplat cu tine?... El o cuprinse, zmb
    ind, n brate. O
    strngea tot mai puternic, ca si cum ar fi implorat-o sa taca.
    Esti trist, soptise
    ea trziu.
    Toti suntem tristi,
    spunea el. Nu se vede ntotdeauna, dar oamenii sunt tristi. Si cine spunea totusi
    ca singura mare tristete este
    aceea de a nu fi sfnt?... Ioana stia la ce se gndeste, si tacu.
    Nu vreau sa vad pe
    nimeni de sarbatori, adaugase
    el. Sa ramnem numai noi doi, singuri...
    Apoi ntr-o dimineata, o ntrebase: Ce-ai facut cu tabloul? Era si un tablou acolo,
    ascuns n dosul bibliotecii.
    Dar schimbase repede vorba: Daca vom fi singuri n noaptea Anului Nou, am sa-ti po
    vestesc povestea
    camerei Samba...
    Ioana sari speriata din pat si se apropie de masuta. Nu gasi imediat ceasul; l ac
    operise cu romanul lui Partenie.
    Pleca mult capul sub abajur si clipi des, sa-si limpezeasca privirile. Trei fara
    cinci minute. Unde a putut ramne
    acum? Camera Samba nu mai exista. Camera secreta, camera lui Barba-Albastra, nu
    mai exista. A fost nchiriata.
    Unde a putut ntrzia pna acum?..." Se ntoarse la pat si aranja pernele. Apoi se aseza
    n fotoliul de lnga lampa
    si ncepu sa astepte. Nu i era somn. Parca nici nu mai era att de trista. S-a ntmplat c
    eva cu el, s-a schimbat.
    L-a schimbat lagarul. I s-a ntmplat ceva acolo, ceva de care i e teama sa-si aminte
    asca, de care nu-i va vorbi
    niciodata. ntocmai ca mna grea, umeda, murdara a colonelului; nu-i va putea vorbi
    niciodata de ea, de mna
    colonelului. Daca l-au umilit si pe el, nu va afla niciodata:" n fond, ce faceai
    tu tot timpul acolo, n lagar?...
    Nimic precis. Dormeam ct puteam

    MIRCEA ELIADE
    170
    mai mult. Asteptam sa treaca timpul. Ma bucuram ca nu mai am nimic de facut, ca
    sunt un om liber, fara
    program, fara slujba...
    l auzi deschiznd usa de la intrare si ndreptndu-se bjbind, n vrful picioarelor, spre
    mitor. Nu aprinsese
    lampa n hol; nainta ncet, prin ntuneric.
    Nu te-ai culcat nca? o ntreba din prag.
    Nu mi-era somn. Am citit pna adineauri. Tu unde ai fost?
    Am fost cu Biris. M-a tinut de vorba pna acum...
    Aproape de bataia lampii, parea nca si mai palid. Surprinzndu-i privirea, Stefan zm
    bi. Nici macar nu observa
    ca am plns", si spuse Ioana.
    M-a tinut cinci ceasuri de vorba, continua Stefan, ca sa-mi spuna, la despartire
    , ca se nsoara...
    ndata ce trenul si ncetinise mersul, Stefan sarise pe peron si alergase catre sala
    de asteptare. Inima i batea sa se
    sparga. Am ajuns la Bucuresti, se auzea el strignd foarte adnc nlauntrul lui. Am s-o
    vad." si roti privirile cu
    emotie, cu spaima, n sala de asteptare. i telegrafiase cu o seara mai nainte, din g
    ara Ciuc. ncepu s-o caute,
    ntorcnd necontenit capul catre usa, tot asteptndu-se s-o vada intrnd si alergndu-i n b
    rate. Iesi pe peron, si
    facu loc printre sirurile compacte de pasageri, apoi se ntoarse n sala de asteptar
    e. N-a venit, ntelese el trziu.
    Probabil ca nu i-a ajuns telegrama." Alerga atunci ntr-o cabina telefonica. i rasp
    unse doamna Cretulescu.
    E
    la Predeal. A plecat alaltaieri la Predeal, la ski. Apoi, dupa o pauza, vaznd ca
    Stefan nu mai spune nimic,
    ntreba. Dumneata esti, domnule Viziru? Te-a asteptat mereu. A tot crezut ca ai sa
    vii. Citise n ziar ca au sa va
    dea drumul si a tot asteptat sa-i telefonezi...
    Abia acum am sosit, spuse ncet St
    efan. Sunt nca la gara...
    Doamna Cretulescu ncepu sa rda. Bata-te norocul sa te bata, spuse ea. Esti leit ge
    neralul. Parca-l aud: Sa
    ma crezi mata, duduca, acum am sosit!..." Bata-te norocul sa te bata!...
    mbratisnd-o pe Ioana, simtea ca nu ncetase s-o iubeasca o singura clipa. Dar o iube
    a altfel; n-o mai iubea ca
    nainte. Mai greu i era sa-i vorbeasca. Ar fi vrut s-o poata privi, s-o poata strnge
    n brate, fara sa-i vorbeasca.
    Din fericire, a dat cu ochii de maldarul de carti si s-a desprins usor din brate
    le ei. Asa a facut mereu, de-atunci;
    de cte ori nu mai avea ce sa-i spuna, se departa de ea, se ndrepta spre un obiect
    oarecare si o lasa pe ea sa
    vorbeasca. Chiar si n noaptea de revelion, povestindu-i despre camera Samba, simt
    ea ca nu mai vorbeste el.
    Amintea de o ntmplare care se petrecuse de mult; nu vorbea despre el, despre ntmplar
    ile lui de-acum.
    Cnd l ntlnise pe Biris, i se paru ca-i zmbeste cu oarecare raceala.
    171
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Te-am invidiat tot timpul ct ai stat nchis, i spuse Biris. Ce noroc ai avut! Ce san
    sa unica!... Sa suferi pentru
    o cauza care nu era a ta! continua el nflacarndu-se deodata. Sa-ti iei asupra-ti u
    n pacat pe care nu l-ai facut si sa
    rascumperi acest pacat prin propria ta nevinovatie... Ct as fi dat sa mi se ntmple
    mie aventura ta; sa platesc
    pentru o crima pe care nu numai ca n-am facut-o, dar care mi-a fost odioasa. As
    fi suferit cu bucurie alaturi de ei,

    tocmai pentru ca mi-a fost si-mi este odioasa dictatura, crima politica. Si cnd a
    m aflat ca ai refuzat, la
    Prefectura, sa semnezi declaratia de desolidarizare, aproape ca am fost gelos pe
    norocul tau...
    Stefan l asculta nedumerit, iritat. Trebuia sa apara ntotdeauna ceva neprevazut n p
    rietenia lor, ca sa-i separe.
    N-am sa pot fi niciodata suta la suta prieten cu Biris, i spusese odata Ilenei. Pr
    obabil ca ceva n adncul meu,
    sau poate n al lui, se mpotriveste. Ne-am ntlnit si ne-am mprietenit, pentru ca m-a c
    onfundat si el cu
    Partenie."
    ... Am fost gelos pe norocul tau, repeta Biris. Ca si pe Aliosa Karamazov, care
    ispaseste o pedeapsa ca sa
    rascumpere crima fratelui sau...
    Stefan nalta plictisit din umeri.
    Daca vrei sa stii adevarul, spuse ncercnd sa zmbeasca, si sa nu ma mai invidiezi, a
    fla ca am ramas n lagar
    pentru cu totul alte motive dect acestea, att de frumoase, pe care le-ai ntrevazut
    tu. Am ramas acolo pentru ca
    se logodise Ileana. Mi-era foarte greu sa ma ntorc acasa. Ti-am spus ca-mi iubesc
    sotia, pe Ioana. Mi-era greu sa
    ma ntorc acasa, terorizat cum eram de logodna Ilenei. Evident, adauga el cu un al
    t glas, aflasem tot atunci ca
    logodnicul ei murise ntr-un accident de masina. Dar nu era mai putin adevarat ca
    se logodise. Se logodise cu un
    capitan...
    Biris l privi adnc, sovaind, apoi izbucni ntr-un rs gros, vulgar.
    Gnd la gnd cu bucurie! spuse el. Afla ca ma logodesc si eu. Cu o fata de negustor.
    .. Nu stiu daca ai
    remarcat, adauga cobornd glasul, dar era un fel de vedere" cnd ai intrat tu. Ai fac
    ut greseala sa le spui ca te
    ntorci din lagar si oamenii au plecat repede; si-au nchipuit ca ai sa ncepi sa crit
    ici guvernul. Ei sunt oameni
    asezati, cu stare, nu vor sa aiba plictiseli...
    Dar care era fata? ntreba Stefan.
    Nu a venit. E la Severin. Era invitata mai de mult la un cumnat al ei, tot negus
    tor, la Severin. Si-a trimis la
    noi numai o parte dintre rude...
    Dar cum e? ai vazut-o? ntreba din nou Stefan.
    Nu i-am vazut dect fotografia. Dupa fotografie, pare o buna gospodina...
    Acum, daca se nsoara Biris, spuse Stefan Ioanei n acea noapte, va trebui sa-i invi
    tam mai des la noi, va
    trebui sa mergem la nunta si sa le facem un cadou... Tocmai acum, cnd nu mai avem
    bani. Ar trebui sa mai scrii
    tatei...
    MIRCEA ELIADE
    172
    Din toamna, de cnd aflase ca nu mai ncaseaza salariul lui Stefan, batrnul Viziru i t
    rimitea lunar Ioanei
    douazeci de mii de lei.
    Ar trebui sa-i mai ceri, continua Stefan. Sa-i spui ca avem nevoie de acesti ban
    i ca sa cumparam un cadou de
    nunta. Se casatoreste cel mai bun prieten al nostru si trebuie sa-i dam un cadou
    ...
    Ioana l privi putin intimidata de vocea lui, si pali.
    Stefan, l ntreba ea ncet, ce ai? Ce s-a ntmplat cu tine?
    Am uitat sa-ti spun ca s-a logodit Ileana, fata aceea de care ti-am vorbit anul
    trecut, de care-ti spuneam ca mi
    se paruse ca as putea fi ndragostit... S-a logodit si ea!...
    Ioana l privi ctva timp ca si cum ochii ei nu l-ar mai fi ntlnit, apoi se aseza ncet

    pe marginea patului si
    ncepu sa plnga.
    O cheama Ileana, adauga Stefan tulburat.
    Ramasese n picioare, cu fruntea putin plecata si, privind-o cum plnge, si aminti de
    odata de Japonia. Acum
    am fi fost la Tokio. De cteva luni, am fi fost cu totii la Tokio si nu s-ar mai f
    i ntmplat nimic. Am fi fost cu totii
    acolo, departe, foarte departe, n alta lume, la Tokio." Se repezi deodata, ngenunc
    he n fata ei si ncerca s-o
    cuprinda, peste umeri, n brate.
    Iarta-ma! sopti el nfrigurat. Tot pe tine te iubesc mai mult. Nu pleca de lnga min
    e, nu ma lasa singur. Pe
    tine te iubesc mai mult. Ajuta-ma! Nu pleca de lnga mine.
    Ioana tresari si ntoarse speriata capul spre usa.
    Mi se pare ca s-a desteptat baiatul, spuse ridicndu-se cu un zvcnet.
    Catalina se ghemui, dupa obiceiul ei, n fundul divanului, si-l ntreba:
    Ei, si cum e fata?!
    Biris zmbi ncurcat. si mngie cu palma parul din crestetul capului si Catalina observa
    ca ncepuse sa
    cheleasca. Slabit, nebarbierit, cu nceputul de chelie n crestet, Biris i se paru d
    eodata cu zece ani mai batrn.
    Asa are sa fie, n curnd, si el", si spunea Catalina.
    E frumoasa? ntreba ea din nou.
    E mult mai frumoasa dect ma asteptam, recunoscu Biris ncurcat. n orice caz, e prea
    frumoasa pentru mine.
    Eu sunt un barbat urt, Catalina...
    Da, e adevarat! spuse Catalina cu o mare mila.
    Biris rosi, apoi izbucni n rs si, ridicndu-se de pe scaun, se apropie de divan. O p
    rivi cteva clipe, rznd
    ntruna.
    Ce stranii sinceritati ai cteodata, spuse n cele din urma. Daca te-ar auzi cineva,
    n asemenea momente de
    sinceritate, ar crede ca esti chiar primejdioasa. Poate ca ai fost cndva, nainte d
    e a-l cunoaste pe Bibicescu. Dar
    prietenia cu el te-a alterat; ntr-un anumit sens, ai nnebunit si tu. Traiesti
    173
    NOAPTEA DE SNZIENE
    ntr-un pseudo-mit pe care ti l-ai construit bucata cu bucata. Si tu crezi ca trai
    esti un destin, ca esti purtata de o
    fatalitate! Toata povestea asta cu sinuciderea...
    Mai bine sa vorbim despre fata, l ntrerupse Catalina.
    Toata povestea asta cu sinuciderea la o data fixa, relua Biris asezndu-se pe marg
    inea divanului este de un
    prost gust strigator la cer. Tu numesti asta fatalitate!...
    Se opri o clipa. Catalina i zmbi foarte blnd.
    De ce spuneai ca e prea frumoasa pentru tine? l ntreba ea.
    ... Dar tu nu vezi ca fatalitatea asta e construita de la nceput pna la sfrsit? con
    tinua Biris. Cum poti sa-ti
    proiectezi n viitor o anumita data fatidica n care sa-ti ridici viata? O data abso
    lut arbitrara, un 19 octombrie
    oarecare, un 19 octombrie 1939 sau 1949?...
    Catalina l privi din nou cu duiosie, apoi si ridica o bucla care-i cadea pe obraz
    si si-o trecu lenesa peste ureche.
    Tu stii foarte bine ca 19 octombrie nu e o data oarecare n viata mea, vorbi. Atun
    ci am avut revelatia
    zadarniciei...
    Atunci l-ai ntlnit pe Buddha! o ntrerupse Biris cu un zmbet rau. n acea zi extraordin
    ara ai citit o biografie
    a lui Buddha
    si ti-a fost de-ajuns. N-ai citit nici macar o biografie savanta, n
    -ai citit nici macar o antologie de

    texte buddhiste ntr-o traducere convenabila!... Ai citit un roman mediocru, facut


    pe lucrari de a doua mna si
    cartea asta ti-a revelat zadarnicia vietii! Iata ce nseamna sa ai vocatia de sfnta
    n tine!...
    Cum o cheama? ntreba linistit Catalina, ca si cum nu l-ar fi ascultat. Cum o chea
    ma pe logodnica ta?
    Biris o privi ncruntat, apoi si trecu palma pe crestetul capului si zmbi.
    O cheama Theodora, spuse. Dar nu e logodnica mea. Si nici nu cred ca va deveni v
    reodata. E prea frumoasa
    pentru mine. Si are nume de mparateasa. Nu-mi place...
    Theodora e un nume foarte frumos, spuse Catalina visatoare.
    Toate astea ti le-a bagat n cap Bibicescu, relua Biris. Toate ideile acestea nedi
    gerate despre zadarnicie, Timp,
    iluzie, durere si mai stiu eu ce...
    Catalina se dadu jos de pe divan, cu oarecare greutate, si deschise un dulap.
    S-a facut cam frig, spuse. Sa bem un ceai...
    Biris si aprinse o tigara. O privi cum asaza ceainicul, cestile si zaharnita pe m
    asa
    si-si aduse aminte de prima
    lui vizita n aceasta garsoniera, cu multe luni nainte. Gesturile Catalinei erau ac
    eleasi, ca si acum; nti asaza
    ceainicul, cestile si zaharnita pe masa, apoi trece n odaia alaturata ca sa puna
    apa la fiert. Apoi se ntoarce pe
    divan, si trece din nou bucla peste ureche si-l ntreaba ceva, indiferent ce. Apoi,
    dupa un sfert de ceas, si
    aminteste de ceai si se scoala
    MIRCEA ELIADE
    174
    brusc de pe divan, exclamnd: Ce uituca sunt!..." Apoi l ntreaba: Cu sau fara lamie?" S
    i el raspunde
    ntotdeauna: Cu."
    n fond, degeaba te ascunzi tu, spuse Catalina dupa ce se ntoarse din odaia de alat
    uri, degeaba pretinzi ca nuti place fata; tu ncepi sa te ndragostesti de ea!...
    E absurd! spuse. Nici nu stiu daca am s-o mai vad a doua oara...
    Asa spunem toti, continua Catalina, facndu-si drum pe divan catre perete. Asa spu
    nem toti, si la urma ne
    trezim ndragostiti. Nici macar nu bagam de seama cum se ntmpla asta. Ne vedem o dat
    a, de doua ori, de zece
    ori
    si -apoi simtim ca trebuie sa ne vedem mereu, ca nu mai putem unul fara altu
    l. Si se cheama ca suntem
    ndragostiti. Iar daca ne si culcam mpreuna, ne trezim ca nu ne mai putem culca dect
    mpreuna. Nu mai putem
    dormi singuri. Si ne obisnuim att de mult unul cu altul, nct daca ar ncerca cineva s
    a ne desparta, ni s-ar parea
    ca taie cu cutitul n acelasi trup, ca ncearca sa ne desparta madularele aceluiasi
    trup... Cam asta se ntmpla
    ntotdeauna cu fiecare dintre noi, adauga Catalina zmbind.
    Asta ti s-a ntmplat si tie, vorbi Biris. Asa a nceput pasiunea ta pentru Bibicescu.
    ..
    Evident, spuse Catalina cu simplitate. L-am vazut, nti, cnd eram.la Conservator; ju
    ca la Teatrul Mic. M-a
    impresionat, desi simteam ca n-are talent. Mi se parea ca e un om care sufera; c
    a sufera mai ales de singuratate.
    Si nu m-am nselat. Cnd l-am cunoscut mai bine, am aflat-o chiar de la el... L-am v
    azut apoi, ntr-o seara, la
    Tantzi. Ne-am mai ntlnit de cinci, sase ori
    si apoi mi s-a parut ca-l iubesc. Asa
    i s-a parut probabil si lui
    pentru ca mi-a spus-o. De atunci ne culcam mpreuna si se cheama ca ne iubim...
    Din fericire, o ntrerupse Biris, a venit 19 octombrie...
    Din fericire. n ziua de 19 octombrie, am nteles zadarnicia oricarei existente, ncepn

    d cu a noastra,
    ncepnd cu a mea...
    Atunci, de ce n-ai tras consecintele descoperirii tale chiar n acea zi?
    Mi-a fost frica, marturisi Catalina cobornd glasul. Sunt lasa. Am groaza de moart
    e. Cu viata am nceput sa
    ma obisnuiesc, dar de moarte, de gestul mortii mi-e o frica teribila... Si mi-er
    a mila de Dan. S-a obisnuit cu mine.
    Ce-ar fi facut daca eu m-as fi sinucis pe loc? Asa mi-am propus sa-l obisnuiesc
    cu ideea. i dau emotii o data, cel
    mult de doua ori pe an. In restul timpului e linistit.
    Ct poate fi de linistit un nebun ca el, o ntrerupse brutal Biris.
    Ti se pare doar ca e nebun, continua Catalina. n fond, e un om foarte normal. si d
    a seama ca n-are talent, ca
    e un ratat. Si atunci, uneori, ncearca sa se refugieze n nebunie, ca sa poata cont
    inua sa creada n el...
    Iar eu, izbucni Biris, eu unde ma integrez n tot circuitul acesta de egoi nebunie
    si obisnuinta?...
    175
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Catalina l privi lung, cu o netarmurita dragoste. Biris rosi si pleca privirile.
    Tu esti cu totul altceva, vorbi Catalina. Tu mi esti cel mai bun prieten. Singuru
    l meu prieten, cu adevarat. Tu
    m-ajuti sa traiesc. Tu esti sprijinul meu. Pentru tine am un sentiment pe care n
    u-l mai pot avea fata de nici o alta
    fiinta umana. Si tu esti, totodata, singura mea ndoiala. Ma ntreb, uneori, ce s-ar
    fi ntmplat daca te-as fi
    cunoscut acum cinci, sase ani... Cum ar fi fost viata mea... Daca as fi putut fi
    fericita...
    Biris simti ca nu mai poate ndura. Auzise cuvintele acestea de nenumarate ori si n
    totdeauna l durusera peste
    masura.
    Cred ca a fiert apa, spuse el.
    Catalina l rasplati cu o privire att de calda, nct Biris si pleca din nou ochii.
    Ce uituca sunt! exclama ea coborndu-se de pe divan.
    Cnd trecu dincolo, Biris si duse mna la frunte, apoi si-o nalta si-si freca n nestire
    crestetul capului. Apoi se
    apropie de fereastra si privi, peste case, cerul plumburiu de februarie. ntr-o zi
    am sa ndraznesc, si asculta el
    gndurile. Usa e ntotdeauna nchisa. ntorc comutatorul si o prind n brate, o trntesc pe
    divan. Ma iubeste si ea,
    n-are sa-mi reziste. Dar va trebui sa beau ceva nainte..."
    Catalina se ntoarse si turna apa fierbinte n ceainic. Mna i tremura putin, turnnd.
    Si cu toate acestea, ncepu, orice mi-ai spune tu mie, tie ti place fata aceea, The
    odora...
    n acea limpede dimineata de martie, Ciru Partenie se trezise cu o neobisnuita pof
    ta de scris. Nu scria aproape
    niciodata diminetile, dar de data aceasta trecu direct n birou, reciti ultima pag
    ina si, aproape fara sa-si dea
    seama, lua tocul si se pleca asupra manuscrisului. La miezul noptii, cnd se duses
    e sa se culce, ploua. Cerul era
    acum spalat, proaspat, sticlos. Partenie l ntlnea n fata lui de cte ori lasa tocul ca
    sa-si aprinda o noua tigara.
    ntr-un ceas, scrisese cinci pagini mari. De foarte mult timp nu mai cunoscuse o a
    semenea dispozitie. Cartea i se
    nfatisa acum ntreaga, perfect ncheiata. Asta nseamna cu adevarat inspiratie!", si spus
    e zmbind. Si, din
    fericire, saptamna aceea nu avea program; Lucia nu se ntorsese de la Sinaia.
    Aproape de amiaza, numarnd paginile scrise, se simti deodata tulburat. Prea nainta
    se vertiginos. i era teama sa
    nu se fi lasat antrenat de o falsa inspiratie, de facilitatea care-l ameninta nto

    tdeauna dupa cteva ceasuri de


    lucru. Se apuca sa reciteasca ultimele pagini. I se pareau admirabile. Totusi, p
    arca ceva l mpiedica sa continue.
    Se apropie de fereastra si ntlni strada, sticlind n lumina. Ce absurd! Sa te nchizi n
    casa pe o asemenea
    vreme!...
    MIRCEA ELIADE
    176
    177
    NOAPTEA DE SNZIENE
    si puse repede haina, si cauta pachetul de tigari si cobor cele trei etaje, aproape
    alergnd. Cnd ajunse n
    gradina, l mbata aerul limpezit de ploaie, cu miros proaspat de pamnt. Dar parca l mb
    ata si mai mult cartea
    de care se despartise de cteva minute. Pagina aceea neterminata l chema napoi. Sova
    i pe trotuar, n fata
    gradinii, apoi se hotar si porni agale catre bulevardul Pake Protopopescu. Manusc
    risul care-l chema napoi, n
    birou, i se paruse un suflet strain care voia sa puna stapnire pe el, care voia s
    a se substituie libertatii lui. Grabea
    pasul ca sa-si poata desprinde gndul de el.
    n dreptul Foisorului, venind aproape alergnd de pe bulevardul Ferdinand, l acosta u
    n necunoscut, nebarbierit
    de mai multe zile, cu mustata neagra, groasa, acoperindu-i aproape buza de sus s
    i cu ochelari fumurii. i lua
    bratul, pleca privirile n pamnt si-i sopti.
    Dumnezeu mi te-a scos nainte, domnule Viziru. Mareste putin pasul... Si nu te uit
    a napoi. Mi se pare ca sunt
    urmarit...
    Ma confunda cu el", ntelese Partenie, si se ntuneca. Parca toata euforia din dimine
    ata aceea disparuse. Se trezi
    deodata asa cum era de obicei ursuz, fara chef, obosit.
    Am auzit despre dumneata, continua n soapta tnarul. Am auzit ct de bine te-ai purta
    t la Prefectura...
    Partenie si retrase usor bratul si ncetini pasul.
    Ma confundati, domnul meu, spuse. Probabil ca ma confundati cu domnul Stefan Viz
    iru.
    Tnarul se opri, tulburat. Dar n acea clipa zari un grup de trei barbati, n macferla
    ne si cu palariile trase pe ochi,
    traversnd strada n dreptul lor. Toti si tineau minile n buzunare.
    Va rog sa ma iertati, sopti el foarte ncet, si-si trecu palma stnga peste buze.
    ncet, si strecurase mna dreapta n buzunar si privi pe furis napoia lui. i recunoscu nd
    ta; erau aceiasi care-l
    urmareau de aproape un ceas. Trei agenti. Grabisera si ei pasul. Tnarul se apropi
    e si mai mult de zid. Nu slabea
    din ochi grupul celor trei care traversau bulevardul. Sunt ncoltit!", si spuse. si s
    imtea buzele uscate, aspre.
    Ce s-a ntmplat? ntreba mirat Partenie.
    Nimic... Nu mai e nimic de facut acum!...
    Teodorescu! Ioachim Teodorescu! striga unul dintre cei trei, fara sa-si scoata mn
    a din buzunar. Mult ne-ai
    mai dat de furca, baiatule!...
    Partenie ntoarse capul sa vada cine vorbeste. Dar n acea clipa Teodorescu ncepu sa
    traga. Partenie zari un
    barbat aproape gras ducndu-si mna la pntece, ncovoindu-se si caznd n genunchi, la ctiv
    pasi de el, pe
    marginea trotuarului. n clipa urmatoare auzi din toate partile focuri de revolver
    . Ce se
    ntmpla? Ce s-a ntmplat?", i alerga, nauca, ntrebarea n cap. Simtea cum i se nmoaie ge
    chii si ar fi cazut

    daca n-ar fi simtit deodata un junghi ascutit deasupra inimii, urmat de un altul
    si de un altul, fierbinti si totusi
    foarte reci n acelasi timp, ntr-o regiune pe care nu izbutea sa si-o precizeze. Nu
    doare, gndi, nu poate fi grav."
    Se mai trezi o data ntr-un lac de snge, pe trotuar, cu Ioachim alaturi de el, tinnd
    nca revolverul n mna si cu
    un zmbet crispat pe buze. M-a confundat cu Viziru! i se lumina gndul. M-a confundat
    ..." Observa atunci cum
    sngele se prelingea de sub mustata lui Ioachim, naclaind-o si se simti deodata fo
    arte obosit. Ar fi vrut sa nchida
    ochii, dar nu mai putea.
    Nu mai vrea, maica, s-o ia! exclamase doamna Porumbache. Ne-a facut de rs n mahala
    ! De unde la nceput
    i placuse fata
    ca e o fata frumoasa ca o cadra, si cuminte, si culta; a fost si l
    a Universitate! de unde i
    placuse, si s-au vazut de mai multe ori, ntr-o buna zi i s-a nazarit ca nu-i mai
    place, si-a rupt vorbele!...
    Nepricopsita aia de Catalina e de vina! Ea l-a ndemnat!... Trfa aia, batu-o-ar nen
    orocul s-o bata!...
    Doamna Porumbache plnsese stergndu-se cu sortul la ochi si-i vorbise de casele pe
    care le avea parintii
    Theodorei. Cteva zile n urma l ntlni pe Biris.
    Nu pot s-o iau pe Theodora, i spuse. Este o fata tnara, frumoasa, destul de inteli
    genta. Nu am dreptul s-o
    nenorocesc. Eu am fost bolnav de piept. Si nici acum nu sunt complet vindecat. F
    umez prea mult, pierd noptile,
    nu ma ngrijesc. Cum as putea condamna o fiinta tnara, care nu mi-a facut nici un r
    au?...
    Atunci de ce-ai acceptat sa te casatoresti? l ntreba Stefan. Biris zmbi lung, visat
    or.
    Nu ma asteptam sa ntlnesc o fata ca ea, ca Theodora. Nu-mi nchipuiam ca oamenii pe
    care-i frecventeaza
    matusa-mea au asemenea odrasle n familie. Eu credeam ca-mi gaseste o bucatareasa
    oarecare, o femeie nu prea
    tnara, grasa si zdravana, careia sa nu-i fie teama de eventualii mei bacili. Cu o
    asemenea femeie violent
    carnivora m-as fi casatorit bucuros. Ea i-ar fi tinut companie matusi-mii, ne-ar
    fi supraalimentat, si toata lumea
    ar fi fost multumita. Sotia ideala a unui belfer... Dar biata Theodora? Are numa
    i 22 de ani si a citit pe Rilke, desi
    descinde dintr-o familie de vrednici macelari. Dar cred ca a trecut si pe la ea
    tuberculoza, ca si pe la noi. Nu o
    pot nenoroci...
    Se opri, apoi l masura pe Stefan din cap pna n picioare, ca si cum s-ar fi trudit s
    a nteleaga ce e schimbat n el.
    Dar cu tine ce e, de esti att de posomort? l ntreba brusc Biris.
    M-au reintegrat la minister, spuse Stefan cu un gest de mare plictiseala. De lun
    i ma rentorc la minister.
    Rencep aceeasi viata. Ma obisnuisem sa nu
    MIRCEA ELIADE
    178
    mai fac nimic. Adica, adauga el zmbind dintr-o data, mi faceam fel de fel de planu
    ri, unele mai frumoase ca
    altele. As fi vrut sa ma stabilesc la tara, ca Anisie, sa ma mpac cu Timpul...
    Se despartise de Biris de vreun ceas si se ntorcea alene spre casa, cnd trecu aler
    gnd prin fata lui un baietas cu
    ziarele de seara. Stefan l fluiera si baiatul se ntoarse n goana ntinzndu-i grabit fo
    aia. Pe prima pagina vazu
    anuntul mortii lui Partenie si, alaturi, fotografia lui Ioachim Teodorescu, ciur
    uit de gloante, cu revolverul n mna

    si o dunga groasa de snge prelingndu-i-se pe barbie. Stefan se opri n mijlocul trot


    uarului. Cnd ntelese ce se
    ntmplase, simti cum i se nmoaie picioarele si fotografia lui Ioachim ncepu sa-i trem
    ure n fata ochilor. Se
    aseza pe cea dinti banca, rasufla adnc si-si scoase batista, si freca n nestire minil
    e n batista. Transpirase.
    Avea minile umede, moi, lipicioase.
    Ramase asa multa vreme, fara gnduri. Se trezi deodata n ntuneric. Apoi un felinar s
    e aprinse stingher, la ctiva
    pasi de el. Acum am fi fost cu totii la Tokio", si spuse. Se ridica brusc si se ndr
    epta spre casa. Ioana l astepta
    n hol, cu baiatul jucndu-se pe covor n fata ei.
    Ce ai? l ntreba ea speriata.
    Sunt foarte obosit, i spuse.
    Trecu n baie si ncepu sa se spele. si freca n nestire minile cu sapun. Se freca si pe
    fata. n cele din urma se
    razgndi si dadu drumul la dus. Ioana ncerca usa, dar era ncuiata si atunci batu de
    cteva ori.
    Ce e cu tine? l ntreba ea de mai multe ori.
    Nimic. N-am nimic... Asteapta-ma o clipa. M-am simtit obosit. Are sa-mi treaca.
    Trziu, dupa ce adormise copilul, Stefan se apropie de ea si-i puse mna pe umar.
    Am sa-ti dau o veste trista, spuse. A murit Ciru Partenie.
    Nu se poate! sopti nspaimntata Ioana, si-si duse palma la gura, ca si cum si-ar fi
    sugrumat un tipat.
    A fost mpuscat din greseala, continua Stefan strngndu-si mna pe umarul ei. Era cu Io
    achim Teodorescu si
    l-au mpuscat si pe el, pe Partenie... Uite, citeste jurnalul...
    O privea citind, i urmarea ochii holbati sorbind rndurile acelea sinistre si si ami
    nti de Japonia, si aminti ca
    luni trebuie sa se prezinte la minister. Cte zile pot ramne aici? l ntreba Ioachim Te
    odorescu. Pot ramne pna
    luni?..." Luni trebuie sa se prezinte la minister. Sa te pregatesti de plecare, i
    spunea secretarul general. Nu se
    stie ce va mai fi pna la toamna..." Simti ca Ioana e gata sa lesine si o ajuta sa
    se ntinda pe canapea. Nu plngea,
    ea care era gata sa plnga oricnd.
    179
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Biris a rupt logodna, vorbi el deodata. Nu se mai nsoara...
    Te rog, lasa-ma o clipa, sopti Ioana. Numai oclipa...
    Cred ca ai nteles ce s-a ntmplat, continua Stefan. Ioachim Teodorescu nu-l cunostea
    . L-a confundat cu
    mine.
    Ioana si ridica fruntea si-l privi, nspaimntata, cu palma la gura.
    Din cauza mea l-a mpuscat, continua Stefan. L-a confundat cu mine. ntr-un anumit s
    ens, eu l-am omort.
    VI
    Biris se ridica extenuat de la masa simpla, de brad, pe care o transformase n bir
    ou, si iesi pe balcon. Soarele se
    oprise parca drept n fata camerei lui, si totusi era frig; ninsese cu cteva nopti
    mai nainte. Privi mult timp, pe
    deasupra brazilor, spinarile albe ale muntilor. n cele din urma ofta cu o exasper
    ata resemnare si se ntoarse n
    camera. Va trebui totusi sa-l scriu, si spuse. Nu-l mai pot amna. Azi, mine, va veni
    din nou dupa articol. Va
    trebui sa-l scriu." Si asta numai pentru ca, n ziua cnd redactorul Farului din Pie
    trosita vizitase Sanatoriul, ca sa
    scrie un reportaj comandat si retribuit de Societatea pentru apararea mpotriva tub
    erculozei", Biris discutase cu
    el despre Partenie. nainte de despartire, avusese imprudenta sa-i fagaduiasca un

    articol. Se mplinea n curnd un


    an de la moartea lui Ciru Partenie si Farul Nostru anuntase deja de cteva ori imi
    nenta aparitie a articolului. Va
    trebui sa-l scriu!" si repeta cuvintele acestea de mai multe ori pe zi, dar n fata
    hrtiei albe se simtea paralizat.
    Daca as aprinde o tigara, poate ar merge." De cteva saptamni, i era aproape imposibi
    l sa mai gaseasca tigari.
    nainte, doctorii, infirmierele i aduceau uneori tigari. Dar avusese nenorocul sa s
    e nece odata tragnd prea
    adnc dintr-o tigara si tusea care l-a apucat atunci i-a pricinuit o noua hemoragi
    e. I s-au confiscat tigarile si din
    seara aceea i s-a interzis definitiv fumatul.
    Contez pe dumneavoastra, domnule Biris", l implorase redactorul. Era un tnar inimos
    , licentiat n litere si voia
    sa transforme radical Farul nostru; cum spunea el, voia sa faca din foaia saptamn
    ala din Pietrosita un focar de
    cultura pentru tara ntreaga. Puneti pe hrtie ce mi-ati spus acum, si va fi un artic
    ol exceptional, adaugase. Cred
    ca nimeni n-a vazut pna acum asa de clar lucrurile acestea. Puneti-le pe hrtie!" B
    iris i vorbise despre graba lui
    Partenie. Este sigur ca Partenie presimtea mai de mult ca zilele i sunt numarate, i
    spusese. Asta explica graba
    lui de a scrie si de a publica si totodata setea lui
    181
    NOAPTEA DE SNZIENE
    de a trai, de a profita de viata." Puneti-le pe hrtie! repetase de mai multe ori,
    entuziast, redactorul. Va asigur ca
    va fi un articol senzational."
    Nu i-ar fi fost poate att de greu sa-l scrie daca n-ar fi existat Viziru si insom
    niile lui. De cte ori se apleca asupra
    hrtiei, regasea n fata ochilor aceeasi scena de acum un an; acea dupa-amiaza de la
    sfrsitul lui martie 1939, n
    biroul lui Bibicescu. Venise hotart sa-l ntrebe: are de gnd s-o ia pe Catalina? Atu
    nci, sa o faca repede, ct mai
    repede. Daca nu, i da un ultimatum: sa rupa orice legaturi cu Catalina, pentru ca
    el, Biris, intentioneaza sa se
    casatoreasca cu ea. Sa nu o mai compromita zadarnic. Dar nu apucase sa aduca vor
    ba de casatoria Catalinei.
    Putine minute dupa sosirea lui, se anunta Viziru.
    Trebuie sa-l primesc, soptise Bibicescu. Poate are sa-mi aduca o veste important
    a...
    Nu se ntrebase ce fel de veste ar putea sa-i aduca, pentru ca stia de mult ca Bib
    icescu se trezeste rostind
    cuvintele nainte ca sa fi avut timpul sa le nteleaga. Cnd l vazu intrnd pe Stefan, l p
    rivi cu mirare, aproape
    tulburat; avea fata palida, uscata, si ochii i se nfundasera n orbite.
    Nu mai pot dormi, spuse el intimidndu-se deodata. De ctva timp sufar de niste inso
    mnii ngrozitoare.
    Bibicescu nu rostise un singur cuvnt. Se asezase la birou si-l privea, dupa obice
    iul lui, patrunzator.
    Am trecut o clipa pe la profesorul Antim, vorbi din nou Stefan silindu-se sa zmbe
    asca. La el, acum un an, lam
    ntlnit pe Ioachim Teodorescu. Am trecut sa vad ce mai spune profesorul. Si-a frnt o
    clipa minile. Ce
    vremuri traim!", a exclamat de mai multe ori. Apoi si-a adus aminte ca anul trec
    ut i-am adus norocul n casa.
    Chiar asa mi-a spus atunci, anul trecut: Dumneata, domnule Viziru, esti un om cu
    noroc; mi-ai adus norocul n
    casa..." Acum a adaugat: Daca da Dumnezeu, pna ntr-un an afacerea e facuta. Dar, ma
    i trebuie sa moara un

    om..." Dar nu mi-a spus despre ce afacere e vorba...


    Vorbea cu o nedefinita fervoare si totusi o mare oboseala n glas, trecndu-si mereu
    palma pe deasupra ochilor.
    Bibicescu se ridica brusc de la birou si trecu n partea opusa a odaii.
    Dumneata ai venit aici cu o ntrebare precisa, pronunta el grav, cu solemnitate. C
    are e?...
    Ai ghicit, zmbi Stefan. Venisem sa te vad n legatura cu piesa lui Partenie. Am auz
    it ca, putin timp naintea
    mortii, ar fi scris o piesa, Priveghiul. Dar nu s-a gasit printre hrtiile lui. Mam gndit ca poate stii dumneata
    ceva despre ea. Am auzit ca o daduse unui prieten s-o citeasca...
    Eu n-am fost prietenul lui, l ntrerupse Bibicescu. Ne cunosteam doar de buna ziua.
    ..
    Stefan tacu si-si pleca privirile n pamnt.
    MIRCEA ELIADE
    182
    ... Dar de piesa asta am auzit si eu, continua Bibicescu. Nu stiam c-o terminase
    . Mi-a spus asta-vara ca
    lucreaza la ea. Mi-a spus chiar mai mult: ca o scrie gndindu-se la mine, la cum a
    s juca-o eu.
    Traversa cu pasi mari odaia si se aseza din nou la birou.
    Ce nu mi-a spus este ca a conceput piesa asta n urma unei lungi convorbiri cu min
    e. Pot spune, chiar, ca
    subiectul i l-am sugerat eu. Ii vorbisem despre timpul concentrat al spectacolul
    ui, despre acele cteva ceasuri n
    care se concentreaza attea evenimente si se mplinesc attea destine. Apoi i-am expli
    cat noua mea teorie asupra
    actorului. E prea complicata ca sa ti-o pot rezuma, dar n esenta i-am spus urmato
    arele: prin faptul ca actorul
    ntruchipeaza pe rnd nenumarate personaje, el traieste un numar considerabil de exi
    stente si deci si consuma
    propria lui karma ntr-un timp mult mai scurt dect restul omenirii...
    De unde ai auzit tu de karma? l ntrerupse zmbind Biris.
    De la Catalina, evident, raspunse plictisit Bibicescu. Catalina are o intuitie e
    xtraordinara. Ascultnd-o ntr-o
    seara vorbindu-mi despre karma, am avut ca un fel de revelatie a adevaratului de
    stin al actorului. Caci el,
    actorul, se identifica, pe rnd, cu nenumarate existente umane si sufera, daca e u
    n actor bun, ntocmai cum ar
    suferi, n viata, personajul pe care-l ntrupeaza pe scena. Asta nseamna ca el cunoas
    te, ntr-o singura existenta,
    pasiunile, sperantele, suferintele si revelatiile a cincizeci sau o suta de exis
    tente...
    Foarte interesant! facu Stefan nedezlipindu-si privirile de el.
    Se ntreba de la cine a auzit Bibicescu teoria aceasta a actorului", ntelese Biris s
    i zmbi din nou.
    Foarte interesant! repeta Stefan.
    Acelasi lucru mi l-a spus si Ciru Partenie, dupa ce m-a ascultat, continua Bibic
    escu. Rentlnindu-l, cteva
    saptamni n urma, mi-a marturisit ca scrie o piesa si ca o scrie gndindu-se la mine.
    I-as fi pus-o eu n scena, si
    tot eu as fi jucat rolul principal... Din cte mi-a spus, am nteles ca problema era
    tocmai asta: spectacolul, actorul,
    Timpul...
    De ce-o fi intitulat-o, atunci, Priveghiul? ntreba timid Stefan. Bibicescu ridica
    din umeri.
    Toate titlurile lui sunt camuflari, spuse. Era un ins foarte ciudat... Tacura cte
    va clipe toti trei.
    Ma ntreb unde ar putea fi piesa? vorbi Stefan. Cine o fi prietenul caruia i-o dad
    use s-o citeasca?...

    Nu cumva crezi ca piesa e la mine? ntreba Bibicescu dndu-si putin capul pe spate,
    ca si cum ar fi vrut sa-l
    priveasca mai bine.
    Sperasem asta o clipa, marturisi Stefan. Si acum sunt din nou dezorientat... Nu
    mai stiu unde s-o caut.
    1X3
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Bibicescu se ridica de la birou si se opri n fata lui Stefan.
    Dar n fond, de ce te intereseaza att de mult pe dumneata piesa asta a lui Partenie
    ? A mai scris si alte piese.
    A publicat vreo cincisprezece carti. Reciteste-le si ai sa-i patrunzi mai bine o
    pera, dect umblnd dupa un
    manuscris a carui existenta e incerta!...
    Stefan tacu, ncurcat. Apoi si nalta ncet privirile si le opri n ochii celuilalt.
    E la mijloc mai mult dect o curiozitate literara, spuse. De cnd a fost mpuscat Part
    enie, nu mai pot dormi.
    Din cnd n cnd, vine un intern si-mi face o injectie. Dorm atunci 24 de ore n sir. Da
    r nu e somn asta; e o
    cloroformizare, e un lesin... Acum o saptamna am auzit de piesa lui Partenie. M-a
    atras titlul: Priveghiul. Asta
    fac eu, de la moartea lui, ntruna: priveghez!... Dar de ce? si pna cnd? Nu nteleg ni
    mic...
    Pleca din nou privirile si-si trecu palma pe frunte. Lumina scazuse n odaie, si f
    igura lui ncepea sa capete un
    luciu mat, cenusiu.
    Mi-am spus ca, poate, voi afla dezlegarea citindu-i piesa, continua vaznd ca ceil
    alti nu spun nimic. Stiti,
    vietile noastre au fost ntretesute ntr-un chip destul de curios. S-ar putea ca ace
    easi nenteleasa solidaritate sa se
    prelungeasca si dupa moartea lui...
    n seara aceea, Biris renuntase sa mai puna problema Catalinei si plecase o data c
    u Stefan. Dupa obiceiul lui,
    Bibicescu i conduse pna n prag, apoi nchise usa fara sa spuna vreun cuvnt.
    mi pare rau de tine, i spuse cnd ajunsera pe trotuar, dar am impresia ca vrei sa te
    mistifici. Ai avut un soc
    nervos pentru ca Partenie a fost mpuscat din cauza ta. Ar trebui sa te odihnesti
    cteva zile. Are sa-ti treaca...
    Stefan nu-i raspunse imediat. si freca mult timp ochii cu podul palmei, apoi si ri
    dica gulerul de la pardesiu, desi
    seara era destul de calda.
    E altceva la mijloc, spuse el. Simt ca e o taina si nu o nteleg. Mi s-a facut un
    semn si nu stiu cum sa-l
    dezleg...
    Camera Samba", si aminti Biris. Simti deodata o pornire rautacioasa mpotriva omului
    de lnga el. Pictura
    care nu se poate vedea si celelalte. False naivitati si superstitii ntrziate. Ce g
    hinion ca tocmai astazi i-a venit sal caute pe Bibicescu. Diseara, n garsoniera Catalinei, as putea totusi ncerca. Dup
    a aceea, se va hotar chiar ea
    sa-i spuna, sa-l lase."
    Ar trebui sa te internezi ntr-o clinica, vorbi absent. O insomnie ca a ta trebuie
    tratata radical...
    Mai e ceva care-mi scapa, spuse Stefan ca si cum nu l-ar fi auzit. De ce si-o fi
    intitulat ultima lui piesa
    Priveghiul?...
    De unde sa stie el ca va fi ultima lui piesa?", ar fi vrut sa exclame, sarcastic,
    Biris, dar si aminti ca n seara
    aceea nu va putea trece pe la Catalina. Dupa
    MIRCEA ELIADE
    184

    teatru, ea si Bibicescu ramneau n oras, invitati de Misu Weismann. Poate am sa ncerc


    mine seara." Se trezi
    deodata abatut, plictisit, fara chef.
    Cnd i strnse mna lui Stefan, la despartire, vazu cum i cauta, avid, ochii si-i pastre
    aza lung n bataia privirilor
    lui arse.
    Face un complex de culpabilitate, i spusese Ioanei cteva zile n urma. Ar trebui int
    ernat ntr-o clinica.
    O vedea a treia oara pe Ioana. Parca era si ea bolnava, cu gndurile ratacite.
    Eu stiu ce-ar trebui sa-i spun, sopti cu un zmbet trist, misterios. nca nu am cura
    jul, dar ntr-o zi am sa ma
    hotarasc... Trebuie sa-i spun...
    L-o fi iubit, oare, pe Partenie?", se ntrebase Biris cobornd scarile. Nu mai semana
    acum cu femeia pe care o
    cunoscuse el cu putine luni nainte, cnd sunase ntr-o dimineata la usa ca sa afle ve
    sti despre Stefan.
    Trebuie
    sa soseasca de la o zi la alta! exclamase ea din prag. l astept n fiecare zi; treb
    uie sa soseasca. La ora asta ar
    putea fi n tren sau chiar la gara, deja sosit... Avea gesturi moi, rotunde, pe ca
    re nu izbutea sa le tulbure nici o
    emotie. Plutea pe figura ei ntreaga o nobila mndrie. Avea o frumusete straina, apr
    oape singulara, alcatuita din
    secrete asimetrii. Nu seamana cu o sotie, reflectase el atunci. De aceea i-a plac
    ut atta lui Partenie, ca sa se
    logodeasca; el, ale carui eroine devin personaje interesante n masura n care si rat
    eaza casatoria..."
    Acum parca nu mai era aceeasi femeie. Nu era mbracata n negru, dar dobndise expresi
    a femeilor n doliu pe
    care le ntrezaresti uneori pe strada; o nedefinita, bolnava paloare a obrajilor,
    ochii stinsi, pleoapele usor umflate.
    Si o derutanta absenta n priviri, n gesturi, ca si cum n-ar mai ndrazni sau n-ar ma
    i putea sa faca aceleasi
    miscari ca mai nainte. Toate acestea din cauza lui Partenie sau pentru ca i e teama
    de Stefan, i e teama sa nu-l
    piarda pe Stefan?", se ntrebase el de mai multe ori.
    Doua zile n urma Viziru fusese internat. Biris se dusese sa-l vada.
    Mi-e foarte frica, soptise Ioana ntmpinndu-l pe culoarul clinicii. Nu stiu ce se ntmp
    la cu noi... Spune-i si
    dumneata ca a disparut, ca manuscrisul a disparut fara urma...
    Intrnd, i se paru ca Stefan ncearca sa zmbeasca si i fu mila de el. mbatrnise deodata,
    n cteva zile. Ochii i
    se adncisera n orbite si pleoapele, nsngerate, abia le mai putea pastra ntredeschise.
    Tmplele erau supte,
    umbrite. Obrazul parea fumuriu, ca si cum ar fi fost uns cu scrum de tigara.
    Sa
    stiti ca e grav, le spusese, n
    acea seara, la masa. Bibicescu ridicase plictisit din umeri. Catalina l privi zmbi
    nd. De ce zmbesti? o ntreba
    el. ntreaba-l pe Dan, raspunsese evaziv Catalina. Poate ca daca afla ca Viziru e
    pe moarte, are sa-ti spuna... El
    se ntoarse brusc spre Bibicescu.
    Ce sunt misterele astea de prost gust? Daca stii
    ceva de manuscris, spune!...
    Nu era vorba de manuscris, l ntrerupse Catalina. Era vorba de cu totul altceva...
    185
    NOAPTEA DE SNZIENE
    A doua zi, Ioana l astepta pe o banca n gradina clinicii. i facu semn de departe, c
    u mna. Parea mai linistita,
    aproape senina, desi o mare oboseala strabatea nca n glasul si n privirile ei.
    M-am hotart si i-am spus, ncepu ea foarte ncet ndata ce se aseza lnga ea pe banca. Lam mintit. I-am
    spus ca stiu ce-a scris el n Priveghiul, ca mi-a povestit-o chiar el, Ciru, cnd a

    venit sa ma vada. Dar nu e


    adevarat. Nu mi-a spus nimic. L-am mintit. Dar acum, doarme...
    Se ntoarse spre el si-i zmbi. Biris observa ca ochii ei sunt nca nlacrimati si-si as
    cunse stnjenit privirile.
    Am sa-ti povestesc ce i-am spus, continua Ioana cu caldura. Dumitale trebuie sati povestesc. Dar nu aici. S-a
    facut frig...
    Au plecat pe bulevard sa caute o cofetarie.
    Nu aici, spuse Ioana. Am fost odata aici cu el, cu Ciru... Cofetaria n care au in
    trat era modesta, ntunecata,
    pustie. Biris-si aminti
    ca nu are destui bani si, dupa o scurta ezitare, i marturisi.
    Am eu, l linisti Ioana.
    Zmbi din nou, att de cald, nct Biris zmbi si el. Apoi, nchiznd o clipa ochii, redeveni
    grava.
    Sa nu rzi de mine, dar a trebuit sa-i spun asta. I-am spus ca Ciru a venit odata
    sa ma vada, cnd Stefan era n
    lagar, si mi-a vorbit de piesa pe care vrea s-o scrie. Nu i-am povestit subiectu
    l. I-am spus ca nu-l stiu, ca nu mi lai
    povestit nici el, Ciru, ca nu mi-a vorbit dect de tema generala a piesei...
    Se opri, l privi o clipa cu o subita intensitate, apoi, si pleca privirile si se mb
    ujora.
    Nu ti-am marturisit tot, relua ea. I-am mai spus ceva. L-am mintit. I-am spus ca
    eu am continuat sa-l iubesc pe
    Ciru. Stiam ca asta are sa-i faca placere. El de mult sustine ca l-am iubit si-l
    iubesc nca pe Ciru. Nu era adevarat.
    Nu l-am mai iubit. Nu cred ca se pot iubi doi oameni n acelasi timp. Dar Stefan c
    rede ca se poate. De aceea i-am
    spus. Stiam ca-i va face placere. M-a privit lung si a zmbit. Mi-a strns mna. Eu st
    iam la ce se gndea el, dar lam
    lasat sa-mi strnga mna. Stiam ca-i face placere.
    O fata de liceu intra atunci n cofetarie si se aseza, intimidata, la o masuta.
    Astept pe cineva, spuse ea si se nrosi.
    ... Ma ngrozesc ca a trebuit sa-l mint, continua Ioana. Dar ntr-o zi, dupa ce s-o
    face bine, am sa-i spun
    adevarul. Am sa te rog, atunci, sa-i spui si dumneata...
    Ce sa-i spun? ntreba Biris ncurcat.
    Uite, sa spui cum l-am mintit, sopti repede Ioana plecndu-si privirile. I-am spus
    ca i iubeam pe amndoi,
    deopotriva, ca n dragostea mea erau nedespartiti, erau unul. Dar ca el, Ciru, a v
    rut sa scrie Priveghiul pentru ca
    nu
    MIRCEA ELIADE
    186
    stia asta, nu stia ca eu continuam sa-l iubesc. El, Ciru, credea ca a murit n min
    e, asa cum simtise el cnd am rupt
    logodna.
    Nu prea nteleg, facu Biris tot mai ncurcat.
    I-am spus ca tot ce a urmat de atunci, continua Ioana cu un glas foarte scazut,
    n-a fost dect priveghiul unui
    mort, ca de aceea si-a intitulat el piesa Priveghiul; ca noi doi, Stefan si cu m
    ine, l-am priveghiat pe el, cinci ani...
    Nu stiam ce sa-i spun altceva! exclama ea deodata, clatinndu-si fruntea cu deznad
    ejde. Eu n-am imaginatie. Nu
    stiu cum se imagineaza o piesa. Am citit foarte mult n viata mea, dar nu stiu cum
    sa inventez o piesa...
    Ai sosit de mult? ntreba un elev de Scoala Militara apropiindu-se de masa fetei.
    Ioana ntoarse speriata ochii, apoi si duse palma la frunte. Fata rosise din nou. E
    l i sarutase mna si se aseza, cu
    zgomot, dupa ce-si roti ndraznet privirile n cofetaria pustie.

    ... Si el a crezut? ntreba deodata Biris. A putut crede asta?!


    Zmbea tot timpul, ascultndu-ma povestind. A crezut. Apoi a nchis ochii si a adormit
    .
    Are mare slabiciune pentru melodrame, spuse Biris zmbind.
    ... N-am stiut ce sa-i spun altceva, ncepu Ioana. Dar dumneata poate nu stii tot.
    Nu stii ca el e ndragostit de
    o fata, Ileana. Mi-a spus-o chiar el. E ndragostit de Ileana...
    Nu se mai putu stapni si izbucni deodata n plns, ascunzndu-si fata n palme. Cei doi nt
    oarsera cu mirare
    ochii; fata l privi ostil, aproape speriata. Biris se simti ridicol si ramase cu
    tigara neaprinsa n coltul buzei, fara
    sa mai ndrazneasca sa faca un singur gest.
    Abia a treia zi o rentlni pe Catalina.
    Stii ca e salvat, i spuse. Doarme. A scapat de insomnii.
    Catalina se trudea sa gaseasca priza micii lampi cu abajur japonez de lnga divan.
    Nu-i placea lumina tare a
    becului din tavan.
    Cine spui ca a scapat de insomnii? ntreba ea reasezndu-se pe divan si mpingndu-se, p
    rin salturi mici,
    catre perete.
    Biris si aprinse o tigara si ncepu sa-i povesteasca. De trei zile, Stefan Viziru d
    oarme mereu. Adica, doarme
    normal, fara somnifere, cte 14-l5 ore pe zi. E salvat.
    Sovai ctva timp, pipaindu-si crestetul capului, acolo unde simtea, parca din zi n
    zi mai implacabil rarindu-i-se
    parul, apoi povesti ntlnirea cu Ioana.
    Ti-o spun si tie, ca sa fii si tu martora, si ncheie el povestirea.
    La ce sa fiu martora? l ntreba Catalina, zmbind cu mila si totodata provocator.
    187
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Sa avem un martor n plus, repeta Biris tulburndu-se. Poate ca n-ar fi trebuit sa t
    i-o spun, dar voiam sa afli si
    tu ca Ioana l-a mintit. Viziru sufera probabil de o specie rara de masochism: ti
    ne cu orice pret sa creada ca
    nevasta-sa a continuat sa-l iubeasca pe Partenie pna n ultimul timp.
    Catalina ncepu sa rda; carnos, cu brutalitate, aproape obscen. Biris o privea ferm
    ecat; mna i tremura putin, si
    si-o lipi de speteaza fotoliului. Simti deodata n nari, pe buze, n cerul gurii, un
    parfum cald, complex, attator,
    de femeie numai pe jumatate dezbracata.
    Ce naivi sunteti voi, barbatii inteligenti, spuse Catalina privindu-l n ochi.
    n ochii ei, rsul se pastra nca, tot att de obscen, de provocator. Biris strnse mai pu
    ternic speteaza fotoliului.
    Acum cred ca e momentul, i alerga gndul prin minte. Doar smulg, cu un singur gest,
    poate chiar cu piciorul,
    stecarul din priza, si ma prabusesc deasupra ei, pe divan, n ntuneric."
    ndata ce nu mai e vorba de un personaj feminin, continua Catalina, de o femeie di
    ntr-o carte sau dintr-o
    piesa de teatru, nu mai ntelegeti nimic. Asa e si Dan... Asa e, probabil, si Vizi
    ru, adauga cu o umbra de gravitate
    n glas.
    Acum!", i striga gndul. Dar se simti golit dintr-o data de snge, de puteri, si ncepu
    sa tremure.
    Femeia aceea, continua Catalina pe gnduri, ca si cum si-ar fi vorbit mai mult sie
    si, i-a iubit pe amndoi.
    Crezi ca e att de greu lucrul asta, sa iubesti doi barbati?.'..
    Zmbise rostind ultimul cuvnt, dar n clipa urmatoare l vazu sarind, ca mpins de un res
    ort, de pe fotoliu, l zari
    patrunznd n zona de lumina a abajurului, cu ochii micsorati si gura deschisa, usca
    ta, si-apoi simti mirosul de

    tutun din haine, respiratia lui sugrumata, auzi cuvinte repede nghitite, parca tr
    ase napoi ntre dinti, supte cu un
    suspin n gtlej, cuvinte pe care nu le putea ntelege. Se smuci, aparndu-si pieptul cu
    bratele, departndu-si
    capul, ntorcndu-l cnd ntr-o parte, cnd n cealalta, fara sa ndrazneasca sa tipe.
    Petre! sopti ea. Ce faci?! Petre!
    El izbuti sa-si apropie gura de gtul ei si simti sarutarea salbatica, nepriceputa
    , ca o ventuza umeda, fierbinte.
    Te implor! striga ea cu un glas sugrumat. Te rog. Te implor! Nu face asta!... Am
    sa ma omor!
    ncerca nca o data sa se smulga de sub trupul lui si, desprinzndu-si genunchiul, Bir
    is ntrevazu pna foarte sus
    ciorapul si pielea palida, aproape ireala, a coapsei.
    Te implor! soptea ea n nestire.
    Te iubesc! vorbi el nfundat. Vreau sa fii femeia mea, sotia mea! Te iubesc!...
    MIRCEA ELIADE
    188
    189
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Lasa-ma, spuse ea foarte ncet. E groaznic!...
    Biris sovai cteva clipe, cu gura foarte aproape de gtul ei, apoi l cuprinse deodata
    o cumplita rusine, amestecata
    cu mila, de el nsusi
    si se ridica de pe divan. Se mpletici n firul lampii cu abajur
    , dar ajunse pna la fotoliu
    si-si rezema mna de speteaza. Rasufla greu, cu zgomot. si trecu degetele prin par,
    apoi si refacu cravata.
    Te rog, iarta-ma! sopti Catalina. Nu pot. Te iubesc prea mult, te iubesc ca pe u
    n frate!...
    Cnd ntoarse capul s-o priveasca, o zari n mijlocul divanului, cu fata prinsa ntre pa
    lme, cu parul cazndu-i
    peste frunte, peste brate, aproape auriu n bataia lampii. Se ndrepta atunci spre u
    sa.
    Ce faci? l ntreba Catalina, ridicndu-si fata din palme. Unde te duci?
    La dame, spuse Biris n fata usii, fara sa se ntoarca. Asta-i destinul meu, destinu
    l oricarui belfer: sa se duca
    la dame...
    Petre! l striga speriata Catalina. Petre!...
    Se opri si-si mai trecu o data mna peste cap, oprindu-si-o o clipa n crestet. Rusi
    nea, mila de el nsusi, lasasera
    loc unei porniri de ura care-i ardea pieptul; o simtea cum urca fierbinte, din m
    aruntaie, si cum i se opreste n
    piept, ura aceea fara nume, ca un jaratic.
    Te implor, rami! o auzi din nou, rugatoare. N-am sa mai ma gndesc niciodata... E c
    a si cum nimic nu s-ar fi
    ntmplat. Rami!...
    Cu un zmbet sleit pe obraji, se ntoarse, fara graba, privind-o n treacat, peste uma
    r, si se aseza n fotoliu. ncepu
    sa-si caute pachetul cu tigari. Catalina ramasese n mijlocul divanului, cu frunte
    a plecata.
    La dame, vorbi din nou Biris desfacndu-si nervos, tremurnd, pachetul cu tigari. Ca
    sunt profesor de filosof
    ie. Intelectual distins. Daca macar ar fi avut coana Viorica o servitoare tnara,
    m-as fi culcat cu ea. Asa se culca
    intelectualii: cu servitoarele. Dar eu trebuie sa ma duc la dame. Femeia pe care
    o iubesc...
    ... Ma platonicianule, i spusese ntr-o seara Bursuc, n pragul cafenelei, cu glasul l
    ui gros, vulgar, ma
    idealistule, tu nca n-ai nteles ca orice femeie e curva?!..." Trfa aia de Catalina,
    aia ti-a mncat capul, maica!
    se lamenta coana Viorica, nepricopsita aia de se-ntinde cu toti barbatii..." Ei s

    i? si repetase el de nenumarate
    ori, ei si? E femeia pe care o iubesc..."
    ... Se culca cu altii, cu ai prosti, cu ai cu bani, continua el mai nfundat, gata
    sa izbucneasca. Femeia pe care o
    iubesc este si ea intelectuala, e dama de lux; se culca numai cu cine a apucat,
    cu un natarau care se da drept
    nebun ca sa para interesant si cu oricine altul o plateste gros!...
    Petre! tipa Catalina ridicnd fruntea, cu un tipat scurt, deznadajduit, ca si cum
    ar fi fost ranita.
    Asa se spune n oras, continua el placid, nghitind anevoie, cu gura uscata, asa spu
    n toti. Ca te culci pe
    parale!...
    Catalina si pleca din nou fruntea si-si ascunse capul n palme.
    Eu, care te iubesc, trebuie sa ma duc la dame, continua. Caci si tu ma iubesti.
    Ma iubesti, din nenorocire, prea
    mult. mi ceri sa te respect...
    Se opri deodata, ca si cum s-ar fi necat cu fumul de tigara, apoi izbucni ntr-un rs
    ragusit, repede nabusit de
    tuse. Tusi asa multa vreme cu ochii nlacrimati, apoi si scoase batista si scuipa,
    de mai multe ori, ct putu mai
    zgomotos.
    ... Sa te respect! repeta el si ncepu din nou sa rda. Asa cum facea Stefanescu! Sa
    u n-ai auzit de Stefanescu
    si de femeia pe care el o respecta?
    Se ntrerupse ca si cum ar fi asteptat sa spuna Catalina ceva. Dar ea continua sa
    taca, tinndu-si capul ntre
    palme.
    Asta se petrecea acum patru ani, cnd eram la Brasov, ncepu el bine dispus. Locuiam
    la hotel. Odata, trziu
    noaptea, am auzit glasuri n odaia vecina. Iar a venit o pereche", mi-am spus. Asta
    se ntmpla destul de rar la
    Brasov, dar se ntmpla totusi. Veneau perechi de la Bucuresti, de la Cluj. Dar de d
    ata asta nu se ntmpla nimic
    alaturi. Soapte, sarutari si iar soapte si atta tot. Am adormit. Si deodata m-a d
    esteptat tipatul femeii de-alaturi.
    Era un strigat ascutit, exasperat, de femeie isterica. Violeaza-ma, Stefanescule,
    si nu ma mai respecta! Violeazama!..."
    Izbucni ntr-un rs nestapnit si trupul i se zguduia ca saltat de nesfrsite sughituri.
    O vazu pe Catalina ridicndusi capul din palme. Avea ochii uscati, indiferenti, si-l privea ca si cnd s-ar fi
    ntrebat ce se ntmpla cu el.
    Cu mine se petrec lucrurile ntocmai pe dos, relua el dupa ce-si potoli rsul. Tu ar
    fi trebuit sa strigi:
    Respecta-ma, Petrache, si nu ma viola! Respecta-ma ca eu nu sunt curva de rnd. Eu
    sunt femeia pe care o
    iubesti, fiinta la care te gndesti nti cnd te trezesti, diminetile, fiinta la care t
    e gndesti cnd te lupti cu
    somnul, noptile. Respecta-ma! si cnd te-apuca dorul de mine, du-te la dame!... Eu
    trebuie sa ma culc cu geniul
    pustiu, cu Bibicescu, omul care mi s-a parut ca-l iubesc pentru ca am nteles ca e
    o perfecta nulitate, si cu care
    continuu sa ma culc pentru ca, la 19 octombrie, am ntlnit pe Buddha!... Ce porcari
    e! exclama el ridicndu-se
    brusc din fotoliu. Ce sinistra porcarie!...
    Se ndrepta din nou, cu pasul greu, hotart, spre usa. Dar n acea clipa Catalina l str
    iga si se cobor repede,
    speriata, de pe divan.
    Rami, i spuse ea. Rami!...
    Biris ntoarse capul. O vazu cum ncepe sa se dezbrace, grabindu-se, tremurnd, nestii

    nd ce sa scoata mai nti:


    bluza, ciorapii, fusta. si descheiase hi uza, ncepu sa-si descheie nasturii de la
    fusta apoi renuntase, prea
    nerabdatoare,
    MIRCEA ELIADE
    190
    si ridicndu-si fusta, ncepu sa-si scoata ciorapii. Cu gesturi scurte, baietesti, si
    zvrlise, unul dupa altul,
    pantofii. Biris o privea.
    Rami, vorbea ea repede, rami sa dormi cu mine. Uite, ma dezbrac. Sa nu spui ca n-a
    m vrut sa-ti fac
    placerea asta. Culca-te cu mine...
    O vazu cum ramne n combinezon, ferindu-se sa-l priveasca, tremurnd, cu o mna pe piep
    t.
    Lasa, nu te mai osteni, spuse n cele din urma Biris. Baga-te n pat ca ai sa racest
    i. Noapte buna!...
    Petre! l striga ea. Nu ma lasa! Mi-e frica, singura!...
    Poate ca am sa vin sa ma culc mine, spuse Biris, deschiznd usa. Om vedea! Cine sti
    e ce se mai poate
    ntmpla pna mine!...
    nchiznd usa n urma lui si cobornd grabit scarile, ca si cum i-ar fi fost teama sa nu
    alerge dupa el, o vedea
    nca, asa cum o lasase, n mijlocul camerei, aproape goala, implorndu-l sa ramna, sa s
    e culce cu ea, vedea nca
    imaginea aceea improbabila, neverosimila, pe care nu ndraznise sa si-o alcatuiasc
    a nici n cele mai absurde
    nchipuiri ale lui.
    Cnd l revazu pe Stefan, putine zile dupa ce iesise din clinica, l lovi de la nceput
    lumina din ochii lui. Arata
    odihnit, aproape rumen la fata, fruntea si recapatase fragezimea ei neteda, copil
    areasca
    numai ochii i sticleau
    aprinsi de o lumina albastruie, neobisnuit de vie. l astepta lnga fereastra. Se ve
    deau, de aici, acoperisurile de
    tabla si gresie, usor estompate n boarea diminetii de mai, si turlele bisericilor
    vecine.
    Stii ca am iesit din labirint, ncepu deodata Stefan continund sa priveasca pe fere
    astra. Si pentru ca am
    izbutit sa scap si din ncercarea aceasta, vreau sa-ti ncredintez un mesaj. Este un
    lucru foarte delicat. Trebuie sa
    ti-l spun acum, ct timp mi se pare ca nteleg nca ceva si nca mi amintesc ceva.
    Se ntrerupse si ntoarse deodata capul spre Biris. Figura ntreaga i zmbi, dogorta de o
    vlvataie care ar fi
    izbucnit chiar atunci, nevazuta, n preajma lui. Apoi se departa de fereastra si t
    recu prin fata bibliotecii, sa se
    aseze pe fotoliul de lnga usa. Acolo, deasupra fotoliului, se afla tabloul care-i
    placea att de mult lui Biris:
    cteva flori zvrlite parca n mare graba pe coltul unei mese, alaturi de o manusa nea
    gra de femeie. O astept
    mereu sa se ntoarca de la telefon, i spusese odata Stefan. Am impresia ca am intra
    t la cineva care, putine minute
    naintea mea, tocmai se-ntorsese dintr-o lunga plimbare n afara de oras; abia a avu
    t timp sa lase pe masuta din
    antreu florile acestea de cmp, cu cozile lungi, nedibaci taiate, si sa-si scoata
    o manusa si a auzit telefonul
    sunnd. A alergat sa raspunda. Eu stau aici, privind cnd florile, cnd masuta si o as
    tept. Nu s-a ntors nca. Dar
    n-am obosit, nu m-am plictisit. O astept."
    l vazu cum se asaza pe fotoliu si continua sa zmbeasca, tacnd.
    191
    NOAPTEA DE SNZIENE

    Am sa-ti cer un lucru foarte delicat, spuse el trziu, dar ca sa ntelegi de ce este
    vorba, ar trebui, poate, sa-ti
    explic alte cteva lucruri...
    Intra direct n materie, l ntrerupse Biris. E vorba de Partenie, de Priveghiul...
    Nu, spuse Stefan cu gravitate. E vorba de un mesaj pe care vreau sa ti-l ncredint
    ez. Acum, ct mai e timp,
    ct l nteleg nca. Stiu foarte bine ca n-am sa-l mai nteleg multa vreme. Lucrurile aces
    tea se uita repede.
    Probabil ca foarte curnd am sa redevin ce-am fost, am sa redevin eu nsumi. Dar mes
    ajul are sa ramna. Am sa-l
    aflu oricnd de la tine...
    De ce nu-l scrii, atunci?! l ntrerupse Biris cu un zmbet plictisit, ironic. Revelat
    iile se pastreaza mai bine
    cnd sunt formulate n scris.
    Eu nu pot scrie, spuse Stefan cu o potolita fervoare. Trebuie sa ti-l spun. Mai
    ales ca am sa te rog sa-l
    transmiti cuiva. mi pare rau ca nu este si Ioana aici ca sa-l asculte si ea, caci
    ne intereseaza pe toti trei. Am sa te
    rog sa transmiti mesajul acesta Ilenei. Mai ales pe ea o intereseaza.
    Se opri si ramase ctva timp cu privirile pe covor. Biris si aprinse pe ndelete o ti
    gara. Se simtise indispus de la
    nceput, de cnd l auzise pe Stefan vorbindu-i despre labirint. De mult, si spusese si
    el acelasi lucru: Parca mas
    fi pierdut ntr-un labirint." si spusese asta ntr-o zi, de mult, dndu-si seama ca se
    gndeste mereu la Catalina.
    Ar trebui sa n-o mai vad o saptamna, doua, trei saptamni, apoi trei luni, sase luni
    , noua luni
    pna ies din
    labirint." Dar continuase s-o vada. Si o revedea si acum, asa cum i se aratase u
    ltima oara: aproape goala, cu o
    mna pe piept, implorndu-l: Nu ma lasa! Mi-e frica, singura!..." Nu se mai dusese, d
    e-atunci, s-o vada. Si
    totusi, s-ar fi dus oricnd, s-ar fi ntors chiar n aceeasi noapte daca n-ar fi auzit
    necontenit n urechi anumite
    cuvinte: Am sa ma omor! Te iubesc ca pe unfratel..." i e sila de mine, ntelesese Bir
    is. Are o adevarata
    repulsie fata de mine, dar i-a fost mila si s-a despuiat n fata mea. Din mila."
    Este vorba de masina, ncepu deodata Stefan. Tot ce v-am spus, acum doi ani, n came
    ra secreta, era inventat.
    V-am spus asta ca sa va fac sa veniti. N-am pictat niciodata masina. Nici n-as f
    i putut-o picta, chiar daca as fi
    vrut. Cum va spuneam atunci, eu nu stiu sa pictez. Dar masina aceea exista. Am s
    a te rog sa spui asta Ilenei...
    n fond, de ce nu i-ai spune-o tu? l ntreba Biris. V-ati certat?
    Nu ne-am mai vazut de mult. Ea mi telefoneaza mereu la minister. I-am vorbit de m
    ai multe ori dupa 16
    martie, stii, din ziua cnd l-au mpuscat de Partenie. De-atunci mi-a telefonat mere
    u. Am sa te rog sa-i spui sa
    nu-mi mai telefoneze. Mine ma rentorc la minister. Roag-o sa nu-mi mai telefoneze.
    Am sa vin eu, curnd, s-o
    vad. Spune-i sa ma astepte. ntr-o zi, foarte.curnd, am sa ma duc s-o vad...
    MIRCEA ELIADE
    192
    193
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Tacu iar. Ar fi trebuit, totusi, sa ma duc s-o vad", si spuse Biris. Ramase ctva ti
    mp privind-o, prin fumul de
    tigara, aproape goala, n fata lui, cu o mna pe piept. Fara sa-si dea seama, ofta a
    dnc si se neca n fum. ncepu
    sa tuseasca. Stefan l privi cu o nenteleasa curiozitate, ct timp dura accesul de tu
    se.

    Stii, rencepu el brusc, acolo, n labirint, ma simteam nchis din toate partile. Parc
    a m-as fi aflat prizonier
    ntr-o imensa sfera de metal. Parca nu ma mai gaseam n pntecele balenei, ci nlauntrul
    unei imense sfere de
    metal. Nu-i vedeam nicaieri marginile, dar ma simteam totusi nchis iremediabil nla
    untrul ei, simteam ca orict
    m-as zbate, orict as nainta, orict de departe de centrul de unde plecasem si mai ap
    roape de marginile ei,
    marginile acestea de fier mi ramneau inaccesibile. Ma simteam condamnat pentru tot
    restul vietii sa ma nvrt,
    orbeste, zadarnic, nlauntrul sferei acesteia, ca n ntunericul unui labirint. Si, to
    tusi, ntr-o zi, aproape fara sa-mi
    dau seama
    am sfarmat coaja, si am iesit, asa cum ai iesi dintr-un imens ou, a car
    ui coaja ti se parea
    inaccesibila, invulnerabila, ca o lespede si pe care, abia atingnd-o, s-a sfarmat.
    Si am iesit din nou la lumina,
    am iesit din labirint...
    Se nsufletise vorbind, cobornd pe alocuri glasul, ca si cum i-ar fi fost teama sa
    nu-l auda si altcineva, dar
    lumina ochilor i ramasese tot att de curata. Biris nghiti de mai multe ori, cu toat
    a puterea, ca sa-si stapneasca
    noul acces de tuse pe care-l simtea apropiindu-se. Atunci l lovi un miros de petr
    ol plutind vag n jurul lui,
    risipindu-se din hainele lui, din trupul lui. si ridica sfios palma n dreptul nari
    lor si o mirosi. Mna i mirosea
    puternic a tutun.
    Acesta e mesajul pe care te rog sa-l comunici Ilenei, continua Stefan. Sa nu dez
    nadajduiasca. Masina aceea
    din Padurea Baneasa, exista. Em am vazut-o de mai multe ori. Ea n-o vede, nca, da
    r ntr-o buna zi, fara sa-si dea
    seama, are s-o vada si ea. E masina ei...
    Biris l asculta numai pe jumatate. Simtea n fundul gurii un gust salciu si ntelese
    deodata: M-am necat", am
    tusit prea mult. nghiti din nou, cu un efort. Probabil, putin snge, si spuse. Dar nu
    e hemoptizie. Nu e ca
    atunci", si zmbi deodata, luminndu-se. ntelese de unde i venea mirosul de petrol. Ve
    nea de foarte departe, din
    adolescenta lui. Racise n iarna aceea, n prima iarna dupa razboi, si ramasese o sa
    ptamna n pat. Era n
    Ferentari, n casele coanei Viorica, unde nu fusese nca instalata lumina electrica.
    n odaia lui, cu tapet nflorat,
    de culoarea grului tnar, se afla o lampa mare cu petrol. n seara aceea, coana Viori
    ca ntrziase n oras. Se
    facuse ntuneric, si ncepu sa-i fie urt, singur. Se cobor din pat si bjbind, cauta chib
    riturile, scoase globul si
    nalta fitilul. l lovi un miros puternic de petrol, care-l ameti. Si tot atunci sim
    ti un glgit molcom, cald, salciu,
    undeva n gt, n fundul gurii. i venea sa scuipe si nu stia unde. Scuipa n pumn, apoi,
    cu cealalta mna, pe
    jumatate adormit, sleit de puteri, scapara un chibrit si aprinse fitilul. l orbi
    o flacara galbena
    roscata, naclaita ntr-un fum gros, care tremura amenintatoare n fata lui. ncerca sa
    aseze globul deasupra-i, dar
    ochii i alunecara peste cealalta mna, pe care o tinea nca nchisa
    si ncremeni. Printre
    degete, se scurgea o
    spuma rosietica, amestecata cu snge.
    Tu ti mai aduci aminte cine a spus ca miracolele sunt irecognoscibile, n sensul ca
    sunt camuflate printre
    ntmplarile de toate zilele, ca sunt mplinite, n aparenta, de catre oameni care seama
    na cu noi toti, oamenii de

    rnd?
    l ntrebase plecndu-se putin spre el, ca si cum ar fi vrut sa scurteze distanta dint
    re ei, dar nu-i lasa timp sa
    raspunda, ci continua, cu acelasi glas nfierbntat si totusi limpede.
    Este foarte adevarat, este ntocmai asa. Tot ce nu apartine lumii noastre seamana
    cu restul lumii noastre. Am
    citit odata ca Fat-Frumos trebuia sa ghiceasca un mar de aur dintr-o suta de mer
    e care erau numai poleite cu aur.
    Daca nu ghicea i se taia capul. Cu noi se ntmpla exact acelasi lucru. Ca sa putem
    iesi din pntecele balenei,
    trebuie sa ghicim, printre miliardele de lucruri ale lumii noastre, acel unic ex
    emplar care nu apartine lumii
    noastre, dar care, aparent, nu se deosebeste ntru nimic de celelalte miliarde de
    lucruri la fel cu el. Daca nu-l
    ghicim, suntem pierduti, ni se taie capul. Din fericire, ni s-a lasat o viata ntr
    eaga ca sa-l ghicim. Dar daca, pna
    la moarte, nu-l ghicim
    suntem pierduti.
    Se opri iar, si-l privi. Biris tacea, fara sa ncerce macar sa-si ascunda plictise
    ala. Nu este ca atunci, ntelesese el,
    nu este o hemoptizie. Am fumat prea mult. Mi s-a mai ntmplat asta." De nenumarate
    ori de-atunci, n
    adolescenta, simtise acelasi gust salciu n fundul gtului, chiar dupa ce fusese tri
    mis la Calarasi. Doamna
    Porumbache nu avea ncredere n doctori, nici n sanatorii. l ncredintase, ca sa-l vinde
    ce, unui cumnat al ei din
    Calarasi, macelar. Cnd a venit sa-l ia, Stere era un barbat batrn, dar avea obraji
    i rosii si plesnea de sanatate.
    Da-mi-l mie, Viorico, i spusese, si pna la vara i dreg eu bojocii." Macelaria lui St
    ere se afla la bariera
    orasului, aproape de zahan. La patru dimineata, Stere l trezea si-i aducea un musc
    hi n snge, aproape crud, si
    un pahar mare cu vin rosu. Ia scoala, nepoate", i spunea. Avea sortul lui de macel
    ar, patat cu snge proaspat, si
    mirosea ntotdeauna a snge. Somnoros, Biris se apuca sa mannce, n sila, dar se cutrem
    ura cnd trebuia sa dea
    peste cap paharul cu vin rosu. E din via lui finu' Lica", spunea Stere, dar lui B
    iris i se parea ca e vin amestecat
    cu snge. Apoi Stere se rentorcea la zahan si el se culca la loc. Peste trei ceasuri
    , l destepta din nou, cu alt
    muschi n snge si alt pahar cu vin rosu, si apoi iar l punea sa doarma, pna la zece d
    imineata, cnd i aducea al
    treilea muschi si doua oua crude, pe care le nghitea nchiznd ochii. Asta a durat pna
    n mai, cnd Stere l-a
    descoperit n odaia unei nepoate, ramasa de curnd orfana, pe care o adusese dintr-u
    n sat de la Dunare ca sa-i
    MIRCEA ELIADE
    194
    tina loc de nevasta si servitoare. Stere si-a scos tacticos cureaua lui grea de
    sub sortul patat de snge. Sa nu dai,
    nene, ca sunt bolnav!", a strigat Biris. Dar Stere se ndreptase spre nepoata si nc
    epuse s-o croiasca peste spate,
    masurat, fara graba, dar adnc. Fata a nceput sa urle, smulgndu-si cu amndoua minile p
    arul. Ca ce-am eu cu
    tine, ma nepoate, i-a spus Stere, ca nu de unul ca tine m-as teme eu. Dar ea e v
    inovata, ca acum a cunoscut si ea
    fierbinteala
    de om tnar."
    Acum, ca am iesit din labirint, rencepu Stefan cu un glas mai detasat, am nteles c
    a sfera aceea care mi se
    parea nesfrsita si inaccesibila era, de fapt, sparta n diferite locuri. Dar, evide

    nt, nu-mi dadeam seama ca era


    sparta, ca prin toate acele sparturi se putea iesi, ca fiecare spartura era o fe
    reastra. Puteai oricnd sari afara, pe
    fereastra...
    Toate acestea fac parte din mesajul catre flena? l ntrerupse, cu seriozitate, Biri
    s.
    Toate, raspunse ferm Stefan. I-am vorbit de ele Ioanei, dar vreau sa le afle si
    Ileana. Si pentru ca nu ma pot
    duce, nca, s-o vad
    te-as ruga pe tine sa i le spui. Spune-i ca tot ce se ntmpla cu
    ea, acum, n-are mare
    importanta. A aflat si ea ca o iubesc, a aflat-o chiar de la mine; nu i-am putut
    ascunde lucrul acesta. Vad ca nu
    spui nimic. nseamna ca ai nteles si tu, ca esti si tu de acord. Unde ar putea duce
    o asemenea dragoste? Anna
    Karenina, Tristan si Isolda? Ar fi prea trist. O dragoste care nlocuieste pe alta
    , un adulter ca oricare altul, nascut
    din Timp, macinat de Timp, ursit mortii, ca o vietate oarecare nascuta din moart
    e si rentorcndu-se n moarte.
    Daca nu izbutesc s-o iubesc pe una asa cum o iubesc pe cealalta, ce sens mai poa
    te avea dragostea aceasta noua?
    De ce-am mai ntlnit pe Ileana, de ce m-am ndragostit de ea? Eu am iubit-o de totdea
    una pe Ioana; din clipa n
    care am zarit-o am nteles ca o iubeam de totdeauna, ca dragostea aceasta mi-a fos
    t ursita. Atunci, de ce m-am
    ndragostit si de alta. Numai ca sa ma culc cu ea? Daca dragostea aceasta noua, ne
    asteptata, nesolicitata, nu va
    duce dect la nlocuirea Ioanei prin Ileana, nu ar avea nici un sens... Spune-i tot
    ce ti-am spus eu acum. Am sa i
    le repet si eu, de altfel, cnd am s-o rentlnesc, dar as vrea sa le stie de pe acum.
    Spune-i ca masina exista, ca
    ferestrele exista, ca sfera aceasta n care suntem nchisi este numai n aparenta de o
    tel, n realitate e sparta n
    nenumarate locuri, e asemenea unei coji de ou sparta n toate partile. Spune-i toa
    te lucrurile acestea acum, ct le
    nteleg nca. Mine, poimine, am sa le uit si eu, si am sa ma rentorc la mine nsumi.
    Biris se ridica brusc si-i ntinse mna. si simtea din nou gtlejul umed, si acelasi gu
    st salciu de snge cald n
    gura. Trebuia sa scuipe. Strnse repede mna lui Stefan, care-l privea ncurcat, si pl
    eca. Pe scara, si scoase
    batista si scuipa. Nu era, totusi, snge, ci doar o spuma rosietica. Nu am nimic, si
    spuse. Va
    195
    NOAPTEA DE SNZIENE
    trebui sa fumez mai putin." Cteva trepte mai jos se ntlni cu Ioana. Urca ncet, rezemn
    du-se cu mna de
    rampa.
    L-am mintit degeaba, i spuse. N-a crezut nimic din tot ce i-am povestit atunci; m
    i-a spus-o chiar el, a doua zi.
    Zmbea absenta, ntristata. Biris se trezi atunci cu batista nsngerata n mna si si-o asc
    unse pripit n buzunar.
    Rosi si simti cum fruntea i se acopera deodata de broboane. Dar nu mai ndrazni sa
    -si scoata batista sa se stearga.
    O privea n nestire, o privea cum i zmbeste.
    Nu-l mai intereseaza Priveghiul, vorbi din nou Ioana.
    Trebui, totusi, sa-si scoata nca o data batista, sa si-o apropie de gura si sa sc
    uipe.
    Trebuie sa ma las de fumat, vorbi el cu greutate, silindu-se sa zmbeasca, si simte
    a trupul ntreg transpirat,
    umed, simtea cum i se lipeste camasa
    pe spate, pe piept, simtea mai ales cum i curg siroaie de sudoare pe frunte, pe f

    ata, si-si strngea batista uda n


    pumn, nendraznind sa se stearga cu ea n fata Ioanei.
    n seara aceea trecu pe la Catalina.
    Te-am asteptat n fiecare seara, de-atunci, i spuse ea.
    O privi si o regasi aceeasi; cu ochii ei verzi, mari, nehotarti, cu parul blond c
    are-i cadea pe tmple, atingndu-i
    umerii, cu obrazul tnar si totusi fara vrsta, obraz obosit de farduri ieftine, de
    teatrele ieftine n care juca la
    ntmplare, cteva spectacole pe luna, nlocuind cte o artista de a doua mna, obrazul ei r
    otund, aproape
    bucalat, de papusa vicioasa si trista, si gura pe care niciodata n-o putea privi
    fara sa nu simta cum i se nfierbnta
    rasuflarea. Era aceeasi. El se aseza pe fotoliu si-si scoase pachetul cu tigari.
    Fereastra era larg deschisa. Razbatea
    n odaie un miros ndepartat de liliac.
    Credeam ca ai sa vii a doua seara si te-am asteptat, vorbi din nou Catalina.
    Biris si alese pe ndelete o tigara, o nvrti ntre degete, o mirosi adnc, apoi ridica oc
    hii si zmbi cu o secreta
    satisfactie.
    Sunt purtatorul unui foarte important mesaj din labirint, vorbi el deodata. Cata
    lina i zmbi cu stngacie.
    Trebuia sa fac sacrificiul asta mai demult, spuse ea. Erai fiinta pe care o iube
    am si o admiram mai mult pe
    lume. Trebuia sa te sacrific si pe tine. Te rog sa ma iGrti ca am ntrziat att.
    Nu esti deloc curioasa sa afli mesajul care mi s-a ncredintat? o ntrerupse Biris,
    continund sa se joace cu
    tigara.
    MIRCEA ELIADE
    196
    mi ramasese un singur lucru pur, nentinat, n jurul meu, continua Catalina cu acelas
    i glas surd, monoton. A
    trebuit sa renunt si la lucrul asta. N-am avut noroc. Dar poate e mai bine asa..
    .
    n clipa aceea, fara sa se fi auzit vreo bataie, usa se deschise brusc si intra Bi
    bicescu.
    Aici erati?! se mira el, dupa ce-i privi pe amndoi, concentrat, aproape sever. Ai
    uitat ca ne-asteapta conu'
    Misu la Modern"? se ntoarse el catre Catalina.
    Nu mi-e foame, spuse Catalina. Du-te singur. Daca vrei, va ntoarceti pe urma. Eu
    va astept aici, cu Petrache.
    Va fac o cafea.
    Lui Biris i se parea ca asculta acelasi dialog nceput de mult, ntr-o seara n pragul
    cafenelei, cnd l cunoscuse
    pe Bibicescu.
    mi pare bine, i spusese acesta strngndu-i mna si privindu-l adnc n och
    Nu vrei sa iei
    masa cu noi? Bibicescu era singur. Biris ntoarse capul spre cafenea, sa vada daca
    mai vine cineva.
    Nu,
    adaugase Bibicescu! N-a sosit nca. Trebuie sa soseasca dintr-un moment n altul. Ne
    -a invitat conu' Misu la
    Modern", pe Catalina si pe mine. N-o cunosti pe Catalina Palade? E o femeie extra
    ordinara. Dar am sa te rog un
    singur lucru: sa nu aduci vorba despre buddhism. O vazu chiar atunci apropiinduse de ei. Cu capul gol, cu parul
    alunecndu-i peste tmple (vrea sa semene cu Greta Garbo, ntelese el), cu minile n buzu
    narele unui pardesiu
    bej, calcnd alene, oarecum absenta, privind vag naintea ei. ncearca sa-si creeze un
    gen", si spuse. Nu mi-e
    foame, vorbi Catalina. Du-te singur. Am sa vin si eu la cafea. Vreau sa ma plimb
    . n seara aceea s-au plimbat
    pentru ntia oara mpreuna. Lui Biris i era foame, dar acceptase sa se plimbe cu ea. A

    u plecat pe bulevardul
    Lascar Catargiu, ndreptndu-se spre Sosea. S-a oprit n fata unei simigerii si si-a c
    umparat covrigi.
    Da-mi si
    mie, i spuse Catalina. Parca ncepe sa mi se faca foame. Apoi, lundu-i bratul, adaug
    a: mi place de
    dumneata. Cred ca o sa fim prieteni...
    Nici tie nu ti-e foame? l ntreba Bibicescu ntorcndu-se spre el. Biris si asezase de m
    ult tigara ntre buze,
    dar nu o aprinsese. Se multumea
    s-o morfoleasca, sugnd-o, scotnd-o uneori din gura si mirosind-o.
    Am mncat, raspunse el trziu. Venisem aici cu o misiune. Mi s-a ncredintat un mesaj
    din labirint.
    Un mesaj de la prietenul lui, Stefanescu, din Brasov, vorbi deodata Catalina, si
    ncepu sa rda.
    Biris pali putin, dar si strnse tigara ntre dinti si tacu. Bibicescu i privea pe rnd,
    ntunecat.
    Ne-asteapta conu' Misu, spuse el din nou, ncepnd sa se plimbe cu pasi mari prin ca
    mera.
    197
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Nu putem veni, vorbi Catalina dupa ce-si potoli rsul. Avem de descifrat amndoi mes
    ajul lui Stefanescu din
    Brasov...
    Bibicescu se opri n fata ei cu minile n buzunar. Lui Biris i se parea ca asistase l
    a scena aceasta de nenumarate
    ori, ca opririle acestea bruste, apasate ale lui Bibicescu, faceau parte din pie
    sa pe care o repeta el, de multi ani,
    facea parte din piesa care nu va vedea niciodata lumina rampei, si deci, nu se v
    a sfrsi niciodata. Va asista la
    plimbarile lui nervoase, la opririle lui bruste, la privirile lui patrunzatoare,
    pna la sfrsitul vietii. Daca nu ma
    cert cu el ntr-o zi, am sa-l suport pna la sfrsitul vietii." si scoase tigara dintre
    dinti, musca si zvrli cotorul
    care se umezise, apoi si-o aseza din nou, cu mare grija, n coltul buzelor.
    Aprinde-ti, domnule, tigara! izbucni deodata Bibicescu. M-ai scos din sarite! Ap
    rinde-ti-o!
    Nu mai fumez, vorbi calm Biris. Cred c-am avut azi-dimineata o usoara hemoptizie
    si nu mai fumez. Daca mapuca
    tusea, scuip din nou snge.
    l sperie, si totusi i facu placere tacerea care urma. Semana cu toate acele nenuma
    rate taceri din tineretea lui. Le
    provoca ntotdeauna el, desi i era frica de distanta care se casca deodata ntre el s
    i ceilalti; dar parca se simtea
    atras de singuratatea aceea pe care i-o revelau tacerile din jurul lui. n faculta
    te, facea curte unei colege, Marietta
    Postavaru, o fata roscata, plina de pistrui, cu pieptul tnar, robust, ametitor, c
    areia i placea George Sand. O
    sarutase ntia oara ntr-o seara de denii, n Gradina Icoanei. O jumatate de ceas dupa
    aceea, cum Marietta
    pomenise de Musset si George Sand, Biris i spusese:
    Stii ca si eu sunt tuberculos
    . Fata nu parea prea
    tulburata; doar o calda si totusi detasata privire de compatimire n ochii ei.
    Chi
    ar azi am avut o hemoptizie,
    am scuipat snge... De-abia atunci simti tacerea mpietrindu-se n jurul lui.
    Ce ma priviti asa? ntreba el foarte calm. Nu v-am ascuns niciodata ca sunt bolnav
    de piept.
    Ar trebui sa te cauti, spuse Bibicescu. Asta nu e gluma. Tu nu vii? se adresa el
    Catalinei. Atunci ne ntoarcem
    noi, peste un ceas, doua...
    Pleca fara sa le mai spuna noapte buna. Catalina ridica fruntea si-si opri privi

    rile n ochii lui.


    Aprinde-ti tigara si nu te mai chinui, i spuse. Acum nteleg tot, adauga gnditoare. n
    teleg ce s-a ntmplat cu
    tine, n noaptea aceea. Te-am iertat de-atunci, dar acum nteleg. De aceea te-ai des
    partit si de Theodora. Acum
    nteleg.
    El si aprinse tigara si nghiti primul fum cu sete, foarte adnc.
    Tot nu esti curioasa sa afli despre ce mesaj e vorba? o ntreba trziu.
    nteleg foarte bine, continua Catalina cu glasul ei monoton si stins, ca o tnguire.
    Cnd ai sa vrei, ai sa-mi
    spui. Voi fi femeia ta, voi fi femeia
    MIRCEA ELIADE
    198
    Stefanescului. Am sa te astept n fiecare zi, la orele pe care mi le vei hotar tu.
    Am sa fiu si eu una din acele
    femei. Nu cred ca mai am dreptul la altceva. Se opri deodata si tacura amndoi mul
    ta vreme. El si aminti
    nchipuirile pe care si le urzea atunci, nainte de a face gestul; si poate i se par
    eau mai adevarate dect cuvintele
    de acum ale Catalinei. Parca s-ar fi adresat altui om, si o asculta pe Catalina
    asa cum o ascultase de attea ori, la
    teatru, regretnd, n fundul sufletului, ca nu are mai mult talent.
    n fond, tu ai ramas ndragostit de Theodora, ncepu deodata Catalina, zmbind ntristata.
    De mine te simti
    atras doar fiziceste. Pe cealalta o iubeai cu adevarat; de aceea ai putut renunt
    a la ea. Eu sunt, pentru tine, femeia
    Stefanescului. Dar n-am ce face. Asta mi-a fost ursita. Am sa te astept si, cnd v
    ei avea placere, vino.
    Biris o revedea pe Theodora: mica, fragila, cu un obraz de o neobisnuita puritat
    e, parca ar fi fost desenat de un
    mester din alte timpuri, cu ochii ei nnourati de miopie (nu-si punea ochelari dect
    la spectacole si cnd citea
    si l bucurase aceasta urma de cochetarie la o tnara savanta). Fara ndoiala ca stia
    si ea de ce s-au ntlnit, stia ca
    fusese petita de doamna Porumbache, dar nu parea intimidata. Era mbracata sobru s
    i totusi tinereste, fara nici o
    greseala de gust. Cnd s-a ridicat sa-l conduca si a vazut-o din nou, ntreaga, cura
    ta, proaspata a avut un moment
    de regret. Daca n-ar fi existat Catalina, fata aceasta gratioasa si savanta ar f
    i fost logodnica lui; din seara aceasta,
    ar fi fost si el cu adevarat ndragostit. Era de nenchipuit ca o asemenea fata l-ar
    fi putut accepta pe el, si cu toate
    acestea miracolul se mplinise, Theodora l acceptase. Probabil pentru ca n seara acee
    a au vorbit de Rilke", si
    spunea el mai trziu, cnd ncerca sa se convinga ca Theodora nu l-ar fi putut iubi, c
    a ar fi regretat repede gestul
    ei, ca n-ar fi putut fi fericiti. Dar exista Catalina. Totul era inutil, pentru
    ca, ntr-o anumita seara, cineva, iesind
    grabit din cafenea, i-l prezentase lui Bibicescu, iar Bibicescu n acea seara, o a
    stepta pe Catalina. Alta data, ntralta
    seara, a stiut ca numai ochii ei l fac fericit, cnd i sorb privirile n apele lor ver
    zi, adnci. Apoi, a stiut,
    atingndu-i odata snul cu bratul, ca numai snul Catalinei i-ar putea revela ceea ce
    nici un trup de femeie nu-i
    revelase pna atunci.
    Vad ca nu esti curioasa sa afli mesajul, spuse el trziu, ridicndu-se din fotoliu.
    si stinse tigara si se ndrepta spre usa. Catalina l privi cum pleaca si ramase n fun
    dul divanului, cu barbia
    rezemata n pumn, absenta, fara sa mai spuna vreun cuvnt.
    Sovai multa vreme, dar ntr-o seara se hotar si telefona Ilenei. Se destepta parca n

    fiecare dimineata mai vlaguit


    de puteri si cu eforturi izbutea sa se dea jos din pat. si ceruse concediu medica
    l de la liceu; ar fi putut ramne n
    pat
    199
    NOAPTEA DE SNZIENE
    toata dimineata, dar i era frica sa se abandoneze oboselii, i era frica sa zaca. A
    mna totusi din zi n zi sa
    telefoneze Ilenei. Nu-si mai amintea limpede ce trebuia sa-i spuna.
    Te asteptam de mult, i spuse ea la telefon. M-a anuntat Stefan ca ai sa vii sa ma
    vezi. Cnd poti veni?
    Se dusese a doua zi dupa-amiaza. Fusese o dimineata neobisnuit de fierbinte si c
    atre namiazi cerul ncepuse sa-si
    piarda sticlirea; parca orasul ntreg se cufunda n praf. Cnd ajunse n strada Batistei
    , se simtea deja obosit;
    transpira necontenit si parca i era frica sa respire; simtea nevoia sa respire adn
    c, o rasuflare adnca si repede
    sugrumata, ca un suspin
    dar i era frica.
    Aduc un mesaj, spuse el, silindu-se sa zmbeasca, ndata ce-i deschisese usa Ileana.
    Abia acum o vedea bine. Cu cine seamana?" Era sigur ca mai vazuse undeva ochii ac
    estia de un verde nefiresc,
    care capatau o lumina aurie cu fiecare zmbet, sigur ca mai ntlnise undeva acelasi o
    braz aramiu, aceeasi gura
    foarte rosie, cu dintii albi, limpezi, stralucitori. Probabil ntr-un film", si spus
    e ncercnd sa-si alunge gndul.
    Dar reveni, si ncepu din nou sa caute. Nu era figura ei, nici culoarea ochilor sa
    u a parului care-l tulburase, ci era
    ceva n felul ei de a fi, n expresia ei, ceva care-i amintea nu att de o femeie, ct d
    e o stare pe care o cunoscuse
    cndva, de mult, ntr-un timp pe care nu si-l putea preciza, ceva care-i amintea de
    un anumit timp, de o anumita
    viata pe care o pierduse de mult. Se simti dintr-o data mai putin obosit si ncepu
    sa respire cu curaj, adnc, pna
    n fundul pieptului. Dar putine clipe n urma se trezi ca ofteaza, si se mbujora. Sco
    ase batista si ncepu sa-si
    stearga fruntea, obrazul. Seamana totusi cu cineva."
    Stefan m-a rugat sa-ti transmit un mesaj, ncepu dupa ce se odihnise ctva timp n fot
    oliu.
    Ileana i ntinse cutia cu tigari, dar el ridica repede, aproape speriat, palma drea
    pta n aer, ca si cum ar fi vrut sa
    se apere.
    Nu mai fumez! Nu prea ma simt bine de ctva timp. De aceea am si ntrziat. Ar fi treb
    uit sa vin mai de mult
    sa te vad...
    Tacu, privind-o cu aviditate, cum si aprinde tigara.
    Este n legatura cu osul mort, cu maseaua moarta ajunsa n cmpul mortii? ntreba brusc
    Ileana.
    Parca odaia se ntunecase dintr-o data. Tresari.
    De unde stii? o ntreba.
    De la Stefan, vorbi Ileana silindu-se sa zmbeasca. Stefan mi povesteste fel de fel
    de lucruri pe care nu le
    nteleg. mi place sa-l ascult povestindu-mi de lucruri pe care nu le nteleg, vorbind
    u-mi despre pntecele
    balenei, si despre
    MIRCEA ELIADE
    200
    201
    NOAPTEA DE SNZIENE
    camera Samba, si despre masina care ar fi trebuit sa dispara n noaptea de Snziene
    si pe care a pictat-o el...

    Acum mi aduc aminte, o ntrerupse. M-a rugat sa-ti spun ca n-a pictat-o... Ileana na
    lta brusc fruntea si-si opri
    privirile n ochii lui.
    Masina exista, m-a asigurat el, dar n-a pictat-o. De altfel, adauga zmbind, nici
    n-ar fi putut s-o picteze. ntre
    noi fie vorba, nu cred ca a pictat vreodata ceva...
    Ileana se ridica si, apropiindu-se de fereastra, dadu la o parte perdelele. Se nt
    unecase de-a binelea. Cerul era
    plumburiu, jos, si parea neclintit. O ramura batrna, stufoasa, astepta mpietrita n
    dreptul ferestrei. Nu se clatina
    nici o frunza.
    Este adevarat ca ai o masea ajunsa n cmpul mortii? l ntreba reasezndu-se n fata lui,
    e fotoliu. Vorbestimi
    despre ea.
    Am pierdut-o, spuse cautndu-si din nou batista si stergndu-si fruntea. Mi-a scos-o
    anul trecut.
    Pacat, sopti Ileana absenta. Dar de ce spuneai ca a ajuns n cmpul mortii?...
    Nu mai are nici o importanta acum, facu cu o mare oboseala n glas. Era o poveste
    lunga. Era o poveste
    despre Timp...
    Tacu respirnd adnc. Parca sta sa se nabuse; odaia zacea surpata n zapuseala.
    Povestea cu tineretea fara de batrnete si viata fara de moarte, spuse foarte ncet
    Ileana ncercnd sa
    zmbeasca.
    Te-as ruga sa deschizi putin fereastra, sopti el. Nu stiu ce am... Ma nabus...
    Ileana sari n picioare si-l privi o clipa, speriata. Apoi se repezi si deschise l
    arg ferestrele. El i multumi zmbind.
    Ti-e rau? l ntreba apropiindu-se de fotoliu.
    Mi-a trecut, spuse. Nu mai aveam aer...
    n odaie patrundea ncet un miros de trandafiri salbatici. Cerul coborse nca si mai mu
    lt, ntunecat, amenintator.
    E din cauza furtunii, spuse Ileana reasezndu-se. Asa e ntotdeauna nainte de furtuna
    ...
    O vazu cum si prinde tmplele n palme. Dar parca si-ar fi amintit deodata ca e si el
    acolo, si-si lasa brusc
    minile, si scutura pletele, privindu-l, ncercnd din nou sa zmbeasca. l iubeste, si da
    el nca o data seama.
    Nu e nimic de facut, nu e nici o iesire. l iubeste."
    Stefan m-a rugat sa-ti aduc un mesaj, ncepu. Are sa-mi fie greu sa-l repet ntocmai
    , pentru ca eram cam
    obosit si nu-l prea ntelegeam nici eu bine. Stefan te roaga sa-l astepti...
    Ea se ridica brusc si se duse sa-si azvrle tigara pe fereastra. Parca ncepea sa se
    simta ceva, parca si frunzele s-ar
    fi trezit din neclintire. Rasufla adnc, si-si sterse din nou fruntea cu batista. E
    absurd ce fac. N-ar fi trebuit sa-l
    iau n seama; de-abia iesise din clinica."
    mi pare rau, adauga. Dar a staruit mult sa vin sa te vad...
    Ileana se ntoarse n mijlocul camerei si-si duse cuminte minile la spate.
    Esti profesor de filosofie, nu e asa? Stefan tine foarte mult la dumneata. Te ad
    mira foarte mult. Esti singurul
    lui prieten, mi spunea odata, singurul cu care poate discuta... Dumneata l ntelegi?
    l ntelegi ntotdeauna ce
    spune? Mai ales acum, dupa... Partenie... ntelegi ceva? Spune-mi si mie ce se ntmpl
    a cu el...
    Se auzeau, ndepartate, tunetele, si creanga tresari nfiorata n fata ferestrei. Ilea
    na i vorbise fara sa-l priveasca.
    A suferit un soc nervos, asta e tot, ncepu el cu un ton degajat. S-a razbunat pe
    el Istoria, adauga zmbind.
    Stefan are fobia Istoriei, are groaza de evenimente; el ar vrea ca toate lucruri
    le sa ramna pe loc, asa cum i se

    parea lui ca erau n paradisul copilariei. Si atunci istoria se razbuna; l nfunda de


    cte ori poate. l baga n lagar
    din greseala, omoara oameni n locul lui, tot din greseala, si asa mai departe. Ui
    te, mie, care traiesc n istorie si
    sunt mpacat cu Istoria, mie nu mi se ntmpla niciodata nimic!...
    Se opri istovit, si-si cauta din nou batista. Era aproape ntuneric n odaie. Creang
    a ncepuse sa se scuture,
    suiernd, nsufletindu-se, lovind tot mai tare n geam.
    Te rog, n-o nchide! spuse, vaznd ca Ileana se ndreapta spre fereastra. Ea se rezema
    se de pervaz si-si pleca
    fruntea afara.
    ncepe vijelia, spuse fara se se ntoarca.
    Tunetele se auzeau tot mai apropiate. La rastimpuri, cerul era zabrelit de plpiri
    rosietice si creanga se zbatea,
    gemnd.
    Nu te ntrebam de asta, de ce s-a ntmplat cu Partenie, vorbi Ileana ntorcndu-se n mijl
    cul odaii. As fi
    vrut sa stiu daca dumneata l ntelegi ntotdeauna cnd ti vorbeste de Timp si de pntecele
    balenei si de noaptea
    de Snziene... Sau poate dumitale si vorbeste altfel, adauga repede apropiindu-se d
    e el. Eu nu-l nteleg. Stiu casi iubeste foarte mult sotia. Mi-a spus-o chiar el... Si atunci, nu nteleg ce se n
    tmpla cu el. Nu nteleg!...
    Se opri, si nchise ochii cu un zmbet ndurerat, ncruntndu-se totodata. Un fulger verde
    -rosiatic plpi la
    fereastra si putine clipe n urma trasnetul cutremura cladirea. Ca si cum ar fi as
    teptat doar acest semnal, ploaia
    ncepu sa cada deodata, grea, plumburie, zgomotoasa, precipitndu-se tot mai ndesata,
    gfind. Ileana sari si
    nchise ferestrele. Apoi si cauta nervoasa o tigara si si-o aprinse. Biris o privi
    din nou adnc si ofta.
    I
    MIRCEA ELIADE
    202
    Mi-e foarte drag, ncepu ea fara sa-l priveasca, si as vrea sa fim prieteni. As vr
    ea s-o cunosc si pe Ioana, pe
    sotia lui. Mi-a spus ca o iubeste foarte mult. As vrea sa-i cunosc mai bine pe a
    mndoi, sa fim prieteni. Dar nu
    izbutesc sa-l nteleg. Cteodata, trec luni de zile fara sa-mi dea un semn de viata.
    Apoi, mi telefoneaza la miezul
    noptii, vine sa ma vada n zori, ramne ziua ntreaga cu mine, nu se mai duce la minis
    ter, nu se mai duce acasa...
    Si-mi vorbeste despre fel de fel de lucruri stranii, pe care nu le nteleg. mi plac
    e sa-l ascult vorbindu-mi despre
    toate lucrurile acestea, mi place sa-l ascult. Dar as vrea sa nteleg ce se ntmpla cu
    el, as vrea sa stiu ce are de
    gnd sa faca, ce-ar vrea sa faca, ce-ar vrea sa se ntmple...
    Se opri, ca sa astepte tunetul. n odaie plpise din nou lumina lunara a fulgerului,
    apoi ferestrele rasunara
    prelung. El nchise ochii; se simtea dintr-o data transpirat si, instinctiv, si strn
    se gtlejul. N-am mai fumat. Azi
    n-am fumat nici o tigara. Nu mai poate ncepe din nou; n-am mai fumat."
    Mi-a spus sa-l astepti, facu el deodata. Este tot ce-am nteles: ca te roaga sa-l
    astepti...
    Ploua acum dezlantuit, aproape cu furie, si creanga se zbatea nspaimntata, lovindu
    -se, deznadajduita, de geam.
    Fulgerele se ntetisera. La rastimpuri, casa ntreaga parca se cutremura din temelii
    . Ileana l privea ca si cum l-ar
    fi cautat undeva, n fata ei, fara sa izbuteasca sa-l vada.
    Mi-a vorbit mult, continua el cu glas sugrumat, dar n-am prea nteles, mi era rau.

    Fumasem n nestire, aveam


    ameteli. Nu-l puteam asculta prea bine. Dar am nteles un lucru: ca te roaga sa-l
    astepti...
    Ileana si prinse tmplele n palme si ramase asa, ascultnd vijelia, fara sa scoata un
    cuvnt. El simti din nou ca
    se nabusa si respira adnc. Ar trebui sa plec", si spuse. Gtlejul i era tot mai fierbin
    te; parca ncepea sa astepte
    gustul de snge n cerul gurii. Ar trebui sa plec. Ma nabus."
    Am cunoscut pe unul dintre directorii de la minister, vorbi Ileana fara sa-si ri
    dice privirile. Mi-a spus ca e cel
    mai bun negociator pe care-l avem, ca are ca nimeni altul simtul realitatilor ec
    onomice, ca, n directia aceasta, a
    acordurilor economice, are geniu. Ar trebui sa fie, deci, un om ca toti oamenii.
    .. Si cu toate acestea nu nteleg ce
    vrea!...
    Spunea ca se ratacise n labirint, rencepu el cu un mare efort. Dar i se paru ca au
    de soneria si se opri.
    Parca suna cineva, spuse.
    Ileana asculta mult timp sunetul prelung, metalic, fara sa se miste.
    Nu astept pe nimeni. O fi vreo prietena de-a lui tante Alice. O fi prins-o ploai
    a prin apropiere...
    Dar n clipa urmatoare sari si alerga precipitata pe coridor. Biris si scoase reped
    e batista si scuipa. Privi cu
    spaima spuma rosietica, apoi mai scuipa de
    203
    NOAPTEA DE SNZIENE
    cteva ori si-si sterse cu grija buzele. I se paru ca aude glasul lui Stefan, si t
    resari.
    E aici! i se paru ca sopteste Ileana. Biris! E aici!...
    Sa stea ploaia si plec. Ma ascund ntr-un gang si scuip. Trebuie sa scuip. Apoi iau
    o masina si ma duc acasa. mi
    face coana Viorica un ceai." l vazu intrnd, cu un buchet de lacramioare n mna, ud le
    oarca, ncercnd sa-si
    ridice parul care i se lipea mereu pe frunte.
    Am fugit tot timpul prin ploaie, spuse.
    Ileana l privea lung, zmbind, cu minile la spate. n cele din urma i lua buchetelul de
    lacramioare.
    Mi l-ai adus mie? l ntreba.
    Stefan rasufla greu, adnc, privind cu un zmbet vinovat siroaiele ce se scurgeau pe
    covor. Nu mai ndraznea sa
    se miste.
    Treci la baie si scutura-te, i spuse Ileana. Vino cu mine...
    Iesira amndoi. Trebuie sa plec", si spuse, si cu un efort se ridica n picioare. Se r
    ezema de speteaza fotoliului,
    cu ochii pe jumatate nchisi, asteptnd trasnetul. Ferestrele rasunara prelung. As pu
    tea intra dupa el, la baie. Sa
    scuip."
    Ce faci? l ntreba mirata Ileana.
    Trebuie sa plec, spuse silindu-se sa zmbeasca. Am treaba... Cred ca gasesc o masi
    na...
    Sa nu pleci, sopti Ileana tulburata deodata. L-ai vazut cum a venit?!... Sa nu p
    leci!...
    Se rezema moale de speteaza fotoliului si-si scoase din nou batista. De-ar sta pl
    oaia..."
    Ti-e rau? l ntreba Ileana cu o privire speriata. Sa-ti dau ceva. Ce vrei sa-ti dau
    ?!...
    Ce ai? l ntreba Stefan apropiindu-se.
    As vrea sa ma duc acasa, spuse. Nu ma simt bine. Unde e baia? ntreba el mbujorndu-s
    e.
    Apoi iesi repede, urmat de Stefan. Intrnd, trase zavorul tremurnd si se apleca dea

    supra chiuvetei. Scuipa de


    mai multe ori, tusind, necndu-se, si deschise amndoua robinetele. ncepu sa se spele
    pe mini, pe obraz,
    respirnd adnc, cu spaima. Sovai o clipa, apoi scoase batista si o clati, privind n
    nestire apa care glgia n
    chiuveta. Si deodata si aminti. Era mic, venisera cu gabrioleta la Mosi. Nea Miti
    ca l tinea de mna; coana
    Viorica umbla la un pas naintea lor, cu o umbreluta de matase roz. Era foarte cal
    d. Mi-e sete!", soptise el. Stai
    ca ajungem acuma, spusese nea Mitica. Ajungem la gradina si-ti dau o limonada."
    Se lasa tras de mna, prin
    multimea aceea asurzitoare, prin praful care se naltase pna foarte sus, deasupra b
    aloanelor colorate. Mi-e
    sete!", ncepu el din nou. Parca i frigeau buzele mirosurile acelea necunoscute, fu
    murile
    MIRCEA ELIADE
    204
    205
    NOAPTEA DE SNZIENE
    care se naltau din toate partile, din cazane n care se fierbeau gogosi, de pe grat
    are, din caldarile cu jaratic din
    care sareau cu procente scurte floricelele. Mi-e sete!", spunea el ntruna, si simt
    ea cum lacrimile i curgeau
    sarate, prafuite, pe amndoi obrajii. Da-i, Mitica, o limonada! facu coana Viorica n
    tor-cndu-si mnioasa
    umbreluta roz. Ca daca stiam asa, nu-l mai luam cu noi!..." Nea Mitica l smuci, g
    rabind pasul, facndu-si
    anevoie loc prin multime si se opri n fata unei dughene. Cineva i ntinse un pahar m
    are cu limonada rosie.
    Apuca paharul cu amndoua minile si-si dadu capul pe spate. Si ramase fascinat, pri
    vind-o: fata aceea
    nenchipuit de frumoasa, cu ochii verzi-albastri, cu dintii foarte albi, i zmbea. Ni
    ciodata nu-i zmbise cineva cu
    atta dragoste. Baietasule! i spunea ea, maimutoiule!..." Auzea glgiul limonadei, simt
    ea cum i se preling
    siroaiele n coltul gurii si o auzea mereu pe ea: Maimutoiule! maimutoiule!..."
    Sa ma duc sa-ti aduc o masina! spuse Stefan cnd l vazu ca intra n salon.
    Nu e nevoie, ma simt mai bine. Ma simt mult mai bine acum... Tacura toti trei, a
    scultnd vijelia.
    Stiu acum cu cine seamana Ileana, spuse deodata rezemndu-se de speteaza fotoliulu
    i si ncercnd sa
    zmbeasca.
    De ce nu vrei sa rami? l ntreba ea cu o privire rugatoare, deznadajduita. Iti dau u
    n alcool... Sau daca vrei ti
    fac un ceai...
    Stiu cu cine seamana, repeta cu acelasi zmbet istovit. mi pare foarte bine ca am a
    flat cu cine seamana...
    Aveam patru ani; a fost singura mea dragoste mpartasita. Am privit-o, cred, o jum
    atate de minut. Credeam ca nam
    s-o mai uit niciodata. O uitasem...
    Ileana l privea cu aceeasi uitatura stranie, ca si cum nu l-ar fi vazut. Stefan r
    amasese ncurcat n mijlocul
    camerei.
    E mai bine ca nu i-ai spus nimic, ncepu el deodata.
    I-am spus doar ca te pierdusesi n labirint, l ntrerupse cu un gest de nerabdare.
    Simtise din nou ca se nabusa, ca nu mai are aer, si ntinse mna Ilenei.
    mi pare rau..., sopti ea.
    Ai fost marea mea dragoste din copilarie, i spuse el. Singurul suflet care am sim
    tit ca ma iubeste cu
    adevarat...

    Ea i zmbi, vinovata. De-abia cnd ajunse n strada ndrazni din nou sa respire adnc, pna
    fundul pieptului.
    Dar se refugie repede ntr-un gang. ncepuse grindina. Ar fi vrut sa scuipe, dar i er
    a rusine; n gang se mai aflau
    ctiva trecatori. si scoase atunci batista uda din buzunar si si-o apasa n nestire p
    e gura.
    n vara aceea, a plecat pentru o luna la Casa de odihna a profesorilor secundari d
    e la Comarnic. Venea pentru a
    treia oara, dar de data aceasta urma ntru totul regimul prescris de doctor. Proble
    ma e simpla, si spunea.
    Trebuie sa ma rentorc, pentru un anumit timp, la conditia de larva. Sa renunt la
    activitatile si cheltuiala de
    energie care incumba adultului, sa ma supraalimentez si sa dorm ct pot mai mult."
    Revenea totusi, necontenit,
    asupra imaginii Catalinei: n combinezon, fara ciorapi, cu o mna pe piept: Rami, te r
    og... Cnd ai sa ai
    placere, vino, eu te astept!..."
    Izbutise s-o revada din ce n ce mai rar. Dar lupta, n fiecare seara, cu ispita de
    a se duce s-o vada. Ca sa fie sigur
    ca va rezista, se dezbraca de ndata ce apunea soarele si se aseza n pat. Doamna Po
    rumbache venea si-i tinea de
    urt, aducndu-si ibricul cu cafea, sau cnd era foarte cald, caldarea n care pusese la
    gheata o stica de vin si un
    sifon. O privea cum soarbe din cafea, povestindu-i. O privea mai ales cum trage
    oftnd din tigara. Uneori, o ruga
    sa-l lase sa-i aprinda el tigara, si aspira cu voluptate si cu foarte mare grija
    primul fum. Nu am nimic, si repeta
    mereu, doar am fumat prea mult. Problema e simpla: regresiunea n starea de larva.
    " Doamna Porumbache i
    povestea, pna trziu noptile, si el asculta fascinat, toate ntmplarile acelea pe care
    le cunostea de mult, pna n
    cele mai mici amanunte, ntmplari despre oameni pe care nu-i ntlnise, sau pe care i za
    rise doar n treacat, si
    ntr-un timp cnd nu mai erau dect bietele lor umbre. Nu l-ai cunoscut pe finul Lica s
    i pe Fanel, pe frate-su,
    cnd aveau ei Gradina Veseliei", ncepea doamna Porumbache. Stia tot ce va urma: cum a
    venit odata Mita
    Biciclista cu toate fetele de la santan si a cerut sa se scoale mahalagiii ca sa
    poata dansa ele pe mese, printre
    talerele cu fripturi si paharele pline cu vin, si a pus ramasag ca nici un singu
    r pahar nu va fi rasturnat. Doamna
    Porumbache se oprea, si umplea paharul, apoi aseza oftnd sticla n caldare. El astep
    ta nerabdator, desi stia ce
    va urma: una dintre fete a alunecat pe masa, si cineva a sarit atunci s-o prinda
    n brate, iar toti mahalagiii s-au
    repezit la fete sa le sarute, si s-a facut o nvalmaseala de-a ramas de pomina, ca
    ci fetele venisera cu ofiterii dupa
    ele, si unul, un locotenent a tras un foc de revolver n aer, dar lumea a crezut c
    a trag ofiterii, si femeile au nceput
    sa tipe si ncercau sa sara gardurile gradinii, dar se mpiedicau n rochiile lor lung
    i. Atunci s-a auzit racnetul lui
    finu' Lica: Cine a tras cu pistolul, ma?..."
    Dar nu avea ntotdeauna destula vointa ca sa se dezbrace, sa se urce n pat si s-o c
    heme pe coana Viorica sa-i tina
    de urt. l apuca un fel de febra de nerabdare, ndata ce apunea soarele, si atunci se
    barbierea, si schimba camasa
    si pornea, ncruntat, grabit, cu deznadejde, spre Catalina. Uneori nu o gasea acas
    a, si o astepta plimbndu-se pe
    trotuar, fumnd tigara de la tigara, sau rezemat de un zid, o astepta pna o zarea a
    propiindu-se, cu Bibicescu, la

    un pas n urma ei, cu capul plecat, cu parul cazndu-i peste obraji.


    Ce mai faci,
    MIRCEA ELIADE
    206
    Stefanescule? i striga ea.
    Ma ntorceam spre casa si am trecut sa vad ce mai faci,
    mintea el. Cnd o gasea
    singura, parca asteptndu-l, i se parea mai greu de ndurat prezenta ei, privirile e
    i, mai ales, care-l cercetau
    rabdatoare, pe ndelete, pna ce, exasperat, ncepea sa-i vorbeasca, marturisindu-i cu
    un glas cobort,
    nfierbntat, cum se gndea la ea, nainte, ct de mult o dorea, ce planuri si facea despre
    viata lor mpreuna, cum
    si nchipuia el dragostea lor; i vorbea asa pna se simtea golit de snge, istovit, si a
    tunci se ridica din fotoliu si
    se ndrepta spre usa. Catalina l urmarea, tacuta, cu privirea.
    Cnd vrei, i spunea ea
    vazndu-l ca pune mna
    pe clanta, cnd ti face placere, vino. Eu te astept mereu. n loc sa te duci... stii
    tu unde, mai bine vino la mine.
    Cel putin poti fi sigur ca n-ai sa te mbolnavesti...
    Problema e simpla", si repeta el necontenit, cu ncapatnare, la Comarnic. Nu legase n
    ici o prietenie cu ceilalti
    colegi si-si petrecea aproape tot timpul ntins pe chaise-longue, n parc, dormind s
    au prefacndu-se ca doarme.
    si adusese cteva carti, dar parca i-ar fi fost frica sa le citeasca. Asa se ntmplase
    cu cinci ani nainte, n 1934,
    cnd venise pentru ntia oara la Casa de odihna: citea, ntins pe chaise-longue, cnd s-a
    apropiat de el o
    profesoara din Moldova.
    Ce cititi cu atta interes, domnule Biris? l ntrebase ea. Ap
    oi s-au mprietenit si-si
    mprumutau unul altuia cartile. Noptile, se plimbau mpreuna. A uitat de regim, n ace
    l an, nu s-a tinut deloc de
    cura si s-a ntors mai obosit si tot att de slab. De data aceasta, se ncapatnase sa r
    eintegreze starea de larva.
    ntr-o zi, primi n plicul trimis de doamna Porumbache de la Bucuresti, un ordin de
    concentrare. napoie ordinul
    la regiment, mpreuna cu un certificat medical, dar cteva zile n urma primi un alt o
    rdin: sa se prezinte la
    Spitalul Militar din Brasov. Pleca chiar a doua zi, plictisit, enervat ca i se s
    tirbeste luna de odihna. Credea ca va
    fi examinat imediat, dar comisia se ntrunea abia peste trei zile, si a fost inter
    nat la Spitalul Militar. I se dadu o
    odaie sinistra, mirosind a creolina si acid fenic, cu ferestrele fumurii, cu cla
    ntele de la usi nfasurate n crpe
    mbibate n solutie de sublimat; ca sa se dezinfecteze, i explica sanitarul. Nu nteleg
    ea de ce, dar avea
    certitudinea ca n acea camera, pe acelasi pat pe care zacea el, murise de curnd un
    soldat, unul dintre acei tarani
    chemati la concentrare din toate colturile tarii, unul dintre atti care asteptau
    noptile n gari, dormind cu capul pe
    genunchi, sa le soseasca trenul care sa-i poarte la regimentele lor. Nu venea sa
    -l vada aproape nimeni. Fara
    ndoiala, si spuse, oamenii sunt nca sub impresia penibila a acelui cadavru descoper
    it ntr-o dimineata n patul
    meu."
    Apoi fu chemat la examenul radiografie. si scoase camasa si astepta, pe ntuneric,
    alaturi de alti ctiva soldati,
    care tremurau la rastimpuri, ca zgltiti de friguri.
    207
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Biris Petre! se auzi strigat din ntuneric.
    Se apropie bjbind de medicul militar si se lasa condus n dreptul aparatului. Stia t

    ot ce va urma: Respira!
    respira adnc! tuseste!...
    Ce meserie? ntreba medicul.
    Profesor secundar, raspunse supus Biris.
    Ai putea fi mai atent cu sanatatea dumitale, mormai medicul.
    Apoi se ntoarse catre sanitarul de lnga el, care scria la lumina scazuta a unui be
    c rosu:
    Sase luni scutit de concentrare!... Urmatorul!...
    Biris se rentoarse bjbind la banca unde si lasase hainele si-si cauta camasa. Dupa ct
    eva ciocanituri scurte,
    usa se deschise si cineva intra pripit. Dar se opri sovaind, n ntuneric.
    Cu domnul maior, sopti el, vreau sa vorbesc cu domnul maior! si gasi drumul pna ap
    roape de sanitar si se
    apropie de medic.
    Va cheama domnul colonel, spuse el. E urgent!...
    Medicul mormai ceva, continundu-si lucrul. Celalalt se apropie mai mult de el, si
    adauga.
    Ribbentrop e la Moscova... Negociaza tratatul de neagresiune ruso-german!...
    Tacura toti. Biris simti cum l cuprinde frigul si-si mbraca repede haina. Medicul
    se desprinse de aparat.
    Ma ntorc n cinci minute, spuse sanitarului.
    Din ziua aceea, parca ncepuse sa se trezeasca la o alta viata, care era tot a lui
    , dar care nu semana ntru nimic cu
    viata pe care o dusese pna atunci. Se rentoarse la Comarnic ca sa-si termine cura,
    dar nu mai avea rabdare sa
    dormiteze pe chaise-longue, izolat de ceilalti, n fundul parcului. Cumpara toate
    ziarele, si petrecea aproape tot
    timpul n cele cteva cafenele unde stia ca putea ntlni cunoscuti, se ducea la gara sa
    astepte trecerea trenurilor
    spre Bucuresti si privea pe rnd figurile acelea preocupate, joviale sau indiferen
    te care se plecau peste ferestre ca
    sa-si vorbeasca sau sa-si cumpere fructe n cosuletele de rachita, sau sa ntrebe da
    ca au sosit ziarele din Capitala.
    n zorii zilei de 1 septembrie pleca si el. Ajunse la Bucuresti cnd editiile specia
    le anuntau invadarea Poloniei.
    Iesi din gara grabit, purtndu-si singur, cu greutate, bagajul, si cobor pe bulevar
    dul Dinicu Golescu, cautnd
    mereu cu ochii un taxi. Oamenii umblau tacuti, ngrijorati, ncruntati. Aproape nime
    ni nu nalta ochii spre cerul
    proaspat, imaculat, al diminetii. La statiile de tramvaie citeau cte doi, trei ac
    elasi jurnal. Din cnd n cnd, pe
    celalalt trotuar, cineva striga: Taxi! taxi! Biris striga si el, de mai multe or
    i, fara prea mare speranta. Un sofer se
    opri totusi lnga el.
    Ce directie! ntreba morocanos.
    I-o spuse si soferul clatina din cap, facndu-i semn sa se urce.
    MIRCEA ELIADE
    208
    E ultima mea cursa, spuse. Diseara trebuie sa plec. Am primit ordinul de mobiliz
    are.
    Astepta cteva clipe si vaznd ca nu-i raspunde nimic, continua.
    Nu l-ar mai rabda pamntul, ca nu se mai satura. Am facut cinci luni de concentrar
    e, numai anul asta, si toate
    numai din cauza lui! Ca nu se mai satura! Tot sa ia, sa ia, sa ia...
    n dupa-amiaza aceea se duse la cafenea. l gasi pe Bursuc la masa de lnga fereastra,
    vorbind. nchidea la
    intervale egale ochii, care, pentru o fractiune de secunda dispareau parca ntr-un
    strat de grasime si izbucnea din
    cnd n cnd n rsul lui gros, trivial, saltndu-si pntecele.
    Vine razboiul, spunea Bursuc. Eu m-am pus la adapost: ma popesc. Am gasit si o p

    arohie, pe lnga Deva. Voi


    va duceti pe front si va ramn oasele pe acolo. Eu, preot cu parohie, mi vad de oit
    ele mele, lnga Deva, la mosia
    lui Patru Fruncea.
    Venea, de atunci, n fiecare zi la cafenea. Bursuc era ntotdeauna acolo, asezat la
    masa de lnga fereastra, vorbind
    despre Patru Fruncea, care-si avea mosiile lnga Deva.
    Mi-a fost greu pna mi-am gasit omul, spunea. Trebuia sa fie prost, bogat si ambit
    ios, caci numai astia stiu sa
    faca politica. Acum, ca l-am gasit, pot sa astept. Poate sa vina razboiul.
    Fuma din nou doua pachete de tigari pe zi. A nceput sa fumeze mult n zilele cnd ast
    epta batalia de pe Vistula.
    Asteptau toti marea batalie de pe Vistula, care trebuia sa schimbe soarta razboi
    ului. Numai Bibicescu parea
    sceptic, indiferent, ascunzndu-si anevoie plictiseala si deceptia. Stia, acum, ca
    Misu Weismann n-are sa-i poata
    face att de curnd teatrul. Marea lui afacere fusese din nou amnata. Cnd i-a ntlnit pen
    tru ntia oara pe toti
    trei
    caci Biris nu voise s-o caute acasa pe Catalina si aranjase cu Bibicescu sa
    se ntlneasca direct la
    restaurant
    nu au vorbit dect despre asta, despre teatrul pe care Misu Weismann nu
    -l mai putea face, si despre
    batalia de pe Vistula care ar fi nimicit diviziile blindate germane si i-ar fi s
    alvat si pe ei toti. Catalina nu-i mai
    spusese Stefanescu, asa cum i spunea asta-vara, de cte ori era si Bibicescu de fat
    a. Ii spunea din nou Petrache,
    cum i spusese ntotdeauna. Era absenta, melancolica, si cnd i ntlnea ochii, zmbea visat
    are. Vine
    toamna, spunea ea la rastimpuri. Anul acesta am simtit-o cum vine de departe. No
    ptile erau totusi calde si n
    fiecare dimineata Bucurestiul regasea acelasi cer albastru, stralucitor. Ce ghini
    on, auzea vorbindu-se la cafenea,
    seceta asta, ce tragedie! Daca ar ploua, n-ar mai putea nainta tancurile nemtesti
    , s-ar nnamoli n mlastinile
    Vistulei si ar ncepe marea batalie."
    Trecuse nca din prima seara pe la Stefan. Era mobilizat n Ardealul de Nord, i spuse
    Ioana.
    Dumneata crezi
    ca vine razboiul? l ntrebase ea, n
    209
    NOAPTEA DE SNZIENE
    prag, crezi ca au sa vina si peste noi? A trecut s-o mai vada dupa doua saptamni,
    dar n-a gasit-o acasa. A sunat
    mult timp, rezemndu-se de usa, ascultnd soneria rasunnd departata n casa goala, apoi
    a plecat cu o mare
    tristete n suflet. Nu stia de ce venise s-o vada, nu stia ce i-ar fi spus daca ar
    fi gasit-o, dar cobora scarile ntristat,
    abatut, obosit. Varsovia cazuse, germanii ocupasera mai mult de jumatate din Pol
    onia, iar ceea ce ramasese
    ncepu sa fie ocupata de Soviete. Zilnic se refugiau n tara mii si mii de polonezi.
    Unii dintre ei ajunsesera la
    Bucuresti si Biris i zarea uneori la cafenea, apropiindu-se cu un zmbet silit de m
    ese si aratnd, n pumnul pe
    jumatate nchis, cte o bijuterie, cteva verighete, sau bagnd mna n buzunarul de la vest
    a si, dupa ce-si roteau
    privirile n jurul lor, scotnd o tabachera de aur.
    Apoi, ntr-o zi, la amiaza, primul-ministru a fost asasinat de o echipa de legiona
    ri. n dimineata aceea, Biris
    avusese o hemoptizie. Ametit, palid, nebarbierit, plecase s-o vada pe Catalina nd
    ata ce aflase vestea. Catalina
    tocmai se ntorsese acasa; nu avusese nca timp sa-si scoata pardesiul.
    Ce e cu tine

    ? l ntreba speriata. Ti-e


    rau?
    Am scuipat iar snge, spuse Biris. Se ntinse pe divan si Catalina i ghemui mai
    multe perne sub cap.
    Vrei sa chem un doctor? l ntreba, mngindu-i fruntea.
    Nu, nu e nevoie de doctor. Fa-m
    i un ceai... O auzi
    cum deschide usa si se duce sa puna apa la fiert, apoi o auzi cautnd n dulap cesti
    le de ceai si zaharnita si i se
    paru ca se rentoarce n adevaratul lui timp, singurul care fusese pe de-a-ntregul a
    l lui, si numai al lui, un timp n
    care nu patrundeau alti oameni, pe care evenimentele nu-l puteau stirbi. Zmbi, la
    sndu-se purtat de fericirea
    aceea intima, incomunicabila, apoi nchise ochii si adormi.
    Cnd se trezi, o vazu pe Catalina asezata pe divan, lnga el. Lampa cu abajur japone
    z ardea, dar lumina i era
    aproape istovita de cteva saluri de matase. Mi-e sete, spuse, ncercnd sa-si ridice
    capul. Dar ameti, si se lasa
    din nou pe perne. Catalina i dadu sa bea din ceasca n care se racise ceaiul. Voi s
    a mai spuna ceva, dar Catalina
    i facu semn cu mna sa nu se oboseasca. Putin timp n urma, sosi Bibicescu cu un doct
    or. i facu o injectie, apoi
    l coborra, tinndu-l de subsuori, si ntr-o masina l condusera n strada Macelari.
    Sa nu
    spuneti nimic, sopti
    Biris, sa nu-i spuneti coanei Viorica.
    Doctorul veni sa-l vada si a doua zi si-i mai facu o injectie. Dormise toata noa
    ptea, transpirnd abundent, si se
    trezi mai odihnit. Ceru ndata ziarele. Drept represalii pentru asasinarea primulu
    i-ministru, cteva sute de
    legionari fusesera mpuscati n toata tara si expusi n piete. La Bucuresti, cadavrele
    fusesera zvrlite pe un
    maidan, lnga Cotroceni. Lumea fusese invitata sa vina sa-i priveasca. Fara sa-i s
    puna, doamna Porumbache se
    dusese sa-i vada chiar n acea dupa-amiaza. S-a ntors pe seara, obosita, deceptiona
    ta.
    MIRCEA ELIADE
    210
    Era prea multa lume, ncepu ea scotndu-si pantofii plini de praf, si se-nghesuiau c
    are mai de care. N-am
    apucat sa-i vad; doar ce le-am zarit, la unii, picioarele.
    Apoi, pe la mijlocul lui octombrie, a plecat la Moroeni. A ajuns la Pietrosita a
    proape de apusul soarelui. Cnd
    masina a nceput sa urce prin padurea din jurul Sanatoriului, simti deodata o nema
    icunoscuta pofta de a trai, o
    fericire fara nume de a fi viu. Masina nainta ncet printre brazi si pe sub fagii s
    i mestecenii cu frunzele galbene
    si din toate partile izbucnea mirosul aspru, mbatator, al muntelui. Sus, l ntmpina p
    e neasteptate Sanatoriul.
    Era o imensa cladire n forma de semicerc, cu terasele catre miazazi, deschise dea
    supra padurii. Camera lui era la
    etajul al V-lea, n blocul din centrul cladirii. De pe terasa, se vedeau pna foarte
    departe, coamele muntilor, viorii
    la caderea serii.
    Se trezi, totusi, n noaptea aceea, de mai multe ori. si amintise, n somn, ca n cteva
    zile va fi 19 octombrie si se
    trezi ngrijorat, gndindu-se la Catalina. N-o mai vazuse deloc n ultimul timp; el za
    cuse tot timpul, iar doamna
    Porumbache l amenintase ca daca vine Catalina o da afara din casa. Trfa aia te-a ne
    norocit, ea ti-a mncat
    tineretele. Sa n-o prind pe-aci, c-o dau afara!..." Vorbeste mai ncet, i spunea el,
    ca poate vine Bibicescu; si stii,
    e iubita lui, traieste de ctiva ani cu Bibicescu..." Doamna Porumbache l privea lu

    ng, apoi ncepea sa plnga sisi ducea moale, istovita, sortul la ochi. El o asculta cum plnge, nfundat, sugrumnd
    u-si suspinele, si zmbea
    nchiznd ncet ochii. Tot la ea se gndeste, Aneto, izbucnea deodata doamna Porumbache,
    tot la trfa aia!
    Surioara! ce baiat mi-ai lasat tu mie, si uite ce-a ajuns; ca scuipa snge, dar pe
    curva tot n-o uita!..." El deschidea
    ochii, si oprea privirile pe aceeasi pata umeda, fumurie, din tavan. Vorbeste mai n
    cet, spunea, ca poate vine
    Bibicescu. E iubita lui Bibicescu..."
    Dar Bibicescu venea arareori si numai n treacat, la caderea serii. Era ntotdeauna
    plictisit, absent, preocupat, si
    se plimba necontenit n camera, cu minile n buzunar. Ce mai spui? ntreba el din cnd n
    d, oprindu-se
    brusc lnga fereastra, ct mai departe de pat. Cum te mai simti
    Bine, raspundea. Voi
    ce mai faceti?
    Mncam cu conu' Misu, diseara. -propos, si amintea deodata Bibicescu, m-a ntrebat con
    u' Misu de tine, daca
    ai nevoie de ceva. Poate ai nevoie de ceva bani...
    Nu, eu n-am nevoie. Plec la s
    anatoriu. Poate coana Viorica
    are nevoie. ntreab-o pe ea... Bibicescu ncepea din nou sa se plimbe, uitndu-se la r
    astimpuri la ceas. Dar el,
    conu' Misu, de ce nu vine? l ntreba.
    Pai, nu ti-am spus? se oprea Bibicescu n mijlo
    cul camerei, ntorcnd
    brusc capul catre el. O pazeste tot timpul. Nu se mai misca de lnga ea. O ia n pri
    mire de dimineata. O asteapta
    cu masina la poarta si n-o mai scapa din ochi toata ziua...
    211
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Se apropie 19 octombrie, ntelegea el, de aceea o pazeste. Se apropie 19 octombrie"
    , si amintise trezindu-se n
    noaptea aceea la sanatoriu. Se simtea transpirat, dar nu ndraznise sa cheme infir
    miera. si sterse cu mneca
    pijamalei broboanele de sudoare de pe frunte. A doua zi, desteptndu-se, ntlni cu mi
    rare muntii si padurea n
    fata ochilor, pe fereastra deschisa, si i se paru ca se trezeste dintr-un vis st
    rain, n care se ratacise din ntmplare.
    Ramase nemiscat, respirnd adnc aerul tare al muntelui. n camera mai erau doua patur
    i, goale. Probabil ca au
    murit nainte de venirea mea", si spuse el nseninndu-se.
    Cnd auzi clopotul pentru dejun, Biris rasufla usurat. si strnse hrtiile de pe masa,
    le ascunse n mapa si iesi din
    nou pe terasa. Soarele se naltase. Ctiva nori fumurii pluteau lenesi deasupra munt
    elui. Am sa-i scriu chiar
    astazi, si spuse, am sa-i scriu ca mi s-a interzis orice efort intelectual, ca mi
    se va face o noua operatie." Dar si
    dadu repede seama ca redactorul Farului Nostru nu-l va putea crede; aflase, deja
    , ca i se facuse operatia de
    thoracoplastie asta-iarna, cnd i se scosesera doua coaste. Am sa-i spun ca sunt ob
    osit. Sau, poate, am sa scriu
    despre altceva; am sa scriu despre Priveghiul."
    ntr-o duminica umeda si ploioasa de februarie, venise sa-l vada Stefan. Venise cu
    masina unui prieten. Ramasese
    o clipa, sovaind, n prag. Nu mai ma recunoaste", ntelese Biris, si zmbi.
    Te-ai ngrasa
    t, i spuse Stefan, arati
    foarte bine. El stia cum arata; se privea de mai multe ori pe zi n oglinda si se
    urmarea cum se schimba. Obrajii
    pareau acum umflati n pripa, oarecum artificial, si cnd rdea, barbia i se ngrosa ca
    o gusa. Stia, de asemenea,
    ct de mult chelise n ultimele luni.
    Te-ai ngrasat, repeta Stefan. Apoi, dupa o clip

    a, adauga:
    E si Catalina
    cu mine. A ramas jos, n hol. ntreaba daca poti s-o primesti si pe ea.
    Catalina intra cteva clipe n urma.
    N-am avut rabdare sa astept, spuse. Stiam ca ai
    sa ma primesti. I se paru
    schimbata, ntinerita. Ce frumos e la tine! exclama si se apropie de terasa. ncepus
    e sa ploua marunt si muntii
    erau ascunsi n ceata. Catalina privea peste padure, respirnd adnc.
    E cu Stefanescu", si spuse el, si ncepu sa rda. Stefan zmbi, putin ncurcat.
    Ma gndeam la Catalina, vorbi deodata. Ma ntrebam daca l-o fi ntlnit pe Stefanescu...
    L-am ntlnit, spuse Catalina, ntorcndu-se de la fereastra si asezndu-se pe marginea pa
    tului. Dar nu erai tu.
    Nu semana cu tine...
    Muntele e frumos ntotdeauna, ncepu stingherit Stefan, e frumos si cnd ploua, si cnd
    e ceata. Am stat cinci
    luni n muntii Maramuresului.
    Biris si baga mna sub saltea si trase o tabachera ieftina, soldateasca, de tabla.
    Are sa-ti faca rau, spuse Catalina privindu-l n ochi.
    MIRCEA ELIADE
    212
    ... Am fost concentrat acolo, n muntii Maramuresului, continua Stefan. Cnd si aprin
    se tigara, observa ca-i
    tremura putin mna si se enerva.
    Catalina continua sa-l priveasca; parca nu l-ar fi ascultat nici ea pe Stefan, v
    orbindu-le, cnd mai domol, cnd
    mai nsufletit, despre muntii Maramuresului. Era lnga el si nu-i venea sa creada; p
    arca n-ar mai fi fost ea.
    ntinerise, se schimbase. Din cauza lui Stefanescu", ntelese, si ncepu deodata sa rda.
    Stefan tacu, si-l privi
    adnc, nedumerit.
    De ce rzi? l ntreba.
    si trecu mna pe gura, peste obraz, ca sa-si potoleasca rsul. Catalina i lua tigara d
    intre degete si, ridicndu-se,
    se ndrepta spre terasa si o strivi pe ciment. Nici macar n-am fost curios sa aflu
    ce s-a ntmplat la 19 octombrie,
    si aminti el nca o data. N-o mai iubesc, n-o mai doresc. Poate sa faca ce vrea, sa
    se culce cu cine vrea. M-am
    vindecat. E aici, lnga mine, si parca nici n-ar fi."
    Parca acum seamana si mai mult cu Partenie, vorbi deodata Catalina reasezndu-se p
    e marginea patului.
    Biris si opri privirea asupra lui Stefan; nu parea tulburat. Ramasese n mijlocul c
    amerei, asteptnd parca sa
    continue.
    Era mai putin frumos ca el, dar era mai orgolios, continua Catalina cu un glas d
    epartat, ca si cum nu s-ar fi
    adresat nici unuia dintre ei. Era foarte orgolios. Nu s-a consolat niciodata ca
    l-a parasit logodnica.
    Dar tu, cnd l-ai cunoscut? ntreba cu un glas sugrumat.
    Simtise cum tot sngele i navaleste deodata n obraji. Vru sa bage din nou mna sub sal
    tea, sa-si scoata
    tabachera, dar Catalina se pleca spre el si-i prinse bratul. Apoi l trase ncet cat
    re ea si-i aseza ntreg bratul pe
    pulpele ei. Cnd vei avea placere, vino. Eu te astept n fiecare seara."
    Tu cnd l-ai cunoscut? rencepu el stapnindu-se. Nu mi-ai vorbit niciodata de el, nu
    mi-ai spus ca l-ai
    cunoscut.
    Catalina l privi cu o mare blndete si-i zmbi.
    L-am cunoscut mai bine numai cu cteva luni nainte de moarte, spuse cu acelasi glas
    departat. Cred ca era sa
    facem un mare amor unul pentru altul, ncepuse chiar sa scrie pentru mine o piesa
    de teatru...

    Bibicescu pretinde ca a scris-o pentru el, o ntrerupse Stefan, ca a scris-o ca so joace el.
    Catalina ntoarse capul, ca si cum ar fi vrut sa vada cine vorbise, apoi ridica di
    n umeri.
    A scris-o pentru mine, continua cu o stapnita fervoare. Mi-a marturisit-o chiar e
    l. Mi-a spus: M-am gndit la
    tine aseara, cnd am nceput piesa. Si i-am gasit un titlu frumos, care spune tot: P
    riveghiul..."
    Nu stii nimic altceva? ntreba Stefan tragndu-si scaunul si asezndu-se n fata ei, lnga
    pat. Nu stii daca a
    terminat-o?
    213
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Nu stiu, vorbi Catalina. Nu cred ca a terminat-o. Mi-ar fi placut s-o joc eu, ad
    auga dupa o clipa, visatoare.
    Dar nu mi-ai vorbit niciodata despre el! izbucni Biris, tragndu-si bratul si ncercn
    d din nou sa-si vre mna
    sub saltea, dupa tabachera. Stiai ct de mult ma intereseaza Partenie si nu mi-ai
    vorbit niciodata de el!
    Catalina zmbi si-l privi lung. l privi cum scoate tabachera, o deschide, si alege o
    tigara si o rasuceste nervos
    ntre degete. E absurd! mi tremura mna, ntelese el. A observat si ea ca-mi tremura mna.
    "
    Era ct pe-aci sa facem un mare amor, ncepu Catalina cu acelasi glas detasat, care
    parca venea de departe.
    Ne ntlneam ca doi studenti ndragostiti n salile de expozitii, prin parcuri, serile.
    Era zapada. Ningea tot timpul.
    Era n ianuarie, spuse Stefan. A nins tot timpul, n ianuarie.
    Spunea ca are mare nevoie de mine, continua Catalina, absenta. Spunea ca numai e
    u l-as putea mpaca din
    nou cu viata. Cred ca era foarte orgolios.
    Se opri si paru deodata ostenita, mbatrnita.
    i era totusi frica de ceva, rencepu. Spunea ca are mare nevoie de mine... Spunea c
    a era fericit ca ma
    ntlnise...
    mi pare rau ca nu l-a ntlnit pe Bursuc! exclama Biris cu un zmbet crispat, naltndu-si
    capul pe perna. Nu
    pe Anisie, nu pe Stefanescu; astia nu erau personaje pentru el. Pe Bursuc trebui
    a sa-l ntlneasca ( Ma,
    platonicianule, ma idealistule, tu nca n-ai nteles ca orice femeie e curva!...") B
    ursuc era omul lui! repeta el cu
    un glas gros, nfundat. Pe Bursuc trebuia sa-l ntlneasca!...
    Catalina l privi din nou, lung, zmbind. Stefan si trase scaunul mai aproape de pat,
    asteptnd.
    Si-apoi, ntr-o buna zi, a urmat ce-a urmat...
    Bursuc ar fi fost omul lui! repeta rezemndu-si capul de perne. Stinse tigara pe j
    umatate fumata pe capacul
    tabacherei. Se simtise deodata
    vlaguit pna la maduva. ncerca sa nchida ochii, dar i redeschise repede, aproape cu s
    paima, si privi tavanul. Nu
    era nici o pata fumurie acolo. Era un tavan alb, imaculat.
    Ce spuneai ca a urmat? ntreba Stefan.
    Ce stiti si voi, rencepu Catalina cu un glas ferm, indiferent. L-au mpuscat...
    As putea scrie despre Priveghiul", si spuse Biris rentorcndu-se n camera si oprindu-s
    e n fata oglinzii ca sa-si
    controleze nfatisarea. si trecu mna peste crestet, si-si potrivi cravata. As putea s
    crie despre enigma
    Priveghiului; as putea povesti ce stiu, ce-am auzit."
    Sa nu crezi cumva ca insom
    niile mele de-atunci...,
    ncepuse odata Viziru, mai de mult. Era dupa ntlnirea de la Ileana; dar nu-l asculta

    se, nu stia ce-i spusese n


    fraza aceea lunga, plina de rezerve,
    MIRCEA ELIADE
    214
    de revelatii pe jumatate voalate.
    N-a crezut, i spusese Ioana. L-am mintit degeab
    a...
    Cobor mai linistit n sala de mese. Alaturi de tacmul lui l astepta corespondenta; ul
    timul numar din Farul
    Nostru si o scrisoare de la Viziru. Ii spunea ca va ncerca sa-l vada la nceputul l
    ui aprilie, nainte de a pleca la
    Londra. ( E razboi! si aminti brusc Biris. Ce cauta la Londra?") l ruga sa-i scrie, n
    orice caz, daca vrea sa-i
    aduca ceva de la Londra. Va ramne acolo cteva saptamni, iar la ntoarcere, n mai, va v
    eni sa-l vada la
    Moroeni cu Ioana. Dar scrisese la nceput Ileana; i stersese apoi numele si scrises
    e deasupra, foarte distinct,
    Ioana.
    VII
    La 10 Mai era receptia la Legatie. Dupa slujba de la biserica greceasca, Stefan
    pleca pe jos, cu ctiva colegi din
    comisie, spre Belgrave Square. Cu o jumatate de ceas nainte aflase ca s-a dezlant
    uit atacul german asupra
    Frantei, Belgiei si Olandei. Traversa Hyde Park fara sa scoata un cuvnt, ascultnd
    comentariile din jurul lui.
    Ministrul primea pe oaspeti n pragul salonului. Nu parea preocupat. Stefan se ndre
    pta spre grupul unde zarise
    pe atasatul militar, cnd, traversnd salonul, dadu cu ochii de Antim si de Vadastra
    . Stateau amndoi aproape de
    fereastra, cu un pahar de sampanie n mna, foarte solemni.
    ntr-o dupa-amiaza, cteva saptamni dupa ce parasise clinica, ducndu-se sa-l vada pe A
    ntim, l zarise pe
    Vadastra cobornd repede scarile. l recunoscuse de departe, cu toate ca nu-l mai ntln
    ise de vreo trei ani. l
    recunoscuse dupa mersul lui hotart, dupa cum si tinea capul. Vadastra trecuse pe ln
    ga el fara sa-l vada.
    Cum l-ati cunoscut? ntrebase pe Antim.
    Tot asa ca si pe dumneata; n tren. Mi-a placut ca stie latineste. E un lucru rar,
    sa stii, astazi, latineste.
    Apoi l privise cu un zmbet ascuns, complice.
    Pentru multa lume e nca un secret, adaugase, dar dumneata esti acum de-al casei,
    dumitale ti pot spune. Stii
    ca eu am o nepoata, Irina, fata soru-mii Gherghina, pe care ai ntlnit-o ntr-o zi ai
    ci. Irina asta e o fata curioasa.
    Traieste mai mult pe la biserici si pe la azilurile de batrni. A pascut-o gndul sa
    intre la manastire, dar n-a lasato
    maica-sa. E singurul ei copil... Ce sa-i faci? Noi, ceilalti, suntem att de pacat
    osi, nct s-a ndurat Dumnezeu
    sa ne trimita n familie si un suflet curat, sa se roage pentru pacatele noastre.
    Se ntrerupse ca sa poata rde n liniste.
    MIRCEA ELIADE
    216
    Ce sa mai lungim vorba? ntr-o buna zi a vazut-o Vadastra si i-a cazut cu tronc. E
    drept, fata are zestre si e
    destul de frumoasa. Dar si ea, din cti tineri a vazut, numai pe el l-a placut. Sp
    une ca e un om nefericit, care are
    nevoie de sprijinul ei. Si cum i-a placut si maica-sii, ca altminteri e un baiat
    cultivat, cu situatie, cred ca lucrurile
    sunt ca si aranjate... Dupa cum vezi, e o casatorie din dragoste si din sacrific
    iu...
    Stefan se ndrepta spre fereastra, facndu-si loc prin multime si zmbindu-le de depar

    te. Vadastra astepta cu


    paharul de sampanie n mna, rigid si solemn, fara sa priveasca nicaieri. Cnd se apro
    pie Stefan, Antim ncerca
    sa ntoarca privirile, prefacndu-se ca nu-l vede.
    Cnd ati sosit? l ntreba Stefan. Antim i ntinse mna cu raceala.
    Alaltaieri, spuse. Da-mi voie sa-ti prezint pe domnul avocat Vasilescu-Vadastra,
    adauga.
    Din vedere, ne cunoastem de multa vreme, spuse Stefan. Vadastra si fixa monoclul
    negru n orbita si-l privi.
    Mi se pare si mie, spuse, apoi ntoarse capul spre usa. Intra tocmai atunci un gru
    p de ofiteri englezi.
    Si... chestia care va interesa? ntreba din nou Stefan cobornd glasul. Ca si cum nar fi auzit, Antim ntoarse
    si el capul spre usa.
    Sunt ofiteri de Stat-Major, i sopti Vadastra. Celalalt, cu parul carunt, e atasat
    militar. L-am cunoscut dupa
    cum saluta...
    Cteva zile nainte de plecare, Ioana intrase n biroul lui.
    A venit domnul profesor Antim. Vrea sa-ti vorbeasca. Spune ca e ceva important s
    i urgent...
    Venea pentru ntia oara sa-l vada.
    Am venit ntr-o graba, vorbi Antim, asezndu-se ostenit pe scaun. Am venit sa-ti cer
    un mare, un foarte mare
    serviciu... Sa nu spui nu. Numai dumneata mi-l poti face...
    Rasufla anevoie. Parea tulburat.
    Ti-am vorbit de mult despre, ca sa spun asa, secretul vietii mele, ncepu pe un to
    n confidential. Ti-am spus ca
    asteptam o capodopera ca sa-mi completez colectia. Nu ti-am spus nsa despre ce ca
    podopera e vorba. Nici
    macar nu ti-am dat a ntelege. Asa am procedat cu toti amicii mei... Am fost silit
    sa procedez astfel, ca sa nu fiu
    descoperit. Toti se gndeau la o pnza din scoala impresionista franceza sau la un m
    are pictor romn, caci mi
    cunosteau preferintele... Adevarul este altul si e teribil: perla pe care o aste
    ptam
    si pe care, de cteva
    saptamni, am dobndit-o,
    e un Rubens! Un Rubens veritabil, iar nu o copie de atelie
    r, dupa cum credeau
    mostenitorii care mi l-au vndut! Caci, am uitat sa-ti spun, pndeam pnza aceasta de
    douazeci si opt de ani.
    217
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Era a unui cunoscut al meu, care o mostenise si el prin familia nevesti-sii, de
    la un baron austriac. De o suta de
    ani, tabloul trecea drept o copie sau opera unui elev. Eu m-am convins, de mult,
    ca e un Rubens veritabil. Am
    studiat problema ani de zile, fara ca cineva sa bage de seama. Devenisem cel mai
    mare specialist n Rubens din
    Europa orientala si nici macar nu ndrazneam sa-mi arat stiinta asta cuiva! Sunt f
    oarte mndru de aceasta
    capodopera de perfidie, pe care am desavrsit-o timp de douazeci si opt de ani!...
    Izbucni ntr-un rs scurt, viclean, care-i nsufleti din nou ntreaga figura. Parca i tre
    cuse ca prin farmec oboseala.
    n sfrsit, ce sa mai lungesc vorba, continua Antim, la 9 martie am pus mna pe tablou
    , platind o suma
    derizorie. Si de acum nainte, ncepe o alta taina. Si am sa te rog sa o pastrezi pe
    ntru dumneata. Ai sa ntelegi
    imediat de ce. Eu nu vreau sa se dea sfoara n tara ca posed un Rubens veritabil.
    Mi-e teama ca nu l-as putea
    pastra. Mi-l vor cere pentru Palat, sau poate m-as simti chiar eu obligat sa-l c
    edez unui muzeu, pe o suma

    ridicola; caci se cheama ca sunt si eu patriot! Pe de alta parte, eu nsumi n-am c


    e face cu un Rubens. Nu-i de
    nasul meu. Si nici macar nu intra n compartimentele colectiilor mele. Vreau sa-l
    vnd. Dar nu aici, ci n
    strainatate. Un Rubens veritabil se poate vinde astazi cu sume fantastice, cu ze
    ci de mii de lire sterline. ti dai
    seama ce nseamna asta n lei prosti, de-ai nostri? Ce nseamna ea pentru viitorul col
    ectiei mele? Dar ca sa-l pot
    vinde trebuie sa am girul unui expert european. Am auzit de unul, celebru, de un
    englez de la National Gallery...
    Si acum vin la marele serviciu pe care te rog sa mi-l faci...
    Tacu o clipa, privindu-l gales si cu nteles, si-si apropie scaunul de el.
    Am auzit ca dumneata pleci la Londra, spuse. E adevarat?
    Plec saptamna viitoare. Negociem un mprumut... Dar nu vad cum ti-as putea fi de fo
    los, se grabi Stefan sa
    adauge, ncurcat.
    Stai nitel,,l ntrerupse Antim, ca-ti spun eu ndata. Eu nu pot trimite tabloul la Lo
    ndra si nici nu-l pot lua cu
    mine, acum, pe vreme de razboi. n plus, nca nu am viza engleza. O astept, nsa, de l
    a o zi la alta. Dar lucrul
    delicat este transportarea pnzei. Si iata ce m-am gndit. Dumneata ai curier diplom
    atic, caci pleci n misiune
    oficiala. Eu ti nfasor pnza frumusel si o treci ntr-una din valizele dumitale. Iar cn
    d ajung la Londra, ma
    descurc eu. Am eu mijloacele mele...
    mi pare extrem de rau, domnule profesor, ncepu Stefan.
    Antim l privi cu o mirare nspaimntata si-l ntrerupse naltnd palma n aer.
    Nu m-ai nteles bine. Eu nu-ti spun ca trebuie s-o treci neaparat dumneata. O poti
    pune n curierul
    diplomatic. Asta cred ca se poate. Si, evident, voi avea grija sa rasplatesc pe
    cel care mi-o trece, dupa cuviinta...
    MIRCEA ELIADE
    218
    Stefan tacu, ncurcat, cteva clipe, apoi spuse, ncet:
    Imposibil!... Mie, cel putin, mi-e imposibil s-o fac...
    Dar de ce, ma rog? ntreba enervat Antim.
    Sunt functionar al Ministerului Economiei Nationale. Un tablou de valoare reprez
    inta un bun al Statului. Cemi
    cereti sa fac eu, echivaleaza cu un trafic de valuta n stil mare...
    Ei, si dumneata! se scandaliza Antim. Stii bine ca nu e trafic de valuta! ti cer
    doar un serviciu prietenesc, asa
    cum se obisnuieste ntre oameni civilizati...
    Mi-e imposibil! spuse Stefan zmbind. Antim ncepu sa-si frece nervos minile.
    Am venit la dumneata pentru ca evenimentele se precipita, vorbi el. Au debarcat
    acum n Norvegia. Zilele
    acestea pot ncepe luptele pe frontul francez. Trebuie sa plec si sa ma ntorc ct mai
    e vreme. Si acum e
    momentul ideal. Dumneata n misiune, eu cu viza promisa...
    Tacu iar, privind catre Stefan, lung, ntrebator.
    mi pare rau ca te-am deranjat, spuse el deodata ridicndu-se de pe scaun. Contez nsa
    pe discretia dumitale,
    adaugase ajungnd n fata usii...
    Vadastra si fixa din nou monoclul negru si se ntoarse spre Antim.
    Doamna aceea care a intrat acum, spuse, este cea mai mare ziarista americana. O
    cunosc.
    mi pare bine ca ati sosit, ncepu din nou Stefan. Si probabil ca chestiunea aceea c
    are va interesa...
    Totul s-a aranjat, spuse Antim fara sa-l priveasca.
    S-a aranjat n conditiile cele mai favorabile cu putinta, ncepu Vadastra ridicndu-si
    brusc fruntea. Datorita

    relatiilor pe care le am cu Ministerul de Externe...


    Dar n acea clipa, din rndurile din fata cineva facu un semn. Toate convorbirile am
    utira deodata.
    Traiasca Regele! auzi Stefan glasul ministrului. Asistenta repeta n cor:
    Traiasca Regele!
    ... Datorita relatiilor pe care le am cu personalitati importante din Ministerul
    de Externe, continua Vadastra,
    am izbutit acest tur de forta n mai putin de doua saptamni: sa fim amndoi trimisi l
    a Londra cu ordin de
    misiune!...
    l privi triumfator, apoi sorbi din nou, solemn, din paharul cu sampanie.
    E adevarat, spuse Antim, si un zmbet orgolios i lumina o clipa figura. Suntem aici
    n misiune oficiala!...
    Mi s-a oferit chiar un curier diplomatic, continua Vadastra, dar am refuzat eu.
    Ce-aveam nevoie de curier
    diplomatic? Ar fi fost imprudent. Prea mare
    219
    NOAPTEA DE SNZIENE
    raspundere... Dar, va rog sa nu ma ntrebati mai mult, pentru ca n-am sa va pot sp
    une, adauga el. Tot ce va pot
    destainui este ca e vorba de o misiune dintre cele mai delicate. Am sa va rog, c
    hiar, sa fiti foarte discret. Am
    informat pe ministru ntr-o lunga audienta secreta, chiar n seara sosirii noastre.
    Dar n-am primit nca
    dispozitiuni amanuntite. Nu va pot spune nimic altceva... Lumea ncepea sa se scur
    ga catre sufragerie.
    ... Au dobort deja o suta de avioane nemtesti, auzi Stefan pe cineva alaturi de e
    l. S-a anuntat adineauri la
    radio...
    Unde locuiti? ntreba Stefan.
    Deocamdata la hotel Rembrandt, lnga Legatie, spuse Vadastra cobornd putin glasul.
    Dar asta numai
    deocamdata. Avem planuri mari. Nu va putem spune mai mult, ntelegeti si dumneavoa
    stra de ce...
    Trecuse sa-i vada chiar a doua zi. La hotel Rembrandt i se raspunse ca au plecat
    fara sa-si lase adresa.
    De altfel nu mai sunt la Londra, i spuse n acea saptamna atasatul militar zmbind cu n
    teles. Sunt n
    misiune..
    Acordul economic a fost semnat n plina campanie a Frantei. Membrii comisiei au ma
    i putut lua avionul pentru
    Paris. Dar expertul care trebuia sa verifice primele transporturi si amna mereu so
    sirea si Stefan fusese
    nsarcinat sa-i tina locul. Cteva saptamni fusese necontenit pe drumuri. Cnd trecea p
    e la Legatie nu uita sa se
    intereseze de Vadastra.
    L-am vazut alaltaieri, i spuse odata atasatul militar cu acelasi zmbet misterios,
    dar cred ca n-a stat dect
    cteva ceasuri. Nu locuiesc la Londra...
    La mijlocul lunii iunie Ministerul Economiei anunta ca expertul nu mai vine. Ste
    fan fu nsarcinat sa accelereze
    transporturile de camioane si material sanitar, singurele care mai aveau sanse s
    a ajunga la Constanta. Se instala
    pentru zece zile la Birmingham. La ntoarcere, ministrul l chema n biroul lui.
    ti dau o veste buna, i spuse. Nu mai pleci n tara. Rami cu noi. Ai fost numit secret
    ar economic n locul lui
    Magheru, care a fost transferat la Berna...
    l vazu pe Stefan ca sovaie si adauga:
    Stiu la ce te gndesti, dar n-avea nici o grija. ti aducem familia cu avionul. i adu
    cem n cteva zile, prin

    Ankara. Telegrafiaza acasa si spune-le sa se pregateasca de drum...


    Mai stiti ceva de Vadastra si profesorul Antim? ntreba deodata Stefan. Ministrul
    nu raspunse imediat. Se
    multumi sa-l priveasca, jucndu-se cu
    un coupe-papier si rasucindu-se ncet n fotoliu.
    i cunosti bine? l ntreba trziu.
    MIRCEA ELIADE
    220
    221
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Doar pe profesorul Antim. E un colectionar. Si stiu ca au venit aici n misiune.
    Nu-mi dau bine seama ce e cu ei. Au venit amndoi cu pasapoarte de serviciu. Au pr
    imit, la nceput, si o
    suma de bani. Dar n-am avut nici o indicatie precisa asupra misiunii lor. Vadast
    ra mi-a dat a ntelege ca e trimis
    de Serviciul Secret, dar parca nu-mi vine a crede. Mi-a lasat impresia unui exal
    tat. Dar, oricum, fii prudent...
    Venea de-atunci n fiecare zi la Legatie.
    Nici o veste, i spunea uneori atasatul militar. Nu s-au ntors.
    Si zmbea cu tlc, fara ca Stefan sa poata ntelege daca glumeste sau e ntr-adevar vorb
    a de un secret.
    nca putina rabdare, i spunea ministrul. Mai sunt unele dificultati. Nu s-au restab
    ilit complet cursele de
    avion. Pna la Cairo se mai gasesc locuri; dar ntre Cairo si Barcelona, si mai ales
    n avionul Lisabona-Londra,
    imposibil de gasit, pentru moment...
    ntr-o dimineata cumparase ziarul si, deschizndu-l, ncremeni n mijlocul trotuarului;
    Sovietele cereau prin
    ultimatum cedarea Basarabiei. Cineva l apuca de brat si Stefan si ridica speriat p
    rivirile din ziar. Era Vadastra.
    Parea neobisnuit de surescitat.
    Ati auzit? ntreba el.
    Se apropie, privindu-l aspru, aproape amenintator.
    Mine are sa ne vina rndul la toti, continua ridicnd tonul. Asa se ntmpla daca nimeni
    n-are grija de noi,
    daca suntem lasati, n plin razboi, fara cea mai elementara protectie!
    Dar ce s-a ntmplat?!
    L-au arestat azi-noapte pe profesorul Antim!... Dar am sa fac un scandal! adauga
    el ridicnd amenintator
    degetul. Am sa telegrafiez primului-ministru. Am sa protestez prin ziare!... Si
    am sa cer rechemarea ministrului,
    daca nu se intervine imediat pentru eliberarea unchiului meu!...
    E razboi, spuse Stefan. S-o fi facut vreo confuzie. Poate la ora aceasta domnul
    profesor a fost deja eliberat...
    n orice caz eu am sa protestez! l ntrerupse Vadastra. Am venit aici n misiune oficia
    la... Am sa cer
    ministrului sa protesteze n termenii cei mai energici...
    Nu stiu daca are sa va primeasca, spuse Stefan. Nici macar nu stiu daca este la
    Legatie. n urma ultimatumului
    sovietic...
    Ce ultimatum? ntreba Vadastra ncruntndu-se.
    Ne cer sa ne retragem din Basarabia n trei zile.
    A! facu Spiridon. Era de asteptat. Eu prevazusem de mult asta... Tacu, putin ncur
    cat, frecndu-si minile.
    Credeti ca o sa-l elibereze? ntreba el dupa o lunga pauza, cu un glas mai potolit
    . Credeti ca e la mijloc
    confuzie?
    Probabil. Vorbiti cu consulul general. Are sa intervina dnsul... Dar, adauga, nu
    banuiti motivul arestarii?
    Va dau cuvntul meu de onoare ca nu banuiesc nimic, vorbi solemn Vadastra. Am sosi

    t acum cteva zile la


    Londra. Am fost mereu plecati...
    Poate tocmai din cauza asta...
    Dar de ce? exclama el indignat. Daca Anglia e n razboi, nu mai e voie sa circuli
    cu trenul?... Noi n-am fost n
    plimbare! Am avut treburi!...
    Si apoi, dupa ce-si roti privirile n jurul lui, se apropie de Stefan si-i lua bra
    tul.
    Stiu ca sunteti si dumneavoastra n secret, spuse foarte ncet. E vorba de Rubensul
    nostru. Am cautat un
    expert. Cel de la National Gallery e n America. Si a trebuit sa fim foarte pruden
    ti, foarte discreti, ntelegeti
    dumneavoastra de ce... Din fericire, adauga stergndu-si fruntea, afacerea e ca si
    ncheiata. Tabloul a fost
    autentificat si am gasit si cumparator. Nu vom ncasa suma la care ne gndeam la ncep
    ut dar, n orice caz, am
    facut o afacere excelenta. Problema e, acum, ce facem cu banii! De aceea nici nam ncheiat nca trgul. Mai
    asteptam. N-avem nici un motiv sa ne grabim. Cu ct trece timpul, cu att preturile
    tablourilor clasice se vor
    urca...
    Stefan nu izbutise sa asculte tot timpul. si amintise brusc de un fost coleg de U
    niversitate, Chelariu, profesor la
    Chisinau. Aflase, anul trecut, ca sotia i mai nascuse un copil; al cincilea. si cu
    mparase o mica vie, lnga
    Chisinau, si si instalase acolo o parte din biblioteca. i spusese odata ca se ocup
    a de acelasi subiect pe care si-l
    alesese ca teza de Licenta: vechiul drept romnesc... n trei zile, preciza ultimatu
    mul, trupele se vor retrage din
    Basarabia, lasnd intacte toate instalatiile militare, industriale si administrati
    ve...
    ... Si acum, continua Vadastra, sa va dau si o veste buna. Am primit-o mai de mu
    lt, dar am tinut-o secreta. n
    curnd voi fi tata...
    Felicitarile mele!
    Multumesc. Dar, stiti, eu eram de mult informat asupra acestui eveniment fericit
    !... Voiam sa va facem o
    surpriza, dumneavoastra, tuturor romnilor din Londra. Dar cum nu sunt sanse sa pl
    ecam curnd, m-am gndit ca
    va pot spune... Sper ca va fi un baiat, adauga el ncruntndu-si usor sprncenele.
    O sa cedam, auzea Stefan n jurul lui. Ce putem face? suntem o tara mica..." Chelar
    iu se ocupa de vechiul drept
    romnesc. Drept romnesc... Nu cred ca au sa-l tina mult, vorbea cineva. A fost doar
    o confuzie; are sa-i dea
    drumul." Dar sotia dumitale? l ntreba. Ridica din umeri; nca nu s-au restabilit lin
    iile aeriene. Ioana i
    telegrafiase prin cifrul ministerului: Imposibil
    MIRCEA ELIADE
    222
    223
    NOAPTEA DE SNZIENE
    prin Cairo; ncearca sa obtii locuri prin Lisabona."
    Ma duc la Foreign Office, i sp
    usese ministrul; mi-au
    fagaduit sa-mi opreasca locuri n avionul de Lisabona. Apoi, n seara urmatoare, l ch
    emase. Era mai palid, dar
    parea calm.
    Am fost rechemat, i spuse. Ma asteptam la asta. Evident, nu ma ntorc.
    Eu cred ca democratiile
    cstiga, nu mai are sens sa ne punem problema...
    Aseara l-au eliberat pe Antim, auzi el. A fost o confuzie. S-au stabilit la Lond
    ra, i spusese atasatul militar.

    Parca nu mai zmbea; parea preocupat.


    Vine rndul Transilvaniei, spunea. O sa cedam.
    Am tinut degeaba
    cincisprezece divizii pe frontiera, aproape doi ani de zile... Dumneata, care te
    interesezi de istoria
    contemporana, i rpusese ministrul ( Cu dumneata e altceva, spunea Biris. Dumneata e
    sti casattr.t ?i esti
    probabil fericit n casatorie. Pe dumneata nu te intereseaza istoria. Dumneata ai
    dori ca toate lucrurile sa stea pe
    loc, sa mpietreasca asa cum le-ai apucat dumneata, pentru ca esti fericit si esti
    mpacat si ai vrea ca Timpul sa nu
    mai curga...), dumneata care te interesezi de istoria contemporana, spusese mini
    strul, ia citeste asta. O notita
    subliniata cu rosu, ntr-un jurnal: anunta ca lupii din Gradina Zoologica ncepusera
    sa-si sape gropi. si sapau
    vizuinele foarte adnc n pamnt. Se pregatesc si ei de asediu... Apoi l ntrebase. Ce m
    i e pe la Legatie?
    Cum va mpacati cu noul dumneavoastra sef, nsarcinatul cu afaceri?
    L-am rugat sa in
    tervina din nou la
    Foreign Office, sa obtina locurile pentru sotia mea... ( Pe dumneata, evident, to
    ate lucrurile acestea nu te
    intereseaza, dumneata esti casatorit, si esti probabil fericit n casatorie... Sun
    t fericit, spusese el. Dar nu cred
    ca e asta, nu cred ca numai pentru ca sunt fericit n casatorie ncerc sa nu ma las
    confiscat de istorie, ncerc sa ies
    din Timp...
    Ce vrei sa spui? l ntrerupsese Biris. Ce nseamna propozitia asta monstr
    uoasa: sa iesi din timp?
    Odata, cnd eram mic, ma ntorceam acasa ntr-un car cu fn. Asta se petrecea la via noa
    stra, de lnga
    Rmnicul Sarat. Adormisem si m-am trezit deodata singur n carul cu fn
    si deasupra me
    a erau numai stele.
    Erau numai stele. Si parca totul se oprise pe loc. Parca timpul nu mai curgea. N
    u erau dect stele. Toate
    acestea nu nseamna nimic, spusese Biris. Emotii naive, infantile, fara absolut ni
    ci o semnificatie... Asta se
    ntmpla de mult, n strada Macelari; nu erau nca prieteni, nu se tutuiau; Biris nu afl
    ase atunci de camera
    Samba. Altminteri i-ar fi spus:
    ncerci sa reintegrezi o stare edenica, infantila.
    Sa iesi din timp ar nsemna
    pentru dumneata rentoarcerea la carul cu fn al copilariei sau la camera interzisa
    de la etajul II... Ti-am spus
    asta, continuase Stefan, ca sa-ti dovedesc ca stiam ca timpul se poate opri pe l
    oc nca de cnd eram copil. N-a
    fost nevoie sa astept casatoria mea fericita ca sa descopar lucrul asta...
    Stefan, ce se ntmpla cu tine? l ntrebase anul trecut Biris. Ce se ntmpla cu Ileana si
    cu tine? Tu esti un
    om fericit; ai avut acest mare noroc de a-ti iubi sotia...
    O iubesc si acum spus
    ese, mi iubesc chiar foarte mult
    sotia...)
    Am putea veni prin Elvetia, i telegrafiase Ioana. Opreste locuri n avionul de la Li
    sabona."
    Sunt dezolat,
    draga Viziru, spunea nsarcinatul cu afaceri, dar trebuie sa ai rabdare. Mine ma du
    c din nou la Foreign Office...
    Venim prin Elvetia", i telegrafiase din nou Ioana...
    Am sa ma duc n Elvetia, spunea
    n dimineata aceea de
    martie Ileana, ma invita Valkyria la Lausanne; a mostenit o matusa foarte bogata
    . Am sa ma duc sa stau la ea.
    Am auzit, de altfel, ca si tu pleci la Londra. Doar pentru cteva saptamni, ncheiem
    un acord economic. Cel
    mai trziu la mijlocul lui mai sunt napoi. Nu pleci pna nu ma-ntorc, nu e asa? te ro
    g foarte mult sa nu pleci...

    Ileana l privise lung si zmbi.


    Mi-e peste putinta sa te nteleg, spuse. Mi se pare u
    neori ca visez, ca vorbesc
    cu tine n vis... Era mbracata cu un taior gri si avea un buchetel de violete la bu
    toniera. 23 martie; si amintea
    foarte bine ziua. Era nnourat, batea un vnt rece. Primavara parea ndepartata.
    Drle d
    e guerre, spusese
    Ileana, surprinzndu-i privirile furisate catre chioscul cu ziare, unde un baietas
    , sosit cu bicicleta, tocmai
    descarca editiile de amiaza. Nu se ntmpla nimic... As vrea sa te mai ntreb ceva, nce
    puse el trziu,
    apropiindu-se de casa. Probabil ca ghicesti si tu ce vreau sa te ntreb... Ileana i
    lasase brusc bratul si ntoarse
    capul: Stefan, te rog! Avea un glas neasteptat de dur si privirile i erau reci, t
    aioase. Te rog! daca vrei sa
    ramnem nca prieteni...
    Atunci intra sfios Antim, purtnd sub brat o servieta. mbatrnise peste masura n cele
    trei luni de cnd nu-l mai
    vazuse si parea speriat.
    mi pare foarte rau ca n-am mai venit sa te vad, spuse nchiznd cu grija usa. n dumnea
    ta am toata ncrederea.
    Dumneata esti un om cinstit...
    Privi banuitor n jurul lui, ca si cum s-ar fi temut sa nu-l auda cineva.
    M-am bucurat aflnd ca n-ati fost retinut la politie, spuse Stefan. Probabil ca a
    fost la mijloc o eroare.
    Antim se aseza pe fotoliul din fata biroului.
    Eroare! exclama el cautndu-si batista sa-si stearga fruntea. Parca englezii arest
    eaza vreodata oamenii din
    eroare? Nu prea se joaca ei cu arestarile. Eu am fost arestat pentru spionaj! Nu
    mi-au spus-o n fata, dar mi-au
    dat a ntelege. Am avut norocul ca m-a anchetat un om fin, frantuzit, si avnd si el
    mare slabiciune pentru
    anticari... A fost un denunt...
    si lua servieta de pe birou si si-o aseza pe genunchi.
    Ma tot ntreb cine ar fi avut interesul sa ma denunte ca spion, adauga el, si ridi
    ca brusc ochii ca si cum ar fi
    vrut sa surprinda vreo miscare pe figura lui Stefan. Spion! repeta cobornd deodat
    a glasul, cu nteles.
    Probabil ca de aceea nu se gasesc locuri n avionul de la Lisabona. Suntem toti sus
    pectati. Romnia a renuntat
    la garantii, a trecut de partea Axei. De-acum nainte ne garanteaza Hitler. De ace
    ea am abandonat Basarabia.
    Chelariu studia vechiul drept romnesc... Drept romnesc..."
    MIRCEA ELIADE
    224
    Nu spui nimic? l ntreba Antim.
    mi astept sotia, vorbi deodata Stefan, cu nsufletire. De o luna de zile astept sa
    capete locuri n avionul de la
    Lisabona...
    Nu se mai gasesc locuri, spuse Antim. Am vrut si noi sa plecam, mai de mult, dar
    nu se mai gasesc locuri...
    Sau nu vor sa ni le dea... Am ramas prinsi aici, ca niste soareci n cursa... Ca n
    iste soareci, adauga el cobornd
    din nou glasul.
    Privi n jurul lui parca tot ar fi cautat ceva.
    Ma tot ntreb cine ar fi avut interesul sa ma denunte, ncepu. Inspectorul care m-a
    anchetat...
    In acea clipa se auzi alarma aeriana si Antim sari n picioare.
    Aveti un adapost solid la Legatie? ntreba strngndu-si servieta sub brat.
    Este unul, dar nu prea solid. Dar pna acum noi nu prea coboram cnd se da alarma. A
    ti vazut, nu prea

    bombardeaza.
    Nu trebuie sa te joci cu soarta! exclama Antim. Unde spuneai ca e adapostul? Sau
    poate cobori si dumneata
    cu mine...
    Eu zic sa mai asteptam, domnule profesor, propuse Stefan. Poate ca avioanele nu
    se ndreapta catre noi. Daca
    auzim tunurile din Hyde Park ,coborm...
    Antim se reaseza pe scaun, numai pe jumatate linistit.
    Mi-a spus domnul Vadastra ca ati gasit cumparator pentru tablou si m-am bucurat.
    Cnd l-ai vazut pe Spiridon? ntreba Antim cu o speriata mirare.
    Venise la Legatie n ziua cnd v-au arestat, ca sa protesteze.
    Hm! Se afla si el n treaba...
    Apoi se ntrerupse, cu urechea la pnda.
    Mi s-a parut mie sau am auzit tunul? ntreba.
    Vi s-a parut. Dar daca aveti vreun presentiment, mai bine coborti n adapost. n ches
    tiunile acestea, fiecare
    trebuie sa se conduca dupa inspiratie...
    Antim si scoase din nou batista si se sterse pe frunte.
    Am ajuns nervos de la o vreme, spuse. Nu ma mai recunosc...
    De ce nu plecati din Londra? Duceti-va undeva la tara... Acolo n-ati avea nici o
    grija...
    M-am gndit de mult la asta, dar mi-e frica, vorbi Antim cobornd glasul. Mi-e frica
    sa ma nfund ntr-un sat
    cu comoara asta la mine, si arata servieta. D-aia nici nu vreau, nca, sa-l vnd. Ce
    sa fac cu banii? Nu pot sa-i tin
    la mine
    iar daca-i pun la banca, acolo ramn. De la o zi la alta i blocheaza. Asa s
    pun toti. Cel putin aici, la
    Londra, ma simt mai n siguranta... L-as depune la
    225
    NOAPTEA DE SNZIENE
    o banca, ntr-un safe, adauga el dupa o scurta pauza, dar daca mi-l retine? sau da
    ca arde banca ntr-un
    bombardament?! Tot e mai bine sa-l port cu mine... ncepura sa se auda, destul de
    distinct, bateriile din Hyde
    Park. Palind, Antim se ridica n picioare.
    Vazusi cum te pacali inspiratia dumitale? spuse n soapta. Sa ne grabim!... Stefan
    cobor si el, sa-i arate
    drumul spre adapost.
    Sa nu-i spui lui Spiridon ca te-am vazut. Fa-te ca nu stii nimic de mine... Tacu
    ngndurat. Nu se mai auzeau
    tunurile.
    Baiatul asta e cam nebun, adauga. Nu stiu ce i-a mai intrat n cap. Zice ca are pr
    esentimente funeste. Ca pe
    aici au sa ne ramna oasele. Si ca ar trebui sa ne facem testamentele...
    Dnsul, ca avocat, se gndeste la toate posibilitatile. Antim se opri brusc, n mijloc
    ul scarii.
    Dar eu nu mi-l fac! Ar fi semn rau.
    Ar fi trebuit sa-l ntreb despre doamna Zissu", si aminti Stefan dupa ce se desparti
    se de Antim.
    Daca vrei, sa
    vorbim despre altceva, spusese Ileana. Acum ctiva ani, cnd te-am cunoscut, mi vorbe
    ai de Vasilescu-Vadastra
    si de marea lui dragoste, doamna Zissu...
    Nu stiu daca a fost marea lui dragoste
    , o ntrerupsese. Nu stiu cine a
    fost... Vorbeste-mi despre ea, sau despre Vadastra, continua Ileana. Vorbeste-mi
    , daca vrei sa mai ramnem
    prieteni, nu ma ntreba! exclamase aproape cu deznadejde. Nu ma ntrebai Zari din no
    u acea lumina speriata n
    ochii ei; parca l-ar fi implorat. Ar fi trebuit sa-l ntreb despre doamna Zissu."
    Cteva zile n urma, l ntlni n fata Legatiei.
    Veneam tocmai sa te iau, i spuse Antim. Te rugam sa ne faci placerea sa cinezi cu

    noi asta-seara... Sper ca no


    sa avem nici o alarma, adauga privind cerul. Parca se nnoureaza; semn prost...
    si strngea servieta sub brat si parea nca si mai mbatrnit. Barbisonul i crescuse salba
    tic, scoflcindu-i obrajii.
    Parul i nalbise.
    Dar ce ai? Ai primit vesti proaste de-acasa?
    Da si nu. Sotia mea nu mai poate veni. Nu se gasesc locuri n avion cteva luni de a
    ici nainte. Dar nu ma
    gndeam la asta; poate ca e chiar mai bine sa ramna n tara; cel putin, deocamdata. M
    a gndeam nsa la ce se
    ntmpla cu noi. Ati vazut ca Hitler ne-a convocat de urgenta la Viena...
    Pacatele noastre, murmura Antim. Cnd esti tara mica, la ce te poti astepta?
    Mergeau tacuti. Stefan se opri sa cumpere ultimele editii ale ziarelor de seara.
    Le parcurse stapnindu-si
    nelinistea.
    Deocamdata, nimic grav, slava Domnului! sopti usurat.
    MIRCEA ELIADE
    226
    Ajunsese n satul acela pierdut de munte la caderea serii. Soldatul i luase lada de
    campanie si-l condusese catre
    marginea satului.
    E casa buna, spunea. Oameni cu stare... Ploaia se ntetise cnd aj
    unsera n ograda. Pe prispa,
    i ntmpina o femeie cu un opait n mna. Dumnevoastra sunteti domnul locotenent? ntrebas
    . Pofiti, va
    rugam frumos! Poftiti!... Masa era pregatita si i-au asezat si lui un tacm. Barba
    tul i prinse mna n minile lui si
    i-o strnse asa multa vreme, repetnd: Va multumim pentru cinstire. Va multumim ca a
    ti venit la noi... Apoi,
    aratndu-l copiilor, rostise, cu solemnitate:
    II vedeti? Domnul locotenent a venit
    aici ca sa ne apere. Dnsul e
    fruntas n ostirea romna. Dnsul ne apara granitele...
    Dar rami asta-seara sa mannci cu noi? ntreba Antim rupnd deodata tacerea. Nu stiu cu
    m are sa fie masa,
    pentru ca a aranjat-o Spiridon. El se ntelege pe englezeste, el se ocupa de gospo
    darie...
    ncerca sa rda, dar veselia i era silita si i se stinse repede pe fata.
    Locuim n Hampstead, continua. Nu stiu prea bine cum se pronunta. Tot Spiridon a g
    asit apartamentul.
    Proprietarul a plecat n Noua Zeelanda. L-am nchiriat foarte ieftin...
    n metrou, Antim tacu aproape tot timpul, strngndu-si servieta pe genunchi. Parea cu
    fundat n gnduri. Stefan
    desfacu ziarele. Ne-au convocat de urgenta la Viena...
    Cnd se oprise la intrarea satului, ncepuse sa fulguiasca. Dinspre munte cobora un
    grup de tarani. Se oprise ca
    sa-i astepte.
    Buna seara, spusese. Oamenii se apropiara de el ridicndu-si pe rnd c
    aciulile. Ce mai veste,
    domnule ofiter? ntreba unul dintre ei. Ce se mai aude cu razboiul?
    Merge nainte, s
    puse Stefan. Asa e
    razboiul, vorbi unul mai batrn. Merge mereu nainte. E pedeapsa lui Dumnezeu...
    Poa
    te ne-o ajuta
    Dumnezeu sa scapam, spuse Stefan.
    Toate sunt de la Dumnezeu, adauga batrnul. Cum
    o vrea el... Apoi
    tacuse. Taceau toti, n ninsoare, saltndu-si n rastimpuri saricile n spate si privind
    u-l. Si dumneavoastra?
    ncepu din nou Stefan. Sunteti din munte?
    Din munte, vorbi unul. Din Saraceni. Si
    ce e pe-acolo? ntreba
    Stefan.
    Bine, vorbi batrnul. E bine. Sunt si pe-acolo ostasi. Sunt peste tot. Dar
    daca e razboi, trebuie sa fie...
    Apoi tacura din nou, privindu-l. Dar dumneavoastra ce mai ziceti? ncepu Stefan. C
    um va mpacati cu

    greutatile?... Batrnul scuipa n laturi, apoi si nfunda caciula pe frunte. Ninsoarea


    se ntetise.
    Nevoi sunt
    destule, spuse, batu-le-ar nenorocul. Ca ne-au plecat feciorii la oaste si am ra
    mas putini si batrni la treburi. Dar
    asa-s vremurile...
    Asa sunt, vorbi un altul. Sunt vremuri grele.
    Grele, repeta b
    atrnul. Stefan l privi
    ncurcat.
    ncolo? ntreba el. Altceva, ce se mai aude? Se aude ca are sa fie razboi si
    pe la noi, vorbi unul.
    Cum o vrea Dumnezeu, spuse batrnul.
    Dar dumneavoastra ce spuneti? ntreba Stefan.
    C
    e poate spune
    omul? Cum o vrea Dumnezeu!...
    Dar daca vine razboiul? starui Stefan.
    227
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Daca vine, nu e nimic de facut. La razboi, merge tot omul. Asa e ursit el: cnd e
    razboi, sa se razboiasca...
    Stefan tacu. Se nnoptase. La cteva ferestre se aprindeau opaitele.
    Nu cumva va tin
    din drum? ca e trziu si
    poate mai aveti de umblat... A, facu batrnul, ne-am mai odihnit si noi o clipa. C
    a de mers, de-abia acum ne
    asternem la drum. O sa umblam toata noaptea...
    Sa nu va mai tin, atunci. Drum bu
    n!...
    Doamne ajuta!
    spuse batrnul ridicndu-si caciula. Pornira strnsi unul lnga altul, tacuti, si ntuneri
    cul i nghitise repede.
    ncepu sa sufle un vnt rece, taios, care nvolbura ninsoarea, ridicnd-o pna foarte sus n
    vazduh. Stefan
    ramasese acolo privind n urma lor, n ntuneric. O mare liniste patrundea pe nesimtit
    e din adncurile fiintei lui,
    amutindu-l. Lor nu li se poate ntmpla nimic; sunt din munte, sunt asemenea muntelu
    i. Oameni din alt ev. Toate
    vor continua sa ramna asa cum sunt acum, neschimbate, ne tulburate: oameni, pietr
    e, anotimpuri. Cnd vor
    muri, se vor naste alti oameni n munte, la fel ca ei; oameni carora niciodata nu
    li se va ntmpla nimic.
    Am fost si eu concentrat, anul trecut, vreo cinci luni de zile, ncepu vaznd ca Ant
    im l priveste lung,
    nerabdator, clipind des ca si cum ar fi ncercat sa se trezeasca. Am fost n muntii
    Maramuresului...
    Sunt cam obosit, vorbi Antim si sunt obosit pentru ca nu prea dorm. Cnd aud alarm
    a, ma duc n adapost.
    Alaltaieri n-am nchis ochii toata noaptea.
    Si cu toate acestea, ati vazut, nu sunt bombardamente propriu-zis. Sunt doar zbo
    ruri de observatie. Nu trebuie
    sa le luati n seama. Poate ca nemtii fac asta tocmai ca sa ne mpiedice pe noi sa d
    ormim...
    Dar de unde stii ca ntr-o buna zi n-au sa ne bombardeze masiv, asa cum au facut c
    u Rotterdamul?
    Nu e chiar acelasi lucru. Londra e bine aparata...
    Antim tacu din nou, pierdut n gndurile lui. Vorbeste-mi despre orice altceva, vorbe
    ste-mi despre Vadastra si
    despre amorul lui, doamna Zissu..." Cnd iesira din statia de metrou se ntunecase.
    Nu se mai zareau dect
    licaririle palide ale semnalelor de circulatie.
    As vrea sa va ntreb ceva, rupse deodata tacerea Stefan. Poate are sa va para curi
    os...
    Spune, facu Antim vazndu-l ca sovaie.
    Are sa vi sa para ridicola curiozitatea mea, ncepu Stefan cu un zmbet vinovat.
    Antim se opri din drum si-l privi lung, cu subnteles.
    Banuiesc eu cam ce poate sa fie, spuse. Vrei sa ma ntrebi de Spiridon...
    Ceva n legatura cu el, ncepu cu nsufletire Stefan. Cnd locuiam n acelasi hotel, ntr-o
    camera vecina cu a

    lui, l auzeam adesea vorbind cu prietenii. Si vorbea mereu de o anumita doamna Zi


    ssu, o cunostinta de-a lui din
    prima
    MIRCEA ELIADE
    228
    tinerete... Voiam sa va ntreb daca stiti ceva despre aceasta doamna Zissu, daca d
    umneavoastra v-a vorbit
    vreodata de ea... Antim continua sa-l priveasca lung.
    O fi fost vreun amor de-al lui, din tinerete, spuse.
    Dar nu v-a vorbit niciodata de ea? starui Stefan, nu i-a rostit niciodata numele
    ?...
    Antim clatina din cap.
    Nu mi-aduc aminte sa-l fi auzit, spuse. Credeam ca ai sa ma ntrebi altceva, adaug
    a dupa o pauza. Dar o sa
    mai stam noi de vorba alta data... Acum, doar trecem drumul si am ajuns...
    l gasira pe Spiridon aseznd masa. si scosese vestonul si mbracase o pijama de casa.
    Cnd l vazu pe Stefan
    intrnd, ramase surprins. si cauta repede monoclul negru si si-l puse. Apoi, silind
    u-se sa zmbeasca, se apropie
    de el si-i strnse mna.
    L-am ntlnit ntmplator pe strada si l-am poftit sa mannce cu noi, spuse Antim ncurcat.
    Ne face cea mai mare placere, vorbi Spiridon. Sa mai pun un tacm... Asta-seara av
    em conserva de limba
    afumata si cartofi prajiti.
    Iesi cu o miscare pripita. Stefan privi mirat spre Antim.
    Iarta-ma, te rog, i sopti acesta. Voiam sa fii si dumneata cu mine, poate l tragem
    de limba... Am impresia ca
    e cam nebun...
    Vadastra se ntoarse din bucatarie cu o farfurie, un tacm si un servet curat.
    Ce admirabila organizatie! exclama el. Gasesti ntotdeauna ce-ti trebuie. n Anglia
    nici nu ai nevoie de
    servitori...
    Aseza tacmul pe masa, apoi se departa ctiva pasi, privi de departe, nchiznd putin oc
    hiul
    si se apropie din
    nou, ca sa mute tacmul n partea cealalta a mesei.
    Vorbiti bine englezeste? se adresa el lui Stefan. Eu vorbesc perfect. Zilnic mi
    se fac, din toate partile,
    complimente. Numai nenea Iancu nu ma crede...
    Privi spre Antim cu un zmbet duios. Acesta zmbi si el, clatinnd din cap.
    Ba te cred, te cred, spuse.
    Dar dupa cteva clipe se ridica grabit de pe scaun, si lua servieta sub brat si se n
    drepta spre sala de baie.
    Ma iertati o clipa, spuse stnjenit. Batrnetele...
    ndata ce-l vazu iesit pe usa, Vadastra se apropie de Stefan si-i lua bratul, ndemnn
    du-l catre partea opusa a
    odaii.
    V-ati dat, cred, si dumneavoastra seama ca profesorul s-a schimbat mult n ultima
    vreme, spuse foarte ncet. i
    e frica de moarte. Vorbeste mereu de moarte. Spune ca o sa ne ramna oasele pe aic
    i... Nu cumva are sa
    nnebuneasca?
    229
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Si atunci ce ne facem cu tabloul? Ati vazut, se duce cu el chiar la closet. As p
    utea sa ma simt jignit. Nu cumva i
    e teama ca am sa i-l fur? Dar cine i l-a adus la Londra? Cine i-a scos pasaport
    de serviciu? Daca nu eram eu, cu
    relatiile mele...
    Antim reaparu n sufragerie pe nesimtite.
    Sunt sigur ca vorbeati de mine, spuse el privindu-i pe amndoi banuitor.

    Domnul Vadastra mi vorbea despre relatiile domniei sale cu Ministerul de Externe,


    spuse Stefan.
    Spiridon se apropie de masa, reaseza distrat tacmurile ca si cum n-ar fi ascultat
    ce se spune n jurul lui, apoi se
    adresa lui Antim:
    Sa mai prajim si cartofi, sau ne multumim numai cu limba afumata?! Avem si o sti
    cla de bere...
    Antim privi cu nteles catre Stefan.
    Eu zic sa prajesti si cartofi. Numai limba afumata nu e de ajuns... Poate domnul
    ui Viziru i este foame...
    Dimpotriva, spuse Stefan ncurcat. Serile, aproape nu mannc...
    E mult mai sanatos asa, spuse Vadastra. Deci, nu mai prajim cartofi? Antim se as
    eza pe scaun, fara sa
    raspunda. Cteva clipe n urma si rezema
    fruntea n palma si ncepu sa motaie. Vadastra umbla n vrful picioarelor, aducnd pe rnd
    de la bucatarie cutia
    cu limba afumata, pinea si berea. De cte ori trecea prin fata lui Stefan punea deg
    etul la gura si-l arata pe
    Antim.
    Sst!... suiera el, foarte ncet. Ssst!...
    Antim adormise. Dar, ntinzndu-se ca sa-si culce mai bine capul pe masa, servieta i
    luneca pe parchet si se trezi
    speriat.
    A ncetat? ntreba el. S-a dat all-clearl...
    Stefan fu surprins de acel cuvnt englezesc rostit ca prin somn si zmbi. Vadastra r
    eintra n acel moment cu trei
    pahare.
    V-ati speriat, domnule profesor? ntreba el ironic.
    Antim privea stngaci n jurul lui, frecndu-si cu mna stnga tmpla; cu dreapta, apucase d
    eja servieta si si-o
    pastra pe genunchi.
    N-a fost nici o alarma pna acum, continua Vadastra aseznd paharele pe masa. Daca a
    r fi fost, te desteptam
    noi, n-avea dumneata grija...
    Cred ca n-am dormit prea mult, spuse Antim cautndu-si ceasul, l cerceta lung, cu m
    ulta emotie.
    De-abia noua si douazeci si cinci, vorbi din nou, cu tristete. Cum are sa mai tr
    eaca si noaptea asta!...
    Si, ntorcndu-se spre Stefan, adauga:
    Parca timpul se opreste pe loc ndata ce se ntuneca. Noptile se fac din ce n ce mai
    lungi. Iar ct dureaza
    alarma, mi se pare noaptea nesfrsita...
    MIRCEA ELIADE
    230
    Poftiti la masa! exclama solemn Spiridon, privind nca o data tacmurile, farfuria c
    u limba afumata, sticla cu
    bere si paharele. Dinner is ready\ adauga el pronuntnd rar cuvintele. The beer is
    freshl... The tongue is goodl...
    Pacat ca n-ai facut si cartofi prajiti! spuse cu tristete Antim, apropiindu-se d
    e farfuria cu limba. Are sa ne fie
    foame mai trziu... Ia stati! exclama dupa o scurta tacere. Mi se pare ca se aude
    ceva!...
    Toti ascultara cu luare-aminte. Vadastra si scosese monoclul si plecase capul n jo
    s, ca si cum s-ar fi asteptat sa
    auda vreun zgomot de sub pamnt.
    Nimic! declara el punndu-si din nou monoclul.
    Doamne ajuta! facu Antim nchinndu-se.
    Apoi se apuca sa mannce, concentrat, parca scufundat n el nsusi. Stefan evita pe ct
    putea sa-l priveasca. Nu-l
    mai recunostea. Vadastra turna berea si-si nalta paharul ceremonios.

    Sa bem n cinstea oaspetelui nostru! spuse clatinndu-si capul catre Stefan.


    Ciocnira tacuti, Stefan duse paharul la buze, dar l lasa repede. Berea era calda,
    trezita.
    Sa bem, de asemenea, pentru independenta, integritatea si autonomia patriei noas
    tre, Romnia, continua
    solemn Vadastra. Si pentru femeia romna, sau mai bine zis pentru sotia romna. Pent
    ru sotiile noastre, vreau sa
    spun, pentru sotiile noastre care sunt si mame...
    si goli paharul, Stefan ncerca nca o data, dar se multumi sa soarba numai o nghititu
    ra. l lasa apoi pe masa si
    ncepu sa mannce, cu ochii plecati. Antim l privi lung.
    Dar ce ai, de ce nu bei? l ntreba banuitor. Ai simtit vreun gust deosebit n bere?..
    .
    Antim nu se atinsese nca de paharul lui.
    E cea mai buna bere din cartier, spuse Spiridon. E garantata. Numai ca am deschi
    s sticla cam de mult... Stiti,
    se ntoarse el spre Stefan, n casa asta unde gasesti tot ce-ti trebuie, n-am gasit n
    ca acel simplu instrument cu
    care se deschid sticlele de bere.
    Lasa-l sa spuna dumnealui, l ntrerupse Antim. Ce are berea? Are vreun gust deosebi
    t?
    E foarte buna, raspunse Stefan, doar ca nu-mi prea era sete. Dar pentru ca am ci
    ocnit n sanatatea sotiilormame,
    am sa beau paharul pna la fund!...
    Si l sorbi, cu un efort
    si oarecare teama, caci Antim continua sa-l priveasca spe
    riat. Vadastra se ridica brusc si
    pleca la bucatarie.
    Ia gusta, te rog, si din paharul meu, l implora Antim.
    Si, fara a astepta raspunsul, i varsa putina bere. Stefan o nghiti zmbind.
    231
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Sa nu pleci curnd, sopti Antim apropiindu-si capul de el. Mai stai de vorba cu Sp
    iridon. Poate ti spune ceva
    despre doamna Zissu... Poti ramne orict... Mai avem un pat, pentru musafiri...
    Alarma i surprinsese departe de casa si se refugiara n primul adapost ntlnit. Nu gas
    ira pe nimeni nauntru.
    Antim si scoase ceasul, l privi cu atentie, ofta si ncepu sa astepte.
    Crezi ca o sa dureze mult? ntreba el trziu. Mai prindem metroul? In acea clipa int
    rara n adapost doi
    batrni, care le spusera corect buna seara.
    Sa nu mai vorbim, sopti Vadastra. Sa nu observe ca suntem straini... Antim clati
    na din cap si, rezemndu-se
    de zid, ncepu sa motaie. Curnd
    se auzira salvele artileriei antiaeriene si se trezi, tresarind. Dar Vadastra i f
    acu semn cu degetul la gura sa nu
    spuna nimic. Cei doi batrni ncepura sa-i priveasca cu oarecare banuiala. Se auzira
    din nou o serie de salve si un
    grup se refugie, zgomotos, n adapost. O femeie purta n brate un copil pe jumatate
    adormit. Sotul o privi
    zmbind, trecu un deget pe fruntea copilului, apoi si scoase jurnalul din buzunar s
    i ncepu sa citeasca. Fetele
    care intrasera galagioase contemplara scena de familie, apoi se rezemara de zid
    si ncepura sa vorbeasca ntre ele
    n soapta. Antim era gata sa adoarma, cnd adapostul ntreg se zgudui surd, cutremurat
    de o explozie apropiata.
    Ai auzit? exclama el palind. Asta a cazut chiar lnga noi.
    Yes\ Yesl spuse ncurcat Spiridon, si i facu din nou semn sa taca din gura.
    O a doua explozie, si mai apropiata, se auzi chiar n acea clipa. Antim se lasa nmu
    iat pe vine, parca ncercnd sa
    se faca mic, sa ocupe ct mai putin loc.

    Acum! acum! exclama el ncet. Asta care vine!... Sa stii ca asta care vine cade pe
    noi!...
    Adapostul se zgudui din nou, surd, si alte explozii se auzira din mai multe part
    i deodata. Femeia si aseza palma
    pe fruntea copilului, plecnd ochii. Sotul lasase jurnalul n jos si astepta. Batrnii
    se priveau ngrijorati, iar fetele
    tacura deodata, respirnd adnc.
    Doamne ajuta-ne! facu din nou Antim, privind speriat catre Vadastra.
    Yesl Yesl repeta acesta ntruna, negasindu-si locul lnga perete. Apoi urmara cteva c
    lipe, lungi, de tacere.
    Exploziile se auzira din nou,
    mai departate
    si o noua salva de artilerie antiaeriana. Barbatul si relua lectura
    jurnalului. Restul grupului
    ncepu sa priveasca curios catre Antim si Vadastra.
    Crezi ca au trecut? ntreba mai trziu Antim.
    Barbatul si ntrerupse lectura si-i asculta. Apoi, adresndu-se lui Vadastra, ntreba:
    MIRCEA ELIADE
    232
    Romaniansl
    Yes\ raspunse el stergndu-si fruntea cu batista.
    Read herel i arata el, zmbind, un articol din jurnal. Spiridon l lua multumind core
    ct.
    Ce scrie acolo? se interesa Antim.
    Cteva clipe, Spiridon parcurse articolul fara sa-i raspunda.
    E despre noi, spuse el trziu. A nceput retragerea din Transilvania. Si generalul A
    ntonescu a cerut Regelui sa
    abdice!...
    Dar n acea clipa o noua explozie zgudui adapostul si luminile se stinsera. Toata
    lumea tacu.
    Unde esti? ntreba rasuflnd greu Antim. Tine-ma de brat!... Parca mi s-au muiat pic
    ioarele... Doamne
    Dumnezeule mare!... Doamne Dumnezeule!...
    Dar se ntrerupse brusc si ntreba ragusit pe Spiridon.
    Dar unde e servieta?
    E la mine, sopti acesta.
    Da-mi-o s-o tin eu!... Sa nu observe astia ceva, adauga foarte ncet. Vadastra nu
    raspunse.
    Da-mi, domnule, servieta! izbucni Antim ntinznd mna prin ntuneric. O gasi si si-o st
    rnse sub brat,
    tremurnd de emotie.
    Ma speriasesi! spuse si ofta prelung.
    n seara de 9 septembrie Stefan era invitat la masa la Fotescu, secretarul de pres
    a. l gasi jucnd poker cu alti
    ctiva romni.
    Jucam de la cinci, i spuse, ca sa mai uitam de necazuri. Ca daca ar fi sa ne cons
    umam pentru fiecare
    catastrofa, ne pierdem mintile... De trei ori potul, adauga el adresndu-se mesei.
    Ceilalti si examinara cu atentie cartile.
    Fara mine, spuse o doamna.
    Distractie de razboi! exclama bine dispus Fotescu ntorcndu-se spre Stefan. Am citi
    t undeva ca jocul de carti
    e cea mai buna aparare mpotriva panicii...
    Pacat ca nu stiu sa joc, spuse Stefan tragndu-si scaunul aproape de el. Dar poate
    am sa nvat si eu, curnd...
    Dar dumneata ce faci tot timpul? l ntreba vecina lui. Ce faci ca sa uiti de... sa
    uiti de razboi, de tot ce se
    ntmpla?
    Era o femeie nca tnara, dar cu figura vesteda, obosita. Fuma ntruna, si degetele i e
    rau ngalbenite de tutun.
    Cnd vorbea, i tremura usor buza de sus.

    Mai ales ca esti singur, continua ea, esti despartit de familie...


    Dumneata ce faci, cum te-ai organizat? l ntrebase ministrul ntlnindu-l ultima oara.
    i apar libertatile
    esentiale, raspunsese el zmbind. mi pastrez
    233
    NOAPTEA DE SNZIENE
    o parte din timp numai pentru mine singur... Nu, l ntrerupse ministrul, te ntrebam
    de altceva: cum te-ai
    organizat n eventualitatea invaziei, a bombardamentelor masive... Rami la Londra?
    La asta ncercam si eu
    sa raspund. Pentru orice eventualitate, mi-am organizat astfel programul nct sa-mi
    pastrez numai pentru mine
    singur cteva ore pe zi. n acele ore, nu am nici un contact cu evenimentele. Nu asc
    ult radio, nu citesc ziarele.
    Orice s-ar ntmpla, n fragmentul acela de Timp pe care-l smulg din istorie si-l past
    rez numai pentru mine, nici
    un eveniment nu ma poate ajunge. Ministrul l privise dupa obiceiul lui, lung si t
    otusi absent. Te invidiez, i
    spusese.
    ... Trebuie sa-ti fie foarte greu, continua femeia.
    Greu, fireste. Si mai ales va fi din ce n ce mai greu. Dumnezeu stie cte catastrof
    e ne mai asteapta...
    Atunci, ce faci? l ntrerupse ea.
    ncerc sa-mi apar libertatile esentiale, spuse.
    Dar observa ca ceilalti l privesc putin plictisiti ca le-a ntrerupt jocul si tacu
    brusc. Daca ntr-un asemenea ceas
    Romnia ar fi invadata sau, fereasca Dumnezeu, s-ar ntmpla o alta catastrofa, de alt
    ordin, eu voi afla printre
    cei din urma aceste tragedii. Ceasurile acestea anistorice mi ngaduie sa suport, n
    restul timpului, teroarea
    istoriei. n cele din urma teroarea ma ajunge si pe mine; dar am cel putin satisfa
    ctia de a fi ramas, cteva ceasuri,
    liber; am satisfactia de a nu fi fost integrat evenimentelor n chip automat, ca u
    n sclav care se misca si se
    odihneste la ordinul stapnului..."
    Adica? l ntreba Fotescu, jucndu-si degetele deasupra cartilor. Cum ti aperi libertat
    ile?
    Stapnul nostru, al tuturor, este astazi Razboiul, ncepu din nou Stefan. El a confi
    scat ntreaga istorie
    contemporana, timpul n care am fost ursiti sa traim. Europa ntreaga traieste ca un
    monstruos automat, pus n
    miscare de vestile lansate n fiecare minut de sutele de posturi de radio, de edit
    iile speciale ale ziarelor, de
    convorbirile ntre prieteni... Chiar cnd ramnem singuri, tot la Razboi ne gndim, adic
    a, tot sclavii Istoriei
    suntem. Teroarea evenimentelor este nu numai umilitoare pentru fiecare dintre no
    i, ca fiinte umane, dar este, n
    cele din urma, sterila. Nimic nu se alege din acest contact permanent cu Istoria
    ; nu ne mbogatim cu nimic, nu
    descoperim nimic care sa merite ntr-adevar sa fie descoperit...
    Femeia l privea intens, concentrata, parca s-ar fi trudit sa ghiceasca alte nteles
    uri, si fuma ntruna, tragnd
    adnc din tigara.
    Istoria este stenica_si fecunda pentru cei care o fac
    dar nu si
    pentru cei care o suporta.
    Pentru un avlToFenglez care apara cerul Angliei si-si risca viata n fiecare clipa,
    pentru el, fireste
    contemporaneitatea istorica e fecunda, caci istoria pe care o face el l ajuta sa
    se reveleze siesi. Dar pentru noi,
    cestilalti, care asistam pasivi, pe
    MIRCEA ELIADE

    234
    pamnt, la lupta lui contra avioanelor germane
    ce ne reveleaza aceasta lupta? Numa
    i teroare...
    mpotriva terorii istoriei, continua cu oarecare enervare pentru ca ghicea ca-i pl
    ictiseste pe toti, mpotriva ei
    nu sunt dect doua posibilitati de aparare: actiunea sau contemplatia. Aviatorul c
    are apara cerul Angliei
    actioneaza; noi nu avem alta solutie dect sa contemplam, adica sa iesim din Timpu
    l istoric, sa regasim alt
    Timp...
    Un tnar aproape plesuv, fiul unui negustor de grne, care anevoie si ascundea plicti
    seala ca jocul fusese
    ntrerupt, si cerceta nca o data cartile.
    Ct ai spus? ntreba ridicnd privirile.
    Parca spusesem de trei ori potul, facu Fotescu.
    Eu nu merg, repeta vecina lui Stefan.
    Nici eu, facu al patrulea jucator. Femeia se ntoarse catre Stefan.
    Spune, te rog. Dumneata spui lucruri interesante...
    n fond, ncepu Stefan cu un glas mai tulbure si vorbind din ce n ce mai repede, n fie
    care clipa fiecare dintre
    noi putem muri. Si putem muri fara glorie, ca niste furnici calcate n picioare, c
    a niste soareci prinsi n cursa,
    stropiti cu gaz si arsi de vii. Nu ne putem mpotrivi acestui destin. Dar avem mac
    ar datoria sa protestam
    mpotriva lui. Si, eu cel putin, nu am alt mijloc de a protesta dect refuznd sa fiu
    confiscat, macerat si terorizat
    de acest destin. Daca va fi sa mor azi, mine sau ntr-o luna
    am sa mor. Dar am sa m
    or, cel putin, mndru ca
    n-am renuntat la demnitatea mea umana, la libertatea mea. Istoria ma va omor, dar
    nu va omor un sclav ci
    un om liber, care a stiut sa-si
    * smulga macar o frntura din viata lui terorii istoriei.
    Ai spus de trei ori potul? ntreba din nou tnarul plesuv, dupa ce-si mai cerceta nca
    o data, ncruntat, cartile.
    - De trei ori!
    Tnarul ramase ctva timp pe gnduri, apoi ncepu sa numere fara graba fisele.
    Bine, vorbi femeia, dar eu tot nu nteleg ce faci?
    Uite ce fac, vorbi Stefan zmbind. n ceasurile n care ma smulg Razboiului, citesc lu
    cruri fara absolut nici o
    legatura cu actualitatea. Citesc, bunaoara, poeti, filosofi, mistici
    sau carti d
    e preistorie. n acele ceasuri, nu
    accept nici chiar cea mai vaga aluzie la actualitate, mi interzic chiar cel mai u
    mil gnd la Razboi. Nu vreau sami amintesc nici macar de sotia si copilul meu, nici macar de nenorocirile tarii
    mele. Sau, mai precis, nu vreau
    sa-mi amintesc de sotia, copilul sau tara mea asa cum sunt ele n clipa de fata. M
    a gndesc la ei proiectndu-i
    ntr-un alt Timp, fie un anumit moment din trecut, fie un Timp imaginar. mi amintes
    c, bunaoara, de anumite
    calatorii pe care le
    235
    NOAPTEA DE SNZIENE
    faceam cu sotia mea. Sau ncerc sa-mi nchipui Romnia acum cincizeci, o suta sau cinc
    i sute de ani. Au fost si
    atunci tragedii istorice, si sunt dispus sa mi le reamintesc, sa meditez asupra
    lor dar fac aceasta din propria
    mea vointa, nu pentru ca as fi obligat s-o fac. Libertatea mea hotaraste asupra
    carei tragedii istorice din trecut sami opresc mintea
    libertatea mea, iar nu o informatie auzita la radio sau citita n
    tr-o editie speciala a ziarelor.

    n fond, l ntrerupse secretarul de presa, este un fel de turn de fildes...


    Nu este exact un turn de fildes, pentru ca nu fug de realitatea istorica, mi apar
    doar libertatea de a ma smulge
    din cnd n cnd din aceasta realitate istorica pentru a regasi o realitate mai esenti
    ala: poezia, mistica, filosofia,
    iubirea...
    Tnarul plesuv numara ncet, cu migala, fisele. Fotescu l privi pe furis si un zmbet v
    iclean i licari o clipa pe
    figura.
    Dar cu ce folos? ntreba al patrulea jucator. Daca tot nu poti schimba nimic?...
    Deocamdata, datoria mea nu este sa schimb ceva, ci sa mpiedic sa fiu transformat n
    tr-o larva de catre
    actualitatea istoriei. Sa-mi pastrez, adica, un minim de libertate pentru mai trz
    iu...
    Dar cum! exclama aproape cu exasperare vecina lui. Cum!
    Uitati, doamna, vorbi blnd Stefan. Astazi, bunaoara, mi-am luat cu mine un poet.
    Scoase cu atentie din buzunarul hainei un mic volum legat n piele.
    Sonetele lui Shakespeare, le arata el. Daca se da alarma, si ma aflu ntr-un metro
    u sau ntr-un adapost, ncep
    sa citesc. Refuz, astfel, sa fiu prezent la un foarte marunt eveniment istoric.
    Citind pe Shakespeare, ma smulg
    clipei de fata, clipei care era menita sa ma confiste, sa ma terorizeze... Iar d
    aca n acel moment, cade o bomba si
    ma omoara
    ma omoara, cum va spuneam, ca om liber iar nu ca sclav; caci ma omoara
    cu mintea fermecata
    de geniul unui poet, iar cu nu mintea unui om care se ntreaba daca avioanele s-au
    departat sau nu de adapostul
    lui...
    n acea clipa se auzi tipatul prelung al sirenei. Stefan si puse zmbind volumul n buz
    unar. Ceilalti se privira
    ncurcati, parca fiecare ar fi asteptat de la celalalt sa ia o hotarre.
    Nu cred ca va dura mult, spuse Fotescu. Sa terminam partida asta si ne asezam la
    masa. Dumneata ce faci,
    domnule Gherghel? se adresa tnarului plesuv.
    De trei ori potul, ncepu acesta cu un glas stapnit, mpingnd un morman de fise catre
    mijlocul mesei, plus...
    de noua ori potul!...
    Toti se nsufletira deodata. Doamna Fotescu se apropie curioasa de masa.
    Platit! spuse Fotescu ncepnd sa numere grabit fisele. Cte carti?
    MIRCEA ELIADE
    236
    Sunt servit! facu Gherghel.
    Eu am sa iau o carte.
    Si o lua din pachet cu o miscare scurta, pregatindu-se s-o fileze. Se auzira deo
    data cteva explozii, surprinzator
    de aproape. Toti si ridicara fruntile, privindu-se din nou ntrebator.
    E antiaeriana, spuse doamna Fotescu, avem o baterie n cartier...
    Ce faci? ntreba Fotescu ncercnd sa zmbeasca.
    O noua explozie, surda, cutremura din temelii casa. Femeia se ridica de la masa.
    Aveti un adapost bun? ntreba tragnd nervos din tigara.
    E un fel de pivnita la subsol, vorbi doamna Fotescu.
    Ce faci? ntreba din nou Fotescu, tresarind.
    Numaram potul, raspunse Gherghel. Cer nca cinci lire...
    Cinci ale dumitale, ncepu triumfator Fotescu, si mi dai si mie nca zece lire!
    Ferestrele ncepura atunci sa tremure. Cteva clipe n urma, casa ntreaga se clatina, c
    a smucita din temelii, si o
    explozie asurzitoare i facu pe toti sa sara n picioare. Masuta cu carti se rasturn
    a, mprastiind pe covor fisele. Nu
    se grabi nimeni s-o ridice.
    Asta a fost o torpila aeriana! exclama cel de-al patrulea. Si a lovit n plin!...

    Ce facem? ntreba, foarte palida, doamna Fotescu. Coborm n adapost sau mncam nti?...
    Or n adapost, ori aici... vorbi Gherghel. Mai avem doua etaje deasupra...
    Salvele antiaeriene se ntetira.
    Eu zic sa coborm, spuse Fotescu. Ai stins gazul n bucatarie? se adresa sotiei.
    Dar o noua serie de explozii i lipira pe toti de ziduri.
    Sa coborm repede! Sunt chiar deasupra noastra!...
    Iesira grabiti pe culoar si ncepura sa coboare scarile spre subsol. Nu mai vorbea
    nimeni.
    Asteptati-ma si pe mine! auzi Stefan glasul femeii care ramasese n urma. O astept
    a cu lanterna n mna. Cnd
    l ajunse femeia i se agata de brat.
    Nu mai pot! murmura ea printre lacrimi. Simt ca mi se face rau. Fotescu l ntmpina nc
    runtat n pragul
    adapostului.
    Haideti, domnilor, exclama el nervos. Haideti mai repede, ce Dumnezeu! ... Subso
    lul era aproape plin. De
    aici, din adapost, exploziile si salvele artileriei
    se auzeau parca si mai puternice. Nu mai vorbea nimeni. Fotescu si nclestase dinti
    i si privea n jos, aproape cu
    ura.
    237
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Cred ca se departeaza, spuse trziu cineva. Poate am scapat si de data aceasta...
    Tacura iar toti.
    Ne-a tras o spaima teribila! spuse trziu cel de-al patrulea.
    Pacat! vorbi Fotescu. Stii ce aveam? se adresa lui Gherghel. Chinta regala de da
    ma!...
    Acesta l privi iritat, dar cu oarecare admiratie.
    Ai jucat-o prost, atunci. Eu aveam care de asi servit. N-ar fi trebuit sa ma rel
    ansezi cu zece lire. Trebuia sa
    ceri o lira, doua, ca sa vezi ce fac eu...
    Poate ca ai dreptate, facu Fotescu pe gnduri.
    Dar atunci ncepura din nou sa se auda exploziile si tacu, ncruntat, silindu-se sa
    respire ct mai adnc.
    n seara aceea nu au mai cinat. ntr-un moment de acalmie, cineva iesise n strada si
    se ntoarse cu vestea.
    Arde Londra!
    Stefan si Fotescu se dusera sa vada si ei. Catre City, cerul era incendiat. Vlvat
    ai rosii izbucneau la rastimpuri
    din masa aceea nsngerata, naltndu-se vertiginos, palind si iarasi nsufletindu-se. n ae
    r plutea un miros de
    funingine si catran. Bubuiturile si exploziile se auzeau ntruna, departate. Cnd se
    rentoarsera n adapost, i
    gasira pe toti foarte palizi. Parca nici nu ndrazneau sa ntrebe ce vazusera.
    De data aceasta a nceput bombardamentul serios! spuse cineva. A nceput batalia Lon
    drei...
    Tacura toti.
    Ataca n valuri, vorbi un englez ntre doua vrste, care iesise si el sa vada. Acum se
    aud din nou avioanele.
    Sunt din nou deasupra noastra...
    ntr-adevar, casa se cutremura din nou cteva clipe n urma si exploziile se ntetira. n
    adapost nu se mai auzea
    dect respiratia grea a unei batrne astmatice.
    Se apropie, sopti femeia privind speriata catre Stefan. De data aceasta nu mai s
    capam!...
    Stefan pleca fruntea, asteptnd. Un om traieste autentic cteva ceasuri la fiecare ze
    ce, cincisprezece ani", i
    spunea Ioanei. Iesisera amndoi n balcon. Era la Predeal. O dimineata clara de augu
    st, la Predeal, de mult, n alt
    timp, nainte. 1934? Era nainte; o dimineata de vara; urcasera de mai multe ori pe

    munte si acum se aflau la


    Predeal. Vacanta de vara; nu se ntmpla nimic. Un om traieste autentic... Un credinc
    ios nu are mai mult de
    doua, trei experiente religioase n toata viata lui, adaugase. Restul e rutina. Ca
    si viata noastra: o
    M1RCEA ELIADE
    238
    serie nesfrsita de automatisme. Doar cteva ceasuri autentice la zece, cincisprezec
    e ani. Si cnd vrei sa iesi din
    rutina, faci istorie..."
    La ce te gndesti? ntreba femeia. Exploziile se ndepartasera.
    La ce te gndeai adineauri? starui ea. Stefan ridica din umeri zmbind.
    Mi s-a facut foame, dar nu mai am curajul sa urc pna sus, spuse doamna Fotescu. D
    aca vin din nou? Mi-e
    groaza sa ramn singura, acolo, sus...
    Ma urc eu si aduc niste pesmeti si poate cteva sandviciuri, spuse Fotescu.
    Dar cnd se apropie de usa, casa se cutremura din nou. Explozia care se auzi o cli
    pa n urma i sperie pe toti.
    Nu cumva a cazut pe casa noastra? ntreba cineva.
    Domnul ntre doua vrste iesi din subsol ca sa verifice. Se ntoarse cu un batrn nalt si
    voinic, cu casca metalica;
    era home-guardul din cartier.
    Bomba a cazut la coltul strazii, spuse el cu un glas jovial. A darmat doar o arip
    a a casei doctorului Elwin.
    Dar au cazut si bombe incendiare. Cteva chiar aici, pe trotuar. Le-am stins eu. T
    rebuie sa controlam acoperisul.
    Cine vine cu mine?
    Ctiva barbati se ndreptara spre usa. Home-guardul se ntoarse spre Stefan.
    Esti casatorit? Ai copii?
    Nu, raspunse.
    Cunosti bine scara? Stii pe unde se iese pe acoperis?
    Aproximativ.
    Eu stiu mai bine, spuse domnul ntre doua vrste. Locuiesc la al patrulea. Dumneata,
    se adresa el lui Stefan,
    verifica nca o data trotuarul. Stii sa stingi o bomba incendiara?
    Da, raspunse Stefan.
    n clipa aceea simti cum ncepe sa tremure de emotie, poate de frica si se ndrepta um
    ilit, furios, spre usa. Auzi
    ctiva pasi, sfiosi, n spatele lui, dar nu se ntoarse sa priveasca. Abia n strada vaz
    u ca-l urmeaza Gherghel.
    Eu n-am nici nevasta, nici copii, spuse el ncercnd sa glumeasca, dar nu stiu nici
    sa sting bombele
    incendiare...
    Nu cred ca e greu. Le nabusim cu nisip. E un sac cu nisip aproape de usa... Dupa
    cte mi dau seama, adauga
    Stefan, dupa ce privi n jurul lui, nu mai sunt si alte bombe. Si, ctva timp, nu cr
    ed ca o sa mai cada. Avioanele
    au trecut pe deasupra noastra. S-au ndepartat spre City. Acolo e focul al mare...
    Ar mai fi vrut sa vorbeasca; se simtea mai n siguranta vorbind. Vorbeste-mi despre
    Vadastra, vorbeste-mi
    despre amorul lui, doamna Zissu, vorbeste-mi despre orice altceva..." Panica l cu
    prinsese din nou cteva minute
    dupa ce
    239
    NOAPTEA DE SNZIENE
    ajunsese n strada. Incendiul parca se ntinsese. ntreg cerul era nrosit si vlvataile s
    e nteteau. La ce te
    gndeai?" Uitati, doamna: Sonetele lui Shakespeare..."
    La capatul strazii, n dreptul casei lovite, se adunase un grup de barbati care se
    agitau ca niste umbre n bataia

    focului. n partea opusa se aprinsese acoperisul unei vile; flacarile, galbene, se


    prelingeau ca niste limbi ascutite
    pe streasina, ncercnd parca sa muste ct mai departe. Zari la o fereastra o batrna ca
    re se apara cu o maturica
    de scuturat. Poate face semne catre strada. Un om traieste autentic cteva ceasuri
    la zece, cincispreze ani." n
    clipa urmatoare femeia se pierdu n ntunericul camerei. Dumneata cum te-ai aranjat? m
    i apar..."
    Eu zic sa intram, spuse Gherghel. Cum suntem cu capul descoperit, riscam sa ne a
    tinga vreo schija de obuz
    antiaeriana.
    De-abia cnd se apropie de el, Stefan si dadu seama ca i clantaneau dintii.
    Sa intram, sopti Gherghel, cu un glas straniu, parca ar fi suierat.
    O noua serie de explozii si salve antiaeriene i ntovarasira cnd intrara n adapost. i
    gasira pe toti nervosi,
    agitati.
    Dar ct are sa mai dureze, Doamne Dumnezeule! exclama femeia cautndu-i ochii. Au tr
    ecut doua ceasuri de
    cnd s-a dat alarma si parca tot deasupra noastra se rotesc, tot pe noi ne bombard
    eaza...
    De ce ti-e frica, nu scapi. S-ar putea..." nchise brusc ochii, aproape strivin-dui cu furie. Vorbeste-mi despre ce
    vrei tu, dar altceva, altceva" Ma omoara ca un om liber, iar nu ca un sclav..." H
    ome-guardul intra din nou, cu
    acelasi zmbet voios.
    A fost doar o biata bomba incendiara, pe jumatate stinsa, spuse vorbind foarte t
    are. I-am venit de hac cu
    mna...
    Si si arata minile nnegrite de pacura. Un deget i sngera. Fara graba, omul si scoase b
    atista, turna dintr-o
    plosca de metal putin whisky ntr-un colt si-si spala rana. Apoi duse plosca la gu
    ra.
    Cine mai vrea o nghititura? ntreba el ncepnd sa rda. E bun contra porumbeilor lui Hit
    ler!...
    Grupul se nveseli deodata. Un batrn, doua femei si omul care locuia la etajul al I
    V-lea si trecura plosca din
    mna n mna.
    Ce facem? ntreba femeia. Ramnem aici, toata noaptea?... Macar daca ar fi adapostul
    bun... Dar credeti ca
    rezista la o bomba cazuta n plin?
    Putine adaposturi rezista la o bomba cazuta n plin, spuse Gherghel. Doar la hotel
    ul unde locuiesc Neagu si
    Paun doar acolo esti n siguranta absoluta. Sunt zece etaje si adapostul se afla l
    a alti cinci metri sub pamnt. Si e
    un bar, n holul hotelului. Ne mai ntremam putin... Ce ziceti?... Va ispiteste idee
    a. Eu acolo ma duc...
    Sa mai asteptam putin, poate trece, spuse Fotescu.
    MIRCEA ELIADE
    240
    Eu zic mai bine sa profitam de primul moment de acalmie si sa plecam, vorbi soti
    a lui. Asta poate dura toata
    noaptea...
    Mie mi-e teama sa ies, spuse femeia cautnd din nou ochii lui Stefan. Mi-e groaza
    sa ies n strada, sa vad
    focul... Mai bine ramn aici. Dumneata ce faci? ntreba pe Stefan.
    Eu plec cu dnsii. Ma duc acasa.
    O jumatate de ceas n urma, plecara. Femeia i petrecu cu ochii, asa cum dispareau,
    unul dupa altul, n
    ntunericul culoarului.
    Nu va duceti! le mai striga ea nca o data. Am o neliniste ciudata. Nu va duceti!.

    ..
    i ntmpina un miros puternic de fum, funingine si petrol. Focurile de pe strada fuse
    sera stinse. Doar pe trotuar,
    la cteva zeci de metri, mai ardeau, molcom, cteva schelete de bombe, ca un foc de
    gateje pe cale sa se stinga.
    Cerul, nsa, era nsngerat din toate partile. Cteva baloane se profilau, luminate la r
    astimpuri de reflectoare. O
    camioneta de pompieri trecu n plina viteza prin fata lor. Pornira cu pasul repede
    , aproape alergnd, spre statia de
    metrou.
    Dar mi se pare ca metroul nu mai functioneaza n timp de alarma, si aminti al patru
    lea.
    n orice caz, gura metroului e deschisa. Ne adapostim acolo, daca nu gasim altceva
    mai bun...
    Cnd ajunsera n Cromwell Road, zarira mici incendii risipite pe tot ntinsul strazii.
    Plcuri de oameni ieseau si
    reintrau n umbra, agitndu-se. Doi policemeni ntindeau de-a curmezisul strazii o frng
    hie, prinsa la capete n
    doua capre de lemn.
    Diversion\ le spuse unul dintre ei.
    Si pentru ca i vazu alergnd grabiti spre metrou, le striga.
    E un adapost bun la numarul 37, cteva case mai sus, pe stnga!... Grupul sovai.
    Nu ramneti n strada! le striga un home-guard aparut pe nesimtite din pragul unei u
    si. Cad mereu schije.
    Alergati catre adapost. Numarul 37...
    Eu n orice caz, ma duc la hotel! spuse Gherghel.
    Si noi, sopti nspaimntata doamna Fotescu.
    O luara din nou la goana pe lnga case, cocosati, ca si cum le-ar fi fost teama ca
    le va cadea ceva pe cap. Nu mai
    vorbeau. Bubuiturile se ntetira din nou. Cineva se mpiedica de un morman de moloz.
    Atentie! striga. E o casa darmata!...
    Auzira un suierat ascutit si se zvrlira toti la pamnt. Din fata, izbucni o lumina
    verde-rosietica, urmata imediat
    de o explozie. Stefan nchise ochii. Parca si simti tot sngele adunat n inima; o clip
    a crezu ca se va sufoca.
    ncepu sa
    241
    NOAPTEA DE SNZIENE
    numere: unu, doi trei...
    Biris tocmai mi spunea ca mi-ai trimis un mesaj din labi
    rint, vorbea Ileana. Dar n-am
    nteles nimic. Nu nteleg ce vrei sa-mi spui... n clipa aceea nchise ochii. Trasnetul
    zgudui casa si ferestrele
    tremurara prelung. Unde o fi plecat baiatul acela prin ploaie? vorbi deodata Ile
    ana, ridicndu-se de pe canapea
    si ducndu-si amndoua minile la tmple. Apoi se ntoarse spre el si-l privi, exasperata,
    deznadajduita.
    De ce
    i-ai spus si lui sa vina? l ntreba cu un glas necat de emotie. De ce i-ai vorbit si
    lui? N-am nteles nimic.
    i
    spuneam ca am iesit din labirint. Dar pe el l rugasem sa-ti spuna altceva. Nu mai
    mi-aduc nici eu prea bine
    aminte acum... Tacuse, istovit, ascultnd grindina revarsndu-se n ferestre. Se facus
    e aproape ntuneric. Apoi
    naltase brusc fruntea si o ntrebase: Cine era logodnicul tau, capitanul Melinte? I
    leana se oprise n mijlocul
    odaii si ntoarse speriata capul spre el.
    L-ai iubit? o ntreba tulburat, aproape n s
    oapta... Ridicnd ncet capul,
    Stefan ntlni ntreaga bolta strabatuta de reflectoare, desprinzndu-se albe, sticloase
    , din cearcanul rosu al
    cerului. Rapaiau intermitente tunurile antiaeriene; amuteau brusc, ca si cum s-a
    r fi pregatit sa asculte, apoi

    izbucneau din nou, n salve neregulate. Un reflector se opri o clipa asupra unui b
    alon captiv apoi se stinse brusc
    si se reaprinse alaturi.
    Acum! repede! vorbi Stefan ridicndu-se. Trebuie sa fugim!... Tacuti, se ridicara
    si pornira toti dupa el.
    Cteva zeci de metri n fata ntlnira
    un taxi.
    E gol! striga Fotescu.
    Dar nu e nici soferul! spuse deceptionat Gherghel. Soferul se desprinse anevoie
    de sub masina.
    Am avut mare noroc! le spuse. M-am bagat la timp. Mi l-au gaurit de schije...
    Dar nu voia sa-si paraseasca adapostul.
    Aproape toate strazile vecine erau blocate, le spuse.
    Mergem la Park Hotel, vorbi nfierbntat Gherghel. Acolo e cel mai bun adapost din L
    ondra. Ai taxa dubla...
    Si scapi si dumneata. Aici au sa cada bombe toata noaptea...
    Trebuie s-o luam pe-acolo, arata soferul catre partea cea mai nsngerata a orasului
    . Are sa fie greu... Si
    suntem prea multi...
    Eu nu merg, spuse Stefan. Dar plecati acum. Pna nu soseste alt val de avioane...
    n cele din urma, soferul se lasa convins. Se urcara n masina tacuti, evitnd sa priv
    easca nainte spre City, unde
    flacarile pareau ca se ntetesc.
    Noroc! le spuse Stefan.
    Urmari cu strngere de inima masina asa cum se pierdea n perdeaua de fum rosu.
    MIRCEA ELIADE
    242
    Catre miezul noptii se parea ca atacul ncetase. Stefan iesi din statia de metrou n
    care se adapostise cu un ceas
    nainte si se ndrepta spre casa. O parte din reflectoare se stinsesera. Cerul parea
    acum si mai nsngerat deasupra
    cartierelor incendiate. n aer plutea un miros greu de pacura, de fum si ciment. I
    ntrnd din nou n benza, i se paru
    ca se trezeste.
    Pregatesc invazia, spusese cineva de lnga el. Asta e tactica lor:
    atrag atentia asupra Capitalei si
    ataca undeva pe coasta, ca sa asigure debarcarea primelor unitati... Stefan ntors
    ese capul sa-l priveasca. Avea
    gtul neasteptat de lung si de subtire si vorbea rar, clipind necontenit, umezindu
    -si la rastimpuri buza de sus,
    aproape sugn-du-si-o. Zilele acestea sunt hotartoare, adaugase.
    Acum sa-i vedem, s
    trigase atunci o
    femeie. Acum, aici, pe pamntul nostru!... Si parca deodata nu mai pareau att de ob
    ositi. Se priveau unii pe altii
    zmbind, cu o neasteptata drzenie n ochi. Bine ca a nceput! exclamase cineva din fund
    . ncepu sa
    fredoneze, dar se ntrerupse o clipa si adaugase:
    Invazia, vreau sa spun. Bine ca
    a nceput... Dumneata cum
    te-ai organizat? n caz de invazie vreau sa spun." si scoase volumul de versuri din
    buzunar si-l deschise la
    ntmplare. Se trezi trziu ca privea de nu mai stia cnd aceleasi rnduri fara sa le fi p
    utut ntelege. Cu mintea
    fermecata de geniul unui poet. Adevarul este ca mi-a fost frica." Vorbeste-mi desp
    re orice altceva..." ntoarse
    foaia continund sa se prefaca atent. Oamenii vorbeau ntre ei domol, cu lungi pauze
    . Dureaza de patru
    ceasuri, spunea o femeie. Si parca tot pe aici se nvrtesc, vorbise ea dupa vreo ze
    ce minute, rentorcndu-se.
    Bine ca n-am apucat sa ies; cazuse o bomba la capatul strazii.
    Am simtit-o pna ai
    ci, spuse tnarul cu gtul
    lung.
    Nu, ti s-a parut, era antiaeriana...

    De-abia cnd se departase destul de gura metroului si se simti din nou singur, pie
    rdut n ntuneric, se trezi de-a
    binelea. Nu cunostea deloc cartierul. Cineva, care aproape adormise chirchit lnga
    ghiseul metroului, i spusese
    ca are vreun ceas de mers pna sa ajunga acasa. Trebuia sa fie atent pe ce strazi
    umbla, ca sa nu se rataceasca.
    Grabi ct putu pasul. La primul colt, nsa, se opri, pentru ca strada era ntrerupta d
    e frnghii. Un policeman i
    striga sa se departeze repede; cazusera cteva bombe care nca nu explodasera si ast
    epta echipa de specialisti sa
    le examineze. i explica pe ce strazi sa se ndrepte. Stefan ncepu sa alerge. Dupa ctv
    a timp i se paru ca aude din
    nou uruitul avioanelor deasupra. Se opri, rezemndu-se de un zid. Un mesaj din labi
    rint. N-am nteles nimic.
    Vorbeste-mi despre orice altceva." ncepu din nou sa fuga, tinndu-se ct mai aproape
    de zrduri. Avioanele se
    auzeau parca din ce n ce mai distinct... Asteptase mult timp, ascultnd grindina bi
    ciuind ferestrele n snopuri
    dese, carunte, apoi ridicase deodata capul si o ntrebase: L-ai iubit? Pe el l-ai
    iubit? Pe logodnicul tau, l-ai
    iubit?!... Ileana l privea speriata, l privea de parca n-ar fi ndraznit sa creada c
    a este nca acolo, lnga ea,
    vorbindu-i din ce n ce mai repede, cu un glas
    243
    NOAPTEA DE SNZIENE
    nabusit de emotie, ntrebnd-o: L-ai iubit? Crezi ca l-ai iubit cu adevarat?... n laga
    r, ma gndeam tot timpul
    la asta. Ma ntrebam: l iubeste cu adevarat? l poate iubi si pe el, pe logodnicul ei
    ?! De ce nu-mi raspunzi? L-ai
    iubit?...
    Zarea la rastimpuri policemeni si home-guarzi rezemati de porti sau n gura adapos
    turilor de ciment din strada,
    care-i urau noapte buna. Deasupra lor se roteau, nevazute, departate, motoarele.
    nca n-au lansat... De ce numi
    raspunzi? Cnd eram la clinica, mi se paruse ca ma pierdusem ntr-un labirint. Stiam
    ca exista o iesire,
    undeva, dar ma ratacisem. Ma ntrebam mereu: L-a iubit? pe el l-a iubit? Daca as f
    i stiut ce sa raspund ieseam
    din labirint. De ce nu-mi raspunzi?... Ileana continua sa-l priveasca, nspaimntata
    . Tu nu-ti dai seama ce
    nseamna asta pentru mine: sa stiu daca l-ai iubit si pe el.
    A murit lnga mine, spu
    se ea deodata. A murit n
    bratele mele. Nu mai ma ntreba altceva... Dar l-ai iubit? Crezi ca l-ai iubit?...
    Se apropie de fereastra.
    Grindina ncetase. Ploua acum cu basici, ca o perdea de spume.
    M-am logodit din de
    znadejde, spuse Ileana
    fara sa ntoarca capul. A fost o logodna din deznadejde, daca poti ghici ce nseamna
    lucrul acesta... Apoi deschise
    brusc fereastra. Ploaia, vijelia, mirosul de frunze proaspete si de pamnt, mirosu
    l de trandafiri scuturati, navalira
    deodata n odaie.
    Daca vrei sa ramnem prieteni, te rog sa nu-mi mai vorbesti niciod
    ata de asta. Daca ai fi
    avut putina imaginatie... Daca ai fi avut putina dragoste pentru mine... Ghicise
    deodata ca plngea, ca se lasa
    batuta de ploaie ca sa poata plnge, dar ramasese mpietrit n mijlocul odaii, privind
    -o, nendraznind sa se
    apropie.
    Se opri, istovit, ca sa verifice numele strazi. Pe alocuri, orasul i se paruse p
    ustiu si sinistru. Dar zarise si strazi
    luminate de incendii, catre care se ndreptau necontenit camionetele pompierilor s

    i masinile cu policemeni. La
    rastimpuri se auzeau exploziile surde, neasteptate, aproape stinghere, ale bombe
    lor cu ntrziere. Descifra cu
    greutate numele strazii si si dadu seama ca se ratacise, ncepu sa mearga obosit, p
    e lnga ziduri, scrutnd
    ntunericul ca sa descopere un home-guard. Strada parca ar fi facut parte din alt
    oras dect din aceasta Londra
    bombardata si incendiata. Fiecare casa si avea gradina s"au macar arborele ei. Pa
    rca mirosea mai putin a fum si
    a gudron. Chiar si cerul parea mai putin nsngerat privit de aici. Se rezema de un
    zid ca sa se odihneasca. O
    oboseala dulce, tulburatoare, i patrundea n tot trupul.
    Nu, nu m-am suparat, i spun
    ea Ileana. Nu nteleg de
    ce, dar pe tine nu ma pot supara. Tu nu esti ca oricare din noi. Tu traiesti ntrun vis al tau... Mi-e mila de mine,
    mi plng norocul meu. De ce m-ai ntlnit?... De ce-a trebuit sa te ntlnesc tocmai pe tin
    e?... La Zinca, baba mi
    ghicea mereu: noroc, noroc n dragoste, noroc... Si dupa ce te-am cunoscut, baba mi
    ghicea: noroc n dragoste,
    noroc... Te-as ruga sa ma lasi acum. A stat ploaia...
    MIRCEA ELIADE
    244
    Trziu, la capatul unei alei, i se paru ca zareste o umbra. Se ndrepta ntr-acolo, da
    r dupa ctiva pasi se opri.
    Crezu ca aude cuvinte romnesti. Vocea i se paruse, la nceput, cunoscuta, dar nu iz
    butea sa o identifice. De-abia
    apropiindu-se, si dadu seama, tresarind, ca era glasul lui Vadastra.
    Saraca doamna Zissu! repeta el ntruna. Saraca doamna Zissu! Sa vina ea pna aici pe
    ntru mine!...
    Stefan se apropie tulburat. Cnd i spuse buna seara, Vadastra se ntoarse brusc. Era
    cu capul gol si nu-si avea
    monoclul negru.
    Vorbiti romneste? ntreba el speriat. Sunteti romn?
    Sunt Viziru.
    i ntinse mna dar, n ntuneric, Vadastra nu i-o vazu, si Stefan si-o retrase repede.
    Cum de sunteti la ora asta pe aici? Unde e domnul profesor? Vadastra nu-i raspun
    se. si trecu mna prin par.
    Sub bratul stng, Stefan
    observa ca strnge servieta cu tabloul lui Antim.
    Ce s-a ntmplat?
    Am primit o telegrama, vorbi cu greutate Vadastra. O am cu mine... Stati sa v-o
    arat, adauga si ncepu sa
    caute n buzunar.
    i ntinse un plic.
    Tot n-o pot citi. Spune-mi dumneata ce scrie n ea...
    E de la Irina. Ma informeaza, ntr-o forma foarte aleasa, ca sunt tata. A nascut i
    eri n zori, un baiat...
    Felicitarile mele!
    Multumesc! Vestea aceasta, cum era de asteptat, m-a emotionat foarte mult!... Am
    destupat o sticla de
    sampanie si am baut-o mpreuna cu nenea Iancu... Pe urma, a nceput bombardamentul..
    .
    Dar unde e domnul profesor?
    Nu stiu ce-i cu el... A ramas n urma. S-a ratacit!...
    Nu se poate.
    S-a pierdut de mine pe la noua, vorbi obosit Spiridon. L-am cautat vreo jumatate
    de ceas... Mi-e teama sa nu i
    se fi ntmplat ceva...
    Dar nu erati n adapost? De ce-ati parasit adapostul? Vadastra tacu, strngndu-si ser
    vieta sub brat.

    Ati fost foarte imprudenti, starui Stefan. Nu trebuia sa iesiti din adapost ct ti
    mp dura nca atacul. Mai ales ca
    domnul profesor are groaza de bombardamente...
    E o chestie delicata, nu v-o pot spune. O chestie care ne priveste numai pe noi,
    familia...
    Trebuie sa-l cautam, spuse Stefan tulburat deodata. Trebuie sa mergem imediat...
    245
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Vadastra nu raspunse. Se multumi sa-si treaca n nestire mna prin par.
    Ce s-a ntmplat cu domnul profesor? l ntreba din nou, aproape strignd.
    Nu stiu... S-a ratacit... O sa aflam mine dimineata ce s-a ntmplat cu el...
    ncepura sa se auda zgomotele motoarelor de avion, urmate de salve masive de artil
    erie. Vadastra i apuca speriat
    bratul.
    Iar vin! sopti. Vin din nou!... Si vin spre noi!... ncepu sa tremure. Se agata de
    znadajduit de Stefan.
    Ce ne facem? ntreba. Acum nu mai scap!... Acum, stiu ca nu mai scap!... Cerul fu
    scrijelat n acea clipa de
    zeci de reflectoare, care-si concentrau
    bataia chiar deasupra capetelor lor.
    Sa cautam un adapost, spuse Stefan privind n jurul lui. Haide cu mine! ... ncepu s
    a fuga n susul strazii, unde
    i se parea ca distinge o cladire mai
    mare. Dar cteva clipe n urma auzi suieratul ascutit al unei bombe si se trnti la pa
    mnt. si simti ceafa si parul
    lovite cu nisip si moloz. ntocmai ca si atunci, ar fi vrut sa tipe, dar nu putea;
    gtlejul i era sugrumat, ca prins n
    frnghii nevazute. Zari totusi capul lui Ionel iesind o clipa la suprafata apei, p
    rintre clabuci. Mia!", strigase el.
    Era sigur ca-l auzise strignd. Apoi, parca tot cerul se lasase pe balta si o stri
    vise, ca un cort urias care s-ar fi
    prabusit cu un zgomot asurzitor. Nu mai putea auzi nimic. ncerca sa se ridice, sa
    -l caute pe Spiridon, dar se
    mpiedica de o lespede rasturnata pe trotuar si cazu din nou. De data aceasta, sim
    ti o durere ascutita n amndoi
    genunchii. Ramase cteva secunde nemiscat, nchiznd ochii, strngndu-si dintii. l auzi pe
    Vadastra, n urma
    lui, cautndu-l.
    Unde sunteti? striga el nspaimntat. Unde sunteti?
    Se ridica anevoie si se ndrepta spre cladire; Vadastra alerga n urma lui. Cnd se ap
    ropiara, zgomotul motoarelor
    se auzea att de puternic, nct amndoi se trntira din nou la pamnt, ferindu-se parca sa
    respire. De-abia atunci
    si dete seama ca, putine case n urma, ncepuse o anumita agitatie, se auzeau glasuri
    , un claxon de masina.
    ntoarse capul sa vada ce se ntmpla. Se aprinsesera cteva mici focuri
    pe acoperisuri,
    ntr-o gradina, pe
    marginea trotuarului. Au cazut bombe incendiare", si spuse, si se pregatea sa se r
    idice cnd simti lnga el
    trupul lui Vadastra, trndu-se.
    Nu va miscati! sopti el. Eu stiu ce-are sa se ntmple. Acum au sa cada din nou alte
    bombe. Mi-a spus
    doamna Zissu.
    Incendiile se ntindeau. Strada ntreaga ncepuse sa se lumineze, batuta din mai multe
    parti de flacari. Se auzi de
    departe, sirena unei masini de pompieri. Voi din nou sa se ridice, dar Vadastra l
    apuca de brat.
    MIRCEA ELIADE
    244
    Trziu, la capatul unei alei, i se paru ca zareste o umbra. Se ndrepta ntr-acolo, da

    r dupa ctiva pasi se opri.


    Crezu ca aude cuvinte romnesti. Vocea i se paruse, la nceput, cunoscuta, dar nu iz
    butea sa o identifice. De-abia
    apropiindu-se, si dadu seama, tresarind, ca era glasul lui Vadastra.
    Saraca doamna Zissu! repeta el ntruna. Saraca doamna Zissu! Sa vina ea pna aici pe
    ntru mine!...
    Stefan se apropie tulburat. Cnd i spuse buna seara, Vadastra se ntoarse brusc. Era
    cu capul gol si nu-si avea
    monoclul negru.
    Vorbiti romneste? ntreba el speriat. Sunteti romn?
    Sunt Viziru.
    i ntinse mna dar, n ntuneric, Vadastra nu i-o vazu, si Stefan si-o retrase repede.
    Cum de sunteti la ora asta pe aici? Unde e domnul profesor? Vadastra nu-i raspun
    se. si trecu mna prin par.
    Sub bratul stng, Stefan
    observa ca strnge servieta cu tabloul lui Antim.
    Ce s-a ntmplat?
    Am primit o telegrama, vorbi cu greutate Vadastra. O am cu mine... Stati sa v-o
    arat, adauga si ncepu sa
    caute n buzunar.
    i ntinse un plic.
    Tot n-o pot citi. Spune-mi dumneata ce scrie n ea...
    E de la Irina. Ma informeaza, ntr-o forma foarte aleasa, ca sunt tata. A nascut i
    eri n zori, un baiat...
    Felicitarile mele!
    Multumesc! Vestea aceasta, cum era de asteptat, m-a emotionat foarte mult!... Am
    destupat o sticla de
    sampanie si am baut-o mpreuna cu nenea Iancu... Pe urma, a nceput bombardamentul..
    .
    Dar unde e domnul profesor?
    Nu stiu ce-i cu el... A ramas n urma. S-a ratacit!...
    Nu se poate.
    S-a pierdut de mine pe la noua, vorbi obosit Spiridon. L-am cautat vreo jumatate
    de ceas... Mi-e teama sa nu i
    se fi ntmplat ceva...
    Dar nu erati n adapost? De ce-ati parasit adapostul? Vadastra tacu, strngndu-si ser
    vieta sub brat.
    Ati fost foarte imprudenti, starui Stefan. Nu trebuia sa iesiti din adapost ct ti
    mp dura nca atacul. Mai ales ca
    domnul profesor are groaza de bombardamente...
    E o chestie delicata, nu v-o pot spune. O chestie care ne priveste numai pe noi,
    familia...
    Trebuie sa-l cautam, spuse Stefan tulburat deodata. Trebuie sa mergem imediat...
    245
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Vadastra nu raspunse. Se multumi sa-si treaca n nestire mna prin par.
    Ce s-a ntmplat cu domnul profesor? l ntreba din nou, aproape strignd.
    Nu stiu... S-a ratacit... O sa aflam mine dimineata ce s-a ntmplat cu el...
    ncepura sa se auda zgomotele motoarelor de avion, urmate de salve masive de artil
    erie. Vadastra i apuca speriat
    bratul.
    Iar vin! sopti. Vin din nou!... Si vin spre noi!... ncepu sa tremure. Se agata de
    znadajduit de Stefan.
    Ce ne facem? ntreba. Acum nu mai scap!... Acum, stiu ca nu mai scap!... Cerul fu
    scrijelat n acea clipa de
    zeci de reflectoare, care-si concentrau
    bataia chiar deasupra capetelor lor.
    Sa cautam un adapost, spuse Stefan privind njurai lui. Haide cu mine!... ncepu sa
    fuga n susul strazii, unde
    i se parea ca distinge o cladire mai

    mare. Dar cteva clipe n urma auzi suieratul ascutit al unei bombe si se trnti la pa
    mnt. si simti ceafa si parul
    lovite cu nisip si moloz. ntocmai ca si atunci, ar fi vrut sa tipe, dar nu putea;
    gtlejul i era sugrumat, ca prins n
    frnghii nevazute. Zari totusi capul lui Ionel iesind o clipa la suprafata apei, p
    rintre clabuci. Mia!", strigase el.
    Era sigur ca-l auzise strignd. Apoi, parca tot cerul se lasase pe balta si o stri
    vise, ca un cort urias care s-ar fi
    prabusit cu un zgomot asurzitor. Nu mai putea auzi nimic. ncerca sa se ridice, sa
    -l caute pe Spiridon, dar se
    mpiedica de o lespede rasturnata pe trotuar si cazu din nou. De data aceasta, sim
    ti o durere ascutita n amndoi
    genunchii. Ramase cteva secunde nemiscat, nchiznd ochii, strngndu-si dintii. l auzi pe
    Vadastra, n urma
    lui, cautndu-l.
    Unde sunteti? striga el nspaimntat. Unde sunteti?
    Se ridica anevoie si se ndrepta spre cladire; Vadastra alerga n urma lui. Cnd se ap
    ropiara, zgomotul motoarelor
    se auzea att de puternic, nct amndoi se trntira din nou la pamnt, ferindu-se parca sa
    respire. De-abia atunci
    si de te seama ca, putine case n urma, ncepuse o anumita agitatie, se auzeau glasur
    i, un claxon de masina.
    ntoarse capul sa vada ce se ntmpla. Se aprinsesera cteva mici focuri
    pe acoperisuri,
    ntr-o gradina, pe
    marginea trotuarului. Au cazut bombe incendiare", si spuse, si se pregatea sa se r
    idice cnd simti lnga el
    trupul lui Vadastra, trndu-se.
    Nu va miscati! sopti el. Eu stiu ce-are sa se ntmple. Acum au sa cada din nou alte
    bombe. Mi-a spus
    doamna Zissu.
    Incendiile se ntindeau. Strada ntreaga ncepuse sa se lumineze, batuta din mai multe
    parti de flacari. Se auzi de
    departe, sirena unei masini de pompieri. Voi din nou sa se ridice, dar Vadastra l
    apuca de brat.
    MIRCEA ELIADE
    246
    Ascultati-ma pe mine, vorbi el sugrumat. Nu va miscati. Asa s-a ntmplat si cu nene
    a Iancu... A plecat prea
    devreme...
    O noua serie de explozii se auzira parca foarte aproape. Spiridon gemu.
    V-am spus eu? sopti el ca ntr-un horcait, fara sa-si ridice capul. Acum vin altel
    e... Si altele... Si altele... Asa
    l-au omort pe nenea Iancu...
    Stefan si strnse pumnii ncercnd sa se trezeasca.
    Iesise din adapost ca sa-si faca neputintele, continua Vadastra cu greutate, ca
    si cum s-ar fi sufocat. Se
    asezase asa, pe marginea unui trotuar, cum stam noi acum. Eu i-am spus sa se gra
    beasca, sa nu stea mult, ca au sa
    nceapa iar bombele. Dar n-a vrut. Scapase tabloul jos, n ntuneric, si nu-l mai gase
    a... Dar era chiar sub el. Lam
    gasit eu; era aproape ud... Ce credeti? S-a stricat? Si-a pierdut din valoare da
    ca a fost udat? Dumneavoastra
    ce credeti? Un tablou att de pretios, daca a fost putin udat, pe la colturi, poat
    e sa-si piarda din valoare? Ce
    credeti? ntreba el de mai multe ori cu deznadejde.
    Cred ca nu.
    Asa cred si eu. Ce importanta poate avea daca a fost putin udat?!... Pna mine dimi
    neata se usuca.
    Dar ce s-a ntmplat cu domnul profesor?
    Era o scara de piatra acolo si-si facea neputintele pe trotuar, la capatul scari

    i, ncepu tulburat Vadastra.


    Dar un tipat de femeie, izbucnit foarte aproape de ei, i facu sa ridice amndoi cap
    etele. Ctiva metri n susul
    strazii, acoperisul unei case ardea cu furie si o femeie cu un copil n brate stri
    ga deznadajduita de la o fereastra,
    nvaluita n fum. Vadastra strnse tremurnd bratul lui Stefan.
    Parca ar fi glasul Irinei, spuse.
    Voira sa se ridice amndoi, dar o noua serie de explozii i tintui la pamnt.
    Dumneavoastra credeti n ngeri? ntreba foarte emotionat Vadastra. Doamna Zissu spune
    a ca ngerii exista.
    I-a vazut de mai multe ori. Spunea ca fiecare om are ngerul lui pazitor.
    Ce s-a ntmplat cu domnul profesor? striga Stefan. Ce s-a ntmplat cu el?...
    A murit, vorbi cu destula liniste Vadastra. A alunecat pe scari si a murit. V-am
    spus ca-si facea neputintele... A
    lunecat, asa, si a murit... Cadeau mereu bombe n jurul nostru...
    Stefan voi sa se ridice, dar Vadastra si apasa bratul cu toata greutatea asupra l
    ui.
    ... Venise si doamna Zissu. Aproape n-am recunoscut-o. Saraca, doamna Zissu! Cum
    am lasat-o eu si cum
    am regasit-o!... E adevarat, au trecut multi ani de-atunci...
    247
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Tipetele femeii se auzeau tot mai disperate. Cu un efort, scrsnind, Vadastra se r
    idica n picioare. i ntinse lui
    Stefan servieta.
    __Tineti-o, va rog, o clipa, spuse cu un glas uscat. Trebuie sa ma duc sa
    scap femeia aia...
    Stefan ncerca sa se ridice, dar Spiridon i tipa, alarmat.
    Sa nu va miscati!... Paziti bine servieta. Asta e singura noastra avere. Voi sa
    porneasca, dar se ntoarse si,
    trecndu-si mna prin par, adauga:
    ... Stiti, de fapt, eu l-am omort!... L-am mbrncit pe scara cnd si facea neputintele
    si s-a pravalit pna jos,
    mort... Degeaba mi spunea doamna Zissu ca nu l-am omort. Stiu foarte bine: eu l-am
    mbrncit. L-am vazut
    cum se rostogoleste. Am luat servieta si am plecat. Cadeau attea bombe nct ma mir c
    um am scapat... Dar, stiti,
    asta e un secret al nostru. Fiti, va rog, foarte discret...
    Se ntoarse, si cu o neasteptata suplete, ncepu sa alerge spre casa incendiata. Ste
    fan si simtea genunchiul
    ntepenit. ncerca de mai multe ori, fara sa reuseasca sa se urneasca. l vazu pe Vada
    stra intrnd n casa, dupa ce
    strigase ceva femeii de la fereastra. Dar, cteva clipe n urma, l zari din nou n stra
    da, printre alti oameni,
    aparnd si disparnd n bataia flacarilor. Mai facu o ncercare sa se ridice, dar durere
    a care o simti n genunchi fu
    att de puternica, nct cazu n nesimtire, apucnd servieta cu pumnul, deznadajduit, ca s
    i cum ar fi ncercat sa se
    agate de ceva.
    Se trezi ntr-un pat strain. si dadu imediat seama ca se afla ntr-un spital, l lovi l
    umina puternica din sala si un
    miros curios de medicamente, care-i rascolea amintirile, fara sa le poata identi
    fica undeva cu precizie, n trecut.
    Unde sunt ranit? ntreba el infirmiera.
    Nicaieri. Sunteti perfect sanatos. V-am ruga chiar sa va mbracati... Nu mai avem
    paturi...
    Stefan se mbujora. Se ridica n capul oaselor si simti n ntreg trupul o imensa obosea
    la.
    Si cu toate acestea am lesinat, spuse. Am voit sa ma scol si am simtit o durere
    teribila n genunchi.

    Probabil ca v-ati lovit caznd, spuse infirmiera.


    i zmbi si se departa. Stefan si pleca repede ochii. Sala era plina de raniti. Auzea
    la rastimpuri gemete, oftaturi.
    si misca picioarele si, desi vlaguiala staruia, nu mai simti nici o durere. ncepu
    sa se mbrace grabit sub
    cuvertura. Pe marginea patului si gasi hainele si servieta lui Vadastra. Brusc, si
    aminti de ntmplarile noptii si
    se tulbura. Ar fi vrut sa ntrebe ce se ntmplase cu Vadastra, dar si de te seama ca i
    nfirmiera nu avea de unde sa
    stie. O alta infirmiera l conduse ntr-un birou, unde semna mai multe hrtii.
    MIRCEA ELIADE
    248
    249
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Ati avut un noroc fara seaman, i spuse functionarul privindu-l cu mirare. Ardea t
    otul n jurul dumneavoastra.
    Cnd v-a ridicat ambulanta, va credeau grav ranit. A fost imposibil sa va desepte.
    Si mna vi se nclestase pe
    servieta asta...
    Stefan rosi din nou, multumi si se pregati sa plece. Dar se ntoarse dupa ctiva pas
    i.
    N-ati gasit printre ranitii de pe aceeasi strada si un compatriot de-al meu, Vas
    ilescu-Vadastra?
    Functionarul si consulta metodic fisierul.
    Nu, spuse. Dar, stiti, adauga el fara sa-si ridice ochii, aici nu au adus dect ra
    nitii. Si nici macar nu i-au adus
    pe toti...
    ntlni un taxi foarte aproape de spital si se duse la Legatie. Cazusera multe bombe
    n vecinatate si o parte din
    geamurile Legatiei erau sparte. Pe Cromwell Road, cteva case fusesera incendiate.
    Ultimul etaj al Muzeului de
    Stiinte Naturale fumega nca. Portarul Legatiei parea, nsa, voios. Avea minile scrij
    elite si prlite de bombele
    incendiare pe care le stinsese noaptea ntreaga. i spusese ca nsarcinatul cu afaceri
    venise de dimineata si daduse
    dispozitii ca o parte din servicii sa fie transferate la Ambasada, n Belgrave Squ
    are. Se afla acolo un adapost
    destul de sigur si destul de ncapator ca sa aiba loc toti membrii Legatiei. Stefa
    n urca n biroul lui ca sa-si claseze
    dosarele, dar dupa cteva minute renunta. Chema la telefon Belgrave Square. i raspu
    nse chiar Fotescu, fericit
    ca-i aude glasul. i purtasera toti grija, i spuse, vaznd ca nu vine de dimineata la
    Legatie. Stefan ntreba daca
    stie ceva despre Vadastra si Antim. Nu stia nimic. Dar pna acum Legatia nu fusese
    informata de nici o pierdere
    printre membrii coloniei romnesti.
    Cobor, cu servieta lui Antim sub brat, si se duse sa ia masa la un restaurant din
    apropiere. n fata statiei de metro
    se opri sa-si cumpere ziarele.
    Asta a fost Blitz n regula, Sir! i spuse vnzatorul de ziare si zmbi. Dar lui Stefan
    i se paru ca zmbeste cu
    oarecare efort. Trecu mai departe,
    privind fetele oamenilor din jurul lui. Purtau, toti, urmele noptii nedormite; a
    ratau parca mai pamntii, cu o mare
    resemnare n ochi, cu buzele strnse. Restaurantul fusese pe jumatate darmat, si Stef
    an simti deodata ca nu-i
    mai e foame. Intra ntr-un pub vecin si ceru un sandvici si un pahar de bere. Rama
    se mult timp fara gnduri
    strngnd servieta cu tabloul lui Antim, mestecnd n nestire. Apoi se trezi si ncepu sa
    citeasca ziarele. Simti

    cum l cuprinde oboseala si se ridica cu un efort, plati si se ndrepta spre Legatie


    . si aminti ca trebuie sa
    telegrafieze Ioanei, s-o linisteasca.
    Pe la ceasurile patru, dupa ce termina de mpachetat arhiva care trebuia transport
    ata n Belgrave Square, nu se
    mai putu mpotrivi ispitei de a dormi si se pleca pe birou, culcndu-si capul pe bra
    tul drept. O visa pe Ioana, care
    parca venise sa-l caute la Legatie si nu izbutea sa intre: portarul i spunea prin
    usa: Nu mai sta nimeni aici! S-au
    mutat toti n Belgrave Square!..." Ioana staruia, batea din ce n ce mai tare cu pum
    nul n usa: E urgent! striga ea.
    Am venit cu doamna Zissu. Am venit sa-l cautam pe Vadastra..." n Belgrave Square! n
    Belgrave Square!",
    striga portarul.
    Simti ca-l zgltie cineva si, tresarind, se destepta. n fata lui, n lumina cenusie a
    amurgului, statea Iancu Antim.
    Stefan ramase o clipa cu ochii holbati, apoi sari speriat n picioare.
    Stiam eu ca tot aici am sa te gasesc! spuse Antim.
    Si se aseza ostenit pe fotoliul din fata biroului. Stefan observa ca are bratul
    drept prins ntr-o esarfa neagra. Doar
    dupa ce-l vazu n fotoliu, bataile inimii se potolira, dar n clipa urmatoare simti
    o mare slabiciune n tot trupul si
    se aseza si el pe scaun. Antim si scoase batista si-si sterse cu mare bagare de s
    eama fruntea. De-abia acum vazu
    Stefan ca era plin de vnatai pe fata si pe frunte si avea o mare taietura sub och
    iul drept, care i se prelungea
    adnc n barba.
    Colonelul Chabert! iubite domnule Viziru, ncepu Antim silindu-se sa zmbeasca.
    Dar zmbetul probabil ca-i irita una din taieturi, caci si duse repede batista la c
    oltul gurii si si-o apasa, lung.
    Ce s-a ntmplat?
    Colonelul Chabert! nu-ti spun! facu Antim pastrndu-si nca batista la gura. Au crez
    ut c-am murit... M-au
    gasit pe jumatate mort, cu capul spart!... Si n-aveam nimic! Absolut nimic.
    Se opri, si cu mare grija si trecu din nou batista pe frunte.
    Tlharul de Spiridon m-a mbrncit! spuse. L-am simtit eu de mult ca ma urmareste... S
    i acolo, n capul
    scarii, l-am vazut cum se pregateste sa ma mbrnceasca. M-am lasat moale si am cazu
    t... Nu mai credeam ca am
    sa scap! Dar bun e Dumnezeu... si cnd are omul zile!... Iata ca am scapat! Pedeap
    sa lui Dumnezeu! Ca acum numi
    mai scapa Spiridon! Acum am dovada! Ocna are sa-l mannce! Si tabloul tot n-are sa
    -l poata vinde. Ca eu am
    si anuntat politia ca mi l-a furat. Si am venit aici ca sa anuntati si dumneavoa
    stra. Si sa ma pun sub protectia
    dumneavoastra. Ca criminalul e n stare sa ncerce din nou sa ma omoare!...
    L-am ntlnit azi-noapte, spuse Stefan.
    Antim ridica brusc capul si-l privi cu o nspaimntata intensitate.
    Avea tabloul la el? ntreba repede.
    ^
    a
    ' spuse Stefan ridicndu-se de la birou si ndreptndu-se catre coltul n Unde si depozi
    tase partea din arhiva ce
    trebuia evacuata. Mi l-a dat mie
    MIRCEA ELIADE
    250
    n pastrare, adauga. Adica, mai exact, mi l-a dat ca sa vi-l nmnez dumneavoastra...
    Antim sari n picioare si prinse cu amndoua minile servieta. Tremura.
    Apoi si facu o cruce mare.
    Sa-ti dea Dumnezeu si Maica Domnului sanatate, spuse el emotionat. Sa-ti dea Dum

    nezeu sanatate!...
    Dar nu mai putu continua. ncepu sa plnga zguduit de suspinuri si-si acoperi
    fata cu batista.
    Dar nu mai avem nici o veste despre domnul Vadastra, spuse ncet Stefan. Nu stiu c
    e s-a ntmplat cu el.
    Sarise sa dea ajutor unei femei ntr-o casa incendiata... Mi-e teama sa nu i se fi
    ntmplat ceva...
    Sa-ti dea Dumnezeu sanatate! repeta ntruna Antim, printre suspinuri. Dumnezeu si
    Maica Domnului sa-ti
    dea sanatate!... Dumnezeu si Maica Domnului!... Colonelul Chabert!...
    VIII
    Ajunsese la Bristol la zece noaptea. Gara fusese bombardata si anevoie gasi un t
    axi care sa-i duca cele doua
    valize pna la hotelul unde i se retinuse camera. n ntuneric, orasul i se paru sinis
    tru. De o parte si de alta a
    strazii, zarea scheletele caselor incendiate. Pe alocuri, cerul se ntrevedea prin
    tre ruine. Holul hotelului era plin si
    totusi aproape ca nu se auzeau voci. Oamenii si vorbeau n soapta sau motaiau obosi
    ti n fotolii. Era singurul
    mare hotel scapat neatins din ultimele bombardamente.
    Ati ascultat emisiunea de la noua seara? ntreba pe functionarul de la receptie pr
    edndu-i pasaportul. Ce vesti
    din Romnia?
    Era un barbat aproape batrn, cu o mustata scurta, carunta, si ochelari de aur. Ri
    dica fruntea din registru si-l privi
    corect, fara graba, parca ar fi ncercat sa-si aduca aminte.
    Romnia?... Ah, da. E revolutie. S-au rasculat Garzile de Fier mpotriva generalului
    Antonescu.
    Stefan aflase de rebeliune dimineata, la Londra, cumparnd gazetele n gara. Dar nu n
    telegea ce se ntmpla.
    Nimic altceva? starui. Ceva detalii mai precise asupra situatiei?...
    Situatia pare confuza. E revolutie. Aveti camera 84, la etajul III, adauga reped
    e, ca si cum i-ar fi parut rau ca
    vorbise, si-si pleca ochii n registru.
    Stefan urca absent n camera 84. Plutea parca ntre ziduri o nedefinita tristete, de
    casa pustie, ndoliata. Perdelele
    groase care acopereau fereastra pareau posomorte, vechi, ramase acolo dintr-un al
    t veac. si aprinse o tigara si
    ncepu sa se dezbrace. i era frig. Aseza servieta sigilata lnga el, pe pat, si stins
    e lumina. Dar nu putea sa
    adoarma. Fuma cu capul pe perna, asa cum ncepuse n noaptea aceea, alaturi de Antim
    .
    Cobornd n subsolul Ambasadei, voise sa-i ia bratul.
    MIRCEA ELIADE
    252
    Nu ma atinge, te rog! spusese Antim, ferindu-se. Unde pui mna, ma doare. Parca as
    avea toate oasele
    zdrobite...
    Doua din camerele din subsol fusesera transformate n adapost. Erau doua ncaperi lu
    ngi si nguste, n care se
    adusesera paturi de campanie si cteva masute. Stefan se ndreptase catre coltul cel
    mai ntunecat, si scoase
    cravata si vestonul, mbraca o haina de casa, si se culca. Adormise ndata.
    Se desteptase trziu si privise cu mirare n jurul lui. Nu-si dadea seama unde se af
    la. O parte din becuri fusesera
    stinse. i era frig. Zari, lnga el, pe Antim dormind cu servieta sub cap. Dupa cteva
    clipe, intrase capitanul
    aducnd pe o tava cestile cu cafea.
    Ct e ceasul? l ntreba.
    Doua jumatate, raspunse capitanul aseznd tava pe una din masute. Nu vrei si dumne

    ata o cafea?
    Parca as vrea.
    Capitanul i-o aduse si-i ntinse pachetul cu tigari.
    Dar obosit ai mai fost, daca ai putut dormi, i spuse. Eu n-am putut nchide ochii.
    Nu att din cauza
    bombelor, ct a artileriei antiaeriene. Sunt bateriile astea de lnga noi... Acum sau mai potolit, dar au sa nceapa
    din nou...
    si aprinse tigara si-si trase cuvertura pna sub barbie. i era parca din ce n ce mai
    frig. Antim scnci prin somn,
    apoi ncepu sa stranute. Stefan ntinse bratul ca sa-l acopere mai bine cu patura. A
    ntim se smuci brusc, apucnd
    cu amndoua minile servieta.
    Dumneata erai? ntreba el speriat.
    Si-l privi cercetator, cu banuiala. Stefan i zmbi si se ghemui sub patura. Se simt
    ea aproape nghetat. Ar fi vrut
    sa adoarma din nou si nchise ochii. Dar i redeschise imediat si ntoarse capul. Anti
    m nu se culcase; i urmarea
    foarte atent miscarile. Ochii li se ntlnira o clipa. Stnjenit, Stefan se ntoarse cu
    fata la perete.
    n saptamna aceea bombardamentele s-au tinut lant, noapte dupa noapte. Antim n-a ma
    i parasit subsolul
    Ambasadei. n timpul zilei, cnd nu erau alarme, urca n marele salon care fusese tran
    sformat n sala de
    asteptare, se aseza ntr-un fotoliu, cu servieta pe genunchi, si motaia. Daca se d
    adea alarma n timpul prnzului
    sau cerul era prea nnourat, nu ndraznea sa se duca la restaurant, si se multumea c
    u un sandvici. Serile i dadea
    sa mannce bucatarul Ambasadei. Nu voise sa se mai ntoarca acasa, nici macar ntovara
    sit de Stefan. Capitanul
    i adusese o mica valiza cu albituri si un palton.
    Nu l-a vazut nimeni mort! murmura el din timp n timp.
    Se certase cu nsarcinatul de afaceri pentru ca se mpotrivise sa anunte la Bucurest
    i disparitia lui Vadastra.
    253
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Speriati fata degeaba, spusese. Nenorociti doua biete femei!... Nu l-a vazut nim
    eni mort!...
    Casa n care patrunsese Vadastra arsese pna n temelii. Pierisera acolo o seama de oa
    meni, dar Antim nca nu
    voia sa creada n moartea lui Spiridon.
    __Nu-l cunoasteti cine e..., murmura singur, rasucindu-se n fotoliu. Nu
    pot eu sa spun mai mult, dar v-ati cruci daca ati afla!...
    Prinsese ticuri de batrn. Vorbind, clatina din cap si si sugea mereu buzele. Dorme
    a mbracat, cu servieta sub
    perna. Barba i crescuse salbatica si, ca sa-si ascunda gulerul ros si murdar al c
    amasii, purta necontenit un sal n
    jurul gtului.
    Apoi, ntr-o dimineata, la sfrsitul lui septembrie, se apropiase speriat de Stefan.
    Parea descompus.
    Plec cu dumneata la Oxford, i spuse n soapta. Nu mai pot ramne aici!... Stefan tocm
    ai se ntorcea de la
    Oxford. Se hotarse evacuarea functionarilor
    auxiliari si fusese sa caute locuinte. Dar orasul era arhiplin. Cu multa greutat
    e gasise doua camere ntr-o
    pensiune modesta Oxoniensis".
    Vin cu dumneata! Nu mai pot ramne aici! E un nebun cu noi n adapost. A nnebunit n ti
    mpul
    bombardamentului. N-am dormit toata noaptea de groaza...
    Catre miezul noptii, cineva ncepuse sa urle. Nu ndraznise nimeni sa coboare din pa

    t si sa vada ce se ntmpla.
    mpietrisera toti, asteptnd. Dar urletele au amutit deodata si omul a readormit. Nu
    mai Antim n-a mai putut
    nchide ochii.
    E nebun! murmura. E nebun de legat!...
    si dadusera ntlnire la gara la ora cinci. Stefan l-a asteptat acolo, pe peron, o ju
    matate de ceas. Se daduse ntre
    timp alarma si cum Antim nu mai sosea, si-a nchipuit ca-i fusese teama sa travers
    eze orasul sub bombardament
    si ca renuntase sa mai plece n acea seara. S-a urcat n trenul urmator. Calatorea p
    entru ntia oara n timpul unui
    atac aerian si nu se simti pe deplin linistit dect dupa ce trecu de Uxbridge.
    A doua zi afla ca Antim plecase din Belgrave Square catre ora patru, ntr-un taxi.
    Cteva ceasuri n urma se
    telefonase la Ambasada ca sa se anunte ca fusese gasit mort ntr-o sala de astepta
    re din Paddington Station.
    Avusese o sincopa. A fost ngropat n seara urmatoare.
    Stefan si stinse tigara. Nu i-a fost dat sa ajunga la Oxford", sopti ca sa-si alun
    ge gndurile. nchise ochii. E
    revolutie; s-au rasculat Garzile de Fier." Asa cum prevestise Antim: Astia au sa
    faca revolutie, spunea, astia au
    sa-l omoare pe general." Cnd l-au nmormntat, ncepuse sa ploua. Venisera patru cimiti
    r: capitanul, bucatarul,
    el si Fotescu. nsarcinatul cu afaceri trimisese 0
    coroana: Amintire scumpului nostru compatriot". Ar fi vrut sa
    vina si el, spunea, dar era chemat la Foreign Office. Cnd s-au ntors de la cimitir
    , n
    MIRCEA ELIADE
    254
    masina lui Fotescu, ploaia se ntetise. L-au lasat la gara. Pna la Oxford, privise
    ploaia marunta si rece batnd
    molcom n geamurile vagonului. Ploaia l-a ntovarasit pretutindeni n zilele urmatoare
    . Cerul, cenusiu si aspru,
    parca se apropiase si mai mult de pamnt. Mirosea a frunze vestede si toate lucrur
    ile erau umede. Octombrie.
    Se destepta la sase. La sapte, pleca din fata hotelului masina aeroportului. Cnd
    au pornit, era nca ntuneric
    afara. Se suira n masina doua femei si ctiva barbati. Lnga el se asezase un ofiter,
    cu aerul absent, care fuma
    ntruna, fara sa priveasca nicaieri. Masina trecea pe strazi strajuite de ruine, p
    rintre care mijea lumina murdara a
    zorilor. Cnd se lumina de-a binelea, ncepu sa ploua. Camioneta vira brusc si se op
    ri n fata unei bariere din
    srma ghimpata. Din ghereta de ciment nainta, ferindu-se de baltoace, o santinela.
    Trase deoparte bariera si
    camioneta patrunse pe aerodrom.
    Doi soldati n mantii de ploaie coborra bagajele. Pasagerii au fost condusi ntr-o cl
    adire cenusie. Ofiterul i
    urma tacut. Controlul si plata bagajelor se facu repede. Apoi trecura la control
    ul pasapoartelor. Stefan fusese
    lasat la urma. Cu servieta lnga el, astepta. Dupa un sfert de ceas, un soldat i st
    riga numele. n birou se afla
    ofiterul din masina si nca un functionar civil. I-au cerut hrtiile si le-au examin
    at, pe rnd, cu mare atentie. Apoi,
    fara sa-si ridice privirile, ofiterul l ntreba ce misiune a avut la Londra.
    Nu sunteti trecut n lista corpului diplomatic, spuse.
    i ntinse lista si Stefan parcurse numele functionarilor Legatiei Romniei. Al lui nu
    era.
    Portmoneul dumneavoastra, va rog, spuse ofiterul.
    l desfacu, scoase toate hrtiile, numara bancnotele, apoi trecu totul functionarulu

    i de lnga el. Stefan privea


    toate acestea cu un nceput de teama, si aminti, fulgerator, de Prefectura Politiei
    . Se ntreba daca nu cumva i-o fi
    ramas n portmoneu vreo nsemnare sau vreun nume, care sa poata parea suspect.
    Mai aveti altceva prin buzunare? ntreba ofiterul.
    Stefan ncepu sa se caute si scoase tot ce avea. Scoase si batista, dar voi s-o pu
    na repede n buzunar.
    Lasati-o, va rog, spuse ofiterul. Care sunt cheile de la valizele dumneavoastra?
    Controlul se face alaturi...
    Ministrul a avut dreptate: e din cauza lui Duma!...", i fulgera prin minte. Ofiter
    ul aseza toate obiectele ntr-un
    cosulet, afara de un pachet nceput de tigari pe care-l lasa pe birou, si suna. In
    tra un soldat, se apropie de birou si
    lua cosul. Functionarul n civil cerceta cu mare atentie fiecare hrtiuta din portmo
    neu. Cteva carti de vizita pe
    care erau nsemnari le asezase deoparte. - O sa vi se faca perchezitie corporala,
    spuse ofiterul ridicndu-se.
    255
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Stefan se mbujora. E adevarat, ministrul l prevenise: era suspect.
    Credeam ca faptul de a poseda un pasaport diplomatic si de a fi fost n misiune...
    Dar ofiterul nu-l lasa sa termine.
    Guvernul dumneavoastra se poarta mai rau, spuse apropiindu-se de usa. Gazetarii
    nostri au fost arestati de
    politia legionara, batuti si schingiuiti. Gestapoul de la Ploiesti i-a scos dint
    ii corespondentului unui ziar...
    Dar asta a facut-o Gestapoul, l ntrerupse Stefan ridicnd deodata tonul.
    Totuna e, spuse ofiterul nchiznd usa n urma lui.
    Functionarul n civil i ceru haina. Apoi suna; intra un tnar, cu ochii marunti si ce
    nusii. Lua haina si se apropie
    de fereastra. ncepu sa o pipaie ncet, cu pricepere, purtndu-si degetele pe fiecare
    cusatura. Functionarul i
    examina n acest timp vesta. Intra un al treilea, care i ceru pantofii si se retras
    e cu ei ntr-un colt. ntr-un sfert de
    ceas, Stefan ramasese gol. Se aseza pe scaun, nendraznind sa se simta umilit. Ar f
    i trebuit sa ma astept la asta.
    E din cauza lui Duma." Ministrul l prevenise. ntinse mna sa-si ia din pachetul lasa
    t pe birou o tigara.
    Ce voiti? ntreba sever functionarul.
    O tigara.
    i scoase chiar el tigara din pachet, apoi i ntinse chibritul aprins.
    Multumesc, spuse Stefan.
    Functionarul clatina din cap si se rentoarse la lucrul lui.
    n acea duminica de noiembrie, se trezise repetnd de mai multe ori un nume: Mihai D
    uma. Era sigur ca l auzise
    cndva, dar nu izbutea sa-si aminteasca n ce mprejurare. Dupa vreun ceas de eforturi
    , renuntase sa mai caute si
    coborse. Era ntunecat; ncepuse sa ploua. si strnsese macferlanul njurai gtului si se
    eptase cu pasul
    repede catre ru. Cunostea un loc care i placea mult; rul trecea acolo ntr-o padure.
    Un vaporas ncremenise
    lnga mal, pustiu, vetust, ca o relicva dintr-o alta lume. Anglia dinainte de 10 m
    ai 1940. O viata pe care nu o
    cunoscuse, pe care o ndragise numai din carti. Pe drum, ploaia se ntetise. Era cu
    capul gol si cauta un loc unde
    sa se adaposteasca. Trecea prin fata unui parc n care deslusise corturi si cteva c
    amioane camuflate. Stia ca sunt
    trupele destinate sa apere teritoriul de cele dinti valuri de parasutisti, si gra
    bi pasul. Orice romn e suspect.
    Grabi si mai mult pasul pna ce ajunse n fata unei case care avea, la poarta dinspr

    e sosea, un soi de acoperis sub


    care se putea adaposti. si aprinse o tigara. Gardul de fier care mprejmuia curtea
    fusese scos si daruit industriei
    de razboi, ca si toate grilajele din Oxford, de altfel. Mihai Duma, si aminti el d
    eodata, este cineva de care i
    vorbise Biris." Dar nu izbuti sa-si aminteasca mai mult si se ntoarse acasa irita
    t, cu fruntea plecata, prin ploaie.
    La Oxoniensis" l astepta dejunul:
    MIRCEA ELIADE
    256
    o sardea pe o frunza de salata, o felie de limba afumata, o bucata de pine, doi p
    esmeti si o ceasca cu compot.
    Manca grabit si se sui repede n camera lui. Introduse un shilling n radiatorul ele
    ctric si-l trase aproape de birou,
    ca sa-si dezmorteasca picioarele. Apoi luase la ntmplare o carte si-o deschise la
    mijloc. Trziu, i privise titlul
    sa vada ce citeste; era un volum de critici literare ale Virginiei Woolf. De Mih
    ai Duma i vorbise Biris n
    noaptea... Am fost la unul, Mihai Duma, tocmai la Cotroceni..." Simti ca ncepe sa
    i se faca frig.
    Am avut totusi o misiune oficiala! ncepu el deodata. Nu prea vad deosebirea ntre G
    estapou si
    dumneavoastra, marea democratie...
    Unul dintre politisti, care-i cerceta, n dreptul ferestrei, camasa, ntoarse ncet ca
    pul si zmbi. Gol, cu mucul de
    tigara ntre degete, Stefan i se paru mai ridicol asa cum ncercase sa se ridice, in
    dignat de pe scaun.
    Noi n-o sa va scoatem dintii, spuse el placid.
    Am ntlnit un om interesant! spusese Biris n acea noapte. Unul, Mihai Duma." n diminea
    ta urmatoare, la
    Legatie, se hotarse deodata sa-i telegrafieze. si dadea seama ca e imprudent, dar
    simtea ca nu se va linisti dect
    dupa ce va primi raspunsul lui Biris. Rog comunica telegrafic amanunte precise de
    spre Mihai Duma. Stop.
    Interesat cel mai mare grad acest om. Stop. Amicitie Stefan." ncepuse sa cifreze
    telegrama n cifrul Ministerului
    Economiei, dar si amintise deodata ca cifrul e perimat de cteva luni. Ar fi trebui
    t sa-l roage pe Fotescu, sau pe
    consilierul de Legatie. Sovaise multa vreme, apoi cobor chiar el si duse telegram
    a la posta. A treia zi primise
    raspunsul: Omul lipsit de interes. Stop. ncetat de mult orice legatura cu el. Stop
    . Fericit totusi de semnul de
    viata pe care mi l-ai dat. Stop. Amicitie Petre".
    Un politist i ntinsese camasa. O lua, fara sa multumeasca, si si-o trase repede pe
    ste cap. i era mai putin frig si
    se simtea mai putin rusinat, dar continua sa se simta ridicol. n seara aceea fuse
    se invitat la masa de nsarcinatul
    cu afaceri, care-si nchiriase mai de mult o vila n apropiere de Oxford. L-a luat c
    u el cu masina. Curnd dupa ce
    trecura de Uxbridge ncepuse sa se lase ceata si masina si ncetini viteza. Stefan ad
    use vorba de Rubensul lui
    Antim, disparut n gara Paddington dupa ce fusese salvat prin attea peripetii.
    Acum aflu pentru ntia oara de asta. De ce nu m-ai informat la timp? S-ar putea ca
    lucrurile sa fie mai
    complicate dect ne-am nchipuit noi... Va trebui sa informam politia, adauga absent
    , ncercnd sa gaseasca un
    loc unde sa gareze masina. Sa nceapa cercetarile...
    Soseaua fusese cu totul napadita de ceata. O ceata alba, groasa, necacioasa. Stef
    an ncepu s-o simta apasndu-l
    pe piept, ca o piatra grea. E prima ceata pe care o ntlneste n Anglia", ar fi vrut s

    a spuna.
    257
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Desi, cu tot ce se ntmpla n lume, si mai ales aici, continuase nsarcinatul cu afacer
    i, povestea asta are sa
    para ridicola... n orice caz, trebuie sa facem cercetari...
    Peste trei zile, un inspector venise sa-l vada n Belgrave Square. l ruga sa povest
    easca tot ce stia despre Vadastra
    si Antim. Omul l asculta fara interes, aproape indiferent. Parea obosit; si trecea
    din cnd n cnd palma stnga
    peste ochi, cu un gest scurt, automat. Reveni peste o saptamna, de asta data mai
    afabil, mai atent, privindu-l
    nencetat. i ceru o lista a tuturor persoanelor pe care le vazuse n ziua mortii lui
    Antim si, macar aproximativ,
    durata ntrevederilor.
    Nu cumva ma banuiti pe mine? l ntrebase Stefan. Inspectorul l privise cu un zmbet of
    uscat si politicos.
    Urmase apoi, n preajma Craciunului, discutia cu ministrul...
    Puteti sa va mbracati, spuse functionarul de la birou dupa ce schimbase cu ceilal
    ti doi o privire fara expresie.
    Stefan ncepu sa se mbrace tacut. Peste cteva clipe, intra ofiterul.
    Revizia bagajelor va mai dura putin, spuse asezndu-se la birou. Stefan nu-i raspu
    nse. Se multumi sa
    priveasca pe fereastra. Cei doi parasira
    tacuti camera.
    O sa ajungeti la Lisabona cu cel putin un ceas ntrziere, vorbi ofiterul. Si asta,
    din cauza dumitale...
    Zmbi, stingndu-si plictisit tigara. Apoi deschise jurnalul si ncepu sa citeasca.
    si amintea foarte limpede ziua aceea de 22 decembrie. Lnga Hol ton Hills erau arbo
    ri mari, cuminti, batrni. i
    regasise despuiati de frunze, dar senini. Asteaptl ntelesese Stefan
    si o nenumita
    bucurie l invada deodata. Ei
    stiu bine ca totul va rencepe, de la nceput, la primavara; ca nimic, n jurul lor, n
    u e definitiv. Ce se ntmpla s-a
    mai ntmplat si se va mai ntmpla. Moartea frunzelor nu nseamna si moartea lor, caci ia
    rna le e prielnica si
    dulce, ca un somn, ca o lunga odihna. Asa cum stau, despuiati si aspri, aratndu-n
    e numai scoarta dura,
    ntunecata, parca ar ncerca sa ne pacaleasca, lasndu-ne sa credem ca s-au ntors si ei
    la mineral, ca au reintegrat
    conditia mineralogica a existentei. Dar regresiunea aceasta n materia moarta e nu
    mai aparenta, e doar o imitatie
    a mortii, ca sa se poata odihni mai bine. E doar un gest simiesc pe care-l ncearc
    a viata; sau, poate, o camuflare
    n mineral, ca sa fie lasata n pace, sa se poata reface pe dinlauntru...
    Dupa vreo zece minute, un soldat aduse napoi cosul n care se aflau hrtiile, batista
    , cheile si portmoneul lui
    Stefan.
    Stiti ca n-o sa puteti lua curierul diplomatic, spuse ofiterul fara sa-si ochii
    din jurnal. Nu va recunoastem
    calitatea de curier.
    MIRCEA ELIADE
    258
    Stefan ramase cteva clipe nehotart. Apoi se ridica brusc n picioare.
    Sa-mi permiteti, atunci, sa vorbesc la telefon cu Ambasada.
    Linia e ntrerupta. n acest moment la Londra e alarma aeriana... Si nici n-o sa fie
    timp. ntr-un sfert de ceas,
    plecati.
    Si daca refuz sa plec?
    Ofiterul ridica din umeri. Se ghicea totusi ca e ncurcat.

    In acest caz, va trebui sa despagubiti Compania Aeriana pentru cele doua ceasuri
    de ntrziere din cauza
    dumneavoastra. Adica, o mie de lire, adauga.
    Poate cred ca am ascuns acolo tabloul... Sau secrete militare." Stefan stia ce co
    ntine curierul: scrisori catre
    familiile din tara, rapoarte consulare ntrziate, cteva acte justificative de cheltu
    ieli. Le verificase chiar el
    mpreuna cu nsarcinatul cu afaceri.
    Pentru ca suntem singuri, i spusese atunci minis
    trul, la 22 decembrie, am
    sa te ntreg ceva: ce legaturi ai dumneata cu un oarecare domn Mihai Duma? Stefan T
    privise tulburndu-se
    deodata. Nici una, spusese. Nu-l cunosc. l cunostea un prieten de-al meu si ntr-o
    buna zi... Se ntrerupsese,
    ncurcat. i era rusine sa marturiseasca, fara ocol, ca ntr-o buna zi telegrafiase ca
    sa puna capat unei obsesii.
    Mie mi poti spune adevarul, l ncurajase ministrul. Tot ce-ai sa-mi spui, ramne ntre n
    oi...
    Nenorocirea este
    ca n-am aproape nimic de spus, exclamase atunci, aproape cu deznadejde. n fond, e
    o copilarie... Si i-o
    povestise, plimbndu-se amndoi sub arborii din Holton Hills, silindu-se sa nu-i asc
    unda nimic.
    Daca nu te-as
    cunoaste, mi-ar fi greu sa te cred, spusese ministrul. Si, fara ndoiala, nu te va
    crede nimeni... Obsesia dumitale o
    nteleg foarte bine. Ce nu nteleg, este imprudenta dumitale de a telegrafia n clar..
    . Parca ai fi uitat ca Anglia se
    afla n razboi si fiecare dintre noi putem fi banuiti de spionaj. Simpla mentiune
    a unui nume era suspecta. Dar
    cnd era vorba de Mihai Duma...
    n fond, ce era att de grav n numele asta? ntrebase, in
    teresat deodata.
    Ministrul sovaise o clipa, apoi i luase bratul. Se ntmpla ca acest om sa fie foarte
    suspect, spuse. E n
    Serviciul Secret si lucreaza pentru nemti... Stefan se oprise, nmarmurit.
    Dar de
    unde sa banuiesc eu una ca
    asta! exclamase aproape cu naivitate. Auzisem numele lui de la cel mai bun priet
    en al meu, care e profesor de
    filosofie si nu face politica... Am sa ncerc sa repar lucrurile, adaugase ministr
    ul. Dar are sa fie greu...
    Deocamdata esti foarte prost vazut la Foreign Office. Sa nu spui nimic la Legati
    e, dar guvernul englez vrea sa
    ceara rechemarea dumitale... Stefan se mbujora.
    Atunci mai bine mi-o cer eu. Am r
    amas aici din spirit de
    colegialitate si pentru ca nu voiam sa mi se spuna ca mi-a fost frica de asediul
    insulei. Mai bine ma ntorc n tara,
    de bunavoie, asa cum doream de mult s-o fac. Mine mi cer telegrafic rechemarea...
    Si asta ar parea suspect,
    spusese ministrul. Mai asteapta cteva zile, o saptamna chiar. Vom vedea mai trziu c
    e e de facut...
    259
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Cred ca e timpul, spuse ofiterul ridicndu-se de la birou si privindu-si ceasul. B
    agajele dumneavoastra sunt,
    probabil, la avion... Va dam o atestatie ca servieta sigilata va fi predata Lega
    tiei Romniei la Londra...
    Evident, o vor deschide si o vor controla, hrtie cu hrtie." si aminti de scrisorile
    si chitantele justificative
    dinlauntru si zmbi ridicnd din umeri.
    Ce mai spun ziarele de Romnia? ntreba el calm.
    Rebeliunea se ntinde n toata tara. Sunt lupte de strada, la Bucuresti, ntre armata
    si Garzile de Fier.
    l conduse pna la avion. Era un imens avion olandez, care facea, pna la invazia Olan

    dei, cursa AmsterdamBatavia.


    Un pilot l vazu venind, si se urca voios n avion.
    Drum bun! i spuse ofiterul ntinzndu-i mna.
    Stefan'se revazu n acea clipa gol, zgribulit, asteptnd pe scaun sa i se napoieze ca
    masa
    si, ca si cum n-ar fi
    auzit nimic, fara sa se mai ntoarca, se urca.
    Avionul era aproape gol. Cei ctiva pasageri l privira enervati. Numai unul dintre
    piloti, trecnd pe lnga el, i
    puse mna pe umeri. Ferestrele erau astupate cu placi de carton. Simti avionul rid
    icndu-se si lund naltime, dar
    pentru ca nu putea vedea nimic ncerca un sentiment tulbure, de nencredere. Dupa vr
    eo jumatate de ceas, auzi
    motoarele micsorndu-si zgomotul, zvcnind tot mai rar, apoi simti ca avionul atinge
    pamntul. Pilotul care-l
    batuse pe umar iesi din cabina.
    ncarcam benzina, spuse trecnd pe lnga el.
    Privi pe rnd pasagerii. O femeie croseta; cealalta, mai tnara, citea o revista ilu
    strata. Domnul din fata lui, un
    egiptean, motaia. Mai erau doi barbati, n fund, care vorbeau ncet ntre ei. Aprinse
    o tigara. Nu avea nimic de
    citit. Cartile si revistele pe care si le luase de la Londra fusesera confiscate
    . I se oprise pna si ziarul cumparat n
    holul hotelului, la plecare. nchise ochii. Nu avea nimic de facut: nici un refugi
    u. Rebeliunea se ntinde n toata
    tara. Lupte ntre armata si Garzile de Fier."
    n acea seara de 22 ianuarie Misu Weismann suna prelung la usa Catalinei. Nu raspu
    ndea nimeni. Se rezema de
    perete, si aprinse o tigara si se hotar sa astepte. Mna i tremura ridicnd chibritul.
    Era palid, cu ochii rosii si
    obrazul parea murdar. si trecu palma peste fata, apoi scoase batista si si sterse
    fruntea, barbia, obrajii. Cu totul
    gerul de afara, transpirase. si descheie paltonul si si scoase fularul din jurul gt
    ului. Se simtea foarte obosit.
    Dupa ce sovai cteva
    MIRCEA EL1ADE
    260
    clipe, se aseza pe ultima treapta, n fata usii Catalinei. Cnd auzea urcnd liftul, c
    u un mare efort se ridica n
    picioare.
    Era gata sa motaie cnd i se paru ca aude mpuscaturi. Sari lipindu-se de perete. Cu
    urechea la pnda, deslusi n
    departare chiote, urale, un zvon sugrumat de cntec, si apoi mpuscaturile se auzira
    din nou. Weismann se
    apropie de usa Catalinei, cu mna pregatita sa sune. si ridicase gulerul de la palt
    on. Cnd simti ca liftul trece pe
    lnga el, apasa butonul, silindu-se sa faca gestul acesta cu ct mai multa naturalet
    e. Dupa o clipa, rasufla istovit
    si se rezema iar de perete, ascultnd. Nu se mai auzeau mpuscaturi. Doar un vuiet na
    busit, de multe glasuri
    ridicndu-se deodata, departe, n ger, strignd parca aceleasi cuvinte, aclamnd, huidui
    nd. si aprinse nervos o
    alta tigara si facu ctiva pasi prin fata usii. Privi nca o data la ceas; era noua
    si cinci. Daca s-a dus cumva la
    teatru? i fulgera ntrebarea prin gnd. nchise ochii, ca si cum ar fi vrut sa alunge o
    imagine care-l teroriza.
    Cteva minute n urma sosi Catalina cu Biris. Weismann o cuprinse n brate.
    Pe dumneata te cautam! i spuse Catalina emotionata. Te caut de azi dimineata! Dac
    a ai stii prin ce-am
    trecut!...
    Sa intram! Sa intram! le spuse Weismann n soapta. Abia la lumina puternica din ca

    mera l vazura n ce hal


    era.
    N-am dormit toata noaptea, spuse scotndu-si paltonul. Noroc c-am prins de veste,
    caci altminteri nu ma mai
    vedeati!... Au devastat toate pravaliile din cartier...
    Dar unde ai fost? l ntreba Catalina. Cnd am aflat azi-dimineata ce se ntmpla, am aler
    gat ntr-un suflet la
    dumneata...
    O sa aflati mai trziu unde am fost, spuse Weismann si zmbi pentru ntia ora. Tot ce v
    a pot spune e ca n-am
    dormit. Si aproape ca n-am mncat.
    Sa-ti fac un ceai, spuse Catalina trecnd n odaia de alaturi. Weismann se ntinse ist
    ovit pe canapea.
    O vazuram si p-asta, coane Petrica! se adresa el lui Biris. Oameni omorti pe stra
    zi. Ovreii fugariti ca fiarele
    salbatice, njunghiati si mbucatatiti ca la abator!... O vazuram si p-asta! repeta
    el abatut.
    Biris se apropie de canapea si-i puse mna pe umar.
    Bine c-a dat Dumnezeu si ai scapat! spuse. Greul a trecut. Acum e nceputul sfrsitu
    lui. Generalul Antonescu
    e stapn pe situatie: armata e de partea lui si armata trage n legionari. Azi, mine,
    rebeliunea e lichidata...
    Crezi? facu Weismann. Dar nemtii? Ce-or sa zica nemtii?... Biris zmbi si-si lasa
    din nou mna pe umerii lui.
    Nemtii l sustin pe Antonescu! Ei i-au dat mna libera sa lichideze pe legionari. Cr
    ezi ca Hitler e un
    sentimental, sa ncurajeze o miscare fascista atunci cnd, din felurite motive, acea
    sta miscare i ncurca
    socotelile? Pe Fiihrer l
    261
    NOAPTEA DE SNZIENE
    intereseaza un singur lucru: sa fie liniste n tara, ca sa-si poata el aduna grnele
    si transporta petrolul. Caci fara
    petrol n-ar putea continua razboiul nici macar sase luni de zile...
    Sa te auda Dumnezeu! spuse Misu. Dar ce-am vazut, n-am sa mai uit!... si aprinse
    o tigara si se ntinse mai
    bine pe canapea. Biris se aseza lnga
    el, gnditor. Catalina se ntoarse cu ceainicul si tava cu cesti.
    Ce-ati amutit asa, amndoi? ntreba ea.
    Conu' Misu e obosit, spuse Biris. Apoi, dupa o clipa, ntreba.
    Unde l ascundem? Crezi ca poate ramne aici, la tine?
    Evident, spuse Catalina, apropiindu-se de divan cu tava. Unde vrei, n alta parte?
    ti multumesc, duduie Catalina, spuse Misu Weismann. Dar sa nu crezi ca aici, la m
    ata, sunt n siguranta. n
    blocul asta mai locuiesc o suma de ovrei. Daca la noapte rabufneste din nou rebe
    liunea, au sa fie atacate
    cartierele bogate. Cnd am venit, deja ncepusera sa se adune la capatul strazii, n g
    radina. Si am auzit tot timpul
    mpuscaturi...
    Cartierul e bine pazit, spuse Biris. Am ntlnit cordoane de jandarmi pe toate straz
    ile. Au scos si tancurile.
    Nu-ti fie teama, aici nu se ntmpla nimic. Ti-am spus ca toate sediile legionare su
    nt ocupate de armata sau
    asediate... nca o zi, doua, si totul reintra n ordine.
    Ce stii dumneata? facu Misu. n timp ce armata se lupta cu legionarii, se ridica m
    ahalalele si ncep sa
    devasteze. Am vazut cteva grupuri cnd coboram din masina. Erau haimanale si pungas
    i de rnd. Profita de
    rebeliune ca sa prade si sa omoare. ti spun eu, ca i-am vazut!... Aici, n cartieru
    l asta, nu-i sigur. Mai bine

    mergem la Dan...
    Biris nalta privirile spre Catalina, care ascultase cu ochii plecati. Taceau amndo
    i. Deodata se auzira salve de
    pusca. Misu se ridica brusc de pe divan.
    I-auziti! le spuse.
    mpuscaturile continuara, razlete. Apoi, dupa o lunga tacere, un rapait de mitrali
    era.
    Ma duc sa vad ce se ntmpla, spuse Biris mbracndu-si paltonul.
    Petre, esti nebun! facu Catalina.
    N-aveti nici o grija. Am impresia ca se trage n aer... Si iesi repede nainte ca sa
    -l poata opri Catalina.
    Ramasi singuri, Weismann o privi cu mirare.
    Mi se pare mie sau vrei sa te desparti de Dan?
    Catalina nu-i raspunse, continund sa-i pregateasca sandviciurile cu sunca.
    Rau faci, continua el. Dan e un om extraordinar.
    MIRCEA EUADE
    262
    263
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Tocmai dumneata spui asta, coane Misu, vorbi Catalina zmbind. Dupa tot ce-a facut
    ?... Mi-as fi nchipuit ca
    dumneata ai fi avut dreptul sa fii cel mai suparat...
    Dar ce-a facut? o ntrerupse Misu. A mbracat camasa verde. Ei si, parca numai el a m
    bracat-o? Dar eu stiu
    ce crede el despre legionari. Mi-a spus-o de attea ori. A pus camasa verde ca sa
    i se dea directia teatrului. Foarte
    bine ca i-au dat-o lui. Cel putin el e om priceput. Ai vazut ce planuri ndraznete
    are...
    Catalina se apropie de el si-l mngie pe obraz.
    Dumneata esti un om extraordinar, coane Misu, spuse. Nici dupa tot ce ti s-a ntmpl
    at nu vrei sa te
    schimbi!...
    Weismann se mbujora.
    Ce-are a face una cu alta? spuse. l cunosc pe Dan de zece ani. Mi-a spus ca nu e
    legionar si-l cred... Dar nu
    despre asta vorbeam, adauga repede. Ce s-a ntmplat ntre voi? Ct am fost eu plecat, s
    -a ntmplat ceva, caci nu
    prea va mai vad mpreuna...
    Nu s-a ntmplat nimic, coane Misu, vorbi Catalina cu o trista indiferenta. Dumneata
    stii ca eu nu ma
    desparteam de Dan pentru ca mi se parea ca n-ar putea trai fara mine. n fond, ast
    a e cam tot ce-ti ramne dintr-o
    dragoste, dupa ctiva ani: teama ca, daca te desparti, celalalt va suferi mai mult
    dect tine... Dar am observat ca
    de cnd a intrat la directia teatrului, poate trai si fara mine. Acum, si poate mpli
    ni visul lui: sa monteze si sa
    joace pe Shakespeare asa cum crede ca trebuie jucat...
    Se auzira din nou mpuscaturi, urmate de urale, tipete, huiduituri. Catalina se ap
    ropie repede de fereastra, o
    deschise si se pleca o clipa sa priveasca.
    Nu e pe strada noastra, spuse. Trebuie sa fie tot la Gradina... Dar ce-o fi facnd
    Petre de nu se mai ntoarce...
    Misu sfrsi de mncat ultimul sandvici si-si aprinse nca o tigara. Catalina nchise fer
    eastra si se aseza, abatuta,
    pe divan, lnga el.
    Totusi, dupa cte am nteles, nu v-ati despartit.
    nca nu, dar aproape, spuse Catalina cu un surs obosit. Confiscat cum e, de cteva lu
    ni, de teatrul lui, nici nu
    va observa ca nu mai sunt lnga el... Si fiecare dintre noi si va face viata cum l v
    a ndemna inima...

    Biris se ntoarse o jumatate de ora mai trziu.


    Nu prea nteleg ce se ntmpla, spuse el plictisit scotndu-si paltonul. Postul de radio
    este nca n mna
    legionarilor. Anunta fel de fel de nazbtii, n spatele Gradinii au fost o seama de
    incidente si s-a tras, de ambele
    parti, dar nimeni nu stie sa-ti spuna exact ce s-a ntmplat si cine a nceput. Am afl
    at, doar, ca s-a tras de prin
    case, de-a dreptul n multime. Daca e adevarat, asta
    nseamna ca exista o suma de agenti provocatori, si atunci lucrurile se complica..
    .
    Nu-ti spuneam eu? facu Misu ridicndu-se si ncepnd sa se plimbe prin odaie cu pasi r
    epezi, nervos. n
    noaptea asta au sa se reverse mahalalele spre centru, si atunci sa vezi rebeliun
    e!
    Se opri n mijlocul odaii si i privi pe amndoi, silindu-se sa zmbeasca.
    Ce-ar fi sa dormim noaptea asta cu totii, la Dan?...
    Daca ne hotarm, facu deodata Biris, eu plec sa caut masina. Nu cred ca putem gasi
    usor un taxi. Dar am sa
    telefonez cuiva, sa vina sa ne ia cu masina... Astept sa va hotarti, adauga el pr
    ivind catre Catalina.
    Bine, spuse ea ncet. Mergem.
    Au ajuns la Bibicescu putin nainte de miezul noptii, caci Biris gasise masina abi
    a dupa vreun ceas. ntlnira de
    mai multe ori cordoane de soldati care faceau controlul hrtiilor si cautau arme.
    La un colt de strada, o rafala de
    gloante suiera pe deasupra masinii. Catalina izbucni ntr-un rs scurt, nervos. Biri
    s tacea, cu fularul nfasurat
    pna sus deasupra barbiei. La rastimpuri, tremura, ca zgltit de friguri. l gasira pe
    Bibicescu acasa, cu paltonul
    pe el. Era frig; focul se stinsese n soba, dar i era lene sa mai coboare n pivnita
    dupa lemne. Parea plictisit.
    Am trimis pe cineva dupa dumneata, coane Misu, sa te caute! spuse. Dar disparuse
    si de acasa. Am tras o
    spaima...
    Weismann se mbujora, fericit.
    Stiam eu ca o sa va zbateti pentru mine, spuse. Dar prin cte am trecut!... ncepu s
    a povesteasca ntrerupnduse
    ca sa puna ntrebari, fumnd, tusind,
    stergndu-si mereu obrazul cu batista. N-au nteles mare lucru, pentru ca Misu nu ci
    ta nume, nu preciza nimic,
    vorbind de o persoana care mi-e ndatorata", de o casa foarte luxoasa, unde mi s-a o
    ferit un apartament", de
    omul cu care trebuia sa fac afacerea de care v-am vorbit". Dupa zece minute si va
    znd ca celorlalti le e frig,
    Bibicescu si cauta lanterna electrica si cobor n pivnita dupa lemne. Catalina l ajut
    a sa faca focul. Cu paltonul
    pe el Biris i privea, fumnd abatut. Misu se asezase pe o canapea, gata sa adoarma.
    Crezi ca trebuie sa-l mbracam n camasa verde, sau e sigur si asa, pentru ca e n cas
    a ta? ntreba zmbind
    Catalina.
    Bibicescu o privi ncruntat, ca si cnd n-ar fi nteles. Apoi ridica din umeri si cont
    inua sa sufle n soba.
    Ce-ati mai facut? ntreba el trziu, adresndu-se la amndoi. Nu v-am mai vazut pe la te
    atru...
    Catalina privi spre Misu si-i facu semn.
    Unde l culci?
    n odaia de alaturi, raspunse Bibicescu.
    MIRCEA ELIADE
    264
    Ma duc sa vad daca mai arde focul, spuse Catalina. Weismann se freca la ochi, ca

    sca, apoi si aprinse o noua


    tigara.
    Pe aici a fost ceva? ntreba.
    Nu. E un cartier linistit, spuse Bibicescu.
    Mi-a placut formula, ncepu deodata Biris bine dispus. Tu crezi ca celelalte carti
    ere, cartierul lui Misu, de
    pilda, sunt de felul lor nelinistite?... Am impresia ca nici nu stii ce se ntmpla
    de doua zile. Sa-ti spun eu: e un
    fel de revolutie, nu aceea pe care o asteapta si-o vesteste Bursuc, ci o rebeliu
    ne. Legionarii s-au rasculat
    mpotriva generalului Antonescu, cu care guvernau mpreuna tara de aproape cinci lun
    i si vor sa-l rastoarne.
    Armata e de partea generalului Antonescu, si de doua zile armata trage n legionar
    i. Iar legionarii trag n cine se
    nimereste: n Misu, n mine, poate chiar n tine...
    Credeam ca e ceva mai grav, spuse Bibicescu ncercnd sa zmbeasca. Biris tacu. Catali
    na ncarca un brat de
    lemne si trecu n odaia vecina.
    Bibicescu se duse dupa ea.
    De ce-l necajesti? sopti Misu apropiindu-se de Biris. Nu-l vezi ca e nervos? Cre
    d ca a primit vreo veste
    proasta...
    Sa-ti spun eu vestea pe care a primit-o, vorbi linistit Biris. L-au dat afara de
    la teatru. l numisera legionarii, si
    acum toate numirile facute de legionari vor fi revizuite. Unul ca el era menit s
    a zboare cel dinti...
    De unde stii?
    N-ai dect sa te uiti la el. Mai arata a director de teatru? Adu-ti aminte cum era
    acum doua, trei saptamni...
    n acea clipa Bibicescu se ntoarse, si scoase paltonul si cauta ceva ntr-un dulap.
    Daca ti-e somn, te poti duce la culcare, coane Misu, spuse apropiindu-se cu o st
    icla de coniac si cteva
    pahare. Dar bea nti un coniac sa te ncalzesti. E cam frig dincolo...
    Weismann dadu peste cap paharul, se scutura si ncepu sa-si frece minile.
    Si cum, frate, nu stii nimic ce se ntmpla? ntreba el. N-ai vreun vecin sa te inform
    eze? S-o fi terminat, nu so
    fi terminat?...
    Ce sa se termine?! ntreba mirat Bibicescu.
    Rebeliunea.
    Fii serios, coane Misu, zmbi Bibicescu. N-a fost si nici nu va fi nici o rebeliun
    e. O rebeliune e o actiune
    organizata si unitar condusa. Unde ai vazut dumneata organizatie si conducere? O
    serie de incidente, provocate
    de o mna de criminali si dementi. Si cteva mii de derbedei, care au profitat de ntu
    neric ca sa devasteze si sa
    pradeze...
    Asta spuneam si eu, ncepu timid Weismann. Biris rse din nou.
    265
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Mai bine du-te si te culca, coane Misu, i spuse. Cazi de oboseala! Weismann le st
    rnse cu emotie minile si
    trecu n odaia de-alaturi. Biris
    si sorbea ncet coniacul. Bibicescu se rezemase de soba.
    Si altceva, ce mai zici? ntreba trziu Biris.
    Sunt cam obosit. Am lucrat enorm n ultimele zile...
    Catalina intra si ea, si turna un pahar cu coniac si se aseza pe scaun, alaturi d
    e Biris.
    Am pus la punct programul pentru toata stagiunea, continua Bibicescu. Am nlocuit
    o seama de platitudini pe
    care le mostenisem de la vechea directie. Si am izbutit, n sfrsit, sa-i conving sa

    joace Priveghiul. O pun chiar


    eu n scena si tot eu am sa joc rolul principal. De altfel, e singurul rol pe care
    am sa-l joc n stagiunea asta.
    Catalina ridica fruntea, si dadu la o parte bucla care-i cazuse deasupra ochiului
    si-l privi nedumerita.
    ... A fost foarte greu, continua Bibicescu, dar pna la urma am izbutit. Saptamna v
    iitoare ncep repetitiile.
    Dan, l ntrerupse Catalina, cum poti sa faci o asemenea nelegiuire? Bibicescu ridic
    a ncruntat fruntea si o
    privi.
    Ce vrei sa spui? o ntreba plictisit.
    Stii foarte bine ce vreau sa spun. Si cnd am discutat ultima oara, nainte de Craci
    un, credeam ca am ramas
    bine ntelesi. n nici un caz nu poti juca Priveghiul. Ar nsemna sa savrsesti cu buna
    stiinta o frauda.
    Dar de ce?
    Pentru ca Priveghiul tau nu este opera lui Partenie. Nu ai dreptul sa folosesti
    schita unui autor si sa alcatuiesti
    o piesa pe care el n-a avut timp s-o termine si pe care a conceput-o cu totul al
    tfel dect ti-o nchipui tu...
    Bibicescu ridica din umeri si ncepu sa se plimbe cu minile n buzunar.
    Sustii un lucru absurd. Nu e prima oara cnd un regizor pune n scena un text incomp
    let.
    Dar nu e un text incomplet, l ntrerupse Catalina. E numai o schita si cteva fragmen
    te...
    S-au mai gasit si alte texte. Primele doua acte sunt aproape complete...
    Cum de n-a vazut nimeni acel faimos manuscris? ntreba zmbind Catalina. Cum de ti-a
    cazut tie n mna
    tocmai textele care lipseau? Si cum de se face ca tocmai aceste doua acte ti s-a
    u transmis batute la masina?...
    Am motivele mele sa cred ca sunt autentice.
    Cred si eu. Daca le-ai scris tu!...
    Bibicescu se opri n mijlocul odaii si o privi cu o neobisnuita asprime, aproape f
    urios.
    Cine ti-a mai bagat si asta n cap?
    MIRCEA ELIADE
    266
    Era foarte simplu, ncepu linistita Catalina. Tu nu aveai curajul sa-ti iei raspun
    derea piesei pe care ai scris-o
    folosindu-te de frnturile gasite printre hrtiile lui Partenie. Problema totusi te
    pasiona; pentru ca, asa cum singur
    spuneai, subiectul si problema Priveghiului i le sugerasesi chiar tu, ntr-o convo
    rbire pe care ai fi avut-o cu
    Partenie. Asa ca ai compus piesa dupa capul tau si o joci sub semnatura unui mar
    e autor. Dar piesa ta e proasta, si
    ce faci tu e o frauda si o nelegiuire. Doar daca nu e un act de suprema gelozie,
    menit sa compromita un autor
    post-mortem... Tu ntotdeauna ai fost putin gelos pe Ciru Partenie. De ce nu vrei
    sa recunosti?...
    Vorbesti prostii! spuse Bibicescu, rencepnd sa se plimbe.
    Dar, n fond, ntreba Biris, ce te face pe tine sa crezi ca Priveghiul pe care vrea
    sa-l joace Dan nu e autentic?
    Catalina sovai o clipa, plecnd ochii n jos. Apoi se hotar, brusc.
    Pentru ca Ciru Partenie mi-a povestit piesa nainte de moarte. Si nu seamana deloc
    cu textul lui Dan...
    Bibicescu se opri brusc n mijlocul odaii.
    N-am stiut ca erai att de buna prietena cu Ciru Partenie, spuse. Nu mi-ai vorbit
    niciodata de asta.
    La ce bun? facu Catalina, ridicnd din umeri.
    Se apropie de birou si-si turna nca un pahar cu coniac. Taceau cu totii. Biris si

    dadu paharul peste cap.


    Bibicescu umplu din nou soba cu lemne. Brusc, o rafala de mitraliera strapunse t
    acerea. Se privira toti, ca si cnd
    s-ar fi trezit din somn, nedumeriti. Biris se scula si, apropiindu-se repede de
    Bibicescu, i prinse mna si i-o
    scutura puternic, de mai multe ori.
    Felicitarile mele, Dane, i spuse. Esti un om mare. Esti pur si simplu extraordina
    r. Ai izbutit sa ne faci sa
    discutam teatrul tau chiar ntr-o noapte ca asta. Ne-ai batut pe toti!... O idee f
    ixa triumfa ntotdeauna. Foarte
    curnd, ai sa triumfi si tu!...
    Rafalele de mitraliera se ntetira. Misu ntredeschise usa. Era nvelit n plapuma, cu p
    icioarele goale.
    Ce se ntmpla? ntreba el somnoros. Mi s-a parut mie sau am auzit ceva?
    Ti s-a parut, spuse Biris bine dispus. Cartierul asta e linstit. E populat de oa
    meni pasnici si cu frica lui
    Dumnezeu...
    Bibicescu tacea posomort, privind un colt din covor.
    Numai de n-ar face imbecilii astia vreo prostie! spuse el foarte ncet. Atunci s-a
    u dus dracului toate
    planurile...
    Ioana reciti de mai multe ori telegrama, ncercnd sa-si potoleasca bataile inimii.
    Apoi striga:
    267
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Razvan! Vine mparatul!...
    Din odaia alaturata intra un baietas blond, cu o cutie mare de carton n mna. Ioana
    l prinse n brate si-l ridica
    foarte sus, pna ce simti ca picioarele i ating umerii.
    Vine mparatul! repeta ea ntruna. E la Lisabona! A scapat de razboi! E la Lisabona!
    mparatul! rosti solemn, aproape emotionat, Razvan. Vine mparatul! De ce-l lasati sa
    vorbeasca asa? o
    dojenea mereu doamna Bologa. Ce obicei
    e asta sa spuna: mparatul?!... De ce nu-i spune, ca toti copiii din lume, tata?" S
    tefan l-a nvatat, se apara Ioana.
    Spune ca e mai frumos asa, si ca e bine sa-l obisnuim de la nceput cu o pronuntie
    complicata..."
    Acuma ai sa vezi si tu, l ameninta zmbind Ioana. Acuma ai sa vezi ce nseamna sa fie
    mparatul cu noi!... Ai
    sa vezi!...
    l lasa repede din brate si, rznd mereu, ncepu sa-si stearga lacrimile. Razvan contin
    ua s-o priveasca emotionat,
    aproape cu spaima.
    Vine mparatul! soptea el. Ce-are sa spuna Irina? Ea nu l-a vazut. Ce-are sa spuna
    ?...
    mparatul nu e n razboi cu Irina, vorbi repede Ioana. mparatul e n razboi cu Avioanel
    e Negre. Irina e de
    partea noastra. Noi, si cu Irina, si cu Tata Mosu suntem de partea Avioanelor Al
    be...
    mparatul e la razboi, sopti grav Razvan.
    Acum nu mai e. Acum a scapat de razboi. E la Lisabona. La Lisabona, unde sunt po
    rtocali. Si zilele acestea
    soseste. Soseste cu Avioanele Albe...
    Trebuie s-o anunt pe Irina, si spuse. Dar n acea clipa si aminti de rebeliune, si se
    ntuneca. Daca as gasi o
    masina, m-as duce. Ea a venit, atunci..."
    n acea dupa-amiaza de 30 noiembrie ncerca sa prinda un post englezesc, cnd Maria in
    trase si o anunta ca a
    venit doamna Vadastra; nepoata domnului profesor Antim", adaugase ea. Ioana tresa
    rise; stia ca Antim, ca si

    Vadastra, murisera n bombardament; i scrisese Stefan, cu multe amanunte, prin curi


    erul unei legatii neutre. Iesi
    repede s-o ntmpine. O lovi de la nceput tineretea si paloarea Irinei, accentuata si
    mai mult de doliu. Parea o
    fata de liceu, ramasa orfana. Avea parul foarte balai, prins n cozi n jurul capulu
    i, si fruntea mare, blnd arcuita.
    n afara de o lumina care nu stia de unde izvoraste, figura i se paru stearsa, lip
    sita de expresie. Doar cnd
    zmbea, i se zareau dintii foarte frumosi si o nelamurita dulceata i transfigura pe
    ntru o clipa trasaturile.
    Spune-mi Irina! i sopti dupa ce Ioana o poftise sa sada.
    Avea o voce neobisnuit de calda. Ioana o gasise asteptnd-o n mijlocul salonului, c
    uminte, cu minile la spate.
    Spune-mi Irina! O sa fim prietene...
    MIRCEA ELIADE
    26S
    Se aseza n fotoliu, continund sa zmbeasca. Dar o privea cu atta patrundere, nct Ioana
    i pleca ochii,
    ncurcata.
    mi pare rau de nenorocirea care s-a ntmplat, ncepu Ioana. Mi-a scris Stefan cum s-a n
    tmplat...
    Irina o opri, cu un zmbet sfios, ntristat.
    S-au prapadit amndoi nempartasiti si nespovediti, ca pagnii, spuse foarte ncet.
    n noaptea aceea, cnd m-au apucat durerile, parca am vazut si am nteles ce era sa se
    ntmple. Tot atunci,
    parca, mi s-a aratat duhul bietei doamne Zissu si m-a linistit. Linisteste-te, fe
    tita, parca mi spunea, ca s-a
    ndurat Dumnezeu de tine, si pacatul are sa cada departe de voi!..." Biata doamna
    Zissu, Dumnezeu s-o
    odihneasca!...
    si facu pe ndelete o cruce mare si cuviincioasa. Ioana o ascultase tulburata, i era
    putin frica si nu stia ce sa
    spuna; nu ntelesese nimic.
    Nu stiam ca a murit...
    A murit de mult. Nici nu banuiam, atunci, ca am sa fiu ntr-o zi sotia lui Spirido
    n...
    si ridica privirile si zmbi.
    Si ce era cu dnsa? o ntreba Ioana.
    Nu stiu. Spiridon nu mi-a vorbit dect o singura data de ea. Dar am nteles ca i-a f
    acut cndva Spiridon un
    bine, cnd femeia avea mare nevoie. Si binele facut la nevoie ti-l rasplateste nzec
    it Dumnezeu cnd nici cu
    gndul nu gndesti...
    Se ridica repede si, apropiindu-se, puse mna pe umarul Ioanei. Apoi, cu acelasi zm
    bet nenteles, se aseza ea pe
    canapea.
    Sa nu crezi ca sunt nebuna, spuse. Vorbesc si eu cum ma taie capul... si aseza amn
    doua minile pe genunchi
    ca o scolarita.
    De cnd ma stiu, voiam sa ma calugaresc. Dar n-am fost vrednica. A trebuit sa ma m
    arit. Ani si ani, m-am tot
    mpotrivit, dar pna la urma l-am ntlnit pe Spiridon si am nteles ca pe el mi l-a ursit
    Dumnezeu. Avea mare
    nevoie de un suflet lnga el. Era nefericit. L-am asteptat zece ani. Si de cum l-a
    m vazut, am simtit ca el era
    ursitul meu... As vrea sa-ti vad baiatul, adauga ridicndu-se. Nu mai pot ramne mul
    t. Trebuie sa ma ntorc sa-mi
    alaptez copilul.
    Ioana voi sa sune.
    Nu, o opri Irina punndu-i mna pe brat. Vreau sa vad camera unde doarme el, unde ar

    e sa doarma la noapte.
    O conduse n dormitor. - Doarme aici, cu mine, spuse aratndu-i patul.
    269
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Irina intra cu pasi usori si cerceta cu de-amanuntul odaia. La capatul patului I
    oanei era o etajera cu carti si cteva
    fotografii ale lui Stefan. Le privi zmbind, nehotarta.
    E mparatul, sopti Ioana. El e, Stefan...
    Irina dadu din cap si se ndrepta catre patul lui Razvan. Deasupra era atrnata o ic
    oana.
    Asculta-ma, spuse ea deodata rosindu-se. Te-as ruga un lucru, dar te-as ruga sal faci, orice ai crede despre
    mine. n noaptea asta, scoate icoana si asaz-o pe masa. Sau, daca vrei, trage puti
    n patul n mijlocul odaii.
    Apropie-l de patul dumitale...
    Ioana o privea nedumerita.
    Asculta-ma, rencepu Irina cu un glas tot mai rugator. Fa asa cum ti spun eu...
    Dar de ce?
    Irina sovai ncurcata.
    Nici eu nu stiu prea bine de ce, spuse n cele din urma. Dar am visat azi-noapte u
    n vis rau... Doamne fereste!
    Privi nca o data ntreaga odaie, nseninndu-se.
    Acum trebuie sa plec, spuse. Dar am sa mai vin eu!...
    n noaptea aceea a desteptat-o un uruit care venea parca din fundul pamntului. Desc
    hiznd ochii, i se paru ca
    luneca afara din pat si tipa, apucndu-se cu amndoua minile de cearsafuri. M-am speri
    at, si spuse. Am visat
    urt!..." n clipa urmatoare, patul ntreg se clatina, geamurile ncepura sa zangane si
    sari nspaimntata, cautndusi prin ntuneric papucii. De-abia cnd simti parchetul tremurnd sub picioare si dadu
    seama ca e cutremur si se
    repezi spre Razvan, aproape fara sa nteleaga ce face. l smuci din pat si-l strnse n
    brate. Atunci, huruitul se
    naspri, geamurile toate se nfiorara si, din odaia de alaturi, auzi o seama de zgom
    ote surde, necate, cteva clipe
    n urma, de o cadere masiva. Biblioteca lui Stefan", ntelese Ioana, si-si strnse mai
    tare copilul n brate, ca si
    cum ar fi vrut sa-i ascunda plnsul n propriul ei trup. Casa ncepu sa se clatine din
    temelii. Ioana ramasese lnga
    usa, silindu-se sa-si lipeasca picioarele de parchet. Tremura si se sperie si ma
    i mult auzindu-si dintii clantanind.
    Trziu, se trezi ca se rugase ntruna, fara sa stie cnd ncepuse Si ce spusese. Crezu,
    atunci, ca nu mai e nici o
    nadejde. Zarea, n semintunericul cu care se obisnuise, lampa din tavan clatinndu-se
    si astepta, neputincioasa,
    sa se pravaleasca pe podea. Ar fi vrut sa fuga, daca ar mai fi fost timp. Dar si
    mtea ca nu mai e timp de nimic. n
    clipa urmatoare, casa trebuia sa se naruiasca. Tipa fara sa stie, continund n acel
    asi timp sa se roage. nchisese
    ochii. Razvan se zbatea n bratele ei. Ar fi vrut sa-l mngie, dar nu mai stia cum. l
    strngea din ce n ce mai tare
    la piept. Apoi si strivi capul de trupul
    MIRCEA ELIADE
    270
    271
    NOAPTEA DE SNZIENE
    lui, si astepta. Parca timpul se oprise pe loc. Cutremurul dura, asa, de la ncepu
    tul lumii...
    Abia trziu, cnd coborse jos, n picioarele goale, si proprietarul o sfatui sa se urce
    la ea, nu cumva sa raceasca,

    si aminti de vizita Irinei si de sfaturile pe care i le daduse n acea dupa-amiaza.


    Simti o mare frica si si facu
    repede cruce. Rentoarsa n odaie, ncerca sa adoarma pe Razvan, dar nu-si mai putea s
    tapni lacrimile si izbucni
    n plns, nchinndu-se mereu. Plngea de o calma fericire care parca i topise fiinta ntrea
    a.
    ncepuse chiar de a doua zi sa caute adresa Irinei, dar nu izbutise s-o afle dect d
    upa o saptamna. Se dusese s-o
    vada ntr-o dimineata.
    Am venit sa-ti multumesc, i spuse mbratisnd-o. Irina se mbujora. Ioana o prinse de mn
    a si o trase spre ea.
    Parca nu-mi vine sa cred. Cum de-ai stiut ca are sa fie cutremur?
    N-am stiut. Visasem urt cu o noapte mai nainte...
    Dar cum ai ghicit ca visul acela urt prevestea un cutremur, iar nu o altfel de ne
    norocire?
    M-or fi luminat Dumnezeu si Maica Domnului, zmbi Irina.
    Ioana o privi intimidata. I se paru ca ghiceste n ochii ei oboseala plnsului; erau
    tulburi, nlacrimati parca, si
    pleoapele erau usor umflate.
    Sa ti-l arat pe Gheorghita, spuse ea din nou. Sa-l vezi ce voinic este...
    Mai stai, o ruga Ioana. Mai stai putin lnga mine... Ma simt mai linistita lnga dum
    neata... Probabil ca esti
    sfnta, adauga ea mai ncet.
    Nu vorbi asa, ca e pacat! sopti speriata Irina. Nu vorbi asa...
    Poate mai mi srjui ceva, se ruga Ioana. mi spui ceva de folos...
    Sa-ti vorbesc de mparatul? o ntreba deodata Irina luminndu-se la fata. Sa n-ai nici
    o grija dinspre partea lui,
    caci se ntoarce... mparatul se ntoarce!...
    De-atunci, venea adeseori s-o vada.
    Sa traiasca mparatul! spunea intrnd.
    Apoi si rotea zmbind privirile n jurul ei si se aseza pe canapea, asteptndu-l pe Raz
    van.
    Ce vesti de la mparatul? l ntreba ea lundu-l n brate.
    mparatul e n razboi! rostea, cu gravitate, Razvan.
    Sa-ti spun eu cum e cu el, cu mparatul, ncepea Irina. Acolo, peste sapte mari si s
    apte tari, e tara Avioanelor
    Albe. mparatul sta ntr-o casa cu multe etaje deasupra, iar de la fereastra lui se
    vede un pom. Acum s-a ridicat de
    la masa si s-a apropiat de fereastra. A dat perdeaua la o parte si priveste ceru
    l. Cerul nu e albastru, ca pe la noi.
    Acolo, cerul e ca de plumb. Priveste, si se gndeste la tine. si aminteste de tine
    si zmbeste... Acum, nu mai
    zmbeste. Acum e trist, se gndeste la maicuta ta si socoteste n gnd... Aduna, n gnd, zi
    lele...
    E adevarat? ntreba Ioana mbujorndu-se. Irina zmbea ridicnd din umeri.
    Asa e povestea cu Avioanele Albe...
    Odata, intrnd, se opri tulburata n pragul usii. Apoi se ndrepta repede spre Ioana s
    i o cuprinse de mijloc.
    De ce esti asa de trista? Da-mi si mie sa citesc. Da-mi si mie cartea aceea care
    te-a ntristat att. Vreau s-o
    citesc...
    Ioana tresari si o privi speriata, palind.
    De unde ai stiut? o ntreba.
    Da-mi-o si mie s-o citesc, starui Irina.
    Ioana se apropie de rafturi si scoase Plimbare n ntuneric.
    E ultima lui carte, spuse plecndu-si privirile. E foarte trista. Parca ar fi pres
    imtit...
    L-ai iubit att de mult? o ntreba deodata Irina.
    Da, spuse. Cred ca l-am iubit foarte mult. Daca n-ar fi aparut Stefan n viata mea
    .

    Ti se pare, doar, ca l-ai iubit, o ntrerupse Irina. Tot pe el l iubeai si nainte, p


    e mparatul. El ti-a fost ursitul...
    Parca o mare liniste i se raspndi atunci n toata fiinta. Se apropie de Irina si o
    cuprinse n brate.
    E adevarat, sopti. E adevarat! Numai pe el l iubeam... Irina reveni putine zile n
    urma.
    Saracul de el, spuse, s-a prapadit si el fara lumnare, nespovedit si nempartasit,
    ca un cine omort cu pietre,
    n mijlocul strazii... Te mai rogi pentru el! El, Partenie, te-a iubit foarte mult
    . Te rogi pentru el?...
    Ioana ramase n fata ei, n picioare, nendraznind s-o priveasca.
    Eu nu stiu, sopti ea, nu stiu sa ma rog. nvata-ma dumneata!... nva-ta-ma cum sa ma
    rog! exclama ridicndusi brusc privirile, emotionata.
    Eu nu pot sa te nvat, pentru ca n-am dar. Nu stiu dect Tatal Nostru. Spune Tatal N
    ostru...
    si dadea seama ca viseaza, dar nu izbutea sa se trezeasca. Avionul pornise din no
    u. Stewardul asezase pe
    genunchii fiecaruia o tava pe care se aflau un sandvici, o portocala si o ceasca
    cu ceai, apoi se ntoarse si ridica
    placile de carton de la ferestre. Cerul ntreg l ntmpina din toate partile o data. Su
    b el, printre nori, se zarea
    oceanul. Norii pareau fsii de vata murdara, plutind lenese Si n nestire. Nu mai au
    zea zgomotul motoarelor;
    ncepea sa auda n schimb melodii aproape uitate, nelamurite, care izvorau din cine
    stie ce fragment de Timp, pe
    care nici nu-si mai amintea ca-l traise vreodata. Si apoi, pe nesimtite, melodii
    le acelea tulburi, nedecise, se
    transformara ntr-un cor
    MIRCEA ELIADE
    272
    foarte departat, dar din ce n ce mai ferm. Vocile se pierdeau uneori ca necate de
    o naprasnica rasturnare de
    talazuri, apoi se naltau din nou, victorioase, stapnind toate vuietele unei mari n
    evazute. Asculta furat, ncercnd
    sa-si aminteasca. Din asteptare, se ntocmi ncet, frntura cu frntura, padurea de la B
    aneasa.
    Tresari si se trezi cu soarele n fata. Cteva clipe nu-si dadu seama unde se afla,
    apoi simti cum l nabusa
    beatitudinea si, sarind din pat, deschise larg ferestrele. Arborii Avenidei erau
    despuiati de frunze, dar cerul era
    limpede si n vazduh razbea miros de primavara. Un tramvai electric luneca metalic
    prin fata lui. l privi
    emotionat, parca ar fi vazut deja tramvaiele din Bucuresti. ncepu sa se mbrace rep
    ede. Stirile sunt confuze.
    Rebeliunea se ntinde n toata tara."
    Privise fiecare fereastra luminata prin fata careia trecuse autocarul cu o greu
    stapnita bucurie. De la aeroportul
    din Sintra pna la Lisabona au facut trei sferturi de ceas. Totul i se parea feeri
    c: colinele mpadurite, eucaliptii si
    stejarii-pluta, luminile caselor de tara mprejmuite cu ziduri de piatra
    dar mai a
    les ferestrele luminate.
    Oboseala i pierise ndata ce intrase pe Avenida cu becuri puternice. Mirosea a prim
    avara si seara era att de
    calda, nct si scoase paltonul si si-l aseza pe genunchi.
    Ti-am retinut camera la ho
    tel Ti voii, i spusese
    Filimon, ntmpinndu-l la Legatie. mi pare rau ca nu putem ramne mpreuna asta-seara. Sun
    t invitat. ntr-o
    jumatate de ceas trebuie sa fiu acasa, sa ma schimb... Stirile sunt confuze, ada
    ugase el cu cteva minute n urma.

    Unele informatii pretind ca rebeliunea se ntinde n toata tara; altele, ca generalu


    l Antonescu e stapn pe
    situatie...
    Stefan cobor si se ndrepta spre birou sa-si lase cheia. Apropiindu-se, l auzi pe po
    rtar vorbind la telefon.
    Non, Madame, Mademoiselle Zisso n'est pas encore rentree... Non, Madame, elle n'
    est pas Lisbonne...
    Taxiul l lasa n fata Legatiei; era un apartament modest, aproape saracacios, ntr-o
    cladire din Avenida Antonio
    Augusto Aguiar.
    Am anuntat azi-noapte Bucurestiul de sosirea dumitale, i spuse Filimon. Am adauga
    t ca ai fost
    perchezitionat... Dar ce ai? l ntreba el.
    Sunt nca naucit de zbor, zmbi vinovat Stefan. Ce se ntmpla n tara? ntreba el repede.
    Pare ca rebeliunea a fost nabusita... Pare ca...
    Dupa cteva minute, Stefan si dadu seama ca Filimon se oprise din nou si-l privea,
    nedumerit.
    -propos, ncepu el pe un ton oarecare. Mai sunt romni la hotelul meu? Auzii adineaur
    i numele unei
    domnisoare Zissu...
    O domnisoara Zissu? se mira Filimon. Acum aud pentru prima data de ea. N-a trecu
    t pe la Legatie.
    273
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Rebeliunea a fost nabusita n ziua urmatoare. Au nceput apoi represaliile; arestari
    masive de legionari, procese
    sumare n fata tribunalelor militare, razii si perchezitii. Cordoane de jandarmi b
    arau strazile si trecatorii,
    ndeosebi femeile erau cautate de arme. Catalina fusese oprita pe bulevardul Domni
    ta si ndelung cercetata de un
    plutonier. Cnd ntelese ca e vorba de altceva dect de o perchezitie, l lovi cu mna pes
    te brat.
    Esti sub arest! i spuse plutonierul.
    Rnjind i se dezvelira dintii de aur. Catalina privi speriata n jurul ei, cernd parc
    a ajutor. Ctiva domni zmbira
    stnjeniti, plecnd ochii.
    Dar n-am facut nimic! striga ea.
    Circulati, circulati! se auzi glasul unui comisar.
    Cei perchezitionati plecau mai departe rasuflnd usurati.
    N-am facut nimic! repeta mereu Catalina.
    Un ofiter trecu trotuarul spre ea si se apropie de plutonier.
    Ce vina are doamna? ntreba.
    Catalinei i se parea ca ghiceste o mare blndete n vocea lui. i zmbi, putin speriata.
    Ofiterul i ntoarse
    zmbetul.
    Ultragiu armatei, vorbi plutonierul. A dat n mine...
    Pentru ca m-ai pipait, tipa Catalina. Sub pretext ca ma perchezitionai, mi umblai
    pe sub fuste!...
    Ctiva trecatori care-si asteptau rndul la perchezitie, ncepura sa rda. Ofiterul se a
    propie de Catalina si se
    nclina, politicos.
    mi dati voie sa va conduc? ntreba el. Sunt capitanul Baleanu Aurelian. Catalina i l
    ua repede bratul si
    amndoi se ndepartara urmariti de privirile
    jandarmilor.
    Are protectie! spuse cineva n urma lor. n dreptul statuii Rosetti, Catalina se opr
    i.
    Va multumesc ca m-ati condus, spuse ntinznd mna. Acum sunt n afara de orice pericol.
    ..
    Capitanul o privi lung. Abia acum observa Catalina ca are ochii foarte albastri,

    batnd n vioriu. Si, asa cum sta


    n fata ei, nalt, cu umerii largi, cu figura senina, cu buzele carnoase si totusi c
    alme, i se paru foarte frumos, dar
    de o frumusete somnoroasa, departata.
    Poate voi avea placerea sa va mai rentlnesc, spuse Baleanu. Acasa o astepta Bibice
    scu. Se posomor
    vazndu-l tolanit pe divanul ei,
    fumnd.
    Venise femeia sa faca odaile si am profitat sa intru si eu. Cred ca nu ai nimic
    contra...
    Catalina nu-i raspunse. si scoase paltonul si trecu n odaia de-alaturi. Cnd se ntoar
    se, Bibicescu o prinse n
    brate.
    MIRCEA ELIADE
    274
    Ce-i cu tine? o ntreba. Nu ma mai iubesti?...
    Nu, raspunse zmbind Catalina, ndreptndu-se spre divan, si sprijini capul sub palme,
    privind vag spre
    tavan.
    Nu te pot crede, sopti Bibicescu.
    Si tacu asteptnd sa vada ce spune Catalina.
    Stii ca m-au dat afara de la directie, ncepu el trziu. Eterna poveste. Cnd sunt gat
    a sa fac si eu ceva,
    intervine o catastrofa: cnd monteaza Misu o afacere, izbucneste un razboi europea
    n; cnd mi se da directia
    avariaza cutremurul sala teatrului sau se ntmpla o rebeliune...
    Catalina l privea zmbindu-i ntristata. Bibicescu ncepu sa se plimbe prin camera.
    Si asta tocmai acum, cnd sunt n plenitudinea fortelor mele izbucni el. Cnd am rezol
    vat toate problemele!
    Ce probleme ai rezolvat?
    Toate problemele! toate problemele privitoare la teatru, vreau sa spun. Daca ai
    sti ce clar vad acum lucrurile!
    Daca ai sti cte am n cap!... Am sa ma apuc din nou de scris. Am o piesa extraordin
    ara: Time is moneyl asa i
    spune. Cu un singur personaj principal: Timpul, si poate cincizeci de personaje
    secundare, oamenii... Vrei sa ti-o
    povestesc?
    Catalina dadu absenta din cap. Bibicescu se apropie de divan si ncepu sa-i povest
    easca piesa. n actul I, Timpul
    va fi un copil de 1l-l2 ani; n actul al II-lea, va fi un barbat de 35^0 de ani...
    Catalina si duse minile la frunte.
    Tristetea parca ncepea s-o doara de-a dreptul n carne. Dupa cinci minute, nu se ma
    i putu stapni.
    Dar e fals! striga. E fals, e artificial, e pretentios! Cum de nu vezi?... Si to
    ata povestea asta cu mastile e luata
    din O'Neill!...
    Nu l-am citit! spuse jignit Bibicescu. Stii foarte bine ca nu l-am citit!... Cat
    alina nalta din umeri si-si ndrepta
    din nou privirile spre tavan.
    Bibicescu se apropie de ea. Se ncrunta, sovai, dar n cele din urma se aseza pe div
    an si i lua mna.
    Tu crezi sincer ca sunt un ratat? o ntreba el foarte ncet. Ca nu voi fi niciodata n
    stare sa fac ceva?... n
    teatru, vreau sa spun... Tu crezi cu adevarat asta?
    Catalina simti ca o podidesc lacrimile si-si ntoarse fata spre perete. Dar i prins
    e mna dreapta si i-o mngie
    lipind-o de sn.
    ... Uneori ma ntreb si eu, ma ndoiesc si eu de mine nsumi. Dar cm ma compar cu altii
    , mi dau imediat
    seama de valoarea mea... Si apoi, esti Tu esti singura care ma ntelegi si-mi dai

    curaj. Daca n-ai fi fost tu, cu


    inteligenta ta, cu puterea ta de divinatie... n fond, dragostea ta a nsemnat si nse
    amna nca enorm pentru mine...
    275
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Nu vrei sa bem un ceai? l ntreba ea ridicndu-se repede. Bibicescu o prinse n brate s
    i o saruta n treacat pe
    obraz.
    E o idee buna, spuse.
    Catalina trecu n odaia de alaturi. Bibicescu si aprinse o tigara si ncepu sa se pli
    mbe preocupat. Cnd o vazu
    intrnd cu ceainicul, i zmbi.
    Poate ca ai dreptate, vorbi el nseninat. Mastile complica prea mult punerea n scen
    a. Si apoi, confratii ar fi
    n stare sa pretinda ca l-am plagiat pe O'Neill!...
    Vaznd ca nu-i raspunde, se opri brusc si se apropie de ea.
    Ce ai? o ntreba.
    Nu am nimic, spuse Catalina fara sa ridice ochii.
    El o privea cum asaza cestile pe farfurioare, alaturi de linguritele vechi, frag
    ile, de argint, cum taie, cu grija
    concentrata, felioare foarte subtiri dintr-o lamie.
    Si totusi, ncepu din nou scaznd glasul, nu pot sa cred! Nu pot sa cred ca nu ma ma
    i iubesti!...
    Catalina nu ridica privirile. O bucla i cazuse pe tmpla si se legana sfios n aer, p
    arca ar fi ncercat sa-i atinga
    bratul.
    Ne leaga attea lucruri, continua el emotionat. Attia ani... Si sa pierzi toate luc
    rurile acestea, deodata!...
    ncepu sa plnga fara sa-si dea seama.
    Sa le pierzi pe toate, deodata, si sa nu-ti mai ramna nimic!... Absolut nimic!...
    Se opri sugrumat de emotie si-si scoase batista. si sterse ochii, apoi ramase cu
    batista n mna, dezorientat.
    Tu nu zici nimic? ntreba trziu cu o tulbure deznadejde n glas. Catalina ridica priv
    irile: l ntlni acolo,
    foarte aproape de ea, si ofta.
    Sa bem nti ceaiul, i spuse zmbind si ntinse mna sa-l mngie pe frunte.
    O ntrebau de-atunci mereu:
    Cnd vine? Trebuie sa soseasca de la o zi la alta, raspu
    ndea Ioana. Am primit
    si aseara o telegrama. Mai are cteva mici lucruri de pus la punct si vine...
    Dupa nabusirea rebeliunii, si cnd controalele pe strazi ncepusera sa se rareasca, I
    oana se ducea n fiecare
    dimineata cu Razvan la Cotroceni. Venea cu tramvaiul nr. 14 si domnul Bologa o a
    stepta la statie. Zapada era
    nca nalta, dar n primele zile ale lui februarie gerul se nmuiase. Domnul Bologa o as
    tepta plimbndu-se pe
    trotuar, lovindu-si la rastimpuri palmele prin manusi.
    Ce vesti? o ntreba el plecn
    du-se ca sa-l sarute Razvan
    pe obraji. Trebuie sa v
    ina, ncepea Ioana. Azi, mine, astept telegrama. De trei zile n-am mai primit
    MIRCEA ELIADE
    276
    nimic. Ar trebui sa se grabeasca, spunea domnul Bologa. Ca, uite, se mplinesc dou
    a saptamni de cnd a
    ajuns la Lisabona...
    Am auzit ca pe alocuri s-au ntrerupt si cursele de avion, sp
    unea Ioana.
    Sa vina cu
    trenul! exclama domnul Bologa. E razboi! spunea Razvan. mparatul e la razboi!...
    Ti-am spus ca nu mai e
    razboi, l ntrerupea Ioana. mparatul se ntoarce acasa. Acum sta ntr-un palat, printre
    portocali, si asteapta un
    Avion Alb ca sa se ntoarca.

    Ce-o fi, maica, cu el? o ntreba doamna Bologa cobornd glasul ca sa n-o auda sotul
    din odaia alaturata. Ce so
    fi ntmplat cu el!
    Nu s-a ntmplat nimic, zmbea Ioana. Am primit alaltaieri o lunga scr
    isoare. I s-au dat
    iarasi nu stiu ce fel de nsarcinari. A fost si n Spania cteva zile... Eu sunt foart
    e linistita, adauga, silindu-se sa-si
    prelungeasca zmbetul.
    Acasa, nsa, singura, se trezea adesea plngnd de deznadejde. Scrisorile lui Stefan e
    rau detasate, aproape reci; i
    vorbea despre o seama de lucruri tehnice, despre materialele care ar putea fi cu
    mparate din Portugalia si
    ndeosebi de ceva de care Ioana nu auzise niciodata: de sizal. i spunea ca Romnia ar
    putea importa sizal si
    wolfram si alte materiale strategice. Sau i vorbea despre mprejurimile Lisabonei s
    i despre stilul manuelin. Doar
    telegramele i se pareau mai calde; poate unde erau mai scurte si-i spunea ca o mb
    ratiseaza de mii de ori".
    Tu stii ce e sizalul? l ntrebase odata pe Raducu.
    Nu, raspunsese el, dar de ce ma n
    trebi? Din cauza lui
    ntrzie Stefan, zmbi Ioana. Vrea sa cumpere sizal pentru Romnia. Sizal si wolfram, ad
    auga. Dar nu stiu ce
    sunt astea si nu ntlnesc pe nimeni care sa-mi explice.
    Cum e el zapacit, ncepu Adel
    a, s-o fi ncurcat cu vreo
    portugheza. Asa-l stiu de cnd era student. l lega la ochi orice prapadita. Cu situ
    atia lui, ar fi putut flirta cu fete
    bine, de familie, dar pe el l vedeai umblnd tot cu niste apucate... O fi pus mna vr
    eo stricata pe el!...
    Nu
    cred! spuse Ioana. Eu l cunosc mai bine, continua Adela. Are un talent sa se-ncur
    ce cu te miri cine...
    Razvan, ntoarse Ioana capul, du-te si te joaca n salon!
    Eu astept pe mparatul! sopt
    i Razvan supus. Mi-a spus
    Irina ca vine mparatul si trebuie sa-l astept!... Tot nu l-ati dezvatat sa-i spun
    a mparatul? se scandaliza Adela.
    ntr-o noapte, ncepu din nou sa viscoleasca si pna dimineata strazile erau troienite
    . Ioana se trezi de mai multe
    ori; caloriferul se racise de mult si n odaie se facuse frig. Ascultnd viforul, si
    mti cum ncepuse sa i se faca frica
    si sopti repede Tatal Nostru. Am visat urt", si repeta ca sa se linisteasca; dar nu
    izbutea sa-si aduca aminte ce
    visase. si amintea doar ca visase pe doctorita. Cu o seara mai nainte doctorita tr
    ecuse s-o vada. Tot nu s-a
    ntors, draga?! exclamase ea. Am ramas special pentru el. Dar nu mai pot ramne mult
    . M-a rugat sa stau iarna
    aceasta la ei. Cred ca nu prea se ntelege bine cu Eleonora, adauga confidential.
    A simtit si el ca Eleonora traieste
    cu baiatul farmacistului.
    277
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Eu i-am spus: Nu ma amestec n socotelile tale. Esti tnara, tata e batrn si bolnav;
    te nteleg. Dar fa si tu asa ca
    sa nu simta. Nu mai are mult de trait; nu-i amar zilele...
    S-o fi prapadit batrnul!", si spuse Ioana, si-si facu repede cteva cruci. Poate de a
    ceea am visat-o pe
    doctorita... Cnd, cu multe luni nainte, se aflase de hotarrea Sofioarei de a se mut
    a n vila batrnului Viziru, de
    lnga Ploiesti, Adela izbucnise n rsul ei scurt, ascutit, si-i privise pe rnd, cu un
    usor dispret n priviri:
    V-a
    legat pe toti la ochi! De unde a apucat-o asa, deodata, dragostea pentru tata? Ct
    am rugat-o, atunci, sa stea lnga
    el si sa-l ngrijeasca, sa nu puna mna pe el Eleonora! Dar parca a fost chip! Docto

    rita se plimba atunci ntre


    Resita si Bucuresti; ba ca-l lasa, ba ca nu-l lasa; pna ce-a lasat-o barbat-su, f
    ara s-o mai ntrebe pe ea. Si acum, a
    apucat-o deodata dragostea de tata si se duce sa stea cu el, n pustietatea aia de
    vila. Cum a aflat ca s-a ncurcat
    Eleonora cu baiatul farmacistului, s-a dus si ea acolo. Dar parca noi n-am sti c
    a domnul Bolintin e baiat chipes si
    c-a sucit mintile la toate fetele din mahala! Parca n-am sti ca se duce n fiecare
    seara la vila, chipurile s-aduca
    medicamente, si ca ramne acolo pna seara trziu, de vorba cu doctorita, iar Eleonora
    umbla din odaie n odaie
    ca o nebuna, trntind usile si dracuind, si ca tata nu se mai gndeste la nimeni!
    n dimineata aceea a ramas acasa, cu ochii pe fereastra, parca tot asteptnd sa afle
    vestea. Dar batrnului Viziru
    nu i se ntmplase nimic. Cteva zile n urma a primit o scrisoare de la Sofioara. Batrnu
    l era tot bolnav de guta,
    dar starea nu i se nraise, cu tot gerul si toata zapada. Se speriase, doar, n timp
    ul rebeliunii, caci auzise
    necontenit mpuscaturi n jurul vilei.
    A doua zi s-a dus la Irina. Putin timp dupa cutremur se mutase n casa lui Antim s
    i mama Irinei, Gherghina
    Ivascu. Ioana o ntlnise de cteva ori. Era o femeie scunda, aproape grasa, cu parul
    oxigenat ca sa nu se vada ca
    albise, si exagerat fardata. La fiecare zmbet i se zareau ctiva dinti din aur. Era
    mbracata n doliu.
    Vasazica, mata esti doamna Viziru, i spuse cnd o ntlnise prima data, masurnd-o din ca
    p pna-n picioare.
    Mi-a vorbit Irina de dumneata si de baietasul dumitale. Ne leaga de dumneata un
    trist eveniment, continua
    cautndu-si batista ca sa-si stearga lacrimile. Doua triste evenimente, adauga ncepn
    d sa plnga de-a binelea.
    Irina nu era acasa, dar jupneasa o pofti n salon, s-o astepte. Cteva clipe n urma in
    tra furtunos doamna Ivascu,
    cu un facalet n mna.
    Aici te-ai ascuns, javro? striga ea din prag.
    Dar dadu cu ochii de Ioana si se opri, ducndu-si repede mna stnga la piept.
    MIRCEA ELIADE
    278
    279
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Ma speriasesi! facu ea. Credeam ca erai la Irina. Cautam pisoiul. Iar a facut pi
    pi n sufragerie. De cnd l-am
    castrat, face mereu pipi, pe unde se nimereste!...
    si roti ochii n odaie, apoi se apropie cu pasi moi de canapea si-si pleca spinarea
    . Ioanei i se facu deodata frica.
    Nu cred ca e aici, spuse ea ncercnd sa zmbeasca. Nu cred ca s-a ascuns aici...
    Doamna Ivascu ngenunchease si-si repezi de mai multe ori facaletul, la ntmplare, su
    b canapea.
    Degeaba, ca nu-mi scapa el, spuse ridicndu-se cu un oftat. Cnd se ntoarce domnul Vi
    ziru? ntreba
    asezndu-se.
    Zilele acestea trebuie sa se ntoarca. l astept de la o zi la alta. Au fost ntrerupt
    e cursele de avion...
    si aminti atunci, deodata, ca aproape aceleasi formule le repetase cu opt luni nai
    nte, n iunie si iulie 1940, cnd
    astepta sa plece la Londra. si facuse si desfacuse de nenumarate ori bagajele. Ple
    c zilele acestea, spunea.
    Trebuie sa plec de la o zi la alta. Au fost ntrerupte cursele de avion de la Cair
    o la Londra." Apoi, spunea: Plec
    prin Lisabona. Astept de la o zi la alta. Astept sa mi se gaseasca un loc n avion

    ul de la Lisabona..." n cele din


    urma, obosita, se multumea sa raspunda: S-au ntrerupt cursele de avion..." si duse
    mna la frunte. Se simti
    deodata vlaguita de puteri, deznadajduita.
    l asteptam toti cu nerabdare, continua doamna Ivascu. O sa aflam de la el cum s-a
    ntmplat nenorocirea...
    Ramase o clipa pe gnduri, nvrtind visatoare facaletul ntre degete. Atunci se deschis
    e usa si intra un batrn cu
    parul carunt, destul de rar deasupra fruntii, dar cazndu-i aproape n plete spre ce
    afa. Era mbracat curios: avea
    pantaloni reiati, un pulover galben-verzui, de culoarea lamii crude, si o tunica
    neagra, pe jumatate descheiata.
    Domnul Vasilescu, tatal lui Spiridon, i-l prezenta doamna Ivascu. Dnsa e madam Vi
    ziru, stii dumneata cine,
    adauga.
    nvatatorul si ncheie grabit tunica, lasnd sa i se vada numai gulerul puloverului, si
    apropiindu-se de Ioana, se
    nclina politicos si-i saruta mna.
    Stiu, cum sa nu stiu, spuse, asezndu-se pe un scaun n fata canapelei. Dnsul a fost
    martorul tragediei
    noastre, adauga cu un glas tremurat. Dnsul, domnul consilier Viziru, a mpartasit e
    roismul scumpilor nostri
    decedati, cazuti eroic n cel mai grandios bombardament al secolului!...
    Se opri si ofta adnc. Apoi privi spre Ioana, asteptnd parca un cuvnt de consolare.
    Mi-a parut foarte rau, ncepu ea, plecndu-si ncurcata privirile. Ce tragedie!
    Stimata doamna, o ntrerupse cu gravitate nvatatorul, e mai mult dect o tragedie. Pe
    ntru noi, familia, a fost
    o catastrofa. Cuscrul meu, profesorul Iancu Antim, era o glorie a stiintei romnes
    ti...
    L-am cunoscut, spuse repede Ioana, ridicndu-si ochii, l-am cunoscut pe profesor nc
    a de acum patru ani. Era
    un mare nvatat.
    Era un al doilea Nicolae Iorga, stimata doamna. De cnd am avut cinstea si fericir
    ea sa ramn n aceasta casa,
    un adevarat muzeu...
    Dnsul locuieste aici, cu noi, vorbi doamna Ivascu. De la Craciun locuieste cu noi
    . Ne-am gndit... Spune,
    spune dumneata, adauga pripit. Iarta-ma ca te-am ntrerupt! Nu-i place sa fie ntrer
    upt, se ntoarse spre Ioana
    zmbind.
    Aceasta casa e un adevarat muzeu, continua nvatatorul. Este, pot spune, un focar
    de cultura, un focar al tarii
    ntregi. Avem datoria, noi, urmasii marelui profesor Iancu Antim, avem datoria, sp
    un, sa ducem mai departe
    acest focar, acest muzeu national. Este o sacra datorie pentru noi, familia...
    Se opri, istovit, si-si scoase batista. si sterse fruntea, apoi si-o trecu peste
    buze.
    Si dnsul este un om cult, spuse doamna Ivascu. Citeste mereu...
    Eu sunt un biet nvatator de tara, un umil discipol al marelui Spini Haret. Dar, n
    tineretea mea, am fost si eu
    n felul meu o figura. N-am avut, nsa, fericirea sa traiesc alaturi de acest focar
    de cultura care a fost profesorul
    Iancu Antim. Numai acum, de cnd locuiesc acest muzeu, si am avut cinstea sa ma ad
    ap direct de la izvorul...
    Citeste mereu, l ntrerupse doamna Ivascu. Ramne singur pna trziu, dupa miezul noptii,
    si citeste...
    Doarme n odaia lui bietu' Iancu, numai ntre carti...
    E o biblioteca grandioasa, spuse aprope cu emotie nvatatorul. E un focar de cultu
    ra...
    Apoi se ridica deodata si se ndrepta hotart spre usa. Doamna Ivascu ncepu sa miroas

    a aerul, plecndu-si capul


    spre covor.
    Dumneata nu simti nimic? o ntreba ncet, confidential. Eu am oroare de pipi de pisi
    ci. L-am castrat pe
    Viteazu ca sa-l culeg dupa drumuri si ca sa putem dormi linistiti, caci era un b
    alamuc ntreg; adunase toate
    pisicile n curtea noastra, nu mai puteam nchide ochii toata noaptea... Dar de-atun
    ci, de cnd l-am castrat, m-a
    nnebunit: face mereu pipi. Ne-a stricat toate covoarele...
    Se opri deodata, ncruntndu-se. Irina intrase, cu pasi moi, si se ndrepta zmbind spre
    ele.
    Bine, fata, te-am rugat s-o mai lasi dracului de biserica, Doamne iarta-ma, maca
    r acum, ct e epidemia asta de
    gripa. Iar a plns Gheorghita dupa ce-ai plecat...
    - N-am fost la biserica, spuse Irina.
    MIRCEA ELIADE
    280
    281
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Se apropie de Ioana si o saruta pe amndoi obrajii.
    Nu cumva ai fost iar la azil? se sperie doamna Ivascu.
    Nu, maicuta, am fost doar pna la colt. Am avut putina treaba...
    Si iar ai iesit nepudrata si nefardata! Parca nici n-ai fi cucoana! Esti mai rau
    ca Lina, spalatoreasa...
    Am uitat, maicuta, iarta-ma! spuse Irina plecndu-se s-o sarute.
    Fugi ca ma decoafezi! se apara doamna Ivascu. Si, ma rog, ce sunt misterele aste
    a? ce treaba ai avut n
    colt?...
    Am sa-ti spun dupa ce alaptez baiatul... Se ntoarse spre Ioana si o lua de mna.
    Haide sa-l vezi pe Gheorghita...
    l gasira adormit n leagan. Irina si descheie bluza si-l apropie de sn. Fara sa ridic
    e ochii, o ntreba.
    Ce e cu tine?
    Simteam nevoia sa te vad, sopti Ioana asezndu-se alaturi de ea pe pat. Mi s-a nchi
    s inima deodata. Am visat
    urt, mi-e teama sa nu se fi ntmplat ceva...
    Nu s-a ntmplat nimic, o ntrerupse Irina. mparatul se ntoarce.
    Nu ma gndeam la el. Ma gndeam la batrnul, la tatal lui Stefan. Irina ridica ochii s
    i zmbi.
    Nu s-a ntmplat nimic, nu-ti fie teama... Ioana ofta lung.
    M-am trezit mereu azi-noapte. Mi-era frica. Spuneam Tatal Nostru si totusi mi era
    frica...
    Irina o asculta vorbind, jucndu-se cu un crliont din crestetul baiatului.
    Sa nu-ti fie niciodata frica, spuse ea deodata ridicnd nsufletita capul si cautndui privirile. Cnd simti ca ti
    se face frica, roaga-te lui Dumnezeu...
    Poate nu stiu sa ma rog, sopti foarte ncet Ioana. nvata-ma tu. Irina zmbi si ramase
    o clipa cu privirile
    pierdute, visatoare.
    Cnd spui Tatal Nostru, ncepu ea, sa nu te gndesti la nimic. Sa spui asa, de mai mul
    te ori: Tata! Tata! pna
    ti se face ntuneric. Apoi, sa spui mai tare: Tata! Tata! Tata al Nostru! Si-atunc
    i, sa asculti. Dar sa nu-ti fie frica.
    Poate ti vorbeste, poate te cheama. Sa nu-ti fie frica daca te cheama!...
    Se ntrerupse brusc, aproape speriata, si-si facu repede o cruce.
    Asculta-ma, i spuse, apucndu-i mna. Cnd ti-e frica, ia-l pe Razvan n brate si spune d
    oar att: Tata! Tata
    al Nostru! Tata al Nostru carele esti n Ceruri!... Strnge-l bine n brate si spune m
    ereu: Tata! Sa nu-ti fie frica
    daca-l auzi ca te cheama. E Tatal Nostru. Sa-l strngi pe Razvan n brate si sa-l pu

    i si pe el sa rosteasca: Tata!
    Tatal Nostru!
    Daca o sa vina Stefan, mparatul, n-are sa-mi mai fie frica...
    Irina pleca ochii.
    Nu-ti vorbeam de ce-o sa fie cnd o fi si mparatul, spuse foarte ncet, ti vorbeam...
    Daca ti-o mai fi vreodata
    frica si vei fi singura...
    Dar o coplesi emotia si ncepu sa plnga. Apuca din nou mna Ioanei si-o lipi de obraz
    , apoi i-o saruta lung.
    Irina, ce s-a ntmplat? o ntreba intimidata Ioana.
    Irina ofta sfios si, fara sa ridice ochii, ncepu cu un glas foarte obosit.
    Am fost la azil. N-am vrut sa mai stie maicuta...
    Plngea lin, aproape tacut, si-si lipea necontenit mna Ioanei de obraz.
    Sa nu-ti fie niciodata frica, soptea ntruna. Orice s-ar ntmpla, sa nu-ti fie frica.
    .. Sa spui doar att: Tatal
    nostru carele esti n Ceruri...
    Cteva zile n urma trecu s-o vada Biris. Nu-l mai ntlnise din vara, cnd astepta sa ple
    ce la Londra. I se paru
    mai slab, mai nengrijit, si chelia i se accentuase parca si mai mult; i ramasesera
    doar cteva suvite de par, de o
    culoare nedecisa, si Biris le cauta mereu, presndu-le cu dosul palmei, n crestetul
    capului.
    Credeam c-a sosit, spuse el intrnd.
    Trebuie sa vina zilele acestea, ncepu Ioana.
    n acea dimineata primise o lunga telegrama si i-o arata, citindu-i cteva fraze. Bi
    ris ridica la rastimpuri ochii si o
    privea fara expresie.
    Poate ca ntrzie ca sa astepte membrii Legatiei din Londra, spuse. Acum, ca Anglia
    a rupt relatiile
    diplomatice cu noi, se evacueaza toata Legatia de la Londra. Poate ntrzie ca sa se
    ntoarca mpreuna...
    Dar vorbise fara convingere si se ntrerupse repede plecndu-si ochii.
    Ar trebui, totusi, sa se ntoarca, rencepu brusc tonul. Sa-i telegrafiezi, te rog,
    ca din partea mea, sa ia primul
    avion sau sa se urce n primul tren, si sa vina. Nu e nevoie sa-i spui asta, adaug
    a cu un glas mai hotart, dar au
    nceput sa circule fel de fel de zvonuri pe socoteala lui. Mi-a spus Bursuc ca...
    dar, n sfrsit, n-are nici o
    importanta.
    Te rog, spune-mi. N-am sa scriu nimic, dar vreau sa stiu ce se vorbeste...
    Nu stiu de unde a aflat-o Bursuc, ncepu Biris plecndu-si din nou privirile, dar ci
    rcula zvonul ca Stefan a
    avut niste ncurcaturi la aeroport, n Anglia. A fost perchezitionat la piele si i s
    -a confiscat curierul. Nu prea se
    stie ce se afla n curier, dar se pare ca erau lucruri de valoare. Din cauza asta,
    zice-se, nu se ntoarce. I-ar fi frica
    de consecinte!... Dar e absurd! El e foarte bine vazut la minister si n-are de c
    e sa se teama. Dar sa vina imediat!
    Sa nu ncurajeze Prin tacerea si pasivitatea lui toate zvonurile acestea ridicole.
    ..
    Stefan a ramas n Lisabona ca sa cumpere sizal si wolfram pentru statul romn, vorbi
    Ioana cu o mare liniste
    n glas. Sa cumpere materiale strategice.
    MIRCEA ELIADE
    282
    Poate ca lucrul acesta e un secret, si de aceea am sa te rog sa nu-l mai spui
    da
    r acesta e adevarul...
    Biris o privi lung, cu interes, apoi zmbi.
    M-ai linistit. Acum nteleg... Dar l stiam pe Stefan destul de naiv si intrasem la
    gnduri...

    Izbucni deodata n rs si-si trecu amndoua palmele, pe rnd, pe crestet.


    Asta-toamna, ncepu el bine dispus, m-am pomenit ca-mi telegrafiaza ca sa ma ntrebe
    de un cunoscut al
    meu, Mihai Duma. M-am crucit privind telegrama. Am crezut, la nceput, ca a gresit
    adresa, sau ca face o gluma.
    Nu l-am vazut pe Duma dect de vreo trei ori n viata mea; nu l-am mai ntlnit de nu ma
    i tin minte cnd. Nici nu
    stiu ce mai face, pe unde mai este... Si, din senin, ma pomenesc ca-mi telegrafi
    aza ca sa ma ntrebe de el... I-am
    povestit asta lui Bursuc. A facut mare haz. Trebuie sa-l ntlnesc si eu pe acest Dum
    a! spunea Bursuc..."
    Se ridica brusc.
    Ma duc. Roaga-l sa-mi faca un semn ndata ce vine... Aproape de usa Ioana i apuca b
    ratul.
    As vrea sa te ntreb ceva, spuse mbujorndu-se. ti mai aduci aminte ca ti-am vorbit od
    ata, atunci, la
    cofetarie, de o fata pe care... O fata, Ileana, care-i placea lui Stefan. Vreau
    sa te ntreb: mai stii ceva de ea? ai
    auzit vreodata de ea?...
    Biris o privi clipind des, ca si cum s-ar fi trudit sa-si aminteasca.
    Nu, spuse el. N-am auzit nimic... N-aveam de la cine sa aud... Dar cred ca n-are
    nici o importanta. Cred ca i
    s-a parut lui Stefan... E un om curios, baiatul asta, adauga zmbind. Cnd am primit
    telegrama cu Mihai Duma
    m-am crucit...
    Ioana ncepu sa rda, nseninata, si-i puse mna pe umar.
    Esti un porc! o auzea el mereu. Esti un porc!... si aprinse zmbind tigara, apoi se
    rezema de banca, lasndu-si
    privirile sa lunece departe, pe dealul din fata, catre Hospital dos Capuchos.
    Ce
    idee sa-mi dai ntlnire aici, n
    Gradina Botanica! exclamase ea. E unul din cele mai frumoase locuri din Lisabona
    , i raspunsese. Si voiam
    sa-ti arat ctiva arbori si o anumita specie de cactusi, din familia Cereus. Cnd ne
    vom apropia de ei, am sa-mi
    pot da seama, cred, cine esti: Calypso sau Circe... O auzi din nou:
    Esti un porc
    !...
    Timp de o saptamna, ntrebase n fiecare seara portarul. Nici o veste, i raspundea. Es
    te, nca, n nord. Apoi,
    ntr-o seara, i spuse: Ne-a anuntat sa-i pastram corespondenta. Probabil ca se rento
    arce zilele acestea. Dar nu
    s-a rentors dect la nceputul lui februarie. O recunoscu dupa cum era mbracata, dupa
    pasul sprinten si sigur cu
    care intrase n holul hotelului. Era o femeie
    283
    NOAPTEA DE SNZIENE
    tnara, nalta, cu parul rosu si ochii verzi, nghetati, cu o gura mare, umeda, dispre
    tuitoare, cu dintii foarte albi,
    dar neregulati, dinti de care nu puteai sa-ti desprinzi privirile, parca tot ai
    fi asteptat sa-i vezi nfigndu-se n
    buzele ei carnoase, sngerndu-le, sfsiindu-le. Stefan se ridica din fotoliu si se ap
    ropie de ea.
    Domnisoara Zissu? o ntreba n romneste.
    Da, spuse, si-l privi mirata, cu raceala.
    Numele meu e Viziru. Am sosit acum vreo zece zile de la Londra. Am auzit de dumn
    eavoastra si daca o sami dati voie, as vrea sa va ntreb ceva... Nu voiti sa trecem o clipa n bar? Nu voi
    ndrazni sa va retin prea mult.
    Asta depinde, spuse domnisoara Zissu, si zmbi descoperindu-si dintii albi, sticlo
    si. Depinde de ct am sa
    vreau eu sa ramn cu dumneata...

    Asezndu-se la masa, si sprijini o clipa barbia n palma si-l privi cu atentie, cntari
    ndu-l.
    Ce faceai la Londra? l ntreba.
    - Tocmai de asta voiam sa va vorbesc. Am avut acolo un prieten care-mi pomenea ad
    eseori despre o doamna
    Zissu din Bucuresti.
    Familia mea e din Focsani, l ntrerupse ea-Stefan o privi dezamagit.
    Atunci, probabil, e vorba de o alta doamna Zissu...
    Probabil. Dar ce era cu ea? l ntreba vazndu-l ca a ramas pe gnduri. De ce te interes
    a att de mult?
    Prietenul meu a murit ntr-un bombardament. Si putin nainte de a muri, a pomenit ia
    r de aceasta doamna
    Zissu. As fi vrut sa stiu cine este, ca sa-i comunic lucrurile acestea... Si alt
    ele... Aveam multe lucruri sa-i spun...
    Tacu iar, anevoie ascunzndu-si dezamagirea.
    l chema Vasilescu-Vadastra, spuse el trziu. Spiridon Vasilescu-Vadastra. Era avoca
    t...
    N-am auzit de el. Zici c-a murit?
    A murit n bombardament.
    Dumnezeu sa-l ierte!
    Apuca paharul cu whisky si ncepu sa bea, lacom, cu nesat. Stefan i zari din nou di
    ntii aceia sclipitori,
    neregulati, si gingiile foarte rosii si buzele nsngerate
    si ramase tulburat, neputn
    du-si dezlipi privirile de
    gura ei.
    Si altminteri, ce faceai la Londra? l ntreba aseznd paharul gol pe masa.
    Eram ntr-o misiune economica...
    Iarta-ma ca te ntrerup, spuse zmbind. Mai comanda, te rog, un whisky. Dumneata nu
    bei?...
    Stefan ntoarse capul, tulburat, si facu semn baiatului de la bar.
    Ia spune, ncepu, ce faceai la Londra?
    MIRCEA ELIADE
    284
    mi cer toate scuzele ca v-am deranjat, spuse Stefan.
    Dimpotriva, mi face placere. Voiam si eu sa te cunosc. Auzisem de dumneata la Por
    to, auzisem ca te-au
    dezbracat la piele si vream sa te cunosc.
    Ati auzit si asta? se minuna Stefan.
    Erau niste romni la Porto. Am facut un chef ntr-o seara si-am aflat toate noutatil
    e... Ce-am mai rs si pe
    chestia dumitale! mi ziceam ca trebuie sa fii un consilier de o anumita vrsta, che
    l, cu burta
    si mi placea sa
    te nchipui gol n fata comisiei de control! Ce-am mai rs n noaptea aceea!... Dar nu c
    red ca ti-a fost rusine. Vad
    ca esti un barbat bine. Esti nalt, bine facut, esti nca destul de tnar... mi place d
    e dumneata! Ai si un nume
    frumos, ViziruL. Ce faci asta-seara? Nu ma duci la un cinematograf?
    Iesind de la cinematograf, l ntreba de doamna Zissu.
    Ce e cu ea? De ce te intereseaza asa mult?
    Ca sa fiu sincer, nu nteleg nici eu de ce ma intereseaza. Dar simt ca doamna Ziss
    u reprezinta un lucru
    esential n viata mea, desi n-as sti sa precizez n ce sens. Am uneori sentimentul c
    a o adevarata taina, n sensul
    teologal al cuvntului, se ascunde napoia acestui nume sau a acestui personaj. mi sp
    un uneori: poate interesul
    pe care-l port unei femei de care nu stiu absolut nimic sigur, mi-a fost strnit n
    umai asa ca sa pot descoperi
    pasiunea intelectuala pentru tainele teologale si problemele metafizice...
    Fugi de-aici, ca esti plicticos! l ntrerupse domnisoara Zissu. Mai bine du-ma la b
    ar. Am pofta sa dansez cu

    dumneata...
    Cnd, dupa ce nceta orchestra, se rentorceau la masa lor, n fata paharelor cu whisky,
    Stefan si relua
    confesiunea.
    Sunt foarte ndragostit, spunea. Sunt ndragostit de sotia mea, Ioana, dar iubesc n a
    celasi timp o fata,
    Ileana...
    Esti un mare porc! l ntrerupea domnisoara Zissu.
    Nu am sarutat-o dect o singura data. Dar sarutarea aceea m-a ajutat sa traiesc cte
    va luni n sir. Daca n-as fi
    sarutat-o, daca nu mi-as fi amintit de sarutarea ei, cred ca as fi nnebunit. Afla
    sem tocmai atunci ca se logodise...
    Eterna poveste! facu domnisoara Zissu dnd peste cap paharul. Hai mai bine sa dans
    am!...
    ... E vorba de un mister, rencepea Stefan rentorcndu-se la masa. Adica, nu nteleg cu
    puterile mintii mele,
    cum de s-ar putea realiza un asemenea lucru: sa iubesc deodata doua femei. Si to
    cmai asta mi da sperante:
    tocmai faptul ca, pe plan rational, nu nteleg ce se petrece cu mine. mi spun ca, p
    robabil, experienta pe care o
    ncerc eu este de un alt ordin dect cel rational, si ca, deci, ea nu mai apartine e
    xperientei umane, care se
    realizeaza n Timp, ci unui alt ordin de experiente, i-as spune, extatice, care ar
    e loc dincolo de Timp...
    285
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Eterna poveste! spuse domnisoara Zissu. Te ambalezi dupa una, ti separe ca-ti pi
    erzi mintile cnd te saruta, si
    pe urma afli ca s-a logodit...
    ... De foarte multi ani, ma ntreb daca nu exista ntr-adevar nici un mijloc de a ie
    si din Timp, de a trai, macar
    discontinuu, si n eternitate...
    Ce te-a apucat? l ntreba, putin speriata, domnisoara Zissu.
    Pentru ca nu vreau sa mor! vorbi el fierbinte, aproape sugrumat, apucndu-i mna. Nu
    vreau sa mbatrnesc,
    sa ma mineralizez sufleteste, si ntr-o buna zi sa mor. Vreau sa traiesc de-a puru
    ri tnar, ca n basmul nostru
    Tinerete fara batrnete si viata fara de moarte. Cred ca am acest drept: de a-mi c
    ere partea mea de nemurire...
    Nemurirea sufletului! exclama aproape ntristata domnisoara Zissu. Toti suntem nem
    uritori. Dar trebuie sa
    murim nti!...
    ... Toate celelalte drepturi pe care istoria se zbate sa le cucereasca n chip def
    initiv
    libertatea, bunaoara,
    sau respectul persoanei umane - sunt numai un preambul la singurul drept cu adev
    arat imprescriptibil, care este
    dreptul la nemurire...
    Trebuie sa murim nti, repeta melancolica domnisoara Zissu.
    Nu e de ajuns. ntr-o anumita masura, nemurirea sufletului este doar un paleativ.
    Ni s-a pastrat acest drept ca
    o consolare pentru ca Adam a pierdut dreptul de a fi nemuritor aici pe pamnt, n vi
    ata...
    Domnisoara Zissu si rezemase iar barbia n palma, privindu-l, ntristata.
    Nemurirea sufletului e doar o consolare, continua el tulburat. Dar nu trebuie sa
    abuzam de ea...
    Nu, clatina ea hotart din cap. Nu trebuie. Hai sa dansam...
    Lasa-ma doar o clipa, sa termin... Nu trebuie sa abuzam de ea, pentru a ne lasa
    aici, pe pamnt, n viata, robii
    Timpului si, deci, ai Mortii. Noi trebuie sa speram ca ntr-o buna zi vom reintegr
    a conditia adamica primordiala.

    Ca vom putea trai, adica, nu numai n Timp, ci si n Eternitate.


    Hai! l apuca ea de mna. Hai sa dansam!...
    Desteptndu-se a doua zi de dimineata si dnd cu ochii de parul ei rosu, nflacarat, r
    evarsat pe perna, foarte
    aproape de obrazul lui, zmbi nedumerit. "Iti place nemurirea sufletului, nu e asa
    ? si aminti el deodata. ti place
    nemurirea!... Esti un mare porc!..." Apoi revazu gura ei nsngerata, cu dintii acei
    a stralucitori, apropiindu-se de
    el, amenintatoare. Trebuie sa plec! si spuse. Trebuie sa plec ct mai repede!..." n a
    cea clipa, femeia se trezi,
    ntoarse capul s
    pre el, se ncrunta, apoi i zmbi lung, ntinzndu-e.
    La ce te gndesti? l ntreba, absenta.
    Dar nu astepta sa-i raspunda. Dadu repede cuvertura la o parte si sari din Pa
    t, goala, cu parul cazndu-i, parca si
    mai rosu, pe umeri. Trecu n odaia de baie si intra sub dus. Cteva minute n urma se
    rentoarse, tot goala, si se
    opri
    MIRCEA ELIADE
    286
    287
    NOAPTEA DE SNZIENE
    n fata oglinzii. si prinse parul cu amndoua minile si ncepu sa si-l rasfire, cu misca
    ri lenese, gratioase. Stefan
    o privea. i ntlni privirile n oglinda, si-i zmbi.
    mi place de tine, spuse fara sa se ntoarca. Esti bine ca barbat... Apoi izbucni n rs
    si se apropie de el.
    ti place nemurirea sufletului, nu e asa? Esti un mare porc!... Revazu parca mai nsn
    gerata, mai nesatioasa,
    gura ei carnoasa
    ntredeschizndu-se, amenintatoare. O revazu de-atunci necontenit.
    Hai la nemurirea sufletului! i soptea ea, rznd.
    Umbla aproape ntotdeauna goala n fata lui, saltndu-si parul rosu pe umeri.
    Si zici ca pe fata aia n-ai sarutat-o dect o singura data? l ntreba. Ghinionul ei!.
    ..
    Aproape ca nu-l lasa singur. si schimbase camera; ocupa acum camera vecina, comun
    icanta, si ramnea tot
    timpul lnga el, goala, fumnd necontenit, vorbind foarte putin, urmarindu-l cu priv
    irile ei adnci, cercetatoare.
    Nemurirea sufletului! exclama ea din senin. Esti un mare porc! mi place de tine..
    .
    Cnd l surprindea privind-o, se ridica deodata, ntreaga, n fata lui.
    La ce te gndesti?
    Ma gndeam la ce se ntmpla, ncepea el tulburat. Nu-mi dau nca seama ce se ntmpla...
    Sa-ti spun eu ce se ntmpla. ti place de mine...
    Mi-oi fi facut farmece, spunea el zmbind.
    Pai sigur ca ti-am facut. La toti le fac. Toti barbatii se nnebunesc dupa mine...
    Oi fi vrajitoare, adauga el gnditor. Mi-oi fi dat sa beau ceva...
    Cred si eu ca ti-am dat, spunea nlantuindu-l, cautndu-i gura. Si-am sa-ti mai dau.
    .. Si-am sa-ti mai dau...
    Nu stia nimic de ea. Nu-i vorbea nimic de viata ei. i spusese nca din prima seara
    ca are viza pentru Statele
    Unite si ca se afla de aproape doua luni n Portugalia asteptndu-si locul pe clippe
    r. Din cnd n cnd, diminetile
    se trezea devreme si se apropia, cu o expresie nedecisa, preocupata, de oglinda.
    Ma duc la Consulat, spunea. Sper ca nu mi-a sosit nca rndul...
    Eu sper ca ti-a sosit, ncepea el zmbind. Sper ca ai sa pleci chiar mine. Stii ca la
    clipper te anunta de la o zi
    la alta. Am sa te astept aici. Nici nu ma mbrac. Am sa te astept, ca sa aflu vest
    ea cea mare. Parca te vad intrnd...

    Ea se ntorcea brusc de la oglinda si-l privea salbatic, aproape cu ura, ntredeschi


    zndu-si usor buzele.
    Toti barbatii sunteti niste porci si niste criminali! izbucnea deodata. Niste cr
    iminali! Va urasc!...
    Eu ti-am spus ca sunt ndragostit, continua el. Ti-am spus-o din prima seara: iube
    sc pe Ioana si pe Ileana. Pe
    tine nu te iubesc. Ti-am spus vreodata ca te iubesc?
    Sunteti niste criminali! Niste brute! Daca ai sti cum va urasc!
    Nu nteleg ce ai cu mine, continua el naltndu-si privirile spre tavan. Ti-am spus ca
    sunt ndragostit si ca deabia
    astept sa ma ntorc acasa...
    Cum te urasc! ncepea ea apropiindu-se cu pasi moi, tremurnd. Te urasc mai mult ca
    pe toti ceilalti.
    Niciodata n-am sa-mi iert ca m-am ambalat cu tine... Esti o bruta! mi vorbeai de
    nemurirea sufletului si te
    dadeai la mine. ti placea de mine! Te-am simtit de cum te-am vazut, te-am simtit
    ca-ti placea de mine!... Siacum
    ti place de mine, adauga cu un zmbet, apropiindu-se de el. N-ai mai ntlnit alta ca m
    ine! Nu e asa?
    Spune, nu e asa? Si n-ai sa mai ntlnesti alta ca mine! N-ai sa mai ntlnesti alta nem
    urire. Eu ti sunt nemurirea
    sufletului. Eu ti dau nemurirea sufletului!...
    Izbutea totusi sa treaca n fiecare zi pe la Legatie, ca sa afle noutatile si sa d
    ea o telegrama sau sa scrie Ioanei.
    De ce nu ncerci sa fii numit aici, n postul de consilier economic pe care l-ai avu
    t la Londra? l ntreba
    Filimon. Sunt afaceri bune de facut cu Portugalia. Putem cumpara pluta, textile,
    sizal; putem cumpara mai ales
    wolfram si sizal...
    ntr-o zi, dupa ce-l privise ctva timp, sovaitor, i spuse:
    Am auzit ca ai fi zarit cam des cu domnisoara Zissu. Nu prea e prudent ce faci.
    Pretinde ca pleaca n Statele
    Unite, dar de la Ambasada americana mi s-a spus ca nici nu are viza. Mi se pare
    destul de suspecta...
    Si mie. Dar nu cred ca risc mare lucru. Nu facem, mpreuna, dect dragoste si cteodat
    a vreo plimbare n
    jurul Lisabonei. Ieri am fost la Arrabida...
    mi pare bine, spuse Filimon zmbind. Dar cti ani ai dumneata?
    Aproape patruzeci. La anul, n februarie, mplinesc patruzeci.
    Nu pari. Dimpotriva, pari mult mai tnar
    si la nfatisare, dar mai ales la suflet...
    Esti teribil de imprudent...
    Sunt ndragostit, marturisi Stefan cu gravitate. mi ador sotia. i vorbesc adeseori d
    omnisoarei Zissu de sotia
    mea...
    n sfrsit, l ntrerupse Filimon, nu vreau sa ma amestec n chestiunile dumitale personal
    e, dar simteam ca e
    de datoria mea sa-ti atrag atentia...
    Uneori, cnd i spunea ca a fost la Legatie, ea l ntreba.
    Nu ti s-a vorbit nimic de mine? Probabil au aflat si ei ca sunt spioana.
    Si nu esti?
    MIRCEA ELIADE
    288
    289
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Ba da. Dar n-ar fi trebuit sa se stie. Am fost prea imprudenta. N-ar fi trebuit
    sa ies att de des cu tine...
    Disparea cteodata, fara sa-l previna, o dupa-amiaza ntreaga. Se ntorcea trziu, preoc
    upata, cu o umbra grea n
    priviri.
    Eterna poveste! ncepea ea.

    Dar se ntrerupea brusc si-l privea lung, apropiindu-si usor pleoapele.


    Probabil ca ai aflat si tu, acum, spunea cu un zmbet rau, dispretuitor. Ai aflat
    si tu ca mi-au anulat viza!
    Se ndrepta spre el, cu pasi moi de felina.
    Din cauza voastra, a Legatiei! izbucnea. A barbatilor de la Legatie! A barbatilo
    r! Sunteti niste criminali!...
    Se oprea si-si cauta nervoasa o tigara. Tragea tacuta cteva fumuri, apoi zmbea din
    nou, provocatoare.
    Dar sa nu credeti ca n-am s-o capat napoi!... Sa-i spui domnului Filimon ca oricte
    denunturi ar face
    mpotriva mea, am sa-mi recapat viza, si am sa zbor n America!... Nu mi-am anulat l
    ocul la clipper, adauga cu
    un usor triumf n priviri.
    Apoi tacea din nou, mult timp, fumnd visatoare.
    mi place n America! spunea deodata, si figura ntreaga i se lumina. Acolo nu mai sun
    tem la dispozitia
    voastra, a barbatilor. Nu mai suntem sclavele voastre... Am sa fiu libera! Am sa
    fiu bogata!... Au sa nnebuneasca
    toti barbatii dupa mine, dar eu n-am sa ma ambalez dupa nici unul. Toti barbatii
    sunt niste brute. N-aveti pic de
    suflet. Sunteti rai, egoisti... Va urasc! adauga ncet, aproape soptit, printre di
    nti. Va urasc!...
    ntr-o dimineata disparu imediat dupa ce-si termina de baut cafeaua.
    La revedere, pe diseara, i spuse. Azi am treaba... Trebuie sa repar ce-a distrus
    ciclonul!...
    Cu doua zile mai nainte, ciclonul devastase Portugalia. ncepuse deodata, pe la cea
    sul prnzului, smulgnd
    arborii din radacini si dobornd stlpii de telegraf. n Praca de Commercio, cordoane
    de politisti calari opreau
    publicul la zece metri de debarcader. Tagele era de nerecunoscut. Apele lui galb
    ene se nvinetisera si se zbateau
    spargndu-se de diguri ca talazurile marii. Vapoarele se refugiasera catre mijlocu
    l fluviului, spalate de valuri, cu
    ancorele rupte. Apoi, cteva ceasuri n urma, vntul ncetase, norii se risipira si o st
    ranie liniste se pogorse peste
    dezastre.
    Pe diseara! i mai striga ea nca o data.
    Era o dimineata clara, dar rece. Stefan se ndrepta spre Legatie.
    Te-am cautat alaltaieri, i spuse Filimon .Voiam sa te iau cu mine sa vedem ciclon
    ul. Voiam sa ma duc pna la
    Estoni. Dar daca ai sti prin ce-am trecut! exclama el deodata. Din ce-am scapat!
    ... n fata mea, mon cher, se
    rasturnase o masina. Valurile se spargeau pe deasupra digului si inundau soseaua
    . Din ce-am scapat!... Am
    scapat ca prin minune sa nu ma striveasca un arbore! Si masina aceea rasturnata n
    fata mea, rasturnata, mon
    cher, de ciclon si batuta de valuri n mijlocul soselei...
    Cnd iesi din Legatie si regasi tot cerul deasupra, se opri tulburat. Simtea o cur
    ioasa beatitudine n toata fiinta
    lui; o simtea mai ales, n lumina care-l nconjura, n albastrul cerului, n arborii Ave
    nidei. Respira foarte ncet,
    aproape cu teama, parca i-ar fi fost frica sa se trezeasca. Timpul si schimbase c
    alitatea; nu mai era acelasi n
    care-si ncepuse dimineata; era un Timp de altadata, pe care-l pierduse de mult si
    pe care-l regasea dintr-o data,
    neschimbat. Porni cu pasul foarte repede, simtindu-se att de usor nct trebuia sa se
    controleze ca sa nu alerge.
    Lumina aceea de amiaza glorioasa i se parea ca izvoraste si din el. Nu-l orbea.
    Cnd nalta privirile catre cer, si
    lasa ochii scaldati de soare fara sa clipeasca. Orasul i se descoperea ca niciod

    ata pna atunci. Fiecare casa,


    fiecare fereastra, fiecare piatra de trotuar se ndrepta parca spre el, aratndu-i-s
    e, dezvaluindu-se. Umbla din ce
    n ce mai repede, fara sa mai doreasca ceva, fara sa-i lipseasca ceva. Parca din t
    oate partile deodata izbucnise o
    plenitudine a tuturor lucrurilor. Simtea ca traverseaza un Univers plin, fara ni
    ci un fragment de vid, fara nici o
    absenta. Parca toate lucrurile ar fi fost la locul lor, si toate ar fi fost ndest
    ulate pe vesnicie.
    Cnd ajunse n Praca de Commercio si ntlni apele neobisnuit de albastre ale Tagelui, s
    e opri si respira adnc.
    Un pescarus zbura chiar deasupra lui. l urmari cu privirea si i se paru ca se nalt
    a foarte sus, de-a dreptul n
    soare. Beatitudinea l amuti. Pleca, aproape cu spaima, privirile si se ndrepta spr
    e debarcader. Un vaporas se
    pregatea de plecare. Abia avu timp sa-si cumpere biletul si trecu puntea. Depart
    e, n mijlocul fluviului, o ceata de
    delfini se jucau saltndu-si spinarile printre valuri.
    Fusese de mai multe ori pe aici, dar nu mai recunostea locurile. Privea acele vi
    le albe, albastre, caramizii, urcnd
    ncet prin parcul cu pini ombeliferi, spre Scoala Navala din Alfeita. ntlni o paduri
    ce de eucalipti, cu arbori
    smulsi de ciclon, cu mari crengi atrnnd, ranite. Drumul urca mereu. Si deodata reg
    asi, la picioarele lui, Tagele,
    nemasurat de mare, ca un imens golf caruia nu i se mai vedeau malurile. Se aseza
    pe o piatra. Departe, peste ape,
    chiar n fata lui, se desluseau, ntr-o boare aurie, colinele Lisabonei.
    Ce idee, sa-mi dai ntlnire aici, n Gradina Botanica! repeta ea.
    Ai sa ntelegi ndata de ce, ncepu el cu un zmbet misterios. Cnd am sa-ti arat o anumit
    a specie de cactusi...
    Si biletul acela idiot pe care mi l-ai trimis azi-dimineata! l ntrerupse. D
    e ce n-ai venit tu?
    MIRCEA ELIADE
    290
    291
    NOAPTEA DE SNZIENE
    La ora aceea dormeai...
    Continua sa zmbeasca, sub privirile ei mniate, arzatoare. Se aseza pe o banca. Dom
    nisoara Zissu si aprinse
    tigara.
    Te-am asteptat aseara doua ceasuri la bar. Daca ai sti cum te uram!... Trebuia s
    a-mi nchipui. Esti barbat. Esti
    si tu un las, ca toti barbatii. De ce n-ai venit?
    Pierdusem vaporasul...
    Dar unde ai fost? l ntreba ea cu o usoara spaima n glas. Unde ai fost azi-noapte?!.
    ..
    Unde n-am fost! exclama el ntinzndu-si bratele pe speteaza bancii. N-am dormit toa
    ta noaptea. M-am
    plimbat ntruna. Am fost la Setubal, la Caparica, la Arrabida... Pretutindeni. Si,
    evident, n-am mai gasit vaporasul
    ca sa ma aduca napoi. Am ramas dincolo de Tage. Dar n-am dormit. Am continuat sa
    visez si sa ma plimb...
    Ce prosti sunteti voi, barbatii! l ntrerupse ea cu un zmbet rau. Nu stiti nici maca
    r sa ticluiti o minciuna.
    ... Si pentru a nu stiu cta oara n viata mea, continua el, am regretat ca nu stiu
    greceste si ca n-am memorie,
    ca sa recit acele faimoase pasaje din Odiseea, cu nimfa Calypso si vrajitoarea C
    irce...
    Probabil ca ti nchipui ca mi-am pierdut mintile dupa tine, l ntrerupse ea din nou, s
    i ca am sa cred orice miai

    spune. Probabil ca ti nchipui ca am sa te ascult, ca atunci, vorbindu-mi despre et


    ernitate...
    El o privi cu candoare si-i zmbi.
    mi pare rau, ncepu cu alt glas. Nu stiu daca ti-ai dat seama, dar eu am descoperit
    cine esti.
    Domnisoara Zissu izbucni n rs.
    Ai aflat-o, probabil, de la Filimon, spuse.
    ... Esti una din aceste doua fiinte semi-divine: Calypso sau Circe. Iar eu, n ace
    st moment, sunt una din
    infinitele variante ale lui Ulysse, unul din acele milioane de eroi care repeta,
    de la Homer ncoace, o mai mult
    sau mai putin dramatica odisee n drumul lor spre casa...
    Esti nebun! izbucni domnisoara Zissu zvrlindu-si cu un gest scurt tigara numai pe
    jumatate fumata. Ai crezut
    toate prostiile lui Filimon. Criminalul ala ti-a bagat n cap ca sunt spioana!...
    ... N-am crezut niciodata asta. Esti, probabil, Calypso. Nimfa Calypso, ti aduci
    aminte, pastra captiv pe
    sarmanul Ulysse, n insula ei cu patru izvoare si nenumarate specii de arbori. Pro
    babil ca aceasta e insula ta,
    arata ridicnd bratul catre gradina.
    Domnisoara Zissu l privi lung, apropiindu-si amenintatoare pleoapele.
    Simt ca ncep sa te iert, spuse, si-mi pare rau. N-ar fi trebuit sa te iert. Ar fi
    trebuit sa te urasc mereu, ca
    aseara, ca asta-noapte. Dar greseala a fost a mea; mi-a placut de tine si m-am a
    mbalat. mi pare rau! adauga
    aprinzndu-si o alta tigara.
    Haide sa-ti arat o anumita specie de cactusi, din familia Cereus, ncepu el cu nsuf
    letire. Cnd ne vom apropia
    de ei, am sa-mi pot da seama, cred, cine esti: Calypso sau Circe...
    Ce te-a apucat? l ntrerupse domnisoara Zissu cu un gest de nerabdare.
    Am sa-mi amintesc ntotdeauna de tine cu multa dragoste si recunostinta. Asa cum si
    amintea Ulysse de
    Calypso, n Ithaka. Cum si amintea, probabil, chiar de Circe, desi voise sa-l trans
    forme si pe el n purcel, ca si
    pe tovarasii lui. ti mai aduci aminte?...
    Domnisoara Zissu l privi nca o data cercetatoare.
    Unde ai fost azi-noapte?
    Nu pot fi suparat pe tine, continua el visator. M-ai ajutat si tu, n felul tau, d
    esi m-ai tinut prizonier n pestera
    ta, n aceasta magnifica insula cu patru izvoare, pe care n-o vedem, dar care se a
    fla undeva n jurul nostru...
    Ce s-a ntmplat? l ntreba ea speriata. Spune-mi repede ce s-a ntmplat!
    Te-am rugat sa vii aici ca sa-ti spun ramas-bun. Ma ntorc n tara. Printr-un noroc
    extraordinar...
    Esti nebun! sopti ea apucndu-i mna.
    Printr-un noroc extraordinar, am gasit un loc n avionul pentru Madrid. Plec n cteva
    ceasuri.
    Stefan! striga ea speriata. Nu sunt spioana. Sa nu crezi ca sunt spioana!
    Plec n cteva ceasuri, continua el cu o mare blndete, visator. Si mine dimineata zbor
    spre tara...
    Dar eu te iubesc! spuse ea deodata. M-am ambalat. Nu mai pot fara tine! Te iubes
    c!
    Si Calypso iubea pe Ulysse, continua el zmbind.
    Am fost nebuna, l ntrerupse apucndu-i amndoua minile. M-am denuntat singura la Consul
    at, ca sa-mi
    anulez viza si sa ramn cu tine. Nu sunt spioana! ti jur ca nu sunt. Sa-ti arat den
    untul; eu l-am scris! mi sosise
    rndul la clipper si trebuia sa plec...
    Mine dimineata zbor spre tara. Daca voi avea acelasi noroc si de-aici nainte, n dou
    a, trei zile sunt la

    Bucuresti. n Ithaka, pentru a chema lucrurile Pe adevaratul lor nume...


    Esti nebun! sopti domnisoara Zissu foarte ncet. Si eu ce ma fac! Eu cum ramn, aici
    , singura?...
    MIRCEA ELIADE
    292
    Soarele intra chiar atunci sub un nor marunt, care plutise lenes, stingher, pe c
    erul imaculat.
    Nu vrei sa-ti arat cactusii? o ntreba el trziu, cu o mare blndete n glas.
    Esti un porc! izbucni ea deodata strivindu-si tigara sub pantof. Esti o bruta! E
    sti un mare porc!...
    Se ridica brusc si se ndrepta spre iesire. El o ajunse din ctiva pasi si-i lua bra
    tul.
    Atunci esti Circea, vrajitoarea Circe! i sopti el.
    Lasa-ma! tipa domnisoara Zissu smulgndu-si bratul. Vrei sa chem sergentul?!
    l privi cu atta ura, nct Stefan se opri si zmbetul i se slei pe buze.
    Porcule! striga ea nca o data. Porcule!...
    mi pare foarte rau, sopti el. Credeam ca iubesti si tu, ca mine, mitologia... Dar
    domnisoara Zissu era deja
    departe. Nu-l mai auzi.
    IX
    n acea dupa-amiaza de mai, Stefan l privea cu o neobisnuita intensitate, urmarindu
    -i atent fiecare miscare pe
    care o facea pe covor. Razvan si asezase cutiile una peste alta si acum sovaia, p
    arca s-ar fi ntrebat daca ar trebui
    sa le rastoarne, ca si ultima data, cu piciorul, sau ntinznd doar mna si scotnd cuti
    a cea mare care tinea loc de
    temelie.
    Haide sa-ti povestesc o poveste cu mparatul Anisie, spuse Stefan deodata plecndu-s
    e si lundu-l n brate.
    l aseza pe genunchi. Razvan amutise, emotionat. Ioana ramasese nehotarta n mijlocul
    salonului. Avea o rochie
    de culoarea caisei coapte si parul ei parea mai nchis ca de obicei, batnd aproape n
    rosu. Ca si n acea zi de
    februarie, cnd l ntmpinase la aeroport, i se parea ca parul i batea n rosu.
    Peste munti, peste paduri, ncepu Stefan, se ntinde tara mparatului Anisie. Seamana
    cu a noastra si totusi nu
    prea seamana. Sunt si acolo, ca pe la noi, gradini si livezi cu pomi roditori, d
    ar mai e ceva. Asculta bine, ca sa
    ntelegi povestea mparatului Anisie. Acolo, peste munti, se nalta o casa alba de car
    e nimeni nu se poate apropia.
    Nu se poate apropia, pentru ca e prea alba si n-o vede nimeni. E casa mparatului
    Anisie...
    Recunoscuse de departe ferma. Totul parea ntocmai ca si atunci, cu patru ani n urm
    a: casa proaspat varuita,
    acelasi cer stralucitor de mai, pomii mbracati n acelasi frunzis de un verde crud
    ca si atunci. Doar soseaua nu
    mai era aceeasi, ntlnise mereu camioane militare si grupuri de soldati n uniforma d
    e campanie.
    Nu poate s-o vada nimeni, pentru ca e fermecata. Acolo sta mparatul . Sta asa de
    la nceputul lumii.
    mparatul acesta n-are moarte...
    II privise tulburat; arata ntinerit, desi obrazul avea un luciu emaciat, care-l f
    acea sa para fara vrsta. n tinda,
    batea soarele blnd al diminetii. Se auzeau
    MIRCEA ELIADE
    294
    NOAPTEA DE SNZIENE
    mierlele si, foarte aproape, zvon de albine. Turnndu-i apa sa se spele, l ntrebase
    ce vrea: lapte, fagure de miere
    sau cafea.
    Cred ca s-o mai gasi putina cafea, spuse. Ferma a fost rechizitionata

    pna acum cteva luni si nu


    stiu daca au mai ramas multe lucruri prin camara...
    Dar mparatii pot intra cnd vor n tara mparatului Anisie.
    mparatul a fost? ntreba Razvan.
    A fost. De-acolo vine, din tara mparatului Anisie. Acolo, la el, laptele l scoti d
    e-a dreptul din fntna, iar
    daca ntinzi mna, gasesti un fagure cu miere. Acolo, n tara mparatului Anisie, nu a f
    ost si nu va fi niciodata
    razboi.
    Pna la urma toata lumea va intra n razboi, spusese cu seninatate Anisie. De ncercar
    ea asta nu va scapa
    nimeni. Lumea veche a intrat n descompunere. Si procesul de descompunere se accel
    ereaza cu ct trece timpul.
    Razboiului asta i va urma un altul si apoi un altul, pna ce nu va mai ramnea nimic
    din tot ce-a fost. Nici macar
    ruinele! Doar la urma de tot, ctiva supravietuitori. Ca sa poata relua lucrurile
    de la nceput si sa ncerce sa le
    faca mai bine...
    Stefan n ascultase tulburat.
    Nu esti deloc ncurajator! soptise el silindu-se sa zm
    beasca.
    Depinde de
    perspectiva n care te situezi, spusese Anisie foarte calm. Daca, pentru dumneata,
    gloria si vrednicia omului sunt
    legate de istoria lui, adica exclusiv de activitatea lui recenta (caci istoria d
    ureaza doar de cteva mii de ani!...),
    atunci, ntr-adevar, viitorul imediat nu pare a fi deloc ncurajator. Caci viitorul
    acesta se prevesteste ca o serie de
    razboaie si catastrofe pustiitoare, care vor spulbera tot ce a cladit istoria n u
    ltimele mii de ani. Si pentru omul
    istoric, pentru acel om care se vrea si se declara exclusiv o fiinta creatoare d
    e istorie, fara ndoiala ca perspectiva
    unei anihilari aproape totale a creatiilor lui istorice este catastrofala. Dar m
    ai exista si o alta umanitate n afara de
    umanitatea creatoare de istorie. Exista, bunaoara, umanitatea care a locuit para
    disele anistorice; lumea primitiva,
    daca vrei, sau lumea preistorica. Lumea pe care o ntlnim la nceputul oricarui ciclu
    , lumea creatoare de mituri,
    lumea pentru care existenta umana nsemna un mod specific de a fi n Univers si, ca
    atare, avea alte probleme si
    urmarea o alta perfectiune dect cea urmarita de omul modern, obsedat de istorie.
    Am toate motivele sa sper ca
    anihilarea civilizatiei noastre, la al carei nceput asistam deja, va ncheia defini
    tiv ciclul n care ne aflam integrati
    de cteva mii de ani si va ngadui reaparitia celuilalt tip de umanitate, care nu tr
    aieste ca noi, n timpul istoric, ci
    numai n clipa, adica n eternitate...
    Se oprise deodata si zmbise.
    Si eu visez sa scap ntr-o zi de timp, de istorie, spuse Stefan. Dar nu cu pretul
    catastrofei pe care o vestesti
    dumneata. Existenta umana mi s-ar parea searbada daca ar fi redusa numai la cate
    goriile mitice. Chiar acel
    paradis anistoric de care vorbesti mi s-ar parea greu de suportat daca n-ar avea
    lnga el infernul
    istoriei... Eu credeam, speram chiar, ca e posibila o iesire din timp chiar n lum
    ea noastra, istorica. Oricnd ne
    este accesibila eternitatea. mparatia lui Dumnezeu este oricnd realizabila pe pamnt
    , hic et nune... Anisie l
    ascultase cu rabdare.
    Esti nca sentimental! spuse el.
    Si pe urma? ntreba Razvan. Pe urma?...
    mparatul Anisie a spus ca nu va fi razboi, continua abatut Stefan. Nu va fi razbo

    i...
    Privindu-l zmbind departat, detasat, simtise cum l doboara tristetea; parca lumina
    de afara palise deodata.
    Si atunci, ce are sa se ntmple cu noi? ntreba el sfios. Vom pieri cu totii, fara ur
    ma? Vom arde de vii? Vom
    muri ca soarecii asfixiati cu gaze sau mistuiti de flacari!
    Anisie zmbi cu o mare blndete.
    Nu sunt profet, ncepu. Si, ntr-un anumit sens, nu are mare importanta ce se ntmpla c
    u noi. Important mi se
    pare numai ce va urma. Si eu cred ca, mai trziu, cei putini care vor supravietui
    vor redobndi adevarata
    demnitate umana. Atunci, omul va redeveni un factor decisiv n Cosmos. Asta mi se
    pare singurul lucru cu
    adevarat important. Ct despre disparitia noastra, prin foc sau prin apa, ea n-ar
    trebui sa te emotioneze mai mult
    dect disparitia anuala, a miliarde de pesti, de pasari sau de mamifere, dispariti
    e voita, n mare masura, de
    contemporanii nostri, oamenii. n fond, e vorba de aproape acelasi lucru: masacre
    de specii zoologice.
    Contemporanii nostri, silindu-se sa faca ct mai multa istorie, au regasit destinu
    l speciilor zoologice. Istoria
    contemporana este, asa cum ai vazut-o si dumneata la Londra, chintesenta cruzimi
    lor zoologice. Si aceasta noua
    cruzime, cruzimea istorica, n-are nici macar scuza cruzimilor zoologice: de a fi
    savrsita din instinct. Asa ca,
    daca ai fi obiectiv, n-ai fi prea ntristat de soarta care asteapta umanitatea; pe
    ntru ca ea nu mai e umanitate dect
    cu numele. n realitate este o specie zoologica nnebunita de asa-zisa libertate de
    a-si croi propriul sau destin.
    Si, de nicaieri, nu mai poate veni nici o salvare? ntreba tulburat Stefan. Dumnez
    eu nu poate face nimic
    pentru noi? Suntem, doar, fapturile lui! Ne va lasa, asa, sa ne omoram ntre noi,
    sa ne ardem de vii si sa ne
    necam pna la unul?! Si, toate acestea, numai ca sa iesim din istorie si sa ne rento
    arcem la o noua epoca, a
    mitului?
    Anisie l privi lung, zmbi si tacu.
    Suntem predestinati pieirii, continua Stefan mai aprins, pentru ca o mna de demen
    ti ambitiosi conduc, astazi,
    lumea?...
    MIRCEA ELIADE
    296
    297
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Greseala e mai veche, l ntrerupse Anisie. Caderea noastra a nceput de mult, de foar
    te mult chiar. Hitler,
    Stalin si ceilalti sunt doar agentii prin care descompunerea si grabeste singura
    procesul. Daca nu erau ei, erau
    altii...
    Si atunci? ntreba Stefan aproape cu spaima, atunci? Nu mai e nimic de facut?!...
    ntotdeauna e ceva de facut. Nu exista moment istoric n care omul sa nu fie liber s
    a faca ce vrea si ce-i place.
    Dar nu mai poate face pentru altul; nu mai poate face dect pentru sine... Ca sa f
    olosesc termenii crestini, omul
    nu se mai poate mntui dect pe el singur; nu mai poate ajuta pe altul sa se mntuiasc
    a; nu mai are timp! Timpul
    si-a precipitat ritmul. De-abia ne va ajunge sa ne scapam singuri. Nu mai poti nt
    inde o mna de ajutor celuilalt...
    Dar Dumnezeu? ntreba din nou Stefan. El nu mai poate face nimic?...
    Si pe urma? ntreba nerbdator Razvan. Pe urma?

    Are sa-ti povesteasca diseara, spuse Ioana apropiindu-se. Cnd ai sa fii n patutul
    tau, mparatul are sa-ti
    povesteasca...
    Pe urma? ntreba din nou Razvan, rugator.
    mparatul Anisie l vede mereu pe Dumnezeu, ncepu Stefan. l vede si-i vorbeste. l vede
    serile, cnd
    Dumnezeu pogoara pe pamnt si se duce la stna. l vad si alti oameni, dar nu stiu ca
    e Dumnezeu si trec pe
    lnga el ca si cum nu l-ar fi vazut. Dar Anisie l cunoaste si-i iese nainte. Buna se
    ara, mosule, i spune
    caci
    Dumnezeu e batrn, batrn. E departe stna? E tare departe, raspunde Dumnezeu.
    l privise tinndu-si rasuflarea. Apoi, l ntrebase brusc:
    Cum e Dumnezeu?
    Am venit numai ca sa-ti pun aceasta ntrebare, adauga. Tot ce-am vorbit pna acum e
    fara importanta. Daca
    vrei, si daca poti, te-as ruga sa-mi raspunzi numai la ntrebarea aceasta: cum e D
    umnezeu? Dumneata ai ajuns
    probabil la el pe alte cai dect ale ratiunii sau sfinteniei. ntr-un anumit sens, t
    e-ai trezit pe neasteptate fata n fata
    cu el, n clipa cnd, pentru dumneata, Timpul a ncetat sa mai existe, n clipa cnd ai re
    integrat eternitatea. Si te
    ntreb: cum e Dumnezeu? De pe naltimea unde ai ajuns dumneata, cum ti se nfatiseaza
    Dumnezeu, cum l vezi,
    cum l ntelegi?
    mparatul Anisie l mai ntreaba o data: E departe stna? Si Dumnezeu i raspunde: E tare
    departe...
    Anisie continua sa taca, zmbind. Stefan l privea cu intensitate, rugator.
    Daca exista vreo ntrebare cu adevarat justa, vorbi el din nou dupa ctva timp, o ntr
    ebare care trebuie pusa,
    apoi aceasta este: cum ti se arata dumitale Dumnezeu?... Nu-ti cer sa-mi vorbest
    i despre calitatile sau atributele
    lui. Te ntreb doar atta: spune-ne ce vezi?...
    Tacura amndoi, multa vreme, privindu-se. Anisie zmbea ntruna.
    Vin si eu cu dumneata la stna, spune mparatul Anisie. Am sa te petrec pna la stna. ti
    mai tin de urt pe
    drum. Vino, spune Dumnezeu. Dar sa stii, ca stna e departe, e tare departe...
    ...Si totusi, vorbi Stefan trziu, credeam ca aceasta era ntrebarea justa, ntrebarea
    pe care trebuia sa ti-o pun
    de cnd am calcat a doua oara pragul casei dumitale. Dar, poate, m-am nselat. Citis
    em mai de mult un articol n
    care se comenta un amanunt din legenda lui Parsifal. Credeam ca asa se va ntmpla s
    i cu mine. Dar, probabil, eu
    n-am nimic din Parsifal!...
    Si pe urma? ntreba Razvan. Pe urma?!...
    mparatul Anisie l petrece pe Dumnezeu la stna. Dar Dumnezeu e batrn. Merge ncet, se m
    iedica mereu;
    caci e noapte si e frig. Ce ai, Doamne? l ntreaba mparatul Anisie. Am mbatrnit, mparat
    e, spune Dumnezeu.
    Ajuta-ma tu sa urc la stna. Dar se mpiedica din nou. Ce ai, Doamne? l ntreba mparatul
    Anisie. Sunt bolnav,
    mparate, sunt bolnav, spune Dumnezeu.
    ti amintesti de boala Regelui Pescar, ncepu Stefan nsufletit deodata. Era o boala d
    estul de misterioasa:
    neputinta, batrnete, totala istovire. Si o data cu mbolnavirea lui, viata ntregii r
    egiuni se ofilea n acelasi chip
    misterios. Apele secau n albiile lor, pamntul nu mai rodea, pomii nu mai nverzeau,
    florile nu mai nfloreau.
    Castelul nsusi se paraginea. Zidurile se surpau lent, macinate parca de o putere
    nevazuta, putrezeau podurile de
    lemn; pietrele se desfaceau din parapet si se faceau scrum, ca si cum veacurile

    s-ar fi scurs asemenea clipelor...


    Sunt bolnav, mparate, sunt bolnav, suspina Dumnezeu. Si atunci mparatul Anisie i sp
    une: Ne apropiem de
    stna, Doamne. Se zareste stna!...
    Veneau necontenit cavaleri din toate colturile lumii, continua cu fervoare Stefa
    n, atrasi de faima Regelui
    Pescar. Dar erau att de mirati de paraginirea castelului si de boala misterioasa
    a Regelui, nct uitau ca venisera
    ca sa-l ntrebe de soarta si locul sfntului potir al Graalului
    si, nedumeriti, se a
    propiau de bolnav si-l ntrebau
    de boala lui, compatimindu-l sau consolndu-l. Si dupa vizita fiecarui cavaler, Re
    gele se mbolnavea si mai rau si
    ntreg tinutul era mai bntuit...
    Dumnezeu l ntreaba: se zareste stna? Ca eu sunt batrn si nu mai vad. Se zareste, Doa
    mne, se zareste! i
    spune mparatul Anisie.
    Pna ce, ntr-o zi, soseste Parsifal. Fara sa se lase impresionat de paraginirea cas
    telului si de boala Regelui
    Pescar, se apropie de el si-i pune ntrebarea justa, singura ntrebare care trebuia
    pusa: l ntreba unde se afla
    potirul Sfntului Graal... In acea clipa, Regele se nzdraveneste, ntreg tinutul se r
    egenereaza, apele ncep sa curga
    din nou n albiile lor si toate padurile nverzesc...
    Si pe urma? ntreba Razvan. Pe urma?
    MIRCEA ELIADE
    298
    299
    NOAPTEA DE SNZIENE
    n pragul stnei, Dumnezeu ncepe deodata sa rda. Si cum, mparate, l ntreaba el, ai cre
    cu adevarat ca
    eram bolnav, si ca eram ostenit, si ca nu mai vedeam stna? Am crezut, Doamne, spu
    ne mparatul Anisie. M-am
    prefacut, numai, m-am prefacut ca sa te pun la ncercare, spune Dumnezeu. Dar pute
    rea mea e fara margini. Ia te
    uita!... Si cu degetul cel mic, Dumnezeu ridica stna si o zvrle n naltul cerului. Ia
    te uita, mparate! mai spune
    o data Dumnezeu. mparatul Anisie ridica ochii catre cer.
    N-o mai vad, Doamne, spu
    ne. Nu mai vad stna...
    nainte chiar de a afla vreun raspuns satisfacator, continuase Stefan, si numai pr
    in faptul ca a fost rostita
    ntrebarea justa" regenereaza si fertilizeaza; si nu numai fiinta omeneasca, ci ntre
    g Cosmosul. Ghicesc n acest
    simbolism solidaritatea omului cu Firea ntreaga; ntreaga viata cosmica sufera si s
    e ofileste prin nepasarea
    omului fata de problemele centrale. Uitnd sa ne punem ntrebarea justa, pierzndu-ne
    timpul cu futilitati sau
    ntrebari frivole, ne omoram nu numai pe noi, ci omoram prin moarte lenta si steri
    lizare o particica din Cosmos.
    As putea merge si mai departe. As putea presupune ca oamenii continua sa traiasc
    a sanatosi si Cosmosul si
    continua ritmurile datorita exclusiv ntrebarilor pe care si le pun acei ctiva ales
    i care, asemenea lui Parsifal,
    patimesc pentru lenea noastra spirituala. Poate ca am deveni, peste noapte, ster
    pi si bolnavi daca n-ar exista, n
    fiecare tara si n fiecare moment istoric, anumiti oameni hotarti si luminati, care
    sa-si puna ntrebarea justa... Si
    n-ar fi deloc exclus ca haosul si catastrofa n care ne pregatim sa intram si noi
    sa se datoreze, n ultima instanta,
    disparitiei acestor oameni hotarti si luminati, sau faptului
    I ca nimeni nu se mai ndreapta spre ei ca sa le puna, din nou, ntrebarea justa...

    Si pe urma? ntreba Razvan. Pe urma?


    Nu mai vad stna, spune mparatul Anisie. Nu o mai vad...
    Anisie l ascultase cu acelasi zmbet mpacat luminndu-i figura. Stefan tacu o clipa, si
    trecu mna pe frunte, si
    continua.
    Acum, eu te mai ntreb nca o data: cum e Dumnezeul... Iar daca nu-mi vei raspunde n
    ici de data aceasta, sunt
    nevoit sa nteleg ca ntrebarea mea nu are rost sau e gresit pusa; n orice caz, ca nu
    aceasta e ntrebarea justa"...
    Nu cred ca as putea sa-ti raspund la aceasta ntrebare, vorbi Anisie. Oricum ti-as
    raspunde, nu m-ai ntelege.
    Este si o chestiune de limbaj la mijloc...
    Stefan l privi din nou cu o suprema ncordare, din nou implorndu-l.
    Atunci, spune-mi ceva, sopti el, spune-mi orice! Spune-mi ce vrei dumneata, ce c
    rezi ca mi-ar folosi
    mntuirii mele...
    Nu o mai vad, repeta mparatul Anisie. Nu o mai vad...
    Si pe urma?
    Lasa, ca o sa ti-o spuna diseara, n patut, facu Ioana lundu-l n brate, mparatul e ob
    osit.
    T Ce-a spus mparatul Anisie? mai ntreba o data, implorndu-l, Razvan.
    El n-a mai spus nimic. Dar Dumnezeu l-a batut pe umeri si i-a spus: Mine, ai sa g
    asesti stna tot aici, pe
    vrful muntelui. Nu ramne acolo, n cer, dect n timpul noptii; o duc acolo, ca s-o paze
    sc de oameni...
    Haide, Razvan, spuse Ioana. O sa-ti mai povesteasca diseara... Iesira amndoi pe p
    rispa. Soarele trecuse de
    plopii care strajuiau, nalti,
    n dreptul portii. Se auzea zvon de albine si n aer plutea un miros dulce de tranda
    firi salbatici.
    Acorzi nca o exagerata importanta limbajului, i spusese trziu Anisie. Vorbeai de mnt
    uirea dumitale n
    termeni de ntrebari si raspunsuri. Ca si cnd mntuirea ar atrna de rostirea ctorva cuv
    inte mai mult sau mai
    putin misterioase! Nu uita ca istoria a fost posibila si datorita unui exces de
    cuvinte. Ca sa scapi de istorie, ca sa
    te smulgi ei, ncearca sa regasesti etapa aceea pierduta din viata umanitatii, n ca
    re cuvntul nu era dect
    purtatorul unei realitati sacre. Ai sa vezi ca ai sa regasesti totodata o seama
    de alte instrumente de expresie...
    Cteva minute n urma, Ioana se rentoarse si, ngenunchind pe covor, ncepu sa strnga cuti
    ile cu care se jucase
    Razvan.
    Ce-a fost povestea asta cu Anisie? l ntreba fara sa-si ridice capul. Cnd l-ai vazut
    ?
    Saptamna trecuta, cnd am fost la Brasov.
    Ioana aseza cutiile ntr-un colt al salonului, apoi se ndrepta spre fereastra. Soar
    ele coborse si turlele bisericilor
    ncepeau sa sclipeasca n crepuscul.
    Ai fi putut sa-mi spui si mie, vorbi ea trziu, fara sa se ntoarca.
    N-aveam ce sa-ti spun. L-am ntrebat cum e Dumnezeu si mi-a raspuns sa vin peste p
    atru ani...
    Cnd ai venit sa ma vezi pentru ntia oara? l ntrebase, petrecndu-l n dreptul plopilor
    re strajuiau poarta.
    Exact acum patru ani, n mai 1937. Anisie i apuca mna si i-o strnse, privindu-l adnc n
    ochi.
    ntoarce-te
    peste patru ani. O sa vorbim atunci si despre nfatisarea lui Dumnezeu...
    Credeam ca are sa-mi spuna ceva, continua Stefan cu o nedefinita tristete n glas.
    L-am rugat, l-am implorat
    sa-mi spuna ceva. Simteam ca ma ratacesc din nou, ca ma pierd din nou; simteam c

    um ma ispiteste deznadejdea
    si l-am rugat sa-mi spuna ceva...
    Lasndu-si privirile foarte departe, peste turlele sclipitoare ale bisericilor, Io
    ana clipi des ca sa-si limpezeasca
    ochii de lacrimi. Vorbea din nou de deznadejde.
    Ce ai? l ntrebase ea ntr-o seara, f
    oarte curnd dupa
    ntoarcerea lui- Ce ai? Esti obosit? Ca de obicei, el i cuprinse umerii cu bratul,
    dar parca n
    'ci mbratisarea lui nu
    mai era ca nainte; parea absent, distrat. S-a ntmplat Ceva? continuase ea. Din cauz
    a curierului? Din cauza lui
    Duma?... De unde
    MIRCEA ELIADE
    300
    301
    NOAPTEA DE SNZIENE
    stii tu de Minai Duma? o ntrebase el tresarind.
    De la Biris. i povesti ce-i spuses
    e Biris. Nu, nu s-a
    ntmplat nimic, vorbi Stefan trziu. Din cnd n cnd simt ca ma ameninta deznadejdea. Nu n
    eleg nici eu de
    ce. Mi-e frica sa nu ma ratacesc...
    Daca ai sti macar cum l-am rugat sa-mi spuna ceva! Dar oamenii de felul lor nu s
    unt generosi, ca sfintii. Nu
    stiu, sau nu vor sa te ajute. Nu sunt ca Irina...
    Ioana clipi din nou, apoi si strnse pleoapele, aproape cu furie; o lacrima ncepu sa
    coboare, rece, pe obraz.
    Ti-am spus eu ca mparatul se ntoarce? i strigase atunci Irina deschiznd usa. Apoi o
    privise ncruntndu-se. Se
    apropiase repede de ea.
    De ce esti trista? Ce s-a ntmplat? mparatul te iubeste!...
    Dar, n sfrsit, izbucni deodata Stefan, toate astea n-au nici o importanta! Nu sunt
    nici primul, nici ultimul om
    condamnat sa mor n pntecele balenei.
    Tacu multa vreme, apoi se ridica de pe canapea si se apropie de fereastra.
    Spune-mi sincer, ncepu el cu un alt glas, de ce nu vrei sa mergi la Lisabona? Nu
    te ispiteste viata de Legatie?
    Ioana nu-i raspunse. El i lua ncet, sfios, bratul.
    Ma gndeam mai mult la tine. Vreau sa te stiu la adapost, caci e prea putin probab
    il ca razboiul se va ntinde
    pna acolo, n Portugalia...
    Tu stii foarte bine de ce nu vreau sa merg, spuse cu o voce mata Ioana. Stii ca
    Ileana pleaca si ea la Lisabona.
    A fost numita functionara la Legatie, mi nchipui ca ai aflat de mult asta...
    Habar n-aveam! exclama Stefan retragndu-si bratul. Dar tu, de unde stii?
    Mi-a spus Raducu. A cunoscut-o acum cteva saptamni, ntmplator, si au vorbit de tine.
    Si ea i-a spus ca a
    fost numita la Lisabona. Asteapta sa plece cu noul ministru. Tu nu stiai nimic? l
    ntreba ntorcnd capul si
    privindu-l. N-ai mai ntlnit-o?...
    Am ntlnit-o o data, n martie, dar nu mi-a spus nimic de asta.
    Probabil ca nca nu fusese numita, spuse Ioana cu un efort si se ndrepta spre canap
    ea.
    Stefan ramase n mijlocul salonului, ncurcat.
    Evident, facu el trziu, atunci nu mai mergem. Daca as fi stiut, nici nu ti-as mai
    fi vorbit...
    Ileana privea fara gnduri cum se sparg valurile la Guincho. De mai multe ori vois
    e sa intre n apa, dar n ultimul
    moment sovaise. Nu cuteza sa intre nimeni. Aici oceanul era neobisnuit de nfuriat
    . Talazurile nalte si grele se
    prabuseau pe plaja revarsndu-si spuma pna foarte departe.
    Dar arsita devenise apasatoare si Ileana se ridica, ametita, si se ndrepta spre a

    pa. Cineva striga n urma ei.


    ntoarse capul, zmbi, si facu un semn cu mna linistindu-l. Se aseza, apoi, n genunchi
    lasnd s-o nconjoare
    spuma, si uda fruntea, si trecu minile racorite pe obraji.
    Auzi pe unul dintre baietii ministrului strignd-o. O chema la cortul lor. Ileana
    se ridica si pasi repede, aproape
    alergnd, pe nisipul fierbinte. Recunoscu de departe pe Filimon, n picioare, aparndu
    -si fruntea de arsita cu un
    jurnal, si discutnd cu ministrul. n costum de baie, cu un coif de hrtie asezat core
    ct n crestetul capului, acesta
    parea derutat si nervos.
    S-a declarat razboiul! i striga el Ilenei. De azi-dimineata, ne aflam n razboi con
    tra Sovietelor!...
    Simti cum i se nmoaie picioarele si privi speriata spre Filimon.
    Am primit telegrama acum un ceas! continua Filimon. Am descifrat-o si am alergat
    aici. Noroc ca stiam unde
    sunteti!...
    Era si el mai palid ca de obicei si parea nelinistit. Zari un grup de cunoscuti n
    jurul unei umbrele de soare, se
    scuza si se ndrepta spre ei, tinndu-si mereu jurnalul pavaza pe frunte.
    S-a declarat razboiul contra Sovietelor, se adresa el n frantuzeste unui tnar port
    ughez care tocmai ntinsese
    porttigaretul vecinei sale.
    Vorbise cu oarecare solemnitate. Tnarul aprinse tigara vecinei si ridica apoi pri
    virile spre Filimon. Parca n-ar fi
    auzit bine si Filimon i repeta vestea, dndu-i amanunte: de azi-dimineata, Finlanda
    , Germania si Romnia se
    afla n stare de razboi cu Sovietele. Romnia si-a declarat telurile: recuperarea pr
    ovinciei rapite acum un an,
    Basarabia.
    Ce spui? ntreba el vaznd ca celalalt tace. Dumneata ca portughez, catolic si antic
    omunist, desigur ca te
    bucuri...
    Desigur, desigur, vorbi celalalt. O sa mai stam de vorba... Poate ne ntlnim disear
    a la Palace. Acum, ce sa-ti
    spun, sunt cam obosit. E asa de cald si oceanul e att de frumos si e atta singurat
    ate aici... Ar fi pacat s-o
    tulburam discutnd politica...
    Filimon zmbi ncurcat si se rentoarse spre cortul ministrului. l gasi deja mbracat, pr
    egatindu-se de plecare.
    Filimon se apropie de Ileana, care ramasese tacuta n umbra cortului, cu barbia re
    zemata de genunchi,
    gnditoare.
    Am si o veste proasta sa-ti dau, spuse. Proasta pentru mine. Am fost numit la St
    ockholm. Plec saptamna
    viitoare. mi pare rau. Mai ales acum, de cnd ai venit dumneata, adauga galant.
    Ileana i multumi zmbind absenta.
    Pleci la timp, i spusese Stefan. n curnd vom intra s
    i noi n razboi... i
    telefonase ntr-o seara de la sfrsitul lui mai.
    Tocmai mi faceam bagajele, i spusese
    ea. Plec poimine
    dimineata.
    MIRCEA ELIADE
    302
    303
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Ma urc ntr-o masina si trec sa te vad. n cinci minute sunt la tine!...
    Nu, nu veni
    , i soptise ea. Mai bine ne
    ntlnim n oras...
    n dimineata aceea plouase, dar catre seara cerul se limpezise, descoperind pe nea
    steptate o luna aproape plina. l

    gasi asezat pe banca, cu capul rezemat de speteaza. n gradina se raspndea ncet mire
    asma nceputului de vara.
    Totusi mi pare rau ca pleci, i spuse. mi placea sa te stiu aici, lnga mine...
    Zmbind, Ileana i puse mna pe umar.
    Esti omul cel mai extraordinar pe care l-am cunoscut, ncepu, mirndu-se singura de
    linistea cu care vorbea.
    Am fost despartiti aproape un an de zile, si dupa ce te-ai rentors de la Londra,
    m-ai vazut o singura data. Si n
    acea fericita zi a rentlnirii noastre, erai teribil de prost dispus...
    Eram plictisit, o ntrerupse el. l vazusem pe Biris. mi spusese ca Bibicescu ncearca
    sa joace o piesa de-a
    lui, pretinznd ca ar fi Priveghiul lui Partenie, dar ca nu se prinde; nu vrea sal creada nimeni. Piesa e prea
    proasta. Si mi-am adus aminte de ct am suferit acum doi ani... Iarta-ma! Mi-e tea
    ma c-am fost cam ursuz n
    dupa-amiaza aceea...
    Teribil! Credeam ca ai sa vii a doua sau a treia zi sa-mi ceri iertare... Dar nca
    nu te cunoasteam bine. De-abia
    acum ncep sa te cunosc. mi spui ca-ti pare rau ca plec, desi n ultima vreme ne ntlnim
    cam o data sau de doua
    ori pe an...
    Am lipsit zece luni, o ntrerupse Stefan cu un zmbet vinovat.
    Puteai sa-mi scrii macar o carte postala printr-un curier diplomatic. Sau mi pute
    ai trimite o telegrama simpla,
    cu urari de Anul Nou...
    Da, e adevarat! sopti el. Si totusi ma gndeam mereu la tine... Ileana zmbi din nou
    , apoi si trecu mna prin
    par si-si scutura de cteva
    ori buclele.
    Cred ca nu e nimic de facut, ncepu ea dupa o lunga pauza. Mi-e mila de tine... Mi
    -e mila si de sotia ta.
    Probabil ca o faci necontenit sa sufere...
    Necontenit, sopti Stefan fara sa-si ridice privirile. Si totusi o iubesc foarte
    mult. O iubesc poate mai mult chiar
    dect te iubesc pe tine!
    Te rog, taci! spuse Ileana nchiznd repede ochii. Taci!...
    Se ntunecase si pe alee treceau la rastimpuri perechi tinere, strns nlantuite. Patr
    undea un miros puternic de
    crini si trandafiri.
    Nici macar nu ma ntrebi cum de m-am hotart sa plec, ncepu trziu Ileana, si de ce n-a
    m vrut sa te primesc
    acasa... Sa-ti spun eu de ce. M-am certat cu tante Alice. M-am certat rau de tot
    . De cteva saptamni nu ne mai
    vorbim. Dar, evident, poimine, nainte de plecare, am sa ma duc la ea si am s-o sar
    ut, cerndu-i iertare...
    De ce te-ai certat? o ntreba el ntorcnd brusc capul.
    Pentru ca are idei fixe. Vrea cu orice chip sa ma marit nainte de a mplini treizec
    i de ani. Si nu mai am mult,
    adauga zmbind. Si atunci, cum eu nu am avere, m-am prezentat la examen la Ministe
    rul Propagandei si am
    reusit. Puteam pleca la Roma sau la Stockholm. Nu stiu de ce am ales Lisabona...
    E foarte frumos la Lisabona, spuse el absent.
    Ce ma plictiseste e faptul ca nu plec singura. Plec cu seful meu. Si nu-mi place
    omul. L-am cunoscut
    saptamna trecuta si mi-a facut o impresie din cele mai dezagreabile. Cam badaran,
    desi nu e prost. n orice caz
    stie sa se aranjeze. A fost numit peste noapte secretar de presa si nici nu stie
    bine frantuzeste. Nu cred ca stie ca
    lumea vreo limba straina. De aceea a staruit sa ma aiba cu el.
    Dar cine e seful tau? o ntreba el absent.

    N-ai de unde sa-l cunosti. Un tip foarte oarecare. Unul, Mihai Duma... Stefan sa
    ri n picioare si o privi
    speriat, aproape amenintator.
    Ce ai? l ntreba ea tulburata. II cunosti?
    El si duse amndoua palmele la tmple si ncepu sa si le frece, nervos, ca si cum ar fi
    ncercat sa se trezeasca.
    Apoi izbucni ntr-un rs uscat, strident, insuportabil.
    Ce s-a ntmplat? l ntreba din nou. l cunosti? Stii ceva despre el?
    Da si nu, spuse trziu Stefan reasezndu-se lnga ea pe banca. Dar e o poveste lunga..
    .
    Si ncepu iar sa rda, mai domol, ca pentru sine.
    De ce nu-mi spui ce s-a ntmplat? starui ea. Sau e o noua poveste cu Vadastra si ca
    mera Sambo...
    A-propos, o ntrerupse el cu un glas oarecare, nu stiu daca ai aflat ca Vadastra a
    murit ntr-un bombardament,
    la Londra. Eram si eu acolo cnd a murit. A disparut n fata mea... De aceea am ntrzit
    atta la Lisabona: voiam
    sa mai aflu ceva despre el. Mai exact, despre doamna Zissu. Crezusem o clipa ca
    am sa aflu ceva precis despre
    doamna Zissu...
    Acea saptamna de iulie i se paruse neobisnuit de lunga. Dupa primul comunicat ger
    man, din 29 iunie, asteptase
    si ea, ca atta alta lume, comunicatul special care sa anunte zdrobirea definitiva
    a armatelor sovietice. Orasele
    cadeau unul dupa altul, naintarea trupelor motorizate era vertiginoasa si totusi,
    frontul rusesc nu se prabusea.
    Razboiul ameninta sa se continue si n toamna. Timpul ncepea sa se scurga tot mai nc
    et.
    Apoi se trezise ca ncepuse sa astepte si altceva dect comunicatele speciale de pe
    frontul rusesc. Astepta ziua de
    1 septembrie, ca sa se poata muta n casa. si alesese casa plimbndu-se ntr-o dupa-ami
    aza cu barca n golful
    Cascaes. Marise de departe cteva case de pescari cladite chiar deasupra stncilor,
    si le
    MIRCEA ELIADE
    304
    305
    NOAPTEA DE SNZIENE
    privise visatoare. ndeosebi i placea una din ele, cu terasa vopsita n alb si albast
    ru, si o vita salbatica, mpletita
    cu zorele, catarndu-se pna sus pe acoperis. n aceeasi seara trecuse s-o vada. Suna
    cu emotie. i deschise o
    batrna si o pofti pe terasa. n fata, la cteva zeci de metri, erau ancorate mai mult
    e iahturi si barci cu pnze.
    Auzea clipocitul molcom al valurilor strecurndu-se printre stnci. Batrna vorbea mer
    eu, dar aproape ca nu o
    asculta. O ntelegea, de altminteri, anevoie. ntelese limpede un singur lucru: ca v
    ila va fi libera abia la 1
    septembrie. ntreba de pret. Chiria era aproape ct jumatate din salariul ei. O iau!"
    , si spuse.
    n noaptea de 1 septembrie adormi trziu" ascultnd ntruna, aproape fara sa-si dea seam
    a, zgomotul valurilor
    care se spargeau sub stnca terasei. Era o noapte fara luna si zarea pna foarte dep
    arte felinarele barcilor de
    pescari din larg. I se parea ca aude mereu zgomote surde, pasi pe scara de lemn
    care urca spre dormitor, zvonuri
    nelamurite, care parca veneau de dedesubt, de-a dreptul din stnca. I se spusese c
    a toate casele de pescari de pe
    mal sunt bntuite de sobolani, dar n noaptea aceea i era frica. Se simtea nconjurata
    de morti necunoscuti.

    Tony!", striga ea deodata si aprinse lumina. E absurd, i fulgera gndul prin minte, e
    prea departe ca sa vina
    pna aici..." Apoi i se paru ca-l aude din nou, ca si atunci: E o caruta! Ce Dumnez
    eu face imbecilul ala!..." Cnd
    se trezi, simti sub ea trupul lui Tony si ncepu sa strige. Cineva o ajuta sa iasa
    tragnd-o de picioare. Auzea
    zgomotul surd al motorului. Tony!", striga ea n nestire. E mort, cocoana, e mort! S
    i mi-ati prapadit caruta si
    mi-ati omort calul!..." Auzea geamatul calului, cu un nechezat naclait n snge; si a
    poi iarasi, neverosimil, ca
    venit dintr-un alt timp, zgomotul motorului, continund sa se macine n pntecele masi
    nii rasturnate.
    si aprinse o tigara. Valurile se spargeau surd, fara mnie, sub stnca.
    De ce nu vrei
    sa asisti si tu? o ntrebase,
    cu un an nainte, Valkiria. E un mediu extraordinar. Nu cred, raspunsese. Si chiar
    daca as crede, nu vreau. Ca
    si n colegiu, Valkiria facea spiritism. O regasise mai grasa, tot att de blonda si
    cu aceeasi pasiune pentru canto.
    De cnd se mbogatise, lua lectii particulare cu cei mai ilustri maestri si asista l
    a toate premierele de la Scala.
    Pleca mereu cu avionul n Germania, pentru concerte. Daca n-ar fi razboiul asta ab
    surd, as putea urmari toate
    concertele...
    Ileana,i spusese odata, nu te mai recunosc. Tu esti ndragostita!...
    Rezistase multa vreme, dar n
    cele din urma i vorbise de Stefan.
    Acum e la Londra, ncepuse ea ntr-o seara. mi pare
    rau ca nu-l cunosti si
    tu. E un barbat interesant. Ti-ar place... Esti ndragostita de el! exclamase Valk
    iria.
    Nu cred. L-am vazut de
    zece, douasprezece ori n viata mea. Ce ma exaspereaza este ca nu-l pot uita. Nu m
    a gndesc mereu la el, dar
    de cte ori ntlnesc un barbat care mi-ar putea place, mi amintesc de el. Este exasper
    ant!...
    Plimbndu-se pe malul lacului, si aminteau de anii din colegiu. Uite, pe banca acea
    sta..., ncepuse Valkiria.
    Ileana se revazuse n acel amurg de toamna trzie, asezndu-se cu Valkiria pe banca. T
    ante Alice o adusese cu
    cteva saptamni mai nainte. Era n 1921; avea atunci opt ani si era mbracata n negru.
    orfana! e orfana!
    auzise ea soptind pe una dintre fete, n curtea colegiului. Asezndu-se lnga ea pe ba
    nca, Valkiria i apucase
    mna: Si eu sunt orfana! i soptise apropiindu-se. Mama mea a murit cnd aveam trei an
    i. Si tata s-a
    recasatorit; am o alta mama, acum, dar nu e mama mea, adevarata... Mama mea a mu
    rit asta-vara, n
    sanatoriu, vorbise ea plecndu-si privirile. Stateam si noi, la Davos, dar nu stat
    eam n sanatoriu. Copiii n-au voie
    sa stea n sanatoriu, daca nu sunt bolnavi. Eu stateam cu tante Alice n sat...
    Si t
    atal tau? o ntrebase Valkiria.
    El a murit de mult. Nu-mi amintesc de el... Continuase sa priveasca frunzele gal
    bene, aramii, care tresareau la
    rastimpuri, stinghere, la picioarele lor. Atunci, cnd avea opt ani, nu stia ca ta
    tal ei, maiorul Sideri, se sinucisese
    n mprejurari misterioase, fara sa lase nici o scrisoare. Putin timp dupa ce mplinis
    e 18 ani, tante Alice o
    ntrebase odata:
    N-ai primit nimic? Nici o scrisoare? Nici un plic sigilat?... O p
    rivise cu o neobisnuita
    intensitate, adnc n ochi. Credeam ca ti-a lasat maiorul ceva...
    Asta se ntmpla numai
    n romane, tante Alice!
    raspunsese ea. Te-am rugat sa vorbesti romneste! o ntrerupsese cu asprime tante Al
    ice. Ai uitat sa vorbesti

    romneste...
    Uneori, n vacantele de vara, tante Alice venea s-o ia de la Lausanne si o conduce
    a la Zinca, la mosia surorii ei,
    Cecilia.
    Nu trebuie sa uiti romneste, i spunea. Vorbeste cu taranii. La gara, o as
    tepta vechilul de pe mosie,
    ntr-o gabrioleta galbena. Se suiau amndoua, doar cu cteva pachete n brate. Geamantan
    ele soseau la conac pe
    seara, aduse cu caruta.
    Uite, i arata tante Alice ridicndu-si umbrela de soare, si
    pamntul acesta a fost tot al
    nostru: a fost zestrea maica-tii. A mncat-o maiorul cu blestematiile lui... Se op
    rea si o privea pe furis, regretnd
    deja ca vorbise prea mult. Ileana privea drept naintea ei, pe soseaua serpuind le
    nesa printre lanuri de gru.
    Cecilia nu-i vorbea niciodata de blestamatiile maiorului, nici de pamnturile si c
    asele care au fost cndva ale lor.
    De cnd o cunoscuse, tante Cecile avea parul alb si era putin surda. Petrecea tot
    anul la Zinca si avea grija si de
    pamntul lui Alice. Pna ce-a murit Cecile, tante Alice nu ramnea dect cteva saptamni la
    tara. Se ntorcea n
    septembrie ca s-o ia pe Ileana si s-o conduca napoi la Lausanne. De cte ori o saru
    ta n prag, la despartire, tante
    Cecile i spunea: Bine ca te-am mai vazut si anul asta! Cine stie daca mai apuc pna
    la anul!...
    MIRCEA ELIADE
    306
    Asa i spunea mereu, pna ce, ntr-o iarna, a murit. Ileana mplinise 15 ani cu cteva zil
    e mai nainte de a primi
    telegrama de la tante Alice. O anunta ca murise Cecilia si ca va primi un pachet
    din partea ei. Apoi, n aceeasi
    saptamna, i scrisese o lunga scrisoare: Cecilia se stinsese fara suferinte, n jiltu
    l ei de lnga soba, n odaia cea
    mare, de musafiri. Pachetul pe care i-l lasase nu-i putea fi trimis, pentru ca e
    ra sigilat, si nu-l primea la posta. n
    anul acela venise n tara de Pasti si se dusese de-a dreptul la Zinca. Jiltul se a
    fla tot acolo, lnga soba, n dreptul
    tabloului duducai Ralu. n ziua aceea, i spusese jupneasa, Cecilia astepta o vizita.
    Era o duminica de ianuarie
    si drumurile fusesera troienite, zapada ajunsese pna n dreptul ferestrelor. Astept
    o vizita, spusese Cecilia de
    dimineata, sa faceti focul n salon. Dupa sarbatori, odaia nu mai fusese ncalzita si
    peretii erau nghetati.
    Umpleti bine soba, spusese Cecilia. Intra mereu n salon si se apropia de soba. Mai a
    duceti lemne, spusese:
    astept o vizita. Se mbracase cu o rochie de catifea violet-nchis, pe care nu o mai
    pusese de foarte multi ani. Si
    ndata ce-si bau cafeaua, trecuse n salon si se asezase n jiltul de lnga soba. Am sa a
    tipesc o clipa, spusese,
    caci mi s-a facut somn. Dar sa aduceti mereu lemne; astept o vizita. Trziu, cnd se n
    tunecase, jupneasa si-a
    dat seama ca murise."
    n pachetul sigilat pe care i-l lasase, se aflau cincizeci de napoleoni si o seama
    de fotografii ale maiorului Sideri.
    Orice vei auzi mai trziu despre el, i scrisese Cecilia, nu uita ca este tatal tau".
    Pna atunci, n acel amurg de
    aprilie, cnd privise tulburata fotografiile, Ileana nu auzise dect un singur lucru
    : ca se mpuscase n casele lor de
    la Iasi, chiar n anul cnd fusese naintat maior, n 1914. Ileana avea atunci un an; or
    icte eforturi facuse mai
    trziu, nu izbutise sa si-l aminteasca. Multa vreme, nici nu-i vazuse macar fotogr
    afia. n 1916 plecasera la Davos,

    condusi de Manole Cretulescu, sotul lui tante Alice. Manole era magistrat la Ias
    i.
    Venim sa va vedem la
    Craciun, le spusese de la fereastra vagonului. Venim la Craciun! si amintea foart
    e bine: tante Alice, alaturi de
    Manole, plecati amndoi peste fereastra, ea cu batista la ochi, si Manole facndu-le
    semn cu mna.
    Venim la
    Craciun!... Dupa ce nu se mai vazu trenul, mama ncepuse sa plnga. Atunci, n acel an
    , nu era nca att de
    bolnava si locuiau ntr-o vila cu multe balcoane. Uneori venea s-o vada doctorul.
    Era un barbat nalt, cu ochelari
    de aur si o barba scurta, aproape carunta. l auzea uneori spunndu-i:
    Nu va mai gndi
    ti la trecut, scumpa
    doamna. Gnditi-va la copilul dumneavoastra. Nu trebuie sa afle... Apoi, ntr-o sear
    a, l auzi vorbindu-i cu o
    neasteptata asprime: E numai vina dumneavoastra! Nu aveti nimic grav. E pur si s
    implu o chestiune de vointa,
    de moral. Gnditi-va la copilul dumneavoastra. Astazi, ar fi trebuit sa fiti pe de
    plin vindecata, n tara...
    307
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Nu l-a mai vazut pe Manole Cretulescu. n acea toamna Romnia intrase n razboi si de
    Craciun n-au primit
    dect o telegrama pe care mama i-o aratase rznd.
    Sunt toti la Iasi! i spusese. E si M
    anole cu ei; s-a ntors n
    permisie de pe front!... Cnd a revazut-o pe tante Alice, n 1919, era n doliu; Manol
    e murise de tifos
    exantematic, cteva luni nainte. n acel an, au dus-o la sanatoriu.
    E numai o chestiu
    ne de moral, spunea
    doctorul. Doamna Sideri nu vrea sa traiasca, nu vrea sa se mpace cu viata... Mama
    zmbea: Sunt obosita,
    doctore, ma simt foarte obosita... Asa spunea mereu de-atunci:
    Ma simt obosita,
    Alice... Uneori o surprindea
    plngnd.
    Fugi de lnga mine, Ileana, nu mai sta lnga mine... Apoi, ntr-o seara, nainte
    e a o transporta la
    sanatoriu, a auzit-o pe tante Alice soptind: I-a spus ceva copilului? A aflat ce
    va...
    Sa nu-i spuneti nici voi,
    soptise mama. Crezi ca daca s-ar ntoarce acum n tara ar afla ceva?...
    De ce sa se n
    toarca? spusese tante
    Alice. Sa-si termine nti scoala aici...
    Ce ti-a scris Cecilia? o ntrebase banuitoare tante Alice. Ce e n pachet?... Ileana
    i arata fotografiile si fisicul
    cu napoleoni.
    Fotografiile tatei, soptise, si i se paru deodata straniu, artific
    ial, cuvntul acela tata" rostit de
    buzele ei. Tante Alice, Cecilia, jupneasa, i spuneau maiorul".
    Nu vreau sa le vad,
    facuse tante Alice
    ridicnd bratul. Le cunosc destul de bine... si alesese una din ele, care l arata lo
    cotenent tnar, cu o mustata
    scurta, ochii foarte adnci si parul bogat, cazndu-i ca o mare bucla pe frunte, si
    o nramase. ntorcndu-se la
    colegiu, Valkiria exclamase: Ce figura romantica. Sunt sigura..., apoi se ntrerup
    se deodata, cu un zmbet
    vinovat. S-a sinucis la 35 de ani, spusese Ileana. Nimeni nu stie pentru ce moti
    v...
    n acea vacanta de Pasti se plimba mereu prin odaia de musafiri, prin fata tabloul
    ui duducai Ralu si a jiltului n
    care murise Cecilia. Nu ntelegea de ce i se parea ca sunt una si aceeasi persoana
    , ca tabloul duducai Ralu o
    nfatisa pe tante Cecile cnd era tnara. n primavara aceea, la Lausanne, cnd fetele au
    facut spiritism, ea se
    rugase n gnd sa vina duduca Ralu, pentru ca pe ea n-o cunoscuse si nu-i era frica,

    dar stia ca tot tante Cecile va


    veni.
    Ce figura romantica! exclama mereu Valkiria, cnd dadea cu ochii de fotograf
    ia locotenentului Sideri.
    mi pare rau ca ti-o spun, adaugase ea odata, multi ani mai trziu, dar sunt sigura
    ca tatal tau s-a sinucis pentru o
    femeie. Probabil ca era o principesa sau o regina si a primit ordin de la superi
    orul lui sa se sinucida...
    O revazu pe Valkiria n primele zile ale lui iunie, n drum spre Lisabona. A ramas n
    umai doua zile cu ea, la
    Lausanne.
    Cred ca sunt si eu ndragostita, i spusese Valkiria. De data aceasta cred
    ca e ceva serios. E un mare
    artist... I se paruse si mai grasa ascultnd-o vorbindu-i despre iubirea ei pentru
    un mare artist. Nu voise sa-i
    spuna numele.
    E un om prea celebru, adaugase. Fara
    MIRCEA ELIADE
    308
    ndoiala ca-l cunosti si tu... Dar tu, tot l mai iubesti? Nu l-am iubit niciodata,
    spusese. Dar de data aceasta s-a
    terminat orice ntre noi. E un egoist. mi pare rau ca din cauza lui m-am certat cu
    tante Alice...
    Eu stiu bine de ce nu vrei sa te mariti! spusese atunci tante Alice. Tu esti nca n
    dragostita de Viziru si
    probabil traiesti mai de mult cu el...
    Tante Alice! strigase ea deodata.
    Dar fac
    i pacat, daca vrei sa-i strici
    casa. El e om nsurat si are copil. N-o sa-ti ajute Dumnezeu daca-i strici casa!..
    . Ileana ncepuse deodata sa
    plnga.
    Daca-l iubesti si daca te iubeste, continuase tante Alice, nu e nimic de f
    acut. Asta numai Dumnezeu le
    leaga si le dezleaga. Dar daca te-ai marita macar de ochii lumii.
    Nu l-am vazut
    dect o singura data de cnd sa
    ntors de la Londra, spusese ea stergndu-si furioasa ochii. Iar anul trecut, l-am v
    azut de doua ori... Tante Alice
    o privise lung, ncruntat. Atunci sunteti amndoi nebuni! Si cea mai nebuna esti tu.
    Trebuie neaparat sa te
    mariti. Anul asta trebuie sa te mariti!...
    Se simtea fericita ndata ce se suia n trenul electric care, la sfrsitul fiecarei du
    pa-amiezi, o aducea la Cascaes.
    Uita, atunci, de razboi, uita de monotonia muncii de la Legatie. si pregatea sing
    ura masa de seara, dar nu nainte
    de a se fi scaldat. Ocolea, not, barcile din fata casei, apoi pornea n larg. Se nto
    rcea cnd ncepeau sa se
    lumineze ferestrele.
    Cunoscuse destula lume, dar nu primea aproape pe nimeni la ea. Doar o singura da
    ta, o saptamna dupa ce se
    mutase, invitase ntr-o duminica pe ministru si pe colegii de Legatie. Se mprieteni
    se cu o tnara functionara
    portugheza, care venea uneori sa petreaca duminicile la ea. Pe ceilalti, se mult
    umea sa-i ntlneasca pe plaja.
    Singuratatea aceasta i crease repede o proasta reputatie si afla, din cnd n cnd, de
    la prietena ei, de zvonurile
    care circulau la Legatie despre aventurile ei.
    Esti prea frumoasa! Si prea zmbesti usor!... Si apoi, esti imprudenta: locuiesti
    singura ntr-o casa izolata,
    intri n baruri, dansezi prea mult, te ntorci trziu acasa...
    Ileana ridicase din umeri.
    Are sa vina Valkiria, raspunse.
    Are sa vina sa stea cu mine o veche prietena a m
    ea, elvetiana. N-o sa mai
    fiu singura...
    Dar Valkiria si amna mereu sosirea. Poate am sa vin la iarna, i scria. Acum mi-e imp
    osibil. Am sa-ti spun

    cnd ne vom ntlni de ce..." Si apoi, pe neasteptate, ntr-o zi de la sfrsitul lui octom
    brie, aflase dintr-o scrisoare
    a lui tante Alice ca Stefan se afla de mult pe front, voluntar. Palise, si pentr
    u ca simtise ochii lui Duma pironinduse
    asupra ei, iesise repede din birou. Bestia! ncepu ea sa sopteasca, cu furie, print
    re dinti, strngnd scrisoarea
    n pumn.
    309
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Bestia! Mai mi da si asta pe cap, acum! Bestia! Egoist feroce! Nu se gndeste dect l
    a el. Voluntar, ntr-un
    regiment din linia nti. Si nu se mai stie nimic de el! Nu se mai stie nimic de el!
    ..." Din acea zi, simtise cum
    ncepe sa-l urasca, ntr-o dupa-amiaza de duminica, auzi repetate batai n usa. Era si
    ngura si nu astepta pe
    nimeni. si aranja n graba parul, stinse tigara si, ncruntata, deschise usa. Era Min
    ai Duma. Ileana nu ncerca sasi ascunda plictiseala. Cu seful ei direct izbutise sa nu aiba, pna atunci, dect r
    elatii de serviciu.
    Nu te deranjez? o ntreba el zmbind. Ileana nu raspunse, dar l conduse pe terasa.
    Eram prin apropiere, continua Duma asezndu-se n chaise-longue, si am trecut sa vad
    ce mai faci...
    Se opri, privind golful. O fregata se pregatea sa porneasca spre larg. Vntul i umf
    lase deodata pnza rosie,
    aplecnd-o mult de tot, gata s-o rastoarne.
    E frumos, aici, la dumneata, vorbi el din nou. Uiti de greutati, uiti de razboi.
    ..
    Ileana urmarea atenta manevra fregatei. Prinsese acum vntul si, aplecata, aluneca
    prodigios pe fata apei.
    -propos, ncepu Duma cu un alt glas. Dumneata care cunosti atta lume, ai cunoscut pe
    o compatrioata de-a
    noastra, o anumita domnisoara Zissu?
    Am auzit de ea, spuse Ileana, dar n-am cunoscut-o...
    Duma o privi scurt, mustrator, apoi zmbi. Mai ales zmbetul i era antipatic Ilenei;
    i se parea ca tradeaza o
    cruzime pe care obrazul placid al lui Duma o ascundea altminteri cu desavrsire.
    Rau ai facut ca n-ai cunoscut-o pna acum, continua el. E o femeie care ne interes
    eaza. Spune ca are viza
    Statelor Unite, ca-si asteapta locul n clipper, dar asteapta de zece luni. E si f
    oarte suspect, dar e si foarte
    interesant...
    Nu vad n ce masura m-ar interesa pe mine, spuse Ileana. Duma o privi din nou, n oc
    hi, aproape cu
    severitate.
    Pe dumneata, direct, poate ca nu. Dar nu e vorba de asta. E vorba de ce ne inter
    eseaza pe noi. Si pe noi ne
    intereseaza orice romn care se ndreapta spre partea cealalta... Nu uita ca suntem n
    razboi. Si ca luptam alaturi
    de germani contra rusilor
    lucru pe care multi dintre romni l cam uita. ti cunosc se
    ntimentele dumitale
    anglofile si americanofile. Esti libera sa le cultivi si de-aici nainte. Nu sunte
    m intoleranti cu sentimentele
    functionarilor nostri, nchidem ochii!... Cu conditia, nsa, sa-si faca fiecare dato
    ria...
    E un fel elegant de a va plnge de mine? ntreba Ileana rosind.
    Da si nu. Sunt multumit de lucrul dumitale la Legatie. Esti o foarte constiincio
    asa secretara. Dar nu e deajuns.
    Dumneata te misti n attea cercuri, y
    ezi atta lume. Ar trebui sa deschizi bine urechile. Si sa ne spui ce
    auzi, ce

    MIRCEA ELIADE
    310
    se vorbeste, ce se planuieste. n afara marilor secrete de stat, nu exista secrete
    care, pna la urma, sa nu transpire;
    n anumite cercuri, cel putin. Pe noi ne intereseaza asemenea secrete... De aceea,
    ar fi bine sa ntlnesti pe
    aceasta domnisoara Zissu, sa te mprietenesti cu ea, sa-i vorbesti de simpatiile d
    umitale anglo-americane...
    Ileana simtea ca roseste mai mult.
    ... O poti invita aici, la dumneata, continua el cu o sacadata monotonie, si pot
    i invita chiar anumiti cavaleri,
    barbati distinsi... Nu e nevoie ca invitatii dumitale sa fie totdeauna de partea
    Axei, adauga zmbind.
    La plecare, se mai opri o data n fata usii.
    Mai e ceva, spuse. Mine soseste Vidrighin, din Chile. Este noul nostru consilier
    economic. A fost la Tokyo, a
    fost n Chile. Este cineva foarte bine... Ma duc sa-l ntmpin n port, mpreuna cu Costes
    cu si am sa te rog sa vii
    si dumneata. Sotia lui, doamna Vidrighin, e norvegiana si nu stie romneste...
    Cteva saptamni n urma, pe la sfrsitul lui noiembrie, afla ntmplator de apropiata sosir
    e a unei Comisii
    economice, care trebuia sa organizeze cumparaturile de sizal, wolfram si, n secre
    t, cauciuc. n aceeasi dupaamiaza Duma i ntinse o lista de nume.
    Cunosti pe vreunul dintre ei? o ntreba fara sa-si ridice ochii. Ileana ncepu sa pa
    rcurga lista si pali brusc.
    Pe Stefan Viziru, spuse dupa ce-si umezi buzele. Dar l stiam pe front, n Rusia...
    I s-o fi urt si lui pe front, vorbi Duma ridicndu-se. Mai ales ca acum s-a facut c
    am frig...
    O fi ranit, sopti Ileana, absenta.
    ... Unde mai pui ca aici, la Lisabona, n afara de diurna mparateasca, mai e rost s
    i de un comision. Cunosti si
    dumneata sistemul.
    Ileana rosi si-l privi provocator, n ochi.
    Dumneata, nsa, nu-l cunosti pe Stefan Viziru. Daca l-ai fi cunoscut, nu ti-ai fi n
    gaduit o asemenea aluzie.
    Duma izbucni n rsul lui tacut si deschise casa de fier.
    Vasazica numai pe asta l cunosti? o ntreba asezndu-si cu atentie dosarele. Cu att ma
    i bine. Ti-l dau n
    grija. Tine-te dupa el. Arata-i orasul, du-l prin baruri...
    Viziru cunoaste destul de bine Lisabona, l ntrerupse Ileana.
    Stiu. A fost asta-iarna aici. A stat mult; cam prea mult chiar. Nu se mai ndura s
    a plece... Si m-am tot ntrebat:
    de ce, oare? Numai din cauza Stellei Zissu?
    311
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Ileana si simti tot sngele n obraji si ncepu sa desfaca, tremurnd, pachetul cu tigari
    . Duma nchisese casa de
    bani si se ntoarse spre ea.
    Sau poate nici asta nu stiai? o ntreba zmbind cu o exagerata mirare. Atunci, nu es
    ti deloc curioasa sa asculti
    ce se vorbeste n jurul dumitale... Si tocmai legatura aceasta mi se pare interesa
    nta, relua dupa o scurta tacere.
    Interesanta si chiar suspecta. Ca doar nu numai pentru ochii frumosi ai domnisoa
    rei Zissu a ramas el aici aproape
    o luna de zile. Domnisoara asta vedea fel de fel de lume. Era cu adevarat o mond
    ena. Nu ca dumneata... Zic era,
    pentru ca din nefericire, a plecat alaltaieri... Si-a gasit, n sfrsit, un loc pe c
    lipper, si-a plecat n America...
    n preajma Craciunului, intrnd ntr-o dimineata la Legatie, ghici ca sosise Comisia.

    Cteva geamantane si saci


    de curier se aflau ntr-un colt al culoarului. Ileana se opri o clipa sa-si potole
    asca bataile inimii, apoi se ndrepta
    cu o stapnita indiferenta spre biroul lui Duma. Din biroul secretarului de Legati
    e se auzeau voci barbatesti.
    ncetini pasul si inima ncepu din nou sa-i bata. Usa se deschise brusc, n stnga ei, s
    i n prag aparu Stefan.
    Buna dimineata! i spuse el cu un glas oarecare. Ce mai faci?
    Bine. Dar tu ce faci?!
    Bine. Putin cam obosit... Dar de cnd v-ati mutat aici, n San Mamede?
    De cteva luni. Vechiul local devenise nencapator.
    Cred si eu. V-ati nmultit de cnd am plecat. ncepeti sa semanati cu o Ambasada...
    S-a ntmplat ceva cu el, ntelese atunci, deodata. mbatrnise. Era mai slab si figura ntr
    eaga parca i se
    schimbase. Cteva fire de par carunt la tmple. Tinea pleoapele foarte apropiate, ca
    si cum l-ar fi durut lumina.
    Parca nici glasul lui nu mai era acelasi.
    Sper sa ne mai vedem pe-aici, adauga el batnd-o pe umar. Poate luam odata masa mpr
    euna...
    Cum vrei tu, spuse Ileana zmbind.
    n ziua de Craciun, i telefonase de mai multe ori la hotel, fara sa-l gaseasca, si l
    asase numarul si dupa miezul
    noptii auzi sunnd telefonul. Ridica tulburata receptorul.
    Sarbatori fericite! i spuse el.
    Sarbatori fericite! sopti. Te-am asteptat toata ziua. Credeam ca poate a
    i sa-ti aduci aminte de mine...
    Cnd vrei sa ne vedem? o ntreba.
    Vino poimine la prnz, sa mannci cu mine. Vom fi numai noi doi...
    MIRCEA ELIADE
    312
    313
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Bine.
    Ileana astepta cteva clipe, creznd ca are sa mai adauge ceva, apoi striga: Alo! Al
    o!
    Da, spuse Stefan. Ce e?
    Credeam ca ne-a ntrerupt, ncepu Ileana.
    Nu, nu ne-a ntrerupt nimeni... Pe poimine! Noapte buna!
    Noapte buna, spuse ea foarte ncet.
    A treia zi de Craciun ncepuse de dimineata o ploaie fina si deasa.
    Stefan ratacise adresa si sosi cu o jumatate de ora ntrziere. Era cu capul gol, cu
    gulerul macferlanului ridicat, si
    florile pe care i le adusese fusesera att de plouate nct, ajuns n fata casei, le sco
    sese din hrtie, le scutura de
    apa si le adaposti sub macferlan pna i deschise Ileana.
    Sarbatori fericite! spuse el din prag, zmbind.
    Ileana se nalta usor n vrful picioarelor si l saruta pe amndoi obrajii.
    La multi ani! Cred ca n-ai uitat ca azi e ziua ta...
    Intrnd, Stefan si scoase batista si ncepu sa-si stearga fruntea si parul.
    E foarte frumos la tine, ncepu apropiindu-se de terasa.
    Nu se vedea dect ploaia caznd lin deasupra valurilor vinete. Un pescarus se nalta a
    nevoie dintre stnci, se
    clatina sovaind cteva clipe, apoi se lasa sa cada pe apa.
    Azi e mai putin frumos ca oricnd, spuse Ileana. Dar mie mi place si asa...
    Tresari. I se paruse ca-l revede pe Stefan de odinioara, ca-i recunoaste lumina
    din ochii si gestul lui scurt de a-si
    trece necontenit mna prin par. Dar Stefan si dusese mna la ceafa, pipaindu-si guler
    ul.
    Cred ca sunt ud leoarca, spuse el zmbind.
    Vino lnga soba.

    Era o soba mica, de tuci, care dogorea. Stefan se aseza pe covor. Ileana aduse t
    ava cu aperitive si se aseza alaturi
    de el.
    E prima mea casa, spuse, si mi-e foarte draga... Cinzano cu gin? l ntreba dupa o c
    lipa, ridicnd ochii.
    Stefan o privi deodata, aproape mirat, ca si cum ar fi vazut-o pentru ntia oara. I
    leana zmbi ncurcata,
    asteptnd. n cele din urma i turna un pahar de vermut si i-l ntinse.
    Noroc! i spuse apropiindu-si paharul si ciocnind. Sa ti se izbndeasca tot ce dores
    ti!
    Si tie! spuse Stefan.
    Deana se ridica repede si trecu n bucatarie, sa vada daca femeia poate aduce ceva
    la masa. Cnd se ntoarse, l
    gasi pe terasa, n ploaie, privind valurile care se spargeau de stnci.
    Esti nebun! i striga ea din prag. Te rog intra n casa. Ai sa racesti!
    Este ceva aici, jos, spuse fara sa ntoarca capul. Mi se pare ca e o carte... Ilea
    na veni dupa el pe terasa.
    Haide, te rog, n casa, i spuse lundu-i bratul. Ne asteapta femeia cu masa.
    Numai o clipa.
    Si nainte ca Ileana sa nteleaga ce are de gnd sa faca, si desprinse bratul, ncaleca p
    arapetul si cobor repede,
    printre stnci, pna jos. Tinndu-se cu mna stnga de o piatra, se pleca foarte mult si p
    rinse cartea. i privi
    repede titlul, apoi, cu greutate, sfsiindu-si pantalonul, se catara din nou pna la
    parapet si sari pe terasa. Ileana l
    astepta lnga soba.
    Mi se paruse ca-i pot ghici titlul, spuse el apropiindu-se si curatind cartea de
    alge. Si nu m-am nselat.
    Priveste: Encore un instant de bonheur... Daca ai sti tot ce-mi aminteste titlul
    acesta...
    Ileana zari pantalonul sfsiat si zmbi. Stefan aseza cartea pe un scaunas, lnga soba
    , sa se usuce, si ncepu sa-si
    scuture parul.
    Ce om norocos esti tu, ncepu ea deodata. Cartea asta o cumparasem pentru tine. Vo
    iam sa ti-o daruiesc de
    Craciun. Dar mi-a fost teama sa nu vezi vreo aluzie si nu ti-am mai dat-o. Mi-a
    fost chiar ciuda pe tine, ca esti
    prost crescut si astepti sa te caut eu cu telefonul, si aseara, m-am nfuriat pe t
    ine si am zvrlit cartea de pe terasa.
    Nu-mi nchipuiam c-ai s-o gasesti chiar tu... Cred ca e timpul sa ne gndim la masa,
    adauga ea repede,
    scuturndu-si cu un gest brusc buclele.
    Sub servet, Stefan gasi o agenda minuscula legata n piele. Pe pagina de la 1 ianu
    arie 1942, Ileana nsemnase:
    Remember, si subliniase de mai multe ori cuvntul.
    Ploaia continua toata dupa-amiaza. Catre ora patru, pe ocean se lasa o ceata sub
    tire care estompa ncet, ncet,
    ntreg golful. Nu se mai zarea dect o parte din tarmul Estorilului. Asezati unul lng
    a altul pe covor, lnga soba,
    fumau amndoi, fara sa se priveasca.
    ... i spuneam si lui Biris: de-atunci, simt necontenit o mare sila de mine nsumi.
    Cred ca e un lucru normal, l ntrerupse Ileana. Probabil ca toti simt acelasi lucru
    ...
    MIRCEA ELIADE
    314
    315
    NOAPTEA DE SNZIENE
    ... Nu numai pentru ca mi-a fost frica. Tuturor le este frica n fata mortii. Dar
    am simtit ct de mult sunt legat
    de aceasta viata de toate zilele. As fi fost gata de orice lasitate ca sa mai ma

    pot bucura nca o data nu de ce mi se


    paruse, pna atunci, ca e frumos si vrednic n viata
    ci as fi vrut sa traiesc ca sa
    ma pot scarpina la ceafa, unde
    ma muscase cu putin nainte o musca rea, de cal, sau sa-mi pot ntinde nca o data pic
    ioarele, care mi-amortisera,
    sau sa ma pot sterge cu batista de sudoare pe fata... De asta ma rugam n gnd lui D
    umnezeu sa nu ma atinga
    brandurile n groapa aceea abia nceputa, n care ma chircisem cnd ne descoperisera rus
    ii... Simteam atunci ct e
    de bine sa traiesti...
    Mi se pare foarte normal, spuse Ileana.
    Probabil ca asa suntem facuti, noi toti. Dar parca mi s-au spulberat de-atunci t
    oate iluziile. Ma crezusem
    altfel. Crezusem ca, cel putin pentru mine, si moartea are o latura pozitiva: ca
    orice moarte e un salt dincolo, n
    necunoscut, si orict de mult am iubi viata, tot ramne acest aspect pasionant al mo
    rtii: ca, prin ea, rezolvam
    ceva, aflam ceva: aflam macar daca mai exista ceva dincolo, sau reintram n neant.
    Biris rdea; dar, i spuneam,
    chiar acest neant este, ntr-un anumit fel, un raspuns pe care-l asteptam de atta t
    imp aici, pe pamnt. Asadar,
    oricum am privi-o, moartea ramne totusi un fapt esential, care ne angajeaza total
    ... Dar, atunci, moartea mi s-a
    parut absurda, fara absolut nici un sens. Un singur gnd ma obseda: ca am fost neb
    un, sau imbecil, sa ma las
    antrenat ntr-o asemenea aventura, cernd sa fiu trimis, voluntar, n linia nti; ca, dim
    potriva, ar fi trebuit sa
    ncerc totul ca sa scap, sa fug, sa ma pun la adapost... Gndul acesta de-atunci, di
    n prima zi, cnd ne-au
    descoperit brandurile, nu-l mai pot uita. Ma trezeste uneori din somn si ma simt
    umilit, palmuit, scuipat n obraz.
    De-atunci, parca am pierdut ncrederea n mine...
    E absurd! facu Ileana. Ai suferit si tu un soc, ca toti ceilalti, n primele zile
    ale razboiului. Dar o sa treaca...
    Sper. Dar, desi am ramas dupa aceea aproape doua luni pe front, n-a trecut. Ma mb
    olnaveste. Mi-e sila de
    mine... Dac-oi vedea si-oi vedea ca nu trece, ma rentorc... Mai ales acum, cnd sit
    uatia se agraveaza mereu si e
    atta nevoie de oameni...
    Ileana ntoarse brusc capul spre el, si-l privi speriata.
    Esti nebun!
    n clipa aceea se auzi soneria de la intrare si apoi cteva batai n poarta. Ileana se
    ridica repede si aprinse lumina.
    Spune-mi, te rog, sopti ea aplecndu-se putin spre Stefan. E adevarat ca ai avut a
    ici o legatura cu o oarecare
    domnisoara Zissu?...
    Da, e adevarat. Dar de ce ma ntrebi?...
    Am sa-ti spun altadata...
    Soneria se auzi din nou, prelung.
    Acum am musafiri, adauga repede, n soapta, alergnd sa deschida. Cteva clipe n urma i
    ntrara Vidrighin cu
    sotia si Mihai Duma.
    Umblau de aproape un ceas prin padure, urcnd mereu. Se facea tot mai frig. Vntul c
    latina uneori crengile cele
    mai nalte, apoi amutea. Lasasera n urma cedrii care-si saltau bratele deasupra pad
    urii, dominnd-o. Dar codrul
    devenea tot mai dens cu ct se apropiau de vrful muntelui. Apoi, la o cotitura, se
    zari Crucea: Cruz alta.
    De aici, totul se vedea, de jur-mprejur, pna foarte departe. n amurg, la orizont, m
    untii ncepeau sa-si confunde

    contururile. Se distingeau vai si lunci si nenumarate drumuri si araturile rosca


    te, brune sau asemenea scoartei de
    copac.
    Sa urcam pna sus, spuse Stefan.
    Un batrn, care astepta pe treptele de piatra ce duceau la Cruce, se dadu la o par
    te, salutndu-i. ncepura sa urce.
    Sus, s-au rezemat de parapet, privind spre Coimbra. Alba, sobra, manastirea Sant
    a Clara se nalta singuratica din
    oceanul verde al dealurilor. Serpuind printre salcii pletoase, plopi si platani,
    sclipea, foarte departe, Mondego.
    O pasare mare zbura pe deasupra lor, se roti o clipa, aproape fara sa-si bata ar
    ipile, si apoi se lasa sa lunece spre
    vale.
    Uneori, n vis, ncepu Ileana, mi se pare ca ma aflu undeva alaturi de tine, pe un m
    unte foarte nalt si privesc
    n vale. Ca si acum... Caci si acum parca as visa mereu. Nu stiu ce sa fac ca sa n
    u ma trezesc prea devreme.
    Poate ar trebui sa tac.
    Se apropie mai mult si si lipi obrazul de-al lui. Soarele asfintise. O bruma alba
    struie ncepea sa se astearna
    deasupra vaii.
    Mi s-a facut frig, spuse ea deodata, cutremurndu-se.
    La capatul scarii, batrnul si scoase corect palaria si le-o ntinse. Stefan se opri
    si ncepu sa caute n portmoneu.
    Spunea ca s-a ntors de la statuia Bratianu ca sa le aduca, si aminti el; i-am dat o
    suta de lei..." De ndata ce
    intrara n padure, o cuprinse n brate si o saruta lung pe gura.
    Vrei sa petrecem revelionul cu toata lumea, sau numai noi doi, singuri?
    Numai noi doi, spuse Ileana.
    Se aseza la masa si privi njurai ei. Sala era puternic luminata, cu policandre gr
    ele, prea luxoase, atrnnd de
    tavan.
    Aproape m-am speriat cnd am urcat pentru prima oara scara, spuse. Toate figurile
    acelea barboase, cumplite,
    cu fel de fel de arme n mini, si corabiile care se vad pretutindeni strivindu-se u
    na de alta...
    MIRCEA ELIADE
    316
    317
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Mie mi plac, spuse Stefan. mi plac azulejos... Ileana i prinse repede mna pe deasupr
    a mesei.
    nca nu-mi vine sa cred, spuse.
    Orchestra ncepu, si tacura amndoi. Curnd toate mesele fura ocupate. Mncau linistiti,
    privindu-se la
    rastimpuri. Cnd nceta orchestra, deslusira n jurul lor vorbindu-se englezeste. De l
    a o alta masa, mai departata,
    razbea uneori un cuvnt german.
    De ce te-ai ntunecat? l ntreba. Stefan zmbi, si-i lua mna.
    Iarta-ma, a fost fara voia mea. M-am trezit deodata n istorie, mi-am adus aminte
    ca suntem n razboi...
    Stefan! sopti ea aproape cu deznadejde. Mi-ai fagaduit. Macar n seara asta...
    Iarta-ma... Mi-am adus aminte ca ai nostri mor pe front, n Rusia, mor cu miile, d
    e frig, de gloante... Si ca eu
    fac parte dintr-o Comisie economica n care Vidrighin va lua un comision de cteva s
    ute de mii de escudos, si ca
    nu pot face nimic, nimic!
    Stefan! l implora ea.
    ... Nu pot face nimic! Ca daca m-as retrage din Comisie, Vidrighin va lua un com
    ision de zece ori mai mare,

    si pna la urma nu va ajunge nici un transport n tara... Si eu nu pot face nimic, n


    imic!...
    si trecu mna pe frunte, ratacit.
    Vorbesc prostii! adauga, ncercnd sa zmbeasca. Ileana l privea.
    Mi-era mereu teama ca am sa ma trezesc. Ma ntrebam ce s-ar mai putea ntmpla ca sa m
    a trezesc si de data
    aceasta. Nu ma gndisem la razboi. Vorbim n fiecare zi de el, ne-am obisnuit cu el.
    ntr-un anumit sens, l
    uitasem... Dar a trebuit sa-ti amintesti tu de el, n ultima seara a anului... n pr
    ima seara pe care am crezut ca ai so
    petreci cu mine...
    Nu scapam niciodata de istorie! ncerca el sa glumeasca. A ajuns pna aici, la Palac
    e Hotel din Bussaco, pna
    n acest fost castel regal ridicat pe colina, ascuns n padure, pazit de neutralitat
    ea ntregii peninsule iberice!...
    Dar Ileana ghici ct era de crispat si-si pleca privirile. Orchestra se opri iar.
    Un barbat nalt, brun, n frac, se urca
    pe estrada si anunta programul de revelion. Cnd cobor, de la cteva mese se auzira a
    plauze, repede acoperite de
    orchestra. Se cnta When they begin the beginning...
    Lajondra, ncepu deodata Stefan zmbind, toate orchestrele din restaurante ncepeau cnt
    ecul asta ndata ce
    se anuntau alarmele aeriene...
    Dupa ce coborra ultima terasa, intrara n ntuneric.
    Pentru ca mai avem numai un ceas
    pna la miezul noptii,
    ncepu Ileana, trebuie sa-ti spun adevarul. Nu ne-am ntlnit ntmplator, asa cum te-am l
    asat sa crezi. Am voit
    eu sa ne ntlnim. Ma hotarsem mai de mult sa nu ma mai duc la Madrid, dar, evident,
    n-am spus la nimeni.
    Toata lumea ma stie la Madrid. Eu am cobort la Entrocamento si m-am suit n trenul
    pentru Coimbra. Stiam ca
    ai sa vii si tu, desi nu stiam cnd. Dar mi nchipuiam unde te pot gasi. Si te-am las
    at sa crezi ca m-ai gasit tu. mi
    nchipuiam ca ai sa vii la fntna lui Ines de Castro si te-am asteptat acolo n fiecare
    zi. Veneam de dimineata si
    nu plecam dect cnd se nsera. Le-am spus ca vreau sa scriu ceva despre Ines. Un tnar
    s-a oferit sa-mi explice,
    cu de-amanuntul, povestea: cum sedea Ines pe piatra, asteptnd scrisoare de la Don
    Pedro si cum i trimitea
    scrisorile ntr-o cutiuta pe care o lasa s-o poarte apele izvorului. Si celelalte.
    .. L-am rugat sa ma lase singura, ca
    sa ma pot inspira. Cred ca l-am jignit, dar m-a lasat n pace... Eram sigura ca ai
    sa vii. Asteptam sub arborele
    acela batrn, lnga izvor. Mirosul acela de frunze vestede, umede, putrede... Te-am
    recunoscut de departe. mi
    batea inima, de mi-era teama ca ai s-o auzi si tu. Dar m-am prefacut ca nu te va
    zusem, ca eram pierduta n
    gndurile mele...
    Sarutnd-o, i simti buzele fierbinti si umede, dar obrazul i era nghetat.
    Ar trebui sa intram, i spuse. Ti-e frig.
    Mi-e frica, vorbi ea repede. Mi-e frica de tine la lumina, printre oameni. Te pi
    erd. Te trezesti si uiti de mine.
    mi place aici, n ntuneric, ntre arbori, numai noi doi, singuri. n padure simt ca poti
    sa fii al meu. Te-am regasit
    aici, n ntuneric, printre arbori.
    Se auzeau, la rastimpuri, parca aduse de vnt, orchestra si larma din sala de bal.
    Ce frumoasa esti! murmura el ncet, ce frumoasa esti!... si lasa palma sa-i alunece
    pe trupul ei gol si
    fierbinte.
    Ct te-am dorit de mult! spunea. Mi-era dor de trupul tau, de caldura ta... Te vis

    am si ma trezeam spunndumi
    ca nu poti fi att de frumoasa... Te-am ghicit de cnd te-am mbratisat ntia oara si nic
    iodata nu te-am mai
    putut uita de-atunci. Mi-era dor de gura ta. As fi vrut sa te mai pot saruta o d
    ata, o singura data, lung, prinznduti gura toata, fara sa te mai las sa respiri, pna ai fi cazut... Pna ai fi cazut..
    .
    l trezi bataile tot mai puternice n usa. Nu e aici! si aminti. E un adventist. v
    inde Biblii..."
    MIRCEA ELIADE
    318
    319
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Cine bate? tipa trezindu-se deodata, speriata, Ileana.
    Nu e la noi, spuse el n tinznd mna prin ntuneric ca s-o mngie. Ileana se ghemui reped
    lnga el.
    Mi-a fost frica! sopti. M-am speriat! Aprinde, te rog, lumina. Bataile se auzira
    din nou, departate, dar parca
    mai puternice. Stefan aprinse
    lampa de pe noptiera si privi ceasul.
    E aproape patru, spuse. Nu nteleg ce se ntmpla...
    n clipa aceea ajunse pna la ei orchestra si cteva voci voalate, obosite, ncercnd sa cn
    te n cor For he is ajolly
    goodfellow.
    M-am speriat, spuse din nou Ileana. Da-mi, te rog, o tigara... Orchestra razbate
    a mai puternica, ntovarasita
    de tot mai multe voci.
    Stefan! sopti Ileana lundu-i mna si sarutndu-i-o. Stefan! repeta ea foarte ncet, zmbi
    nd. Stefan!...
    Bataile izbucnira dintr-o data, furioase, speriate, si apoi ncetara tot att de bru
    sc.
    Ar trebui sa ma duc sa vad ce e, spuse Stefan, ncruntndu-se. Poate s-a ntmplat ceva.
    Si cum, probabil, toti
    oamenii sunt jos, ca sa priveasca bairamul...
    Nu te duce! spuse Ileana cuprinzndu-l de umeri. Nu ma lasa singura! Mi-a fost fri
    ca!...
    Stefan si apropie capul si o saruta. Apoi ramasera amndoi nlantuiti, fumnd tacuti, a
    scultnd For he is ajolly
    goodfellow. i trezi alte noi b^tai, de data aceasta deznadajduite si tot mai repe
    zi, parca cineva ar fi lovit cu
    piciorul n usa. E un adventist..." Stefan sari brusc din pat.
    Banuiesc ce s-a ntmplat. S-a ncuiat cineva la baie si nu mai poate deschide. Ma duc
    sa chem portarul...
    si puse macferlanul pe umeri si iesi. Pe coridor ardeau doar cteva lumini, sfioase
    . Astepta o clipa, ascultnd.
    Dar multa vreme nu se mai auzi nimic si se rentoarse n odaie.
    Acum au ncetat! spuse ridicnd din umeri.
    Vino aici lnga mine! Ai sa racesti...
    Stefan si atrna macferlanul si puse n treacat mna pe calorifer.
    E rece. De-aceea s-a facut frig...
    O regasi fierbinte, lipindu-se ntreaga de el.
    La multi ani! i spuse el sarutnd-o pe tmpla. E Anul Nou. La multi ani!
    Orchestra ncetase, necata ntr-o larma departata de voci si aplauze, apoi, cteva clip
    e n urma, rencepu. Cnta
    It's a long way....
    Am fost foarte geloasa, sopti Ileana. Am fost geloasa pe Stella Zissu... M-am vr
    ut sa cred, cnd am auzit.
    Daca nu mi-ai fi spus tu, n-as fi putut crede...
    Stefan zmbi ncurcat.
    Am fost foarte geloasa, continua Ileana.

    Stefan se pleca spre ea s-o sarute, dar se auzira din nou trei lovituri rare, nab
    usite, rabufnind parca din pamnt.
    E exasperant! facu Ileana. Mai bine ai telefona...
    Stefan ridica receptorul de deasupra patului si ncepu sa astepte. Ileana si aprins
    e o tigara.
    Allo! Allo! ncepu el sa strige dupa ctva timp. Nu raspunde nimeni, adauga ntorcndu-s
    e spre Ileana.
    Cobor din pat, si lua macferlanul si iesi repede pe coridor. Curnd suna telefonul s
    i Ileana ridica tulburata
    receptorul.
    Da, eu am sunat... Se aud lovituri... Se aud niste lovituri pe coridor... Parca
    s-ar fi nchis cineva n odaia de
    baie...
    Reaseza receptorul si rencepu sa fumeze, absenta, ascultnd melodia care razbatea d
    epartata din sala de bal.
    Ctva timp n urma, Stefan se ntoarse.
    Era tocmai contrariul, spuse el zmbind. Cineva voia sa iasa pe coridor si nu mai
    putea. Se nchisese n
    camera. N-am prea nteles bine ce s-a ntmplat. Vorbea n portugheza. Dar acum s-a dus
    portarul...
    ndreptndu-se spre pat, si mai lasa o data palma pe calorifer.
    Tot rece. nca nu l-a aprins...
    Ileana se apropie din nou de el, foarte fierbinte.
    Am fost geloasa, repeta. N-am vrut sa cred... Dar mi place asa, pentru ca ai fost
    sincer si nu m-ai mintit. Sa
    nu ma minti niciodata...
    Si eu am fost si sunt nca gelos, ncepu Stefan. Tu stii de ce... Ileana si zvrli repe
    de tigara n scrumiera si-l
    saruta.
    Te rog, nu vorbi, spuse ea foarte ncet. Nu-mi vorbi de asta...
    As fi vrut doar sa stiu, ncerca Stefan, dar Ileana i prinse gura si-l tinu asa, sa
    rutndu-l, multa vreme.
    Te rog! spuse ea trziu.
    ... Sa stiu daca l-ai iubit...
    Ileana si trecu ametita mna prin par.
    Credeam c-ai nteles, sopti ea trziu, fara sa-l priveasca. Nu l-am iubit niciodata.
    I-am cedat doar din
    deznadejde. I-am cedat ca sa te pot uita pe tine...
    Orchestra ncepuse din nou, cu brio, For he is a jolly good fellow; se distingeau
    cteva voci ragusite ncercnd sa
    cnte puternic, apoi strigate, urale, a
    plauze. Taceau amndoi, ascultnd.
    Ce ai? ntreba ea deodata, speriata, ntorcnd capul.
    MIRCEA ELIADE
    320
    321
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Stefan continua sa taca, tragnd la rastimpuri adnc, cu furie, din tigara.
    Stefan! striga ea. Stefan! La ce te gndesti?
    Credeam totusi, ncepu el.
    Apoi din nou trase lung, absent, din tigara.
    Te rog! sopti ea. Stefan. Iubitul meu!...
    ... mi nchipuiam ca daca ma iubeai pe mine... Ce-a fost nainte nu ma intereseaza...
    Stefan! sopti ea, ncercnd deznadajduita, sa-l sarute.
    ... Dar dupa ce-ai stiut ca ma iubesti, ca esti ndragostita de mine... Dupa ce ti
    -am spus ca sunt ndragostit de
    tine... mi nchipuiam...
    Esti nebun! sopti ea speriata. Stefan, te implor, nu mai spune nimic!... Te impl
    or!
    mi nchipuiam, repeta el n nestire. Dar probabil ca-mi faceam si aici iluzii...

    nceteaza!... spuse ea tremurnd. Ma umilesti!...


    El tacu, cu privirile pierdute naintea lui, fumnd. Orchestra ncetase. Se auzea doar
    , surda, voalata, larma din
    sala de bal. Apoi, deodata, cobor din pat si se apropie de fotoliul pe care si las
    ase hainele. Ileana l urmari cu o
    privire speriata. l vazu cum si cauta camasa si ncepe sa-si dezbrace pijamaua.
    Ce faci?
    Urc pna la mine n camera, spuse el continund sa se mbrace.
    Stefan! tipa ea, si-l privi ratacita. El ridica privirile si-i zmbi.
    Daca pleci acum, sopti Ileana plecndu-se spre el, pe deasupra patului, nu ne mai
    vedem niciodata!...
    Nu-i raspunse. Se mbraca repede, ca ntr-un vis, fara s-o priveasca, simtindu-si min
    ile tremurnd si ncercnd
    sa si le ascunda.
    Niciodata! striga Ileana. Uita-te la mine! Nu glumesc! N-ai sa ma mai vezi nicio
    data!
    Stefan si ridica privirile si-i zmbi din nou, cu un mare efort. Parul Ilenei i cade
    a pe obraji, umerii i erau
    aproape goi, si ochii ei ardeau tulburi, rataciti.
    Stefan! striga ea, din nou. Asculta-ma!... Nu face asta!... N-ai sa ma mai vezi
    niciodata!...
    Terminase aproape de mbracat, dar nu-si pusese cravata, nu-si ncheiase vesta. Trem
    ura.
    Ai sa ma cauti pna la sfrsitul pamntului si n-ai sa ma mai gasesti! vorbi deodata I
    leana cu o voce
    nenchipuit de calma. Ai sa umbli n genunchi pna la capatul lumii dupa mine... N-ai
    sa mai ma gasesti!...
    Iarta-ma, sopti el, apropiindu-se de pat. Am sa-ti spun mine... Ileana l privea mu
    scndu-si buzele, tot mai
    tare, pna la snge.
    ... Urc doar pna n camera mea..., adauga el istovit.
    Rami! striga ea deodata ntinznd bratele. Te iert!... Rami! El o saruta pe obraji, ap
    oi ntinse mna si-i
    mngie umarul.
    ... Am sa-ti explic mine... Noapte buna!
    Stefan!
    El se mai ntoarse o data n fata usii, fara cravata, cu macferlanul pe brat, si-i zm
    bi. Orchestra se auzi din nou,
    neasteptat de puternica.
    Noapte buna! i spuse, apoi deschise repede usa si disparu.
    Ileana si prinse tmplele n mini si ramase asa, mult timp, nemiscata, ncercnd sa ascult
    e. Apoi sari repede din
    pat, se apropie de usa, ntoarse cheia si ncepu nfrigurata sa se mbrace.
    323
    NOAPTEA DE SNZIENE
    PARTEA II
    l pndea de multa vreme, la fereastra, ascuns napoia perdelelor. Cnd l zari deschiznd p
    ortita, se trase repede
    napoi si se aseza pe fotoliul de piele galbena. i placea sa fie gasit acolo, n fata
    bibliotecii masive, cu geamuri,
    n care Iancu Antim si pastra pe vremuri volumele de literatura veche romneasca. Apu
    ca la ntmplare o carte
    de pe birou si o deschise, punndu-si ochelarii. Dar nu ncerca sa citeasca. Putine
    clipe n urma auzi bine stiutele
    trei scurte batai n usa, si striga emotionat:
    -Intrai'
    Le-am gasit si pe-astea! spuse omul oprindu-se o clipa n prag, ca sa-si traga ras
    uflarea. Le-am gasit aproape
    pe toate...
    Era un barbat aproape batrn, mbracat nengrijit, cu pantalonii stropiti de noroi si

    obrazul, nebarbierit de cteva


    zile, parea murdar. Avea umerii foarte strmti, ncovoiati, si respira greu, ca un a
    stmatic. Sub brat, tinea o enorma
    si veche servieta de mucava, plina pna la refuz cu carti.
    A fost greu, adauga apropiindu-se de birou. Merge prost frontul. Nu mai vrea nim
    eni sa vnda...
    nvatatorul Gheorghe Vasile scoase din sertar un caiet de scoala, l deschise si, po
    trivindu-si ochelarii pe nas,
    ncepu sa astepte, privind cum celalalt asaza cu o mna usor tremurata teancurile de
    cartulii pe marginea
    biroului. Erau vreo treizeci de volume din Biblioteca pentru toti", cu copertele
    decolorate, unele zdrentuite,
    murdare.
    Numarul 61! striga deodata Gheorghe Vasile, pierzndu-si rabdarea. Anticarul o gas
    i repede si i-o ntinse.
    A fost foarte greu, spuse. Ct am mai umblat dupa ea, pe unde n-am cautat-o!... Me
    rge prost frontul, adauga
    cu un glas scazut ca pentru sine. Rusii au trecut Prutul, au intrat n Moldova...
    Gheorghe Vasile privi cu atentie cartulia, cautndu-i numarul si apoi verificnd, n c
    aiet, autorul si titlul. Era o
    traducere din Camille Flammarion.
    Ce comoara! exclama el ncet, aseznd cu grija cartulia alaturi de el. E cea mai bog
    ata biblioteca de
    cunostinte folositoare din lume, e o adevarata comoara...
    Facu un semn cu creionul rosu, n dreptul ei, n caiet, apoi privi pe deasupra ochel
    arilor si striga:
    Numarul 73!
    Pe-asta n-am gasit-o. Am cautat-o si la Iasi...
    Din viata insectelor de J. H. Fabre, citi Gheorghe Vasile din caiet. Traducere d
    e Victor Anestin...
    Stiu, stiu. E complet epuizata...
    Pai asa ne-a fost vorba? l ntreba nvatatorul ridicnd capul. Te-ai angajat sa-mi comp
    letezi colectia pna la
    ultimul numar. mi lipsesc nca peste o suta de volume. Eu singur am strns una mie do
    ua sute...
    Am sa v-o gasesc si p-asta, l ntrerupse anticarul. Am cautat-o si la Iasi. Nu ma nt
    rebati cum am ajuns la
    Iasi. Era ct p-aci sa ramn blocat acolo, sa dea rusii peste mine... Nu v-am spus c
    -au intrat n Moldova?...
    Gheorghe Vasile l privea n ochi, mhnit si totodata visator, parca nici n-ar fi ntele
    s bine ce-i spune.
    Pai tocmai d-asta m-am nteles cu dumneata sa-mi completezi colectia. Ca nu mai av
    em vreme de pierdut.
    Intra rusii n tara...
    Anticarul si plecase ochii si ncepuse sa caute nervos printre teancurile de carti.
    Degetele i tremurau parca din
    ce n ce mai tare.
    V-am gasit-o n schimb p-asta, spuse deodata, triumfator, ntinzndu-i un volum vechi,
    fara coperte. Puteti sa
    dati si o suta de mii de lei si nu mai gasiti un al doilea exemplar n toata tara.
    ..
    Gheorghe Vasile o apuca stapnindu-si anevoie emotia, o departa putin ca sa-i poat
    a citi mai bine titlul, si rosti
    solemn: Numarul 74: Teoria ondulatiei universale de Vasile Conta...
    Ce comoara! adauga repede cobornd glasul. Pacat ca nu are coperte. Trebuie s-o da
    m la legat...
    Se pleca asupra caietului si facu un semn cu creionul rosu. n acea clipa se auzi
    o bataie n usa si, nainte ca sa
    poata spune ceva, n prag aparu Irina. Parea foarte palida.
    Nici o veste de la mparatul, spuse ea. Am fost pe la Ioana. Nici o veste... i e te

    ama sa nu fi cazut prizonier n


    Crimeea...
    Parca de-abia atunci ar fi dat cu ochii de anticar, si-i zmbi. Omul saluta plecndu
    -si de mai multe ori capul.
    Vai de pacatele noastre, spuse el ncet. Au spart rusii frontul...
    MIRCEA ELIADE
    324
    Mna si pironise ochii pe maldarul de cartulii din Biblioteca pentru toti", si tace
    a, asteptnd.
    Mi-a mai gasit domnul Ghedem cteva, spuse nvatatorul cu oarecare timiditate. Poate
    ne ajuta Dumnezeu si
    completam colectia...
    E foarte greu, vorbi Ghedem clatinnd din cap. Sunt epuizate dinainte de razboi...
    Cu ce-ai sa le platesti? Nu mai avem bani...
    Gheorghe Vasile si scoase ochelarii si tacea ncurcat, privind drept n fata lui, cat
    re peretele din fund.
    Ne aranjam noi, spuse Ghedem. Facem credit. L-am cunoscut pe domnul Antim...
    Tacu brusc si, ca si cnd ar fi voit sa arate ca n-are nici o vina n ntmplarea aceast
    a, si opri ochii pe fotografia
    mare, nramata ca un tablou, care se afla pe birou, fotografia de la nunta lui Spi
    ridon. Pe treptele bisericii, n
    rochie de mireasa, Irina parea plnsa, speriata, ntre Iancu Antim si Spiridon Vadas
    tra; alaturi, tinnd bratul
    doamnei Ivascu, si privind neclintit catre fotograf, se afla Gheorghe Vasile. Er
    a mbracat n haine noi; avea o
    camasa alba, curata, pantalonii bine calcati, iar n piept o imensa cocarda de bet
    eala.
    Facem credit, repeta Ghedem vaznd ca tacerea se prelungeste. Irina ntoarse capul s
    pre el, i zmbi din nou,
    apoi deschise ncet usa si se
    retrase fara zgomot, ca si cum ar fi calcat n vrful picioarelor. Gheorghe Vasile s
    e ridica din fotoliu, se ndrepta
    spre usa si rasuci enervat cheia.
    Cte bucati sunt cu toate? ntreba.
    Treizeci si sase.
    Ct crezi ca face?
    Ghedem ridica din umeri si-si clatina capul izbucnind ntr-un fel de rs nfundat, iro
    nic, prefacut, care-i dezvelea
    dintii de aur.
    Astea n-au pret n lei, spuse. Facem tot asa ca pna acum. Poate mai gasim amatori..
    . Desi, cu rusii n
    Moldova, slabe sperante...
    Gheorghe Vasile i facu semn sa se apropie de biblioteca cu geamuri. Cartile cele
    mai de pret le vnduse de mult.
    Mai ramasesera cteva volume vechi, n legaturi de epoca, unele cu adnotatii. Antica
    rul le rasfoi clatinnd din
    cap si le aseza pe birou.
    Daca ati mai avea ceva manuscrise, ceva condici vechi, sau scrisori de-ale lui E
    minescu... Alea, poate ar gasi
    amatori...
    Dar toate hrisoavele si condicile de manastiri, toate dosarele cu manuscrise si
    scrisori, adunate de Antim timp de
    peste treizeci de ani, fusesera de mult vndute, pe nimica toata, sau schimbate pe
    cteva zeci de volumase din
    Biblioteca pentru toti". Ghedem continua sa rasfoiasca volumele ramase si sa le p
    una deoparte, pe birou, cu
    aceeasi expresie strident dezamagita.
    325
    NOAPTEA DE SNZIENE
    N-au nici o valoare, spuse el trziu, frecndu-si batista pe frunte. Nu iau nimic pe

    ele... Poate mai gasiti o


    icoana, sau vreo tabachera veche, sau vreun tablou, macar sa-mi scot paguba. Am
    fost tocmai la Iasi ca sa le
    caut...
    Gheorghe Vasile trase sertarul biroului, unde si depozitase din vreme o suma de o
    biecte de pret, luate pe furis,
    unul cte unul, din diferitele vitrine si dulapuri din salon. Anticarul ncepu sa le
    cerceteze pe fiecare ntre
    degetele tremurnde, apropiindu-le de ochi, apoi privindu-le de departe, rasucindu
    -le n lumina trista a dupaamiezei de martie. Erau brelocuri turcesti si fanariote, siruri de margele din v
    eacul trecut, tabachere, cutii de
    sidef, ghiocuri cu inscriptii pe jumatate sterse. Clatina necontenit din cap si
    le aseza lnga el, pe birou.
    Nu prea fac mare lucru, spuse. Nu se mai colectioneaza astazi. Daca mi-ati da ma
    car un tablou...
    Gheorghe Vasile ncepu sa se scarpine ncurcat n crestetul capului.
    Mai bine ti ramn dator, spuse ncercnd sa zmbeasca. Au ramas peretii aproape goi si se
    cunoaste. Coana
    Gherghina numara tablourile n fiecare dimineata, cnd face curatenie n salon...
    Mi-ati mai ramas dator si de data trecuta, spuse Ghedem ncepnd sa-si adune cartile
    si obiectele n servieta.
    Dar avem ncredere. Facem credit...
    Dupa ce-l vazu plecat, Gheorghe Vasile ncuie din nou usa, apoi, emotionat dar far
    a graba, si ncarca bratul cu
    cartuliile aduse de anticar, apuca n cealalta mna caietul si creionul rosu, si se
    apropie de un dulap simplu, fara
    geamuri, asezat n partea opusa a camerei. Acolo si rnduise el cele peste o mie doua
    sute de volumase din
    Biblioteca pentru toti", precum si alte carti si brosuri romnesti de vulgarizare. n
    cepu sa aseze n rafturi, dupa
    numarul lor respectiv, volumasele aduse de Ghedem, dupa ce, n prealabil, facea un
    semn cu creionul rosu n
    caiet. Cnd sfrsi, se aseza pe un scaun, n fata dulapului cu amndoua usile deschise,
    si privi ndelung, visator,
    rafturile aproape pline. i mai ramnea de gasit vreo saptezeci de volumase, pentru
    ca sa completeze Biblioteca
    pentru toti". Dupa cteva minute, ofta lung, se ridica de pe scaun, nchise dulapul
    si-l ncuie cu un lacat. Apoi se
    rentoarse n fotoliul de piele galbena, aproape obosit. Acolo i placea sa ramna ceasu
    ri ntregi, cu o carte n
    mna, fara sa citeasca, visnd. Se nfunda bine n fotoliu si rosti ncet, cu solemnitate,
    parca ar fi citit o inscriptie
    cu litere de aur pe o placa de marmura: Asezamintele culturale profesorii Iancu
    Antim
    Gheorghe Vasile...
    Gndul ncepuse sa-l preocupe cu vreun an n urma, ntr-o seara din iarna 1943, cnd, ntorc
    du-se acasa ametit
    de vin si voind sa citeasca ceva, si dadu seama ca, din toate miile de carti si b
    rosuri adunate de Antim, nu-i mai
    ramasese nimic de citit. Majoritatea bibliotecii era alcatuita din carti frantuz
    esti si din editii rare sau carti savante
    de istorie, arheologie si istoria artelor, pe care
    MIRCEA ELIADE
    326
    Gheorghe Vasile nu le putea ntelege. Lui i placeau cu deosebire editiile populare
    si n primul rnd Biblioteca
    pentru toti", n care gasea tot felul de autori pe placul si ntelegerea lui. Se gndi
    atunci ca, vnznd din
    tablourile si obiectele de valoare din salon, si-ar putea cumpara mai multe zeci
    de volumase din Biblioteca

    pentru toti".
    Gheorghe Vasile mai vnduse cteva tablouri, ca sa-si faca bani de buzunar. Nu-si pu
    tuse nchipui vreodata ca e
    att de usor ca sa gasesti bani multi, mai multi chiar dect ti trebuie. ntr-o diminea
    ta alesese unul din tablourile
    care tixeau peretii salonului, l ascunse sub palton si se prezentase cu el la un
    magazin de pe strada Academiei.
    Era un tablou de Luchian. Negustorul i dadu 80 000 de lei; atunci, n 1942, tabloul
    facea de zece ori mai mult,
    dar lui Gheorghe Vasile nu-i venea sa-si creada ochilor. De atunci, de cte ori av
    ea nevoie, revenea n strada
    Academiei. Aducea tablouri, icoane, costume vechi de boieri si dregatori din vre
    mea fanariotilor.
    Multa vreme avusese mare ciuda pe Viziru, caci el observase cel dinti disparitia
    tablourilor. Si de cte ori afla
    de la Irina ca Stefan se ntoarce n permisie de pe front, se ntuneca. Pleca atunci d
    e-acasa si se ntorcea trziu,
    dupa miezul noptii, aproape mpleticindu-se, plngnd. ntr-o noapte, nu izbutea sa gase
    asca broasca de la usa si
    veni Irina sa-i deschida. l gasi rezemat de zid, cu fata ascunsa n palme, plngnd tac
    ut, cutremurat de suspine.
    Mor ai nostri la Stalingrad, ncepu el fara sa-si ridice capul, mor saracii de fri
    g si de foame! I-au prins pe toti
    la Stalingrad !...
    Asta se ntmpla n primele zile din ianuarie 1943. Stefan remarcase disparitia tablou
    lui lui Luchian cu sase luni
    nainte, cnd se ntorsese prima oara de pe front si venise, cu Ioana, sa-i vada. Purt
    a uniforma de capitan si desi
    avea fata arsa de soare, parea mbatrnit. Zmbea cu oarecare efort, dar zmbea mereu, p
    arca ar fi prins un tic.
    Ioana l privea necontenit, sorbindu-l din ochi, ca si cum nu i-ar fi venit sa cre
    ada ca se afla acolo, lnga ea, n
    acel vast salon al lui Antim, mirosind a naftalina, cu storurile pe jumatate las
    ate, ca sa mpiedice sa patrunda
    dogoarea dupa-amiezei de iulie, dar totusi destul de luminos ca sa se distinga t
    ablourile, asezate unul lnga altul
    pe toti peretii.
    A fost n Crimeea, ncepuse Ioana. Sa va povesteasca ce i s-a ntmplat
    cu camilele... Povestea
    nu au putut-o auzi dect o jumatate de ceas mai trziu, cnd doamna Ivascu, rentorcndu-s
    e cu tava cu cafele, l
    mai rugase nca o data, staruitor.
    S-a ntmplat asa, ncepu Stefan zmbind ncurcat; ca du
    a un mars de
    cteva zile, am ajuns cu unitatea, ntr-un apus de soare, pe malul Marii de Azov. Si
    deodata ne-am pomenit cu un
    sir de camile venind spre noi, dinspre mare. Cnd au dat cu ochii de ele, oamenii
    au mpietrit. Unul si-a ntors
    capul spre mine si am vazut cum i curgeau lacrimile, siroaie. Nu ne mai ntoarcem no
    i acasa, domnule capitan,
    mi-a soptit. Pe-aici ne ramn oasele,
    327
    NOAPTEA DE SNZIENE
    prin pustietatile astea..."
    Se speriasera, vorbi repede Ioana. De-abia cnd au dat
    cu ochii de camile au nteles
    ct de departe erau de tara... Si totusi mi aduc foarte bine aminte de un tablou de
    Luchian, o ntrerupse
    Stefan, privind spre fundul salonului. Erau niste flori, niste stnjenei vineti pe
    un fond alb-cenusiu... Se ridica de
    pe scaun si ncepu din nou sa cerceteze tablourile, unul cte unul, oprindu-se la fi
    ecare pas, asa cum facuse de
    nenumarate ori n ziua aceea.
    L-o fi vndut Iancu nainte de plecare, spuse doamna Iva

    scu. Sau l-o fi pus la


    pastrare prin vreun dulap...
    N-ati facut un inventar? o ntrebase Stefan pe Irina cnd se rentorsese, ntr-o permisi
    e de cteva zile, la
    sfrsitul toamnei. Doua divizii romnesti se aflau nconjurate la Stalingrad.
    Ce ne fa
    cem, domnule capitan
    Viziru, ce ne facem? exclamase deodata Gheorghe Vasile. Ne prapadesc baietii la
    Stalingrad... Stefan l privise
    lung, cu acelasi zmbet uitat n coltul buzelor, un zmbet care ncepuse sa oboseasca si
    parea si el mbatrnit
    nainte de vreme. Trziu, ochii i se aprinsera brusc, parca s-ar fi hotart sa spuna c
    eva, foarte important, poate un
    mare secret militar, dar se razgndise repede si clatinase din cap, relundu-si zmbet
    ul. Ar trebui sa faceti un
    inventar, se adresase el din nou Irinei.
    Ne omoara fiscul, spusese doamna Ivascu
    . Dumneavoastra,
    domnule consilier Viziru..., ncepuse atunci Gheorghe Vasile, cu un ton grav si em
    otionat. Stefan ntorsese brusc
    capul spre el si-l privise din nou, de asta data ntr-un chip ciudat, parca n-ar f
    i nteles bine despre cine putea fi
    vorba.
    Voiam sa va ntreb, continuase Gheorghe Vasile putin intimidat, cum vedeti
    dumneavoastra situatia
    militara si internationala... Dupa o lunga tacere, Stefan si trecu mna pe frunte.
    Nu ma pricep, ncepu el. Stiti,
    eu nu mai sunt combatant. Sunt nsarcinat cu aprovizionarea trupelor din Crimeea..
    . Sa nu-l mai ntrebi, l
    rugase Prina dupa ce-l condusesera amndoi pe Stefan pna n strada. Nu-i place sa vor
    beasca de razboi....
    n iarna aceea, Stefan venise de mai multe ori, n vizite scurte, de o zi, doua. Ven
    ea si pleca cu avionul; misiuni
    n legatura cu aprovizionarea frontului," i spusese Irina. Nu avea ntotdeauna timp s
    a treaca sa-i vada, dar
    Gheorghe Vasile nu-si regasea linistea dect dupa ce afla ca Stefan plecase din no
    u n Rusia. Apoi, dupa caderea
    Stalingradului, nu mai auzi multa vreme de el. Ioana venea uneori si o zarea tre
    cnd printre troienele de zapada
    din curte, tinndu-l pe Razvan de mna. O observa dinapoia perdelelor si urmarea fig
    ura ei absenta pe care nu se
    mai putea citi nimic, nici macar preocuparea, ncerca sa-i surprinda ochii care pr
    iveau doar nainte. Gheorghe
    Vasile se ducea repede sa nchida usa cu cheia, apoi se aseza n fotoliul de piele g
    albena si ncepea sa astepte.
    Stia ca Ioana nu ramnea niciodata mult, si cteva minute dupa
    MIRCEA ELIADE
    plecarea ei, Irina venea sa-i bata la usa. ea.
    328
    Nici o veste de la Stefan, spunea
    n acea iarna se hotarse sa creeze Asezamintele culturale profesorii Iancu Antim
    Gh
    eorghe Vasite. Miile
    acelea de carti care nu puteau fi citite, tablourile si portretele din veacul al
    XVIII-lea si nceputul veacului XIX,
    care i se pareau att de urte, obiectele acelea eteroclite adunate n dulapuri si vit
    rine, trebuiau prefacute n
    cteva mii de carti folositoare, pe ntelesul tuturor, ntr-o biblioteca populara, al
    carei custode va fi el. ncepu
    atunci sa vnda cu nemiluita carti, manuscrise, tablouri, icoane. Banii i pastra o
    parte sub saltea, alta parte n
    ultimul sertar al biroului, minunndu-se necontenit de multimea lor, numarndu-i nop
    tile, cu usa ncuiata, si
    ntorcndu-se apoi nvigorat la birou ca sa completeze listele de carti care trebuiau

    cumparate. Visul lui era sa


    posede colectia completa a Bibliotecii pentru toti", cu cele aproape 1 500 de vol
    umase. Le cauta prin toate
    librariile, pe la toti anticarii, dar multe nu le mai putea gasi. Simtea atunci
    cum ncepe sa-l cuprinda panica.
    Dintr-o nimica toata, datorita acelor mai putin de doua sute de volumase epuizat
    e, s-ar putea ca visul lui sa nu se
    mai mplineasca, s-ar putea ca Asezamintele culturale sa nu mai ia fiinta, caci nu
    le putea nchipui fara colectia
    completa a Bibliotecii pentru toti". Uneori, ca sa scape de obsesie, intra prin cr
    ciumi si bea cu deznadejde,
    singur, retras la masa cea mai ferita; dar nu-l rabda inima, si scotea curnd din
    buzunarul surtucului caietul n
    care-si notase numarul si titlul volumelor epuizate, le aduna din nou, facea nen
    umarate socoteli, pna ce vinul i
    nmuia inima, si amintea de Stalingrad si tot ce urmase, si ncepea sa plnga.
    Mor ai n
    ostri, saracii, mor cu
    miile..., repeta sugrumat.
    Apoi, n vara aceea, ntlnise pe Ghedem anticarul si se mai linistise. Ghedem l asigur
    ase ca-i va completa
    Biblioteca pentru toti" si-i adusese, la cea dinti ntlnire, un mare numar de volume.
    Nu voia bani; i cerea, n
    schimb, carti si obiecte din colectiile lui Antim. n cteva luni, toate cartile rar
    e si primele editii din poetii
    munteni trecusera la Ghedem. El, Vasile, scapat de cosmarul Bibliotecii pentru to
    ti", se ndeletnicea acum sa
    adune tot felul de carti folositoare, pe care le clasa n catalogul vitoarelor Ase
    zaminte sub felurite rubrici:
    cunostinte teoretice, cunostinte practice, cunostinte urgente, cunostinte pentru
    parintii cu stare etc. Irina l
    surprindea uneori asezat la birou, n fata maldarului de cartulii si brosuri cumpa
    rate n ziua aceea, copiindu-le
    titlurile n caiet. Ramnea multa vreme n prag, privindu-l. Cu ochelarii alunecati pu
    tin pe nas, cu tocul n mna,
    Gheorghe Vasile astepta fara sa ridice ochii. Iar ai cumparat carti, spunea n cel
    e din urma Irina. Sa nu te afle
    mama. N-o sa mai avem bani... Cnd o auzea nchiznd usa n urma ei, se ducea repede si
    rasucea cheia n
    broasca.
    329
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Stefan revenise pe neasteptate ntr-o seara ploioasa din noiembrie, cnd rusii recuc
    erisera Kievul si frontul ntreg
    parea ca sta din nou sa se clatine. Venise singur, fara Ioana, si Irina i strigas
    e prin usa: A sosit Stefan. E n
    salon. Vrea sa-ti vorbeasca... l gasise plimbndu-se cu minile n buzunarele uniformei
    prin fata tablourilor.
    Salonul era nca rece si mirosea a fum; aprinsesera focul de-abia cu cteva ceasuri n
    ainte. Stefan i strnse mna
    cu o neasteptata caldura.
    Vesti proaste, domnule consilier Viziru? E maior acum,
    l ntrerupse Irina. L-au
    naintat maior...
    mi pare bine ca va regasesc pe toti sanatosi, ncepu Stefan. Parea
    schimbat, dar Gheorghe
    Vasile nu reusea sa nteleaga ce se schimbase n figura lui. Poate ca ochii i straluc
    eau altfel acum, si zmbetul
    parea mai putin speriat. Felicitarile mele! i spuse nvatatorul apucndu-i din nou mna
    si strngndu-i-o cu
    putere. Putem spune ca ne bucuram si noi de eroismul prietenilor nostri! Suntem
    si noi mndri de acesti eroi...
    As vrea sa va vorbesc ntr-o chestiune delicata, l ntrerupse Stefan. De aceea am si

    venit sa va vad singur, fara


    Ioana... Gheorghe Vasile pali si-si duse ncurcat mna la guler. Irina se ndrepta spr
    e usa.
    Poti ramne, o opri
    Stefan. Te intereseaza si pe tine. E vorba de Vadastra... Gheorghe Vasile se ase
    za pe scaun si-si cauta batista. Voi
    sa se stearga pe frunte, dar se razgndi si si-o apasa o clipa pe ochi, fara sa sc
    oata un cuvnt.
    Cunoasteti pe un
    maior Aurel Baleanu? Mi-a spus ca a locuit mpreuna cu Vadastra; au locuit acelasi
    apartament, acum vreo cinci,
    sase ani. l cunoasteti? ... Se asezase si el pe scaun, aproape de Gheorghe Vasile
    , si-l privea acum cu nerabdare,
    cu o tulbure curiozitate. nvatatorul si trecu de mai multe ori batista pe frunte.
    Am auzit de el, dar nu l-am
    cunoscut, spuse n cele din urma, fara sa-si ridice privirile. Irina si dusese minil
    e la spate si-i asculta pe
    amndoi. Pacat! facu Stefan. Credeam ca-l cunoasteti si dumneavoastra. Pacat... si
    scoase pachetul si-si
    aprinse absent o tigara.
    Dar ce e cu domnul maior Baleanu? ntreba Gheorghe Vasile
    . A fost ranit. Asa l-am
    cunoscut: n spital. Eram n aceeasi camera. Caci am uitat sa va spun: am fost si eu
    ranit, acum vreo doua luni.
    Nu va speriati, n-a fost nimic grav. A sarit n aer, aruncata de partizani, una di
    n cladirile n care lucram eu, la
    Odessa. Nimic grav; mai mult sperietura. Am stat doar o saptamna n spital. Baleanu
    fusese si el ranit, dar el era
    mai grav... Se ridica brusc de pe scaun, si ncepu sa se plimbe. Se opri ca din ntmp
    lare n dreptul unei vitrine
    aproape goale si, aplecndu-se, privi cu mare luare-aminte acele cteva tabachere, c
    iubuce si siruri de margele.
    Trecut fara urmasi! exclama el deodata ncercnd sa rda. Timpurile ferice cnd tara veg
    hea turcita !...
    Fara sa scoata un cuvnt, Irina se apropiase de usa si iesise. Stefan privi 'ung n
    urma ei.
    Ati facut rau ca ati
    pomenit de Spiridon, spuse Vasile ducndu-si nca o data batista la ochi. Stefan se
    reaseza pe scaun, ncurcat. si
    scoase pachetul cu tigari si-l ntinse nvatatorului.
    Nu prea fumez, spuse el.
    MIRCEA ELIADE
    330
    331
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Doar asa, din cnd n cnd, ca sa fac placere prietenilor. Stefan apropiase chibritul
    aprins si-l privi cum suge
    taraneste din tigara. Iertati-ma daca ma amestec ntr-o chestiune care nu ma prive
    ste, spuse aseznd chibritul
    nca aprins pe marginea scrumierei. Ce faceti cu banii care-i ncasati de pe lucruri
    le vndute?... Gheorghe Vasile
    nlemni cu tigara lipita ntre buze. Si-o desprinse cu greutate si ncepu s-o rasuceas
    ca ncurcat ntre degete.
    Poate nici n-ar trebui sa-mi raspundeti, continua Stefan. Dar, stiti, voiam sa v
    a spun doar att: faceti repede ce
    credeti ca trebuie facut. Am pierdut razboiul. ntr-un an, doi, rusii sunt aici, p
    este noi, n Bucuresti... Se ridica iar
    de pe scaun si si stinse cu un gest scurt tigara.
    Pacat ca nu l-ati cunoscut pe B
    aleanu, adauga el ncepnd sa se
    plimbe.
    Am pierdut razboiul ? ntreba parca trezit din somn Gheorghe Vasile. Zicet
    i c-am pierdut razboiul ?...
    De emotie, de frica, si prinse capul n palme si ncepu sa plnga.
    ... Am fi putut ntele
    ge multe lucruri
    nentelese, spuse Stefan din celalalt capat al salonului.
    De-atunci, Gheorghe Vasile nu mai avea astmpar. Astepta uneori ceasuri ntregi, n do

    sul perdelelor, venirea lui


    Ghedem, si cnd si pierdea rabdarea iesea pe strada sa-l ntmpine. n primele zile ale l
    ui decembrie ncepuse sa
    ninga, si foarte curnd zapada se asternuse nalta, troienind curtea. Noptile se las
    au din ce n ce mai devreme, si
    orasul se cufunda n ntuneric, caci de curnd fusese reintrodus camuflajul. Gheorghe
    Vasile iesea imediat dupa
    cina, fara sa-l simta nimeni, si se nfunda n ntuneric. ncuia ntotdeauna usa de la oda
    ia lui, pentru ca,
    ntorcndu-se o data pe neasteptate acasa, gasise pe Gherghina si Irina acolo, la el
    , si ntelesese repede ca
    Gherghina deschisese pe rnd toate dulapurile, cautnd parca ceva anume, pe care, pna
    la urma, nu-l gasise.
    Umbla multa vreme pna sa gaseasca un taxi liber. Apoi se ducea la locuinta antica
    rului din strada Academiei.
    Purta sub palton, prinsa cu o curea petrecuta pe umar, un fel de traista ncarcata
    cu lucruri. Cnd iesea de la
    anticar, se oprea n ntuneric, ca sa-si ascunda pachetul cu bancnote, apoi cauta o
    crciuma si ramnea acolo
    cteva ceasuri.
    Odata, ntorcndu-se mai devreme acasa, gasi n salon pe Gherghina, Irina si Ioana. Er
    au asezate toate pe
    scaunele n fata sobei, ascultnd pe un barbat slab, aproape chel, care le vorbea n p
    Dumnealui e
    icioare.
    profesor de filosofie, spuse Gherghina. E prietenul Ioanei si al lui Viziru.
    Bir
    is, se prezenta el cu un zmbet
    care i se paru ironic, si-i ntinse mna. M-am nvrednicit, n sfrsit, si eu sa vad colec
    tiile profesorului Antim.
    Doamna Vadastra mi facuse cinstea sa ma invite mai de mult, dar nu prea aveam tim
    p. Acum, ca suntem n
    vacanta... Era n saptamna Craciunului. nvatatorul se aseza intimidat pe un scaun, p
    rivindu-i pe rnd, ca si cum
    ar fi asteptat sa i se faca o comunicare importanta. Se auzira atunci batai sfio
    ase n geam. Sunt
    copii cu steaua, spuse doamna Ivascu. M-au nnebunit. Parca tot la noi nimeresc. N
    ici nu mai am ce sa le dau...
    Se ridicase brusc si pornise spre usa, dar Gheorghe Vasile, cu un gest mpaciutor,
    ntinse mna s-o opreasca,
    zmbind. Prim'ti steaua? se auzira glasurile de la fereastra.
    Sa pofteasca, sa pof
    teasca, facu bine dispus
    dintr-o data nvatatorul. Se ridica repede si apropiindu-se de geam le striga: Int
    rati baieti! Apoi, ntorcndu-se
    catre grupul de lnga soba, adauga:
    Sarbatorile sunt sufletul poporului nostru ! .
    .. Gherghino, sa le dam niste
    vin. Fac eu cinste. Am bani...
    Unul cte unul, sfiosi, baietii patrunsera n coridor, si doamna Ivascu i scutura pe
    toti de zapada cu o maturica,
    apoi i punea sa-si stearga bine talpile de pres, controlndu-i pe fiecare. Aveau o
    stea mare, pe care abia acum o
    aprinsera; din cauza camuflajului nu se ncumetasera sa umble cu ea luminata. Se s
    trnsesera n dreptul usii si
    ncepura: Steaua sus rasare, ca o taina mare... Irina si adusese copilul si-l tinea
    de mna. Biris asculta cu tigara
    stinsa n coltul buzelor, cu amndoua minile n buzunare. Gheorghe Vasile clatina din c
    ap, luptndu-se greu cu
    melancolia. Sarbatorile noastre nationale! exclama el cnd baietii sfrsira cntecul.
    Cine stie ce-o mai fi la
    anul... Ioana voise atunci sa plece. Stati, doamna consilier, sa beti un pahar c
    u vin cu noi, ca Dumnezeu stie
    ce-o mai fi cu noi la anul... Iesi repede pe coridor si se ndrepta spre bucatarie

    , sa aduca vin. Baietii ncepura un


    alt cntec.
    Vai de-ai nostri, saracii, spuse Gheorghe Vasile ntorcndu-se cu doua sti
    cle si ncepnd sa umple
    paharele. Mor cu miile pe front... Simtise privirile Irinei pironite asupra lui
    si ridica mirat capul. Irina i facu
    semn. Ioana privea n gol, peste grupul colindatorilor, jucndu-se sfios cu verighet
    a, tot nvrtind-o n jurul
    degetului. Avea o rochie gris-perle, si lui Gheorghe Vasile i se paru foarte ele
    ganta si totodata foarte frumoasa,
    asa cum statea n bataia lampii, cu parul ei blond-roscat pieptanat fara sa tina s
    eama de moda anului, putin ridicat
    deasupra tmplelor si cazndu-i apoi pe ceafa, cu ochii ei mari, caprui, aproape aur
    ii, privind toate lucrurile fara
    nici o intensitate, ca si cum nu le-ar fi vazut, cu figura ei prelunga si palida
    , contrastnd cu umerii obrajilor usor
    fardati, nvatatorul ramase ncurcat, cu sticla n mna, dar pentru ca n clipa urmatoare
    baietii si ncetara
    cntecul, ridica paharul plin foarte sus si striga, cu gravitate:
    Traiasca Romnia !
    Traiasca eroica armata
    romna !...
    Putine zile n urma, Biris revenise ntovarasit de un batrn nalt, slab, cu parul foart
    e alb, nfasurat ntr-o enorma
    suba mblanita. Nu voise sa si-o scoata, Si-si pastrase si salul n jurul gtului. Se
    oprea n fata tablourilor, se
    dadea un Pas napoi ca sa le priveasca mai bine, apoi se apropia mult de tot, lipi
    ndu-si obrazul de rama si
    cercetnd colturile pnzei. La multi ani, domnule profesor! strigase Gheorghe Vasile
    din prag. Anul nou
    1944... Dar se ntrerupse ncurcat, dnd cu ochii de batrn. Domnul Goanga, de la Muzeul
    National, l
    prezenta
    MIRCEA ELIADE
    332
    Biris. M-a rugat Irina sa-l aduc, ca sa evalueze colectia... Nu mai e ce-a fost,
    spuse expertul. S-au ratacit
    multe lucruri... Apoi si continua cercetarea, plecndu-se asupra vitrinelor, clatinn
    d capul, trecnd mai departe
    cu acelasi aer deceptionat.
    Stiam de niste manuscrise vechi si de o colectie de
    scrisori, vorbise el trziu,
    rentorcndu-se din fundul salonului.
    O parte sunt la mine, n birou, spuse Gheorghe V
    asile cu oarecare
    greutate caci si simtea gura uscata, l conduse la el si deschise bibliotecile cu g
    eamuri cu o mna care-i tremura
    din ce n ce mai tare. Biris l urmase fara sa spuna un cuvnt. Expertul se aseza n fot
    oliu si ncepu sa examineze
    cartile una cte una. Pe nesimtite intrase n odaie si Irina.
    Nici o veste, sopti ea
    apropiindu-se de Biris. Nu stiu
    ce sa mai ma fac. Mi-e teama sa nu se ntmple ceva cu Ioana... Expertul se ridica l
    a rastimpuri si se apropia
    tacut de alta biblioteca. Dar nu gasesc colectia de scrisori, spuse el trziu apro
    piindu-se de dulapul nchis cu
    lacat, n care Gheorghe Vasile si adunase volumasele Bibliotecii pentru toti". Asta
    e biblioteca mea
    personala, spuse nvatatorul descuind cu oarecare greutate lacatul. Toti se oprira
    n fata dulapului, aruncndu-si
    ochii pe titluri, la ntmplare. Apoi expertul ridica din umeri si iesi, urmat de Bi
    ris. Ce nseamna dracovenia
    asta? se adresa mniat Gheorghe Vasile Irinei.
    Nu mai avem bani, spuse ea, si mama
    vrea sa vnda din lucruri.
    Nu mai avem deloc bani...

    n iarna aceea observase adesea, cu mhnire si indignare, ca se mputinau tablourile d


    in salon.
    Le-am vndut,
    spunea doamna Ivascu. Au mai ramas acum douazeci si sapte. Le-am numarat... Si nt
    r-o zi vazuse ca fiecare
    tablou avea un numar prins cu pioneza n partea de jos a ramei. ntr-o seara o surpr
    insese pe Irina ndreptndu-se
    spre odaia ei, ncarcata cu o seama de obiecte din vitrine ngramadite unul peste al
    tul ntr-un cos de rufe. Sunt
    pentru Gheorghita, cnd o fi mare. Mi-a spus mama sa le pun deoparte. Ca restul, o
    sa le vindem... Iar cnd
    patrundea n salon, ntlnea ntotdeauna pe cineva. Doamna Ivascu si petrecea acum cea ma
    i mare parte din timp
    acolo, pe canapea, facnd pasiente la o masuta joasa sau crosetnd. Cnd nu era, o gas
    ea pe Irina, cu fruntea
    lipita de geam, privind zapada sau asezata pe covorul de lnga soba, jucndu-se cu b
    aiatul. Uneori dadea cu ochii
    de Ioana. Nu i se auzea niciodata glasul.
    Vesti bune, a scris Stefan! i-a striga
    t odata Irina. I-a scris si lui
    Razvan, a adaugat Ioana zmbindu-i. Si l-a mirat stralucirea privirilor ei: arzato
    are, dense, senine.
    Fata asta
    are sa nnebuneasca, o auzise, cu cteva seri mai nainte, pe Gherghina vorbindu-i Iri
    nei. Cnd o mai veni, ia-l pe
    Viziru deoparte si spune-i sa-si bage mintile n cap. Sa mai lase frontul si sa ra
    mna aici, lnga nevasta si copil.
    S-a mai pomenit asa ceva: cogeamite director de minister, voluntar n Rusia de doi
    ani ?!...
    ntr-o noapte, deschisese ct putu mai ncet usa de la camera lui si se ndreptase spre
    salon, calcnd n vrful
    picioarelor. Dar o gasise pe Irina n
    333
    NOAPTEA DE SNZIENE
    prag, parca l-ar fi asteptat.
    Nu mi-e somn, i spuse. Haide nauntru, ca poate e mai
    cald... Intrasera amndoi n
    salon si se asezara lnga soba. Mai era nca jaratec sub stratul gros de cenusa si I
    rina l rascoli cu clestele.
    Gheorghe Vasile o privea tacnd; nu stia cum sa nceapa si ce sa spuna.
    Ce-o fi vrut
    Viziru sa afle despre
    maiorul Baleanu? ntreba el deodata. L-a facut colonel acum. L-au transportat aici
    , la Spitalul Militar, dar l-au
    facut colonel, vorbi Irina. Am aflat-o de la Ioana: i-au telefonat de la spital
    sa ntrebe daca s-a ntors Stefan. I-au
    spus ca telefoneaza din partea locotenent-colonelului Baleanu...
    L-au naintat n gr
    ad, care vasazica, spuse
    gnditor Gheorghe Vasile. Trebuie sa fie un mare erou... E tot n spital, continua I
    rina. Probabil ca e greu
    ranit. Nu stia ca Stefan s-a rentors pe front... Acum e n Crimeea, adauga foarte nc
    et. Si iar n-a mai scris cam de
    mult...
    Se pleca sa caute un lemn si, dupa ce rascoli din nou cenusa, l lasa sa arda pest
    e jaratec privind cum i se aprinde
    coaja. Ma ntrebase Stefan ce faci cu banii, relua ea fara sa-si ridice ochii. Atu
    nci nu stiam ce sa-i raspund.
    Dar am vazut ca ai adunat un dulap ntreg cu carti. E frumos...
    Am sa fac o Fundat
    ie, ncepu drz Gheorghe
    Vasile ridicnd fruntea. O Fundatie pentru popor, ca sa duca lumina la sate. Sa ra
    mna nemuritor numele marelui
    dascal al neamului, Iancu Antim. Pacat ca nu mai avem bani, spuse ncet Irina. Iar
    suntem n urma cu
    impozitele. Mama crede ca va trebui sa nchiriem o parte din casa...
    Gheorghe Vasile tacu multa vreme, ca si cum ar fi asteptat sa mai adauge ceva Ir

    ina. n cele din urma, vaznd ca


    nu mai spune nimic, ofta adnc si se ridica, ndreptndu-se agale spre usa. Lemnul se
    aprinsese si ardea acum cu
    o flacara vie, rosie-albastra.
    Mi-e teama de Ioana, ncepu deodata Irina. Nu i-a m
    ai scris Stefan. Eu i-am spus:
    mparatul e bine, sa n-ai nici o grija... Gheorghe Vasile se oprise n mijlocul salo
    nului. Eu i-am spus, continua
    Irina cu un fel de deznadejde n glas, fara sa-si ridice privirile de pe flacara,
    eu i-am spus...
    O ntlnea de-atunci de cte ori, noptile, sau chiar foarte trziu, catre dimineata, ncer
    ca sa patrunda n salon, sa
    mai culeaga lucruri din vitrine. Parca-l simtea de departe, cu mult timp nainte c
    a el sa se scoboare din pat si, cu
    infinite precautii, sa-si puna paltonul pe umeri si sa deschida usa, fara zgomot
    , cu o mica lanterna de buzunar n
    mna stnga luminndu-i drumul. La capatul coridorului sau n fata salonului l ntmpina Iri
    a, palida,
    fantomatica, plimbndu-se ncet, prin ntuneric, cu minile la spate.
    Nu mi-e somn, i Sop
    tea. Nu pot dormi...
    El stingea ncurcat lampa electrica si ramneau amndoi, n ntuneric, fata n fata, fara sa
    spuna un cuvnt,
    ncercnd sa ghiceasca ce are de gnd sa faca celalalt, pna ce, tulburat, Gheorghe Vasi
    le
    MIRCEA ELIADE
    334
    I
    aprindea lanterna si o masura de sus n jos. Era mbracata cu o rochie veche, de cas
    a, si uneori avea un sal
    decolorat de lna pe umeri. S-a facut frig, spunea, ncercnd sa zmbeasca n bataia lampi
    i. Apoi adauga, n
    soapta: Umbla ncet, sa nu trezesti copilul... Sa nu racesti, mai spunea ea, vaznd
    ca socru-sau era cu
    picioarele goale n papuci. Du-te repede si te culca...
    Apoi si relua plimbarea pe coridor sau deschidea usa salonului si disparea n ntuner
    ic. Nu odata, dupa ce se
    rentoarse umilit n odaia lui, Gheorghe Vasile se multumise sa astepte un ceas, dou
    a, motaind n fotoliul de piele
    galbena si apoi sa se rentoarca, cu aceleasi exagerate precautii, necuteznd nici s
    a mai aprinda lanterna,
    naintnd bjbind, lipit de ziduri. Dar o gasea ntotdeauna, undeva pe coridor, si ea i so
    ptea de departe:
    Tata !... Se oprea atunci brusc, parca sngele i-ar fi nghetat n vine, caci vocea i a
    jungea din ntuneric, pe
    neasteptate, fara sa poata ntelege din ce colt plecase. n fata lui, n laturi, nu za
    rise nimic, nici macar o umbra.
    Auzea apoi, repetata, tot mai clara, soapta Irinei:
    Tata ! si simtea ca se aprop
    ie de el, venind din ntuneric.
    Astepta tremurnd, pna ce mna ei, ntinsa, i atingea obrazul. Tot nu te-ai culcat? l n
    ba.
    Catre sfrsitul lui martie, primavara venise pe neasteptate. Pastele cadea la 4 ap
    rilie si Irina pleca n fiecare seara
    sa-i ia pe Ioana si pe Razvan la denii, nvatatorul o pndea din dosul perdelelor si
    , ndata ce-o vedea iesind pe
    portita, cobora emotionat spre salon ncercnd sa-si potoleasca bataile inimii. Stia
    ca Gherghina e plecata si ea la
    denii, la biserica de la capatul strazii. Dar ntia oara, gasise usa salonului ncuia
    ta. Ramasese nmarmurit, cu
    mna pe clanta. Nu stiuse pna atunci ca usa salonului putea fi ncuiata cu cheia. Nu
    fusese niciodata ncuiata.
    ntelesese, ntr-o strafulgerare de umilinta si furie, ca Gherghina adusese, n lipsa

    lui, un lacatus si reparase


    broasca. Urca ntr-o fuga la el si se ntoarse cu cheia de la camera lui. O ncerca de
    mai multe ori, dar nu reusi so
    deschida. ncepu sa njure, printre dinti, si intra n bucatarie sa caute alte chei ve
    chi, ramase prin sertare. Nici
    una nu se potrivea. A doua si a treia zi repeta ntocmai operatia. Dupa ce-o vedea
    pe Irina plecnd, se cobora cu
    toate cheile pe care le putuse gasi ntre timp. Le ncerca pe toate, cu ncapatnare, zgl
    tind usa, opintindu-se
    pna ce simtea ca s-ar putea strica broasca, si atunci trecea la alta cheie. A pat
    ra zi, spre marea lui mirare,
    ncercnd clanta vazu ca usa era deschisa si dadu buzna n salon. Pe o canapea, lnga o
    masuta plina de obiecte
    din vitrine, l gasise pe Biris; cerceta fiecare obiect n parte si cauta apoi ntr-un
    caiet gros, legat n piele, pe carel
    tinea deschis pe genunchi.
    M-a rugat Irina sa verific catalogul colectiei, spuse fara sa se ridice de pe ca
    napea.
    335
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Gheorghe Vasile mpietrise n mijlocul salonului, cu traista goala pe umar si cu un
    inel cu chei vechi n mna
    stnga.
    De-abia acum au dat peste catalog, continua Biris. Dar n-a mai ramas mare lucru.
    Ce-a fost mai bun s-a
    ratacit... A disparut, aduga el trziu.
    Vai de noi, murmura Gheorghe Vasile apropiindu-se si asezndu-se pe un scaun de lng
    a masuta. Vai de noi!
    Merge prost razboiul...
    Biris ridica alene ochii din caiet si-l privi.
    Din cnd n cnd primim si cte o veste buna, spuse. A telegrafiat Viziru. Au scapat tot
    i din Crimeea, au putut
    fi evacuati pe mare... Acum sunt la Constanta, adauga. Are sa soseasca duminica,
    n ziua de Pasti.
    Aproape ca nu scosese un cuvnt n zilele urmatoare. Si ca sa le arate ct e de supara
    t, n noaptea de nviere nu se
    duse cu Gherghina la biserica de pe strada lor, ci porni spre Mitropolie. Dar pe
    la mijlocul drumului se razgndi
    si intra n prima biserica pe care o ntlni n cale.
    Se ntoarse trziu dupa miezul noptii, caci tinuse mult sa ajunga acasa cu lumnarea d
    e la nviere aprinsa. Urca
    de-a dreptul n odaia lui, stinse lumnarea si o aseza cu grija ntr-un sertar al biro
    ului, apoi se trnti n fotoliu si
    atipi. Nu-si putu da seama ct dormise, dar l trezi frigul din odaie. Se freca la o
    chi, apoi scoase ceasul: aproape
    trei. Daca Irina a ramas sa asculte ntreaga slujba, cum i era obiceiul, nu se pute
    a ntoarce dect pe la patru
    dimineata. Simti cum l cuprinde emotia. Trase repede sertarul, scoase lumnarea, o
    aprinse, si cauta traista, si-o
    puse pe umar si, dupa ce-si facu tremurnd cteva cruci, cobor spre salon.
    Usa nu era ncuiata si Gheorghe Vasile ramase cteva clipe n prag ca sa-si linisteasc
    a rasuflarea. Apoi intra, cu
    grija, calcnd n vrful picioarelor, aseza lumnarea aprinsa ntr-o scrumiera si se aprop
    ie de prima vitrina.
    Privind cu atentie, si dadu seama ca mai ramasesera foarte putine obiecte, si nu n
    drazni. Se ndrepta spre a doua
    vitrina si-i ridica tremurnd capacul de sticla. Aici se aflau tabachere vechi si
    ciubucuri. Alese cteva, la
    nimereala, si le baga n traista. Apoi trecu mai departe, sovaind n dreptul tablour
    ilor. I se paru ca daca ar lua

    unul din ele, destul de mic, nu s-ar cunoaste. Statea nca pe gnduri cnd n salon se f
    acu deodata lumina si auzi
    glasul Irinei strigndu-i:
    Christos a nviat! ...
    ntoarse capul si o zari n prag, cu o mna pe butonul electric, tinnd n cealalta mna lum
    area de Pasti.
    Adevarat a nviat! sopti nvatatorul.
    Irina se apropie repede de el si-l saruta pe amndoi obrajii. Parea foarte emotion
    ata; era palida si ochii aratau
    mpaienjeniti, nefiresc de stinsi. Gheorghe vasil se ndrepta spre canapea si cazu m
    oale, prinzndu-si capul n
    palme.
    MIRCEA ELIADE
    336
    Irina i puse o mna usoara pe umar, fara sa scoata un cuvnt. Ramase asa multa vreme.
    Apoi, ca si cum si-ar fi
    amintit deodata ceva, iesi grabita din salon. Cnd se ntoarse, aducnd o tava cu oua
    rosii, cozonac si o sticla de
    vin, l gasi vorbind singur.
    ... Un om de nimic, asta eram. Lepadaturile societatii...
    Irina aseza tava pe masuta, i turna un pahar cu vin si i-l ntinse. Apoi i dadu un o
    u rosu. Gheorghe Vasile si
    sterse lacrimile cu mneca hainei, ofta adnc, de mai multe ori si ramase cu oul ros
    u n mna, asteptnd. Irina se
    apropie de el si i-l ciocni.
    Christos a nviat! spuse.
    Adevarat a nviat! raspunse Gheorghe Vasile. Adevarat ca a nviat! repeta el nabusit.
    Si sa nu crezi cumva...
    Dar l neca repede plnsul si nu mai putu continua. Irina i lua paharul cu vin din mna
    si l aseza pe tava.
    Ce sa cred? ntreba ea deodata cu o voce neasteptat de clara. Nu mi-ai spus chiar
    dumneata ca toate sunt
    pentru Asezamintele culturalei
    Pentru Asezaminte. Nimic pentru mine. Ca ajunsesem printre lepadaturile societat
    ii, cnd l-am ntlnit pe
    Iancu Antim...
    Irina i ntinse din nou paharul, apoi ncepu sa se plimbe, cu fruntea plecata, cu mini
    le la spate. nvatatorul sorbi
    paharul dintr-o nghititura.
    ... L-am ntlnit, relua el, si am nteles ca am si eu o misiune: sa duc la bun sfrsit
    opera marelui apostol al
    neamului, Iancu Antim, sa creez Asezamintele culturale...
    Irina se plimba dintr-un capat al altuia al salonului, fara sa-l asculte.
    Un focar de cultura pentru ntreg neamul romnesc... Sa devin si eu cineva, un apost
    ol... Sa ducem lumina la
    sate...
    Voi sa-si toarne singur al doilea pahar, dar l mpiedica traista ale carei curele s
    tateau sa-i cada pe umar, si si-o
    scoase scrbit. Apoi apuca sticla.
    Vino sa bei si tu un pahar, i striga Irinei. Ce ai? la ce te gndesti? o ntreba vaznd
    -o cum se apropie tacuta
    de el.
    Mi s-a nchis inima, spuse ea ncet. Nu ma pot linisti... Gheorghe Vasile turna vin,
    apoi si ciocni paharul cu
    al Irinei.
    Doamne ajuta si ne iarta! si bau nchiznd ochii. Ar trebui s-o scoli si pe Gherghin
    a, adauga, ca sunt Sfintele
    Pasti...
    Las-o sa doarma, spuse Irina. E foarte obosita...
    Se aseza lnga el pe capanea si ramase cu privirile n gol. Gheorghe Vasile lua o fe

    lie de cozonac si ncepu sa


    mestece, oftnd.
    Nu stiu ce am de nu pot sa dorm, ncepu deodata Irina. Ma tot gndesc... ntoarse capu
    l si-l vazu, cu paharul
    gol ntr-o mna, cu felia de cozonac
    n cealalta. Apuca sticla si i turna vin.
    337
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Ea, Ioana, crede ca n-o mai iubeste, ncepu din nou. A aflat de-o fata cu care s-a
    ntlnit Stefan n Portugalia,
    atunci cnd a fost el a doua oara...
    ntoarse din nou capul si-l privi; nvatatorul nmuia felia de cozonac n pahar si sorbe
    a ncet, pe gnduri.
    I-a spus de ea cumnata-su, Raducu. Si i-a mai spus ca au mai aflat si altii, pen
    tru ca Stefan s-a hotart
    deodata sa se-ntoarca la Bucuresti, de unde trebuia sa mai ramna acolo toata iarn
    a...
    Gheorghe Vasile asculta concentrat, tinnd paharul foarte aproape de gura. Mna i tre
    mura putin.
    Unde trebuia sa ramna? ntreba el deodata.
    Acolo, n Portugalia... Dar s-a ntors si a plecat pe front...
    Era razboi, spuse el si sorbi, parca cu teama, din pahar.
    Dar nimeni n-a stiut ca el, Stefan, ceruse asta, sa fie trimis pe front, s-a dus
    pna la Ministerul de Razboi. A
    aflat Raducu, mai trziu, cnd a intervenit sa-l demobilizeze. I-au aratat atunci to
    ate cererile pe care le facuse
    Stefan ca sa fie trimis pe front, n linia nti.
    Se ridica brusc de pe canapea si ncepu sa se plimbe.
    Nu mi-e deloc somn. Mi s-a nchis inima. M-am mpartasit, dar nu m-a nvrednicit Dumne
    zeu...
    Apoi se ntoarse spre el, tulburata, si adauga:
    Sa nu-i vorbesti mamei de toate lucrurile astea...
    Care lucruri?
    De ce ti-am spus cu Ioana... Face mare pacat ca nu-l crede. Stefan o iubeste. Ce
    s-a ntmplat cu fata aceea e
    altceva...
    Gheorghe Vasile o asculta acum cu oarecare greutate. Simtea aromeala somnului si
    o placuta oboseala n oase. n
    salon se facuse, parca deodata, frig, si si mai turna un pahar.
    Dar tu de unde le stii? o ntreba clipindu-si des ochii ca sa se trezeasca. Irina
    ridica din umeri.
    Mi le-a spus ea, Ioana. Mi le-a spus si Stefan... Sunt amndoi nefericiti, si e ma
    re pacat. E pacat, caci se
    iubesc foarte mult... Dar poate asa a hotart Dumnezeu, adauga ncet rencepnd sa se pl
    imbe.
    Pe jumatate adormit, Gheorghe Vasile ncerca sa-si curate oul rosu. Dar l scapa din
    tre degete si l privi cum se
    rostogoleste pe covor. Irina i-l ridica si ncepu sa-l curete.
    M-a dobort somnul, spuse el trecndu-si apasat palma pe fata ca sa se dezmorteasca.
    Irina i reumplu paharul si-i ntinse oul curatat.
    Mai voiam sa-ti spun ceva. Dumneata stii ca eu si Spiridon suntem cununati pe ve
    cie. Mama tot vrea sa ma
    marite. Dar eu n-am sa mai ma marit.
    MIRCEA ELIADE
    338
    Nu-i spune asta, ca sa n-o mhnesti, dar voiam sa stii ca tot ce e al meu si-al ba
    iatului, e si al dumitale. Daca m-o
    lua Dumnezeu naintea dumitale, sa stii ca unele lucruri sunt la Biris, n pastrare.
    Sa ai mare grija de ele. Sunt
    pentru Gheorghita, sa aiba bani de nvatatura...

    n dimineata aceea, Irina umbla pe strazi cu pasul repede, grabita, ca si cum ar f


    i ntrziat de la o ntlnire. Dar
    umbla fara sa priveasca unde calca, apucnd pe strazi la ntmplare, cu ochii plecati,
    pe jumatate nchisi, ca si
    cum s-ar fi luptat sa nu adoarma. ntlnea mereu grupuri de oameni vorbareti, aproap
    e veseli, caci era o zi
    limpede de primavara, cu cerul albastru, neasteptat de senin. Se trezea la rasti
    mpuri n dreptul unei biserici si
    atunci ncetinea pasul, urmarind cteva clipe copiii jucndu-se n hainele lor de Pasti
    pe trepte. Apoi pleca mai
    departe, mai grabita.
    De-abia cnd auzi sirena se opri si privi tulburata n jurul ei. La nceput, nu-si dad
    u seama n ce cartier se afla. Se
    rezema de un gard si respira adnc, plecndu-si obosita capul. Un domn iesi chiar at
    unci dintr-o curte si, trecnd
    prin fata ei, i spuse:
    Nu va speriati. Se fac exercitii de aparare antiaeriana. S-a anuntat si la radio
    ...
    i zmbi si trecu mai departe, ntorcnd la rastimpuri capul ca sa vada ce face. Irina r
    amase ctva timp rezemata
    de gard, apoi se hotar brusc si porni n directia opusa. Fluierau necontenit sergen
    tii si grupuri de copii alergau
    galagiosi pe trotuar. Oamenii ieseau pe la ferestre, trageau, apoi ridicau trans
    perantele, nedecisi, plecndu-se
    catre strada si privind n toate partile.
    Sunt exercitii! auzea Irina. Dar se-nchi
    de apa? ntreba o femeie
    batrna dinapoia unui gard de lemn.
    S-a anuntat la radio, repeta cu ncapatnare cinev
    a.
    Apoi, deodata, izbucnind parca din toate partile, se auzira tunurile antiaeriene
    . Intra n casa! striga o voce
    barbateasca. Se fac exercitii cu bombe adevarate si risti sa-ti cada o schija n c
    ap...
    Vreau doar sa ma uit putin,
    spuse o femeie. Irina ridica fruntea si privi. Cerul era tot att de albastru. Doa
    r ca ncepuse sa fie punctat cu
    nourasi albi, foarte marunti, ca o eruptie, care apareau ca din senin si se risi
    peau repede. Privind cu mai multa
    atentie, zari, foarte sus, o sticlire metalica, apoi nca una, pna ce, clipind des
    ca sa-si limpezeasca ochii,
    descoperi ntreaga escadrila, zburnd n ordine, fara graba, ca la o parada. Zgomotul
    motoarelor se auzea din ce
    n ce mai clar, cu toate salvele artileriei antiaeriene. Irina si prinse fruntea n a
    mndoua minile si ramase asa
    cteva clipe. Cnd se trezi, aproape ca nu se mai auzeau voci. si trecu mna pe fata si
    ncepu sa alerge.
    339
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Zarise biserica de departe. Ctiva oameni urcau n fuga treptele si dispareau nlauntr
    u. Irina ajunse istovita,
    respirnd anevoie, si se lasa sa cada, n genunchi, lnga usa, n ntuneric. Biserica era
    aproape goala, dar ardeau
    nca lumnari si mirosea puternic a frunze proaspete si a tamie.
    Nu e exercitiu, e ad
    evarat, vorbea o femeie.
    Ne bombardeaza americanii. Au venit acum si americanii peste noi... Intrau mereu
    oameni palizi, speriati si
    ngenuncheau n fata icoanelor, si ascundeau fata n palme, murmurau. Femeile se adunas
    era toate lnga altar.
    Preotul aparu deodata si-si plimba privirile ratacite pe deasupra tuturor, apoi
    intra repede n altar si-si mbraca
    odajdiile.
    Binecuvnteaza-ne! striga o femeie.

    Preotul deschise portile mparatesti si ramase neclintit, ca si cum ar fi asteptat


    un semn.
    Binecuvnteaza-ne! strigara mai multe voci.
    Exploziile se auzira atunci din nou, foarte aproape, si biserica se clatina ca m
    iscata din temelii. Cteva vitralii de
    la ferestrele turlei sarira cu un pocnet surd si se facura tandari pe lespezi. n
    clipa urmatoare un stol de vrabii
    navalira prin sparturi si ncepura sa se nvrteasca ciripind n naltul bisericii.
    Binecuvntat fie numele lui Dumnezeu! ncepu preotul cu o voce sugrumata, ridicnd pri
    virile.
    Exploziile urmatoare pareau mai departate, mai surde, si tipetele copiilor se pi
    erdeau acum ntr-o bubuitura,
    prelunga, subterana, care clatina din nou temeliile. Irina gemu si-si duse reped
    e mna la gura.
    ntareste-ma, Maica Domnului! sopti ea ct putu mai ncet.
    Dar simti ca o cuprinde deznadejdea si se ridica brusc, aproape fara sa se uite
    unde calca, si alerga catre altar. si
    facu loc printre femei si se trnti n genunchi n fata preotului.
    ntareste-ma, parinte! sopti.
    Se lasase deodata o nefireasca liniste. Cteva clipe nu se auzi dect ciripitul vrab
    iilor care se roteau
    nspaimntate sub turla.
    ntareste-ma parinte! se ruga ncet Irina.
    Preotul o privea ca si cum n-ar fi nteles ce se ntmpla.
    S-a speriat! spuse o femeie ntinznd mna s-o mngie pe umar.
    Dumnezeu sa te ntareasca! rosti rar preotul.
    Apoi se auzira din nou salve de artilerie antiaeriana si copiii ncepura sa plnga.
    Preotul privea spre Irina,
    zgrcita la picioarele lui, cu mna la gura. Se facu deodata foarte palid si, plecndu
    -se anevoie, n odajdii, o
    prinse de subtiori si o ridica. Irina i apuca mna si i-o saruta. n acea clipa explo
    ziile se auzira n sir, din toate
    partile, si toate geamurile sarira n tandari. Lumnarile se stinsera ca dintr-o sin
    gura, nevazuta suflare. Preotul si
    mpreuna tremurnd minile si le nalta catre catapeteasma.
    MIRCEA ELIADE
    340
    Christos a nviat! striga el cu un glas neasteptat de puternic. Adevarat ca a nviat
    ! Christos, Dumnezeul
    nostru, a nviat cu moartea pre moarte calcnd! mparatul nostru ceresc a nviat!... Doa
    mne, Dumnezeule mare,
    adauga cobornd deodata glasul si ngenunchind n fata altarului.
    Vrabiile ncepura sa zboare tot mai jos, pe deasupra femeilor cu fruntile lipite d
    e lespezi, amutite.
    Trziu dupa ncetarea alarmei, cnd biserica se golise, Irina si lua cteva lumnari, le as
    cunse sub haina si iesi.
    Treptele bisericii erau acoperite de moloz si tandari de sticla. Cerul se ntuneca
    se; un nor negru de fum se nalta
    spre miazanoapte si vazduhul era ncarcat de funingine si praf. Soarele se ntrevede
    a, parca foarte aproape, palidroscat,
    prin pcla fumurie care se lasase deasupra orasului. Un zvon nedeslusit de voci sp
    eriate, ntretaiate de
    tipete surde, razbatea din toate partile. Cobornd treptele bisericii si ajungnd n s
    trada, Irina zari alergnd spre
    ea o femeie despletita.
    N-avem apa! striga.
    Trecu pe lnga ea ca si cum n-ar fi vazut-o silindu-se sa alerge, strignd ntruna:
    Navem apa! N-avem apa!...
    La capatul strazii, cteva case ardeau cu flacari nalte si un nor nefiresc de galbe
    n se alcatuia deasupra lor,

    clatinn-du-se alene, sovaind n vazduhul ntunecat si prafuit.


    N-avem apa! auzea neco
    ntenit Irina. Pe
    trotuarele murdare de moloz si funingine, la ferestrele cu geamuri sparte, prin
    curti, apareau si dispareau oameni
    buimaciti, chemndu-se unii pe altii, ridicnd necontenit privirile spre cer, ntrebndu
    -se ce se ntmpla. De-abia
    cnd, ntorcnd spatele focului si calcnd repede, n nestire, cu ochii n caldarm, Irina pa
    runse pe strada vecina,
    ncepu sa desluseasca ntelesul cuvintelor care-i ajungeau istovite n urechi.
    Au distrus Gara de Nord! ntelegea ea. Au bombardat Atelierele Cailor Ferate! ...
    Au distrus... Au
    bombardat... Arde Calea Victoriei... Au distrus... Americanii... Au bombardat...
    Fara sa-si dea seama, ncepuse sa alerge.
    n zi de Pasti, auzea ea mereu. Au bombardat... Au distrus...
    Dupa ce trecu de Gradina, oamenii pareau mai putin speriati. Pe aici, nu cazuser
    a bombe. Dar fumul si pulberea
    patrunsesera pna aici.
    Au bombardat rezervoarele, auzea Irina. N-o sa mai avem apa... ntlnea mereu masini
    , taxiuri, camioane
    care alergau parca ametite de fum,
    cautnd sa evite strazile bombardate, ndreptndu-se spre bulevarde. Irina si dadu seam
    a ca o pornise gresit si se
    ntoarse, cu un pas moale, ostenit. Cnd reveni n dreptul Gradinii, intra si -se asez
    a pe o banca. Ramase multa
    vreme asa, cu privirile pierdute, cu minile rezemate pe genunchi. Cteva vrabii
    341
    NOAPTEA DE SNZIENE
    prinsesera curaj si ncepura sa se joace chiar lnga ea, n pietris. Trziu, Irina si asc
    unse obrazul n palme si
    ncepu sa plnga.
    Dupa vreo jumatate de ceas, se ridica si porni din nou, parca mai istovita, cu f
    runtea plecata. Se ndrepta spre
    locuinta Ioanei. Cnd se apropie, simti ca i se nmoaie picioarele si se rezema de u
    n zid. Oamenii alergau si pe
    aici agitati, parca n-ar fi stiut ncotro s-o apuce, nici ce sa faca. Treceau pe ln
    ga ea fara s-o vada. Soarele
    patrundea mai greu prin pcla de fum si praf si se auzeau claxoane si tipete strid
    ente, de masini brusc frnate, pe
    care Irina nu stia unde sa le caute, pentru ca, n fata ei, strada parea pustie. S
    e desprinse anevoie de zid si porni
    strngndu-si cu deznadejde pumnii. La colt, ntelese deodata. Pe locul unde se aflase
    casa Ioanei, si alte multe
    case dimprejur, erau acum cteva movile fumegnde de caramizi si moloz care se revar
    sau pna n mijlocul
    strazii. Grupuri de oameni urcau si coborau peste ruine, clatinndu-se, orbiti de
    praf, mpiedicndu-se n fiare si
    brne, strigndu-se n nestire si acoperindu-si apoi repede gura cu palma, ridicnd la r
    astimpuri amndoua
    bratele, nsngerate, catre cer.
    Nu stia de ct timp se afla acolo, ngenuncheata printre caramizi, n mijlocul strazii
    . De mult nu mai vedea si nu
    mai auzea nimic. si simtea doar cteodata gura foarte uscata si ncerca anevoie sa ngh
    ita. Atunci parca se
    destepta si, cteva clipe, zarva o coplesea din nou, revedea aceleasi umbre agitndu
    -se n pulbere si descoperea
    lumnarile stinse n fata ei. Le reaprindea pe amndoua, aparndu-le ctva timp cu palmele
    , pna ce se stingeau
    din nou, fara ca ea sa-si dea seama.
    Trziu, simti ca o trage cineva de brat. Era un soldat, cu fata plina de praf, si
    Irina se ridica anevoie, culegndu-si

    dintre caramizi lumnarile stinse. Soldatul o conduse pe celalalt trotuar, n fata u


    nei case ramase n picioare.
    N-avem apa! auzi strignd n urma ei. Voi sa se aseze pe trotuar, dar pretutindeni e
    rau numai tandari de geamuri
    si moloz. Soldatul disparuse si Irina se ndrepta spre ruine. Parca ncepuse sa se nt
    unece. Pe o targa improvizata
    din scnduri se aflau cteva trupuri, pe jumatate acoperite cu o patura. Irina si fac
    u cruce si trecu mai departe.
    Un camion cu soldati se oprise la intrarea strazii. Irina umbla asa ctava vreme,
    parca ar fi cautat ceva, apoi se
    rentoarse pe locul de unde plecase si ngenunche din nou, printre caramizi, si reap
    rinse lumnarile. Apoi, multa
    vreme, nu mai vazu nici nu mai auzi nimic.
    Cnd, trziu, redeschise ochii, vazu ca una din lumnari arsese aproape n ntregime. Scoa
    se din buzunar o alta
    lumnare, o aprinse, aprinse apoi si pe cealalta, care arsese numai pe jumatate, s
    i le tinu pe amndoua ntre
    pumni, pna ce simti fierbinteala flacarilor. Atunci, ridicnd brusc privirile, l vaz
    u de departe, naintnd
    mpleticindu-se, n uniforma militara, dar fara chipiu, cu
    MIRCEA ELIADE
    342
    fata murdara, cu o taietura nsngerndu-i obrazul, cu ochii pe jumatate nchisi, l vazu
    apropiindu-se, ncercnd
    sa-si duca mna la frunte, dar renuntnd si ramnnd cu palma deschisa, foarte aproape d
    e cap, nemaistiind ce sa
    faca, pna ce bratul ncepu sa-i tremure si atunci l lasa sa cada, neputincios. n clip
    a urmatoare l vazu alergnd
    spre ruine, mpiedicndu-se si caznd. Dar se ridica repede si porni mai departe, cata
    rndu-se pe movila de
    caramizi, ajungnd pna sus si caznd din nou, si continund sa nainteze n genunchi, cu am
    doua minile
    rascolind printre caramizi, pna ce unul dintre soldati se urca dupa el si-l trase
    napoi, n mijlocul strazii,
    sustinndu-l de mijloc. Atunci Irina se ridica brusc, alerga spre el, i prinse mna s
    i i-o saruta.
    mparate! sopti ea.
    Stefan o privi lung, ca si cum n-ar fi recunoscut-o.
    Sunt aici, amndoi, spuse el trziu, trecndu-si palma nsngerata peste buze.
    mparate! sopti din nou Irina.
    Sunt aici, repeta el.
    ntoarse capul spre ruine. Ctiva soldati ridicasera targa si se ndreptau spre camion
    . Irina i prinse bratul, dar el
    se smuci si alerga facndu-si loc printre grupurile care se strnsera n jurul camionu
    lui. l vazu apoi rentorcnduse
    pe ruine, cobornd repede si ncepnd sa dea la o parte caramizile, scormonind molozul
    cu palmele, ncercnd
    sa smulga o brna. Se apropie de el si-i puse mna pe umar, dar el continua sa lucre
    ze gfind, ca si cum n-ar fi
    simtit-o.
    Nu sunt aici, spuse Irina. Nu e casa asta...
    Stefan ridica fruntea si privi n toate partile, ratacit. Irina ntinse mna si-i arat
    a casa din fata, numai pe jumatate
    darmata. Stefan o privi lung, concentrat, apoi privi la dreapta, la stnga si din n
    ou la dreapta spre capatul strazii,
    ca si cum ar fi ncercat, ntr-o suprema ncordare, sa se orienteze.
    Unde sunt? ntreba el.
    Nu mai sunt aici. Au plecat...
    Spune-mi unde sunt, sopti el sugrumat. Irina, spune-mi unde sunt! adauga prinzndu
    -i bratul si strngndu-l

    cu putere. Irina! o implora strngndu-i si mai tare bratul. Irina!


    Au plecat, spuse ea trziu, fara sa-si ridice privirile. S-au mpartasit azi-noapte
    si azi-dimineata au plecat.
    Stefan i lasa bratul si o privi din nou lung, trudindu-se sa nteleaga.
    Ce s-a ntmplat? ntreba. Ce?
    E Pastele, spuse foarte ncet Irina. E saptamna luminata...
    Suna de cteva ori, scurt. i deschise Adela.
    Nu primeste pe nimeni. S-a nchis de ieri n camera si nu primeste pe nimeni. N-a mnc
    at nimic...
    Irina intra. Pe un scaun, n coridor, astepta Biris cu o tigara neaprinsa ntre buze
    . i strnse mna zmbind si,
    condusa de Adela, se apropie de usa din fundul coridorului. Ramase ctva timp nemi
    scata, tinndu-si rasuflarea.
    Sunt eu, Irina, sopti.
    ncepu sa astepte, cu fruntea foarte aproape de usa.
    Sunt Irina, repeta ea mai tare.
    Auzi cum rasuceste cheia si intra. Stefan era n mijlocul camerei, mbracat civil, d
    ar fara cravata. Nu se
    barbierise de cteva zile. Taietura de-a lungul obrazului ncepuse sa se vindece. Ir
    ina se ndrepta spre el si-l
    saruta. Stefan o privi lung, fara nici o expresie, apoi se ntoarse la fereastra.
    Cerul era nnourat, dar nu a ploaie.
    Batea un vnt repede si pomii de curnd nfrunziti si aplecau nfrigurate crengile.
    E si Biris aici. E alaturi, spuse Irina.
    Astepta cteva clipe, dar vaznd ca nu raspunde se aseza pe scaun. Aici era odaia ba
    iatului. Patul fusese scos si
    se adusese pentru Stefan o canapea. Se aseza pe scaun lnga canapea si ncepu sa ast
    epte. Trziu, Stefan ntoarse
    brusc capul de la fereastra si o privi speriat.
    Ce faci? o ntreba. Nu cumva te rogi?
    Nu, nu ma pot ruga, spuse ncet Irina.
    Credeam ca te rogi, continua el mai linistit, credeam ca te rogi la Dumnezeu...
    Nu, nu pot, spuse foarte ncet Irina.
    Apoi iar tacura amndoi, multa vreme. Stefan si lipi fruntea de geam.
    MIRCEA ELIADE
    344
    De ce nu fumezi? l ntreba deodata Irina. El ntoarse mirat capul.
    Ti-am adus tigari, continua Irina, ridicndu-se repede si ndreptndu-se spre el cu un
    pachet si o cutie de
    chibrituri n mna.
    Ah, da, e adevarat..., ncepu Stefan.
    Apoi se ntrerupse brusc. Reveni n mijlocul camerei, si aprinse o tigara si se aseza
    pe canapea. Fuma tacut.
    Dupa ctva timp se apropie de fereastra, o deschise si zvrli mucul de tigara n gradi
    na.
    Curios, spuse. Uitasem de tigari...
    De-atunci, de cte ori intra, l gasea fumnd. n camera plutea un fum gros, necacios, si
    Irina se ndrepta de-a
    dreptul spre fereastra si o deschidea. Auzea apoi pe Adela batndu-i sfios n usa, s
    e ntorcea si i lua tava din
    mna.
    N-a mncat nimic, i spunea Adela cnd o ntmpina. Fumeaza ntruna, dar nu mannca nimic.
    , familia,
    suntem disperati. Nu vrea sa ne primeasca, nu deschide usa nimanui. Noroc ca toc
    mai n ziua aceea... stii
    dumneata... l demobilizase. L-au retrimis la minister. Si de-acolo, i-a obtinut R
    aducu concediu...
    Vorbea ntruna, pregatind sandviciurile si asezndu-le pe tava. Cnd vedea ca totul e
    gata, Irina se ducea sa bata
    la usa. Adela o astepta cu tava, sa se rentoarca. Intrase o singura data, pentru

    ca usa era deschisa. Stefan nu se


    dezlipise de fereastra, nu scosese un cuvnt si nu se atinsese de mncare. Dupa un s
    fert de ceas, Adela plecase.
    Nu mai ncercase de atunci.
    Stefan ramnea lnga fereastra deschisa. Privea ramurile care tremurau usor, neconte
    nit; doar cteodata, la
    rastimpuri, ncremeneau, o singura, nesfrsita clipa, cnd totul ramnea pe loc, si apoi
    iar ncepeau sa tremure,
    mirate, banuitoare, neodihnite.
    A fost Biris sa te vada, spunea Irina. A asteptat cteva ceasuri, apoi a plecat. A
    re sa treaca din nou mine.
    i aseza tava pe masuta de lnga canapea. Apoi se ducea la fereastra, i lua bratul si
    -l tragea usor dupa ea. Stefan
    se aseza pe marginea canapelei, si trecea palma pe obraz si si freca ochii. Irina i
    ntindea un sandvici si, n
    cealalta mna, paharul cu lapte.
    Nu mi-e foame, spunea el.
    Ea punea sandviciul n farfurie, dar continua sa-i ntinda paharul cu lapte. n cele d
    in urma, Stefan l lua si
    ncepea sa bea, cu greutate, parca tot s-ar fi necat. Rana din obraz i se vindecase
    complet. n dimineata
    bombardamentului, i spusese Adela, trenul de la Constanta se oprise la vreo treiz
    eci de kilometri de Bucuresti.
    Dupa ce umblase mult timp pe sosea, Stefan ntlnise un camion militar care-l aduses
    e pna la bariera, dar acolo
    camionul se rasturnase. Nu
    345
    NOAPTEA DE SNZIENE
    stia nici ea bine din ce pricina. Toate astea nu le aflase de la Stefan, ci de l
    a un camarad al lui pe care-l ntlnise
    Raducu la minister. Cteva zile, nu se barbierise. Apoi, ntr-o dimineata, intrnd n od
    aie, Irinei i se paru
    schimbat. Parea mult mai slab si mai palid, si semnul ranii parea mai adnc. nteles
    e ca se barbierise.
    Azi e parastasul de noua zile, i spuse ea. Trebuie sa te mbraci...
    l privi cum si trece mna prin par, n nestire. Ea se apropie si-i ntinse cravata neagr
    a pe care i-o daduse Adela.
    Unde mergem? o ntreba.
    La biserica, spuse Irina.
    i lua bratul si-l trase usor dupa ea. Jos, n strada i astepta taxiul. Apoi, iarasi,
    multe zile la rnd, vazu cum figura
    i se schimba treptat; nti usor adumbrita, murdara, apoi mai ntunecata, aspra, aproa
    pe nraita. Dar ntr-o
    dimineata l gasea iar barbierit, si taietura din obraz parea din nou mai adnca.
    Nu mi-e foame, spunea el.
    Irina aseza sandviciul pe farfurie si ramnea cu paharul cu lapte ntins, pna ce simt
    ea ca o doare mna, si atunci
    l lua n mna cealalta. Stefan si trecea palma pe obraz, si freca ochii. n cele din urma
    apuca paharul si ncepea
    sa soarba ncet, cu eforturi. Apoi se ridica brusc si se apropia de fereastra. Cre
    ngile erau acum mai pline si
    verdele frunzelor mai ntunecat.
    ... Nu vrea sa deschida, se plngea Adela Irinei, asezndu-i sandviciurile pe tava.
    Nu asculta de nimeni. Parca
    nici n-ar avea familie. Cel putin, bine ca socrii lui nu sunt n Bucuresti. Batrnul
    Bologa e bolnav de inima, n-a
    putut veni. Nici macar nu i-a raspuns la telegrama, nici la scrisori. N-a raspun
    s nimanui...
    Uneori, cerul era foarte albastru, si nori albi, usori alergau ametitor de reped
    e. Alteori, n odaie era aproape

    ntuneric. Cerul arata ntunecat, a ploaie, si crengile din dreptul ferestrei ncepeau
    sa se agite, speriate, gemnd.
    ... A primit pna acum zeci si sute de telegrame si scrisori de condoleante, i spun
    ea Adela, de pe front si de
    la minister, de pretutindeni. Nici nu le-a desfacut. Unele, mai importante, i le
    -am citit noi, prin usa, dar sunt
    sigura ca nu le-a ascultat. Erau si telegrame de la ministrii lui, si le-a raspu
    ns Raducu. L-am rugat si pe Biris sa
    raspunda n numele lui...
    Apoi a fost al doilea si al treilea bombardament, si desi Adela si Raducu i batus
    era cu pumnii n usa, l rugasera,
    l implorasera sa coboare n adapost, Stefan ramasese nemiscat n dreptul ferestrei, p
    rivind cerul. Dupa ncetarea
    alarmei, Adela si Raducu i bateau din nou la usa si-l chemau:
    Stefan! Stefan!...
    Nu raspundea niciodata.
    Continua sa fumeze, privind cerul sau crengile care tremurau mereu, si nu se opr
    eau dect foarte rareori, dar
    atunci parca mpietreau, si Stefan se retragea un pas napoi, n odaie, speriat.
    MIRCEA ELIADE
    346
    347
    NOAPTEA DE SNZIENE
    ... A fost iar Raducu la minister, i spunea Adela. I-a prelungit concediul. Dar ct
    o sa mai poata sa tina asa?
    Ar trebui sa scrie ministrului. A fost secretarul general aici, sa-i prezinte co
    ndoleante. Nici n-a vrut sa-l
    primeasca. L-am scuzat noi, cum am putut. Pe timpurile astea, cu attea nenorociri
    n toate partile, cu attea
    morti, e greu sa mai vina cineva sa-ti prezinte, personal, condoleante. Ar trebu
    i sa se gndeasca...
    Irina lua tava, ciocanea la usa si-i striga.
    Sunt eu, Irina...
    Apoi astepta sa auda cheia rasucindu-se n usa si intra. l gasea lnga fereastra, pri
    vind cerul.
    Odata, Adela o ntmpina speriata.
    A disparut! A plecat! ... Iesisem sa fac niste cumparaturi si cnd m-am ntors am va
    zut usa de la odaia lui
    deschisa si camera goala... Am telefonat lui Raducu sa ia o masina si sa-l caute
    la cimitir, caci mie mi-era urt sa
    ma duc singura. Dar nu era acolo... De altfel, nici nu stiu daca ar fi izbutit s
    a gaseasca mormintele. Stii cum au
    fost, saracii, nmormntati, daca nu s-a mai gasit aproape nimic...
    Irina cobor repede n strada. Era o dimineata de mai si din curtile vecine se revar
    sa mirosul tare de liliac
    salbatic. Pe aici, cazusera foarte putine bombe, dar strada era aproape pustie s
    i casele cu transperantele lasate
    pareau parasite. Irina mergea repede, aproape alergnd, cautnd un taxi.
    l zari de departe, asezat pe marginea trotuarului. Strada era tot asa cum o lasas
    e, desfundata de cratere, pe
    jumatate blocata de darmaturi. Movilele de caramizi, moloz si grinzi nu putusera
    fi clatinate. Ramasesera acolo,
    parca mai provocatoare acum, dupa attea ploi care le ndesasera n propriul lor trup,
    facndu-le mai dure, mai
    indiferente. Irina se aseza tacuta lnga el, pe trotuar.
    Era ntr-un sat din Moldova, ncepu deodata Stefan fara sa se ntoarca. Era n ianuarie
    1943, dupa Stalingrad.
    Oamenii au iesit ntr-o noapte, a iesit tot satul, si au ngenuncheat n zapada, cu fa
    clii si lumnari n mna, cu
    preotul n odajdii n mijlocul lor, si au nceput sa se roage. Spuneau ca se ntorc mort
    ii de la Stalingrad, ca se

    ntorc, regimente ntregi, la casele lor, si trec pe-acolo, pe soseaua din marginea
    satului...
    Tacu si ramase multa vreme cu privirile n gol. Apoi si cauta pachetul si-si aprins
    e o tigara.
    Cum au stiut ca au sa treaca pe-acolo, prin marginea satului? ntreba el fara s-o
    priveasca.
    I-a luminat Dumnezeu, spuse ncet Irina. Stefan continua sa fumeze, cu ochii piron
    iti n gol.
    Tu cum ai stiut? o ntreba deodata, ntorcnd capul.
    Avea o figura dura, amenintatoare, si Irina si pleca repede fruntea.
    Cum ai stiut? repeta el apucndu-i bratul si strngndu-i-l din ce n ce mai tare.
    Irina si duse mna la ochi si ncepu sa plnga, lin, tacut. Stefan o privi mult timp, a
    poi i lasa bratul.
    Daca ai stiut puteai sa-i spui si ei, ncepu el trziu, fara s-o priveasca. Asa cum
    i-ai spus atunci, la cutremur...
    I-am spus, sopti Irina foarte ncet. Stefan ntoarse speriat capul.
    I-am spus de mine. Credeam ca are sa se ntmple cu mine. I-am spus cum sa se roage,
    cum am sa ma rog eu.
    I-am spus sa-mi aprinda lumnari si toata ziua aceea sa ramna lnga mine. I-am spus c
    a dac-o fi sa mor
    nempartasita si nespovedita...
    Stefan se ridica brusc si se departa, cu pasul repede, hotart si ferm, fara sa nto
    arca capul, pna ce se pierdu
    printre ruine, la capatul strazii. Irina privi mult timp n urma lui, cu ochii mpai
    enjeniti de lacrimi.
    Iarta-ma, Doamne, daca fac pacat, sopti ea trziu si se ridica anevoie, istovita.
    A doua zi, cnd i batu n usa, Stefan nu-i deschise. Ramase acolo, multa vreme, cioca
    nind la rastimpuri si
    spunnd:
    Sunt eu, Irina! Adela astepta alaturi, cu tava n mini, plictisita. Dupa un
    sfert de ceas, renunta si
    reveni pe coridor. Tocmai intrase Biris.
    Voiam sa te rog ceva, ncepu el oarecum ncurcat. Mi-a spus Catalina ca unul dintre
    ranitii de la spitalul ei,
    un colonel, Baleanu, vrea sa-l vada pe Stefan. Spune ca vrea sa-l vada neaparat.
    ..
    Erau asezati amndoi pe canapea. Adela plecase dupa cumparaturi si Irina i luase ta
    va si-o pastra pe genunchi.
    Si atunci, pe neasteptate, aparu Stefan. Taietura din obraz parea din nou sngernda
    , iritata; parca trecuse ntradins
    cu lama pe deasupra ei, barbierindu-se.
    Vrea sa te vada colonelul Baleanu, spuse Biris. Stefan se aseza pe un scaun, n fa
    ta lor.
    Nu poate sa ma vada. E orb...
    Apoi baga mna n buzunarul hainei, si scoase pachetul cu tigari si-l ntinse lui Biris
    .
    Vrea sa-ti vorbeasca, spuse Biris lund o tigara. A rugat-o pe Catalina. E n pavili
    onul Catalinei... Nu, nu
    aprind nca, adauga repede vaznd ca Stefan si apropiase chibritul. Fumez prea mult..
    .
    Stiu ce vrea, dar n-am sa ma duc. Spune-i Catalinei sa ma scuze...
    A insistat mult...
    Stiu. Dar nu pot.
    MIRCEA ELIADE
    348
    Se ridica brusc de pe scaun.
    Aveam de gnd sa ma duc la minister, adauga, dar am sa ma duc mine. Tot nu mai e ni
    mic de facut... Ce se
    ntmpla cu frontul? ntreba ntorcnd capul catre Biris.
    Pare oarecum stabilizat, n nordul Moldovei.
    Nu mai e nimic de facut, repeta Stefan.

    si scoase batista si ncepu sa-si tamponeze taietura sngernda.


    Haideti la mine, le spuse deodata si porni nainte.
    Irina lua tava si intra. Ferestrele erau amndoua deschise si n odaie patrundea adi
    erea amiezei de mai. Ramurile
    pline, stufoase, tremurau foarte ncet, n soare. Stefan se asezase pe canapea.
    Sunt treizeci si trei de zile, spuse. Ce trebuie sa fac, Irina?
    Ea aseza tacuta tava pe masuta. Biris si apropie o data tigara de nari, apoi se h
    otar, si cauta nervos cutia de
    chibrituri si si-o aprinse.
    Stiu ce vrea Baleanu, continua Stefan. Ca sa-mi spuna ca eu sunt vinovat, ca din
    vina mea s-a ntmplat... Si
    are dreptate, adauga repede, cu un glas sugrumat, ridicndu-se si apropiindu-se de
    fereastra.
    Biris fuma, nghitind adnc frumul si dndu-i apoi drumul cu un oftat lung. Irina si pu
    sese minile pe genunchi
    si astepta. Soarele se juca acum printre ramuri si cadea pe covor n pete mari, au
    rii, nestatornice.
    Evident ca are dreptate, relua Stefan revenind n mijlocul odaii. Asa i s-a ntmplat
    si lui. Dupa multi ani, dar
    s-a ntmplat...
    Se aseza din nou pe canapea, parca mai linistit, si o privi pe Irina.
    E din cauza lui Vadastra. Mi-a spus-o chiar el... De altfel, e un om admirabil.
    Are foarte mult curaj...
    Tacu iar. Irina si trecu o mna pe frunte, apoi si-o reaseza lnga cealalta, pe genun
    chi. Biris se ridica sa caute o
    scrumiera.
    E marele amor al Catalinei, spuse scuturndu-si nervos tigara.
    Se reaseza pe scaun si continua sa fumeze, fara sa priveasca spre nici unul dint
    re ei.
    Mi-a spus ca e din cauza lui Vadastra, repeta Stefan. Mi-a spus ca s-au certat o
    data, de mult, cnd locuiau
    mpreuna, si i-a tras atunci o palma scotndu-i ochiul de sticla. Si acum m-a pedepsi
    t Dumnezeu, mi-a spus, mia
    luat Dumnezeu lumina ochilor..."
    Nu e adevarat! l ntrerupse speriata Irina. Sa nu mai spuna asa, ca e pacat...
    Asa crede el. Si stia ca asa se va ntmpla, stia de mult, de cnd a nceput razboiul...
    Nu e adevarat! repeta Irina parca tot mai speriata. Trebuie sa ma duc sa-l vad..
    .
    349
    NOAPTEA DE SNZIENE
    ... Era ntotdeauna voluntar. Conducea echipele contra partizanilor ascunsi n subte
    ranele Odessei. Stia ce
    are sa i se ntmple. Umblau prin ntuneric, lipiti de ziduri, si-apoi deodata ceilalt
    i i orbeau cu aruncatoarele de
    flacari. Aveau munitii putine si foloseau mai ales aruncatoarele de flacari. Bal
    eanu stia ce-l asteapta...
    Trebuie neaparat sa ma duc sa-l vad, repeta deznadajduita Irina. Biris se scula
    sa-si stinga tigara. Petele de
    soare tremurau pe covor,
    deplasndu-se ncet catre oglinda. Cteva clipe n urma intra Adela. Ramase n prag, intim
    idata.
    S-a anuntat la B.B.C. ca vom fi din nou bombardati, vorbi ea foarte repede. Au a
    nuntat ca, daca nu
    capitulam, vom fi bombardati zi si noapte, vom fi bombardati pna nu va mai ramne o
    singura casa n picioare,
    n toata tara.
    Se opri stnjenita si ncerca sa zmbeasca, privindu-i pe rnd pe fiecare.
    S-a anuntat adineauri la B.B.C, repeta ea.
    De a doua zi, Stefan se rentoarse la minister si Irina ncepu sa vina serile. Dar n
    u-l gasea ntotdeauna acasa si

    atunci ramnea ctva timp de vorba cu Adela, asezate amndoua pe canapeaua din coridor
    , asteptndu-l.
    A fost pe-aici mama Ioanei, i spunea Adela cobornd tainic glasul. A stat multa vre
    me cu el, n odaie. Mi-a
    spus ca plngea ca un copil... Eu nu l-am auzit niciodata plngnd, adauga. Poate, doa
    r, n timpul noptii...
    O privea lung, insistent, parca ar fi vrut s-o faca sa nteleaga ca trebuie sa spu
    na si ea ceva. Trziu, Irina se ridica
    brusc.
    Nu mai pot sa-l astept. S-a facut noapte...
    Pleca, strngndu-si fularul de lna n jurul gtului si umerii i se nfiorau, desi noaptea
    de nceput de mai nu era
    rece. Mergea repede, parca cu teama, prin ntuneric, pna ce zarea, nca departe n fata
    ei, punctul de jaratic al
    tigarii, si atunci micsora pasul si se apropia cu grija, ca sa nu-l sperie. Ramne
    a cteva clipe, nevazuta, n
    ntuneric, apoi i soptea.
    Stefan! ... Sunt eu, Irina...
    II gasea uneori pe banca, sub unul din castanii batrni care strajuiau bulevardul,
    si se aseza lnga el, fara sa
    spuna nimic. Ctva timp, Stefan continua sa fumeze tacut, ca si cum n-ar fi simtit
    ca e acolo, alaturi de el.
    Aveam o fotografie, ncepu el odata. Era prima noastra fotografie, cnd eram logodit
    i; era din mai 1933.
    ntotdeauna i-am spus ca e cea mai reusita fotografie. Ne-a facut-o un baiat tnar; m
    i pare rau ca nu i-am stiut
    niciodata numele. Era cu mama lui si cu o verisoara, o fetita de liceu. Le fotog
    rafiase de mai multe ori, pe ele
    amndoua, dar voia sa fie fotografiat si el, n grup, macar o singura data. Noi tocm
    ai treceam pe-acolo, si m-a
    rugat sa-i fotografiez. Apoi a venit spre noi, zmbind, intimidiat, si mi-a spus: D
    aca-mi
    MIRCEA ELIADE
    350
    dati voie..." Ioana a nceput sa rda si si-a ntors fata spre mine lundu-mi repede bra
    tul. Si n acea clipa ne-a
    fotografiat... Ne-a cerut pe urma adresa, dar n-am crezut ca ne va trimite fotog
    rafia. Si totusi ne-a trimis-o. Era
    expediata din Brasov, dar n-avea nici nume, nici adresa... Era n mai 1933. Era mbr
    acata cu o bluza cu buline
    rosii. E curios cum nu si-a mai facut de-atunci bluze cu buline rosii.
    Apoi tacu iar, timp ndelungat, fumnd, privind numai naintea lui, n ntuneric. Pe bulev
    ard treceau cteodata
    masini cu farurile aproape oarbe, naintnd ncet, cu frica. Irina si strngea mai tare f
    ularul n jurul gtului,
    asteptnd. Trziu, Stefan ntoarse capul spre ea.
    Tu nu te duci acasa? o ntreba.
    Atunci se ridica usor, i ntinse mna, dar Stefan nu o vazu si Irina ramase cu ea ntin
    sa, cteva clipe, apoi si-o
    ascunse rusinata n buzunarul pardesiului.
    Noapte buna, i spuse departndu-se si disparnd repede n ntuneric. Revenea, cu ncapatn
    , n fiecare
    seara.
    Vrea sa se mute, i spunea Adela. Un coleg de minister, care a fost evacuat la Tim
    isoara, i pune apartamentul
    lui la dispozitie... De altfel, probabil ca vom pleca si noi, adauga cobornd glas
    ul, vom fi si noi evacuati...
    Batea la usa si ncepea sa astepte.
    Sunt eu, Irina, soptea.
    Auzea comutatorul electric apoi cheia rasucindu-se n broasca. l gasea n mijlocul od

    aii, dar Irina stingea repede


    lumina, caci ferestrele erau ntotdeauna deschise.
    Camuflajul! soptea ea. Te trimite direct n lagar...
    Stefan se apropia de fereastra si Irina se aseza pe scaunul din fata canapelei.
    Luna disparuse si noaptea si
    regasise singuratatea, plenitudinea. Stelele sclipeau timid, aburite, departate,
    fara nici o putere mpotriva
    ntunericului care se ridica parca din pamnt, o data cu toate acele miresme amare d
    e frunze proaspete si seva. n
    fata ferestrelor, crengile negre se clatinau la rastimpuri, aproape fara zgomot,
    ca prin somn.
    Spunea ca, singura, i-ar fi fost frica, ncepea Stefan fara sa ntoarca capul, dar c
    u mine i placea sa umble
    noptile pe munte. Cnd sedeam la cabana, plecam ntotdeauna, noaptea, catre Bulboci.
    O lasam pe ea nainte, pe
    poteca. Doar cnd trebuia sa trecem puntea, mergeam eu naintea ei si o tineam de mna
    . Era n iulie 1933. Dar
    dupa aceea, am fost mereu pe munte... E curios ca nu-mi aduc aminte ce-mi spunea
    . Vorbeam eu tot timpul. Din
    cnd n cnd, izbutea sa spuna si ea ceva, dar nu-mi mai aduc aminte. Nu mi-au ramas d
    ect imagini. Dar
    imagini foarte precise, pna n cele mai mici amanunte. Vad si acum fiecare piatra p
    e care ne asezam ca sa ne
    odihnim, sau sa privim luna...
    351
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Se ntorcea de la fereastra si ncepea sa se plimbe ncet, prin ntuneric. Trziu, Irina s
    e ridica brusc, parca si-ar fi
    amintit de ceva, si-i spunea:
    Noapte buna, Stefan!
    In ziua urmatoare a fost un nou bombardament masiv si catre seara cerul se nsngera
    se deasupra orasului.
    Venind, Irina ocoli mai multe strazi desfundate si rascolite de bombe.
    Plecam mine, i sopti Adela de la usa. Raducu spune ca e o nebunie ce facem, ca ar
    trebui sa capitulam.
    Spune ca ne garanteaza anglo-americanii...
    l gasi, n ntuneric, n dreptul ferestrei deschise. Cerul se zarea deasupra arborilor,
    dogort de vlvatai departate.
    Irina se apropie si-i puse mna pe brat.
    Mine sunt patruzeci de zile. Te astept la biserica, la ora 11.
    De ce? o ntreba Stefan fara s-o priveasca.
    E parastasul de patruzeci de zile.
    si scoase automat pachetul din buzunarul hainei si aprinse o tigara, dar dupa pri
    mul fum o arunca n gradina.
    Nu mai pot, spuse. Nu mai pot...
    Irina ramase acolo, lnga el, n dreptul ferestrei.
    Nu mai pot fuma. Cred ca m-am intoxicat.
    Se auzeau la rastimpuri detunaturi departate, prelungi, care veneau parca de sub
    pamnt si clatinau casa din
    temeli.
    Te astept mine la 11, i spuse din nou Irina si voi sa plece.
    Am visat-o azi-noapte, vorbi deodata Stefan. Era mbracata n rochia cu care m-a ntmpi
    nat la aeroport,
    acum trei ani. Parea foarte fericita si-mi zmbea. Parca tot voia sa-mi spuna ceva
    . Dar nu mi-a spus.
    Se dezlipi de fereastra si ncepu sa se plimbe, dar dupa ctva timp se reaseza pe ma
    rginea canapelei. n odaie se
    reflecta tot mai puternica vlvataia rosie a cerului.
    Eu am visat-o pe doamna Zissu, spuse Irina.
    Dar de unde ai stiut ca era doamna Zissu?

    Am mai visat-o odata. Stiam ca era ea.


    Crengile rencepura sa tremure n dreptul ferestrei, ca desteptate de vnt. Stefan si d
    use mna n buzunar si
    scoase pachetul, dar si aminti repede si dupa ce-l rasuci ctva timp ntre degete, ne
    hotart, l aseza pe masuta.
    Saraca doamna Zissu, spuse. Ct a mai suferit Ioana din cauza ei... Sari brusc n pi
    cioare si ncepu sa se
    plimbe prin camera.
    Credeam ca avem o viata ntreaga n fata noastra si ca voi avea timp destul s-o iube
    sc, sa fiu numai al ei. Nu
    ma grabeam. Aveam o camera secreta Si aveam probleme de rezolvat. Voiam sa stiu,
    mai ales, cine este doamna
    Zissu. Existenta mea si gasise acest sens: sa dezleg misterul doamnei Zissu... Cr
    ed c
    a am fost nebun! exclama cu
    o voce uscata. Nebun de legat!...
    MIRCEA ELIADE
    352
    Sovai o clipa n fata usii, apoi o deschise hotart si iesi pe coridor. Irina se dus
    e repede la fereastra, trase storurile
    si aprinse lumina. Ctva timp n urma Stefan se ntoarse cu o sticla de vin si doua pa
    hare. Irina l privi speriata.
    Se apropie de el si i lua mna.
    Stefan! l implora, Stefan, nu bea!
    Nu mai pot fuma, spuse el si umplu paharele.
    Irina continua sa-l priveasca nspaimntata. n bataia lampii, figura lui parea si mai
    mbatrnita, ofilita, cu umerii
    obrajilor strapungndu-i pielea, cu buzele palide, uscate, cu ochii nnegurati. ncepu
    se sa ncarunteasca cu ctiva
    ani n urma, dar n ultimul timp tmplele capatasera nuanta stinsa a scrumului de tiga
    ra. Semnul ranii din obraz
    se vedea acum foarte clar si adnc.
    Stefan, e pacat! sopti Irina.
    Ridica deodata privirile si le opri n ochii ei, cteva clipe; apoi zmbi.
    Nu-ti fie frica... Doar asta-seara, ca nu mai pot fuma...
    n acea saptamna s-a mutat ntr-o garsoniera din strada Bucovinei, pe care i-o cedase
    colegul evacuat la
    Timisoara. Sectia la care lucra Stefan fusese stramutata n parte la Snagov, dar e
    l ceruse sa ramna pe loc. De
    curnd fusese nsarcinat cu coordonarea serviciilor evacuate n mai multe parti ale ta
    rii. Venea foarte devreme la
    minister, si lua dejunul si adesea masa de seara la cantina, si revenea n strada B
    ucovinei destul de trziu. O
    zarea ntotdeauna, de departe, plimbndu-se pe trotuar, cu capul plecat, zgribulita n
    pardesiu, desi serile se
    faceau din ce n ce mai calde. Alergau necontenit masini cu farurile oarbe, dar, l
    a caderea noptii, erau foarte
    putini trecatori pe strada. Cnd o zarise Stefan pentru prima oara, Irina tocmai f
    usese acostata de doi cheflii.
    Unul i pusese mna pe umar si i vorbea, cu oarecare greutate; celalalt i privea pe amn
    doi, rznd foarte bine
    dispus. Irina se rezemase de zid, zmbind ncurcata. Stefan grabi pasul, se apropie
    si-i lua bratul, tragnd-o dupa
    el. n acea seara s-au dus pna n bulevardul Elisabeta si s-au asezat pe o banca.
    Trecnd pe-aici azi-dimineata, ncepu Stefan, am vazut-o deodata n fata mea. Era mbrac
    ata exact ca Ioana,
    avea acelasi corp. Si totusi cnd m-am apropiat, am vazut ca nu seamana. Dar, de d
    eparte...
    Se ntrerupse, lasnd sa treaca sirul de camioane militare, ncarcate, care se ndreptau
    spre Capul Podului.

    Fac mereu socoteala. Ce-am avut noi? Ctiva ani. Iar de cnd am plecat a doua oara p
    e front, am vazut-o n
    total cteva saptamni... Nu stiu de ce mi se parea ca avem toata viata naintea noast
    ra, ca vom mbatrni
    mpreuna. Si atunci, evident, nu ramneam lnga ea...
    Se opri, ntoarse o clipa capul spre Irina, apoi si cauta pachetul si-si aprinse o
    tigara.
    353
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Ma tot ntreb, ncepu el trziu, ma ntrebam si adineauri, de ce te mint. De ce te mint
    mereu...
    Nu ma minti! facu deodata Irina.
    Ba da. Tu n-ai de unde sa stii. Cnd am plecat pe front, credeam ca n-am sa mai m
    a ntorc. Era un fel de
    sinucidere. Eram sigur ca voi ramne acolo, asa cum au ramas attia, sute de mii, oa
    meni nevinovati, nu ca mine.
    Voiam sa termin. Mi se parea ca ratasem tot. mi batusem joc de norocul meu. E gre
    u sa-ti explic. Crezusem n
    ceva, nadajduisem ceva
    si apoi mi ramasese doar scrumul ntre degete. Nu mai aveam
    nimic de ce sa ma
    agat. Simteam ca n-o mai iubesc pe Ioana...
    Nu e adevarat! sopti speriata Irina. O iubesti si ai iubit-o ntotdeauna. Ti s-a p
    arut doar ca n-o mai iubesti...
    Stefan ntoarse capul si-i ntlni ochii, aprinsi deodata n ntuneric.
    Stiu, spuse el, dar nu-mi dadeam seama. Mi se parea ca n-o mai iubesc asa cum o
    iubisem la nceput. n fond,
    e acelasi lucru; e tot att de grav...
    Nu e adevarat, repeta Irina. Nu e adevarat...
    n seara urmatoare o gasi asteptndu-l n gang. Tocmai ncepuse sa bureze si Irina intra
    se sa se adaposteasca.
    Urcara la etajul III. Era o odaie mobilata pretentios, dar fara gust, si mobila
    zisa moderna parea deja uzata,
    desueta. Pe birou se aflau doua sticle de vin si mai multe pahare. Irina se asez
    a pe un scaun, aproape de birou.
    Ma simt mai bine aici, spuse Stefan. E foarte urt. mi place. Se opri n mijlocul oda
    ii si urmari privirile
    Irinei.
    Sa nu-ti fie frica. Beau numai cnd nu mai pot fuma. Apoi se aseza pe marginea div
    anului.
    Am visat-o azi-noapte. Dar se ntmpla un lucru ciudat. Nu mai seamana cu ea. Parca n
    cepe sa devina alta...
    Se ntrerupse si-si lasa privirile n gol.
    Ceea ce ma exaspereaza mai mult, e ca nu-mi amintesc ce-mi spunea...
    Ce-ti spunea n vis? ntreba Irina.
    Nu. Cuvintele ei adevarate. Ce-mi spunea cnd eram mpreuna... Imaginile le pastrez
    foarte limpede...
    Apoi tacu iar multa vreme.
    mi aduc aminte, rencepu cu o voce joasa, profunda, mi aduc aminte de ziua cnd i-am v
    orbit ntia oara de
    camera secreta. Era mbracata... Se ntrerupse, si dupa ctva timp zmbi. Era mbracata cu
    aceeasi bluza cu
    buline rosii.
    Erau logoditi de curnd. Se plimbau pe sub teii de la Cotroceni. Ioana ntorcea mere
    u ochii spre el. i vedea si
    acum ochii ei imensi, nefiresc de limpezi. Se ridica brusc, destupa o sticla de
    vin si umplu doua pahare. Irina l
    urmarea
    M1RCEA ELIADE
    354
    fascinata. Stefan se apropie de ea si-i ntinse paharul. Apoi se reaseza pe margin

    ea divanului si bau. Dar scutura


    din cap si aseza paharul pe masa.
    Nu mai pot, spuse. Nu mai pot sa beau...
    Cum ai visat-o? l ntreba Irina repede, aproape n soapta.
    Nu mai stiu daca era ea. Nu semana... Mi s-a mai ntmplat asta, sa mi se para ca nu
    mai seamana, ca devine
    alta. Cnd am vazut-o n rochia de mireasa...
    Se ntrerupse, privind naintea lui, n gol.
    Ah, da. mi aduc aminte. Mi-a spus atunci o suma de lucruri. Apuca din nou paharul
    . Sorbi putin si ramase cu
    el n mna.
    i era mila de Partenie, continua. i parea rau...
    Aseza paharul pe coltul mesei si-si cauta pachetul cu tigari. Dar multa vreme nu
    ndrazni sa-si aprinda tigara. O
    rasucea ntre degete, o apropia de nari. Apoi si aminti deodata ca acestea erau ges
    turile lui Biris si puse tigara la
    loc n pachet.
    Simt ca nnebunesc, ncepu deodata sarind brusc n picioare. Nu mi-a mai ramas nimic.
    Nu mai pot nici
    macar fuma. Si nu pot sa beau. Am ncercat de attea ori. Nu pot sa beau. Nu pot.
    Irina l privea cum se plimba prin camera.
    N-am dect o singura fotografie, aceea pe care o purtam n portmoneu. Nu mi-a mai ra
    mas nimic altceva.
    Cnd am vazut-o ultima oara, citea o carte, mi aduc foarte bine aminte; o tinea ntro legatura de piele, ca sa nu-i
    strice copertele. Nu i-am vazut titlul. As vrea macar sa pot citi cartea aceea,
    dar nu-i cunosc titlul. N-am avut
    curiozitatea s-o rasfoiesc, sa vad ce carte citea...
    Se aseza pe marginea divanului si-si cuprinse o clipa capul n palme, dar i fu rusi
    ne si, ntorcndu-se spre Irina,
    i zmbi, ca si cum si-ar fi cerut iertare.
    Macar daca as putea-o visa n fiecare noapte. Am vazut o data un film... Se ntrerup
    se si-si duse iar palma la
    frunte.
    Da, dar acolo era altfel. Era altceva...
    Ca de obicei, Biris se aseza pe aceeasi banca n gradina spitalului, si desfacu zia
    rul si ncepu sa citeasca. Era n
    primele zile dupa debarcarea Aliatilor n Normandia. Din dimineata de 6 iunie, oam
    enii erau descurajati; foarte
    multi sperasera, pna n ultimul moment, ca debarcarea va avea loc n Balcani; unii cr
    ezusera chiar ca se va face
    pe coasta romneasca a Marii Negre. Biris nu-si facuse, nsa, nici o iluzie. Desfacu
    jurnalul si ncepu sa citeasca
    telegramele, fara graba, aproape fara curiozitate. Mai avea o jumatate de ceas na
    intea lui. Catalina cobora
    ntotdeauna la ora mesei, cteva minute dupa ce orologiul spitalului batea douasprez
    ece.
    355
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Atunci traversa curtea n uniforma ei de infirmiera si Biris o privea cu aceeasi p
    ornire de admiratie si ura pe care
    o avusese cnd, cu vreo sase luni n urma, o vazuse pentru prima oara mbracata n alb.
    Catalina se hotarse sa
    devina infirmiera dupa ce-l ntlnise pe Baleanu. Pna atunci nu se gndise niciodata ca
    ar putea fi de folos
    ranitilor altfel dect ca artista dramatica. De cnd ncepuse razboiul, facuse parte d
    in nenumarate trupe
    improvizate care colindau spitalele din Basarabia si, mai trziu, de la Odessa si
    din Crimeea organiznd
    festivaluri artistice pentru raniti. Plecase pentru prima data n toamna anului 19

    41, cu o trupa pe care o crease


    Dan Bibicescu. Biris i condusese la gara exasperat, presimtind parca tot ce avea
    sa se ntmple. Catalina se
    despartise de mult de Bibicescu, dar cnd se ntorsese din Basarabia erau din nou mpr
    euna. I-o spusese chiar ea.
    Parea iarasi schimbata, absenta, si repeta mereu:
    N-are nici o importanta!... Ap
    oi, cteva luni n urma, la
    Craciun, rupsese din nou. Bibicescu renuntase sa mai organizeze festivaluri pent
    ru raniti si reintrase la Teatrul
    Regina Maria. Catalina i adusese vestea n seara de Craciun.
    S-a terminat definitiv
    , i spusese. Si pentru ca l
    vazuse pe el, Biris, mbujorndu-se si ascunzndu-si privirile, adaugase repede: De al
    tfel, n-are mare
    importanta. Nu ne-am iubit niciodata. Era o simpla obisnuinta. Acum, sunt cu alt
    cineva.... El ridicase brusc
    fruntea. E un baiat frumos. L-am ntlnit la Iasi, cnd se-ntorsese n permisie dupa fro
    nt. Spune ca ma iubeste.
    Nu prea cred, dar mi face placere... Biris si simtise tot sngele adunndu-i-se la tmpl
    e si trase adnc din tigara.
    Si atunci, cum ramne cu 19 octombrie? o ntreba cu o voce groasa, nabusita de fum. C
    atalina zmbise, cu o
    neasteptata blndete, apoi ridicase din umeri:
    N-are importanta, spuse.
    Cteva saptamni n urma, plecase din nou. O condusese pe peronul Garii de Nord. Era u
    n ger cumplit si grupul
    de actori si actrite se nghesuisera ntr-un vagon abia ncalzit, nfasurati n sube si bl
    anuri ieftine, cu paturi pe
    picioare, fumnd tigari proaste, bnd necontenit din bidoanele cu rom. Biris si facus
    e loc printre ei cu o
    nedeslusita mila. Majoritatea erau actori ratati, care jucasera o stagiune, doua
    n teatrele de provincie, roluri
    nensemnate, apoi se aciuisera pe lnga vreo Prefectura sau vreo Primarie, ocupndu-se
    de programele culturale,
    organiznd serbari de binefacere, recitnd poezii la 24 Ianuarie si la 10 Mai. Erau
    tineri mbatrniti nainte de
    vreme si femei fara vrsta, dar viguros fardate. Erau si ctiva elevi de Conservator
    si doua fete foarte tinere, care
    priveau emotionate n jurul lor. Atunci o vazu pe Catalina si i se paru si mai mbat
    rnita, cu fata ei de papusa
    ofilita, cu parul care-i cadea peste obraji, un par parca prafuit de timp, aproa
    pe murdar, si i se paru ca de-abia
    acum si regasise adevarata ei familie. Dar si trecu repede mna peste frunte, ncercnd
    sa-si alunge
    deznadejdea, si o lua deoparte, pe coridor.
    De ce trebuie sa te duci
    MIRCEA ELIADE
    356
    357
    NOAPTEA DE SNZIENE
    cu oamenii astia? o ntrebase soptind. Catalina ridicase din umeri.
    Ne facem fieca
    re datoria cum putem, spuse.
    Bine, dar... Auzi semnalul de plecare si Catalina l mpinse spre usa. In prag i cupr
    inse capul n mini si-l
    sarutase pe obraji.
    Nu uita niciodata sa-i scrie, simple carti postale fara nici o indicatie, care-i
    soseau prin posta militara. Si cnd
    revenea la Bucuresti, l anunta ntotdeauna telegrafic.
    L-am ntlnit pe Viziru la Odess
    a, i spusese odata, n
    primavara lui 1942. Nu stiam ca e si el pe front. Sper ca are sa-i treaca, spuse
    se Biris. E o nebunie a lui.
    Venise la teatru si am stat putin de vorba cu el. Ce s-a ntmplat? Pare un alt om..
    . Amorul, spusese Biris

    zmbind.
    Probabil, mi plac barbatii care cred n amor... Biris ncepuse din nou sa trag
    a adnc, cu furie, din
    tigara.
    Dar tu, cum mai stai cu amorul? o ntreba. Ce-ti face prietenul?... Catali
    na ridicase din umeri. Nu
    mai sunt cu el. Ne-am despartit de mult. Sper ca nu i s-a ntmplat nimic. N-am mai
    auzit de el. Era si el n
    Crimeea...
    Multa vreme, n-a mai stiut exact ce se ntmpla cu ea, daca face parte din trupa Tea
    trului din Odessa sau
    continua sa colinde spitalele militare cu echipa de actori ambulanti. i scria foa
    rte des din Odessa, i vorbea de
    piesele de teatru n.care joaca sau de rolurile pe care le prepara. Apoi primea o
    telegrama si se ducea s-o
    ntmpine la gara. O regasea mai mbatrnita, cu obrazul mai ravasit, cu fruntea usor ncr
    etita si ochii obositi
    dar si simtea inima zvcnindu-i ndata ce o zarea, la fereastra vagonului, si ncepea s
    a astepte clipa aceea
    neasemuita cnd, cobornd ultima treapta, Catalina l cuprindea n brate si-l saruta pe
    amndoi obrajii, clipa cnd
    o simtea ntreaga foarte aproape de el. Uneori, Catalina l privea cu severitate.
    Ia
    r ai slabit! i spunea. Si ai
    febra, ai obrajii rosii. Ce s-a ntmplat?... Biris ridica din umeri. Nu e nimic gra
    v. Am fost la radiografie si miau
    spus ca nu e nimic grav... De fapt, nu-si mai facuse de mult nici o radiografie.
    Ultima era din toamna 1941,
    cnd statuse cteva luni la un sanatoriu militar. Ai chelit aproape complet! i spuses
    e altadata Catalina, cnd o
    ntmpinase pe peron. Ar trebui sa te razi n cap. Profita ct e cald, acum, vara, si es
    ti n vacanta...
    Si deodata, pe neasteptate, l anuntase ca urmeaza cursuri de infirmiera. Primise
    scrisoarea n toamna lui 1943,
    din Odessa, si o saptamna n urma i telegrafiase ca soseste. Era de nerecunoscut. si
    schimbase coafura; buclele
    nu-i mai cadeau pe deasupra urechilor, peste obraji; si taiase parul si-l purta b
    aieteste, ntinerise deodata. Gura
    era din nou foarte rosie si ochii si pierdusera ceata.
    Am ntlnit un sfnt, i spuse n t
    xiul care-i aducea de la
    Gara de Nord spre garsoniera ei. E orb. M-am ndragostit de el... Era una din acel
    e zile nefiresti de vara de la
    nceputul lui noiembrie. Castanii de pe bulevarde si scuturasera de mult frunzele,
    dar crengile pareau din nou
    nmugurite n lumina
    umeda, blnda, aurie. Mirosea a cimitir parasit si a padure. L-am ntlnit o singura d
    ata, acum trei ani. Atunci
    era capitan. Avea niste ochi foarte frumosi, albastri...
    Taxiul se oprise si Biris se trezi brusc. Apuca cele doua mici valize ale Catali
    nei si le transporta n ascensor. Apoi
    i ntinse mna, cu un gest, fara voia lui, patetic, ca si cum si-ar fi luat pentru to
    tdeauna ramas-bun. Nu urci o
    clipa la mine, sa bem un ceai? l ruga Catalina. Se aseza n acelasi bine cunoscut f
    otoliu si Catalina si scoase
    tacuta cteva lucruri din valiza. Apoi trecu alaturi sa puna apa la fiert. Erau ac
    eleasi bine stiute gesturi, dar parca
    le facea altcineva, care nca nu le nvatase prea bine.
    Acum stiu si eu ce nseamna sa
    fii ndragostita, i
    spusese trziu.
    Plecase dupa cteva zile si de-atunci i scrisese destul de rar ca sa-l informeze do
    ar ca-si terminase cursul de
    infirmiera si ca lucreaza acum la spitalul unde se afla Baleanu. n februarie, Bal
    eanu fusese transportat la

    Bucuresti, ntr-un pavilion de mari mutilati care-si asteptau rndul la operatiile d


    e chirurgie estetica. I se facuse o
    prima operatie la Odessa, dar de cte ori si amintea de ea Catalina si prindea frunt
    ea n palme.
    Avea fata pe
    jumatate arsa, spunea. Nu numai ochii. Jumatate de fata...
    Biris aflase destul de trziu cum l cunoscuse.
    Umblam din pavilion n pavilion si rec
    itam versuri. ntr-un
    salon, un ranit cu fata ntreaga bandajata m-a strigat:
    Domnisoara, domnisoara! Am
    ncremenit. Mi se parea
    ca mai auzisem o data vocea aceasta blnda, barbateasca. Domnisoara! ma striga el
    mereu. M-am apropiat de
    el, i-am luat mna si atunci mi-am adus aminte. Ne-am adus amndoi aminte...
    Auzi orologiul spitalului batnd miezul zilei si si mpaturi cu grija jurnalul. Apoi n
    cepu sa astepte. O vazu
    cobornd scarile triste de ciment si ndreptndu-se spre el. Se ridica, i saruta mna, ap
    oi se asezara amndoi pe
    banca.
    Cum i merge? o ntreba.
    E tot asa. Saptamna viitoare se ncearca o noua operatie. Biris si scoase pachetul s
    i-si aprinse o tigara.
    Ce se mai ntmpla? ntreba Catalina.
    Prost. Se apropie sfrsitul.
    Nu te ntrebam de razboi, l ntrerupse ea. Vreau sa stiu ce se mai ntmpla cu Viziru...
    Aurel l asteapta
    mereu. Vrea sa-i vorbeasca...
    Biris continua sa fumeze, privind naintea lui, peste straturile cu flori, catre z
    idul nalt si sinistru al spitalului.
    Nu l-am vazut de mult pe Viziru. Ti-am spus ce mi-a raspuns ultima data: ca stie
    ce vrea sa-i spuna...
    Nu stie nimic, l ntrerupse Catalina. Aurel vrea sa-i vorbeasca de altceva. Vrea sa
    -l ntareasca, sa-l
    consoloze...
    MIRCEA ELIADE
    358
    Biris si stinse tigara pe pietris, calcnd-o cu piciorul.
    Mannci azi cu mine sau rami la spital? o ntreba.
    Cred ca am sa mannc cu tine. Asteapta-ma o clipa, ma duc sa ma schimb...
    O urmari cum se departeaza, cu minile n buzunarele halatului, printre rondurile cu
    flori, n plin soare, si zmbi
    mpacat.
    n dimineata de 25 august, Gheorghe Vasile, ajutat de Irina, ncepuse sa transporte
    pachetele cu carti n caruta
    care-i astepta n fata casei. Erau colectiile lui de carti si brosuri de populariz
    are, nvelite n jurnale si legate cu
    sfoara. Multa vreme, nvatatorul sperase ca va putea transporta cu trenul bibliote
    ca Asezamintelor culturale.
    Saptamni ntregi lazile pline asteptasera n salon, n timp ce nvatatorul umbla prin ora
    s ca sa afle cum le-ar
    putea expedia la Giurgiu. Dar expeditiile se faceau cu destula greutate, iar pe
    de alta parte nvatatorul nu stia
    unde sa se duca si cui sa se adreseze. n cele din urma, pe la mijlocul lui iulie,
    se hotarse sa-si transporte
    biblioteca Asezamintelor culturale cu o caruta.
    Gndul evacuarii ncepuse sa-l ispiteasca dupa al treilea bombardament. Cazusera ctev
    a bombe pe strada vecina
    si multe din geamuri se sparsera. n acea dupa-amiaza doamna Ivascu plecase sa cau
    te un geamgiu, iar el se afla
    n salon, silindu-se sa lipeasca benzi de hrtie la una din ferestre cu geamul crapa
    t. Auzi portita din curte
    deschizndu-se si vazu intrnd o femeie batrna, dar nca zdravana, cu un geamantan vech

    i, de carton presat, n
    mna. Probabil ca era destul de greu, caci femeia se oprise cu el n mijlocul curtii
    , l lasase jos si-si sterse
    amndoua minile de fusta. Apoi privise cu mirare si admiratie n jurul ei.
    Caut pe madam Irina, spuse. Eu sunt madam Porumbache, matusa lui Petrica Biris.
    Am adus niste lucruri
    pentru madam Irina...
    Se asezase pe un scaun n salon si-si rotea necontenit ochii, admirnd.
    Frumoase case! exclama la rastimpuri. Asa aveam si noi, n Ferentari. Poate le cun
    osti dumneata...
    ncepu sa-i descrie casele si sa-i povesteasca. i povesti n acea dupa-amiaza de timp
    urile de bogatie dinaintea
    celuilalt razboi; ochii i se umpleau de lacrimi si atunci privea din nou n jurul
    ei, emotionata. Apoi, dintr-o data,
    schimba vorba.
    Petrica, nepotu-meu, s-a mbolnavit din nou. S-o fi speriat, caci a cazut o bomba
    chiar la capatul strazii si
    praf a facut-o! Si m-a rugat sa va aduc lucrurile astea, pentru madam Irina. Spu
    ne ca sunt lucruri de mare pret si
    ca daca, Doamne fereste, se ntmpla de cade vreo bomba...
    359
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Atunci se ntorsese Gherghina Ivascu cu geamgiul. n geamantanul de carton presat se
    aflau trei tablouri si o
    seama de obiecte din vitrine nfasurate cu mare grija n foita. Gherghina parea mniat
    a.
    nca nu s-a ntors Irina? l ntreba. De cnd s-a prapadit Ioana, fata asta si-a pierdut m
    intile. A uitat si de copil,
    a uitat de toate...
    Gheorghe Vasile o lasa plngndu-se doamnei Porumbache si se retrase n odaia lui. Pri
    vi tulburat, cu frica,
    dulapul n care-si adunase colectiile. Aproape ca si completase Biblioteca pentru to
    ti"; i mai lipseau numai
    unsprezece numere. Si toate comorile acestea ar putea fi ntr-o buna zi distruse d
    e bombardament... Se lasa
    deznadajduit n fotoliul de piele galbena. Si deodata ntelese ct fusese de naiv. Ase
    zamintele culturale n-aveau
    rost n Capitala tarii. Asezamintele erau planuite sa duca lumina la sate, si n pri
    mul rnd n satul unde fusese el
    nvatator, n Dobrestii din Vlasca.
    ncepuse sa astepte caruta din primele zile ale lui august. Scrisese surorii lui,
    scrisese noului nvatator,
    primarului, preotului, si trimisese chiar un mandat postal, pentru cheltuielile
    de drum ale carutasului. Venea, l
    anuntase nvatatorul, un var de-al lui, Cojocaru, care tocmai fusese lasat la vatr
    a, invalid cu o mna ntepenita
    din umar. nainte de razboi, Cojocaru fusese carutas la Giurgiu. Diminetile, Gheor
    ghe Vasile iesea pe strada sa-l
    astepte. Se plimba prin fata casei, ajungea pna la capatul strazii, se ncumeta une
    ori pna la statia de tramvai din
    bulevard, apoi se rentorcea, nervos, abatut, descurajat. n ultimele zile, de cnd nce
    puse ofensiva ruseasca pe tot
    frontul Moldovei si erau lupte crncene la portile lasului, era deznadajduit.
    Vin
    rusii peste noi! spunea. Ne-au
    prins aici, ca pe soareci ntr-o cursa...
    Cojocaru sosise n noaptea de 23 august. Le batuse n geam cu codirisca si-o trezise
    pe Irina. Caii erau istoviti si
    flamnzi. Era prea trziu ca sa mai ajunga pna la grajdul pe care-l gasise Gheorghe V
    asile n Obor. I-au
    deshamat si i-au adus n curte, lasnd caruta, cu rotile ntepenite, n strada. A doua z

    i, dupa ce Cojocaru dusese


    caii la grajd, se anuntase la radio lovitura de stat a Regelui Mihai si ncetarea
    ostilitatilor cu Sovietele. Gheorghe
    Vasile ramasese mpietrit n mijlocul salonului. Trziu, si trecu dosul palmei peste bu
    ze si se ntoarse spre
    Cojocaru.
    Sa plecam n noaptea asta, vere, ca dau rusii peste noi. Cojocaru clatinase din ca
    p.
    Nu tin caii. Trebuie sa-i odihnim macar o noapte si-o zi. Altminteri, ne lasa pe
    drum...
    n dimineata urmatoare, Irina si Gheorghe Vasile ncepura sa ncarce pachetele cu cart
    i n caruta, nainte sa se fi
    ntors Cojocaru cu caii de la Obor. Cteva avioane germane zburara foarte jos, la ma
    i putin de cincizeci de metri
    naltime, ndreptndu-se spre centrul orasului. Cojocaru tocmai se ntorcea.
    MIRCEA ELIADE
    360
    E jale mare pe bulevard, le spuse.
    Gheorghe Vasile parca nici nu l-ar fi auzit. Se urcase n caruta si aseza cu grija
    pachetele n lazi. Irina i aduse
    doua paturi, cosul cu mncare si alt cos cu sticle de vin si o damigeana mare cu a
    pa. Doamna Ivascu iesi pe
    trotuar ca sa-i ureze drum bun. Gheorghe Vasile i saruta mna, apoi o saruta pe Iri
    na pe obraji.
    Merg si eu sa va petrec pna n bulevard, spuse Irina si se sui repede n caruta.
    Doamna Ivascu voi sa spuna ceva, dar un zgomot asurzitor i acoperi glasul si n cli
    pa urmatoare avioanele
    izbucnira deodata pe deasupra caselor. Caii smucira brusc si caruta o porni neas
    teptat de repede, clatinndu-se.
    Ajungnd n bulevard, Cojocaru opri si ntoarse capul spre Irina asteptnd sa coboare.
    Mai merg putin, mai merg pna n Obor, spuse ea. Macar sa va vad iesiti la bariera..
    .
    De pe trotuare, ctiva oameni i privira n treacat, fara interes. Pareau obositi, dez
    amagiti si totusi se plimbau fara
    astmpar, agitati. Parca ar fi asteptat ceva, dar nu stiau nici ei ce asteapta. Un
    tnar cu ochelari si fata foarte
    palida privea necontenit catre cer. Caruta o porni din nou si Irina si facu cruce
    .
    Numai de nu ne-ar ajunge din urma, facu Gheorghe Vasile. Ca daca e armistitiu si
    nu-i mai opreste nimeni,
    ntr-o zi, doua, ajung aici, peste noi...
    Irina se ridica si-si cauta un alt loc printre lazi. Dar zdruncinaturile le simt
    ea si aici, cu aceeasi putere, si dupa
    cteva clipe se rentoarse la locul pe care-l avusese la nceput, n spatele lui Cojocar
    u. Doi sergenti de strada o
    urmarira cum se clatina printre lazi, si-i zmbira. Apoi se auzi o sirena n spatele
    lor si Cojocaru ntoarse
    ncruntat capul. Se apropia n goana o camioneta de pompieri, ncarcata pna la refuz. E
    rau ctiva soldati
    rezervisti, aproape batrni, mai multi civili cu figuri exaltate, ridicnd mereu bra
    tele n aer si strignd cuvinte
    care nu se desluseau, si un comisar de politie cu o fata solemna, ntepenita. Cojo
    caru trase haturile cu toata
    puterea bratului sanatos, rastur-nndu-se mult pe spate, si izbuti sa opreasca car
    uta. Camioanele trecura pe lnga
    ei ca o naluca, nvaluindu-i ntr-un fum albastrui mirosind puternic a benzina. Dint
    r-o curte iesi un tinerel cu o
    bicicleta, o ncaleca si, pedalnd de cteva ori, se apropie de caruta. Ajungnd n dreptu
    l lui Gheorghe Vasile i
    striga:

    Bombardeaza mereu Palatul!... Dar nu au avioane de bombardament. Vin cu avioanel


    e de vnatoare si lasa
    cte-o bomba... Daca rezistam nca o zi, doua, scapam!...
    Trecura prin fata ctorva case darmate de bombardament. Pe ruine erau tolaniti n soa
    re doi copii care-i
    urmarira multa vreme din ochi. Cnd iesira
    361
    NOAPTEA DE SNZIENE
    din bulevard, caruta se ntepeni dintr-o data si Cojocaru ncepu sa-si sfichiuiasca
    biciul pe deasupra cailor,
    njurnd. Cineva se cobor de pe trotuar si se apropie de ei, dar caii se opintira si
    caruta se smuci deodata. Omul
    le facu semn cu mna, rznd. Gheorghe Vasile si scoase palaria si-l saluta, clatinndu-s
    e, saltnd ntre
    zdruncinaturi.
    Acum trebuie sa caut loc de casa, spuse el plecndu-se spre Irina, sa cladesc Asez
    amintele...
    Voi sa mai adauge ceva, dar se ntrerupse si ridica speriat ochii. Auzira zgomotul
    avioanelor si vazura cum se
    mprastie oamenii, strignd, disparnd n curti, culcndu-se la pamnt. Caii o luara la goan
    a. Gheorghe Vasile se
    facu mic n caruta, pitindu-se ntre lazi. Irina si acoperi ochii. Trei avioane germa
    ne trecura fulgerator pe
    deasupra lor. Se auzira cteva suieraturi ascutite, scurte si zarira tandarile sar
    ind din caldarm. Cojocaru strnse
    frul ca sa potoleasca goana cailor, apoi ntoarse capul. Parea nveselit si ochii i sc
    lipeau.
    Sunt avioane de vnatoare, le striga el. Ati vazut cum mitraliau?... Oamenii iesir
    a iar pe trotuare, zgomotosi,
    agitati, privind n toate partile,
    trecnd strada unii spre altii, gesticulnd.
    Poate ar fi mai bine sa nu mai mergeti, spuse Irina, sa mai asteptati o zi, doua
    ...
    Gheorghe Vasile si trase palaria pe ochi, ca si cum n-ar fi auzit. Soarele i lovea
    acum din fata, orbindu-i.
    Cojocaru ncepuse sa fluiere. Strada era pe alocuri desfundata de gropi si caii nai
    ntau la pas, cu capetele tot mai
    apropiate de caldarmul zdrentuit, parca l-ar fi mirosit. nvatatorul si scoase batis
    ta si si-o trecu pe obraz.
    Acum, ca am pornit, nu mai ma las, vorbi el trziu cu un fel de mnie retinuta. Nu m
    a las pna n-oi cladi ceva
    cum nu s-a mai vazut n Dobresti...
    Dupa putin timp, iesira ntr-o strada pietruita, cu case mici, noi, care pareau nsa
    pustii. Cojocaru mna linistit,
    fluiernd ntruna. Dar la capatul strazii l opri doi soldati. Erau n uniforma de campa
    nie, cu casti si pusti
    mitraliera.
    Mergem la Obor, le spuse Cojocaru. Avem niste carti cu noi... Gheorghe Vasile se
    ridicase n picioare n
    caruta.
    Sunt carti folositoare, ncepu el, carti de cultura pentru ntreg neamul romnesc...
    Soldatii se apropiara nedumeriti. Aveau fetele arse de soare, transpirate, prafu
    ite.
    N-o sa puteti trece, le spuse unul dintre ei. La Obor sunt lupte cu germanii. Nati vazut avioanele?
    Tot orasul e nconjurat, spuse celalalt. N-ati auzit la radio?
    Eu stiu cum se iese din Bucuresti, vorbi Cojocaru. Nu e nevoie sa trecem prin Ob
    or. Mai cunosc eu locuri...
    MIRCEA ELIADE
    362

    Sunt carti de mare valoare, ncepu din nou Gheorghe Vasile. Trebuiesc puse la adap
    ost. Vin rusii...
    Soldatii se dadura la o parte si le facura semn ca pot trece. Cojocaru i saluta m
    ilitareste ducndu-si doua degete
    la tmpla si caruta porni cu un uruit metalic. Apropiindu-se de gara Obor, ncepura
    sa se auda focuri de arma si,
    la rastimpuri, tacanit scurt de mitraliera. Cojocaru opri caruta n dreptul unei c
    urti cu flori nalte de nalba. n
    spatele gardului, n gradina, zarise doua femei batrne odihnindu-se pe scaunase.
    Ce se-ntmpla la bariera, matusa? ntreba Cojocaru.
    Femeile l privira tacute, cercetatoare. Gheorghe Vasile le saluta scotndu-si palar
    ia.
    Se poate trece pe la bariera? ntreba.
    Una dintre femei se scula de pe scaunas si se apropie sfioasa de gard. i privi ctv
    a timp printre florile de nalba,
    scrutndu-i.
    Nu va duceti, vorbi ea n cele din urma. Aud ca sunt nemtii acolo. Asteapta pe rus
    i...
    Cojocaru ntoarse brusc capul, si roti mnios biciul pe deasupra cailor si caruta o p
    orni deodata, smucindu-se.
    Curnd, ajunsera la o raspntie. Un camion militar se oprise la umbra salcmilor. Era
    gol. Doar, la volan, motaia
    un soldat cu casca saltata n crestet. Cojocaru sari din caruta si se apropie de e
    l.
    Putem trece pe la Obor? ntreba.
    Daca mai asteptati putin, o sa puteti, spuse dupa ce-l masura lung. Azi-dimineat
    a mai erau doar doua cuiburi
    de mitraliera. Dar sa stiti ca e un avion care se tot nvrteste pe aici...
    Sunt trei, le-am vazut adineauri, spuse Cojocaru scuipnd n laturi.
    Nu vorbesc de alea. Alea-s avioanele de la Baneasa, de la aeroport. Alea mitrali
    aza n centru, pe bulevarde.
    Asta de care-ti vorbesc eu pazeste gara si calea ferata...
    ntre timp se mai adunasera ctiva oameni.
    N-o sa puteti trece, spuse unul dintre ei, nebarbierit de multe zile si cu ochii
    ncetosati de somn. Va gaseste
    avionul. Zboara pe deasupra caselor...
    Gheorghe Vasile se daduse si el jos din caruta, lasnd frul n minile Irinei.
    N-avem timp, vorbi el. E armistitiu. Vin rusii peste noi... Oamenii l privira ned
    umeriti, fara sa spuna nimic.
    ncercati, facu soldatul scotndu-si casca si ncepnd sa-si stearga sudoarea de pe frun
    te. Dar sa nu treceti pe
    la gara...
    Se rentoarsera la caruta. Irina i astepta senina, cu haturile n mna.
    Cunosc eu un drum, spuse Cojocaru, dar face mare ocol. De-abia pe seara iesim n s
    osea...
    363
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Se ntrerupse si privi spre Irina, apoi si ntoarse ntrebator ochii spre Gheorghe Vasi
    le.
    Eu merg cu dumneavoastra pna veti iesi n sosea, spuse Irina. Cojocaru sari n caruta
    , fluiera caii si se
    ntoarse napoi pe strada de unde
    venisera. Se auzira din nou, parca mai surde, focurile de arma; apoi, dupa un ra
    stimp, raspunsul scurt al
    mitralierei. Caii alergau repede, cu un zgomot asurzitor, ntovarasiti de un catel
    us prafuit si speriat. Irina si tinea
    anevoie echilibrul ntre lazile care zvcneau ndesat la hopuri, lovindu-se una ntr-alt
    a. Dupa cteva sute de metri
    caii se poticnira obositi. Cojocaru salta haturile si-i lasa sa mearga la pas.
    Cunosc eu un drum, spuse din nou ntorcnd capul si zmbindu-le. Treceau acum pe o str

    ada cu duzi batrni


    si case mici, saracacioase, ascunse
    n umbra. Dinapoia gardurilor apareau necontenit copii si femei care-i priveau cu
    o stapnita curiozitate. Strada
    parea pustie.
    S-au speriat oamenii, vorbi Cojocaru si iar si nvrti biciul foarte sus n aer.
    La capatul strazii trebui sa opreasca. Doua camioane militare, ncarcate cu soldat
    i, veneau n goana dinspre
    centru, claxonnd ncontinuu. Oamenii navalira deodata de prin curti si din case si,
    n cteva, clipe strada se
    nsufleti.
    Sa stiti c-au intrat rusii, auzi Irina pe o femeie si o zari tragndu-si tulpanul
    peste gura.
    De-abia sunt la Buzau, spuse cineva. Nu ajung nainte de doua, trei zile...
    Numai de nu ne-ar ocupa nemtii pn-atunci, vorbi un altul. S-aude c-ar fi trecut D
    unarea dinspre Bulgaria si
    vin spre noi...
    Peste cteva sute de metri, Cojocaru opri caruta n dreptul unei cismele, cobor cu o
    galeata si dadu de baut
    cailor.
    Ce facem, vere? ntreba Gheorghe Vasile.
    N-aveti grija, cunosc eu drumul, vorbi linistit Cojocaru. Dar e mare ocol... Las
    a caii sa se odihneasca si-si
    rasuci o tigara. nvatatorul se scotoci si el
    prin buzunare, si gasi pachetul, alese o tigara pe jumatate scuturata de tutun si
    o aprinse. Irina tinea haturile,
    privind vag naintea ei.
    Ar trebui sa ne grabim, spuse ncet, mai mult pentru sine, Gheorghe Vasile.
    Apoi o pornira din nou. Treceau pe strazi saracacioase, nepietruite, cu praful d
    e-o palma, cu case marunte si
    darapanate, asemenea bordeielor. In gradinile salbaticite, cu gardurile rupte, p
    orumbul si floarea-soarelui
    cresteau alaturi de nalba si zorele. Cojocaru opri caruta la o raspntie si privi
    pe sub sprncene n jurul lui, ca si
    cum ar fi ncercat sa recunoasca drumul, apoi ndemna caii pe cea mai mizera dintre
    ulite, desfundata, plina de
    gropi. Ctiva cini mari, ciobanesti, izbucnira deodata din mai multe curti si ncepur
    a sa-i latre. La garduri
    MIRCEA ELIADE
    364
    apareau figuri somnoroase, speriate, care-i petreceau cu ochii pna ce se pierdeau
    n norul de praf. Dupa vreo
    suta de metri, caruta se nfunda ntr-o groapa si toate opintirile cailor nu o putur
    a salta. Cojocaru trecu haturile
    Irinei si sari din caruta, urmat la cteva clipe de nvatator. Pusera amndoi umerii s
    i ncepura sa mpinga,
    nconjurati de cini. Dupa cteva ncercari zadarnice Cojocaru ncepu sa njure. Dintr-o cur
    te iesira doi barbati si
    se apropiara, strignd, amenintnd, gonind cinii. Pusera si ei umarul, Irina nvrti bici
    ul pe deasupra cailor si
    caruta salta din groapa.
    Dar unde va duceti? ntreba unul dintre ei.
    Catre Giurgiu, le spuse nvatatorul. Avem o biblioteca pretioasa cu noi. Vin rusii
    ...
    Omul continua sa-l priveasca, cu pleoapele apropiate n bataia puternica a soarelu
    i, asteptnd, ca si cum nu l-ar fi
    auzit.
    Avem lucruri pretioase, carti pentru Asezamintele culturale. Le punem la adapost
    ...
    Omul ncepu sa se scarpine n crestetul capului.

    Vedeti ca drumul iar se nfunda, spuse. La spatele crciumii sunt Gropile lui Davido
    glu. Sa n-o luati pe-acolo.
    Cnd ajungeti la felinar, s-o luati pe mna stnga...
    Gheorghe Vasile i multumi scotndu-si palaria, si caruta porni din nou. De asta dat
    a mna Irina, iar ei doi
    umblau alaturi de caruta, n praf, aparndu-se de cini. Soarele era acum deasupra cap
    etelor si cu ct naintau cu
    att praful se facea mai dens. La un moment dat, ulita parea ca dispare, nghitita d
    e maidane. Ultimele cocioabe
    le lasasera n urma. Irina trase haturile si opri caii.
    Cred ca am trecut de felinar, spuse. Nu mai zaresc alte case... Dinspre maidan s
    e ndrepta spre ei o femeie
    batrna purtnd un cos.
    Cojocaru i iesi nainte.
    E un felinar pe-aici? o ntreba.
    Batrna si lasa cosul jos, n iarba, si-l privi pe furis, mai mult cu coada ochiului.
    Pe cine cautati?
    Vrem sa mergem la Giurgiu, spuse Gheorghe Vasile. Cautam o crciuma, la Gropile lu
    i Davidoglu...
    Batrna nalta capul si-i privi pe amndoi scurt, piezis, cu nencredere.
    E pe mna dreapta, dupa ce treceti de maidan...
    Pornira din nou, Irina tinnd haturile. Namiaza era fierbinte si si acoperi capul c
    u un tulpan. Caii naintau greu,
    caci nu mai era drum de caruta, ci doar o serie de carari prafuite, croite la ntmp
    lare, mpletindu-se si
    despartindu-se fara nici o noima. Pe maidan crescusera balarii si musetel, si di
    n loc n loc se ridicau movile de
    balegar si gunoaie. Dupa cteva sute de metri zarira
    365
    NOAPTEA DE SNZIENE
    felinarul si putin n fata lui o crciuma. Mai departe, pe mna stnga, ncepeau iar cocio
    abele.
    Eu zic sa ne oprim la crciuma, sa mai rasufle caii, spuse Cojocaru.
    La apusul soarelui nu iesisera nca n sosea. Ramasesera mai bine de un ceas la crciu
    ma, sa mannce, n timp ce
    caii se odihneau n umbra rara a salcmilor. Veneau mereu oameni sa afle vesti, caci
    crciumarul avea un aparat
    de radio. Se anunta ca rusii naintau n mars fortat spre Capitala. nconjurat si atac
    at necontenit de avioane,
    Bucurestiul rezista; nicaieri fortele germane nu izbutira sa patrunda n oras.
    Au plecat pe la doua, n plina arsita, si au vrut sa iasa n cmp ocolind Gropile lui
    Davidoglu. Drumul era greu.
    Trebuia mai nti sa urce un dmb care se nalta deasupra unei caramidarii parasite. Ctiv
    a oameni au venit cu ei
    sa le dea o mna de ajutor mpingnd caruta la urcus. Afara de nvatator si Cojocaru, ci
    nci barbati zdraveni
    pusesera umarul si mpingeau, n timp ce Irina mna rotindu-si nendemnatica biciul pe de
    asupra cailor. Cnd
    au adus caruta sus pe dmb, s-au trezit cu avionul n fata lor, venind parca de-a dr
    eptul spre ei. Zbura foarte jos
    pe deasupra gradinilor, cu motorul stins. Oamenii se zvrlira toti la pamnt. Irina
    strnse frul cu toata puterea sisi dadu putin capul pe spate, privind drept n fata ei. I se paru ca zareste un zmb
    et mirat pe figura tnarului din
    carlinga, apoi vazu foarte limpede mitraliera si astepta. Avionul trecu pe deasu
    pra ei, fara zgomot, si n clipa
    urmatoare Irina ntoarse capul. Pilotul ntoarse si el capul, continund sa-i zmbeasca.
    Apoi auzi motorul
    reaprinzndu-se, avionul cstiga naltime, se lasa pe o aripa si se ndrepta spre crciuma
    . Abia cteva lungi

    secunde n urma se auzi mitraliera. Oamenii se ridicasera si priveau acum napoi, sp


    re crciuma. Apoi se risipira,
    doi dintre ei lasndu-se sa alunece pe panta abrupta de lut care cobora chiar deas
    upra cuptorului parasit, ceilalti
    ntorcndu-se pe drumul pe care urcasera.
    O jumatate de ceas au mers pe dmb, Cojocaru conducnd caii de capastru, iar Irina s
    i Gheorghe Vasile n urma
    carutei, cu ochii pe roti. Au cobort apoi la gradinarie ntmpinati de departe de cini
    . Dintr-un bordei iesi un
    barbat aproape batrn si se apropie de ei. Le arata ceva cu mna, departe, dincolo d
    e bordeie si lanurile de
    porumb, apoi ncepu sa gesticuleze, bolborosind.
    E mut, saracul! spuse Cojocaru. Am nimerit-o prost...
    Se suira toti trei n caruta si caii ncepura sa nainteze la pas, caci drumul era des
    fundat. Dar dupa cteva sute de
    metri, dintr-un sant se ridica un soldat Si le facu semn cu mna sa opreasca.
    Unde va duceti? le striga el. Acolo sunt patrule germane. Au atacat de trei ori
    de azi-dimineata...
    MIRCEA ELIADE
    366
    Din sant se mai ridicara ctiva soldati, apoi altii aparura din lanul de porumb. E
    rau murdari, cu minile
    nsngerate. Un sergent-major se apropie de cai si ncepu sa-i mngie pe cap.
    Se ntoarsera la gradinarie, unde i astepta mutul nconjurat de cini. Gesticula si mor
    maia ntruna. Le facu semn
    sa vina dupa el. Caruta ocoli straturile cu castraveti si rosii si patrunse ntr-u
    n maidan acoperit de balarii. Mutul
    le arata, prin gesturi ncurcate, zidul unei casute saracacioase, pitite printre ct
    iva visini pricajiti. I-au multumit si
    s-au ndreptat ntr-acolo. Le-a trebuit aproape un ceas ca sa traverseze maidanul, c
    aci nu era nici un fel de drum.
    Irina tragea caii de capastru, iar Cojocaru si Gheorghe Vasile mpingeau caruta, nj
    urnd. Cnd au ajuns n
    spatele casei, Cojocaru ncepu sa strige. Ii raspunse, trziu, latratul departat al
    unui cine. Cojocaru sari gardul n
    gradina si striga din nou. Casa era pustie. ncerca de mai multe ori usa, apoi se
    rentoarse si, cu mare greutate,
    aduse caruta pna n fata casei. Se pleca si cerceta rotile una cte una, apoi njura di
    n nou si scuipa n laturi, cu
    necaz. Curnd se apropie de ei o femeie.
    Pe cine cautati? i ntreba de departe, nvatatorul si scoase politicos palaria.
    Mergem la Giurgiu, ncepu el. Avem cu noi...
    Pai ati gresit drumul, l ntrerupse femeia. Pe aici intrati n Bucuresti...
    Cunosc eu un drum, facu Cojocaru. Femeia l privi lung si clatina din cap.
    Alt drum nu e dect pe la Gropile lui Davidoglu...
    Si arata cu mna peste maidan, catre gradinarie. Cojocaru scuipa din nou, de mai m
    ulte ori, si fara sa mai adauge
    un cuvnt se urca n caruta si dete bici cailor. Femeia se feri speriata. Trecnd prin
    fata ei, nvatatorul si scoase
    palaria si se nclina.
    Ctva timp, caii naintara repede. Era un drum de carute, destul de bun, care ducea
    printre cmpuri virane si
    bordeie catre un grup de case. Arsita se mai potolise, dar i orbea praful. Ajunse
    ra n dreptul caselor, si oamenii
    ncepeau sa iasa la garduri, privindu-i.
    Am intrat n Bucuresti, spuse nvatatorul cu parere de rau. Cojocaru nvrti biciul chiu
    ind si caruta trecu n
    goana prin fata caselor.
    Dupa o jumatate de ceas lasase n urma ultima cocioaba si iesi ntr-un cmp viran la c
    apatul caruia se zarea o

    fabrica. ntoarse capul catre nvatator si zmbi, aratndu-i-o cu biciul.


    Pe asta o cautam. V-am spus eu ca cunosc drumul... Apropiindu-se, auzira deodata
    rapait de mitraliera, pornit
    parca de pe zidurile
    fabricii. Caii se smucira si o luara la goana. Cineva le striga ceva de pe cmp,
    367
    NOAPTEA DE SNZIENE
    dar nu se ntelegea ce spune. Mitraliera rapai din nou si cnd auzi suiernd gloantele
    pe deasupra lor, Cojocaru
    opri caii.
    Sunteti nebuni! le striga cineva de pe maidan.
    napoi! se auzi un alt glas. Fabrica e ocupata de nemti...
    Zarira atunci risipiti pe maidan, lipiti de pamnt, pititi n iarba, ctiva soldati si
    civili narmati, care le faceau
    semne cu mna. njurnd, Cojocaru trase haturile si ntoarse caruta. Soarele apunea rosu
    , ntr-un cer ntunecat de
    praf si de fum, cnd au poposit n dreptul unei fntni sa adape caii. De-abia atunci Ir
    ina le arata tulpanul gaurit
    de un glonte.
    L-am simtit cnd a trecut prin par, le spuse.
    Aproape de miezul noptii, Cojocaru ntelese ca se ratacise si ntoarse caruta spre c
    aramidaria parasita de lnga
    Gropile lui Davidoglu, pe unde trecusera din nou, dupa multe ocoluri pe maidane
    si printre gradinarii, cu vreun
    ceas mai nainte. Ajunsera pe la unu noaptea.
    Plecam n zori, spuse Cojocaru deshamnd si ducndu-i sa pasca, mpiedicati, pe cmp.
    Apoi se sui n caruta, casca de cteva ori, se nveli cu o suba si adormi repede. Ceil
    alti doi si facura culcus de
    paie la gura unui cuptor ruinat si se culcara acoperiti cu paturi. Dupa ctva timp
    , Irina se ridica.
    Nu pot sa dorm, spuse.
    Calcnd usor, cu grija, trecu prin fata carutei si ajungnd n cmp se ndrepta spre cai. n
    cepu sa-i mngie pe
    grumaz, vorbindu-le ncet, lnga ureche. Orasul se ghicea departe, stnd la pnda, neado
    rmit. Din loc n loc cerul
    plpia strapuns de vlvatai rumene si la rastimpuri se auzeau, nabusite, bubuituri. Ir
    ina si lipi obrazul de gtul
    calului si astepta. Apoi se ntoarse ncet spre ruine. nvatatorul se trezise si fuma,
    ascunzndu-si tigara n pumn.
    Ar trebui sa plecam, sopti el. Sa nu ne prinda rusii. Ea se aseza pe paie si ntin
    se mna spre caruta.
    Doarme. Sa-l mai lasam macar un ceas...
    Mi-a pierit somnul, facu nvatatorul strngndu-si patura n jurul trupului. Apoi, ctva t
    imp, tacura amndoi,
    ascultnd. Greierii si potolisera tiuitul.
    Se auzea pasii scurti, mpiedicati, ai cailor si, nabusita, rasuflarea adnca a lui C
    ojocaru.
    Eu i-am spus, ncepu deodata Irina, i-am spus ca degeaba bea, degeaba fumeaza. Ast
    ea nu folosesc multa
    vreme. Astea sunt bune la nceput, o zi, doua. Acum trebuie sa-si vina n fire si sa
    se roage. Spunea: Cui sa ma
    rog daca nu cred? La ce Dumnezeu sa ma rog daca nu exista?..." Dar eu i-am spus
    sa se roage pentru ea. Ea,
    Ioana, are nevoie de rugaciunile lui. Sa se roage la Dumnezeul n care credea ea.
    Ioana credea n Dumnezeu...
    MIRCEA ELIADE
    368
    A spus ca nu exista Dumnezeu? o ntrerupse Gheorghe Vasile cu un ton neasteptat de
    solemn. Mare greseala.
    Stiinta si cultura au demonstrat ca Dumnezeu exista. Am eu o suma de carti. Am s

    a-i dau sa citeasca...


    Eu i-am spus, continua Irina. Trebuie sa se roage. Asta e dragoste adevarata: sa
    creada n ce credea ea, Ioana.
    Numai ca el, mparatul, are ceva pe suflet...
    Se opri brusc si-i trecu palma pe fata. Simti cum nvatatorul o privea ncordat, scr
    utnd ntunericul.
    Stiinta a demonstrat ca Dumnezeu exista, vorbi el. Legile naturii sunt legi hota
    rte de Dumnezeu. De aceea
    omul e muritor. Stiinta a dovedit ca daca am fi nemuritori, pamntul ar ajunge nenc
    apator n doua, trei
    generatii...
    mi povestea de Ioana, continua Irina, cobornd glasul. Eu i-am spus: Daca vrei sa af
    li despre Ioana, du-te
    de stai de vorba cu colonelul." Ma privea ca un nebun, ascultndu-ma. Bause mult n
    seara aceea si ma silise si
    pe mine sa beau. mi ardea fruntea. Ce poate sa-mi spuna Baleanu despre Ioana? ma nt
    reba. N-a cunoscut-o. Na
    ntlnit-o niciodata..." Stiu, i-am spus. Dar colonelul Baleanu e un om cu suflet bu
    n. El a aflat mngiere de la
    Dumnezeu. El stie sa-ti vorbeasca si sa te mngie. El e foarte aproape de Ioana... V
    orbesti prostii!", mi-a spus.
    Degeaba te superi, i-am spus eu. Pentru Ioana nu mai poti face acum dect un singur
    lucru: sa te rogi pentru ea.
    Si pna nu te vei ruga, nu te vei linisti..."
    I-ai spus bine, facu nvatatorul. Ai avut dreptate. Stiinta si credinta sunt mngiere
    a omului...
    Cnd l-am vazut ntia oara pe colonel, continua Irina scobornd si mai mult glasul, miera frica. mi spusese
    Stefan ceva. Dar nu-l ntelesese bine. Colonelul n-a spus ca Dumnezeu l-a pedepsit
    pentru ca l-a palmuit pe
    Spiridon...
    Cnd l-a palmuit? o ntrerupse nvatatorul.
    Odata, de mult, cnd s-au certat ei pentru nu stiu ce lucru. L-a palmuit, dar si-a
    cerut apoi iertare...
    Nu trebuia sa-l palmuiasca, vorbi cu gravitate nvatatorul.
    Si-a cerut iertare si s-au mpacat. Nu din cauza asta si-a pierdut vederea. Colone
    lul n-a voit sa spuna asta. El
    a nteles ca toate vin de la Dumnezeu si s-a mpacat, a gasit mngiere. Asta vrea sa-i
    spuna lui Stefan... Asa mia
    spus si Catalina.
    Catalina e nevasta lui?
    Nu. Ea vrea sa se logodeasca, dar nu vrea el. Spune ca e prea tnara si prea frumo
    asa ca sa-si ngroape viata
    casatorindu-se cu un invalid.
    Are dreptate colonelul, spuse Gheorghe Vasile. Judeca barbateste si e ntelept.
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Dar ea l iubeste. El i spune mereu: Sa mai asteptam un an, doi, sa vedem daca ai sa
    mai vrei si atunci..." Si
    ea i raspunde: ntr-un an, doi, poate arn sa mor, poate am sa fiu batrna..."
    S-aude ceva! sopti nvatatorul ridicndu-se speriat n capul oaselor. Parca si caii ar
    fi simtit ceva, caci, cteva
    clipe nu li se mai auzira nici
    pasii lor mpiedicati, nici rasuflarea. Din ntuneric se ndrepta spre ei un grup de o
    ameni calcnd usor, tacuti,
    ferindu-se sa faca zgomot. Irina sari brusc n picioare si se apropie de caruta. i
    vazu venind si ncepu sa-i
    desluseasca; era o patrula calauzita de ctiva civili. Atunci se trezi si Cojocaru
    . Un militar se apropie de ei.
    Sunteti de mult aici? ntreba n soapta.
    De azi-noapte, spuse Cojocaru.

    Atunci n-au putut sa-l vada, vorbi unul dintre civili. S-a lasat pe seara; era nc
    a lumina...
    N-ati vazut cumva avionul? ntreba militarul. A aterizat fortat undeva pe aici, pr
    in apropiere. I s-o fi terminat
    benzina sau o fi avut vreun accident. L-au vazut oamenii cum s-a lasat aseara pe
    cmp...
    Noi nu l-am vazut, spuse Cojocaru.
    Se apropiase si Gheorghe Vasile si asculta, tot strngndu-si patura n spate, caci se
    facuse frig.
    Atunci, haideti! facu militarul adresndu-se grupului.
    i privira cum se departeaza tacuti, ndreptndu-se catre gradinarii. Ctiva se abatuser
    a n spatele caramidariei si
    ncepura sa se catere pe panta abrupta si lunecoasa a dmbului.
    Tare as merge si eu cu ei! facu Cojocaru. Sa vad cum prind avionul...
    Eu zic c-ar fi mai bine sa plecam, spuse nvatatorul. S-ajungem devreme n sosea...
    Cojocaru si potoli cascatul batndu-se cu palma peste gura, sari din caruta si se nd
    repta agale spre cai.
    Totusi n-au plecat dect cnd se lumina de ziua. Caruta se urni greu si Cojocaru chi
    ui rotindu-si de mai multe ori
    biciul n aer. Era nca destul de racoare. nvatatorul si Irina mersera ctva timp pe lng
    a caruta, sa se
    dezmorteasca. Aburi usori pluteau pe deasupra cmpului si peste gradinarii. De pre
    tutindeni se auzea ciripit de
    vrabii si cte o pasare mai mare sageta la rastimpuri din tufisuri, zburnd foarte j
    os, gata sa se mpiedice ntre
    picioarele c
    ailor. n fata lor se ntindeau lanurile de porumb. Dupa ce mersera mai bine de un k
    ilometru pe cmp,
    gasira soseaua si Cojocaru opri caruta ca sa se urce ailalti. Apoi ncepu sa mne ca
    ii la trap, fluiernd. Curnd
    rasari soarele. Se u
    itau la el cum se ridica n zarea tulbure, aburita, si deodata se auzi zgomotul
    MIRCEA ELIADE
    370
    371
    NOAPTEA DE SNZIENE
    motorului si vazura avionul lundu-si zborul chiar din fata lor, aproape atingnd vrf
    urile porumbilor, venind dea
    dreptul spre ei, ca si cum ar fi vrut sa-i striveasca. Caii smucira caruta. Irin
    a ridicase capul, zmbind. Aviatorul
    parca ar fi recunoscut-o, caci i zmbi si el si o saluta ducndu-si mna la frunte. Ctev
    a clipe n urma avionul
    cstigase destula naltime si, lasndu-se pe o aripa, se roti lin ndreptndu-se din nou s
    pre ei.
    Sa stii ca trage n noi! facu nvatatorul ghemuindu-se ntre lazi. Irina sari atunci d
    in caruta si ncepu sa fluture
    tulpanul n aer, facnd semne.
    Aviatorul o privea amuzat, zmbind.
    Lasa-ne n pace! striga ea ct putu mai tare. Vezi-ti de treaba ta. Noi nu mergem la
    razboi!...
    Avionul se pierdu pe deasupra lanurilor de porumb. Cojocaru sarise si el din car
    uta si tinea caii de capastru.
    Sa mai asteptam, sa vedem ce face, spuse. Ca daca se-nvrteste mereu tot pe deasup
    ra noastra, se sperie caii
    si ne zvrle n sant... Cum de nu l-or fi gasit azi-noapte? adauga el mniat. Se lasas
    e aici, n dosul lanului de
    porumb, si nu l-a simtit nimeni...
    Asteptara cteva minute, pe gnduri, aproape visatori, parca ar fi fost fermecati de
    ciripitul pasarilor. Avionul se
    auzea acum tot mai stins, departe, l mai vazura o data, destul de sus, apoi l urma

    rira cum se lasa n bot, n


    directia crciumii, si trziu auzira mitraliera. Se suira toti n caruta si pornira.
    Cmpul era pustiu. Pe alocuri, araturile abia ncepute pareau ntrerupte si parasite n
    mare graba. Trziu zarira un
    copilandru iesind dintr-un lan de porumb cu un brat de stiuleti.
    Asta-i drumul Giurgiului? ntreba Cojocaru oprind caii. Baiatul se apropie tacut d
    e caruta.
    Pe-aici iesiti n soseaua de Ciulnita, spre Baragan...
    E buna, si asta, spuse Cojocaru, si-si fluiera caii...
    Pe la ceasul zece oprira caruta lnga un sant prin care se scurgea nca un fir de ap
    a, aparata de iarba mare si
    proaspata. Coborra si mncara pe marginea santului. Cojocaru si freca mult timp mna t
    eapana, ca si cum ar fi
    vrut sa si-o dezmorteasca. Apoi si rasuci o tigara si ncepu sa fumeze pe ndelete, c
    u nesat.
    Dar ce cautam la Ciulnita? ntreba trziu nvatatorul. Ne departam...
    Cunosc eu drumul, n-aveti grija. Doar sa iesim n sosea. Dupa aceea, o luam la dre
    apta si coborm la
    Dunare...
    si sfrsi tacut tigara, apoi mai dadu o galeata de baut cailor si se suira toti n ca
    ruta. Abia facura cteva sute de
    metri cnd, din departare, vazura venind n fata lor o coloana de camioane militare.
    Cojocaru opri caruta chiar pe
    marginea santului. Primul camion trecu pe lnga ei n goana, ntr-un nor de
    praf, si soferul le facu semn cu mna sa ramna acolo, nemiscati. ncepura sa treaca a
    mbulante, camioane
    ncarcate cu soldati, cteva camioane cisterne, masini si apoi vazura un fel de vago
    n imens, pe opt roti, pe care-l
    tragea un tractor urias. Fiecare vehicul avea mitralierele n pozitie de tragere,
    iar pe vagon erau instalate tunuri
    antiaeriene.
    Dupa ce ultimul camion se pierdu n norul gros de praf, si luara toti palmele de la
    gura si ncepura sa tuseasca.
    Erau germani, spuse nvatatorul. Vin dinspre Ciulnita. Asta nseamna ca dupa ei vin
    rusii. O sa vedeti ca nentlnim
    cu rusii...
    N-avea dumneata grija, vorbi Cojocaru. Pna sa vina rusii, noi ajungem la Dunare..
    .
    Caruta nainta anevoie prin praf. Lasara n urma lanurile de porumb si treceau acum
    printre miristi. Cojocaru
    scuipa mereu. Trziu ntlnira un car cu boi. Mna un mosneag. Cnd ajunse n dreptul lui, G
    heorghe Vasile nu
    se mai putu abtine si-l ntreba.
    Cum ajungem la Giurgiu? Batrnul si nalta codirisca si le arata.
    O luati la dreapta. Dar sa stiti ca e drumul prost...
    Ne descurcam noi, spuse Cojocaru. Batrnul i zmbi clatinnd din cap.
    Sa nu o luati pe soseaua nationala, ca pe-acolo vin nemtii. S-aude c-au trecut D
    unarea din Bulgaria si urca
    spre Bucuresti...
    Gheorghe Vasile si scoase palaria si-l saluta, multumindu-i. Cojocaru si ndemna cai
    i, fluierndu-i. Soarele
    batea acum tot mai puternic si Irina si trase tulpanul pe cap.
    Sa va vad ajunsi n sosea si ma ntorc, le spuse.
    De-abia dupa ce naintasera vreo cteva sute de metri pe primul drum pe care-l ntlnise
    ra pe mna dreapta,
    Cojocaru recunoscu ca batrnul avusese dreptate. Drumul fusese cndva un drum de car
    e, dar ploile l
    zdrentuisera, sapnd santuri adnci de-a lungul si de-a latul, apoi venisera secetel
    e si l crapara n bucati, si acum
    nu mai ramasese dect o serie de gropi si hrtoape, serpuind printre araturi si miri

    sti. Caii naintau din ce n ce


    mai greu, oprindu-se necontenit, cu grumazul ncordat, cu capetele aproape atingnd
    praful. Irina sarise din
    caruta si umbla pe margine. Curnd cobor si nvatatorul.
    Eu cred ca am gresit drumul, spuse.
    Asta-i drumul de care vorbea mosul. Prea e prost...
    Foarte departe, se zareau cteva casute de tara, dar aici, n jurul lor, pe niiristi
    si araturi, nu se simtea tipenie de
    om. Pe la namiaza, auzira uruit de
    MIRCEA ELIADE
    372
    373
    NOAPTEA DE SNZIENE
    avioane si ridicara toti capetele. La vreo mie de metri zbura o escadrila ntreaga
    , n unghi ascutit, ca berzele.
    Astia sunt americani, spuse Cojocaru.
    Ct timp au urmarit cu ochii escadrila, caii s-au odihnit, cu capetele plecate n pr
    af, tresarind necontenit ca sa
    alunge mustele. Apoi Cojocaru si nvrti din nou biciul si caruta se urni cu un geama
    t prelung, scrtind din
    toate ncheieturile. Nu trecu nsa mult si o roata de la spate aluneca ntr-o groapa. n
    clipa urmatoare caruta se
    lasa ntr-o rna, strivind roata, si lazile se ciocnira, doua dintre ele pravalinduse n drum si revarsndu-si
    pachetele cu carti pna n marginea araturii. Cojocaru ncepu sa fluiere a paguba si s
    ari sa deshame caii.
    nvatatorul ncremenise cu ochii la caruta pe jumatate rasturnata. Doar Irina si past
    rase seninatatea si ncepu sa
    adune cartile, fara sa spuna un cuvnt.
    Acum, am pus-o de mamaliga! facu Cojocaru scarpinndu-se n cap, gnditor.
    Apuca caii de capastru, i trase dupa el ctiva pasi, i mpiedica pe marginea drumului,
    apoi se rentoarse la
    caruta si se apleca sa cerceteze roata. Se apropiase si nvatatorul, speriat, ster
    gndu-si n nestire fruntea. Irina
    aduna cartile, le scutura de praf, una cte una, si le aseza pe marginea drumului,
    pe un petic de iarba ofilita.
    nti si-nti, trebuie sa dam jos lazile, vorbi Cojocaru. Apoi ridicam caruta si drege
    m osia. Daca om putea, cu
    sculele pe care le am, adauga el zmbind si, ntorcndu-se, scuipa foarte departe, toc
    mai peste sant.
    Ca sa poata cobor lazile, au fost nevoiti sa le goleasca nti mai mult de jumatate.
    Cojocaru scotea pachetele si
    Irina cu nvatatorul le primeau n brate si le asezau pe marginea drumului. ntr-un ce
    as erau toti uzi leoarca si
    plini de praf, dar izbutisera sa coboare lazile, sa le mpinga la marginea drumulu
    i si sa ridice caruta. Cojocaru si
    adusese sculele si le asezase lnga el, n praf.
    De dres, tot am s-o dreg eu, spuse trziu, dar pe drumul asta n-o sa poata duce la
    zile. De-abia pe soseaua
    Giurgiului ma ncumeisa le mai duc...
    Atunci ce ne facem? ntreba palind nvatatorul.
    N-avea dumneata grija, ca ne descurcam noi...
    si rasuci gnditor o tigara si o fuma pe ndelete, tot privind si pipaind osia rupta,
    fluiernd la rastimpuri.
    nvatatorul se asezase istovit pe marginea santului, alaturi de pachetele cu carti
    . Cnd si sfrsi tigara, Cojocaru
    se aseza la lucru. Dupa o jumatate de ceas se ridica din praf, si strnse sculele,
    le zvrli n caruta, apoi nhama
    caii.
    Ma duc n sat sa caut un car cu boi, le spuse.

    Dar nu se mai ncumeta sa se urce n caruta. Lua capastrul n mna sanatoasa si porni.
    rina l petrecu tacuta o
    bucata de vreme, apoi se rentoarse si se aseza lnga socru-sau.
    Eu zic sa nu faci nca Asez.amintele, i spuse. Sa mai astepti, sa vezi nti cum se
    rta rusii...
    nvatatorul i arunca o privire scurta.
    Acum, ca m-am apucat, nu mai ma las! spuse.
    Se facuse foarte cald si nicaieri nu se afla nici un petic de umbra. Schimbara d
    e mai multe ori locul, asezndu-se
    cu spatele lipit de lazi. Norul de praf pe care-l lasa n urma ei caruta se zarea n
    ca, foarte departe. Trziu,
    Gheorghe Vasile se ridica, alese la ntmplare o cartulie din pachetele care se rups
    esera, si puse ochelarii si
    ncepu sa citeasca. Irina si proptise fata n palma si-l privea.
    Cu putin timp nainte de asfintit, Cojocaru se ntoarse calare pe un cal, tinnd pe ce
    lalalt de capastru. Parea
    abatut.
    Oamenii spun ca am gresit drumul, ncepu el descalecnd alene si lasnd caii liberi.
    a drumul care da n
    soseaua Giurgiului e ceva mai sus. Ne-am luat dupa mosneagul ala...
    Si acum ce facem? ntreba nvatatorul, privindu-l pe deasupra ochelarilor.
    Vin oamenii, mai pe seara, cu un car cu boi, sa ducem lazile... Se ntinse pe marg
    inea drumului, si puse
    haina capati si adormi.
    n noaptea aceea, Irina si nvatatorul au dormit la preot, iar Cojocaru ntr-un hambar
    , pe paie, la casa omului care
    le mprumutase carul cu boi. Dar au adormit greu, pentru ca, n afara de copii, apro
    ape nimeni nu izbutise sa
    adoarma. Jandarmul citise de cu seara proclamatia guvernului. Trupele sovietice
    trebuiau primite cu ncredere si
    prietenie, caci veneau ca sa ne ajute la eliberarea teritoriului. Iar la radio s
    e anuntase ca rusii nainteaza
    vertiginos, aflndu-se la mai putin de o suta de kilometri de Capitala. Se mai anu
    ntase ca ultimele unitati
    germane care ncercuiau si atacau de trei zile Bucurestiul fusesera dezarmate, si
    Capitala astepta acum intrarea
    victorioasa a armatelor eliberatoare. Oamenii ascultasera n tacere proclamatia, a
    poi se risipira pe la casele lor si,
    ndata ce se ntunecase bine, si reluara munca nceputa nca din seara cnd se aflase
    vitura de stat a Regelui
    si de intrarea rusilor n tara; fiecare si ngropa ce avea mai de pret si pregatea as
    cunzatori pentru vite si pentru
    femei.
    Se trezira n zori, neodihniti. Omul se nvoise ca pentru suma propusa de nvatator sa
    transporte lazile n carul lui
    cu boi, vreo cincisprezece kilometri, pna n soseaua Giurgiului. Satul ntreg se trez
    ise naintea lor, dar aproape
    nimeni nu ndraznea sa se departeze de casa, si oamenii i priveau mirati, aproape c
    u teama, vazndu-i ca pleaca.
    Irina si nvatatorul umblau pe jos, n frunte, apoi venea carul cu boi, iar la urma
    Cojocaru, n caruta goala,
    chiuind.
    Era o dimineata rece, n care parca se presimtea toamna. Drumul era bun Si naintau
    destul de repede, caci omul
    nu-si slabea deloc boii. La vreun kilometru dupa ce iesira din sat, ntlnira doi ba
    rbati calari, stnd neclintiti pe 0
    movila din marginea drumului; facusera toata noaptea de straja si acum
    MIRCEA ELIADE
    374
    375

    I
    poa

    de lo

    NOAPTEA DE SNZIENE
    asteptau sa vina altii, sa-i nlocuiasca. n afara de ei, n-au mai zarit pe nimeni.
    De o parte si de alta se ntindea la
    nesfrsit cmpia pustie. Dupa vreo cinci kilometri, trecura prin marginea unui sat. n
    sosea asteptau jandarmul si
    primarul. Erau si ei nedormiti si cu ochii tulburi si-i privira lung cum trec pr
    in fata lor. Irina si nvatatorul se
    suisera n caruta. Cojocaru mna abatut, fara sa mai chiuie, frecndu-si la rastimpuri
    mna ntepenita. Apoi, la
    cteva sute de metri, ntlnira doi copilandri calari, facnd de straja, cu ochii pironi
    ti n zarea aburita a
    Baraganului.
    De mult, nu mai vorbea nimeni. Cnd s-au apropiat de un catun, ctiva cini jigariti a
    u iesit sa-i ntmpine,
    latrnd. Dar s-au potolit repede, rentorcndu-se gemnd si pierzndu-se prin curti. Casel
    e pareau parasite. Doar
    de partea cealalta a catunului au ntlnit pe preot, ncaltat n cizme, cu pulpana anter
    iului ridicata, calare pe un
    cal vnat, asteptnd.
    S-aude ca sunt pe-aproape! le striga.
    Omul ncepu sa-si bata boii cu deznadejde. Apoi, dupa cteva sute de metri, sari din
    car si apucnd de jug ncepu
    sa traga, ndemnndu-si boii. Curnd, se dadura jos si Irina cu nvatatorul si pusera si
    ei mna pe jug, mpingnd.
    Apoi s-au apropiat de un alt sat.
    E Izvoarele! facu omul. Nu mai avem mult!
    Aici astepta, alaturi de primar, de preot si de jandarm, un baietan foarte palid
    , mbracat n uniforma Scolii
    Normale. Parea speriat si-si rotea necontenit privirile n toate partile.
    L-am adus cu noi, ca stie putin ruseste! spuse jandarmul ncercnd sa zmbeasca.
    ndata ce trecura de sat, omul apuca din nou, cu amndoua minile, jugul si rencepu sa m
    pinga, opintindu-se
    din toate puterile, cu fruntea plecata, strngnd din dinti. De cealalta parte, mping
    eau tacuti, rasuflnd greu,
    Irina si nvatatorul. La rastimpuri, Cojocaru se dadea jos si biciuia boii, cu set
    e, njurnd.
    Nu mai avem mult! spuse omul ridicnd capul si stergndu-si sudoarea cu dosul palmei
    . Soseaua e acolo,
    unde se vede salcmul...
    Apoi ramase cu gura cascata, lnga boi, cu privirile pierdute. Departe, la orizont
    , se zarea un nor de praf. Se
    ntoarse tulburat catre nvatator.
    Ei sunt! spuse cu un efort, nghitind greu. Ce ne facem cu femeia?... Amutira toti
    , privind norul de praf.
    Poate avem timp sa ne-ntoarcem n sat, spuse trziu Cojocaru. Omul clatina din cap,
    apoi si trecu din nou
    palma pe fata.
    Mai bine o luam pe cmp, prin araturi, si ne ascundem, spuse.
    n clipa urmatoare vazura venind spre ei, n goana, doi calareti. Omul iesi n mijlocu
    l drumului si le facu semn
    ridicndu-si bratele.
    Vin rusii! le striga de departe unul dintre calareti trecnd pe lnga ei fara sa se
    opreasca.
    Luati femeia! strigara ei laolalta, aratnd spre Irina, care ramasese senina lnga b
    oi, zmbind.
    Celalalt izbuti sa-si frneze calul si se ntoarse. Sudoarea i curgea siroaie pe obra
    z.
    Urcati-o la spate! le spuse.
    Irina se repezi la nvatator si-l mbratisa. Apoi strnse mna celorlalti.
    Sa n-aveti grija, ca acum ati iesit la sosea! le striga.

    Cojocaru o ajuta sa se urce pe cal. Tinndu-se cu mna dreapta de umarul barbatului,


    Irina ramase multa vreme
    cu ochii pironiti pe carute. Le vazu cum se misca ncet, parasind drumul si ndreptnd
    u-se spre araturi, naintnd
    anevoie, clatinndu-se. Toti trei barbatii mpingeau acum la jug. n zare, norul crest
    ea, se nalta, se latea,
    risipindu-se peste cmpuri, acoperind tot mai mult din orizont, ntunecndu-l.
    377
    NOAPTEA DE SNZIENE
    III
    Bibicescu se nscrisese n Partidul Comunist cteva luni dupa ocuparea tarii de catre
    Soviete. Asa cum
    marturisise prietenilor, nu-i trebuise prea mult timp ca sa nteleaga ca rusii vor
    fi adevaratii stapni. Observase ca
    actorii si artistii care frecventau legatiile si institutele anglo-americane dev
    eneau suspecti. Vazuse cum cteva
    zeci de comunisti narmati, transportati n camioane sovietice, terorizau sindicatel
    e uzinelor si adunarile
    celorlalte partide politice, fara ca sa li se ntmple niciodata nimic. Diviziile ro
    mnesti luptau departe, n Ungaria
    si Cehoslovacia, alaturi de rusi si mpotriva germanilor. Erau mpinse ntotdeauna n fr
    unte si decimate. n pofida
    armistitiului, toate trupele care se aflasera pe frontul din Moldova fusesera ca
    pturate si trimise n Rusia. n tara
    aproape ca nu se mai gaseau unitati narmate. ncet, ncet, jandarmeria, politia si se
    rviciile Sigurantei treceau n
    mna comunistilor. Trebuie sa tragem concluziile, spunea Bibicescu. Astia ne sunt s
    tapnii."
    Si apoi mai e ceva: e teatrul sovietic. Rusii au rezolvat o suma de probleme si n
    primul rnd problema
    omului. Este ceea ce ncerc sa fac si eu...
    i spunea asta n strada Macelari, ntr-o dupa-amiaza ploioasa de la sfrsitul lui noiem
    brie.
    Parca pe tine te interesa problema Timpului, l ntrerupse Biris. Timpul concentrat
    al spectacolului si
    celelalte...
    E cam acelasi lucru. Teatrul sovietic se rentoarce la Shakespeare. Dar aduce aces
    t lucru nou: constiinta unei
    misiuni istorice.
    Biris l privi surprins.
    Dar unde ai aflat tu toate lucrurile astea? Cine ti-a vorbit de Istorie?
    Discutam la ntrunirile noastre. Avem un cerc foarte interesant. Ar trebui sa vii
    cu noi, adauga dupa o pauza.
    Vino acum, la nceput, ct sunt locuri libere.
    ntr-un an, doi, toti intelectualii vor da buzna n partid, dar posturile importante
    vor fi de mult ocupate...
    Sunt curios sa te ascult vorbindu-mi despre Istorie, l ntrerupse Biris. Mai spunemi ceva. Vorbeste-mi
    despre misiunea istorica.
    Dupa obiceiul lui, Bibicescu se plimba dintr-un capat la altul al camerei. Se op
    ri brusc, si baga minile n
    buzunarele vestonului si ridica din umeri.
    Vad ca nu vrei sa fii serios.
    Dimpotriva, sunt ct se poate de serios. Problema istoriei ma preocupa de vreo cin
    cisprezece ani. As vrea sa
    stiu cum ai descoperit-o si tu, trei luni dupa intrarea rusilor n tara...
    Ti-as putea atrage atentia ca te exprimi gresit. Ce nseamna intrarea rusilor n tara
    "? Am semnat un
    armistitiu si acum luptam mpreuna mpotriva lui Hitler...
    Luptam alaturi de aliatii nostri firesti, l ntrerupse Biris, alaturi, mai ales, de

    marea noastra aliata, Rusia


    Sovietica. Astea sunt formule care se ntrebuinteaza pretutindeni, n presa si n decl
    aratiile oficiale. E o chestiune
    de limbaj si de oportunitate politica. Dar acum, noi vorbim deschis, ntre prieten
    i. Tu singur spuneai ca rusii sunt
    adevaratii nostri stapni. Suntem de acord, dar as vrea sa stiu cum, plecnd de la p
    roblema stapnului, ai ajuns la
    aceea a Istoriei...
    Bibicescu se oprise iar, lnga fereastra, si-l privea lung, aproape cu severitate.
    Mi se pare ca n-ar fi att de greu de ghicit. Sovietele sunt pe cale sa cstige razb
    oiul. Revolutia rusa va
    deveni avangarda Istoriei universale. Intram ntr-o noua faza a evolutiei omenirii
    . Omul devine liber sa-si
    mplineasca destinul sau istoric. Asadar...
    Am nteles, l ntrerupse Biris. Restul l cunosc. Voiam sa stiu, doar, de la ce premise
    filosofice plecai. Acum
    sunt lamurit... As vrea sa te mai ntreb altceva, n alta ordine de idei. Ce te faci
    atunci cu ntoarcerea de la
    Stalingradl...
    n vara aceea, Bibicescu aflase de procesiunile religioase din satele moldovene ntr
    u ntmpinarea mortilor de la
    Stalingrad si i se paruse ca ar putea scrie o drama cu acest subiect. n cteva zile
    alcatuise scenariul. l interesau
    nsa unele amanunte si voise sa ntlneasca pe Stefan. ntr-o seara apasatoare de la ncep
    utul lui august trecuse pe
    la Biris. Catastrofa parca se presimtea n vazduh. Cerul se apropiase amenintator,
    fara stele, stnd parca sa se
    prabuseasca deasupra orasului. De multi ani nu mai venise n strada Macelari si Bi
    ris tresari vazndu-l intrnd.
    E un subiect extraordinar, i spuse. De cnd cautam eu un subiect de calitatea asta!
    Actual, cu radacinile n
    istorie, si avnd totusi o dimensiune mitica. Un mit al mortii, pe jumatate pagn, n
    mijlocul
    MIRCEA ELIADE
    378
    379
    NOAPTEA DE SNZIENE
    secolului XX! S-au mai ncercat creatii dramatice pe motive folclorice, dar erau f
    acute ntr-un spirit strmt,
    provincial. Trebuie sa sugerezi mitul prin mijloace moderne... Sa-l luam ntr-o se
    ara pe Viziru la masa, adaugase,
    sa-l descoasem amndoi... Biris l ascultase fara interes, aproape ursuz.
    Nu cred ca
    are sa accepte. Omul si-a
    pierdut sotia si copilul, a pierdut tot. Probabil ca nu-l intereseaza destinul m
    iturilor n secolul XX... Bibicescu l
    privise nedumerit. mi facea impresia ca e un om inteligent, spuse.
    Cum de mpaci un mit al mortii cu dobndirea constiintei istorice? starui Biris.
    Am abandonat de mult proiectul, ncepu Bibicescu relundu-si plimbarea. Era o evaziu
    ne n folclor. Treceam
    si eu, ca foarte multa lume, printr-un moment de criza. Nu vedeam unde se afla r
    ealitatea. Acum am nteles. Arta
    nu se poate regenera dect printr-o rentoarcere sincera si totala la realitate, si n
    primul rnd la realitatea
    istorica...
    n seara aceea, Biris trecu pe la cafenea. De curnd si reluase obiceiul dinainte de
    razboi si aproape n fiecare zi
    se ducea la cafenea. Atmosfera i se paruse schimbata, caci aparusera prea multe
    figuri noi, dar ntlnea totusi
    destui cunoscuti. La unele mese se discutau autorii anglo-saxoni si sovietici, s
    e vorbea de cartile si revistele din

    Apus, de care fusesera despartiti patru ani de zile si care ncepusera din nou sa
    soseasca. La masa de lnga
    fereastra l gasea aproape ntotdeauna pe Bursuc. Parea acelasi; doar cnd rdea si ochi
    i i dispareau n grasime,
    se distingeau nenumarate si foarte fine ncretituri n jurul tmplelor. Se nscrisese de
    ctava vreme n partidul lui
    Patru Fruncea si critica guvernul ca nu este destul de filosovietic.
    Care vreti sa va aranjati, veniti acum, repede, striga el rotindu-si privirile n
    jurul lui. Veniti la Revolutie, ca
    de data aceasta o facem! Avem tancurile cu noi!...
    l zari intrnd pe Biris si-i facu semn cu mna sa vina la masa lui.
    Nu pot ramne, i spuse Biris. l cautam pe conu' Misu...
    Misu Weismann venea acum din nou pe la cafenea, jovial, entuziast si informat. V
    orbea din nou de marea lui
    afacere si lasa a se ntelege o iminenta calatorie la Londra.
    Ce ai tu cu plutocratia anglo-americana? l ntreba Bursuc. Rami cu noi, aici, sa fac
    em Revolutia...
    Biris zmbi absent si trecu la o alta masa. Aici se discuta situatia fronturilor.
    Se opri doar cteva clipe si porni
    mai departe. Facu ncet nconjurul cafenelei, cu ochii dupa Weismann. n cele din urma
    iesi oarecum deceptionat.
    Ploaia ncetase si ncepuse sa bata un vnt rece. Biris si ridica gulerul macferlanului
    si se ndrepta spre
    garsoniera Catalinei. Probabil ca la ora aceasta o va gasi acasa si-l va opri sa
    bea un ceai. Intrnd, el i va spune:
    Pot sa-ti
    dau o suma de amanunte despre Bibicescu. A descoperit misiunea istorica a prolet
    ariatului si a abolit mitul
    ntoarcerii de la Stalingrad!... Ea i va zmbi sj_i va spune:
    l stii cum e. Nu-l inter
    eseaza dect un singur
    lucru: sa poata conduce un teatru. i e indiferent cine i da banii si ce politica e
    silit sa mpartaseasca... Numai
    ca acum se va certa cu conu' Misu, i va spune el. Misu e de partea anglo-american
    ilor...
    Nu-l cunosti pe conu'
    Misu, i va raspunde Catalina. Vor ramne ntotdeauna cei mai buni prieteni. Conu' Mis
    u e un om extraordinar...
    Apoi i va turna ceaiul si-l va ntreba ce se mai ntmpla cu razboiul. El va ridica din
    umeri. Toata ziua nu
    vorbim dect despre asta, despre cum merge razboiul... Atunci ea se va mpinge prin
    miscari scurte spre fundul
    divanului si va ncepe sa-i vorbeasca despre Baleanu.
    E un om extraordinar, i va sp
    une, e un sfnt... El si va
    aprinde o noua tigara. Cnd ai sa-l cunosti si tu..., va continua Catalina. Si-i v
    a vorbi asa un ceas, un an, un
    secol, i va vorbi asa pna la sfrsitul timpurilor, relund la infinit acelasi refren,
    repetnd aceleasi gesturi.
    Vazndu-l ca tace, Catalina va nceta sa-i vorbeasca despre sfintenia colonelului si
    -i va spune: Mi se pare mie
    sau iar ai slabit?... El va ridica din umeri, zmbind, si-i va ntinde ceasca goala,
    si Catalina o va umple din nou cu
    ceai. Apoi, dupa o alta lunga tacere l va ntreba:
    Ce se mai ntmpla cu Viziru?
    Nu l-a
    m mai vazut de
    mult, i va raspunde. Se va consola si el ntr-o zi, va continua visatoare Catalina.
    Asa facem toti. Suferim ce
    suferim, si ntr-o buna zi simtim ca nu mai putem suferi, si iubim din nou Viata s
    i ne rentoarcem de unde am
    plecat...
    Biris se opri n mijlocul strazii. Zvrli tigara doar pe jumatate fumata, ofta adnc,
    apoi se ntoarse cu pasi repezi
    spre cafenea. Bursuc l zari cel dinti si-i facu semn cu mna. Trecu pe lnga el fara s

    a se mai opreasca. n fund,


    Misu Weismann discuta agitat ntr-un grup de necunoscuti. Vazndu-l, Weismann i lua b
    ratul si l trase deoparte.
    Am aflat niste lucruri extraordinare, i spuse cu un glas misterios. Trebuie sa ne
    ntlnim neaparat. Te-as fi
    luat sa mannci asta-seara cu mine, dar nu sunt liber. Sunt invitat la masa. E cin
    eva foarte important. Cineva din
    misiunea militara americana...
    Cnd pleca spre ea n acea seara de ianuarie, ninsoarea se ntetise. Ajuns n garsoniera
    Catalinei, se apropiase,
    dupa obiceiul lui, de calorifer ca sa se ncalzeasca. Pe masuta erau asezate cesti
    le pentru ceai si cteva
    sandviciuri. Au nceput sa vorbeasca despre razboi si despre tifosul exantematic c
    are se ntindea n Moldova.
    Apoi Catalina i-a spus ca Baleanu fusese transportat la o Casa a mutilatilor de
    razboi. Atunci, pe neasteptate, a
    nceput viscolul. Au auzit un geamat prelung, ca de fiara ranita, apoi au simtit c
    um se napusteste viscolul printre
    case
    si o clipa s-au privit unul pe altul, speriati. Au dat la
    MIRCEA ELIADE
    380
    381
    NOAPTEA DE SNZIENE
    o parte perdeaua si s-au uitat afara. Ningea att de des nct nu se mai distingea str
    ada. Catalina a trecut alaturi sa
    aduca ceainicul si apa fiarta. Au baut, ca de obicei, cteva cesti cu ceai, vorbin
    d, ntrerupndu-se din cnd n
    cnd ca sa asculte viscolul. Apoi Biris si-a aprins o tigara, iar Catalina s-a apr
    opiat din nou de fereastra si a privit
    afara.
    Nu poti pleca pe o vreme ca asta, i-a spus.
    n odaie ncepuse sa se faca frig. Au rupt un jurnal si au nfundat cu suluri de hrtie
    fereastra ca sa opreasca
    vntul.
    Rami noaptea asta aici, i-a spus Catalina.
    Viscolul crestea, asurzitor. Biris se silea sa vorbeasca ntruna, ca sa nu se gndea
    sca, dar si simtea gura uscata si
    trebuia necontenit sa nghita. Apoi, pe la 2 noaptea, Catalina a scos nvelitoarea d
    e pe divan si a facut patul. Biris
    o privea fermecat, fara sa nteleaga. A trecut apoi n odaia de baie si s-a ntors dup
    a vreo zece minute, n pijama.
    S-a vrt repede n pat.
    Nu stiu ce sa-ti dau, i spuse. ncearca o pijama de-a mea...
    Apoi a stins lumina si Biris s-a dezbracat ca n vis, fara sa nteleaga ce face. Hai
    na de la pijamaua Catalinei i era
    destul de strmta, dar totusi a mbracat-o. Nervos, tremurnd, s-a bagat si el n pat.
    O sa fim cuminti, i-a spus Catalina.
    Biris a ntins bratul si a gasit-o, foarte aproape de el, fierbinte.
    Dimineata, orasul era ngropat sub zapada. Se trezisera amndoi deodata si Catalina i
    zmbi. Apoi sari din pat si
    se duse sa pregateasca ceaiul. Biris si trecu palma pe obraz si i se paru ca barb
    a i crescuse mai aspra ca de
    obicei. Apoi si duse amndoua minile n crestetul capului, silindu-se sa-si potriveasc
    a ultimele suvite care-i mai
    ramasesera, presndu-le apasat. Se simtea foarte urt, mbatrnit, si-l cuprinse deodata
    deznadejdea. ntinse mna
    spre pachetul Catalinei si-si aprinse repede o tigara. O fuma cu grija, nenghitin
    d fumul, nu cumva sa se nece si
    sa-l apuce accesul de tuse. Curnd se ntoarse Catalina si, tragnd masuta lnga pat, as
    eza ceainicul si cele doua

    cesti. i ntlni ochii si-i zmbi. Un zmbet pe care nu-l putea descifra, pe care nu stia
    cum sa-l nteleaga.
    Catalina se vr n pat lnga el, si-si baura amndoi ceaiul, aproape fara sa-si vorbeasca
    .
    S-a ntors acasa aproape de amiaza. Doamna Porumbache l astepta speriata la fereast
    ra. Nu dormise toata
    noaptea de frica.
    M-a arestat o patrula, i spuse Biris, si m-au dus la comisariat. Nu aveam nici un
    act de identitate la mine...
    Apoi se nchise n odaia lui, se trnti n pat si ramase asa mult timp, privind tavanul,
    ncercnd sa nteleaga ce se
    ntmpla cu el. Dar nu ntelese nici dupa ce mai petrecuse o seara n garsoniera Catalin
    ei si se ntoarse trziu
    acasa, aproape de miezul noptii. Nu ntelese nici n zilele urmatoare. O cuprindea n
    brate ndata ce-i deschidea usa, si ea i napoia sarutarile, zmbindu-i. Apoi ncepea s-o
    dezbrace, pripit,
    tremurnd. Aproape nu-si vorbeau. Cnd nu erau n pa^ unu
    l lnga altul, nu stiau ce sa faca si se priveau lung,
    zmbindu-si. Odata, vazndu-l pe gnduri, Catalina i lua mna si-i sopti.
    Sa nu te gndesti... Asa a fost sa se ntmple...
    De fapt, nu se gndea la nimic. Ramasese doar cu privirile n gol, fara gnduri.
    Sa nu-ti para rau, i-a spus altadata Catalina. Noi nu avem nici o vina... Contin
    ua sa-i vorbeasca de Baleanu,
    dar pe un alt ton, ca si cum ar fi fost
    vorba de un disparut venerabil sau de un sfnt. i spunea ca, la Casa mutilatilor, e
    ra singurul care se acomodase
    cu noul regim si nu se plngea niciodata.
    Evident, a ghicit din prima zi, adauga zmbind. M-a ntrebat de cum i-am dat mna: Biri
    s a dormit azinoapte
    la tine?" Da, i-am spus. L-am oprit din cauza viscolului..."
    Trebuia sa-i spui adevarul, o ntrerupse Biris.
    A nteles. Si apoi a schimbat repede vorba, a vorbit de alte lucruri... Cnd s-a tre
    zit, pe la mijlocul lui
    februarie, si a nceput sa nteleaga ca
    traia de cteva saptamni viata pe care o jinduise cu attia ani n urma, se obisnuise d
    eja cu beatitudinea.
    ntmplarea i se parea fireasca. ntr-o zi s-a dus s-o avertizese pe doamna Porumbache
    .
    Daca am sa mai lipsesc vreodata noaptea de acasa, sa nu-ti fie frica. Sa stii ca
    am dormit la Catalina.
    Petrica, maica! striga doamna Porumbache prinzndu-si minile.
    Nu-ti fie teama; nu se va ntmpla nimic. Catalina iubeste pe logodnicul ei, colonel
    ul Baleanu. Cu mine se
    culca din prietenie. Nu ma iubeste. Poate ca se culca chiar din mila. Dumneata c
    e crezi? o ntreba ridicnd brusc
    privirile.
    Petrica! exclama dramatic doamna Porumbache.
    Asa a fost sa se ntmple, continua el cu tristete. Nu e vina noastra. Noi suntem ni
    ste pacatosi. Irina, Baleanu
    si altii ca ei sunt sfinti. Noi traim n pacat; adica, mai precis, eu traiesc n pac
    at. Catalina s-a culcat cu mine din
    mila, din caritate crestineasca. Probabil ca si-a spus: Trebuie sa cedez ntr-o zi
    nefericitului asta care-si rateaza
    viata din cauza mea..." Si-a luat asupra ei pacatul, ca sa ma scape pe mine. Nu
    crezi?
    Petrica, iar ti-a facut farmece! striga doamna Porumbache frngndu-si minile. Trfa as
    ta are sa te dea gata.
    Are sa te bage n mormnt!...
    N-avea dumneata grija, o ntrerupse Biris. Acum c-am cunoscut-o si P-asta, vreau s
    a traiesc. Vreau sa vad ce

    se mai poate ntmpla, sau, cum ar spune Bibicescu, vreau sa vad ncotro se-ndreapta I
    storia!...
    Cu ce te-o fi fermecat, maiculita?! exclama din nou doamna Porumbache. Biris rid
    ica din umeri si se ndrepta
    agale spre usa.
    MIRCEA ELIADE
    382
    383
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Daca-ti spun ca a facut-o din caritate crestineasca! Ea iubeste pe Baleanu. Dest
    inul Catalinei a fost sa
    ntlneasca si sa se ndragosteasca tot de oameni mari. Ani de-a rndul a fost cu Bibice
    scu, geniul pustiu. Acum,
    iubeste un sfnt, un orb, erou de razboi... Pacatosul adevarat, eu sunt. Probabil
    ca ntr-o zi va trebui sa platesc
    toate pacatele acestea, adauga din prag nchiznd usa n urma lui.
    Curnd dupa aceea, Catalina a fost angajata la Teatrul Mic si Biris si schimba din
    nou programul. Au nceput sa
    se ntlneasca dupa-amiezile si uneori venea s-o ia de la teatru si petreceau noapte
    a mpreuna. Catalina continua,
    totusi, sa-l viziteze pe Baleanu n fiecare dimineata.
    Mi-a spus ca acum accepta sa ne casatorim. A spus ca acum avem nevoie unul de al
    tul... Nu stiu ce sa fac,
    adauga ncurcata.
    Biris o asculta n picioare, lnga calorifer, fumnd.
    Tu ce i-ai spus?
    Nu i-am dat nca raspunsul. I-am spus ca acuma joc, ca nu ma pot gndi...
    Nu te-a ntrebat daca-l mai iubesti?
    Stie ca-l iubesc, spuse Catalina cu o neasteptata oboseala n glas. Stie asta de m
    ult...
    Biris tresari si se lipi mai mult de calorifer.
    Vasazica, e adevarat, sopti el. Tot ce i-am spus coanei Viorica, e adevarat! Cre
    deam ca e doar o nchipuire a
    mea, dar n realitate ghicisem ca e adevarat...
    Nu te mai gndi, l ntrerupse Catalina. Nu e vina noastra...
    E adevarat! repeta Biris cu exasperare. Mi-e peste putinta sa nteleg, si totusi e
    adevarat! Te strng n brate, si
    tie ti place, si strigi Petre! si totusi e adevarat!...
    Nu te mai gndi, sopti Catalina.
    Biris si stinse tigara si se aseza n fotoliul de lnga calorifer.
    Ai dreptate, ncepu el trziu. Mai bine sa vorbim de altceva. Am avut norocul de a v
    edea ntorcndu-se n
    fata mea o pagina din istoria lumii, asa cum se exprima Bibicescu, iar eu, imbec
    ilul, ma las confiscat de
    probleme personale!...
    Voi sa mai adauge ceva, dar se razgndi si ridica din umeri. Apoi, trziu, izbucni nt
    r-un rs uscat, amar, si-si
    duse palma la gura, ca si cum i-ar fi fost rusine si ar fi vrut sa-l ascunda.
    Spune-mi ceva! striga deodata Catalina. Vorbeste! Nu ma lasa asa!... Biris o pri
    vi tulburat.
    Ar trebui sa-ti vorbesc de Istorie si de momentul istoric pe care-l traim: tifos
    ul exantematic n Moldova;
    decimarea diviziilor romnesti n Cehoslovacia;
    prabusirea iminenta a lui Hitler. Dar atunci n-as face altceva dect sa-ti repet c
    e ne-a spus Bibicescu...
    Catalina si prinse obrazul n palma si-si pleca fruntea. si lasase iarasi sa-i creas
    ca parul si buclele i cadeau din
    nou, ca pe vremuri, peste urechi, pe deasupra obrajilor.
    Petre, spuse ea cu o voce calma, fara sa-l priveasca, tu ce vrei de la mine? Ce
    vrei sa fac, cum vrei sa ma

    port, ca sa nu mai fi asa cum esti? Sa fii si tu un om ca toti ceilalti oameni,


    sa traiesti si tu viata ta, asa cum ne-o
    traim toti?...
    Biris continua s-o priveasca lung, nedumerit, silindu-se sa zmbeasca.
    Sa ramnem mai bine la problema istoriei, ncepu el dupa o tacere. L-am ntlnit din nou
    pe nvatator. Am
    aflat cum si-a ngropat biblioteca...
    n preajma Craciunului, ntorcndu-se ntr-o seara acasa, auzise o voce groasa, barbatea
    sca, n odaia matusa-sii.
    Era Gheorghe Vasile, si era cu chef. Adusese trei sticle de vin. Cnd intrase el,
    tocmai destupa a treia sticla.
    Sa traiti, domnule profesor! strigase vazndu-l. Ne-am ntors din misiune si am trec
    ut sa ne vedem prietenii.
    Poftiti sa beti cu noi un pahar cu vin. E vin bun, din vie cinstita... Ridicndu-s
    i paharul cu solemnitate,
    nvatatorul se apropiase misterios de el si-i sopti:
    Le-am ascuns! Le-am ngropat! N
    u mai dau bolsevicii peste
    ele chiar daca le-ar cauta o suta de ani! Sa va spuna coana Viorica, prin cte am
    trecut si din ce-am scapat! Dar
    le-am gasit ascunzatoare si le-am ngropat!...
    ... Si-a ngropat-o ntr-un fel de hruba, n biserica din cimitir. ntocmai ca pe timpul
    navalirilor barbare. Asa
    cum si ngropau stramosii nostri recoltele cnd navaleau barbarii...
    Se ntrerupse si-si duse o clipa mna la frunte, apoi si-o trecu pe crestet, pipaind
    u-si ,cu grija suvitele. O clipa
    deveni foarte serios, concentrat. Apoi izbucni deodata n rs. Catalina ridica brusc
    fruntea.
    Sunt un imbecil! facu el visator dupa ce-si potoli rsul. N-am nteles nimic. A treb
    uit sa vina un nvatator de
    tara, un maniac pe jumatate alcoolizat, ca sa-mi deschida ochii si sa-mi arate c
    e se ntmpla n jurul nostru, sa-mi
    reveleze sensul Istoriei!...
    Se scula din fotoliu si se lipi de calorifer. I se paru ca se facuse deodata fri
    g. si aprinse o tigara si ncepu sa
    fumeze, absent. Catalina aprinsese lampa cu abajur de pe masuta. Apoi se apropie
    de el, i lua mna si ncepu sa
    i-o mngie.
    Nu te mai gndi! nici nu stii ct de mult te iubesc. Am sa fac tot ce-ai sa-mi spui
    tu. Spune-mi doar ce sa fac.
    Spune-mi ce trebuie sa fac...
    El o privi mpacat si-i zmbi.
    MIRCEA ELIADE
    384
    Ma gndeam la nvatator. Ma ntrebam cum a ghicit el ca noi, romnii, suntem pe cale de
    a ne rentoarce la
    Evul Mediu?
    Eu ti-am spus, starui Catalina. Pentru tine, am sa fac tot ce-ai sa-mi ceri. Spu
    ne-mi doar ce trebuie sa fac...
    Apoi se desprinse brusc de el, privi ceasul de pe masuta si ncepu sa se mbrace. n s
    eara aceea juca n Livada cu
    visini.
    De ctva timp, Stefan venea din nou sa-l vada. Trecuse pe neasteptate, ntr-o seara
    din toamna aceea. i
    deschisese doamna Porumbache si, dnd cu ochii de el, ramasese ncurcata n prag, nest
    iind ce sa-i spuna. ncepu
    deodata sa plnga. Stefan se nclina, i saruta mna si intra repede n odaia lui Biris.
    Poti sa-i spui Catalinei ca i-am facut pe plac, ncepu el asezndu-se pe scaun. L-am
    vazut pe Baleanu.
    Stiam. Mi-a spus Catalina.
    mi pare bine ca l-am vazut, continua Stefan. Este un om admirabil. Am vorbit mult

    de Ioana...
    Apoi tacu, ncurcat. Biris simti ca doamna Porumbache asculta la usa si, lund scrum
    iera plina, iesi. O ntlni n
    coridor, lipita de perete. O apuca de mna si o trase pna n bucatarie.
    Te rog sa ne lasi singuri, i sopti el dupa ce nchise usa. Cred ca vrea sa-mi vorbe
    asca si s-ar jena daca ar
    banui sa ne asculta cineva. Stai la dumneata n odaie. Am sa-ti povestesc eu pe ur
    ma, dupa ce-o pleca...
    l gasi pe Stefan n picioare, privind fotografia ngalbenita a mamei. Facu ctiva pasi n
    odaie apoi se aseza pe
    scaun.
    E curios cum unii oameni au darul sa te linisteasca, sa te nsenineze. Nu nteleg de
    unde le vine puterea
    aceasta. Dupa ce l-am vazut pe Baleanu, m-am simtit mai mpacat, aproape senin. Re
    gaseam parca o stare
    pierduta de mult. Cum explici tu lucrurile acestea?...
    Biris ridica din umeri stapnindu-si anevoie plictiseala.
    Nu mi le explic. Catalina spune ca Baleanu are ceva de sfnt n el.
    Ar trebui sa-l cunosti. Ti-ar putea fi de folos. Nu nteleg nsa, cum de stie el atte
    a lucruri despre Ioana.
    Adica, mai precis, nu le stia, le ghicea, le simtea. Vorbeam cu el despre Ioana
    asa cum as fi vorbit cu un vechi
    prieten, care ne-ar fi cunoscut, pe amndoi, de foarte multi ani. i povesteam tocma
    i.
    Se ntrerupse si zmbi. Fata i se lumina deodata ntreaga, asa cum i se ntmpla cu foarte
    multi ani n urma, cnd
    l cunoscuse Biris.
    i povestisem o ntmplare absurda...
    Dar se ntrerupse din nou si privi lung spre Biris. Apoi ofta si-si cauta pachetul
    cu tigari.
    3S5
    NOAPTEA DE SNZIENE
    n fond, n-are mare importanta ce-i povesteam. Dar m-a surprins intuitia lui- Parc
    a ar fi fost si el de fata la
    ntmplarea noastra. Aveam uneori impresia ca visez. Parca Baleanu si amintea mai bin
    e ca mine unele
    amanunte... E curios, adauga dupa o tacere.
    Ctva timp, ascultara amndoi ploaia rece care se pornise deodata.
    Ar trebui sa ma duc. Pna la mine fac o jumatate de ceas cu tramvaiul. M-am mutat
    foarte departe. Am gasit
    o camera la un cunoscut. Batrnul Bologa m-a poftit sa stau la ei, la Cotroceni. D
    ar nu pot...
    Venea de-atunci destul de des sa-l vada, dar nu-l gasea ntotdeauna acasa.
    E la Catalina, i se plngea doamna Porumbache.
    La caderea noptii, strazile erau aproape pustii. Oamenii nu se mai ncumetau sa ia
    sa din casa si printre troiene, n
    ntuneric, se zareau doar ctiva soldati rusi, naintnd mpleticindu-se. Apoi, dupa miezu
    l noptii, ncepeau sa
    misune bandele de spargatori. Patrulele romnesti primisera ordin sa traga fara so
    matie. Se auzeau la rastimpuri
    tipete departate urmate de focuri de arma, apoi tacerea se lasa din nou, parca m
    ai amenintatoare.
    Cnd l gasea acasa, se asezau amndoi aproape de soba.
    Sunt attea lucruri pe care nu le nteleg, i spuse odata Stefan. Cred ca am iubit-o c
    um putini barbati si-au
    iubit sotiile. Si cu toate acestea, ma ascundeam de ea. Nu aveam numai o camera
    secreta. O buna parte din
    adevarata mea viata era secreta. i vorbeam mereu dar tot despre lucruri fara impo
    rtanta. Ceea ce era esential n
    mine, i-l ascundeam. Cum explici tu nebunia asta?...

    Poate erau lucruri despre care credeai, gresit, ca n-ar fi putut-o interesa...
    Stefan l privi o clipa adnc, apoi si pleca ochii.
    Unele din ele i le-am spus totusi Ilenei...
    Tacura amndoi, ncurcati. De multi ani, nu mai rostisera numele Ilenei.
    Ce se mai ntmpla cu ea? ntreba trziu Biris.
    Nu stiu. N-am vazut-o. Probabil ca a ramas n Portugalia.
    O saptamna mai trziu avusesera loc mai multe spargeri n cartier si doamna Porumbach
    e l ruga sa ramna
    acasa serile. Altminteri, l amenintase ea, se va duce sa doarma la Irina. Biris t
    ocmai se nchisese n camera lui
    cnd l auzi pe Stefan vorbind cu matusa-sa.
    Am ntrebat-o daca as putea mnca asta-seara cu voi, i spuse intrnd. Adusesem niste lu
    cruri. Dar vad ca voi
    ati mncat...
    Apoi se aseza lnga soba.
    L-am zarit asta-seara pe Bursuc. Facea propaganda pentru Partidul Comunist si sp
    unea ca are sa se
    calugareasca. Tot mai crezi ca e demoniac? l ntreba zmbind.
    MIRCEA ELIADE
    386
    387
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Biris ridica din umeri, plictisit. Mai ales n seara aceea i era sila sa discute de
    Bursuc. Din cauza lui si rarise
    iarasi vizitele pe la cafenea. De cum l zarea intrnd, si catre orice masa s-ar fi n
    dreptat, Bursuc i facea semn cu
    mna. Conquistadorl striga el, tare. Conquistador\ Apoi izbucnea n rsul lui grof j v
    ulgar, insuportabil, si-l arata
    tuturor celor de la masa, l arata ntinznd bratul, fara nici o jena, si apoi, plecndu
    -si putin capul, ncepea sa le
    vorbeasca n soapta, ntrerupt doar de propriile lui accese de rs sau de hohotele cel
    orlalti.
    Spunea ca singur Bibicescu, din toata intelectualitatea romneasca, a nteles ncotro
    se-ndreapta Istoria. Si
    mai spunea ca i se va da directia Teatrului National.
    Biris ridica din nou din umeri. Din fericire, intra doamna Porumbache aducnd pe t
    ava cteva felii de sunca si
    mezeluri si o sticla cu vin.
    Mi s-a urt mncnd singur, se scuza nca o data Stefan.
    Dar si n acea seara mnca tot singur, cu tava asezata pe o masuta, ascultnd pe doamn
    a Porumbache povestind
    despre aventurile nvatatorului, despre spargerile din cartier si oamenii gasiti m
    orti n zapada. A vorbit numai ea,
    aproape tot timpul. Dupa ce-a iesit, lund tava, Biris s-a ridicat repede si s-a d
    us dupa ea, s-o mai roage nca o
    data sa nu asculte la usa.
    Cnd ma ntorc de la Baleanu, ncepu deodata Stefan, parca ma trezesc si, ctva timp, mi
    dau seama ce se
    ntmpla cu mine. Dar asta dureaza foarte putin. Zece-douazeci de minute si apoi ma
    pierd din nou. Mi-e greu
    sa-ti explic. S-a ntmplat ceva cu mine. Am impresia ca, de la un moment dat, m-am
    ratacit. Pna la o anumita
    data am trait o viata pe care o simteam ca era viata mea
    si dupa aceea am apucat
    pe o alta cale, m-am ratacit,
    am trait o viata straina, viata altuia...
    Biris l asculta fara chef, posomort. si amintise din nou de Bursuc. l batuse o data
    pe umeri, n vazul tuturor, ca
    si cum l-ar fi felicitat pentru un act extraordinar. Esti vrednic! i strigase. Te
    alaturi celor vrednici!"
    Nu stiu cum sa-ti explic, continua Stefan. Parca toate mi s-ar trage dintr-o sea

    ra de vara de acum noua ani, din


    seara de Snziene din 1936. E absurd, dar uneori am impresia ca din momentul acela
    m-am ratacit, ca de-atunci
    n-am mai trait viata mea...
    Toata lumea are aceeasi impresie, l ntrerupse Biris. Dupa o anumita vrsta, toti oam
    enii au impresia ca au
    naufragiat, ca si-au ratat viata, ca au trait o viata idioata, absurda
    o viata c
    are nu putea fi a lor, care nu putea fi
    dect viata altuia. Pentru ca avem o parere prea buna despre noi nsine si nu putem
    crede ca daca am fi trait ntradevar
    viata noastra, ea ar fi putut fi att de idioata...
    Privindu-l cum l asculta, cu capul putin plecat nainte, cu ochii stralucitori si u
    n fel de zmbet nevazut
    luminndu-i fata, lui Biris i se paru ca se ntoarce
    cu multi ani n urma, pe vremea discutiilor lor despre Partenie si despre Timp, si
    se simti nduiosat si ntristat
    totodata.
    Ai dreptate. Dar nu ma refeream la sentimentul acesta, general uman, de ratare.
    Cu mine cred ca s-a
    ntmplat altceva...
    si trase scaunul mai aproape de soba si mai aproape de el.
    Eram la minister, ncepu, si-mi vedeam de treaba. Era o zi senina de vara. Nu stiu
    cum mi-au cazut ochii pe
    calendarul de pe birou si am vazut ca era 23 Iunie. Solstitiul de vara", mi-am ad
    us aminte. Si am simtit deodata
    cum ncepe sa mi se bata inima si ma cuprinde dorul de a revedea locurile pe unde
    copilarisem la Baneasa. Vreau
    sa-ti mai spun ca niciodata nu ma simtisem ispitit de a pleca de la minister ca
    sa ma plimb n padure. Asta mi s-a
    ntmplat o singura data, n dupa-amiaza de Snziene din 1936. Si atunci, n padure, am ntl
    it-o pe Ileana.
    Parca m-ar fi atras acolo, sau poate eu am atras-o. Ce i-ar fi venit unei fete t
    inere si frumoase sa se plimbe att de
    departe, singura, n padurea de la Baneasa?
    Si-o aminti si Biris, si parca i se facu deodata dor s-o mai vada, s-o mai auda
    vorbindu-i. I se paru ca trecusera
    foarte multi ani de la ultima lor ntlnire. Parca nu era numai un numar oarecare de
    ani, patru sau cinci, pentru ca
    nu mai stia nici el bine cti trecusera ci parca l-ar fi despartit altceva de acel
    timp beatific dinaintea
    razboiului, parca ar fi intervenit o ruptura si un gol imens s-ar fi ntins ntre vi
    ata lui de-acum si anii aceia cnd o
    vedea pe Ileana n fata lui, cu minile la spate, scuturndu-si la rastimpuri buclele,
    privindu-l cu ochii ei verzi,
    zmbindu-i.
    Uneori, continua Stefan, parca ma trezesc si nteleg ca de-atunci viata mea si-a p
    ierdut ntelesul. Parca nici nar
    mai fost viata mea. Nu stiu cum sa-ti explic. De-atunci, totul a fost fals, arti
    ficial. Am fost trait de evenimente,
    am fost purtat de o viata care nu era a mea...
    Fara sa nteleaga de ce, Biris se simtise deodata tulburat si si cauta repede de lu
    cru. ngenunche n fata sobei si
    concentrat, fara graba, ncepu sa rascoleasca jaraticul. n cele din urma, aseza cu
    grija un lemn gros.
    ... Si totusi, lucrurile nu sunt att de simple. Sentimentul acesta ca mi-am pierd
    ut viata, ratacindu-ma si traind
    viata altuia, se completeaza cu un alt sentiment, de culpabilitate. Adesea ma si
    mt raspunzator de moartea lui
    Partenie si a Ioanei. mi spun ca daca n-as fi intervenit n viata lor, ei ar fi tra
    it poate si astazi, si ar fi fost fericiti.

    n orice caz, si-ar fi trait viata care le fusese ursita. Dar, fara voia mea, am i
    ntervenit n viata lor. Ioana m-a
    confundat ntr-o zi pe strada si pe urma a stricat logodna. Daca m-ar fi ntlnit cteva
    saptamni mai trziu, e
    foarte probabil ca nu m-ar fi confundat. I-ar fi spus, cel mult: >,Am ntlnit astaz
    i un om care-ti seamana
    extraordinar..." Si el, Partenie, i-ar fi raspuns: Da, l cunosc. L-am zarit si eu
    de cteva ori..." Si lucrurile ar fi
    MIRCEA ELIADE
    388
    ramas aici. Ei si-ar fi trait viata lor. Iar eu, trei ani n urma, as fi ntlnit-o pe
    Ileana si mi-as fi trait viata mea...
    Dar de unde poti fi tu sigur ca ai fi ntlnit-o? l ntreba Biris ca si cum s-ar fi tre
    zit.
    Cred ca as fi ntlnit-o. Ceea ce am simtit n seara aceea de Snziene nu se poate expli
    ca altfel. Probabil ca
    Ileana era femeia care-mi fusese ursita. Dar eu nu mai eram liber. Eu ma grabise
    m si luasem femeia ursita altuia.
    Le-am stricat viata lor si am stricat si viata Ilenei. n cele din urma, pe ei i-a
    m omort, iar pe Ileana am pierdut-o.
    Nu mai stiu ce s-a ntmplat cu ea...
    Biris si aminti din nou de ea. Si parca se simtea tot mai atras de acel gust nela
    murit al anilor dinainte de razboi.
    Fara sa-si dea seama, zmbi.
    n orice caz, asta ar explica ce se ntmpla cu mine, de ce nu mai am de mult sentimen
    tul ca traiesc viata mea,
    ca traiesc ntr-un fel de vis, absurd, la care nu pot participa. Multa vreme am cr
    ezut ca ntlnirea cu Ileana ar fi
    avut un alt rost: sa ma nvete cum sa iubesc doua fiinte n acelasi timp, sa descopa
    r o noua si mai adevarata
    categorie a dragostei, apropiata de dragostea sfintilor, care pot iubi, deodata,
    o infinitate de oameni. Dar e
    probabil ca lucrurile acestea mi le spuneam ca sa ma linistesc. Era, probabil, d
    oar o ncercare desperata a mea ca
    sa-mi nteleg situatia, sa gasesc un sens unei iubiri cu care nu stiam ce sa fac..
    .
    Ctva timp tacu, ncurcat. Deodata sari n picioare si-i ntinse mna.
    Iarta-ma, i spuse n soapta. Sunt cu adevarat nebun. Nu trebuia sa-ti spun. E un gnd
    absurd, criminal, care
    ma obsedeaza de ctva timp si ma tortureaza pna la dementa. Dar te rog sa ma crezi
    ca n-am iubit-o, cu
    adevarat, dect pe Ioana. Daca as fi fost sigur ca, sinucigndu-ma, as fi ntlnit-o, mas fi sinucis de mult. Dar
    mi-e teama ca de-abia atunci as pierde-o, ca as pierde-o pentru totdeauna. Mi-e
    teama ca are dreptate
    crestinismul condamnnd sinuciderea ca pacatul prin excelenta al deznadejdii. Mi-e
    teama mai ales de Razvan.
    Mi-e foarte dor de Razvan. De multe ori i-am simtit n jurul meu, dar ndeosebi l sim
    t pe Razvan. Nu stiu cum
    sa-ti spun, dar mi-a fost teama sa nu-i pierd, sinucigndu-ma. Mi-e indiferent ce
    se spune, ca sinuciderea este
    solutia lasilor, si celelalte. Nu formulele acestea m-au mpiedicat. Dar mi-a fost
    teama sa nu-i pierd...
    De cteva zile se astepta deznodamntul. Berlinul fusese cucerit de trupele sovietic
    e, se anuntase moartea lui
    Hitler, iar n seara aceea circulau tot felul de zvonuri fantastice n legatura cu H
    immler si amiralul Doenitz.
    Orasul si recapatase nfrigurarea marilor zile. Oamenii ncepeau din nou sa spere. Da
    ca razboiul se termina, rusii
    se vor retrage din Romnia si guvernul Groza, impus la 6 martie de Vsinsky, va cade

    a automat.
    38'.
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Va nselati! strigase Bursuc la cafenea. Voi veti fi lichidati! Voi, anglofilii si
    americanofilii. N-o sa mai
    acceptam sa ne furati de data aceasta roadele victoriei...
    Biris l auzise din usa si iesi repede. Se simtea extrem de surescitat. Pe drum, c
    umpara toate editiile speciale.
    Urca la Catalina si suna de mai multe ori. n cele din urma se resemna si ncepu s-o
    astepte pe scari. Cnd vazu
    ca se apropie ceasul opt, pleca dupa ea la teatru. Nu era nici acolo; dar cum nu
    juca n seara aceea, nu era
    asteptata. Se rentoarse la garsoniera si suna din nou. Dupa un sfert de ceas si pi
    erdu rabdarea si pleca spre casa.
    A doua zi avea ore la liceu pna la prnz. Cnd se ntoarse, doamna Porumbache i spuse ca
    l-a cautat Misu
    Weismann. Venise cu o masina si i lasase un bilet pe birou. Prudent, Weismann lip
    ise plicul. Vino imediat la
    Spitalul Coltea, i scria. Catalina a avut un accident. Nu e grav."
    O gasi cu oarecare greutate. Petrecuse noaptea ntr-o sala comuna si doar cu putin
    timp nainte i se gasise o
    camera cu doua paturi. Era foarte palida.
    Nu te speria, i sopti. Nu e nimic grav. M-a zvrlit un camion pe trotuar si mi s-au
    deplasat niste vertebre. E
    plicticos ca trebuie sa stau acum n ghips... Ma doare groaznic capul, adauga ea nc
    ercnd sa zmbeasca. Am
    cazut...
    Ridica bratul si-i arata locul unde o doare, la moalele capului.
    L-ai ntlnit pe Dan? l ntreba ea. Cine ti-a spus?
    Mi-a lasat conu' Misu un bilet, azi-dimineata.
    E mai bine ca nu l-ai ntlnit pe Dan, spuse ea si-si nchise pleoapele. Da-mi mna, ada
    uga zmbind.
    Stii ca a capitulat Germania. A dat Dumnezeu si s-a terminat. Catalina deschise
    ochii si-l privi. i strnse mai
    puternic mna ntre minile
    ei.
    Probabil ca din cauza asta..., ncepu, dar se ntrerupse brusc. Camionul, vreau sa s
    pun. Soferul era beat...
    Apoi intra infirmiera.
    Da-mi te rog ceva. Ma doare groaznic capul.
    Are sa vina acum doctorul. O sa va facem o noua radiografie. Catalina nchise din
    nou ochii. Biris observa
    doua mici lacrimi
    prelingndu-se printre gene, si se tulbura.
    Ti-au pus deja ghipsul? o ntreba. Catalina facu un semn imperceptibil.
    Provizoriu, sopti ea. Cred ca au sa-mi faca operatie...
    Biris simti cum i se goleste inima de snge si ramase cteva clipe fara gnduri, speri
    at. Apoi trebui sa plece. n
    curtea spitalului l ntlni pe Misu Weismann.
    MIRCEA ELIADE
    390
    Nu mai poti intra, i spuse. Au venit doctorii; i fac un consult. Ce s-a ntmplat exac
    t? ntreba dupa o clipa
    aprinzndu-si tremurnd o tigara.
    Misu Weismann ncepu sa-si caute ncurcat batista. O gasi si se sterse pe fata, pe mi
    ni.
    A rasturnat-o un camion rusesc, vorbi el n cele din urma. A avut un noroc extraor
    dinar ca n-a cazut sub roti.
    A zvrlit-o pe bordura trotuarului.
    Unele cladiri arborasera steagurile Aliatilor si strada era destul de animata, d

    ar parca se ghicea deja o usoara


    oboseala amestecata cu deceptie. Asteptarea se prelungise prea mult. Anuntul ofi
    cial al capitularii venise prea
    trziu.
    Mi-au telefonat azi-dimineata de la spital, continua Weismann. Telefonasera nti lu
    i Dan, azi-noapte, dar nu
    era acasa...
    Se opri, fstcit si si scoase din nou batista.
    L-ai vazut pe Dan? ntreba el repede, fara sa-l priveasca. Nu vrei sa trecem acum
    o clipa pe la el?
    Ma duc acasa. Sunt obosit.
    Ar fi bine sa-l vezi, starui Weismann. Dan a vazut-o aseara, nainte de accident.
    Trecuse pe la el...
    i evita necontenit privirile. Biris fuma tacut, stapnindu-se. Curnd ntlnira un taxi l
    iber si pornira spre
    Bibicescu. l gasira ntins pe canapea, foarte palid.
    E ceva care nu prea merge cu inima mea, spuse fara sa se ridice. Nu stiu ce e. T
    rebuie sa-mi fac o
    electrocardiograma. A fost doctorul adineauri pe aici.
    Venim de la spital, l ntrerupse Weismann. Eu sosisem prea trziu, dar a vazut-o el.
    Biris se asezase pe un scaun, ct mai departe de canapea.
    Ce s-a ntmplat exact? ntreba scotndu-si pachetul cu tigari.
    Te-as ruga sa nu fumezi, spuse Bibicescu. Cred ca sufar de inima. Am avut azi-di
    mineata un atac...
    Nu exagera, l ntrerupse Weismann. Poate a fost o simpla crampa musculara. Ti-a int
    rat n cap ca esti bolnav
    de inima...
    Ea treia oara ca mi se ntmpla, continua Bibicescu cu gravitate, privind n sus, spre
    tavan. Dar azi-dimineata
    a fost groaznic. Cred ca e anghina de piept... Daca e asa, adauga, s-a dus dracu
    lui teatrul. Tocmai acum, cnd...
    Cine ti-a mai bagat n cap si povestea asta cu anghina de piept? l ntrerupse Weisman
    n. Doctorul a spus ca n
    nici un caz nu poate fi vorba de anghina...
    Bibicescu zmbi cu un mare efort. Biris se ridica si se apropie de el.
    n fond, as putea afla si eu cum s-a ntmplat accidentul Catalinei? Ctva timp, Bibices
    cu continua sa
    priveasca, tacut, tavanul.
    39)
    NOAPTEA DE SNZIENE
    A trecut aseara pe la mine, vorbi el n cele din urma, rar, fara efort. A stat foa
    rte putin. Eram ocupat...
    Dar ce cauta la tine? l ntrerupse Biris nemaiputndu-se stapni. La ora aceea aveam ntl
    ire. Am asteptat-o
    un ceas...
    Voia sa-mi vorbeasca. Avea ceva important sa-mi spuna...
    Ce? ntreba Biris ridicnd glasul.
    Te rog sa nu tipi, continua calm Bibicescu. Ma vezi ca sunt bolnav?... Avea ceva
    important sa-mi spuna, dar
    nu mi-a spus. Eram ocupat... Nu eram singur, adauga el dupa o scurta sovaire. Ma
    i era cineva la mine...
    Dar cum s-a ntmplat accidentul? starui Biris. Cum ai aflat de accident?
    Mi-a telefonat azi-dimineata conu' Misu. Eram dupa criza. Tocmai plecase doctoru
    l...
    Sa-ti explic eu, interveni Misu Weismann. S-a ntmplat nu prea departe de aici. Cat
    alina voia sa traverseze si
    tocmai coborse dupa trotuar, cnd a trecut camionul, n viteza, si a rasturnat-o. A l
    esinat de durere si de spaima.
    Scapase ca prin miracol. Cnd si-a revenit, azi-noapte, la spital, a cerut sa tele
    foneze lui Dan. Dar el nu era

    acasa...
    Putea sa ma anunte pe mine.
    Stia ca n-ai telefon. Si-a nchipuit ca unul dintre noi te va anunta imediat...
    Roag-o sa ma ierte daca n-am trecut s-o vad, spuse Bibicescu continund sa priveas
    ca n tavan. Astept
    rezultatul cardiogramei. Mi-o fac n dupa-amiaza asta sau mine dimineata...
    Azi nu cred c-ai s-o poti face, spuse Weismann. Nu se mai lucreaza. S-a terminat
    razboiul...
    Cnd trecu din nou pe la spital, i se spuse ca nu poate s-o vada; i se facuse oper
    atia. Nu i se ngadui s-o vada nici
    a doua zi, dar izbuti sa vorbeasca cu unul dintre doctori. l linisti. Nu era nimi
    c grav. Cteva vertebre deplasate si
    o mica fractura. Totul fusese aranjat prin operatie. Dar trebuia sa ramna n ghips
    vreo patruzeci de zile. Abia a
    patra zi o putu vedea. Slabise foarte mult, dar paloarea parca o ntinerise.
    L-ai vazut pe Dan? l ntreba ea. Ce ti-a spus?
    Se plngea de inima. De aceea te roaga sa-l scuzi. Asteapta sa vada rezultatul car
    diogramei.
    N-are nimic, spuse zmbind Catalina. Asa i se pare lui, ca e ntotdeauna grav bolnav
    . Acum are si o scuza...
    Dar prefer sa nu vina sa ma vada.
    Nu nteleg de ce te-ai dus sa-l vezi, nainte de accident... Catalina nchise ochii.
    MIRCEA ELIADE
    392
    Treceam pe lnga casa lui... Mi-am adus aminte ca aveam sa-i spun ceva, n legatura
    cu teatrul...
    El spunea ca era ceva important, o ntrerupse Biris.
    Poate ca era. Nu mai stiu... Mi s-a facut dor de casa, adauga ea cu un alt glas.
    Nu de asta de-aici. De casa
    parinteasca, de la Botosani. Trebuie sa fie foarte frumos acum, n mai. Nu i-am ma
    i vazut de mult pe ai mei. As
    vrea sa ma duc acasa...
    si pastrase aproape tot timpul ochii nchisi, si lui Biris i se paru ca vrea sa ado
    arma.
    Cum te mai simti? o ntreba el trziu.
    Bine. Doar durerea asta de cap, care nu ma lasa... Ct e ceasul? ntreba deodata.
    E aproape trei.
    Trebuie sa vina Aurel. mi pare bine ca ai sa-l cunosti si tu.
    Eu ar fi trebuit sa plec, spuse Biris ncurcat.
    Cnd m-am trezit, dupa operatie, continua Catalina ca si cum nu l-ar fi auzit, miam spus: E 19 octombrie.
    Nu stiu de ce, m-am simtit deodata fericita. Mi-am adus aminte de o librarie mic
    a din Botosani. Cnd eram n
    liceu, ma duceam n fiecare smbata dupa-amiaza sa privesc vitrina. Am vazut odata o
    carte despre India, dar era
    n frantuzeste si nu prea ma ncumetam s-o citesc. Dar o priveam ntotdeauna. Ma atrag
    ea coperta. Si pe urma,
    ntr-o zi, n-am mai vazut-o. Se vnduse... Mi s-a facut dor de Botosani, adauga dupa
    o scurta tacere. Nu nteleg
    cum am lasat sa treaca attia ani...
    Atunci intra infirmiera si tinu usa larg deschisa ca sa treaca Baleanu, condus d
    e o calugarita batrna. Biris se
    trase stnjenit lnga fereastra. Baleanu era mbracat civil. Ochelarii mari, negri, nu
    izbuteau sa-i ascunda petele
    roze de pe obraji. Infirmiera l apropie de pat si Baleanu ntinse mna. Catalina i-o
    apuca repede.
    i povesteam lui Petre de Botosani, ncepu ea. Mi s-a facut dor de casa... Baleanu nt
    oarse capul spre fereastra
    si zmbi. Apoi se nclina usor, ca si
    cum ar fi salutat, si ntinse mna. Biris facu un pas nainte si i-o strnse.

    Pe mine va rog sa ma iertati, spuse el ncurcat. Am o ntlnire... Cnd reveni a doua zi


    , gasi, n afara de
    Baleanu, pe Weismann si Irina.
    Biris nu ncerca sa-si ascunda plictiseala si se apropie de pat.
    Te-am visat azi-noapte, i spuse Catalina silindu-se sa zmbeasca. Ne plimbam amndoi
    pe strada Unirii din
    Botosani. Parca toate gradinile erau pline de flori si eu ti le aratam, si tu mi
    spuneai: Nici pe asta nu o cunosc,
    nici pe asta..." Erau flori foarte frumoase, nemaivazute pe la noi. M-am trezit
    fericita... Daca nu m-ar durea
    capul, adauga nchiznd ochii.
    393
    NOAPTEA DE SNZIENE
    O ascultasera toti. Apoi Weismann se uita la ceas si tresari. Apropiindu-se de B
    iris i sopti, parca n mare taina.
    I-a facut cardiograma. N-are absolut nimic.
    Daca o sa ma doara asa 40 zile, ct am sa stau n ghips, nnebunesc, vorbi din nou Cat
    alina.
    Doctorul spunea ca nu e nimic grav, ncepu Biris. Ca e din cazatura.
    Patruzeci de zile, am sa nnebunesc, repeta Catalina foarte ncet. Apoi Misu Weisman
    n si lua ramas-bun.
    Pleca a doua zi la Brasov si nu
    stia cnd se ntoarce.
    Are sa vina mine Dan, i spuse.
    Catalina i tinea mna ntre minile ei, zmbindu-i.
    Daca i e frica, sa nu vina. Sa mai astepte, pna i va trece complet. E adevarat ca v
    rea sa-l joace pe Partenie?
    ntreba.
    Misu Weismann se fstci deodata si rosi.
    Toata lumea vrea sa-l joace pe Partenie. Are sa-ti povesteasca el... Curnd pleca
    si Irina. Nu scosese o vorba
    de cnd intrase Biris. Se pleca
    si o saruta pe obraji.
    Am sa mai vin, i spuse.
    Se apropia sfrsitul vizitei si Baleanu nu dadea semne de plecare. Biris simtea ca
    -si pierde rabdarea. Ar fi vrut sa
    ramna singur cu Catalina, sa-i vorbeasca nestingherit. Dar Baleanu astepta tacut
    pe scaun.
    Te rog, suna infirmiera, spuse deodata Catalina, sa-mi dea ceva ca nu mai pot...
    Veni doctorul si trebuira sa plece cu toti.
    E din cauza oboselii, spuse doctorul
    . Se vor interzice vizitele cteva
    zile. Pe coridor, Biris nu stia cum sa-si ia ramas-bun de la Baleanu. Merse ctva
    timp alaturi de el, apoi i spuse
    deodata, ntinzndu-i mna, La revedere, domnule colonel.
    Cteva zile trecuse zadarnic pe la spital. Doarme mereu, i spunea infirmiera; se odi
    hneste." A patra zi, Biris
    ceru sa-l vada pe doctor. l primi ntr-un mic birou de lnga camera de garda. Parea p
    reocupat, plictisit.
    S-au ivit unele complicatii, i spuse. A avut o hemoragie interna pe care n-am put
    ut-o identifica de la
    nceput... Nu e grav, adauga el repede vaznd ca Biris paleste. Numai ca n-o s-o put
    eti vedea att de curnd...
    Venea de-atunci de doua ori pe zi, sa afle vesti. O data i-a dat voie sa intre,
    numai pentru cteva minute. Catalina
    dormea adnc. Era foarte palida si parea schimbata. I se taiase parul pna la jumata
    tea craniului, cnd i se facuse
    trepanatia. Biris se apropie de ea n vrful picioarelor si o privi, stapnindu-si ane
    voie emotia. Apoi se pleca si-i
    saruta mna, ntinsa moale alaturi de trup.
    MIRCEA ELIADE

    394
    395
    NOAPTEA DE SNZIENE
    ntr-o seara, doua saptamni de la accident, se afla la masa. Doamna Porumbache tocm
    ai i se plngea de
    scumpete cnd auzi ca bate cineva la usa. Alerga speriat sa deschida. Era Misu Wei
    smann.
    Vino repede, i spuse. Mi-a telefonat de la spital ca a murit Catalina. Dar n clipa
    urmatoare trecu pragul si
    avu timp sa-l prinda n brate. Biris
    l privise lung, clatinndu-se, si apoi se prabusi moale, ca si cum s-ar fi rupt de
    la mijloc.
    Cnd se trezi, i vazu pe toti n jurul lui si nchise repede ochii. Apoi i auzi soptind
    si le recunoscu pe rnd
    vocile. Atunci deschise ochii si-i facu semn lui Stefan sa se apropie.
    Da-i afara, i sopti. Roaga-i sa plece.
    Cine sa plece?
    As vrea sa ramn singur. Stefan l privi lung.
    Nu e nimeni. Coana Viorica e la bucatarie. Suntem numai noi doi, singuri.
    Biris nchise din nou ochii. O musca i se aseza pe frunte si scutura capul. Simti
    o durere surda, parca i-ar fi strivit
    cineva creierii, si gemu.
    Unde au plecat ceilalti? Cteva clipe, Stefan sovai, ncurcat.
    Azi n-au mai fost pe aici. Are sa vina Irina, diseara.
    n fond era de asteptat, ncepu deodata Biris cu o voce neasteptat de calma. Eram si
    gur ca se va ntmpla asa.
    De cum am vazut-o la spital, am nteles ca de data aceasta nu mai scapa. Avea expr
    esia ei de la 19 octombrie,
    avea ochii de la 19 octombrie...
    ... Nici ea nu-i poarta dect o singura data pe an, si aminti Stefan, la 19 octombri
    e." I se paru ca se prabuseste
    ntr-un timp fabulos, devenit aproape inimaginabil prin beatitudinile pe care le p
    astra, si facu un efort
    deznadajduit sa revina la suprafata, sa se rentoarca n prezent.
    As vrea sa ma duc s-o mai vad o data, continua Biris. Am sa-i duc niste flori de
    cmp. mi spunea ca i se
    facuse dor de cmp. Cred ca mai am atta putere sa merg pna la spital, mai ales daca
    ai sa vii si tu cu mine.
    Luam o masina...
    Stefan continua sa-l priveasca asa cum vorbea, cu ochii nchisi, fara nici o misca
    re, de teama sa nu-si clatine
    capul.
    O sa mergem ntr-una din zilele acestea...
    L-ati anuntat pe Baleanu? l ntrerupse deodata Biris.
    Era si el acolo. Erau toti, afara de tine si de Bibicescu. Biris deschise ochii
    si-i cauta privirile.
    Unde spuneai ca erau toti? ntreba.
    Stefan sovai, dar o auzi pe doamna Porumbache iesind din bucatarie si spuse repe
    de:
    A fost nmormntata azi-dimineata...
    Ah, da... Evident, trebuia sa ma gndesc, sopti Biris.
    Doamna Porumbache deschise cu grija usa si intra n vrful picioarelor. Dar ntlni ochi
    i lui Biris si
    nemaiputndu-se stapni izbucni n plns.
    Petrisor, maica! ncepu ea sa se tnguiasca. Catalina, saracuta de ea, saracuta! tu
    zaceai aici si pe ea o bagau
    n pamnt! O plngeau toti, si tu aiurai si rdeai n somn si o chemai: Catalina! Catalina
    ! i spuneai ca ai s-o
    plimbi n gradina si ai s-o acoperi toata cu flori, si pe ea o coborau n groapa, si
    o acopereau cu pamnt! Catalina,

    saracuta de ea, saracuta!...


    De atunci, de cte ori venea Stefan, doamna Porumbache l ntmpina lacrimnd si ncepea sai vorbeasca de
    Catalina. Stefan asculta resemnat, ndreptndu-se ncet, cu privirile plecate, spre ca
    mera lui Biris. l gasea
    ntotdeauna citind. De cteva zile se sculase din pat si citea asezat pe un scaun lng
    a fereastra. n lumina tare a
    nceputului de iunie, obrazul capata o paloare proaspata, de adolescent n convalesc
    enta.
    As vrea sa te rog ceva, i spuse ntr-o zi. Roag-o pe Irina sa nu mai vina. Sau, dac
    a vrea cu orice chip sa vina
    sa ma vada, sa nu ncerce sa ma consoleze. Nu simt nevoia sa fiu consolat. Sunt pr
    ofesor de filosofie. Am la
    dispozitia mea un numar considerabil de formule care ma pot consola...
    Se ntrerupse, se ridica sa puna cartea pe birou, apoi se ntoarse si se aseza pe sc
    aun.
    Acelasi lucru as fi vrut sa ti-l spun si tie, continua. mi face placere de cte ori
    vii sa ma vezi, dar n-as vrea sa
    crezi ca esti obligat sa-mi vorbesti de Catalina. Cum spunea nu stiu cine, viata
    merge nainte. Eu am optat pentru
    Viata. De aceea as prefera sa discutam altceva.
    Toti optam pentru Viata, spuse Stefan. Nu prea nteleg bine de ce, dar asae...
    Eu stiu de ce. Vreau sa traiesc ca sa vad ce se va ntmpla pna la urma. Acum ca s-a
    terminat razboiul n
    Europa, vom asista la ofensiva mpotriva Japoniei. ntr-un an, doi, va fi si ea lich
    idata. Vreau sa vad ce se va
    ntmpla dupa aceea. N-as vrea sa mor nainte de a vedea ncotro se-ndreapta lumea: s
    pre socialism sau spre
    dictatura? De aceea ma intereseaza tot ce se ntmpla n jurul meu, de la decizia pe c
    are o va lua Stalin pna la
    cariera politica a lui Bibicescu...
    Bibicescu fusese numit subdirector la Teatrul National, dar spera sa ajunga curnd
    director. Izbutise sa introduca
    n programul viitoarei stagiuni doua piese
    MIRCEA ELIADE
    396
    ale lui Partenie. Partidul Comunist si-l nsusise pe Partenie si cartile lui reedi
    tate, ziarele vorbeau necontenit de
    el. ncepuse sa circule zvonul
    Pol
    l mpuscase cu buna stiinta, ca sa lichideze, mpreuna cu un sef letona '" cel mai nze
    strat dintre scriitorii
    progresisti. Bibicescu vorbea acum tot insistent de prietenia lui cu Partenie si
    marturisise ntr-un interviu simnaf'
    marelui scriitor pentru Revolutia rusa.
    Veni sa-l vada pe la jumatatea lui iunie. Nu plouase din aprilie si oras arata p
    rafuit si vested ca la sfrsitul verii.
    Bibicescu venise ntr-o masina Directiei Teatrului.
    Ca sa nu ma obosesc, explica el. Nu se stie exact ce am, dar trebuie sa fiu prud
    ent, sa nu-mi obosesc inima...
    Apoi, n mijlocul discutiei, l ntreba brusc.
    Ti-a spus ceva Catalina despre mine?
    Biris voi sa-si aprinda o tigara, dar simti ca-i tremura mna si baga repede pache
    tul n buzunar.
    Mi-a spus doar ca trecuse sa te vada. Nu mi-a spus de ce... Bibicescu se aseza p
    e scaun, ceea ce nu facea
    dect arareori...
    mi pare rau. Eram ocupat, aveam pe cineva la mine... As fi vrut sa stiu de ce ven
    ise sa ma vada, adauga cu
    un alt glas ridicndu-se.

    Dar nu mai ndrazni sa se plimbe de la un capat la altul al odaii. Se opri lnga fer
    eastra si privi cerul alburiu,
    fierbinte.
    E ngrozitor cu seceta asta. N-o sa putem plati datoriile de razboi... Apoi, nainte
    de plecare, i spuse:
    Stii ca s-au mai gasit o suma de hrtii de-ale lui Partenie. Caiete ntregi... Biris
    zmbi ironic si ridica din
    umeri.
    Probabil ca nu-ti vine nici tie sa crezi, dar ai sa te convingi cnd ai sa vezi ma
    nuscrisele. Le lasase ntr-o
    valiza, la o prietena a lui, la tara...
    Facea lungi plimbari prin oras, diminetile sau dupa apusul soarelui, can se poto
    lea arsita. Trecea foarte des pe la
    cimitir, devreme de tot, cnd racoa noptii staruia nca pe sub arbori si printre mor
    mintele cu flori ofilite. Ii adi
    Catalinei cteva flori de cmp. Le culegea pe marginea maidanelor, F cmpurile virane
    dinapoia cimitirului; flori
    marunte, prafuite, cu culori s pe jumatate uscate. Odata, intrnd n cimitir cu un b
    uchet mai mare, caci in pe
    drum o tiganca cu flori, si aminti brusc de tabloul din biroul lui , manusile neg
    re si florile de cmp, cu cozile
    lungi, zvrlite n graba pe o ^ De-abia a intrat si a auzit telefonul sunnd, si aminti
    el cuvintele lui , S-a dus
    sa raspunda la telefon. O astept de-atunci mereu..." rmufl1
    '
    Ar fi vrut sa duca florile la mormntul Ioanei, dar ea se afla la ci ^ Belu, n ceal
    alta parte a orasului. si aminti
    de asemenea ce i se spuses
    197
    NOAPTEA DE SNZIENE
    ormntare: ca trupurile n-au mai fost recunoscute si multe familii au 'a
    'm
    at mortii altora. Dar, dupa ce iesi din
    cimitir, se ndrepta spre bulevardul ngrP ^ tramvai, oamenii se plngeau deja de caldu
    ra, desi nu era nca Donl
    ,
    ece Biris simtea un fel de atmosfera ireala n jurul lui, ca si cum ar fi ccai jt j
    n vis. Nu mai suferea, nici de tristete,
    nici de singuratate. Parca ntreg Ca 1 cu toti oamenii lui, agitati si zgomotosi,
    apartinea deja amintirii. Parca ^
    versase, n acest tramvai suprancarcat, cndva de mult, ntr-un timp abolit,
    I traversa acum din nou, n gnd, numai ca sa se poata rentoarce n trecut.
    Craterele fusesera astupate si strada reparata, dar trotuarele erau nca sparte.
    R inile ramasesera acolo. Doar ca pareau acum mai ndesate, mai marunte, si
    intre caramizi crescuse iarba si cteva balarii. Biris se plimba ncet, silindu-se s
    a recunoasca locul casei. I se paru
    ca o gaseste. Pe movila de moloz nca supravietuiau cteva flori albastrui, decolora
    te. Se catara cu oarecare
    greutate si le culese.
    n vara aceea se ntlnisera destul de rar. Stefan plecase n concediu si se ntorsese dup
    a 15 august, n saptamna
    care urmase bombelor atomice si capitularii Japoniei. Fusese o saptamna de eufori
    e generala. Puterea americana
    redesteptase speranta ca Romnia nu va fi abandonata definitiv Sovietelor. Euforia
    iminentei eliberari facuse sa
    se uite chiar si seceta care bntuise toata vara, asa cum se uitase tifosul exante
    matic si sutele de mii de morti din
    ultimul an, si sutele de mii de prizonieri care nu se ntorceau din Rusia.
    Stefan venise sa-l vada n ziua cnd se ntlnise pe strada cu Mihail Duma. II zarise de
    departe si la nceput nu-l

    recunoscuse. Era ars de soare si-si lasase mustata. Duma i ntinse mna cu gravitate.
    Condoleantele mele. Am fost, toti, dezolati la Legatie. Sper ca v-a Parvenit tel
    egrama noastra...
    Apoi ii spuse ca se ntorsese de curnd, cu unul din primele vapoare manesti care tr
    aversase Mediterana.
    Vidrighin, ca si aproape toti ceilalti, ramasesera la Lisabona. ' "
    mb" ^S1 ^C
    ^'
    r
    ^ c
    '
    tm
    d asezat la birou. I se paru ca slabise din nou si parca
    atranise si mai mult de cnd nu-l mai vazuse.
    Se ,
    am n
    tlnit pe Duma. ti trimite salutari. 2
    mbi mtrerupse brusc, parca si-ar fi amintit de ceva mult mai important, si
    _p
    c
    nd mg
    Unos
    - Acum mi aduc aminte. Mi-ai vorbit pentru ntia oara de Duma Biim

    r
    ^
    esern de la
    Sighisoara. Si acum
    l-am ntlnit din nou...
    ^rou fa
    ie de hrtie, o mpaturi cu grija si o aseza peste itea aP
    oi
    nchise rt Stf i ai ill E
    de
    pe tie, o mpaturi cu grija si o aseza peste
    mituri C
    re citea>
    aP
    oi
    nchise cartea. Stefan i zari titlul. Era o colectie S1 Agende indiene
    citea> aP
    oi
    S
    1 Agende indiene.
    MIRCEA ELIADE
    398
    399
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Mi-o daruise de mult Catalina, dar n-o citisem. Aveam oroare de conceptiile ei d
    espre buddhism si de mitul
    lui 19 octombrie... Dar nu nteleg ce ti se pare misterios n ntlnirea cu Duma, adauga
    .
    E curios ca l-am ntlnit din nou tocmai acum, cnd ma ntorceam de la Sighisoara. Fuses
    em sa-l vad pe
    Anisie. Cred ca-ti mai aduci aminte de el...
    mi face o deosebita placere sa te ascult vorbind, l ntrerupse Biris. Esti primul om
    care nu ma ntreaba ce
    cred despre bomba atomica. Ne rentoarcem la Anisie si la problema Timpului. Poves
    teste-mi. Citisem tocmai
    niste mituri indiene; sunt pregatit sa-l ascult pe Anisie.

    Din nefericire, nu prea am ce sa-ti povestesc. M-am dus sa-l vad, pentru ca mi sp
    usese sa ma ntorc peste
    patru ani. Am lasat sa treaca patru ani si jumatate, dar n-a fost vina mea. Am a
    juns probabil prea trziu. Au fost
    lupte anul trecut, n toata regiunea aceea, cnd se retrageau trupele germane. Ferma
    era arsa, gradina devastata.
    Nu l-am mai gasit. Si nici macar nu mai stiu ce s-a ntmplat cu el. Unii spun ca lar fi luat germanii n retragere.
    Altii, ca l-au luat rusii. Am auzit chiar ca ar fi fost mpuscat, dar nimeni n-a s
    tiut sa precizeze cnd si de cine.
    Pacat. Mi-ar fi placut sa aflu cum s-a terminat povestea aceea cu tinerete fara
    de batrnete... Dar nainte de a
    vorbi de altceva, vreau sa-ti atrag atentia asupra lui Duma. Daca s-a ntors si na fost arestat, dupa ce a lucrat ani
    de zile pentru Serviciul secret german, nseamna ca lucreaza acum pentru comunisti
    . Sa te feresti de el...
    Stefan nu izbutise sa-l asculte pna la sfrsit. Auzindu-l rostind numele lui Duma s
    e lasase furat de amintiri.
    Revazu norul de praf de pe soseaua care ducea la Sighisoara; l urmarise aproape o
    jumatate de ceas, fara sa-l
    poata ntrece; era norul pe care-l ridica un camion militar. Dar cnd, n cele din urm
    a, masina n care se aflau
    izbuti sa-l ntreaca, zari o clipa, lnga sofer, un soldat rus care-i ameninta n glum
    a, ndreptndu-si spre ei
    carabina. Apoi, de departe, vazu ruinele nnegrite de fum ale fermei.
    Noi doi, vorbim mpreuna tot felul de prostii, numai despre lucrurile care ma inte
    reseaza esential nu vorbim
    niciodata. Ma dusesem sa-l ntreb pe Anisie...
    Se ntrerupse iar, ncurcat. Se dusese sa-l ntrebe pe Anisie despre Moarte; si acum i
    se paru absurda aceasta
    anevoioasa calatorie prin regiuni devastate de razboi si de seceta ca sa caute u
    n strain pe care-l vazuse doar de
    doua ori n viata lui si sa-l ntrebe, ca pe un oracol sau pe mare sfnt, ce se ntmpla c
    u noi dupa moarte.
    ... Voiam sa-l ntreb o suma de lucruri, continua Stefan silindu-se zmbeasca. Desi
    n-am nteles niciodata ce
    ma facea sa cred ca Anisie cunosti raspunsul la problemele mele... Si acum, ca l
    -am revazut pe Duma, parca tot
    se rentoarce de unde a plecat. Am un sentiment tulbure ca situatiile ncep sa se re
    pete... Mi-ar fi placut sa aflu de
    la Anisie cum s-a mpacat
    el care pretindea ca nu mai traieste n Timp cu Istoria pe
    care o mplineau n
    jurul Sighisoarei diviziile germane n retragere. De data aceasta as fi avut cu ad
    evarat un exemplu: cum poti
    ramne n afara de Timp cu tancurile si artileria alaturi de tine...
    Biris zmbi si apucnd cartea de pe birou ncepu s-o rasfoiasca. Pentru ca vorbesti de
    Timp, sa-ti povestesc o
    legenda indiana pe care am citit-o azi-dimineata. Cred ca e n genul povestilor lu
    i Anisie. Asculta. E ntmplarea
    unui schivnic celebru, care se numea Narada. Impresionat de sfintenia lui, Visnu
    i fagadui sa-i mplineasca orice
    dorinta. Arata-mi puterea ta, nenteleasa Maya", i ceru Narada. Visnu i facu semn sal urmeze. Putin timp n
    urma, mergnd pe un drum pustiu, n plin soare, si facndu-i-se sete, Visnu l ruga sa s
    e duca pna la satul care se
    zarea nu prea departe n fata lor si sa-i aduca apa de baut. El ramase sa-l astept
    e pe marginea drumului. Narada
    grabi pasul si batu la usa primei case pe care o ntlni. i deschise o tnara fata att d
    e frumoasa nct, privind-o,
    Narada uita pentru ce venise. Intra n casa si fu ntmpinat de toata familia cu cinst

    ea care se cuvenea unui sfnt.


    Ramase n gazda acolo timp ndelungat. Pna n cele din urma se casatori cu frumoasa fat
    a si cunoscu bucuriile
    nuntii si toate celelalte bucurii si necazuri ale vietii de fermier. Au trecut a
    sa 12 ani. Narada avea acum trei copii
    si dupa moartea socrului ajunse stapnul gospodariei. Dar n al doisprezecelea an, p
    loile torentiale au inundat
    regiunea. n aceeasi noapte turmele i-au fost necate si casa se prabusi. Tinnd cu o
    mna sotia, iar cu cealalta cei
    doi copii mai mari, purtnd pe umar pe cel mai mic, Narada si facu anevoie drum pri
    ntre ape. Dar sarcina era
    prea grea. Aluneca si scapa copilul de pe umar. Atunci lasa pe ceilalti si se zvr
    li n apa ca sa-l prinda. Dar era
    prea trziu; torentul l nghitise n cteva clipe, n acest timp, valurile luasera pe ceila
    lti doi copii si, putin n
    urma, si pe sotie. Curnd, Narada el nsusi cazu istovit si fu purtat de ape, incons
    tient, ca o bucata de lemn. Cnd
    se destepta, zvrlit pe o stnca, si-si aminti toate nenorocirile care se abatusera
    asupra lui, izbucni n plns. Dar
    auzi deodata o voce cunoscuta: Copile, unde e apa pe care trebuia sa mi-o aduci?
    Te astept de mai bine de o
    jumatate de ceas!" Narada ntoarse capul. n locul apelor care nimicisera totul, vaz
    u cmpurile pustii,
    stralucitoare sub soarele amiezii. Ai nteles acum taina Puterii mele? l ntreba Visnu
    . Ai nteles n ce consta
    Maya?..."
    Biris nchise cartea si o aseza departe de el, pe birou. Stefan l ascultase neclint
    it.
    E o poveste foarte frumoasa, spuse Biris vaznd ca tacerea se Prelungeste. Ma ntreb
    de ce Catalina nu mi-a
    vorbit niciodata de ea...
    MIRCEA ELIADE
    Dar tu crezi ca ar putea fi adevarat? ntreba deodata Stefan. Crezi ca tot ce se ntm
    pla n Timp si n Istorie
    nu e dect o imensa iluzie cosmica, creatia absurda a unui Demiurg caruia putin i p
    asa de credintele, de
    pasiunile si suferintele noastre?...
    Eu n-am spus ca e adevarat. Ti-am spus doar ca e o poveste foarte frumoasa, ca e
    o poveste despre Timp, n
    genul celor pe care ti le povestea Anisie.
    Stefan l privi derutat.
    Narada mi cere sa cred ca Ioana si Razvan si toti ceilalti, care au fost si nu ma
    i sunt, n-au existat niciodata,
    ca n-au fost dect niste umbre n visul cosmic al unui demiurg. Nu pot sa cred. Viat
    a n-ar mai avea atunci nici un
    sens. Daca nimic nu e real, daca totul e o creatie gratuita si absurda, ca ntr-un
    mare vis, un joc iresponsabil
    repetndu-se la infinit, existenta noastra n-ar mai avea nici o semnificatie si ni
    ci o valoare. Am fi atunci definitiv
    pierduti...
    Nu cred ca acesta e ntelesul legendei, l ntrerupse Biris. ntmplarea lui Narada nu se
    refera la sensul sau
    valoarea existentei umane; aceasta e o cu totul alta problema. Visnu vrea doar s
    a-i arate ca Maya, iluzia cosmica,
    e posibila datorita exclusiv Timpului, ca Maya se poate manifesta gratie duratei
    temporale. Ori, eu credeam ca
    aceasta e si parerea ta; pe vremuri, mi spuneai ca existenta n Timp e iluzorie, ne
    semnificativa, ireala. Spuneai
    ca singura scapare este iesirea din Timpul istoric. Visnu ti da dreptate: ti spune
    limpede ca Timpul e iluzie, e

    Maya...
    Stefan si trecu mna pe obraz si nghiti cu greutate.
    Dar ce ma fac atunci cu Ioana? ntreba el. Unde o mai ntlnesc? Ce ma fac cu tot trec
    utul meu, cu timpul
    care, scurgndu-se, m-a constituit asa cum sunt n clipa de fata?!...
    Asculta-ma, l ntrerupse Biris, mi pare rau ca trebuie sa-ti vorbesc deschis. Dar di
    n ziua cnd ne-am
    cunoscut te-am auzit mereu ca vrei sa iesi din Timp, ca vrei sa scapi de Istorie
    . Iarta-ma ca ti-o spun, dar dorinta
    ti-a fost mplinita. E groaznic, dar asa s-a ntmplat. O bomba americana a pus capat
    Istoriei tale. Ai pierdut tot.
    Nu numai pe Ioana si Razvan, dar ai pierdut chiar marturiile exterioare ale exis
    tentei tale n Istorie: suvenirurile
    din copilarie, cartile, tablourile. Esti un om scos complet din Istorie; fara tr
    ecut, deci fara identitate. Asa cum mi
    spuneai odata ca ncercai sa redevii nchizndu-te n camera secreta. Poti ncepe n orice c
    lipa o viata noua, de la
    nceput. Ai abolit Istoria, n realitatea careia n-ai crezut niciodata. Narada, ct ti
    mp se afla sub vraja magiei lui
    Visnu, credea n realitatea vietii lui de fermier casatorit, cu turme, nevasta si
    copii
    de aceea Visnu i-a dat
    lectia pe care ai ascultat-o adineauri. Tu erai nsa avertizat; propriile tale int
    uitii ti-au revelat de mult irealitatea
    Timpului istoric.
    401
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Stefan si plecase capul.
    Am fost nebun, spuse el foarte ncet. De mult mi-am dat seama ca am fost nebun...
    Biris si aprinse o tigara. Mna i tremurase putin apropiind chibritul si si-o ascuns
    e repede, umilit. Dar Stefan
    nu-l vazuse. Ramasese cu capul plecat, privind n nestire covorul.
    Si nebunia asta e o formula vaga, care n cele din urma nu spune nimic, ncepu Biris
    . Ai fost si ai ramas un
    om normal, ca fiecare dintre noi. Dorinta ta de a iesi din Timp si de a ignora I
    storia era probabil un efort disperat
    de a regasi beatitudinile copilariei, de a reintegra un Paradis pierdut.
    si daduse deodata seama de cruzimea cu care i vorbise si fuma ncurcat.
    Am fost totusi nebun, repeta Stefan fara sa-si ridice capul. Nu pentru ca mi se
    parea ca un om se poate
    sustrage Timpului istoric continund totusi sa ramna n viata si dobndind prin aceasta
    o viata plenara, infinit
    mai pretioasa dect existentele noastre, reduse exclusiv la receptionarea si asimi
    larea Istoriei. Continui sa cred ca
    lucrul acesta e posibil. Dovada viata pe care o traieste un sfnt; o viata care nu
    mai e rupta, ca a noastra, de
    eternitate... Dar nebunia mea era alta, si era ridicola, absurda. Mi se parea ca
    m-as putea sustrage Istoriei
    conducndu-ma dupa presimtiri si naluciri si cautnd necontenit semne n jurul meu. Tu
    stii ca ani de-a rndul
    am fost obsedat de o masina cu care mi se paruse ca trebuise sa vina Ileana si p
    e care mi se parea ca o zaresc,
    uneori, n fata mea, desi n-o ntlneam niciodata? Eram obsedat de o masina si de mist
    erul vietii lui Vadastra!
    Petreceam ceasuri ntregi ascultndu-l vorbind n camera de-alaturi. Eram casatorit do
    ar de un an, doi, si o lasam
    pe Ioana singura n speranta ca voi afla cine a fost doamna Zissu. l auzeam mereu p
    e Vadastra vorbind de o
    femeie extraordinara, de doamna Zissu. Mi se parea ca numele acesta ascunde o ta
    ina si ca dezlegarea ei mi-ar
    putea schimba viata. Ajunsesem obsedat de doamna Zissu... Ar fi trebuit sa ma du

    c la un doctor sa ma caut...
    Biris zmbi ncurcat si ridicndu-se de la birou se ndrepta spre fereastra sa o deschid
    a.
    Doamna Zissu? ntreba el, silindu-se sa schimbe vorba. Doamna Zissu? Poate o fi un
    a si aceeasi persoana cu
    Zisuleasca a lui nenea Mitica. Daca e aceeasi, ar putea sa-ti povesteasca multe
    coana Viorica. Nu prea vrea ea sa
    marturiseasca, dar Zisuleasca i-a facut destule zile fripte acum vreo douazeci d
    e ani. A fost, cum s-ar spune,
    ultima mare pasiune a lui nea Mitica... Era o croitoreasa...
    Se ntrerupse si iesi brusc. O gasi pe doamna Porumbache lipita de zid.
    Sa nu-i spui! sopti ea ct putu mai ncet.
    403
    NOAPTEA DE SNZIENE
    IV
    ... Era o croitoreasa, i spusese Biris cu un alt prilej. Se pare ca era foarte fru
    moasa..."
    Greu de crezut ca ar putea fi una si aceeasi persoana cu doamna Zissu a lui Vada
    stra, ntelesese Stefan.
    Zisuleasca ar fi avut n preajma primului razboi mondial, atunci cnd o cunoscuse Mi
    tica Porumbache, aproape
    30 de ani. Vadastra ntlnise pe doamna Zissu prin 1925, cnd era n clasa a IV-a de lic
    eu si avea vreo 15 ani. La
    acea data, Zisuleasca lui Mitica Porumbache trecuse de 40 de ani. N-ar mai fi pu
    tut fi prima dragoste a lui
    Vadastra, asa cum Stefan fusese ispitit sa creada auzindu-l vorbind de distinsa d
    oamna Zissu", de o femeie
    distinsa care m-a iubit pe mine"...
    Dar ascultase cu interes, aproape tulburat, povestirea lui Biris. Toate amanunte
    le acelea n legatura cu ntmplari
    petrecute cu treizeci de ani nainte, l atrageau ntr-un chip nenteles. Parca o seama
    de semnale desfigurate l
    ajungea din urma, dintr-o zona interzisa. Biris nu o cunoscuse, dar stia de la d
    oamna Porumbache ca atunci cnd
    o ntlnise Mitica, Zisuleasca era ntretinuta unui capitan. Capitanul i nchinase un apa
    rtament n bulevardul
    Pache si i-l mobilase destul de luxos; i cumparase si pian. Zisuleasca traia desp
    artita de sotul ei, cu care avusese
    doi copii. Al treilea l facuse cu capitanul, dar copilul murise putin timp dupa c
    e se ntlnise cu Mitica
    Porumbache. S-au ntlnit la Gradina Veseliei", pe care o tinea finu' Lica si unde i p
    lacea capitanului sa
    petreaca nca de pe timpul cnd nu era cu Zisuleasca, ci venea acolo cu ofiterii si
    cu fetele de la santan. Capitanul
    era, se spune, de familie buna; era casatorit, dar nu se stia nimic de sotia lui
    pentru ca traiau de multi ani
    despartiti. Dupa ce fusese stramutat cu garnizoana din Bucuresti, continua sa vi
    na sa-si vada iubita macar o zi pe
    saptamna.
    Mitica Porumbache era pe atunci un barbat de aproape cincizeci de ani, dar arata
    chipes si robust. Si era destul
    de bogat; avea casele din Ferentari si nca alte multe proprietati, si magazin de
    fierarie n Lipscani. Zisuleasca se
    plictisea singura. ncepu sa vina serile la Gradina Veseliei" si s-a ncurcat repede
    cu Mitica. Vecinii au aflat ca
    Mitica aproape nu mai dadea noptile pe-acasa si ca risipea o avere cu Zisuleasca
    , cumparndu-i rochii si bijuterii,
    plimbnd-o cu gabrioleta la Sosea, trimitnd-o vara la bai. Curnd dupa aceea, capitan
    ul disparu ntr-un chip
    misterios, lasnd n urma lui nenumarate datorii, pe care le platise tot Mitica. De-

    abia dupa ce-a aflat ca


    disparuse capitanul si ca Zisuleasca ramasese acum cu Mitica, s-a hotart finu' Li
    ca s-o avertizeze pe coana
    Viorica. Dar ea stia, mai de mult; stia de la vecine ca Mitica nu-si petrece nop
    tile la Gradina Veseliei", ci la
    ibovnica. S-a prefacut indiferenta si a ridicat din umeri; i-a raspuns ca nu se
    va njosi sa-si faca snge rau pentru
    o croitoreasa. Cnd a nceput razboiul din 1916 si Mitica a fost mobilizat, Zisuleas
    ca astepta un copil. l nascu
    putin timp dupa intrarea germanilor n Bucuresti, cnd Mitica se afla deja, cu regim
    entul lui, n Moldova. n acei
    ani de razboi scapatase din nou. si vnduse o parte din bijuterii si din mobila. Nu
    mai de pian nu voise sa se
    desparta. Lasase apartamentul din bulevardul Pache si se mutase ntr-o casuta de m
    ahala, reapucndu-se de
    croitorie. Cnd se ntoarse Mitica din Moldova, n 1918, copilul lui murise; n iarna ac
    eea racise si se prapadise
    n cteva zile. Lucrul acesta a fost hotartor pentru legatura lor. Mitica credea ca b
    aiatul murise pentru ca nu
    fusese bine ngrijit; Zisuleasca lipsea tot timpul de-acasa, caci lucra prin casel
    e altora, platita cu ziua, si de copil
    avea grija o vecina. Mitica Porumbache nu si-a mai revenit de-atunci. Au reluat
    legatura, dar n-a mai durat dect
    un an. Apoi i-a dat Zisulestii o suma de bani ca sa-si deschida un atelier n cent
    ru, si de-atunci n-a mai vazut-o.
    Dar nici Viorica n-a prea avut timp sa se bucure; ctiva ani n urma, n 1923, a murit
    si Mitica. De-abia dupa
    moartea lui s-a aflat ca afacerile nu mai erau ce se credea ca sunt. Viorica a t
    rebuit sa vnda cteva proprietati ca
    sa poata pastra pravalia din Lipscani. Apoi a vndut si casa din Ferentari. Dar to
    t zadarnic; trei ani de la moartea
    lui Mitica a trebuit sa nchida magazinul. I-a ramas doar casa din strada Macelari
    si o suma de bani, pe care
    devalorizarea si cheltuielile cu nvatatura lui Petre i-au redus-o curnd la nimica
    toata.
    Pacat ca nu vrea sa ti le povesteasca ea, coana Viorica, i spusese Biris. Sunt mu
    lte lucruri pe care numai ea le
    stie...
    Stefan si amintea foarte bine acea seara de toamna. Fusese una din ultimele vizit
    e pe care i le facuse n strada
    Macelari. Ascultndu-l vorbind, frnturi din viata lui n vecinatatea lui Vadastra i re
    veneau la ntmplare, dar
    parca n-ar fi fost amintirile lui, ci ntmplari din viata altuia. Astea s-au petrecu
    t acum
    MIRCEA ELIADE
    404
    zece ani, si repeta el cu ncapatnare, ca si cum ar fi voit sa se trezeasca. Acum ap
    roape zece ani; eram n
    camera secreta..."
    Crezi ca e doamna Zissu a lui Vadastra? l ntrebase Biris dupa o lunga tacere.
    Nu stiuse ce sa raspunda. Vadastra ar fi avut atunci 15 ani, si facuse el socotea
    la, iar doamna Zissu...
    n fond, toate lucrurile acestea n-au nici o importanta, spusese n cele din urma.
    si amintise din nou: pianul, 15 lei ora, atelierul si lucratoarele doamnei Zissu,
    care i-au facut ceai odata, la un
    Craciun, cnd Vadastra ntrziase pna seara trziu repetnd Sonata Patetica". Ar fi putut f
    totusi atelierul de
    croitorie al Zisulestii...
    N-are nici o importanta, repetase el cu o surda exasperare n glas. Atunci, acum v
    reo zece ani, mi se paruse

    ca...
    Se ntrerupse din nou. Biris si rezemase coatele de birou si-l privea cu un usor zmb
    et n coltul buzelor, parca iar
    fi fost mila de el. Trecusera aproape zece ani de cnd l cunoscuse pe Biris si nu s
    e schimbase. Era un om tare.
    Eu am optat pentru Viata, i spusese. Vreau sa traiesc, sa vad ce are sa se ntmple pna
    la urma..." Trecusera
    attea luni de la moartea Catalinei si el ramasese acelasi, neschimbat. Era un om
    tare.
    N-are importanta, repetase Stefan ncercnd sa zmbeasca. Sa vorbim de altceva...
    Biris fuma linistit, cu amndoua coatele rezemate de birou. Uite, biroul acesta, st
    ii bine, avea un cariu, i
    spusese cu ctiva ani n urma. Nu-l mai aud de mult. A murit..." Avea si o masea ajun
    sa n cmpul mortii, si
    amintise atunci Stefan. Si acum au trecut sase luni de la moartea Catalinei si e
    l e neschimbat. E profesor de
    filosofic Ar trebui sa-l ntreb ce crede despre moarte. E singura problema care me
    rita sa fie discutata. Ne pierdem
    timpul vorbind despre attea lucruri inutile..."
    As fi vrut sa te ntreb, ncepuse el.
    Dar se ntrerupse brusc si se ridica ncurcat de pe scaun.
    S-a facut trziu, spuse. Mai am de lucru acasa. O sa vorbim altadata...
    Asta se ntmplase ntr-o seara de la nceputul lui noiembrie, dar i se parea ca se ntmpla
    se de mult, parca cu
    multi ani nainte de seceta, cu multi ani nainte de a se urca n acest tren care aste
    pta si el de nu mai stia cnd n
    aceasta gara din Moldova. Desi storurile erau trase, n compartiment era o caldura
    insuportabila. Toti barbatii
    erau n camasa, cu mnecile sumese. Stefan si simtea sudoarea curgnd siroaie pe piele
    si iesi din nou n coridor.
    si scoase batista si, furisnd-o sub camasa, ncepu sa se stearga.
    405
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Ce se ntmpla, domnule, de nu mai plecam? auzi n urma lui.
    si amintea foarte bine: fusese una din ultimele lui vizite la Biris. Cu putine zi
    le mai nainte se mutase ntr-o
    garsoniera din strada Cmpineanu. O mobilase cu lucruri simple si comune, cu un fe
    l de mobila fara vrsta si
    fara stil, ca ntr-o sala de asteptare a unei Societati anonime sarace. n loc de bi
    blioteca avea cteva etajere pline
    cu carti de Economie politica si reviste de specialitate. Pe masa lui de lucru s
    e gaseau numai dosare si reviste. Nu
    avea nici un tablou, nici un obiect de arta, nici o floare. i placea, cnd se ntorce
    a acasa serile, sa intre ntr-o
    odaie care nici macar nu izbutea sa fie trista, deprimanta, o odaie care, i se p
    area lui, semana mai mult cu o cutie
    astfel amenajata nct sa se poata dormi si lucra nlauntrul ei. Se ntorcea destul de tr
    ziu si se apuca imediat de
    lucru. Lucra pna la 2-3 dimineata si adormea istovit, fara gnduri, mpacat. Nu se si
    mtea mpacat dect atunci
    cnd se abandona n ntregime muncii lui. Ca toti functionarii ministerului facea part
    e din sindicat. i placea sa
    asiste la sedintele sindicale; se vorbea de lucruri grave, straine, impersonale,
    si asta i ngaduia sa traiasca alte
    cteva ceasuri fara gnduri. Iar cnd se nfiintase la minister un curs de limba rusa, s
    e nscrisese printre cei dinti
    si-l urma cu regularitate. nvatase putin ruseste la Odessa, dar nvatase dupa urech
    e, cu batrna Viera si nepotul
    ei, un baiat de vreo 10-l1 ani, tuns chilug si att de blond ca parea ca are genel
    e albe. Ia ona ne znaiu, ncepea el.

    Si baiatul l corecta repede: fa eio ne znaiu... Acum se apucase sa nvete scolarest


    e, cu gramatica si caiete n
    care-si scotea cuvinte si si facea exercitiile. Asta i mai lua un ceas n fiecare no
    apte. Dar uneori simtea cum si
    trezeste, fara voia lui, deznadejdea. Anumite cuvinte l zvrleau napoi n timp, n anii
    din Rusia. Perestanite
    jalovatsial auzise el odata, de mult, si nu ntelesese. Era n primavara 1942, undev
    a aproape de cotul Donului.
    Primise o scrisoare de la Ioana si o citea asteptnd masina care trebuia sa-l duca
    la aeroport. Daca ar fi facut un
    efort, si-ar fi putut aminti ce-i scria atunci Ioana. Perestanite jalovatsial sp
    usese un batrn femeii de lnga el.
    Stefan nu ntelesese. Sfrsise de citit scrisoarea Ioanei si, ca de obicei, se simti
    se umilit, deznadajduit. ntr-o zi
    are sa afle si ea ca o mint, si spusese atunci, si nici macar nu nteleg de ce o mi
    nt; nu nteleg nimic." Acum
    aflase deodata ce nseamna perestanite jalovatsia. nseamna: nceteaza! nu te mai plnge!
    " A nchis manualul si
    a iesit sa se plimbe pe strazi. A umblat cteva ceasuri, cu capul gol, n ploaie. Um
    bla asa de cte ori nu stia ce-ar
    mai putea face ca sa scape de amintiri; umbla prin ploaie, pe ninsoare, pna ce si
    mtea ca oboseste Si se ntorcea
    acasa trziu, istovit, si adormea repede, fara gnduri.
    Si cu toate acestea, n seara urmatoare se reapuca de lucru, cu ncapatnare. Curnd aju
    nsese cel mai bun elev la
    rusa, ceea ce sfrsise prin a-i ndeparta ultimele simpatii printre colegii de minis
    ter. l priveau toti banuitori, asa
    cum
    MIRCEA ELIADE
    406
    ncepuse sa-l priveasca si familia. Se racise nti de Adela si Raducu. Dupa ce fusese
    destituit de la Ministerul
    Lucrarilor Publice si-si gasise un post la o societate particulara, Raducu deven
    ise si mai intransigent. Anunta
    mereu o interventie anglo-americana si afirma ca toti comunistii si colaboration
    istii vor fi spnzurati n Piata
    Teatrului National. Stefan l asculta cu seriozitate fara sa-l contrazica. Dar cnd
    a aflat ca citeste presa comunista
    si ca urmeaza cursurile de limba rusa, Raducu trntise indignat cu pumnul n masa si
    iesise din odaie. De-atunci,
    Stefan nu se mai dusese sa-l vada.
    Fara voia lui se racise si de familia Bologa. Batrnul fusese mhnit ca Stefan nu vo
    ise sa locuiasca n casa din
    Cotroceni, pe care, n cele din urma, fusese nevoit s-o nchirieze. Bolnav de inima,
    Bologa ramasese la via lor de
    lnga Trgoviste. Cnd venea Stefan, batrnul ncepea sa-i vorbeasca de Ioana si Razvan, s
    i-i arata fotografii.
    Stefan se prefacea ca nu-l vede ca plnge. Din cnd n cnd, trecea n alta odaie sau iese
    a pe prispa ca sa fumeze,
    caci i se spusese ca batrnului i face rau fumul de tigara. Apoi se napoia, tacut, s
    tingherit, si se reaseza lnga el.
    Uite, fotografia asta..., i arata Bologa. Stefan clatina din cap, ncercnd sa zmbeasc
    a. O cunostea; era o
    fotografie a Ioanei din ultima clasa de liceu. Avea si el o copie, caci reprodus
    ese aproape toate fotografiile Ioanei
    pe care le pastrase familia.
    Fotografia asta..., ncepea batrnul cu o voce curioasa
    , micsorata, redusa parca la
    un anumit numar de sunete. Stefan clatina mereu din cap, dar nu-l asculta. Cum de
    si poate schimba ntr-att
    vocea? se ntreba. E bolnav de inima, si repeta el. Toate acestea i se ntmpla pentru

    ca e bolnav de inima."
    Trziu, si dadea seama ca batrnul nu mai vorbea de Ioana, ci comenta situatia politi
    ca.
    Ce ai? l ntreba deodata Bologa. De ce ma privesti asa? Ti se pare ca exagerez?...
    Nu, ai dreptate, spunea el.
    Da-mi voie, l ntrerupea batrnul schimbndu-si parca din nou vocea. Noi ne bucuram ca
    esti bine vazut la
    minister, desi ministrul tau e un bandit de comunist. Ne bucuram ca cel putin tu
    ti-ai pastrat postul, desi
    majoritatea oamenilor cinstiti si adevarati patrioti au fost epurati de acesti c
    riminali...
    Nu m-ai nteles, ncerca Stefan sa se explice.
    Da-mi voie, l ntrerupea din nou Bologa. Daca e adevarat ce-am auzit, ca ai nceput s
    a nveti ruseste si ca teai
    nscris n sindicat...
    Continua sa-l asculte asa multa vreme, fara sa-l urmareasca, silindu-se sa se gnd
    easca la altceva.
    Ce se ntmpla, domnule, de nu mai plecam odata! auzi el din nou strignd n urma lui, n
    compartiment. Neau
    uitat aici?!...
    407
    NOAPTEA DE SNZIENE
    ... Cnd se barbierea, diminetile, n fata oglinzii din sala de baie, lasa deschis a
    paratul de radio ca sa asculte
    vestile si comentariile politice. Si totusi, uneori se trezea ca nu le mai ascul
    ta. Se trezea ca se priveste lung, cu o
    nedeslusita speranta; i se parea ca, printr-un efort, si-ar putea aminti precis
    ziua cnd ncetase de a mai fi tnar.
    Mai de mult, l obsedase gndul acesta: ca nu fusese atent si nu-si daduse seama de
    momentul exact cnd
    tineretea trecuse ntreaga napoia lui, n trecut. I se paruse ca fusese pacalit, ca c
    ineva si batuse joc de el
    lasndu-l sa creada ca tineretea nu e totuna cu numarul anilor, si ca poti sa-ti n
    umeri anii, unul dupa altul, ca si
    cum ar fi vorba de altceva dect de propria ta viata care se scurge... Ramnea asa m
    ulta vreme, cu obrazul
    apropiat de oglinda, sub bataia becului puternic. Apoi si trecea deodata palma pe
    ste ochi, peste obraz, si ncepea
    sa se mbrace repede.
    ncerca sa nu-si mai aminteasca nimic, sa nu se mai gndeasca la trecut. Si cu toate
    acestea se trezea uneori ca
    face socoteli, parca ar fi ncercat sa se convinga ca nu se nsala, ca ntr-adevar au
    trecut attia ani de la un anumit
    eveniment. Cnd se gndea la anii de tinerete, i se pareau dilatati, plini de ntmplari
    , bogati n revelatii; anii lui
    de studii la Paris i se pareau nesfrsiti, parca ei singuri ar fi durat ct o viata n
    treaga. Apoi, de la un anumit
    moment, pe care nu izbutea sa si-l precizeze, timpul ncepuse sa alerge si anii ap
    roape ca nu-i mai aduceau nimic
    nou. Se ntmplasera attea evenimente n jurul lui
    fusese n primul rnd, razboiul
    dar p
    a toate aceste
    evenimente ar fi fost lipsite de durata, parca n-ar fi fost receptionate de timp
    ul lui interior, ci s-ar fi ntmplat
    undeva n afara de el, pe un ecran la care ar fi privit ca la cinematograf; caci s
    i ntr-un film se ntmpla actiuni
    care dureaza uneori ani ndelungati, si ti dai foarte bine seama ca si acolo a trec
    ut timpul, dar nu simti lucrul
    acesta n propria ta fiinta. Asa i se parea ca trecusera ultimii ani.
    Un ceas si douazeci de minute! exclama, exasperat, omul din compartiment. Ne-au
    uitat aici!... Si nu mai

    avem nici o picatura de apa...


    ... Si totusi, cteodata, se trezea ca, n drum spre casa, se ndrepta spre cafenea. P
    arca ceva nca nebiruit n
    adncurile fiintei lui l ndemna ntr-acolo. Trecea absent printre mese, cu ochii dupa
    Biris. Nu-l gasea
    ntotdeauna. l ntlnea, nsa, pe Weismann care-i vorbea de iminenta lui calatorie la Lon
    dra. II zarea si pe
    Bursuc, la masa de lnga fereastra. Se calugarise de curnd si locuia la Mitropolie.
    si lasase o barba scurta si
    rara, care-i ngrosa si mai mult figura, dndu-i un aer de preot lipovean. Bursuc se
    calugarise ca sa poata intra n
    suita unui fost preot de tara, simpatizant comunist, pe care guvernul l facuse ep
    iscop si se pregatea sa-l faca
    mitropolit.
    l zarea uneori pe Bibicescu. Dupa succesul pe care-l avusesera piesele lui Parten
    ie, se asteptase sa fie numit
    directorul Teatrului National, mai ales ca n programul noii stagiuni introdusese
    foarte multe piese de autori
    sovietici.
    MIRCEA ELIADE
    408
    Dar n februarie aparuse ntr-o revista a partidului un articol n care Bibic era facu
    t responsabil de factura
    burghezo-reactionara cu care jucau act U Autorul analiza formatia fascista a lui
    Bibicescu si amintea trecerea lui
    n ? Directia Teatrului National sub regimul legionar. Parca ar fi fost un semn c
    aci toata presa comunista relua
    campania, acuzndu-l ca le nsela buna-credinta si se introdusese prin frauda n parti
    d. Cteva saptamni n urm"
    Bibicescu fusese demis din postul de subdirector. I se ngaduise totusi sa ram 3 n s
    indicatul artistilor dramatici.
    ntr-o seara, trecnd pe la cafenea, l zarise la masa lui Bursuc, alaturi d Biris. I
    se paruse extraordinar de palid.
    Un individualist ar fi suferit primind o sanctiune att de severa, spunea el cu gr
    avitate. Dar astea sunt reactii
    desuete.
    Daca nteleg bine, interveni Biris, este un fel de terapeutica psihanalista colect
    iva. Partidul te ajuta sa-ti aduci
    la lumina complexele si sa le judecati pe un plan obiectiv, ca si cnd nu ti-ar ap
    artine. Salvarea nseamna
    depasirea subiectivului...
    Este foarte exact, raspunse Bibicescu. Subiectivitatea trebuie permanent corecta
    ta prin constiinta istorica,
    pentru a nu pierde contactul cu realitatile vii, adica cu socialul...
    Nu ntelegeti nimic, l ntrerupse Bursuc. Autocritica este formula revolutionara a ma
    rturisirii pacatelor. Ne
    rentoarcem la adevaratul crestinism, la marturisirea publica a pacatelor. Asta nse
    amna revolutie...
    n seara aceea plecase de la cafenea mpreuna cu Biris.
    Ce se ntmpla cu tine? l ntreba Biris. N-ai mai dat nici un semn de viata. N-ai mai v
    enit prin strada
    Macelari...
    Sunt extrem de ocupat. Nu mai am deloc timp... Biris se opri o clipa pe trotuar,
    lnga el, si-l privi lung.
    Esti un om fericit, i spuse. A nu mai avea timp, nseamna a fi rezolv toate problem
    ele, a trai ntr-un perfect
    echilibru. Felicitarile mele. Te invidie
    Atunci, m-am exprimat gresit. Voiam sa-ti spun ca nu mai am raga sa-mi dau seama
    ce se ntmpla cu mine...
    A .

    Este acelasi lucru, l ntrerupse Biris. Nu-ti mai dai seama ce se ntmpj1 cu tine pent
    ru ca traiesti exclusiv n
    afara de tine, traiesti pe un plan obiec < adica te integrezi momentului istoric
    . Desi nu te-ai nscris n partid,
    judeci
    ca Bibicescu. Te felicit! Mai ales ca-mi amintesc ca attia ani ai ncerca^ te smulg
    i din Istorie. Acum te-ai
    convins, probabil, ca apucasesi pe o cale ~
    ^ si te conformezi Spiritului Timpul
    ui. Ar trebui sa-l citesti pe
    Hegel, a ^ zmbind. Daca vrei, ti-l mprumut eu si-l discutam mpreuna. Hegel e ui des
    tul de dificil...
    Mfi
    NOAPTEA DE SNZIENE
    M
    -am exprimat gresit, repeta Stefan. E vorba de altceva. Nu stiu daca
    ,c bine ce fac. Este un fel de solutie extrema, la care am recurs din znadejde. A
    s fi putut sa ma sinucid; ar fi fost
    totuna. n fond, nu mai traiesc i mult. mi fac doar datoria de a ma trezi n fiecare
    dimineata la aceeasi ora -.., ;
    fnt Asta-i toata viata mea.
    fstiTtot Asta-i toata viata mea.
    __ Dar de ce? l ntrerupse deodata Biris. La ce-ti foloseste asta? Ce crezi c.ai re
    zolvat cu asta?!
    Se oprise din nou si-l privea cu o nestapnita exasperare, aproape cu furie. Stefa
    n si plecase capul, intimidat.
    _ fju stiu nici eu, raspunse. Nu-mi dau seama. Poate din lasitate...
    _ Asculta-ma, ncepu Biris cu un glas mai potolit. As vrea sa stam odata de vorba.
    Dar as vrea sa stam de vorba
    deschis, asa cum vorbeam altadata. Te-as fi cautat eu, dar nu-ti cunosteam noua
    adresa. N-o cunosc nici acum,
    adauga dupa o pauza.
    Asta se ntmplase la nceputul lui martie. si amintea foarte bine: era o seara rece, n
    eguroasa; ninsese din nou
    cteva zile nainte si pe trotuare staruia nca zapada murdara, calcata n picioare. Au
    mers asa multa vreme, fara
    sa-si vorbeasca.
    Stefan cobor pe peron si-si puse batista uda pe crestetul capului ca sa se apere
    de arsita. Gara fusese distrusa cu
    doi ani nainte, n ultimele luni ale razboiului. Cndva se ncepuse reconstructia ei, d
    ar lucrarile fusesera
    ntrerupte si cladirea doar pe jumatate ridicata parea acum parasita. Birourile er
    au adapostite n niste magazii de
    sindrila. De o parte si de alta a peronului faceau de paza doi jandarmi; unul se
    rezemase de o schela ncercnd sa
    se apere de bataia soarelui, celalalt parea ca adormise n umbra rara a unui salcm
    prafuit. Stefan facu ctiva pasi
    prin fata vagoanelor cu storurile lasate. Pareau pustii. ar, din cnd n cnd, un calat
    or n camasa aparea, ametit
    de somn, n dreptul J terestre, ridica o clipa storul si privea deznadajduit spre
    magazii, apoi se ragea tragnd
    repede storul ca si cum i-ar fi fost frica sa nu navaleasca arsita oD m comP
    artiment. Cnd, cu un ceas si jumatate
    mai nainte, trenul se e ln
    aceasta gara ruinata n care n-ar fi trebuit sa ramna dect cteva si (j-, '
    n toate
    vagoanele
    coborsera oameni n camasa si alergasera, cu sticle de a H
    p' sP
    re cismeaua de sub salcm. Dar n-au mai gasit nici

    o picatura '"suflet' " ezervoru


    ^ fusese secatuit de mult. Cteva minute, gara paruse se ricj:' a ca P
    rm
    farmec. Oamenii
    alergau pe peron, se auzeau voci si storurile n
    amie2j
    U
    ,
    Unul
    .
    duP
    a
    altul- Apoi, pe nesimtite, viata amutise din nou.
    Arsita
    Stefa 6 1U^
    C staP
    anea singura sub cerul alburiu, sticlos, incandescent. ** 0 T ?" "* ^a
    '
    a ma
    g
    az
    i
    e
    i Pe
    usa careia era
    atrnat o pancarta: Seful e
    cteva ori si ncepu sa astepte. Nu se auzea nimic nlauntru, parca
    MIRCEA ELIADE
    410
    411
    NOAPTEA DE SNZIENE
    magazia ar fi fost pustie. Batu din nou, de asta data mai puternic. Dupa cteva se
    cunde un glas somnoros, aspru,
    aproape amenintator.
    Ce vrei?
    Dar usa nu se deschidea si Stefan batu din nou.
    Ce vrei, domnule?
    Venisem sa va ntreb, ncepu Stefan intimidat, sa va ntreb daca mai stam mult. Daca m
    ai pot prinde legatura
    pentru Botosani.
    Ai pierdut legatura, spuse tot att de aspru omul din spatele usii.
    Dar macar as vrea sa stiu de ce stam, pe cine asteptam...
    Asa-i ordinul....
    Stefan sovai cteva secunde, apoi se ntoarse, tinndu-si amndoua minile pavaza deasupra
    fruntii. Soarele
    lovea implacabil, parca ar fi revarsat jaratic. Trecnd prin fata jandarmului se a
    uzi fluierat usor si ridica ochii.
    Jandarmul facu semn sa se apropie.
    Nu plecati asa de curnd, i sopti el. Trebuie sa treaca nti americanii... Stefan l pri
    vea lung, ca si cum n-ar
    fi nteles.
    Trenul Crucii rosii americane, adauga jandarmul cobornd si mai mult glasul. Trebu
    ie sa treaca el nti. Ca
    mor oamenii de foame.
    n spatele garii se ntindea cmpia fara iarba, pustie, calcinata. Din loc n loc, nori
    grosi de praf se clatinau ncet,
    parca s-ar fi trt pe pamnt. Jandarmul i surprinse privirea si ntoarse si el ochii.
    Vin oamenii, spuse. Au aflat... Numai de-ar avea putere sa ajunga pna aici...
    Stefan clipi de cteva ori ca sa-si odihneasca privirile. Deasupra cmpiei, ca dintr
    -o mare incandescenta, se

    nalta, orbitoare, lumina.


    ... Le-au murit vitele, continua jandarmul, si vin pe jos. Si cine cade, acolo r
    amne, n marginea drumului... E
    pedeapsa lui Dumnezeu, adauga el dupa o pauza, oftnd.
    Toate sunt de la Dumnezeu, spuse Stefan.
    ... Toate sunt de la Dumnezeu, spunea Irina. Daca Dumnezeu a vrut sa rami cu noi..
    ."
    O gasise ntr-o seara asteptndu-l n fata casei.
    Cum ai aflat adresa? o ntreba nefacnd nici un efort ca sa-si ascunda plictiseala.
    Iarta-ma, soptise ncurcata Irina. Mi-au spus de la minister... Voiam sa-ti vorbes
    c...
    Stiu, o ntrerupse el deschiznd usa si lasnd-o sa treaca nainte. Poimine se mplinesc d
    i ani.
    Irina intra si-si roti intimidata privirile n jurul ei. Ramasese n mijlocul camere
    i, nestiind ce sa faca cu minile.
    n cele din urma le baga n buzunarele pardesiului.
    Sezi, te rog, jos, i spuse tragnd un scaun de lnga birou. Nu ne-am mai vazut de mul
    t, adauga dupa cteva
    clipe. Ai venit sa-mi amintesti ca poimine se mplinesc doi ani...
    Irina se asezase si-l privea n ochi.
    Nu venisem sa-ti vorbesc de asta.
    El si aprinse tigara ct putu mai ncet si lasa chibritul sa arda pna ce simti flacara
    apropiindu-se de vrful
    degetelor.
    Venisem sa-ti amintesc de mparatul, continua Irina pe acelasi ton linistit si gra
    v. Se mplinesc doi ani de cnd
    a plecat si el. Acum, ca ai ramas singur, ce ai de gnd sa faci?...
    Nu nteleg ce vrei sa spui. Fii, te rog, mai explicita.
    Ioana si Razvan au plecat de doi ani. Si cu ei a plecat si mparatul. Tu ai ramas
    aici, singur, cu noi; dar vad ca
    nu-ti place de nici unul dintre noi. Ce-ai de gnd sa faci, atunci? Daca Dumnezeu
    a vrut sa rami cu noi, trebuie
    sa-ti cauti mngierea aici si sa ne iubesti pe noi.
    Care voi? o ntrerupse el. Cine sunteti voi?
    Noi, cei vii. Tu nu vrei sa mai traiesti cu noi. Tu te-ai lasat furat n alta part
    e. Dar aceasta nu nseamna viata,
    asta e numai o nalucire a ta. mparatul nu mai poate nvia. mparatul este acum cu Ioa
    na si Razvan...
    si stinse tigara n scrumiera si-si ridica apoi ochii asupra Irinei. O privi cteva c
    lipe fara expresie, asa cum ar fi
    privit un obiect banal si familiar.
    mi pare rau ca trebuie sa ti-o spun, ncepu el deodata, dar pentru mine moartea e o
    problema serioasa. N-am
    ndraznit s-o discut pna acum nici macar cu Biris, desi el nu se sfieste sa-mi amin
    teasca mereu ca e profesor de
    filosofic De ce-as discuta-o atunci cu tine?
    Faci pacat, spuse Irina. Eu nu ma pricep sa-ti spun mai mult, dar faci pacat.
    E oare att de grav ca ma gndesc nca la Ioana? E ntr-adevar un pacat att de mare?
    Irina ridica ncet fruntea si-si pironi din nou privirile n ochii lui. O clipa, fig
    ura i se lumina.
    Ti-am spus ca pentru Ioana nu mai poti face nimic altceva, acum, dect sa te rogi.
    Oricare ar fi de aici nainte
    viata ta, pe Ioana nu o mai atinge. Ea a plecat cu toata viata pe care ati trait
    -o mpreuna; de aceea a plecat cu
    mparatul odata.
    Vorbesti foarte confuz, dar cred ca nteleg ce vrei sa spui. Biris ar spune ca o d
    ata cu Ioana am pierdut toata
    istoria" vietii noastre mpreuna, pentru
    MIRCEA ELIADE
    412

    ca am pierdut singurul martor al acestei istorii. Sunt de acord. Dar ce ar trebu


    i sa fac ca sa anulez faptul acesta?
    Daca ar fi sa-l cred pe Biris...
    Dar se ntrerupse brusc, ca si cum si-ar fi dat seama ca vorbise deja prea mult, s
    i ridica din umeri, cu un zmbet
    obosit.
    Ce faci tu acuma, nu e din dragoste pentru Ioana, ncepu deodata Irina cu aceeasi
    voce linistita. Ai fi putut
    face foarte mult ct timp erati mpreuna...
    Se ridicase brusc de la birou si ncepu sa se plimbe prin camera. Irina l urmarea c
    u nedeslusita neliniste.
    Acuma, trebuie sa te gndesti la noi, cei care am ramas, continua ea. Trebuie s-o
    cauti pe Ileana...
    Se opri n fata ei si o privi cu o nestapnita exasperare.
    De unde stii tu de Ileana? o ntreba.
    De la Ioana. Stia ca o iubesti, ca din cauza ei ai plecat pe front. Stia tot...
    Evident ca stia. Ti-am spus de mult ca eu am omort-o; n-ai vrut sa ma crezi. mi pa
    re bine ca pna la urma
    te-ai convins si tu...
    Faci mare pacat daca vorbesti asa, l ntrerupse Irina, caci te asezi n locul lui Dum
    nezeu si te judeci, pe tine,
    n numele Lui. Toate le-a hotart Dumnezeu. Tu n-ai nici o putere. Cum ai fi putut s
    chimba tu soarta hotarta de
    Dumnezeu? Dumnezeu ti-a ursit sa iubesti doua femei. Pe Ioana a chemat-o lnga el.
    Acum, trebuie s-o cauti pe
    cealalta...
    Se apropie de fereastra si o deschise. n odaie ncepu sa patrunda racoarea serii de
    aprilie.
    Era prea mult fum, spuse ea. Mirosea a nchis. Si mobila si peretii miroseau a nchi
    s...
    Asadar, tu mi ceri sa renunt pentru totdeauna la o parte din viata mea, ncepu deod
    ata Stefan. Sa spun, ca
    Iov, Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, fie numele Domnului binecuvntat!
    si sa ncep
    de la capat o alta
    viata, ca si cum viata mea dinainte ar fi fost un vis, ar fi fost o nalucire ca
    a schivnicului Narada din basmul
    indian povestit de Biris!...
    Tu stii ca Dumnezeu nu-ti cere asta, vorbi Irina. Tot ce-ai trait nu este nici v
    is, nici nalucire
    ci astea ramn
    la Dumnezeu, pentru vecie, si cnd vei pleca si tu, le vei gasi pe toate lnga Dumne
    zeu. Dumnezeu le stie si le
    tine minte pe toate, si cnd cheama un om lnga El, i daruieste din nou viata lui ntre
    aga, toate cte i s-au
    ntmplat, pna n cele mai mici amanunte, lucruri pe care omul le-a uitat de mult, dar
    pe care Dumnezeu nu le
    uita. Si i le napoiaza pe toate, i daruieste din nou viata lui ntreaga, asa cum n-a
    cunoscut-o el niciodata, caci
    omul si traieste viata bucata cu bucata, si cnd traieste un an, uita ce-a trait n a
    nii care au trecut, dar Dumnezeu
    nu uita nimic. I le da pe toate deodata. i da din nou pe toti oamenii cu care s-a
    legat si pe care i-a iubit
    413
    NOAPTEA DE SNZIENE
    el. De aceea numai sufletele odihnite cunosc fericirea; pentru ca un suflet, n Ce
    r, le are pe toate deodata, n timp
    ce noi oamenii vii le avem pe rnd, si nici nu ntelegem bine ce avem. Numai dupa ce
    ne cheama Dumnezeu la
    El, ntelegem...
    Stefan o ascultase cu o mirata atentie, privind-o fix.
    E foarte interesant ce-mi spui, facu el trziu. Deci, tu crezi, ca si mine, ca sin

    gura, adevarata beatitudine e


    posibila numai atunci cnd scapam de Timp. Prin moarte, ca si prin sfintenie, omul
    scapa de Timp si contempla o
    eterna simultaneitate...
    Irina zmbi ncurcata.
    Nu nteleg ce-mi spui, sopti. Eu n-am nvatat carte multa...
    E totusi interesant ca si tu, n felul tau, ai fost preocupata de problema Timpulu
    i.
    Nu, n-am fost, l ntrerupse Irina. Eu ti vorbesc adevarul. ti spun ce se ntmpla lnga
    nezeu...
    Fara voia lui, Stefan ofta lung si-si stinse tigara. Apoi se ridica si nchise fer
    eastra. Rentorcndu-se la birou si
    zvrli n treacat ochii pe ceas.
    larta-ma ca te-am tinut att, spuse Irina. E trziu. Trebuie sa ma duc acasa. Am ven
    it doar sa-ti spun ca
    trebuie s-o cauti pe Ileana. Si ea ti-a fost ursita.
    De unde stii ca mi-a fost ursita? ntreba Stefan nereusind sa-si ascunda tulburare
    a.
    Daca ai iubit-o attia ani, si o iubesti si acum, ti-a fost ursita. Numai ca tu ai
    gresit...
    Se ntrerupse si-si pleca ochii, ncurcata.
    N-a fost vina ta, adauga dupa o clipa. Amndoua ti erau ursite, pentru ca le iubeai
    pe amndoua, dar tu ai
    crezut ca le-ai putea iubi deodata, asa cum iubesc sufletele n Cer, si asta nu se
    poate. Asta a fost nalucirea ta.
    Acolo, n Cer, dupa moarte, toate lucrurile ti sunt date deodata. Asta o face Dumne
    zeu, Si noi nu putem ntelege.
    Tot ce-am iubit ntr-o viata ntreaga, pe rnd, acolo le avem mpreuna, caci ni le napoia
    za Dumnezeu si ni le
    napoiaza pe toate deodata... Dar tu ai crezut ca viata din Cer o poti trai aici,
    pe pamnt...
    De unde stii tu toate lucrurile astea?
    Pacatul tau este ca vrei sa traiesti moartea aici, pe pamnt, continua Irina ca si
    cum nu l-ar fi auzit. Dar pe
    pamnt omul e dator sa traiasca numai v
    iata. Moartea lui adevarata o va trai n Cer. Daca ncearca sa traiasca
    moartea Pe pamnt, pacatuieste si se mistuieste n deznadejde. Si atunci, nici nu tr
    aieste c
    u adevarat, nici nu
    moare. E ca un fel de strigoi...
    Dar sfintii cum de pot iubi toti oamenii si toate lucrurile deodata? o mtrerupse
    el agitat.
    MIRCEA ELIADE
    414
    415
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Irina si pleca ochii, intimidata, si tacu.
    Sfintii, starui el.
    Asta o face Dumnezeu, spuse ea trziu. Noi nu suntem sfinti. Si e mare pacat ca vr
    ei sa traiesti ca sfintii cnd
    nu te-a nvrednicit Dumnezeu. Dumnezeu te-a ursit sa traiesti ca oamenii vii, pe p
    amnt...
    Se opri deodata si se ridica.
    Ma duc, spuse. Venisem doar sa-ti spun ca trebuie s-o cauti pe Ileana.
    Va duceti la Botosani? l ntreba jandarmul. Ati pierdut legatura cu acceleratul, da
    r mai aveti un tren la
    miezul noptii...
    ntr-o dimineata de duminica se trezise pe strada Batistei. n dreptul numarului 27
    erau schele; o cladire noua,
    ajunsa la jumatate, se nalta pe locul unde fusese altadata casa si gradina doamne

    i Cretulescu. Se vedea bine ca


    se construia un mare bloc cu multe etaje. Se plimba ctva timp prin fata j schelel
    or, apoi se hotar brusc si suna la
    numarul 23. i deschise un batrn cu parul argintiu si figura blnda, distinsa.
    Ma iertati... Am lipsit multa vreme din Capitala. Stiam ca la numarul 27 locuia
    doamna Cretulescu...
    A murit n bombardament, l ntrerupse batrnul. Atunci cnd s-a darmat casa...
    Simti un gol n fiinta lui, parca i s-ar fi risipit deodata viata, i s-ar fi scurs
    n afara de el. Si totusi, fara nici o
    sfortare, zmbi.
    Mi-am nchipuit, spuse. Cunosteam si pe nepoata ei, domnisoara Sideri...
    Ea nu era. Se afla n strainatate. Am auzit ca s-ar fi ntors dupa aceea, dar n-am m
    ai vazut-o...
    Apoi nclina usor din cap si nchise usa. Reveni tulburat n dreptul schelariei; e la Z
    inca", si spuse el cu un
    suspin de usurare. Ai sa ma cauti n genunchi pna la sfrsitul lumii si n-ai sa mai ma
    gasesti!..." Si totusi se
    ntorsese n tara si se ascundea acum la Zinca...
    n noaptea aceea, la Busacco, nu izbutise sa adoarma. Ascultase pna dimineata orche
    stra din sala de bal, fumnd
    tigara de la tigara. Cnd se lumina de ziua, auzise o masina departndu-se ncet, clax
    onnd, si tresarise. Apoi si
    lua baia, se barbieri si ridica receptorul sa ceara camera Ilenei. Asteptnd, se u
    itase la ceas: noua si jumatate. Sa
    desteptat", si spuse. i raspunse trziu cineva de la receptie:
    Domnisoara Sideri a r
    ugat sa nu fie deranjata
    pna la prnz. Pleca sa se plimbe prin parc, dar pe la 11 nu se mai putu retine si u
    rca la ea. Usa era ncuiata.
    Ciocani de mai multe ori fara rezultat. Cobor din nou si se interesa la portar. A
    fla ca Ileana plecase cu o masina
    foarte de dimineata. n aceeasi seara se ntoarse si el la Lisabona. A doua zi, i se
    spuse la Legatie ca Ileana era la
    Madrid, la prieteni, si nu era asteptata dect peste
    cteva zile. Dupa o saptamna nca nu se ntorsese si nu-i daduse nici un semn de viata.
    Atunci se hotarse brusc
    si lua avionul spre Bucuresti.
    S-a ascuns la Zinca", si repeta el necontenit. Era duminica si cantina ministerulu
    i era nchisa. Trebuia sa
    mannce la restaurant. I se paru deodata ca ziua aceasta va fi nesfrsita, ca timpul
    nu se va lasa dislocat, ci l va
    obliga sa-l suporte, minut cu minut, secunda cu secunda.
    ... Si eu sunt de pe lnga Botosani, adauga jandarmul. E mare prapad si pe-acolo..
    .
    Stefan clipi din nou, repede si des, ca sa-si odihneasca pleoapele. Le simtea um
    flate, nsngerate de arsita.
    Atunci poate stii cum se ajunge la Zinca, spuse el.
    Zinca? repeta jandarmul. N-am auzit. Prin ce parte e?
    Nu stiu nici eu prea bine. Mi s-a spus ca ar fi n judetul Botosani. Dar nu-i spus
    ese nimeni; descoperise asta
    n Dictionarul geografic. ndata
    ce se despartise de Mihai Duma ncepu sa-i para rau ca-l cautase. Mai bine as fi co
    nsultat Dictionarul
    geografic", si repeta el de mai multe ori, strngn-du-si batista uda n mna. i era foart
    e cald si-si simtea fruntea
    si palmele transpirate. Pe Duma l gasise cu oarecare greutate, caci lucra acum la
    Ministerul de Interne. Cnd i
    telefona, Duma i raspunse cu o neasteptata afabilitate. si dadura ntlnire chiar a do
    ua zi, n fata ministerului.
    Apropiindu-se, l zari stnd de vorba cu un barbat nalt, bine legat, cu parul carunt
    care-l asculta impasibil cu o

    tigara n coltul buzelor. Duma l ntmpina zmbind.


    As vrea sa cunosti pe seful meu, domnul Protopopescu, i spuse. Protopopescu i strns
    e mna cu o exagerata
    caldura. Cteva clipe, figura
    lui imobila, rece, i se paru iluminata de o subita simpatie.
    Eu va las, spuse el repede. Stiu ca aveti de vorbit... Mi-a parut foarte bine, a
    dauga prinzndu-i din nou mna
    si strngndu-i-o. Auzisem de mult despre dumneavoastra...
    De-abia dupa ce se departase, Stefan se simti ncurcat.
    Venisem sa va ntreb cteva lucruri...
    Dar se ntrerupse si privi n jurul lui. Ieseau mereu functionari ai ministerului.
    Nu voiti sa facem ctiva pasi mpreuna? i propuse.
    Pornira ncet spre bulevard. Desi era abia nceputul lui mai, arsita amiezii dogorea
    ca n miezul verii.
    Venisem sa va ntreb despre Ileana, despre domnisoara Sideri, ncepu el. N-am vazuto de-atunci, din
    Portugalia. As vrea sa stiu ce s-a ntmplat cu ea...
    Duma ntoarse capul si-l privi, fara expresie, ca si cum ar fi asteptat sa continu
    e ca sa nteleaga ce vrea sa spuna.
    MIRCEA ELIADE
    416
    417
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Credeam ca dumneavoastra stiti mai bine ca noi, vorbi el trziu. Nu s-a mai ntors l
    a Legatie. Si-a trimis
    demisia din Madrid si dupa aceea a disparut. Am crezut ca a plecat n America. Dar
    se pare, totusi, ca n-ar fi
    reusit sa plece. Credeam ca dumneavoastra...
    Nu, eu n-am mai stiut nimic de ea. Am fost multa vreme pe front... E foarte cald
    , spuse el deodata oprindu-se
    si scotndu-si batista sa se stearga pe frunte.
    S-a vorbit mult despre domnisoara Sideri, continua Duma. Acum va pot spune ca am
    fost si eu ntr-o situatie
    destul de delicata. Era secretara serviciului meu. Va nchipuiti... S-au facut alu
    zii si la dumneavoastra, adauga el
    fara sa-si ridice privirile. Au fost unii care s-au ntrebat chiar... Dar, n fond,
    toate astea sunt fara importanta...
    Acum s-au schimbat lucrurile...
    ntoarse capul spre el si zmbi.
    Da, nteleg, spuse Stefan ncurcat. Credeam, totusi, ca stiti ceva despre ea. As fi
    vrut s-o rentlnesc. Mi-ar fi
    facut placere s-o rentlnesc...
    Apoi se opri din nou, tot att de brusc, si-i ntinse mna silindu-se sa zmbeasca.
    Va rog nca o data sa ma iertati, i spuse.
    Se ndeparta cu pasi repezi, tinndu-si nca batista uda n mna.
    Cteva zile dupa aceea consultase Dictionarul geografic. Sub numele de Zinca erau
    notate 19 sate si mosii,
    risipite pe tot ntinsul tarii. Numai n Moldova se aflau vreo sapte, si doua din el
    e erau n judetul Botosani. Unul,
    foarte aproape de lunca Siretului. E aici, si spuse, aici s-a ascuns."
    Sunt doua sate Zinca, adauga Stefan. Dar mi s-a spus ca satul pe care-l caut eu
    ar fi n lunca Siretului...
    Jandarmul l privea ncruntndu-si putin sprncenele, ca si cum s-ar fi trudit sa-si ami
    nteasca.
    Poate o fi, spuse. Eu n-am auzit...
    Stefan zmbi ncurcat si ntoarse din nou ochii spre cmpie, clipind des. Norii de praf
    continuau sa se trasca.
    Atunci usa magaziei se deschise brusc si seful garii iesi repede ncercnd sa-si mbra
    ce tunica din mers.
    Vine! striga el. Vine!...

    Cnd a intrat trenul Crucii rosii n gara, calatorii s-au mbulzit din nou la ferestre
    . Era un tren nesfrsit, cu multe
    vagoane de marfa, pazite de jandarmi, doua vagoane cu paturi si un vagon-spital.
    Un grup de medici si infirmiere
    au cobort grabit si s-au ndreptat spre biroul sefului garii. Dar un ofiter a alerg
    at dupa ei si i-a oprit.
    Da-i drumul imediat! s-a adresat el sefului garii. Trebuie sa ajungem la Iasi. A
    ici se opreste trenul urmator.
    Soseste o jumatate de ceas dupa noi.
    Eu am primit ordin, spuse seful garii. Au aflat si oamenii din celelalte sate, a
    dauga aratnd spre cmpie.
    Norii de praf erau nca departe, trndu-se lenes. Ctiva jandarmi au nceput sa coboare d
    in vagoanele de marfa,
    batndu-si picioarele ca sa si le dezmorteasca.
    Atunci l recunoscu, mbracat ntr-o rasa alba, ncins la mijloc cu o curea, cu ochelari
    i negri de soare, plimbnduse
    prin fata vagonului-spital. Bursuc ridica bratul si-i facu semn sa se apropie.
    ncotro? l ntreba.
    Ma duc la Botosani. Caut un sat, Zinca... Bursuc l privi ncruntat prin ochelarii d
    e soare.
    Vreau sa-mi refac viata. Acolo la Zinca... Dar se ntrerupse brusc si zmbi ncurcat.
    Ce intereseaza o viata? facu Bursuc, ridicnd din umeri.
    ntoarse capul sa vada daca-l asculta cineva, apoi adauga, cobornd glasul.
    Mama ei de viata! Pastele si Evangheliile ei de viata!...
    M-am hotart sa-mi refac viata, rencepu Stefan cu o brusca fervoare n glas. Ma duc l
    a Zinca. Este acolo o
    fata. O iubesc...
    Asculta-ma, l ntrerupse Bursuc punndu-i mna pe umar. mi place de dumneata ca esti sin
    cer. Ar trebui sa
    vii cu noi; sa vezi cum refacem vietile...
    l trase de mna pna n dreptul unor vagoane acoperite cu pnze.
    Uite, astea sunt: camionetele Crucii rosii. Mergem la Iasi si de-acolo plecam cu
    caravana prin sate. Mor
    oamenii, cu miile, de foame. Dumneata ai auzit?...
    Eu..., ncepu Stefan, ncurcat.
    Stiu, l ntrerupse Bursuc, mi-ai spus adineauri ca vrei sa-ti refaci viata. Pe cine
    crezi ca intereseaza asta?
    l privi din nou, aproape ncruntat.
    Cnd ai de gnd sa intri si dumneata n rndul oamenilor? sa devii si dumneata crestin?.
    ..
    Sunt crestin, spuse Stefan. M-am nascut crestin...
    Priveste atunci n jurul dumitale, l ntrerupse din nou Bursuc. Ce vezi? ntelegi?
    Seceta, ncepu Stefan. Prapad...
    E sfrsitul lumii, domnule consilier! striga Bursuc. Se apropie sfrsitul lumii. Poc
    aieste-te! Lumea dumitale
    si da duhul. ncepe o lume noua, cu sfnta dreptate. Hristos, Mntuitorul nostru...
    Atunci si dadu seama ca-l ascultau o seama de calatori, la ferestre si pe peron.
    Bursuc si ntoarse brusc capul
    spre ei si ridica bratul foarte sus.
    MIRCEA ELIADE
    418
    419
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Pocaiti-va, le striga. Pocaiti-va cu totii! Marturisiti-va pacatele, ca se aprop
    ie sfrsitul lumii. Are sa ploua cu
    foc si pucioasa...
    Apoi, deodata, l apuca de brat si-l trase napoi spre vagonul cu paturi.
    Vino mai ncoace, i sopti, ca ne-asculta toti badaranii astia... Stefan si ridica mna
    n dreptul capului, sa se
    apere de arsita.

    Mi-e foarte sete, spuse. Aveti putina apa?


    Avem si apa, avem de toate. Vino cu noi. Te luam cu noi... Du-te si adu-ti bagaj
    ul.
    Nu am dect o servieta, spuse Stefan.
    Fugi si adu-ti-o, i striga Bursuc. Te-astept aici.
    Era un vagon cu paturi, simplu, aproape saracacios, construit nainte de razboi pe
    ntru calatoriile cercetasilor.
    Bursuc nchise dupa el usa compartimentului si si scoase rasa calugareasca, ramnnd n n
    iste pantaloni scurti si
    o camasa fara mneci, descheiata la gt. Dupa ce porni trenul umplu un lighean cu sm
    altul sarit si-si cufunda
    obrazul ntreg sub apa.
    E din cauza barbii, spuse. A crescut prea mare si tine cald. As fi vrut s-o rad,
    dar acum ca m-am hotart sa
    ajung episcop, nu se mai poate fara barba...
    Continua sa-si pastreze bratele pna la cot n ligheanul cu apa.
    M-am hotart, continua visator. E multa suferinta n tara. E seceta si foamete. Un e
    piscop poate face mult.
    Trebuie sa-i mngiem. Sunt niste bieti oameni...
    si scoase bratele din lighean si le aseza, ude, pe genunchi.
    Niste bieti oameni, continua cobornd glasul. Niste viermi. Ne trm pe pamnt, dar pent
    ru ca avem n minte
    icoana lui Dumnezeu, ne credem copiii Lui. Suntem niste viermi, asta suntem. Cop
    iii lui Dumnezeu! Pe dracu'!
    Murim de foame, ca rmele la soare...
    Avem si un suflet..., ncepu Stefan intimidat.
    O sa-ti explic eu si chestia asta cu sufletul, l ntrerupse Bursuc. Ai fost pe fron
    t, n Rusia. Ai omort oameni.
    Ai minile patate de snge...
    Nu stiu daca am omort pe cineva, spuse Stefan tulburat.
    Fii fara grija, ai omort. Toti ati omort, toti aveti minile patate de snge. Numai min
    ile mele sunt curate.
    Eu n-am ucis pe nimeni. Am minile curate.
    Le ridica deodata si i le arata. Erau nca ude.
    Caci sta scris la Sfnta Carte: spalatu-m-ai cu isop si toate pacatele mele le-ai.
    .. Le-ai, ce? facu, ncruntnduse.
    Le-ai spalat? Nu, nu cred ca e asa. Am uitat. Cunosteam bine Sfnta Scriptura, cac
    i am fost premiant n
    Seminar, iar licenta n teologie mi-am luat-o.magna cum laude. Dar a trecut mult t
    imp de-atunci, am uitat litera
    moarta; mi-a ramas numai spiritul Scripturii. Spiritul conteaza. Suntem n Revolut
    ie... Deci, spuneam: Spalatum-ai
    cu isop si toate
    pacatele mele le-ai... le-ai curatit?... n sfrsit, ideea e aceasta: ca Dumnezeu ni
    -a curatit de pacate. Sunt pur ca un
    prunc nou-nascut. Eu am dreptul sa vorbesc de suflet...
    Se apropiau de o gara si trenul si domoli viteza. Treceau pe lnga o padurice cu ar
    bori rari, fara frunze.
    Le-au cules oamenii ca sa le dea la vite, vorbi Bursuc din nou visator. Ei se mu
    ltumesc cu floarea de salcm.
    Mannca floare de salcm si mor ca mustele...
    In jurul garii se adunasera taranii, n grupuri tacute, compacte; unii motaiau ase
    zati n marginea soselii, cei mai
    multi se nghesuisera la umbra zidurilor. Cnd trecu trenul si ridicara toti capetele
    ; grupurile pareau ca se
    nsufletesc o clipa, trezindu-se. Ctiva se ridicara n picioare si se apropiara de ga
    ra. Dar intrarile si peroanele
    erau pazite de jandarmi.
    Ai nteles, vorbi din nou Bursuc. Astia au auzit ca se mai gaseste malai n Oltenia,
    si iau traista n spinare si

    se agata de trenurile care trec n jos, spre Bucuresti. Se catara pe acoperisul va


    goanelor, se nghesuie pe scari si
    mor pe drum. Cad de-a dreptul pe marginea liniei ferate si cnd nu-i calca vagoane
    le, mor de foame. Bine ca s-a
    dat ordin sa se traga. Mai bine sa moara cteva zeci, mpuscati de jandarmi, dect sa
    moara cu miile pe drum...
    Ramase cu privirile pierdute pe fereastra. Trenul parca si ncetinea din nou mersul
    . Ct se vedea cu ochii, se
    ntindea cmpia ondulata si arsa, de un galben stins, decolorat. Din loc n loc se ntre
    zareau vai adnci si secate,
    cu albiile pline de pietre.
    Si toate acestea sunt din vina dumitale si a altora ca dumneata, ncepu deodata Bu
    rsuc. Aveti minile pline de
    snge si ndrazniti sa vorbiti de suflet... E pedeapsa lui Dumnezeu... De ce taci? l n
    treba privindu-l n ochi.
    Stefan ridica din umeri ncercnd sa zmbeasca.
    Nu mai zmbi, l certa Bursuc. Raspunde-mi de ce taci; ti dai macar seama ca si din v
    ina dumitale se
    ntmpla tot ce se ntmpla?
    Si i arata cu mna cmpia calcinata.
    Da, spuse Stefan. Ai dreptate.
    Nu e nevoie sa-mi dai imediat dreptate. Apara-te. ncearca sa lupti mpotriva mea, mp
    otriva lui Dumnezeu.
    Fii barbat. Nu accepta cu fruntea plecata tot ce-ti spun eu. Poate eu vreau doar
    sa te ncerc, sa te ispitesc. ti aduci
    aminte de diavol, cum l-a ispitit pe Mntuitor? L-a ridicat n vrful muntelui si i-a
    spus: Porunceste acestor pietre
    sa se prefaca n pini
    si te vor asculta. Nu stiu daca a spus chiar asa, dar asta-i
    sensul. Dar Iisus a raspuns: Nu
    numai cu pine traieste omul... Apara-te si dumneata. Nu te lasa ispitit...
    ncerc sa nu ma las, dar cred ca ai dreptate. E si din vina mea...
    MIRCEA ELIADE
    420
    Ce vina ai dumneata? l ntrerupse Bursuc, cu brutalitate, aproape strignd. Cum ai pu
    tea modifica dumneata
    sistemul solar? Caci ce este altceva seceta dect un fenomen solar? Atunci? Unde p
    oate fi vina dumitale, vina
    omului? Ce poate face un biet vierme, zvrlit ntr-un punct infim al sistemului sola
    r?... Apara-te, caci eu te
    ispitesc, adauga zmbind, cu un alt glas. Vreau sa te ncerc. Vreau sa vad daca te m
    ai poti mntui... Cine bate,
    domnule! striga deodata ntorcnd capul spre usa si ridicnd mna spre Stefan sa nu scoa
    ta o vorba.
    E doctorul Trandafir. Te poftim la o cafea...
    Sunt ocupat, raspunse aspru Bursuc. Am o consultatie duhovniceasca. Nu pot veni.
    ..
    Apoi se ntoarse spre Stefan.
    Despre ce vorbeam?... Ah, da, te ispiteam. ti vorbeam de Iisus si de Satana... Cr
    ezi ca a ascultat la usa?
    ntreba n soapta. Sunt n stare. Dar eu sunt mai viclean ca ei. Eu stiu sa le ntorc...
    Ramase ctva timp gnditor, preocupat, cu privirile pierdute pe geam.
    Ar fi trebuit totusi sa ma duc la ei, vorbi trziu, ca pentru sine. E una acolo ca
    re-mi place, o infirmiera; i
    spunem Rndunica. O necajesc mereu, o ispitesc si pe ea... Ar trebui sa ma duc, ad
    auga hotarndu-se brusc.
    si mbraca rasa calugareasca si ncepu sa-si aranjeze barba pieptannd-o cu amndoua minil
    e.
    Pe dumneata nu te iau. Mi-e frica. Unii sunt cu americanii, altii sunt de la Sig
    uranta. Numai eu stiu cum sa
    ma port cu ei, cum sa le vorbesc. Caci sunt ntelept ca serpii si blnd ca porumbeii

    .
    n noaptea aceea a dormit la Iasi, ntr-un hotel saracacios si trist de lnga gara. Va
    goanele cu grne si
    medicamente si continuara drumul spre nord. La Iasi s-a oprit doar caravana de ma
    sini care trebuia sa porneasca
    a doua zi n judetul vecin. Bursuc a disparut o jumatate de ceas dupa ce-au ajuns
    la hotel, mpreuna cu o parte
    dintre medici, era invitat la masa de catre reprezentantul Crucii rosii.
    Noaptea era fierbinte si uscata; de nicaieri nu razbatea nici o adiere. n vazduh
    plutea un praf nevazut si insistent,
    care patrundea ncet sub pleoape, se lipea de piele, usca gura, se aduna n gtlej. n d
    reptul felinarelor viscoleau
    roiuri dese de fluturi si gze, umbrind lumina ca un zabranic; se zbateau cteva cli
    pe lovindu-se n nestire de
    sticla nfierbntata si murdara, apoi cadeau pe trotuar si altele le luau locul, adu
    nndu-se din ntuneric,
    ndesndu-se necontenit spre lumina, batnd din aripi pna la istovire.
    ntr-o crciuma izbuti sa gaseasca putina pastrama cu o bucata de mamaliga rece si m
    anca n sila, aparndu-se de
    muste, sorbind necontenit din
    4:1
    NOAPTEA DE SNZIENE
    vinul otetit si cald. Se rentoarse la hotel aproape de miezul noptii. Camera era n
    cinsa si mirosea a praf
    amestecat cu creolina. Ramase cteva clipe la fereastra, privind strada. n fata era
    o farmacie. Se trudi sa
    descifreze, la lumina oarba a felinarului, numele proprietarului. Atunci si amint
    i: Voinea fugise la Iasi cu
    ntreaga subventie a Avntului Studentesc. Pe vremea aceea, Voinea era student n farm
    acie.
    Auzi trziu bataia n usa, dar cnd se ntoarse sa deschida, Bursuc intrase. Transpirase
    , si-si stergea necontenit
    obrazul si barba cu o batista mare, colorata.
    Am baut prea mult, spuse lasndu-se sa cada pe scaun. Voiam sa mai stau cu dumneat
    a de vorba. Aici nu ne
    asculta nimeni.
    si trase rasa foarte sus peste genunchi, lasndu-si picioarele goale si le ntinse ct
    putu de mult, departndu-le
    unul de altul ca sa le racoreasca.
    ... Sa stii ca esti n mare primejdie sufleteasca, adauga. Spuneai ca ai plecat sa
    cauti o fata...
    E la Zinca, ncepu Stefan asezndu-se pe marginea patului. O cheama Ileana...
    Eu te ispitesc, l ntrerupse Bursuc scotndu-si pachetul si alegndu-si o tigara. Gndest
    e-te bine ce faci si ce
    spui...
    Stefan se apropie si-i ntinse chibritul aprins.
    O iubesc de zece ani, rencepu el cobornd glasul, parca s-ar fi temut sa nu-l ascul
    te si altcineva. O iubesc dar
    n-am vrut sa recunosc. Am mintit-o. I-am mintit pe toti: si pe ea, si pe Ioana,
    si in-am mintit si pe mine. Dar
    acum ma duc dupa ea. Cred ca numai ea ma poate mntui...
    Gndeste-te bine ce spui! striga Bursuc amenintndu-l cu tigara. Ai vorbit de mntuire
    . Nici nu-ti dai seama
    ce-ai spus!...
    Cnd am s-o rentlnesc, am sa devin alt om, continua Stefan. Fata asta mi-a fost ursi
    ta si n-am nteles. Am
    lasat-o sa plece de lnga mine, asta a fost pacatul meu. Acum trebuie s-o caut. As
    a mi-a spus si ea: ca am s-o caut
    pna la sfrsitul pamntului. Mi-a mai spus ca n-am s-o mai gasesc. Dar acum stiu unde
    e. E ascunsa la Zinca...

    Bursuc l privi atent, putin ncruntat, fumnd cu sete.


    De ce taci? l ntreba el trziu. Vorbeste nainte! Ai curajul! Ai curajul! Marturiseste
    -te!...
    Am fost nebun, ncepu Stefan plecndu-si capul. Din clipa n care am ntlnit-o, am stiut
    ca era mireasa mea,
    ursita mea, dar n-am voit sa fug cu ea n lume. O iubeam si pe Ioana. Nu stiu cum
    sa-ti explic..., adauga tulburat.
    Fii barbat! l ndemna Bursuc. ndrazneste!...
    MIRCEA EL1ADE
    422
    423
    NOAPTEA DE SNZIENE
    As fi vrut sa stea tot timpul lnga mine, sa stea mai ales cnd pictam. Nu stiu cum
    sa-ti explic. As fi vrut sa
    ramnem acolo, mpreuna, numai noi doi, n tablou, desi nu stiam sa pictez, desi tablo
    ul acela...
    Vizirul l ntrerupse Bursuc, nu te ascunde dupa vorbe! Spune-mi adevarul!...
    E greu sa-ti explic, sopti Stefan trecndu-si mna pe frunte. Tabloul acela, nici ma
    car nu exista. Era numai o
    pnza acoperita cu fel de fel de culori. Dar era si Ileana acolo, era si masina ei
    . Erau si alte multe lucruri pe care
    nu stiu cum sa ti le explic...
    Tacu ncurcat si, ridicndu-si fruntea, i zmbi. Bursuc i sustinu privirea, ncruntndu-se.
    Te-ai culcat cu ea? l ntreba cu o voce groasa, necata de fum.
    Da. Acesta a fost pacatul meu. Nu trebuia s-o iubesc asa. Ea mi era altfel ursita
    . mi era mireasa. Nu trebuia
    s-o iubesc asa...
    Te-ai culcat cu ea, repeta Bursuc visator si aspru. O iubeai; si totusi te-ai cu
    lcat cu ea asa cum te-ai fi culcat
    cu o curva...
    Da. Acesta a fost pacatul meu. O iubeam, o doream, dar nu trebuia s-o fac. Daca
    m-as fi stapnit, as fi avut-o
    si astazi. Si n-as fi aflat. N-as fi aflat! repeta si-si trecu din nou mna pe fru
    nte.
    Ce n-ai fi aflat?
    N-as fi aflat ca nu-mi fusese credincioasa, ca iubise pe altul stiind totusi ca
    o iubeam eu, stiind ca ma iubea pe
    mine. Pentru ca ma iubea, ma iubea! repeta el cu exasperare.
    Se culcase cu altul? izbucni Bursuc n rs. Pai la ce te asteptai altceva? Toate sun
    t curve...
    Stefan ridica brusc capul si-l privi. Bursuc i facu semn cu mna ca si cum ar fi vr
    ut sa-l opreasca.
    Eu te ispitesc! striga. Baga bine de seama. Nu te lasa! Apara-te! Apara-te, lupt
    a cu mine, lupta cu
    Dumnezeu!...
    Atunci, cnd am stiut, parca mi-ar fi ucis sufletul, rencepu Stefan tulburat. Crede
    am ca daca mi era ursita,
    daca era mireasa mea, n-ar fi putut iubi pe altul dupa ce aflase ca ma iubeste p
    e mine. Credeam ca trebuia sa ma
    astepte pe mine, ca orice s-ar fi ntmplat n viata ei, trebuia sa ma astepte. Sa mbat
    rneasca lnga mine, sa-si
    strice viata, dar sa nu ma uite, pentru ca eu nu o uitam...
    Erai nebun! murmura Bursuc.
    Pacatul a fost al meu. Si daca n-as fi cazut n pacat, n-as fi aflat. nti si nti, pe e
    a am nselat-o cnd ne-am
    culcat mpreuna. Trebuia sa am credinta, sa nadajduiesc
    si sa astept. N-am avut de
    stula credinta. Era ca o
    icoana pentru
    acest nine,
    netul

    mine, si asa ar fi trebuit sa ramna. Dincolo de viata, dincolo de timp. Asa visam
    sa ramna: nalta, pura,
    nentinata, ca o icoana a Maicii Domnului.
    Ce grozavie! striga Bursuc rasucindu-se pe scaun. Ce nelegiuire!...
    Voiam sa stiu ca cineva poate ramne nentinat si inalterabil pe acest pamnt, ca cine
    va poate trai n afara de
    Timp, traind numai pentru mine, jertfindu-si viata pamnteasca pentru ca sa pot cr
    ede, sa ma pot mntui...
    Te-a ntunecat pacatul mndriei, murmura Bursuc. Ti-ai pierdut sufletul din mndrie...
    Dar mai era si altceva! striga Stefan nemaincercnd sa se stapneasca. Nu era numai mn
    drie. Voiam sa cred
    ca cineva poate ramne imaculat pe acest pamnt, ca Spiritul nu cedeaza ntotdeauna tr
    upului, asa cum se
    ntmpla cu noi, oamenii marunti si pacatosi. Iubeam prea mult Spiritul. E acesta un
    pacat? Filosofii vorbesc
    mereu de transcendent. Eram nsetat de cuvntul acesta, de lucrul acesta, de tot cee
    a ce nu face parte din lumea
    noastra desi se afla printre noi, n mijlocul nostru... Multa vreme, adauga cobornd
    din nou glasul, voiam sa
    iubesc si eu asa cum iubesc sfintii...
    Esti pierdut, sopti Bursuc. Pacatul mndriei te-a pierdut... Stefan ramase cu frun
    tea plecata, privind n gol.
    Vreau sa ma pocaiesc, spuse foarte ncet. Daca crezi n Dumnezeu, iarta-mi greselile
    . Dezleaga-ma, parinte,
    repeta el cu un glas mai ferm.
    Bursuc se apara somnoros de un fluture de noapte care i se tot rotea n jurul capu
    lui.
    Am baut cam mult, spuse el trziu. Nu mai sunt vrednic. Dar am sa-ti gasesc un pop
    a prost, de tara, si are sa
    te dezlege...
    Stefan l asculta absent, fara sa-l priveasca.
    Te iau cu mine la Zinca, striga deodata Bursuc ridicndu-se cu greutate din scaun
    si clatinndu-se pe picioare
    ca sa-si potriveasca rasa. Iar daca fata aceea te-a asteptat, va unesc n fata lui
    Dumnezeu. Va unesc eu, cu mna
    mea, caci am darul...
    Daca ai darul si daca crezi n Dumnezeu, ncepu Stefan nsufletindu-se deodata, daca c
    rezi cu adevarat n
    Dumnezeu...
    Ce cred eu, asta-i alta poveste, l ntrerupse Bursuc. Dar eu ti vreau binele, ca est
    i n mare primejdie
    sufleteasca...
    Se ndrepta anevoie spre usa. n prag, ntoarse nca o data capul si-l privi. Stefan ram
    ase pe marginea patului.
    Grozav m-ai ntristat, sopti Bursuc. M-ai ntristat de moarte...
    Au plecat a doua zi n zori, ntr-o masina din fruntea caravanei.
    Sa vorbesti ncet, i sopti Bursuc. Probabil ca soferul e si el agent de Siguranta s
    i, vrnd, nevrnd, trage cu
    urechea. Eu, de altfel, am sa ma culc
    MIRCEA ELIADE
    424
    putin, adauga batndu-se cu palma peste gura ca sa-si ascunda cascatul. Ma simt fo
    arte obosit...
    ndata ce-au iesit din oras si soarele a nceput sa se nalte pe cerul alburiu, au reg
    asit pamntul ars, crapat,
    sfarmat de seceta, cu rari arbori batrni despuiati de frunze si cu trunchiurile ju
    puite pna foarte sus de coaja.
    Curnd, praful ridicat de masina din fata, care conducea caravana, le mpaienjeni ve
    derea. Praful ramnea n aer,
    neclintit, parca ar fi fost o plasa nesfrsita sustinuta de fire nevazute de o par

    te si de alta a soselei. Stefan si


    apasa batista pe gura si-si apropie genele, ncercnd zadarnic sa se apere. Abia ado
    rmit, Bursuc ncepu sa
    tuseasca si se trezi speriat.
    Mna mai ncet, striga el soferului, ca ne omoara praful.
    Tot aia e, vorbi soferul fara sa se ntoarca. De-abia ntr-o jumatate de ceas se ast
    erne praful asa cum a fost...
    Pastele si Dumnezeii ei de viata! murmura Bursuc cautndu-si batista. La rastimpur
    i se zareau oameni asezati
    pe marginea soselei, cu palmele
    la ochi ca sa se apere de praf. Erau grupuri mici, cte doi, trei barbati cu desag
    ii goi n spate. Unii tineau de funie
    cte o vita scheletica, ngenuncheata lnga ei, cu botul sprijinit n praf.
    Pastele si Dumnezeii! murmura din nou Bursuc. Au sa moara toti de foame...
    Apoi se ntoarse brusc catre Stefan.
    De ce taci, domnule consilier? spune ceva. Vorbeste. Vorbeste-mi despre dragoste
    si despre ideal. Vorbestemi
    despre satul visurilor dumitale!
    Nu stiu nimic despre el, ncepu Stefan continund sa priveasca nainte, peste umarul s
    oferului. Nici macar nu
    stiu exact unde se afla... mi spunea Ileana ca aveau o pivnita mare si veche, aco
    lo, adauga el visator. Ma
    gndeam la pivnita aceea. E curios ca nu ma gndeam la ea, la Ileana. Ma gndeam la pi
    vnita de la Zinca...
    Nu prea ai haz, l ntrerupse Bursuc cascnd din nou. Credeam ca ai sa-mi povestesti c
    eva mai dramatic si
    mai duios...
    Tacu o clipa, clatinnd din cap, melancolic.
    Mi s-a facut dor de amintiri duioase, adauga. Amintiri din satul copilariei... S
    tiam o data un cntec. Cum
    dracu' ncepe?... n-satul-n-care-m-am nascut...
    ncepu sa fredoneze, clatinnd mereu din cap, cu pleoapele pe jumatate nchise. Dar ma
    sina se opri brusc,
    zgltindu-l. Un jandarm se apropie de sofer.
    Ocoliti satul, i spuse. Aici s-au mpartit ajutoarele.
    Stiam, stiam! facu soferul plictisit si porni din nou masina.
    425
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Zari de departe grupurile de tarani care iesisera n marginea satului si, ncepnd sa
    claxoneze, accelera. Oamenii
    priveau masina prin perdeaua de praf, nendraznind sa spere, ridicndu-si pe rnd caci
    ulile.
    Cersetori! murmura Bursuc presndu-si batista pe gura. Nu mai spui nimic? se ntoars
    e, aproape amenintator,
    spre Stefan.
    Dar i era somn si ncerca din nou sa adoarma, lasndu-si capul pe spate. Curnd ncepu sa
    sforaie. Stefan trase
    oblonul de sticla si plecndu-se spre sofer, l ntreba n soapta:
    Cunosti un sat din judetul Botosani, Zinca?
    Cunosc, raspunse soferul fara sa se ntoarca. E n directia noastra, ntr-acolo mergem
    ...
    Ce-ti spune, domnule! striga Bursuc desteptndu-se. Ce vorbeati?
    l ntrebam ncotro mergem. mi spunea ca...
    Am nteles, facu Bursuc clatinnd somnoros din cap. Sa ma treziti si pe mine...
    S-a trezit singur, un ceas mai trziu, simtind ca se oprise masina. Dupa cteva minu
    te sosi camioneta sanitara
    apoi, la intervale scurte, celelalte masini si camioane. Caravana se grupa la ma
    rginea satului. La vreo douazeci
    de metri se distingea, prin perdeaua de praf, masa compacta de tarani strajuita
    de ctiva jandarmi. Primarul se

    apropiase de camioneta sanitara si vorbea cu medicii.


    Bursuc se freca multa vreme la ochi, apoi cobor din masina si se ndrepta hotart spr
    e oameni.
    Pocaiti-va! le striga el de departe, ridicnd bratul foarte sus n aer. Se facu deod
    ata tacere.
    Pocaiti-va! striga din nou Bursuc grabind pasul. E pedeapsa lui Dumnezeu pentru
    pacatele voastre.
    Dumnezeu si-a ntors fata de la voi. Au sa vina oamenii diavolului si au sa va spu
    na unele si altele, ispitindu-va
    precum ca Dumnezeu nu exista. Dar voi sa nu-i credeti. Dumnezeu exista! Ascultat
    i-ma pe mine, Dumnezeu
    exista...
    Unul dintre medici se apropie grabit de el.
    Nu-i timp acum, parinte. Le vorbiti oamenilor dupa ce se mpart ajutoarele...
    Bursuc ntoarse capul si-l privi mniat. Dar recunoscu lnga el pe doctorul Trandafir
    si ridica din umeri. Se
    ntoarse ncet, plictisit, spre caravana. l lua pe Stefan de brat si-l trase dupa el.
    Pretutindeni mirosea a praf si a
    benzina. Ocolira camioanele si se ndreptara spre un salcm care-si mai pastra nca fr
    unzele firave si ngalbenite.
    Ai o tigara? l ntreba. Ca mi-am uitat pachetul n masina...
    MIRCEA ELIADE
    426
    Dar praful si fumul l necara repede si ncepu sa tuseasca si sa scuipe.
    Pacat, spuse ncet, mai mult pentru sine. Eram inspirat. Le-as fi vorbit oamenilor
    din adncul sufletului. Le-as
    fi vorbit de Dumnezeu si despre caile nentelese ale adevarului. Pentru ca, sa sti
    i de la mine, Viziru, sa stii ca
    Dumnezeu exista. Dar noi, oamenii Bisericii, ne-am nrait si nu-l mai cunoastem. A
    sculta-ma bine ca am sa-ti
    spun o taina. Multa vreme am crezut si eu, ca toata lumea, ca Dumnezeu nu exista
    , ca e o inventie a popilor.
    Eram la Seminar; ce dracu' as fi putut crede altceva?! Doar aveam si eu ochi de
    vazut si minte de nteles. Am
    nteles din Seminar ca toata povestea asta cu Dumnezeu si Iisus Christos e o chest
    ie inventata. Am avut si probe.
    Cnd mergeam la slujbe, eu mi spuneam n gnd: Afirm sus si tare ca toate acestea sunt n
    iste povesti inventate.
    Afirm ca Dumnezeu nu exista si ca Iisus Christos nu s-a nascut dintr-o fecioara.
    Afirm! Iar daca ma nsel cumva,
    sa mi se faca un semn. Sa trasneasca din senin, sa se miste o icoana, sa simt o
    mna nevazuta pe obraz, sau orice
    altceva." Te rog sa ma crezi, nu s-a ntmplat niciodata nimic. Deci, am avut probe
    ca Dumnezeu nu exista.
    Se opri brusc si scuipa din nou. Apoi ramase cu privirile pironite asupra
    grupului de tarani.
    Si pe urma? ntreba timid Stefan. Pe urma ce s-a ntmplat?
    Am avut probe si mai puternice ca Dumnezeu exista, relua Bursuc cu un glas aspru
    . Probe adevarate, nu
    prostiile de care-ti vorbesc popii si teologii. Am sa ti le spun. Sufletul dumit
    ale e tulburat; ai nevoie de credinta...
    Dar se ntrerupse din nou si zvrli tigara ct putu mai departe, n praf. Doctorul Trand
    afir venea grabit catre ei.
    Parinte, i striga el departe. Daca vrei, poti veni sa le vorbesti
    oamenilor...
    Acum nu mai am chef. Nu mai sunt inspirat. Trebuia sa ma lasati sa vorbesc atunc
    i cnd voia Dumnezeu, nu
    cnd catadicsiti dumneavoastra, medicii.
    Atunci plecam, spuse doctorul.
    n masina, Stefan astepta ctva timp, apoi l ntreba:

    Ce fel de probe?
    Bursuc ntoarse capul si-l privi mirat, ca si cum nu l-ar fi nteles.
    Te ntrebam ce fel de probe ai avut despre existenta lui Dumnezeu, vorbi
    Stefan.
    Am sa ti le spun, dar nu aici; astea sunt lucruri de mare taina.
    Apoi l privi din nou multa vreme, scrutator, cu un zmbet misterios pe buze, si izb
    ucni deodata.
    Vasazica ncercai sa ma ispitesti! exclama el cu un aer de mare satisfactie. Voiai
    sa afli probele pe care-mi
    ntemeiez credinta! Cu alte cuvinte, te asezai n locul meu; ncercai sa ma ispitesti,
    pe mine, asa cum te-am ispitit
    eu... Dar
    427
    NOAPTEA DE SNZIENE
    eu stiu sa ma apar, Viziru. Eu am darul. Pe mine diavolul nu ma dovedeste. Eu l g
    hicesc de departe, l ghicesc
    cum vine sa ma ispiteasca, si i strig: piei de lnga mine, Satana...
    De-abia a doua zi la apusul soarelui au ajuns la Zinca. Cu un ceas mai nainte mas
    ina lui Bursuc se despartise de
    caravana si pornise, singura, spre lunca Siretului. Cnd s-au apropiat, au zarit d
    e departe un grup de oameni
    adunati n marginea satului, parca i-ar fi asteptat. Bursuc striga soferului sa op
    reasca si sari din masina.
    Pe cine asteptati? i ntreba el.
    Ctva timp, oamenii l privira intimidati, fara sa scoata un cuvnt.
    Ne mor copiii, sopti trziu o femeie.
    Dar vorbea cu greutate, caci i cazusera aproape toti dintii. Avea o fata pamntie,
    cu oasele strapungndu-i pielea.
    Ni s-au prapadit vitele, adauga ea.
    Parca ar fi ncercat sa zmbeasca; figura i se zbrci, luminndu-i-se ntr-un chip nenteles
    .
    Americanii, vorbi atunci cineva. Am auzit ca vin prin sate si aduc malai... Burs
    uc si roti de mai multe ori
    privirile pe deasupra lor, nehotart.
    Unde va e preotul? ntreba el n cele din urma.
    E batrn, spuse cineva. Trage sa moara.
    V-a pedepsit Dumnezeu! striga Bursuc nsufletindu-se deodata. V-a batut Dumnezeu p
    entru pacatele voastre.
    Pocaiti-va, caci sunteti prea pacatosi. Aveti minile patate cu snge!...
    Unul cte unul, oamenii ngenuncheara tacuti, nendraznind sa-si mai nalte privirile.
    Cum vreti sa va ierte Dumnezeu daca nu va pocaiti? striga si mai nsufletit Bursuc
    . Seceta asta e de la
    Dumnezeu. Spun unii si altii ca e un fenomen solar
    dar parca soarele n-a fost fa
    cut tot de Dumnezeu? Nu
    asculta si el de Dumnezeu?!...
    Stefan cobor din masina si, ocolind grupul de tarani ngenuncheati, se ndrepta spre
    sat. Mergea tot mai repede,
    cu gura nclestata, privind naintea lui. Se opri n fata primei case si striga. Nu-i
    raspunse dect latratul stins,
    nefiresc de blnd, al unui cine pe care nu-l vedea. Astepta ctva timp, apoi se ndrept
    a spre gospodaria vecina si
    intra n curte.
    E cineva acasa? ntreba.
    Trziu, n dreptul usii aparu o fetita cu parul foarte balai si ochii mari, speriati
    , pierduti n orbitele adnc cascate.
    l privi lung, fara sa scoata o vorba.
    Buna ziua, spuse Stefan. Aveti o curte boiereasca, aici, la Zinca? Ai auzit de n
    iste cucoane batrne care au un
    conac?
    MIRCEA ELIADE

    428
    429
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Fetita continua sa-l priveasca fix, parca tot mai speriata.
    Niste cucoane batrne si o domnisoara tnara, Ileana? vorbi din nou Stefan. Ileana S
    ideri? O domnisoara
    frumoasa, oachesa, cu parul negru? Care sta mai mult n strainatate?...
    Apoi se ntrerupse brusc si se apropie de fetita.
    Ma auzi? ntreba el ncet. ntelegi ce-ti spun? Fetita dadu din cap, dar se retrase sp
    eriata spre usa.
    Ai auzit de o cucoana, Alice Cretulescu, si de o duduie, Ileana Sideri? Si de un
    conac boieresc care avea o
    pivnita veche si adnca?
    Fetita clatina din nou din cap si ntinse bratul, aratnd peste sat.
    E acolo, spuse ea foarte ncet.
    Stefan simti cum i se goleste inima de snge. Gura fetei era pamntie, uscata, cu un
    singur dinte crescut
    nemasurat. Scoase repede portmoneul si-i ntinse cteva bancnote, apoi iesi din curt
    e si ncepu sa alerge. Mult
    timp nici nu-si dadu seama ca se roaga n gnd, ca repeta n nestire frnturi din rugaci
    unile pe care le auzise n
    copilarie si pe care nu stia ca si le mai aminteste nca. Din cnd n cnd, auzea acelas
    i latrat lihnit de cini care
    trageau sa moara. La capatul satului ntlni un om rezemat de gard, care-l privi ind
    iferent, parca nu l-ar fi vazut.
    Mai e mult pna la conac? l ntreba.
    E acolo, raspunse ridicnd bratul si aratndu-i-l. Dar nu mai e nimeni. L-au ars oam
    enii...
    Cu un efort, se ridica sprijinindu-se de gard, si-i arata nca o data. Se vedeau,
    nu prea departe, un grup de arbori
    uscati si cteva ziduri.
    Esti de-aici din sat? ntreba Stefan. O cunosti pe duduca Ileana? Omul clatina din
    cap, zmbind.
    O cunosc, spuse. N-a mai fost de mult pe-aici. N-a aflat de prapad... Stefan l pr
    ivi lung, foarte palid. Apoi i
    multumi si pleca mai departe, dar
    omul se lua dupa el, silindu-se sa faca pasii mari.
    De cnd n-ai mai vazut-o pe Ileana? l ntreba deodata Stefan ntorcnd capul.
    Omul se opri o clipa sa-si traga rasuflarea.
    De mult, spuse. Dinainte de razboi. Am auzit ca a plecat departe, peste mari...
    Mergeau acum alaturi, fara sa-si vorbeasca. Soarele asfintise de mult, dar n pamnt
    ul crapat si prafuit razbatea
    nca aerul ncins, fierbinte. Nu se auzea nici un semn de viata, nici macar greierii
    .
    Am auzit ca au sa vina americanii sa ne-aduca malai, spuse omul. O fi adevarat?
    Stefan nu-i raspunse. Grabi din nou pasul si curnd l lasa n urma. Dar omul continua
    sa se tina dupa el, tacut,
    cu ncapatnare. Cnd ajunse n fata portii, Stefan se opri si privi n jurul lui. Gardul
    care nconjura conacul
    fusese smuls de mult; nu ramasese dect partea cea mare, din mijloc, cu stlpii de c
    aramida care ncepusera si ei
    sa se macine. Parcul fusese distrus; arborii care nu arsesera fusesera taiati sa
    lbatic si la ntmplare; se mai vedeau
    nca trunchiurile groase, uscate, si radacinile iesind ca niste serpi nlantuiti din
    pamnt. Ramasesera ntregi doar
    ctiva salcmi care-si scuturasera frunzele si doi brazi, arsi de seceta, parca ar f
    i fost prjoliti. Se distingea nca
    urma rondurilor cu flori si a aleilor cu pietris. Apoi, n fund, zidurile nalte, ar
    se, cu ferestrele cascate.
    Stefan si sterse fruntea cu batista si intra. Omul l ajunse din urma.

    I-au pus foc n iarna aceea cnd s-a auzit ca se mpart pamnturile, vorbi el ncet. Pamnt
    l l-au mpartit, dar
    cu casele boieresti n-au stiut ce sa faca. Le-au pradat si dupa aceea le-au pus
    foc...
    II urmarea, la un pas napoia lui, privindu-l cum trece prin fata zidurilor afumat
    e, cum se opreste n dreptul
    ferestrelor. Acoperisul arsese n ntregime si ncaperile erau nfundate cu moloz. Cresc
    usera balarii printre ziduri
    si caramizi, dar seceta le uscase de mult.
    Era o pivnita mare si adnca, spuse Stefan ntorcndu-si deodata capul.
    Au astupat-o oamenii vara trecuta, dupa ce-au ngropat-o pe Marina. Ca Marina lasa
    se cu limba de moarte sa
    se astupe pivnita. Nu mai era nici ea cu mintea ntreaga, sarmana, dupa ce-a murit
    duduca Alisa. A tot asteptat
    de-atunci sa mai vina cineva. A asteptat chiar dupa ce-au ars casele si s-a mpart
    it mosia. Zicea ca trebuie sa
    vina...
    O astepta...
    Zicea ca mai avea maiorul un baiat si ca ntr-o zi are sa vina... Dar astea erau n
    aluciri de-ale ei, ca nu mai era
    cu mintea ntreaga.
    Atunci se auzi claxonul si ntoarsera amndoi capetele. Masina se apropia cu oarecar
    e greutate, caci drumul era
    desfundat si plin de santuri. Bursuc i facu semn cu mna, chemndu-l repede, enervat.
    Unde ai fugit, domnule? i striga de departe.
    Nu e aici, spuse Stefan. Nu mai e nimeni aici...
    Pacat ca n-ai stat sa ma asculti cum le-am vorbit, continua Bursuc. Sa fi auzit
    cuvntul lui Dumnezeu. Am
    fost inspirat! Plngeau oamenii ascultndu-ma si se pocaiau. Le-am vorbit de sfrsitul
    lumii, le-am explicat
    Apocalipsa... Pacat ca n-ai fost, adauga cautndu-se n buzunar si scotndu-si pachetu
    l cu tigari.
    MIRCEA ELIADE
    430
    Credeam ca e aici, vorbi Stefan foarte ncet, mai mult pentru sine. Acum, nu mai s
    tiu unde s-o caut...
    Trebuie sa mergem la popa, ca sta sa moara, continua Bursuc. Apoi trebuie sa vor
    besc la telefon cu lasul.
    Nu mai stiu unde s-o caut, l ntrerupse Stefan. Au astupat si pivnita... si trecu mna
    pe frunte. Bursuc zvrli
    atunci tigara ct putu mai departe,
    printre maracinii uscati si, apucndu-l de brat, l trase dupa el napoi spre ruine.
    Daca ai curajul si esti barbat, vino cu mine si blesteama! i sopti. Blesteama, do
    mnule consilier! Ridica
    pumnul catre cer si blesteama! Ca ai pentru ce sa blestemi. Fii barbat! mpotrives
    te-te lui Dumnezeu, nalta mna
    mpotriva lui, fa ceval De ce stai ca o muiere plouata? striga el ridicnd deodata g
    lasul. Lupta-te voiniceste!
    Cheama pe diavol de partea dumitale si ia-te la trnta cu Dumnezeu! Fa ceval strig
    a el din nou exasperat.
    Stefan l privea absent, parca nu l-ar fi auzit.
    Vezi ca n-ai curajul? sopti Bursuc zmbind viclean. Vezi ca nu esti barbat? Nu est
    i nici cald, nici rece. Esti
    caldicel si putintel, si Dumnezeu te va scuipa cu scrba. Daca macar ai fi avut cu
    rajul sa te razvratesti mpotriva
    lui Dumnezeu si sa-l blestemi, adauga el. M-as fi putut ruga pentru dumneata atu
    nci. De ce taci? l ntreba
    pierzndu-si rabdarea. Spune ceva! Striga! njura! Pune mna pe piatra si zvrle n Dumnez
    eu! Fa ceval
    Dar ridicnd din nou glasul, Bursuc se neca si ncepu sa tuseasca. Tusi asa multa vre

    me, cu palma peste gura,


    scuipnd mereu, njurnd printre dinti. La un pas n fata lui, Stefan l privea ncurcat. nc
    pea sa se ntunece.
    Trziu, Bursuc si potoli tusea, si scoase batista si-si sterse obosit barba.
    Am vrut sa te ispitesc, sopti el ragusit. Am vrut sa vad daca mai ai credinta. A
    cum, haide la popa, adauga, ca
    tragea sa moara. Poate l mai gasim n viata...
    Bibicescu batu de mai multe ori n usa, dar vaznd ca nu-i raspunde nimeni, se aprop
    ie de fereastra odaii lui Biris
    si ncepu sa ciocaneasca timid. Dupa cteva minute si pierdu rabdarea si pleca, ndreptn
    du-se spre statia de
    tramvai. Mergea repede, grabit, ntorcnd mereu capul. Dar se opri deodata, ramase o
    clipa nehotart, apoi se
    rentoarse lnga fereastra. ncepu sa bata din ce n ce mai tare. Curnd simti o mna pe uma
    r si sari n laturi
    speriat, foarte palid. Era doamna Porumbache.
    Te ostenesti degeaba, i spuse ea. Doarme greu. E cam bolnav de cteva zile. Mi-e te
    ama c-a scuipat iar
    snge...
    Era o seara calda, uscata, prafuita, de la sfrsitul lui septembrie. Bibicescu si s
    coase batista si ncepu sa-si
    stearga, tremurnd, fata. Cealalta mna si-o rezemase pe inima. Doamna Porumbache l p
    rivi lung, mirata.
    Dar ce ai? De ce te-ai speriat?
    As vrea sa intru o clipa, sopti Bibicescu. Am sa-i spun ceva foarte important.
    Descuind usa, doamna Porumbache ntoarse capul si-l privi iar.
    Spuneai ca e ceva important? Ca, altminteri, nu ma ndur sa-l scol...
    E important, repeta Bibicescu grabindu-se sa intre.
    n coridor, doamna Porumbache lipi urechea de usa de la odaia lui Biris.
    Doarme adnc, spuse. Mi se rupe inima ca trebuie sa-l scol...
    Dar se hotar brusc, puse mna pe clanta si deschise usa. Bibicescu intra imediat du
    pa ea. Pe masuta de lnga pat
    ardea o lampa marunta, cu un bec foarte slab, a carui lumina era nca si mai voala
    ta de un sal nfasurat n jurul
    abajurului. Biris dormea ncruntat, cu gura deschisa. Doamna Porumbache se apropie
    de el si-i puse mna pe
    frunte.
    Petrica! l striga ea.
    MIRCEA ELIADE
    432
    Fara nici un efort, Biris se trezi si ncepu sa se frece la ochi.
    Am dormit cam mult, spuse. Nu trebuia sa ma lasi. N-am sa mai pot dormi la noapt
    e.
    Atunci l recunoscu pe Bibicescu si-l privi lung, mirat, apoi si ntoarse repede ochi
    i spre doamna Porumbache.
    Vrea sa-ti vorbeasca, i spuse ea. E ceva important...
    Bibicescu se apropie si se aseza pe scaunul de lnga pat, tinndu-si mereu mna la ini
    ma.
    Nu stiu daca e att de important, ncepu el silindu-se sa zmbeasca, ironic. Nu e vorb
    a dect despre modesta
    mea persoana. Pe cine mai poate interesa ea, acum, cnd nu mai sunt dect un biet sc
    riitor de geniu? Degeaba
    rzi, se adresa el lui Biris, care continua sa-l priveasca, indiferent, degeaba ti
    spui n sinea ta: Iata ca i s-a suit
    la cap si lui Dan Bibicescu!" Asculta-ma pe mine, acum m-am convins ca am cu ade
    varat geniu. Am nceput sa
    scriu ntoarcerea de la Stalingrad. Ai sa citesti si ai sa te convingi. Ai sa vezi
    ce poate face Bibicescu. O'Neill,
    Claudel, Partenie? Zero! ti spun si ti-o repet: Zero!... Pacat ca sunt bolnav, ad
    auga cu un zmbet amar. Dar nu-i

    nimic. N-am sa mor nainte de a termina ntoarcerea de la Stalingrad. Degeaba m-au c


    ondamnat ei la moarte. Nam
    sa mor...
    Ce s-a ntmplat? l ntreba Biris.
    Sunt urmarit, spuse Bibicescu ncercnd din nou sa zmbeasca. M-a denuntat cineva si v
    or sa ma aresteze.
    Au facut o descindere azi-noapte si mi-au rascolit toate sertarele. Noroc ca nu
    aveam manuscrisele la mine. Am
    avut eu grija si le-am pus de mult la adapost. Parca presimteam ca se pregateste
    ceva. Am fost chemat azidimineata
    la Prefectura. M-au interogat timp de trei ore, dar n-au avut ce face si mi-au d
    at drumul. Dar mi-e
    teama ca vor veni din nou la noapte...
    Se ntrerupse si-i privi pe rnd, continund sa-si pastreze mna dreapta pe inima. Doamn
    a Porumbache l
    ascultase speriata. Se asezase pe marginea patului fara sa scoata un cuvnt si-si
    pleca ncurcata privirile.
    Venisem sa te rog sa-mi faceti un mare serviciu, rencepu Bibicescu. Venisem sa va
    cer protectie si adapost
    pentru cteva nopti, pna mi gaseste conu' Misu o gazda.
    Tacu brusc, stnjenit. Biris ntinse mna si apuca pachetul cu tigari dupa masuta.
    Te-as ruga sa nu fumezi, i spuse Bibicescu. Mi-e teama sa nu am un nou atac...
    Biris l privi lung, zmbind.
    Nu stiu unde te-am putea adaposti, spuse el.
    433
    NOAPTEA DE SNZIENE
    As putea dormi aici, vorbi Bibicescu aratnd catre fereastra. Ma multumesc cu o sa
    ltea. Doar cteva zile,
    pna mi gaseste conu' Misu o ascunzatoare sigura...
    Dar tu nu te-ai,gndit ca primul lucru pe care-l va face politia va fi sa te caute
    pe la prieteni si cunostinte?...
    Doar cteva zile, starui Bibicescu, apasndu-si crispat mna pe inima. Am o pofta groz
    ava de scris. Vreau sa
    profit, am nevoie de liniste...
    Unde crezi ca l-am putea ascunde? se adresa Biris catre doamna Porumbache ca si
    cum nu l-ar fi ascultat. Ar
    trebui sa vorbesc si cu Stefan...
    Vad ca nu vrei, l ntrerupse Bibicescu. Nu-i nimic. Am sa caut n alta parte. Are sami gaseasca conu' Misu...
    Biris continua s-o priveasca, ntrebator, pe doamna Porumbache.
    Du-l n seara asta la Irina, i spuse el. Acolo n-au sa-l caute...
    Am o pofta grozava de scris, ncepu Bibicescu. Ma apuc chiar n noaptea asta. Crezi
    ca o sa gasesc acolo
    hrtie si cerneala si tot ce-mi trebuie? Am o scena extraordinara n cap. Mi-a venit
    chiar cnd ieseam de la
    Prefectura si trebuie s-o scriu n noaptea asta. Sa vezi...
    Cu un efort, se scula de pe scaun, dar nu se departa; ramase n spatele scaunului,
    cu mna pe speteaza.
    Sa vezi, continua el cu un zmbet secret. Actiunea se petrece ntr-un block-haus de
    la Stalingrad. E noapte.
    Sunt doar cteva persoane pe scena. Si deodata apare un colonel. n paranteza, ti pot
    spune ca m-am inspirat din
    viata colonelului Baleanu; dar e nainte de accident. Vine sa inspecteze avantpost
    urile...
    Cred ca ar trebui sa va grabiti, l ntrerupse Biris, adresndu-se doamnei Porumbache.
    Se aud necontenit tunurile, continua Bibicescu. Colonelul...
    Se ntrerupse brusc si se reaseza pe scaun, punndu-si din nou mna pe inima.
    Ce ai? ti-e rau? l ntreba doamna Porumbache.
    Mi-e teama sa nu nceapa, sopti Bibicescu palind.
    Biris l privi enervat, apoi ntinse mna si apuca pachetul cu tigari.

    Asculta-ma, i spuse el. ncearca sa te vindeci de ideea aceasta absurda ca esti bol
    nav de inima. Am aflat tot
    de la conu' Misu. Am aflat ca te-au vazut nu stiu cti doctori si ti-au facut nu s
    tiu cte analize si cardiograme.
    Nimeni nu ti-a gasit nimic. Esti perfect sanatos...
    Bibicescu l ascultase cu capul plecat, frecndu-si ncet partea stnga a Pieptului.
    ti multumesc, vorbi el trziu, zmbind. Mi-a trecut. Nu mai am nimic. Are sa vina conu
    ' Misu n cursul zilei
    de mine sa-mi aduca o pijama si niste
    MIRCEA ELIADE
    434
    camasi. n noaptea asta am sa dorm mbracat. Adica, mai precis, n-am sa dorm deloc.
    Am sa lucrez. Ar fi chiar
    mai bine daca mi-ai da tu niste hrtie...
    n curte, doamna Porumbache i facu semn sa astepte si intra singura. i gasi la masa.
    M-a trimis Petrica, ncepu ea cu o voce scazuta. Va rugam sa gazduiti cteva zile pe
    un domn. l cheama
    Bibicescu. E urmarit de politie...
    l cunosc, spuse Irina ridicndu-se de la masa. l cunosc de la Catalina... n acea clip
    a aparu n prag Bibicescu.
    Se nclina profund, apoi se apropie
    si, ceremonios, ca si cum s-ar fi aflat pe scena, saruta mna doamnei Ivascu, apoi
    a Irinei si strnse mna, scurt,
    barbateste, nvatatorului.
    Eu sunt, spuse el zmbind. Dan Bibicescu, actor si autor dramatic, fost director a
    l Teatrului National, fost
    subsecretar general al Teatrelor. Poate ati auzit de mine...
    Te cunosc de la Catalina, spuse Irina.
    De la Catalina, repeta Bibicescu clatinnd din cap. Da. Evident, trebuia sa ma gnde
    sc, adauga usor intimidat.
    Se aseza pe un scaun si-si roti privirile asupra celorlalti, ncet, fara graba, ca
    si cum ar fi repetat o scena pe care
    nca nu stia cum s-o joace si i-ar fi cautat efectele.
    Am venit sa va cer adapost pentru cteva zile, ncepu el deodata. Va nchipuiti de ce.
    Sunt urmarit. Prietenul
    meu, Misu Weismann, se ocupa n acest moment... Dar, n sfrsit, poate e mai prudent s
    a nu intru n amanunte.
    Vreau doar sa va spun ca nu voi ramne dect cteva zile. Si va mai spun un secret: am
    o pofta grozava de scris.
    Vreau sa ncep chiar n noaptea asta. Mi-am adus si hrtie. Nu cred ca am sa dorm delo
    c, toata noaptea. Daca o
    sa-mi spuneti unde am sa ma pot retrage...
    Doamna Ivascu l privise tot timpul fascinata, neizbutind sa-si dezlipeasca ochii
    de el.
    n salon, spuse ea. l putem culca n salon, i putem face patul acolo...
    Va multumesc, se nclina Bibicescu, va multumesc din suflet, stimata doamna... Dac
    a s-ar putea, as vrea o
    camera retrasa, unde sa ma pot concentra. Cred ca am sa scriu o capodopera, adau
    ga el rotindu-si din nou
    privirile n jurul mesei.
    Irina iesise pe nesimtite si se ntoarse cu o tava pe care se afla o farfurie cu s
    upa si niste legume fierte. Bibicescu
    o privi cum i asaza tacmul, apoi se trezi ca mannca. nvatatorul i umplu paharul cu vi
    n si ciocnira cu totii.
    Daca o sa-mi dati voie, ncepu Bibicescu, am sa va citesc din cnd n cnd, serile, n jur
    ul mesei acesteia,
    cteva scene. Scriu o piesa de teatru. Nu e prima mea piesa, dar de data aceasta s
    unt sigur ca voi scrie o
    capodopera.
    435

    NOAPTEA DE SNZIENE
    Daca n-ar fi nca un mare secret, v-as putea spune si pentru ce teatru o scriu. Da
    r poate ca am sa va spun mai
    trziu, adauga dupa o clipa, visator.
    A doua zi Misu Weismann veni cu masina n strada Macelari. Cobor grabit cu o valiza
    ncarcata.
    N-a dormit aici, i spuse doamna Porumbache. Ne-a fost teama. I-a fost teama lui P
    etrica sa nu-l caute politia,
    ca stie ca sunt prieteni. N-am nchis ochii toata noaptea. Tot asteptam sa vina sa
    -l caute...
    Nu vine nimeni, spuse Weismann. Am avut eu grija... Lasa valiza pe coridor si in
    tra n odaia lui Biris.
    Sa n-aveti nici o teama, continua el jovial, stergndu-se cu batista pe frunte. Am
    aranjat si cu Politia. Nu va fi
    cautat.
    Mi-am nchipuit eu, facu Biris zmbind. Mi-am nchipuit ca si urmarirea aceasta e cam
    tot att de reala ct si
    boala lui de inima...
    Te nseli, l ntrerupse Weismann. Chestia cu inima este, evident, o obsesie a lui. Da
    r a fost ieri anchetat de
    Politie si risca sa fie arestat. E ntotdeauna mai greu sa scapi pe cineva dupa ce
    -a fost arestat. A facut foarte bine
    ca s-a ascuns. Mi-a lasat timp sa aranjez lucrurile. Nu pot sa-ti spun mai mult,
    dar dosarul lui e destul de
    ncarcat...
    Se asezase pe scaun si continua sa se stearga cu batista pe obraz.
    A fost denuntat, rencepu dupa o pauza. O sa aflam ntr-o zi de cine. Probabil vreun
    coleg, caci sunt toti
    gelosi pe el. Nu e vina lui daca are geniu, ncearca toti sa-l distruga.
    Ramase o clipa gnditor.
    Ct timp poate ramne la Irina? l ntreba deodata, tresarind. Roag-o din partea mea sal tina macar o
    saptamna. ntre timp, aranjez si-l mut ntr-alta parte. Cnd ai sa te duci sa-l vezi, s
    a-i spui ca am sa trec la
    nceputul saptamnii viitoare, pe seara. Nu ma duc acum, pentru ca poate sunt si eu
    urmarit. Trebuie sa fim
    prudenti, macar cteva zile. Pe urma, aranjez eu lucrurile...
    N-am sa ma pot duce, spuse Biris. Nu ma simt prea bine. Weismann l privi ncurcat.
    Ar trebui sa mai stai ctva timp la Moroeni, n sanatoriu, spuse. Iar ai slabit...
    Biris tacu, continund sa fumeze.
    Trimite-i vorba prin doamna Porumbache, relua Misu. Spune-i sa aiba rabdare, ca
    totul se aranjeaza. Sa naiba
    nici o grija de hrtii, de manuscrise, pentru ca sunt la adapost, si foarte curnd v
    a fi asa cum vrea el. Stie el
    despre ce e vorba, adauga zmbind. Spune-i doar att: sa n-aiba grija de hrtii. Si nda
    ta ce termina piesa, s-o
    copieze si sa mi-o trimita. Sau nu; mai bine sa m-astepte pe mine. Am sa vin pe
    la nceputul saptamnii viitoare
    si am sa-i iau piesa,
    MIRCEA ELIADE
    436
    daca o va termina pna atunci. Am o ocazie unica, saptamna viitoare; stie el despre
    ce e vorba...
    Biris l ascultase concentrat, silindu-se sa nteleaga. Voi sa spuna ceva, dar Misu
    Weismann nu-i lasa timp.
    l mai vezi pe Viziru? l ntreba cobornd putin glasul.
    Nu l-am mai vazut cam de mult. Dar acum stiu unde sta. Am sa trec pe la el ndata
    ce ma voi nzdraveni.
    Spune-i sa pastreze contactul cu Bursuc, facu Weismann cobornd si mai mult glasul
    . E foarte important.

    Avem nevoie de Bursuc. Sa continue sa-l vada, sa stea cu el de vorba, sa-l desco
    asa... Spune-i ca e un lucru
    foarte important...
    Biris ncepu sa zmbeasca.
    Nu nteleg nimic, dar am sa-i spun. Nu stiu despre ce contact poate fi vorba...
    L-a vazut asta-vara n Moldova, l ntrerupse Weismann. Au stat mpreuna o saptamna si au
    ramas prieteni.
    E foarte important. Avem nevoie de Bursuc...
    Din seara cnd venise, Bibicescu scria mereu. n timpul zilei, nu mai intra nimeni l
    a el. Irina venea diminetile, cu
    ceaiul, si avea grija sa-l anunte, batndu-i n usa cu un sfert de ceas nainte de fie
    care masa, ca sa aiba timp sa-si
    sfrseasca n liniste pagina nceputa.
    O suta cincizeci de pagini! izbucni ntr-o seara Bibicescu dupa ce se aseza la mas
    a.
    Trecuse o saptamna de cnd venise.
    Trebuie sa va gnditi ca fiecare pagina a fost scrisa si rescrisa de cel putin tre
    i ori. Asta nseamna 450 de
    pagini, deci mai mult de 60 pagini pe zi. Ce spui, domnu' Vasile? se ntoarse el s
    pre nvatator.
    Un al doilea Nicolai Iorga, rosti nvatatorul cu evlavie. De-abia asteptam sa ne-o
    cititi, s-o admiram si noi...
    Bibicescu ncepu sa mannce, prelungind ntr-adins tacerea, cu un zmbet misterios. Apoi
    ridica brusc capul si-si
    roti privirile n jurul mesei.
    Primele doua acte sunt deja scrise. Daca sunteti de acord, si nu va deranjeaza p
    rea mult, am sa vi le citesc
    asta-seara, dupa cina...
    Apoi, cu un efort, ca si cum s-ar fi trudit sa improvizeze o scena al carui text
    l uitase printr-o brusca amnezie,
    zmbi, privi pe rnd pe fiecare si, dnd ca din ntmplare cu ochii de farfurie, ncepu sa m
    annce ncet,
    concentrat, simtindu-se tinta atentiei generale. Tacerea se prelungea.
    Sa-l culc nti pe Gheorghita, spuse Irina ridicndu-se.
    437
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Pacat! facu nvatatorul. Mi-ar fi placut sa asculte si el, sa se obisnuiasca de mi
    c cu capodoperele. Si-ar fi
    amintit mai trziu ca, la vrsta de sase ani, a ascultat, citita chiar de autor, cel
    ebra piesa... Ce titlu i-ati pus?
    ntreba el.
    ntoarcerea de la Stalingrad, rosti rar, solemn, Bibicescu.
    Frumos titlu! sopti doamna Ivascu. Pacat ca n-are sa poata fi jucata, cu rusii a
    ici, peste noi...
    N-aveti nici o grija, spuse Bibicescu zmbind. Va fi jucata. Si va fi jucata foart
    e curnd. Evident, nu aici. Va fi
    jucata n strainatate...
    Apoi se scula brusc.
    Ar fi mai bine sa v-o citesc la mine, n salon, spuse. E mai multa atmosfera. Va a
    stept ntr-un sfert de ceas...
    Cnd au intrat n salon, l-au gasit asteptndu-i n picioare, rezemat de birou, tinnd n mn
    un teanc de foi
    scrise. La o mare distanta de birou, n mijlocul salonului, Bibicescu asezase trei
    scaune, unul lnga altul. i pofti
    ceremonios, nclinnd putin capul, sa se aseze. Apoi trecu n fata biroului, lasa hrtii
    le, si baga mna n buzunar
    si ncepu sa vorbeasca, adresndu-se de departe, cu un glas de scena, ca si cum ar f
    i vorbit n fata unei sali pline.
    Doamnelor si domnilor, rosti el, nainte de a va citi primele scene din noua mea p
    iesa, as vrea sa va spun

    cteva cuvinte despre titlul, continutul si sensul acestei piese. Titlul, ntoarcere
    a de la Stalingrad, precizeaza de
    la nceput ca e vorba de o piesa care se inspira dintr-un eveniment istoric, mai b
    ine zis o catastrofa istorica
    recenta, chiar foarte recenta. n afara de interesul actiunii si, cum veti vedea nd
    ata, valoarea mitului pe care-l
    scot la iveala
    tin sa va atrag atentia ca, utiliznd un subiect att de recent ca as
    ediul Stalingradului, nu voi mai
    putea fi acuzat, cum am fost acuzat de attea ori, ca m-am inspirat din operele in
    edite ale altui mare autor
    dramatic, sau chiar ca l-am plagiat, n sensul ca am utilizat manuscrisele lui n pr
    opriile mele opere. E vorba de
    Partenie, adauga el dupa o pauza.
    Irina si facu repede cruce si se apleca spre urechea doamnei Ivascu.
    A fost logodnicul Ioanei, sopti ea. A iubit-o foarte mult... Bibicescu se ncrunta
    si o privi lung, sever.
    V-as ruga sa nu ma ntrerupeti, spuse. Toate comentariile le puteti face n pauza ca
    re va urma acestei scurte
    introduceri... Deci, ca sa reiau firul, am fost acuzat ca ultimele mele opere su
    nt inspirate din manuscrisele lui
    Partenie. Adevarul este exact contrariul. Aceste manuscrise, pe care le-am desco
    perit printr-o serie de ntmplari
    extraordinare, si care sunt astazi n posesiunea mea, aceste manuscrise au fost co
    rectate si completate de mine ca
    sa poata fi puse n scena. Va amintiti, cred, de Priveghiul, pe care l-am pus pers
    onal n scena acum sase ani, cnd
    eram directorul Teatrului National. Va pot spune un lucru
    MIRCEA ELIADE
    438
    pe care nu l-am spus nca nimanui: mai mult de jumatate din piesa aceasta mi aparti
    ne...
    Facu o lunga pauza, privindu-i pe rnd, n ochi. Doamna Ivascu se simtea incomod pe
    scaunul cu speteaza, care
    o silea sa stea n capul oaselor, dar, intimidata, nu ndraznea sa se miste.
    Dupa cum stiti, relua Bibicescu, Partenie a murit n 1939; deci, n nici un caz n-ar
    fi putut lasa n manuscris o
    drama inspirata dintr-o catastrofa istorica petrecuta patru ani dupa moartea lui
    . Asadar, nu voi mai putea fi acuzat
    ca am plagiat manuscrisele lui Partenie... As vrea acum, rencepu dupa o scurta pa
    uza, cu un alt glas si apucnd
    teancul de foi scrise de pe birou, as vrea sa va spun cteva cuvinte despre semnif
    icatia acestei piese. Pretind ca
    am facut o mare descoperire. Pretind ca am descoperit un mit romnesc al Mortii, n
    ecunoscut sau disparut n
    restul Europei. O sa vedeti ndata n ce consta acest mit. Dar afirm, de la nceput, c
    a sunt cel dinti scriitor
    european care sa fi ndraznit a utiliza, ntr-un chip cu totul neasteptat, un mit al
    Mortii ca subiect pentru o drama
    moderna...
    Se opri din nou, si trecu absent mna prin par, apoi ocoli ncet biroul, apuca teancu
    l de foi scrise si ncepu sa le
    rasfoiasca, parca ar fi cautat ceva. n cele din urma ridica din umeri si, hotarndu
    -se brusc, trecu din nou n fata
    biroului, pregatindu-se de lectura. si drese glasul, si opri privirile, pe rnd, asu
    pra fiecaruia, dar niste priviri
    departate, ca si cum nu i-ar fi vazut, si ncepu.
    Scena reprezinta ruinele unui block-haus din Stalingrad. n timp ce cortina se rid
    ica ncet, se aud exploziile
    artileriei sovietice. Exploziile vor continua, la intervale egale, n tot timpul a
    ctului I. Se va ntelege ca

    bombardamentul acesta continuu dureaza de la nceputul asediului si ca nu va lua s


    frsit dect o data cu
    zdrobirea ultimelor rezistente. E ca un fel de leit-motiv ntr-o simfonie...
    Se-ntrerupse si-si ridica ochii din manuscris.
    Va aduceti aminte de nceputul Simfoniei a cincea a lui Beethoven, de Simfonia des
    tinului...
    ncepu s-o fredoneze, batnd n acelasi timp cu pumnul n birou.
    Ta, ta, ta, ta! repeta el melodia batnd din nou cu pumnul patru lovituri scurte.
    Ta, ta, ta, ta!... Ta, ta, ta, ta!...
    Asa bate soarta n poarta!" Acesta e ntelesul motivului muzical cu care se deschide
    Simfonia. Tot asa, aici,
    destinul e semnificat, de la nceput, prin exploziile nentrerupte ale artileriei so
    vietice... n scena e ntuneric, si
    relua Bibicescu lectura. Doar ntr-un colt, spre dreapta scenei, se zareste o lumi
    na sfioasa. Un ranit ncearca sa
    citeasca o scrisoare la lumina unei lampi electrice, de buzunar. n stnga scenei, s
    e distinge un coridor pe
    jumatate ngropat sub ruine. La gura coridorului...
    Se ntrerupse si, departndu-se de birou, ncepu sa explice decorul.
    439
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Aici ncepe coridorul, arata el spre stnga salonului. Ruinele, molozul, ajung pna n m
    ijlocul scenei; si facu
    repede ctiva pasi spre birou, aratnd. Se ghiceste ca o bomba a cazut nu de mult ch
    iar deasupra coridorului,
    spargndu-i bolta si omornd, probabil, tot grupul care se gasea adapostit acolo, n nt
    uneric, nu se disting dect
    ruinele si cteva corpuri. Un minut de la ridicarea cortinei, se aud pasi grei, mpl
    eticiti, ca ai unui om care
    nainteaza anevoie prin ntuneric, printre ruine.
    Si Bibicescu ncepu sa paseasca rar, n jurul biroului trntind piciorul ca sa faca zg
    omot, tusind, murmurnd.
    Cteva clipe n urma apare un colonel cu o lanterna electrica n mna dreapta, citi Bibi
    cescu din manuscris.
    Este mbracat ntr-o uniforma uzata de campanie. Se ndreapta ncet spre mijlocul scenei
    si-si roteste privirile n
    jurul lui. Colonelul: Ce s-a ntmplat aici!
    Nemultumit de cum citise, Bibicescu si desprinse ochii de pe manuscris, facu ctiva
    pasi n fata biroului si striga
    deodata, cu o voce straina, profunda: Ce s-a ntmplat aici? Unde sunt oamenii? Serg
    enti Apoi se ntoarse ncet
    spre birou, ridica manuscrisul n fata ochilor si citi.
    Ranitul care se afla n coltul din dreapta al scenei si continua lectura scrisorii
    ca si cum nu l-ar fi auzit.
    Colonelul se ndreapta spre el. Colonelul: Ce s-a ntmplat? Unde e sergentul? Soldatu
    l continua sa citeasca.
    Apropiindu-se de el, colonelul i pune mna pe umar. Colonelul: Nu ma auzi? Unde sun
    t ceilalti?... Dar soldatul
    citeste nainte fara sa-si ridice capul...
    Bibicescu se ntrerupse si, cu un zmbet misterios, se adresa direct celor trei, car
    e-l ascultau, departe, asezati
    cuminti pe scaune.
    Dupa cum o sa ntelegeti mai trziu, soldatul era si el mort, asa cum erau toti ceil
    alti din jurul lui. Dar
    explozia l omorse tocmai cnd citea scrisoarea primita de la sotia lui, si soldatul n
    ca nu ntelesese ca murise.
    Voia cu orice pret sa sfrseasca de citit scrisoarea. Dar, evident, se trudea zada
    rnic s-o sfrseasca. Pentru ca el,
    murind, iesise din Timp si nu mai putea mplini o actiune care necesita curgerea T
    impului. Asa ca, ntr-un anumit

    fel, era condamnat sa citeasca la infinit aceeasi scrisoare, fara sa poata ajung
    e vreodata la ultimul cuvnt... Dar,
    evident, colonelul nu stia ca era mort. l vedea acolo, n fata lui, cu lampa electr
    ica de buzunar ntr-o mna, cu
    scrisoarea n cealalta. Asa ca ncearca din nou sa-i vorbeasca, si-si pierde chiar r
    abdarea. Colonelul
    relua
    Bibicescu lectura : Ai surzit? Ce s-a ntmplat aiciV....
    Atunci se auzira mai multe batai, din ce n ce mai puternice, si usa se deschise. n
    prag aparu Misu Weismann cu
    doamna Porumbache. Misu saluta cordial si se ndrepta grabit spre Bibicescu.
    Haide repede, ca masina nu ne poate astepta prea mult, i spuse.
    MIRCEA ELIADE
    440
    De cum l vazuse intrnd, Bibicescu nu facu nici un efort sa-si ascunda plictiseala
    ca fusese ntrerupt. Trnti foile
    si, ocolind biroul, se aseza pe scaun.
    Ce masina? ntreba el enervat.
    Nu ti-a spus Biris ca ti-am gasit gazda si ca am sa trec sa te iau, saptamna asta
    , pe seara?
    Nu mi-a spus nimeni, nimic.
    Misu Weismann ntoarse ntrebator capul spre doamna Porumbache.
    Mie mi-a spus sa-i aduc doar valiza cu rufe, se scuza ea.
    Tocmai le citeam prima scena din actul I, ncepu Bibicescu. mi pare rau. Daca as fi
    stiut ca am sa fiu
    ntrerupt, amnam pe alta data...
    O clipa, Misu Weismann paru derutat.
    n ct timp crezi ca poti fi gata?
    Gata de ce? l ntreba Bibicescu privindu-l cu nteles n ochi. Gata de aventura? De ave
    ntura cea mare?
    Weismann i facu repede semn, ncruntndu-si de mai multe ori sprncenele.
    Ti-am gasit gazda, l ntrerupse el vorbind repede. Dar masina nu poate astepta prea
    mult n fata casei. E un
    prieten al meu, de ncredere. M-a rugat doar sa ma grabesc.
    Daca dumnealor sunt de acord, cred ca as mai putea ramne aici, vorbi Bibicescu.
    Este o mare cinste pentru noi sa gazduim un autor dramatic de o asemenea valoare
    , ncepu nvatatorul facnd
    un pas spre Weismann.
    Ma simt foarte bine aici, continua Bibicescu. Am chef de scris, nu ma deranjeaza
    nimeni. Si de cnd sunt
    aici, sa bat n lemn, n-am mai avut nici o criza...
    Ma duc atunci sa vorbesc cu prietenul meu, sa nu mai astepte, facu Weismann ndrep
    tndu-se spre usa.
    Bibicescu si rezema bratele de birou si si duse amndoua palmele la frunte, cu un ae
    r deznadajduit.
    mi pare rau ca v-am deranjat, se scuza doamna Porumbache. Nu stiam nimic. O fi ui
    tat Petrica sa-mi spuna,
    ca a fost tot bolnav. A venit domnu' Misu cu masina si m-a rugat sa-l nsotesc, ca
    sa-i arat casa si intrarea.
    Spunea ca trebuie sa fim prudenti...
    S-a aranjat, facu Misu revenind n salon. Ne sta la dispozitie pentru alta data. C
    ontinua, continua! se adresa el
    lui Bibicescu. Am sa te ascult si eu vreo 10-l5 minute. Dar nu mai mult, pentru
    ca sunt asteptat ntr-alta parte...
    Drept raspuns, Bibicescu si lua foile scrise, le baga ntr-o mapa si deschise serta
    rul biroului. Misu Weismann se
    apropie repede de el.
    441
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Daca nu vrei sa mai citesti, cel putin da-mi-le sa le expediez, i sopti el. Am o
    ocazie, saptamna viitoare. ti

    trimisesem vorba prin Biris, adauga cobornd si mai mult glasul.


    N-am terminat, spuse Bibicescu. Am scris numai doua acte. Si trebuie sa le mai t
    ranscriu o data, dupa lectura.
    De-abia la lectura cu glas tare mi voi da seama daca e destul de dramatica. Tocma
    i ncepusem, cnd m-ai
    ntrerupt...
    Misu Weismann, i lua bratul si-l ndemna catre fundul salonului. Doamna Porumbache
    se asezase si ea pe scaun
    si acum toti patru i priveau de departe, fara sa ndrazneasca sa vorbeasca, parca t
    ot asteptnd sa li se spuna ca
    spectacolul va rencepe n curnd.
    Erai sa faci o gafa, sopti Weismann continund sa-l tina de brat si plimbndu-se cu
    el n fundul salonului.
    Sper ca nu le-ai spus nimic.
    Nu, raspunse Bibicescu distrat. Sunt niste oameni foarte de treaba. Nu sunt delo
    c indiscreti.
    Cred ca ti-ai dat seama ca e un lucru extrem de grav, continua Misu cobornd si ma
    i mult tonul. Nu uita ca
    sunt attea vieti n joc, n afara de libertatea si vietile noastre...
    Apoi se ntoarse si, ndreptndu-se spre grupul care-i privea de departe, ncepu sa vorb
    easca tare, degajat.
    Atunci, suntem ntelesi. Am sa-ti mai dau un semn de viata ntr-una din zilele astea
    ...
    Vazndu-l ca se apropie, doamna Porumbache se ridica de pe scaun.
    Mai stai, coana Viorico, i spuse nvatatorul. Ca poate ncepe din nou si asculti si d
    umneata. E ca la teatru...
    O sa reiau lectura mine seara la aceeasi ora, anunta cu solemnitate Bibicescu.
    Dezamagiti, se ridicara toti n picioare. Bibicescu ncepu sa aseze, tacut, scaunele
    la locurile unde se aflau de
    obicei, lnga perete si n jurul canapelei.
    E duminica, si spuse Biris, ar trebui sa fie acasa." Ramase ctva timp cu urechea la
    pnda, apoi apasa din nou
    pe butonul soneriei, sunnd prelung. De data aceasta auzi un mic zgomot n odaie si
    pasi care se apropiau de usa.
    Sunt eu, Biris! striga.
    Stefan i deschise repede si-l privi uimit, ca si cum s-ar fi temut sa nu-i aduca
    o veste proasta.
    Sper ca nu te deranjez, spuse Biris intrnd.
    Dar dadu cu ochii de sevaletul acoperit n graba cu o pnza alba, murdara, si ramase
    ncurcat n mijlocul
    camerei.
    MIRCEA ELIADE
    442
    Tocmai ma pregateam sa pictez, spuse Stefan. M-am reapucat de pictura... Dar nu
    mai e ca nainte, adauga
    ncurcat, ncercnd sa zmbeasca. Nu mai reusesc...
    Ridica pnza de pe sevalet si i arata. Pe o bucata mare de carton alb, si plimbase p
    ensula parca la ntmplare; se
    distingeau, de o parte si de alta, doua mase informe de culoare neprecisa, vnat-nt
    unecata, legate ntre ele printro
    spirala sinuoasa, sovaitoare. Biris se apropie si le privi cu atentie.
    Seamana cu un fel de labirint...
    Nu mai reusesc, repeta Stefan ca si cum nu l-ar fi auzit. Altadata, n camera secr
    eta, era de ajuns sa pun mna
    pe pensula ca sa simt ca patrund n alt Univers, n alta parte. Acum, pictez la ntmpla
    re. Vreau sa spun ca nu
    mai pot iesi din mine, ca nu mai regasesc nimic...
    Da; seamana totusi cu un labirint, relua Biris, aratndu-i directia spiralei. Daca
    ai mai adauga aici o linie,
    doua...

    Am ncercat cu tot felul de culori, continua Stefan, dar nu merge. Revin mereu la
    aceasta nuanta; parca as
    presimti ca, daca as sti cum s-o utilizez, as gasi tonul just... Cred ca ai ntele
    s ca o caut pe Ileana, adauga
    evitndu-i privirile, si intimidat deodata, se aseza pe scaun. Atunci, cnd pictam, n
    camera secreta, era de-ajuns
    sa-mi amintesc de masina, ca sa le regasesc pe toate: padurea, noaptea de Snziene
    si pe ea, Ileana... Nu stiu cum
    sa-ti explic...
    Cred ca nteleg, spuse Biris. ntr-un anumit sens, ncercai si tu, ca Proust, o regasi
    re a timpului pierdut...
    Nu; nu e asta, l ntrerupse Stefan. Era un altfel de Timp. Nu-l traisem, nca; nu era
    legat de trecutul meu. Era
    altceva, venit parca dintr-alta parte... Dar, n fond, n-are nici o importanta, fa
    cu repede, cu un glas pe neasteptate
    nasprit.
    Se ridica si acoperi sevaletul, apoi se apropie de fereastra si privi n strada. E
    ra o dupa-amiaza tulbure de
    octombrie, cu cerul numai pe jumatate acoperit, dar amenintnd totusi sa ploua din
    tr-o clipa n alta.
    N-am vrut sa ti-o marturisesc pna acum, dar trebuie sa-ti spun ca am fost la Zinc
    a. Nu e nici acolo. Casa lor
    de-aici, din strada Batistei, a fost distrusa n bombardament. Am crezut ca s-a as
    cuns la mosie, la Zinca. mi
    spunea ca-i place sa traiasca multe luni pe an la tara. Dar nu e nici acolo. Nu
    s-a mai ntors. Nu izbutesc sa-mi
    imaginez unde poate fi. Nu stie nici Duma. M-a asigurat ca n-a ramas n Portugalia
    . Si cu toate acestea, stiu ca e
    ascunsa undeva si ma asteapta...
    Se ntoarse cu spatele spre fereastra si privi spre Biris, zmbind.
    O visez mereu. E curios, dar uneori parca ncearca sa se joace cu mine. ntr-o noapt
    e, n vis, am ntlnit-o pe
    o pajiste. Cnd m-a vazut, a ntors capul spre mine si mi-a zmbit, dar era un zmbet ir
    onic, provocator, aproape
    sarcastic.
    443
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Te-am avertizat ca ai sa ma cauti pna la sfrsitul pamntului si n-ai sa ma gasesti",
    mi-a spus. Si totusi esti
    aici, lnga mine", i-am raspuns eu si m-am ndreptat spre ea. Ne desparteau doar ctiv
    a metri. Dar ea a facut un
    singur pas, si parca s-a departat cu alti ctiva zeci de metri... Am alergat dupa
    ea, dar cu un al doilea pas s-a
    ndepartat att de mult nct abia o mai zaream. Atunci si-a scuturat parul si m-a privi
    t nca o data, zmbind, cu
    mila. E curios ca n acea clipa, n vis, m-am trezit gndind: N-am s-o pot niciodata aj
    unge, e ca Ileana
    Cosnzeana..."
    Se opri o clipa si se reaseza pe scaun, intimidat.
    E curios ca si Bursuc tot asa i spune, adauga. O cauti mereu pe Ileana Cosnzeana?
    ma ntreaba. Si, evident,
    izbucneste n rs...
    Vasazica e adevarat, spuse Biris cu o urma de amaraciune n glas. Conu' Misu a avu
    t dreptate. Te ntlnesti cu
    Bursuc...
    Am fost cu el la Zinca. Nu ti-am spus, si ma ntreb pentru ce... Am nceput sa am ap
    ucaturi ciudate, adauga
    ncercnd sa zmbeasca. Fac o suma de lucruri pe care nu le nteleg...
    Tocmai despre asta venisem sa-ti vorbesc, l ntrerupse Biris. M-a trimis conu' Misu
    cu un mesaj. Spune ca

    trebuie sa pastrezi contactul cu Bursuc...


    Stefan ridica fruntea si-l privi lung, adnc, si figura i se lumina pe nesimtite.
    Ma duc sa-l vad din cnd n cnd, la Patriarhie, spuse.
    Cnd se dusese prima oara, l ntlnise pe strada. Bursuc tocmai iesise si aproape ca nu
    -l recunoscuse, caci era
    mbracat civil. Dupa femei, dupa femei! i-a spus. Asa ma plac, cu barba mare. E una
    pe aici, Zoica; moare dupa
    mine..."
    Conu' Misu spune ca e foarte important, continua Biris.
    Vorbim despre Ileana, ncepu Stefan. E curios, dar simteam nevoia sa-l vad pe Burs
    uc, sa-l ascult vorbindumi
    despre Ileana...
    O cauti mereu pe Ileana Cosnzeana? l ntreba. Stefan se aseza pe scaun, si aprindea t
    igara si zmbea
    ncurcat.
    E n Spania, spunea el.
    De unde stii? l ntreba repede Bursuc apropiindu-se c
    urios de el. Am
    visat-o din nou. Se facea ca eram amndoi n Spania... Bursuc l privea ncruntndu-se, ap
    roape cu furie.
    Ai
    ajuns ca o baba de mahala! izbucnea el. Te-au napadit eresurile si superstitiile
    . Ar trebui sa te afurisesc. Ar trebui
    sa te scot din Sfnta Biserica! Am puterea s-o fac!... Stefan fuma linistit, cu pr
    ivirile pierdute pe fereastra; foarte
    aproape, se deslusea zidul nalt al Mitropoliei. Este sigur n Spania, rencepea el trz
    iu. De aceea venisem, sa
    te rog sa faci si Sfintia Ta ceva. Ma gndesc ca Duma n-are ncredere n mine. Dar dac
    a ai vorbi Sfintia Ta cu
    el...
    Esti nebun! izbucnea din nou Bursuc. Ai uitat ce fel de treaba nvrteste Duma
    si cu cine lucreaza el. Ai
    uitat de Protopopescu! adauga cobornd putin glasul.
    MIRCEA ELIADE
    444
    ... Ma duceam sa-l vad din deznadejde, continua Stefan. Cnd nu mai stiam ce sa fa
    c, ncotro sa ma ndrept,
    ma duceam la Bursuc...
    n toamna aceea, cnd iesea de la minister se ndrepta uneori spre padurea de la Banea
    sa. Uite, pe locurile
    acestea erau balti, si amintea
    si parca i se parea ca o regaseste lnga el, sau la
    ctiva pasi naintea lui,
    mergnd baieteste prin iarba. Dar foarte repede, o pierdea. Revenea necontenit pe
    locul unde o ntlnise si se
    trudea sa-si reaminteasca, sa prinda pe dinlauntru clipele acelea singulare, rup
    te din timpul care le precedase si se
    continuase dupa ce plpirea lor se stinse, clipele cnd o zarise de departe, calcnd ba
    ieteste prin iarba, si inima
    ncepuse sa i se bata cu putere, si stiuse ca Ileana nu se va mai putea ntoarce cu
    masina, pentru ca, la miezul
    noptii, masina ei va dispare. Acum umbla pe sub arborii de timpuriu ngalbeniti de
    seceta, cu crengile aproape n
    ntregime scuturate de frunze, dar zadarnic si repeta: Pe locurile acestea erau bal
    tii... caci pasii lui l trezeau
    necontenit, zgomotul pasilor pe covorul de frunze uscate si vestede. Pleca atunc
    i sa se plimbe pe cmp, ca sa nu
    mai aiba necontenit n urechi fosnetul frunzelor calcate. Ramnea pna foarte trziu, oc
    olind padurea, dar
    revenind nencetat acolo unde sezusera amndoi si privisera cum rasar stelele pe dea
    supra arborilor, unde el i
    vorbise de ariciul cu care se mprietenise cnd era n liceu. Nu te nteleg, i spusese atu
    nci Ileana. mi pare rau,
    probabil ca spui lucruri foarte interesante, dar nu te nteleg."
    Nu nteleg nici eu de ce ma duceam sa-l vad, continua Stefan, ce puteam astepta de

    la el. Odata mi-am amintit


    ce mi-ai spus de mult, cnd abia ne cunoscusem: ca ar trebui sa-mi fie teama de Bu
    rsuc, ca e un demoniac...
    si amintise n prima zi de ploaie din toamna aceea. Dupa ce iesise de la minister s
    e ndreptase spre strada
    Batistei. Blocul de la numarul 27 era aproape terminat. La primul etaj se puneau
    ferestrele. Ramasese acolo, n
    ploaie, cu capul gol, urmarind cum se fixeaza cercevelele n ziduri. Aici, pe locul
    acesta, fusese un rond cu flori
    si un grilaj de fier ntre doua ziduri", si amintise el. n acea noapte de august, cnd
    venise cu masina, temndu-se
    ca nu cumva Ileana sa fi plecat deja la gara, o pisica sarise de pe zid n gradina
    si se pierduse n ntuneric. Avea
    atunci manusile negre, uscate, prafuite, ciupite de molii; le tinea n buzunar si
    vra mereu mna sa le atinga. Si
    deodata si aminti ca nu mai stia ce facuse cu manusile acelea; nici macar nu stia
    daca erau sau nu ale Ilenei. Teai
    ostenit degeaba, i spusese ea atunci, pe strada, n ploaie, adapostiti amndoi sub um
    brela ei uriasa; nu sunt ale
    mele..."
    Ti-am spus asta? ntreba zmbind Biris. Nu mai mi-aduc aminte...
    Veneam din strada Batistei, continua Stefan, si umblam prin ploaie, ntocmai ca si
    atunci, cnd ma ntlnisem
    cu Ileana. Atunci cnd am sarutat-o sub umbrela...
    Biris si stinse tigara si-l privi ncurcat, apoi si pleca repede ochii.
    445
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Da, continua Stefan, visator, am sarutat-o. O singura data; atunci, n ploaie, sub
    umbrela. Tot ce-a urmat dupa
    aceea, n-ar fi trebuit sa se mai ntmple. Am facut o mare greseala. Timpul ar fi tr
    ebuit sa se opreasca atunci,
    cnd am sarutat-o pe gura. Am sarutat-o pe gura! repeta el cu o brusca fervoare si
    , ridicndu-se, se apropie din
    nou de fereastra. Niciodata n-am nteles cum a fost cu putinta un asemenea lucru:
    sa o pot saruta pe gura. Totul
    ar fi trebuit sa se opreasca atunci. Sa nu mai curga nimic, sa mpietreasca Lumea n
    treaga. Pentru noi doi,
    binenteles, adauga repede, numai pentru noi doi. Cosmosul si Istoria ar fi mers na
    inte pentru tot restul
    muritorilor, dar pentru noi ar fi trebuit sa mpietreasca atunci. Nici un fel de d
    urata nu mai avea sens. O data ce
    ne-am sarutat, ce mai putea sa se ntmple altceva, care sa egaleze clipa aceea irev
    ersibila ?...
    Apoi tacu si privi multa vreme pe fereastra. Norii se naltasera si ncepuse sa plou
    a marunt, o pulbere fina care
    aburea pe nesimtite geamul.
    Vorbeai de Bursuc, rupse trziu tacerea Biris. Spuneai ca ti-ai adus aminte, ca-ti
    spusesem eu ca era
    demoniac...
    Da, facu Stefan trezindu-se. Umblam prin ploaie si mi-am adus aminte. E curios c
    a tocmai atunci mi-am adus
    aminte. Cnd eram cu el n Moldova, si mai ales la Zinca, nu mi-a trecut prin cap o
    singura clipa ca ar putea fi
    demoniac. Uitasem ce-mi spusesesi. Si totusi acolo, la Zinca, ar fi trebuit sa v
    ad ca ar putea fi un Diavol. Mai
    ales atunci, cnd am simtit deodata ca ma ndrept spre el si ca-mi tremura minile...
    Eram hotart, rencepu el
    dupa o lunga sovaire.
    Apoi tacu din nou, si trecu mna peste frunte si, apropiindu-se de sevalet, dadu la
    o parte pnza.

    In fond, cred ca tot aici o voi regasi. Cnd o visam, noptile, si ma trezeam cu im
    aginea ei n fata, mi spuneam
    ca daca m-as reapuca de pictura...
    Dar parca se razgndi si acoperi din nou tabloul.
    Spuneai ca ti-ai adus aminte de Bursuc, ncerca trziu Biris sa reia conversatia.
    M-am dus totusi sa-l vad. mi era putin frica, nu stiu nici eu de ce. n fata chilie
    i era sa ma ntorc napoi. Si
    totusi am batut de trei ori.
    Cine e? m-a ntrebat.
    Sunt eu, Viziru, i-am spus, apo
    i am intrat. Tocmai se spala
    pe picioare. Mie nu-mi place sa fiu murdar ca alti calugari, mi-a spus. Apoi sia ntors capul spre mine si m-a
    privit. Ce-ai ramas asa, mpietrit, lnga usa? m-a ntrebat.
    Mi-e teama sa nu te deran
    jez, i-am spus.
    Nu ma
    deranjezi deloc, mi-a raspuns el. Dimpotriva; de-abia acum vad ca n-am stergar.
    Cauta un stergar, trebuie sa fie
    unul pe aici, prin chilie. Am nceput sa caut, dar parca nimeream tocmai n sertarel
    e n care nu era. Cauta,
    domnule, mai repede, ca se raceste apa, mi-a strigat el. Si atunci am gasit ster
    garul si i l-am adus.
    M1RCEA ELIADE
    446
    Mi-am amintit din nou de ce-mi spusesesi, ca e demoniac, si am nceput sa rd. M-a p
    rivit, mirat, si a nceput si
    el sa rda. Am rs asa amndoi ctva timp. Apoi mi-am adus aminte si m-am trezit.
    De ce ti-ai adus aminte ? l ntreba Biris, vaznd ca tacerea se prelungeste.
    Mi-am adus aminte de tot, de Ioana si de Ileana, de tot ce-aveam mai nainte si mi
    s-a luat, de toate cte au
    fost si nu mai sunt. Parca ntr-o singura clipa mi-am adus aminte de tot si de toa
    te. Bursuc ma privea, apoi si-a
    tras ciorapii, s-a ncaltat si a iesit sa zvrle ligheanul cu apa. Cnd s-a ntors, mi-a
    spus:
    Tot nemngiat ai
    ramas? Apoi irriva cerut o tigara.
    Mi-e parca din ce n ce mai greu, i-am spus eu.
    Si totusi stiu ca e aici,
    undeva, pe pamnt, lnga mine. Ai credinta! mi-a strigat el deodata, fii barbat!...
    S-ar putea sa fie n
    Elvetia, i-am spus. Pe vremuri, avea o prietena acolo, i spunea Valkiria. Poate c
    a s-a ascuns la ea. Ar trebui s-o
    caut acolo... Bursuc parea gnditor. Ce-ai de gnd sa faci ? ma ntreba deodata. Ai de
    gnd sa fugi din tara ?
    Nu, i-am raspuns, nu fug. Dar o sa fie curnd o expertiza n Elvetia. S-ar putea sa
    fiu trimis si eu.
    Ascultama pe mine, m-a ntrerupt el. Te-a uitat, s-a maritat, e acum femeie cu copii, cu
    rostul ei n viata. Uite-o si
    dumneata! E curios ca vorbele lui m-au impresionat. Pentru prima data m-a patrun
    s ndoiala si mi-am spus: S-ar
    putea sa aiba dreptate..." Dar el s-a apropiat de mine si m-a batut pe umar. Bag
    a bine de seama, mi-a strigat,
    ca eu te ispitesc!... Si asta m-a linistit. Mi-am adus aminte de Zinca. Asa mi sp
    usese si acolo... E totusi un om
    ciudat, adauga Stefan dupa o pauza.
    Biris se ridica din fotoliu si ncepu sa se plimbe ncet prin camera. Se apropie de
    etajera cu carti, dar de la cea
    dinti ochire vazu ca nu sunt dect volume de Economie politica si literatura marxis
    ta si se rentoarse n mijlocul
    camerei.
    Te ascult de o jumatate de ceas si nu prea nteleg mare lucru, spuse el. Dar, n sfrs
    it, asta nu e treaba mea.
    Venisem doar sa-ti transmit mesajul lui conu' Misu. Stiai ca Bibicescu e urmarit
    si ca se ascunde de o luna de zile
    ?

    Da. Am aflat la minister. Si mi-am adus aminte de Ileana, de un detaliu pe carel uitasem. Cnd m-au dus la
    Prefectura...
    Dar se ntrerupse brusc si si trecu mna, exasperat, pe frunte, apoi si-o lasa, ncet,
    pe obraz.
    Am uneori sentimentul ca totul e zadarnic, spuse, ca e prea trziu. Sunt nchis din
    toate partile; nu de ziduri,
    ca ntr-o nchisoare, caci as putea avea atunci macar speranta, absurda, ca zidurile
    ar putea fi sfarmate si macar
    mi-as putea imagina o iesire
    dar am sentimentul ca sunt nconjurat de un zid nevaz
    ut, alcatuit din Timp,
    ridicat din tot ce nu mai pot avea napoi, din tot ce s-a ntmplat si e ireversibil..
    . Ma ntreb atunci...
    447
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Tacu brusc si ridica din umeri, ncercnd sa zmbeasca. Biris se oprise n fata sevaletu
    lui. Dadu la o parte pnza
    si privi nca o data tabloul.
    Doar cteva linii, spuse, si ar semana cu un labirint. ti mai aduci aminte de mesaj
    ul pe care-l trimisesesi
    Ilenei prin mine ? mi pare rau ca nu ti-l mai pot reproduce. Eram bolnav atunci.
    Aveam febra... mi aduc totusi
    aminte ca-mi vorbeai de un labirint, de o sfera de metal ai carei pereti sunt cr
    apati...
    Stefan ramase visator, privind pnza.
    Mi-aduc, mai ales, aminte de furtuna de-atunci, spuse trziu. Intrasem ntr-o florar
    ie sa cumpar un buchet de
    margaritare. Si cnd am iesit, ncepuse sa ploua, torential... Era frumos, adauga el
    dupa o clipa.
    Apoi se ridica si se apropie de tablou.
    Evident, spuse, nsusi faptul ca vezi un labirint mi dovedeste ca zadarnic pictez,
    zadarnic ma lupt. Nu mai pot
    prinde nimic din tot ce-a fost. As putea chiar sa renunt...
    Mai privi o data tabloul, apoi trase pnza si-l acoperi. Ploaia ncetase. Cauta pe m
    asa pachetul cu tigari si-l
    ntinse lui Biris.
    ncolo, ce alte noutati ? l ntreba.
    Plictiseli, spuse Biris, aprinzndu-si tigara. M-au eliminat de la liceu, m-au epu
    rat. Element socialmente
    nesanatos, zic ei...
    ncerca sa rda, dar se nabusi cu fumul de tigara si ncepu sa tuseasca, si presa batist
    a pe gura, cu exasperare, si
    facu semn lui Stefan sa-i aduca un pahar cu apa.
    Socialimente nesanatos cred ca e exagerat, spuse dupa ce bau ntreg paharul si-si
    sterse buzele cu batista.
    Nesanatos pur si simplu, e mai aproape de adevar. Am ncercat sa intru ntr-un sanat
    oriu, dar daca n-am reusit
    pna acum de acum nainte mi va fi imposibil. E un sentiment curios, sa te stii conda
    mnat la moarte si totusi sa
    nu ti se spuna cnd vei fi executat. Fiecare zi pe care o traiesti, parca ar fi o
    zi furata, sustrasa destinului. Asta ti
    da un sentiment de euforie...
    Bibicescu i anunta de obicei la sfrsitul dejunului.
    Diseara, la aceeasi ora, continuam....
    Lectura avea loc cam de doua ori pe saptamna si nu dura niciodata mai mult de un
    ceas, caci Bibicescu nu le
    citea dect una sau doua scene, ntrerupnd necontenit dialogul ca sa le explice decor
    ul si toate detaliile scenice,
    n special jocurile de lumini. Uneori, stingea luminile din salon si pastra aprins
    a numai lampa de pe birou, cu

    ajutorul careia ncerca sa creeze atmosfera dintre ruinele de la Stalingrad, acope


    rind-o cu hrtii colorate sau chiar
    voalnd-o complet sub mai multe dosare ridicate ca un cort deasupra abajurului.
    MIRCEA ELIADE
    448
    Cnd intrau, la noua fara un sfert, gaseau ntotdeauna cele trei scaune asezate, unu
    l lnga altul la aceeasi distanta
    mai mult de cinci metri
    de birou. Se asezau tacuti, oarecum intimidati, sub priv
    irile severe ale lui
    Bibicescu, care-i astepta rezemat de birou, cu manuscrisul n mna. Aproape ca nu ma
    i ndrazneau sa se miste si
    respirau sfios, asteptnd sa-l vada ridicnd grav manuscrisul si anuntnd: Scena V. Ac
    elasi decor. Apoi Bibicescu
    se ntrerupea, lasa manuscrisul pe birou si amintea repede decorul. Nimeni nu mai n
    draznea sa vorbeasca; stiau
    ca orice soapta l indispune. Doar odata, cnd, catre sfrsitul actului I, anuntase: d
    in coridor se ndreapta spre
    mijlocul scenei doi soldati sustinnd de mijloc pe colonel, grav ranit, bandajat l
    a ochi toti trei strigara:
    E colonelul Baleanu!
    Bibicescu se ntrerupse, ncruntat, si-i privi cteva secunde fara sa scoata un cuvnt.
    Da, ncepu el trziu, m-am inspirat din accidentul colonelului Baleanu. Dar pentru a
    sta nu era nevoie sa ma
    ntrerupeti. mi puteati comunica impresiile dumneavoastra dupa ncheierea lecturii. N
    u toata lumea cunoaste pe
    Baleanu. Spectatorii vad doar ca personajul principal apare n scena grav ranit
    si
    att. Cel mult, si vor spune:
    Colonelul si-a pierdut vederea. n nici un caz nu vor striga: E colonelul Baleanu!
    Apoi si relua lectura, dar se
    vedea ca era enervat.
    Pe la sfrsitul lui octombrie se pornira pe neasteptate ploile reci si n salon, ser
    ile, ncepea sa fie tot mai frig.
    Bibicescu lucra mbracat cu puloverul si uneori si punea si pardesiul pe umeri. Dar
    continua lectura piesei si
    cnd, la noua fara un sfert, cei trei patrundeau n salon, l gaseau ntotdeauna rezemat
    de birou, asteptndu-i.
    Dupa ce-i vedea asezati, doamna Ivascu si Irina cu saluri de lna pe spate, iar nva
    tatorul mbracat cu un palton
    vechi, Bibicescu si lua pardesiul de pe umeri, l lasa pe speteaza fotoliului si nce
    pea. Uneori se ntmpla sa
    asiste si Misu Weismann, dar acelea erau seri ratate, pentru ca Weismann nu pute
    a ramne niciodata pna la
    sfrsit si Bibicescu si relua anevoie lectura dupa ntreruperea provocata de plecarea
    lui.
    Cnd ai de gnd sa vii ? l ntreba Misu. Odata l lua de brat si-l duse n fundul salonulu
    .
    Tot ce mi-ai dat, a si ajuns, i sopti. E n siguranta. n curnd o stergem si noi. Sa f
    ii gata cu manuscrisul.
    Misu venea ntotdeauna cu masina, era grabit, nervos si se interesa nti daca Bibices
    cu a facut vreo imprudenta,
    daca a primit vizite, daca a iesit cumva sa se plimbe n timpul zilei. Dar Bibices
    cu aproape ca nu iesea din casa,
    si singura vizita i-o facuse Biris, ntr-o dupa-amiaza de duminica. Uneori, serile
    , atunci cnd nu era anuntata o
    sedinta de lectura, Irina venea sa-l ia, sa se plimbe
    449
    NOAPTEA DE SNZIENE
    pe strazi. Bibicescu se lasa anevoie, pretextnd ca se simte obosit, ca i e frica s
    a nu aiba o criza, dar n cele din
    urma, pornea alaturi de Irina, n ntuneric, si umblau asa un ceas, aproape fara sa-

    si vorbeasca. Doar ntr-o seara,


    pe bulevard, i spuse deodata:
    Cnd am sa fiu celebru, la Paris, dupa premiera, si am sa ma ntorc noptile acasa, a
    m sa-mi amintesc de
    plimbarea asta. Am sa-mi amintesc ca ma plimbam pe furis, n ntuneric, sa nu ma rec
    unoasca cineva, n timp ce
    canaliile de la teatru, pe care eu le-am creat si carora le distribuiam rolurile
    principale cnd eram director, n timp
    ce canaliile se plimba liberi, nestingheriti, si continua sa trimita denunturi mp
    otriva mea... Mi-a spus conu' Misu
    ca iar s-au primit denunturi la Prefectura, adauga cobornd glasul.
    Dar ridica dispretuitor din umeri si-si continua drumul fara sa mai scoata un cu
    vnt.
    Cteva seri n urma, intrnd n salon, cei trei ramasera surprinsi n prag. Era aproape ntu
    neric. Biroul fusese lipit
    de perete, iar lampa acoperita sub dosare. Pe locul biroului se aflau doua scaun
    e peste care Bibicescu asezase un
    cearsaf. Pe alte scaune, alaturi, se aflau atrnate haine, n asa fel nct sa lase impr
    esia ca sunt oameni
    ngenuncheati. Cu o lanterna de buzunar, Bibicescu si conduse gazdele la locurile l
    or. n salon era mai frig ca
    niciodata si venisera toti cu paltoanele.
    O sa ntelegeti ndata ce se ntmpla, le spuse Bibicescu. E scena principala. Acum ncepe
    sa se precizeze
    mitul mortii...
    Se apropie de birou, si lua manuscrisul si asezndu-l sub conul luminos al lampii, n
    cepu sa citeasca.
    Drum la marginea unui sat, n Moldova. De o parte si de alta troiene de zapada
    si
    arata cu mna spre
    cearsaf. La caderea noptii, se disting, pierzndu-se n ntuneric, umbre de oameni ngen
    uncheati n zapada.
    Cteva minute de la ridicarea cortinei pe scena domneste liniste deplina. Deodata
    se aude o voce nabusita din
    fundul salii: Simt ca se apropiel fi vad\... Atunci se ridica din toate partile
    un murmur confuz, se aud frnturi de
    rugaciuni. Preotul, care ramasese n picioare, n mijlocul drumului, preotul...
    n clipa urmatoare, Bibicescu stinse lampa de birou si aprinse cu o neasteptata nde
    mnare o lumnare pe care o
    tinuse ascunsa sub hrtii.
    Preotul, continua el cu o voce grava, si aprinde lumnarea. Unul dupa altul, oameni
    i ngenuncheati si aprind
    si ei lumnarile...
    Spunnd aceasta, Bibicescu se apropie de scaunele pe care atrnase hainele si aprins
    e mai multe lumnarele, pe
    care le fixase de mai nainte, cu grija, de speteze.
    MIRCEA ELIADE
    450
    n cteva minute, continua Bibicescu, scena ntreaga se umple, pna foarte departe, de s
    ute de lumnari
    aprinse. Preotul ngenuncheaza si el, n zapada, si-si pleaca fruntea.
    n timp ce vorbea, Bibicescu ngenunche, cu lumnarea aprinsa, n fata scaunelor. Lasase
    manuscrisul pe birou si
    juca acum scena pe dinafara, schimbndu-si glasul dupa personajele pe care le ntruc
    hipa, continund totusi sa
    dea
    cu vocea lui obisnuita, de lector
    explicatiile necesare.
    Se vede cum trece, venind din fundul scenei, un convoi ntreg de umbre. Sunt solda
    ti n uniforme zdrentuite,
    unii dintre ei raniti, trndu-si picioarele, sprijinindu-se n crje sau n arme, sustinnd
    u-se unii pe altii, fara sa
    priveasca n jurul lor, privind tot nainte, peste zapada; si parca ar fi toti orbi,

    caci nu-si ndreapta privirile spre


    oamenii ngenuncheati alaturi de ei, parca nici nu i-ar vedea. Din cnd n cnd, cte-o um
    bra, trecnd foarte
    aproape de lumnari, le stinge.
    Bibicescu sufla una din lumnarile de pe scaune.
    Si totusi, lumnarile acestea le lumineaza drumul. ntelesul scenei e acesta: ca mor
    tii nici macar nu-si mai
    dau seama de ct facem noi, oamenii vii, pentru ei, ca mortii si continua existenta
    datorita noua, dar ei nu o stiu.
    Ei cred ca viata noua care ncepe acum, o data cu moartea lor, viata aceasta noua
    le apartine pe de-a-ntregul.
    Irina, care ngenunchease de mult, n ntuneric, nu se mai putu stapni si-si prinse fat
    a n mini, ncepnd sa
    plnga. Doamna Ivascu o apuca de brat si-i sopti enervata, plecndu-se aproape de ur
    echea ei:
    Taci, proasto! Taci, ca te aude!...
    Dar Bibicescu continua sa vorbeasca, tinnd lumnarea n mna, adresndu-se ntunericului sa
    lii.
    Aici cred ca am adus un lucru nou, neobisnuit n teatrul modern, un lucru pe care
    numai un Shakespeare l-ar
    fi putut ndrazni. Ideea aceasta: ca mortii sunt totusi deplin despartiti de noi,
    pentru ca nu-si pot da seama ca
    existenta lor de umbre ne-o datoresc noua, celor vii...
    Irina se scula brusc si iesi repede din salon. Bibicescu ntoarse capul spre usa,
    exasperat, si se ridica n picioare.
    Va rugasem sa nu ma ntrerupeti, spuse el, mai ales la o scena de importanta acest
    eia.
    I s-a facut rau, sopti ncurcata doamna Ivascu.
    De scena aceasta se va vorbi secole de-a rndul, continua Bibicescu nflacarndu-se. N
    umai Shakespeare ar
    mai fi putut avea un asemenea curaj. Se va ntelege mai trziu ce-a nsemnat Dan Bibic
    escu pentru teatrul
    european. Caci, vreau sa va spun un secret. Piesa aceasta se va juca la Paris. P
    rimele doua acte sunt n curs de
    traducere. O voi pune chiar eu n scena. Se va vedea atunci
    451
    NOAPTEA DE SNZIENE
    ca am avut geniu, dar ca intrigile si calomniile m-au secatuit aici, n tara, ca n
    umai strainatatea m-a recunoscut...
    Continua sa vorbeasca, direct catre cei doi spectatori, cu lumnarea n mna. Parea di
    n ce n ce mai surescitat.
    mi pare rau ca m-ati ntrerupt si am jucat prost. Dar e o scena pur si simplu extra
    ordinara. Lumnarile se
    sting una cte una, pna ce nu mai ramn dect cteva
    si mortii continua sa treaca, dar ac
    um sovaiesc, caci nu
    mai vad bine calea. Parca ar bjbi prin ntuneric. Si n acest timp se aude pe scena vnt
    ul noptii de ianuarie, si
    murmurul de rugaciuni, si umbrele parca s-ar clatina n bataia vntului si lumnarile
    se sting una cte una.
    Numai cea a preotului nu se stinge. Si atunci, din fundul scenei, apare colonelu
    l...
    Se opri, ncurcat, si apropiindu-se de birou aseza lumnarea ntr-un pahar gol.
    Dar spectatorii, multa vreme, nu nteleg daca si colonelul e mort, daca face si el
    parte din convoi, sau s-a
    ratacit acolo, printre umbre...
    Se opri din nou si aprinse lampa de pe birou.
    Dar scena aceasta e prea importanta ca sa v-o pot rezuma. Am sa v-o citesc integ
    ral, n sedinta urmatoare...
    n seara aceea l gasi bnd. Statea cu coatele rezemate de masa, privind n gol, pe deas
    upra sticlei. Strigase:

    Intra! de cum l auzise oprindu-se n fata usii, dar nu ntoarse capul sa vada cine e.
    Te asteptam, i spuse. Stiam ca ai sa vii. Ia un scaun si stai aici, lnga mine, ca
    sunt amart. Cauta si un
    pahar... Sunt foarte amart, adauga. Din cauza voastra, din cauza amicilor dumital
    e...
    Stefan se aseza n fata lui. Bursuc ridica deodata ochii si-l privi ncruntat.
    Spune-i lui Bibicescu sa-si tina gura, izbucni el. Sa spuna bogdaproste c-a scap
    at si sa-si vada de treaba. Sa
    mai lase Stalingradul!
    Nu nteleg ce vrei sa spui, ncepu Stefan.
    Nu te mai preface! l ntrerupse Bursuc. Eu am informatii sigure. Spune-i doar att: s
    a se lase de Stalingrad...
    Stefan zmbi, apoi apuca sticla si-si umplu paharul cu vin.
    Tocmai de-aceea venisem, spuse dupa ce-l goli dintr-o nghititura. A trecut Biris
    pe la mine...
    Nu-mi spune nimic! l ntrerupse din nou Bursuc ridicnd speriat mna. Nu-mi spune nimic
    , ca eu te vnd.
    Asta-i meseria mea: sa va vnd pe toti, unul dupa altul, adauga cu un glas departa
    t, visator.
    Apoi izbucni ntr-un rs scurt, nfundat, pe care si-l potoli punnd mna pe pahar.
    MIRCEA ELIADE
    452
    Vorbeste-mi mai bine de Ileana Cosnzeana, spuse dupa ce sorbi o nghititura. Cum ai
    mai visat-o ?
    Stefan tacu, continund sa zmbeasca. Apuca sticla si umplu din nou amndoua paharele.
    Eu m-am ncurcat cu una, Zoica, ncepu Bursuc gnditor. Ma duc la ea n fiecare noapte.
    Dar prea ma cred si
    ei prost! izbucni dupa o pauza. Parca eu nu stiu ce nvrteste Zoica si cine a trimi
    s-o pe aici, pe lnga Sfnta
    Patriarhie, ca sa-mi iasa n cale si sa ma priveasca pe sub gene...
    ncepu din nou sa rda, foarte bine dispus.
    Asta-i de-a lui Protopopescu! sopti trziu.
    l cunosc, facu Stefan. L-am ntlnit odata, cnd eram cu Duma... Bursuc l privi ncruntat
    ncercnd sa-si
    ascunda tulburarea.
    Nu vreau sa aud! l opri ridicnd bratul ca si cum ar fi vrut sa se apere. Eu am fos
    t cinstit cu dumneata: ti-am
    spus ca te vnd, ti-am spus sa-ti tii gura...
    Stefan tacu si ncepu sa-l priveasca atent, patrunzator. Bursuc si trecu de mai mul
    te ori mna pe frunte, apoi si-o
    lasa ncet pe obraz si si-o opri n barba. Parca s-ar fi luptat cu somnul si tot ncer
    ca sa nu adoarma.
    Cred ca ai simtit si dumneata, atunci, la Iasi, cnd ne-am ntors, ncepu deodata Stef
    an, ai ghicit ce aveam de
    gnd...
    Ce sa simt ? ntreba Bursuc, somnoros.
    mi spuneam: n fond, tot nu mai am nici un rost, acum dupa ce-am fost si la Zinca s
    i n-am gasit-o. Macar sa
    scap lumea de dumneata... Credeam c-ai simtit, c-ai vazut cum mi tineam minile...
    Ce sa simt, domnule ? ntreba din nou Bursuc ridicnd glasul.
    Din cauza dumitale, parinte, si pierd oamenii credinta. Te vad mbracat n haina calu
    gareasca si cred n
    cuvintele dumitale...
    Eu am o misiune, l ntrerupse Bursuc, trecndu-si din nou mna pe frunte. Eu sunt trimi
    s n lume ca sa va
    ispitesc...
    Credeam ca totusi ai simtit cnd m-am apropiat atunci de dumneata... Bursuc se ncru
    nta si puse mna pe
    pahar. l ridica pna n dreptul gurii,
    dar nu bau. Stefan l privea adnc, zmbind.

    Voiai sa ma omori? l ntreba Bursuc, cu un glas nedecis, silindu-se totusi sa para


    ca vorbeste n gluma. Sa
    ma sugrumi ?
    Credeam ca ghicisesi asta de mult si ca de aceea te-ai ocupat atta de mine; voiai
    sa-mi salvezi sufletul; voiai
    sa ma ajuti sa ma pocaiesc, ca sa ma pot mntui. De aceea si eu veneam mereu sa te
    vad, aici, la Mitropolie...
    Bursuc ntinse deodata mna pe deasupra mesei.
    Da-mi o tigara! spuse cu un glas ragusit.
    Stefan desfacu pachetul si i-l ntinse, apoi se apropie de el cu chibritul aprins.
    453
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Cum era sa-mi fie mie frica de unul ca dumneata? izbucni Bursuc dupa ce trase, c
    u sete, primul fum. Eu stiu
    de mult cine esti si ce poti. E greu sa omori un om, cu minile tale...
    Stefan continua sa-l priveasca.
    Credeam, totusi, ca ai simtit si ca-ti fusese frica, spuse el trziu.
    Si-atunci, ma rog, de ce n-ai ncercat? l ntrerupse, provocator, Bursuc. Poate ca si
    mie mi-ar fi placut sa te
    vad ncercnd. Poate ca aveam si eu pumnul pregatit...
    Te-a scapat doamna Zissu, spuse Stefan senin. Cnd m-am apropiat de dumneata, mi-a
    m adus deodata aminte
    de Vadastra si de doamna Zissu, si m-am linistit. M-am linistit ca prin farmec..
    .
    Cine-i asta, doamna Zissu ? ntreba Bursuc oarecum tulburat.
    Nu stiu, n-o cunosc. Cred c-a murit de mult. O cunostea Vadastra. Dar dupa ce-a
    murit si el...
    Se ntrerupse si zmbi privindu-l din nou n ochi.
    Esti nebun! izbucni Bursuc. Sa nu mai vii pe aici, serile, ca nu te mai primesc.
    Fii fara grija, spuse Stefan. Asta a durat doar cteva clipe, si de-atunci ma rog
    mereu sa mi se ierte pacatul.
    Am fost ispitit. Sunt sigur c-am fost ispitit chiar de Diavol. Ce-aveam cu Dumne
    ata ? Ce-mi pasa mie daca esti
    sau nu vrednic de haina pe care o porti? Nu eu eram chemat sa te judec. Si totus
    i, simteam ceva n fundul
    sufletului, ceva care-mi spunea ca trebuie sa scap lumea de dumneata. Asta era i
    spita Diavolului. Ma umilisesi si
    ma jignisesi de nenumarate ori vorbindu-mi cum mi-ai vorbit de Ileana, si totusi
    nu te-am urt, n-am fost ispitit
    sa te omor. Si atunci, deodata, fara motiv, am simtit ca trebuie sa scap lumea d
    e dumneata... Credeam ca ai ghicit
    ce se ntmpla n sufletul meu si ca ti-a fost frica, adauga zmbind.
    Bursuc fuma, silindu-se si el sa zmbeasca, dar nu izbutea sa-si ascunda tulburare
    a.
    Nu te cred! spuse trziu. Nu erai n stare. Ca sa omori un om, ti trebuie putere si h
    otarre. Eu te cunosc bine:
    nu mi-e frica de dumneata...
    Stiu, spuse Stefan. Dar nu te omoram eu. Eu n-aveam nimic cu dumneata. Sunt sigu
    r ca, atunci, ma ispitise
    Diavolul. Si daca ma ispitise el, tot el mi-ar fi dat putere si hotarre destula c
    a sa te pot sugruma.
    Bursuc continua sa-l priveasca, ncruntat, n adncul ochilor. Stefan zmbea. Cu un gest
    scurt, Bursuc si stinse
    tigara direct pe lemnul mesei, apoi sufla cenusa pe podea.
    mi pare rau ca n-ai ncercat, spuse trziu. Poate ai fi avut o surpriza, si te-ai fi
    lecuit pentru totdeauna de
    omort oamenii.
    MIRCEA ELIADE
    454
    Zmbetul lui Stefan se stinse ncet, parca ar fi fost sters de o mna nevazuta, si apri

    nse o tigara si privi cum i


    tremura degetele. Pastra chibritul multa vreme, parca ar fi vrut sa-i lase timp
    lui Bursuc, sa vada si el ct de tare
    i tremura degetele.
    Erai narmat? l ntreba deodata.
    ntotdeauna sunt narmat, spuse Bursuc. Si daca ghicesti n ce buzunar l tin, ti-l arat
    .
    n dreptul.
    N-ai ghicit. Dar tot ti-l arat...
    Cu o miscare repezita, Bursuc vr mna n buzunarul interior al rasei si scoase un mic
    revolver. Triumfator, i-l
    arata lui Stefan, tinndu-l ct putea mai departe.
    Acum nteleg, vorbi Stefan cu o mare liniste n glas. Era sigur Diavolul. Nu stiu de
    ce n-am ndraznit
    niciodata sa ma sinucid; poate din lasitate. Dar de mai multe ori am cautat moar
    tea. Si pe front, si n alte
    prilejuri... Ispita aceea mi-o trimisese Diavolul. El voia sa ma omoare pe mine,
    nu pe dumneata, n fond, era tot
    un fel de sinucidere... Acum nteleg, adauga plecnd capul, si zmbi.
    Si daca ti-as spune ca mi-am cumparat revolverul asta de-abia saptamna trecuta, s
    i ca, acolo, n Moldova,
    nu eram narmat?...
    Stefan ncepu sa rda.
    Nu rde! i striga Bursuc. Eu te ispitesc mereu. Baga bine de seama!... Stefan se ri
    dica brusc si-i ntinse
    mna.
    Spune-i lui Bibicescu sa-si bage mintile n cap, sopti Bursuc, reintroducndu-si, cu
    multa precautie,
    revolverul sub rasa. Sa se lase de Stalingrad...
    Trecnd prin fata salonului, Irina auzi un geamat surd, nfundat, si se opri ca sa a
    sculte mai bine. Apropiindu-se
    de usa, l auzi din nou; parca Bibicescu ar fi gemut prin somn. Irina sovai cteva c
    lipe, apoi se hotar. Batu scurt
    n usa si intra.
    l zari de departe, chircit pe canapea, frecndu-se cu mna pe piept, si gemnd.
    M-a apucat deodata, sopti el. Credeam ca are sa treaca... Strnse din dinti, nchiznd
    ochii, ncercnd sa nu
    mai geama.
    De obicei trece repede, adauga dupa o clipa. Acum, dureaza...
    Sa chem un doctor.
    Bibicescu clatina din cap cu toata puterea.
    E imprudent, spuse desclestndu-si anevoie dintii. Conu' Misu...
    455
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Dar se ntrerupse si, gemnd, se ntoarse pe partea cealalta, nfigndu-si barbia n piept.
    ... M-a implorat, adauga trziu. Sa fim prudenti...
    Apoi nchise ochii si rasufla o singura data, adnc, parca din fundul plamnilor.
    Irina, sopti din nou, continund sa tina ochii nchisi, vreau sa-ti spun ceva. E un
    secret. Eu am pe suflet viata
    unui om. Ai cunoscut-o. E Catalina... Vino mai aproape, sopti foarte ncet.
    Irina ngenunche lnga canapea, apropiindu-si ct putea mai mult capul de el. Bibicesc
    u se chircise din nou,
    frecndu-si pielea aproape cu furie, parca ar fi ncercat s-o zgrie.
    Niciodata n-a durat att de mult, sopti.
    Apoi si nfunda capul n perna, ca sa-si nabuse gemetele.
    Nu-ti fie teama, i spuse Irina. Plngi, striga, tnguieste-te. Poate asta ti face bine
    ...
    Bibicescu gemu deodata prelung, apoi, exasperat, se ridica n genunchi si se lasa
    sa alunece de pe canapea,
    ntinzndu-se pe covor, rostogolindu-se prin miscari lente, nfigndu-si si mai adnc ungh

    iile n carne.
    Nu stiu ce am, spuse. Niciodata n-a fost asa...
    Ma duc sa chem un doctor, facu Irina ridicndu-se deodata.
    Stai! i striga Bibicescu chircindu-se din nou pe covor. Mi-au spus ca nu e nimic,
    ca n-am nimic... Mi-au spus
    ca e ceva functional...
    Apoi, cteva clipe, ramase cu ochii nchisi, cu palma strnsa deasupra inimii, parca a
    r fi asteptat ceva.
    Catalina, spuse el deodata. O am pe suflet... Parca ncepe sa ma lase, adauga n soa
    pta.
    Roaga-te! i spuse Irina ngenunchind din nou lnga el. Spune Tatal Nostru...
    Trebuie sa-ti marturisesc. E din cauza mea. Altminteri n-ar fi avut accidentul.
    Conu' Misu stie. Spunea ca nu
    e vina mea, ca asa i-a fost soarta...
    Sa te marturisesti unui calugar, spuse Irina vaznd ca se ntrerupe din nou. Dar sa
    nu-i ascunzi nimic.
    Dumnezeu ti iarta toate pacatele...
    Bibicescu tacea, cu ochii nchisi, cu mna pe inima, nendraznind sa se miste.
    n noaptea aceea venise la mine pentru ca fusese acostata de un soldat rus, beat.
    A dus-o ntr-un gang si s-a
    luptat cu ea, i-a sfsiat hainele, a violat-o. Avea rochia rupta. Venise la mine.
    M-a rugat sa-i caut alte haine, orice
    fel de haine, o pijama, sau o rochie, sau un costum de-al meu. A vrut sa intre l
    a baie, sa-si zvrle rochia. Spunea
    ca se simte murdara, ca trebuie sa-si zvrle tot ce
    MIRCEA ELIADE
    456
    avea pe ea, sa le arda... Voia sa faca baie... Spunea ca trebuie neaparat sa int
    re n apa...
    Se opri, si-si ntinse ncet genunchii.
    Parca m-a lasat, sopti. Mi-e frig...
    Irina voi sa-l ajute sa se ridice, dar el se apara ridicnd speriat o mna.
    Mi-e frica sa ma misc. Poate ma apuca din nou. Irina trase cuvertura de pe canap
    ea si i-o aseza n spate.
    Eu eram la teatru, continua Bibicescu cu o voce mai calma. Mi-a fost frica de sc
    andal. Mi-a fost frica sa nu
    spuna ceva Catalina, sa se plnga la politie si sa ma cheme martor. Mi-a fost fric
    a sa nu vina rusul dupa ea. Nu
    stiam unde se ntmplase, credeam ca a urmarit-o, ca poate intra si el, dintr-un mom
    ent ntr-altul. M-am speriat.
    Am urt-o, ca vine tocmai la mine, sa ma compromita, sa-mi compromita cariera la t
    eatru. Ea a ghicit. Am
    mintit-o ca astept o vizita, o femeie, dintr-un moment ntr-altul, ca de aceea n-o
    pot lasa sa intre la baie, ca nu
    vreau sa am scandal, gasind-o prietena mea n odaia de baie. Ea a ghicit ca mintea
    m. Ma privea n ochi si
    zmbea. Am urt-o pentru ca ghicise ca mintisem. Sunt foarte grabit, i-am spus; astep
    t o vizita." mi pare rau",
    mi-a spus Catalina. Nu mi-a spus de ce. mi pare foarte rau", a repetat. Apoi si-a
    strns pardesiul, cum a putut,
    sa nu i se vada rochia sfsiata, si a plecat. Am vrut s-o conduc pna jos. Nu te mai
    deranja, mi-a spus. Cunosc
    drumul..."
    Tacu. n odaie se ntunecase de-a binelea. Irina ramasese ngenuncheata lnga el, fara s
    a scoata un cuvnt.
    Tot mi-e frig, spuse trziu Bibicescu.
    Sa te duci sa te marturisesti unui calugar, ncepu Irina.
    Acum as vrea sa ma lasi, o ntrerupse Bibicescu. Sa nu spui la nimeni nimic. Si sa
    ma lasi singur... Am sa te
    chem mai trziu.

    Cnd i deschise usa, i se paru ca ghiceste o neobisnuita neliniste n privirile ei.


    Bine c-ai venit, i sopti Irina. Voiam sa-ti vorbesc. Am sa te petrec pe urma, ctiv
    a pasi, pe strada.
    Trebuie sa-l vad pe Bibicescu, spuse Stefan.
    Sa nu-l certi, l ntrerupse ea parca si mai tulburata. Eu i-am pus cartile postale
    la cutie. Nu le-am citit, dar
    mi-a spus ce scria acolo. Nu facea politica, nu ataca guvernul. Mi-a spus ca dis
    cuta filosofia teatrului...
    i vorbea n soapta, conducndu-l ncet spre salon. Apoi ciocani de trei ori n usa. Bibic
    escu era la birou, scriind,
    cu paltonul pe spate. Ridica privirile din manuscris, dar dnd cu ochii de Stefan
    ramase nmarmurit si se rezema
    ncet de speteaza fotoliului.
    Trebuie sa-ti vorbesc, ncepu Stefan apropiindu-se de el.
    457
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Ai auzit si dumneata ? l ntreba Bibicescu ridicndu-se brusc din fotoliu. Ai auzit d
    e agonia Niebelungilor?
    Pentru ca, pot sa te asigur, va fi tot att de maret ca si incendiul final din Nie
    belungi. Vor muri toti, pna la unul,
    luptndu-se, arsi de vii, dar vor muri n foc, cu arma n mna...
    Trecuse n fata biroului si vorbea cu vocea lui de scena, adresndu-se parca unui pu
    blic nevazut, care ar fi
    umplut salonul.
    Am fost calomniat o viata ntreaga ca l-am plagiat pe Partenie, continua nsufletind
    u-se. Dar acum vor vedea
    toti ce distanta separa piesele lui Partenie de teatrul lui Dan Bibicescu. Numai
    Shakespeare ma mai poate ntrece.
    Pune alaturi pe Partenie, Claudel, Bernard Shaw si O'Neill
    si toti laolalta se v
    or gasi la o suta de leghe napoia
    mea. Pentru ca acum am lamurit toate problemele. Si problema Timpului, si proble
    ma Mortii, si problema
    Spectacolului. Am nteles tot. Am redescoperit Mitul, am regasit radacina vie a Sp
    ectacolului, pe care teatrul
    european a pierdut-o de la Shakespeare ncoace... Numai sa mai am timp sa termin t
    ot ce-am nceput, adauga.
    Am nceput alte doua piese si am subiectele gata pentru nca vreo cincisprezece...
    Stefan se asezase pe un scaun, lnga birou, si-l asculta absent.
    S-a aflat n oras ca scrii o piesa cu Stalingrad, spuse. Ai fost imprudent.
    N-am facut nici cea mai mica imprudenta, l ntrerupse Bibicescu. De mai mult de dou
    a luni de cnd ma
    ascund aici, n-am primit nici o vizita. n afara de Biris si de conu' Misu n-a ven
    it nimeni sa ma vada. N-am iesit
    dect rareori, serile, pe ntuneric... Dar, evident, am scris cteva scrisori. Voiam s
    a afle cei care n>au denuntat si
    m-au lovit, ca nu m-au distrus, cum sperau ei; ca, dimpotriva, ma aflu n deplina
    stapnire a mijloacelor mele de
    creatie si ca, de data aceasta, nu vor mai putea spune ca l-am plagiat pe Parten
    ie...
    Ocoli biroul si se aseza pe fotoliu, tragndu-si paltonul n spate. Stefan privea vi
    sator peretii goi.
    Nu mai aveti deloc tablouri ? se adresa el Irinei. Le-ati vndut pe toate?
    Irina a plecat, spuse Bibicescu. A iesit adineauri, n timp ce-ti vorbeam. Stefan n
    toarse capul spre usa si, fara
    voia lui, ofta.
    Cred ca nici prin minte nu-ti trece ca te afli ntr-un muzeu, i spuse zmbind. Pna mai
    acum vreo 6-7 ani,
    casa asta era un fel de muzeu. Mai ales salonul asta.
    Am auzit, vorbi Bibicescu. Nu e nimic. Are sa redevina ntr-o zi muzeu. Am de gnd s
    a las familiilor Ivascu si

    Vadastra toate manuscrisele mele. Aici, n salonul asta, a fost scrisa o capodoper
    a si au fost ncepute alte cteva.
    Toate manuscrisele acestea vor fi expuse n vitrine. Am pastrat toate versiunile.
    Au fost scene pe care le-am scris
    si rescris de cinci, sase ori
    si am pastrat hrtiile. Evident, adauga cu un zmbet m
    isterios, tot ce are forma
    definitiva, ia drumul strainatatii...
    MIRCEA ELIADE
    458
    459
    NOAPTEA DE SNZIENE
    si dete prea trziu seama ca vorbise prea mult, si-si strnse falcile, enervat.
    Nu-ti fie teama, l linisti Stefan. Sunt pe aceeasi parte a baricadei ca si dumnea
    ta. Ai sa afli mai trziu. Poate
    ne vom mai ntlni...
    Bibicescu l privi adnc, sever, apoi se ridica de la birou si facu ctiva pasi, preoc
    upat, cu o mna n buzunar.
    Ai pastrat tot timpul contactul cu conu' Misu ? l ntreba n cele din urma. Ai aceeas
    i legatura ca si el ?
    Nu, spuse Stefan. N-am nici un contact, nu stiu nimic de el. Bibicescu se opri n
    fata lui si-l privi din nou,
    cercetator.
    Sunt putin nelinistit, spuse, pentru ca nu stiu ce om de legatura mi va trimite c
    onu' Misu. l astept de la o zi
    la alta, si nu-l cunosc, nu stiu cum l cheama.
    Trebuie sa fii prudent. N-ar trebui sa mai scrii carti postale.
    Au crezut ca ma pot distruge, l ntrerupse Bibicescu reasezndu-se pe fotoliu si zmbin
    d. Am tinut sa-i
    informez ca ntoarcerea de la Stalingrad e deja terminata. n realitate, nu e nca ter
    minata. Ultimele scene nu
    sunt definitive; trebuiesc scrise de mai multe ori. Dar acum am nceput altceva, n
    sensul Niebelungilor. Vreau sa
    evoc catastrofele Istoriei, izbucni el deodata ridicndu-se n picioare. Vreau sa ren
    vat pe contemporani sa
    traiasca adevaratul spirit al catastrofei, sa le revelez emotia religioasa a cre
    pusculului, n fata catastrofei, oamenii
    nu mai cunosc dect frica si lasitatea. Eu i silesc sa se ntoarca napoi la Niebelungi
    , sa-si dea seama ca sunt
    condamnati de Istorie, ca vor pieri, dar sa nvete sa piara eroic, n glorie... Am s
    cris deja cteva scene, adauga el.
    Nu stiu, nca, ce titlu i voi da. Te asigur ca n-are nimic din stilul pretentios si
    intelectual al lui Partenie. Este
    drama pura, asa cum scria Shakespeare. Poate am sa-i spun Schimbarea la fata. nca
    nu stiu. E vorba de un mare
    incendiu, n care vor pieri, pna la urma, toti eroii mei. Sunt vreo douazeci de bar
    bati si o singura femeie... M-am
    gndit la Catalina, rencepu dupa o pauza, cobornd glasul. Era un rol pentru ea. Cata
    lina Palade, adauga, cred ca
    ai cunoscut-o. Era o femeie extraordinara. E singura femeie pe care am iubit-o n
    viata mea, spuse ridicndu-si
    ochii si fixndu-i n ai lui Stefan. Ai sa ma ntrebi: de ce ne-am despartit, atunci?
    Nici eu nu ti-as putea raspunde.
    Destinul. Ai reflectat vreodata asupra acestui mister, Destinul ? E doar un aspe
    ct dramatic al Timpului. Ascultama, am sa-ti spun ceva pe care nu l-am spus nca la nimeni: Destinul este, de fapt
    , portiunea de Timp pe care neo
    ngaduie Istoria. Este, deci, ceva foarte limitat: zece ani, treizeci sau saptezec
    i, n-are importanta, este
    ntotdeauna foarte limitat...
    Se ntrerupse si, o clipa, paru derutat.

    Da, dar nu voiam sa-ti spun asta. Astea sunt lucruri pe care desigur le cunosti
    si dumneata. Voiam sa-ti spun
    altceva. Asculta-ma bine: Destinul este
    acea parte din Timp n care istoria si imprima vointa ei asupra noastra. De aceea t
    rebuie sa-i rezistam, sa fugim
    de el, sa ne refugiem n Spectacol. Eu i am o ntreaga teorie a Spectacolului, pe ca
    re-l definesc: Timpjuil
    concentrat. \ ntr-un cuvnt, Spectacolul sileste Timpul sa se manifeste sub forma d
    e Destin
    ca sa poata fi,
    cum sa spun 7 ca sa poata fi exorcizat. Exista expresia asta n romneste, a exorciz
    a ?
    Nu cred ca exista, spuse Stefan.
    Trebuie, atunci, s-o inventam, continua Bibicescu cu aceeasi fervoare. A exorciz
    a Destinul, asta e functia
    Spectacolului. A-l sili sa se manifeste lnga tine, pe scena, ntr-un timp concentra
    t si tu sa scapi, sa rami
    spectator, sa iesi din Timp...
    Stefan deschisese larg ochii si-l privea emotionat. Bibicescu se ntrerupse deodat
    a.
    Ce-ai ramas asa ? Te intereseaza si pe dumneata ? Dar sa stii ca asta e descoper
    irea mea, asta e o idee
    personala a mea. Am copyright, adauga silindu-se sa zmbeasca. n orice caz, chiar d
    aca ai voi sa mi-o furi, e
    prea trziu. Am scris deja cteva scene. Sunt aici, arata, batnd cu mna un teanc de fo
    i scrise. Si, orice s-ar
    ntmpla cu mine, scripta manentl ndata ce le pun la punct, le expediez n strainatate.
    ..
    Se opri o clipa si-l privi din nou sever, cercetator.
    Acum, ca esti si dumneata n secret, pot sa-ti spun. Manuscrisele mele sunt expedi
    ate prin legatura lui conu'
    Misu la Paris. Am sa plec si eu, curnd. Astept doar un semn
    e un semn conventiona
    l, o telegrama de
    felicitare, expediata pe adresa Irinei si parasesc Bucurestiul. Le-a aranjat toa
    te conu' Misu...
    Esti imprudent, l ntrerupse Stefan. N-ar trebui sa-mi spui toate acestea...
    Am ncredere n dumneata, continua Bibicescu. Esti un om loaial. n fundul sufletului,
    urasti si dumneata, ca
    mine, pe comunisti... Odata ajuns la Paris, caut un traducator bun si ne punem p
    e lucru. M-am si gndit la ce
    teatru ne vom prezenta... De aceea lucrez mereu, adauga nervos. N-am timp prea m
    ult. Dintr-o zi la alta as putea
    trece frontiera
    si daca n-am liniste, nu pot scrie. Aici e liniste perfecta. E u
    n copil n casa, dar nu stiu unde l
    tin, cum l tin, ca nu-l aud niciodata. De aceea pot scrie att de bine. Scriu zi si
    noapte. Te-as ruga chiar sa ma
    lasi. Am o pofta grozava de scris. Fiecare ceas e pretios...
    As vrea sa-l vad pe domnul Weismann, spuse Stefan ridicndu-se. Unde crezi ca l-as
    putea ntlni ? Mai vine
    pe la cafenea?
    Bibicescu l privi tulburat.
    Conu' Misu e plecat, spuse. Cred ca a ajuns deja la Paris. Nu stiai?
    MIRCEA ELIADE
    460
    Irina l astepta, mbracata, n coridor.
    Sa plecam repede, i sopti, sa nu ne auda mama...
    Ninsese, doar ctiva fulgi, stingheri, apoi ninsoarea ncetase, dar ntunericul ncepuse
    sa miroasa a iarna.
    Ce ne facem cu Bibicescu ? l ntreba lundu-i bratul si apropiindu-se de el. Nu mai d
    oarme deloc. Scrie tot
    timpul. As vrea sa aducem un doctor, dar conu' Misu ne-a interzis. Spunea ca e i

    mprudent...
    De ce n-a plecat cu Misu ? o ntrerupse Stefan. Nu trebuiau sa fuga amndoi ?
    Treceau pe lnga un felinar si Irina i cauta ochii, sa ghiceasca tot ce stie.
    A venit sa-l ia, ntr-o noapte, cnd i-a fost rau, ncepu sa-i povesteasca n soapta, du
    pa ce ntoarse de mai
    multe ori capul sa vada daca n-o asculta cineva. A venit destul de trziu, aproape
    de miezul noptii si ne-a fost
    frica. La nceput, nici n-am vrut sa deschidem. Credeam ca era politia. Era cu o m
    asina si venise sa-l ia. Dar
    Bibicescu ramasese tot pe covor, asa cum l lasasem dupa criza. Nu mai ndraznea sa
    se ridice, desi spunea ca-i
    trecuse de mult criza. N-a vrut sa se ridice nici macar cnd a intrat Misu. I-a sp
    us ca i e frica sa faca vreo
    miscare. Au vorbit mult timp mpreuna, singuri. Si apoi Misu mi-a spus ca Bibicesc
    u va pleca mai trziu, n
    cteva saptamni, cu un alt grup, ca totul e pregatit. Doar sa aiba putina rabdare..
    . Dar de-atunci, parca e un alt
    om. Nu mai doarme si aproape nu se mai atinge de mncare. Scrie mereu. Nu vrea sa
    ne mai citeasca ce scrie.
    Spune ca nu e gata, ca trebuie sa mai corecteze, ca nca nu e multumit... Ce trebu
    ie sa facem ? l ntreba dupa o
    pauza, cu o urma de deznadejde n glas.
    Nu stiu. Poate, totusi, ar trebui sa-l vada un doctor. Sa-i dea un calmant, sa p
    oata macar dormi...
    Asteapta mereu telegrama si totusi i e frica s-o primeasca. Spune ca dupa aceea n
    u va mai putea scrie, ca
    telegrama e semnalul de plecare...
    Poate soseste zilele astea si atunci a scapat, spuse Stefan. Va avea emotii, cu
    trecerea frontierei, va fi obosit.
    Va putea sa doarma...
    Mersera ctva timp fara sa-si vorbeasca, Irina cu fruntea plecata, Stefan privind
    vag naintea lui.
    Dar tu ce mai astepti ? l ntreba ea deodata. Tu de ce nu fugi ? Tara asta o sa aju
    nga un cimitir. O sa murim
    toti. Nu simti nimic ?
    Ba da. Dar e greu sa parasesti un vapor care se scufunda. Nu ma ndur. Mi se pare
    ca ar fi nca o lasitate, si
    am facut destule n viata mea. Macar de data aceasta sa-mi fac datoria... Cum mi-o
    fi norocul! adauga zmbind.
    Ce mai astepti aici? ncepu Irina strngndu-i emotionata bratul. Ce mai nadajduiesti?
    Nu mai ai pe nimeni.
    Pe noi, care am ramas, uita-ne. Ia-l pe Biris
    461
    NOAPTEA DE SNZIENE
    si fugiti mpreuna. Conu' Misu va asteapta n strainatate. O sa traiti acolo, o sa nc
    epeti acolo o alta viata.
    E greu, spuse Stefan, gnditor. E greu sa te rupi...
    Caut-o pe Ileana, continua Irina tot mai emotionata. Daca ti-a fost cu adevarat
    ursita, ai s-o gasesti.
    De la un timp o visez mereu, spuse Stefan. Mi-e frica sa nu fie semn rau, sa nu
    i se fi ntmplat ceva.
    Nu te gndi la rau, l ntrerupse Irina. Gndeste-te la ea, ca te asteapta. Nu te mai ui
    ta n urma. Pe noi, care
    vom ramne, uita-ne...
    Tacura iar, ctva timp, si Stefan simti cum bratul Irinei ncepe sa tremure.
    M-am desteptat ntr-o dimineata fericit, ncepu el trziu. mi aminteam doar ca o visase
    m, dar nu mai stiu
    cum. Ma simteam doar fericit. Parca tot ce se ntmplase nu s-ar fi ntmplat. Parca toa
    te ar fi fost iarasi ca la
    nceput...

    Irina se opri deodata si-i ntinse mna.


    Te las, i spuse. Trebuie sa ma ntorc acasa. Gndeste-te bine la ce ti-am spus...
    Am sa mai vin pe la voi, spuse Stefan tinndu-i mult timp mna n mna lui, simtind-o cu
    m tremura.
    Biris o auzea cum se plimba pe coridor, nendraznind parca sa intre, si zmbi. n cele
    din urma, doamna
    Porumbache batu timid si deschise usa.
    Mine e Ajunul Craciunului, spuse. Nu mai avem bani...
    Mai venise o data, cu o saptamna nainte, sa-i spuna acelasi lucru. l gasise, ca si
    acum, n pat, cu plapuma trasa
    pna la barbie, nencumetndu-se sa scoata mna ca sa tina cartea, caci n odaie era frig.
    Ca sa le ajunga lemnele
    toata iarna, nu faceau foc dect diminetile si pe la ora prnzului odaia se racea di
    n nou.
    Nu mai avem bani, i
    spusese doamna Porumbache. Ca niciodata, parea speriata si l privea n ochi, parca
    ar fi asteptat un semn de
    ncurajare.
    Sa vindem ceva, adauga ea cu o voce timida.
    Sa ncerc sa vnd niste carti,
    spuse Biris. Privi
    spre biblioteca si sari deodata din pat, cuprins parca de un fel de furie, si nce
    pu sa se mbrace pe deasupra
    pijamalei, tremurnd, zgltit ca de friguri. Unde te duci, asa, bolnav? ncercase sa-l
    opreasca doamna
    Porumbache. Dar el continua sa se mbrace, drdind, strngndu-si falcile ca sa nu i se a
    uda dintii clantaninduse.
    si pusese paltonul si totusi continua sa tremure. Apoi cobor valiza goala de deasu
    pra dulapului si ncepu s-o
    ncarce, la ntmplare, cu carti. ncep cu morala, spuse el ncercnd sa zmbeasca. Vnd to
    artile de
    morala. Uite, aici, e toata etica engleza, toti clasicii britanici!... i arata un
    maldar de carti. Dar spusese asa n
    gluma. Erau acolo carti de tot felul, carti de istorie, biografii, texte filosof
    ice. Se ntorsese, pe seara, transpirat, cu
    o mica suma de bani. Ca sa fiu sigur ca mi le cumpara, spuse,
    MIRCEA ELIADE
    462
    am cerut a zecea parte din valoarea lor. Si mi-a dat a zecea parte din ce-am cer
    ut. Nu mai intereseaza pe nimeni
    etica engleza... Si pentru ca o vedea ca-l priveste lung, tot att de speriata, nen
    draznind sa scoata un cuvnt,
    adauga:
    Trage si dumneata concluzia. n partea asta a Europei, englezii au pierdut
    razboiul. Poate l-or fi
    cstigat ntr-alta parte, dar aici, la noi, l-au pierdut. Imperiul Britanic s-a facu
    t praf...
    Mine e Ajunul Craciunului, repeta ea apropiindu-se de pat.
    Am vrut sa-ti fac o surpriza, spuse Biris vrnd mna sub perna si scotnd un plic. Mi-a
    mprumutat alaltaieri
    Stefan niste bani. N-am vrut sa-ti spun. Sunt pentru Sarbatori... Poate cumparam
    si ceva lemne, adauga. E frig al
    dracului...
    Si de la liceu n-au sa-ti mai dea nimic? l ntreba doamna Porumbache. Biris ridica
    din umeri.
    Nu stiu, raspunse enervat. Au sa-mi dea un fel de pensie, mai trziu. O sa vedem..
    .
    Doamna Porumbache trecu n bucatarie si, dupa ce numara banii, ncepu sa plnga. Plngea
    nfundat, cu capul
    ascuns n palme, ca sa n-o auda Biris. Trziu, se trezi, si sterse ochii si numara nca
    o data bancnotele. Apoi
    pleca repede dupa cumparaturi.
    n seara aceea au facut focul n bucatarie si n odaia lui. Ninsoarea se ntetea si, apu
    cndu-se sa gateasca, doamna

    Porumbache prinsese din nou curaj. Intra din cnd n cnd la el si-i vorbea de sarbato
    rile de altadata, din
    Ferentari. l gasea ntotdeauna cu plapuma trasa pna la gt, cu cartea alaturi, visnd. A
    poi i aduse, pe o tava, o
    farfurie de supa si cartofi fierti cu o bucatica de unt. Venind din nou sa ia ta
    va, auzi batnd n usa. Deschise cu
    oarecare teama, caci trecuse de noua. n prag, gfind, cu o mica damigeana sub brat,
    era Gheorghe Vasile.
    Dar de Sarbatori, spuse el dupa ce respira adnc, si ncepu sa se scuture de zapada.
    Vin d'al bun, pentru
    prieteni. Dar era sa-l pierd pe drum, adauga rznd. La colt, cnd schimbam damigeana
    dintr-o mna ntr-alta, ma
    zarit un rus. Tocmai se dadea jos din tramvai si m-a zarit. Am bagat damigeana s
    ub surtuc si am luat-o la
    goana... Sa bem acum un pahar de vin cu domnul profesor...
    n acea clipa usa se deschise si militarul rus aparu zmbind n prag.
    Pac! pac! pac! facu el ridicnd bratul si miscnd degetele ca si cum ar fi tras cu r
    evolverul. Kaputl Alles
    kaput\
    Apoi ncepu sa rda, foarte bine dispus, sarind de pe un picior pe altul ca sa se sc
    uture de zapada. nvatatorul
    nmarmurise cu damigeana lnga el. Doamna Porumbache se lipise de perete.
    Priatinl facu rusul apropiindu-se de ea si ntinzndu-i mna.
    Apoi se ndrepta spre nvatator, i strnse mna cu putere, l mai ameninta o data n gluma
    c! pac! pac!
    si-i arata damigeana.
    Rachil facu el. Verbotenl
    463
    NOAPTEA DE SNZIENE
    E vin, spuse nvatatorul, vin pentru prieteni.
    Ia priatin, clatina rusul din cap si, plecndu-se, apuca damigeana. Fara graba, se
    ndrepta spre bucatarie, a
    carei usa ramasese deschisa, si le
    facu semn sa vina dupa el. Cauta cu ochii paharele si destupa damigeana. Dar cnd
    turna si vazu ca e vin,
    strmba din nas.
    Pac! pac! pac! i ameninta el din nou. Rachil Vodkai
    Niet rachi\ Vin. Asta-i tot ce am, spuse nvatatorul.
    Harasol facu rusul si goli paharul dintr-o nghititura.
    Apoi si-l umplu din nou, umplu si paharele celorlalti si asezndu-se pe scaun, cu
    damigeana ntre genunchi,
    ncepu sa se caute n buzunare. Gasi pachetul cu tutun si-l ntinse nvatatorului, ndemnnd
    u-l sa-si faca o tigara.
    Dar abia apucase pachetul ca rusul i-l lua napoi, i puse paharul n mna si ciocni cu
    el, facndu-i semn sa bea.
    Dupa ce golira amndoi paharele, rusul si dadu seama ca doamna Porumbache nu mai er
    a n bucatarie si se
    ncrunta. Apuca damigeana n mna stnga si iesi pe coridor. Usa de la odaia lui Biris e
    ra deschisa. Rusul intra,
    dar dnd cu ochii de Biris, n pat, se opri n prag si-si scoase capela.
    Bolnavi spuse el, clatinnd din cap.
    Se ntoarse repede n bucatarie si reveni cu un pahar. Ridica damigeana, umplu pahar
    ul si i-l ntinse, zmbind,
    facndu-i semn sa-l dea peste cap. Biris se supuse si rusul se aseza pe marginea p
    atului privindu-l cum goleste
    paharul. Apoi i-l umplu din nou.
    Filosof, facu el aratnd catre rafturile de carti. Bolnavi...
    Profesor, spuse doamna Porumbache ncepnd sa prinda curaj. Profesor de filosof ie!.
    ..
    Prafiesor, akademicianl facu rusul clatinnd din cap. Niedobre. Bolnavl... Filosof

    , kaputl...
    Kaputl spuse Biris dnd peste cap al doilea pahar.
    Alles filosof
    bolnavi starui rusul si se ntoarse spre ceilalti doi, gata sa le um
    ple paharele.
    Dar vaznd ca nu au pahare se ncrunta n gluma si, lasnd damigeana jos, i ameninta cu d
    egetele facute
    revolver: Pac! pac! pac! Kaput... Doamna Porumbache fugi repede n bucatarie si se
    ntoarse cu paharele.
    Trebuie sa faci ce-ti porunceste el, sopti, ca altminteri dai de bucluc! Rusul u
    mplu zmbind paharele.
    Ia ponimaiu po rumunskil spuse.
    Zice ca ntelege romneste, facu intimidat nvatatorul.
    Zice el asa, dar nu ntelege nimic, l linisti Biris.
    Apoi dadu peste cap si al treilea pahar si striga: Filosof
    Kaputl
    Haraso, facu rusul apropiindu-se cu damigeana de el.
    M1RCEA ELIADE
    464
    Dupa ce-i umplu paharul, aseza damigeana n mijlocul camerei si, ducndu-si o mna la
    ceafa si pe cealalta n
    sold, ncepu deodata sa danseze, stnjenit, copilareste, fredonnd:
    Cijic, cijic, gde t bl'VNa fontanke, vodkupill...
    Cnta si dansa n jurul damigenei, cu o mna la ceafa si cu cealalta n sold, clatinndu-s
    i capul si facnd cu
    ochiul, pe rnd, doamnei Porumbache, nvatatorului si lui Biris. La rastimpuri, se o
    prea, ridica damigeana si
    umplea paharele, apoi o ducea la gura si bea glgind, pna ce simtea ca-i curge vinul
    peste obraji, pe barbie, pe
    gt
    si atunci o aseza din nou n mijlocul camerei, se stergea cu mneca peste gura, rde
    a, si apucnd pe
    doamna Porumbache sau pe nvatator de brat, ncepea din nou sa danseze cntnd:
    Vpil riumku, vpil dve/Zasumelo v golove\...
    Dar n timp ce se nvrtea dansnd cu mna la ceafa, se opri deodata cu privirile la ferea
    stra, se ncrunta, si
    scoase repede revolverul si nainte ca ceilalti sa nteleaga ce vrea sa faca, dispar
    u din odaie.
    Ce le-o fi apucat? ntreba speriata doamna Porumbache cnd auzi ca iese n strada.
    nvatatorul se apropiase de fereastra si, dnd perdelele la o parte, si lipi fruntea
    de geam.
    Ninge ntruna, sopti. Nu vad nimic...
    Cteva clipe n urma, rusul se ntoarse ducnd de mna pe Irina. Avea fata foarte palida,
    uda de zapada care i se
    topea pe frunte si pe obraji, si parul era nalbit de ninsoare. Toti trei ncremenir
    a cu ochii la ea.
    Asteptam la fereastra de o jumatate de ceas, sopti ea repede. Am vrut sa ma ascu
    nd, dar m-a gasit...
    Harasol spuse rusul ntinzndu-i un pahar plin. Ia priatinl
    Irina ncerca sa zmbeasca si apuca paharul. Rusul ridica damigeana, o duse la gura
    si bau ndelung. Apoi o
    clatina lnga ureche, sa-si dea seama ct vin a mai ramas, si, aseznd-o n mijlocul cam
    erei, prinse repede bratul
    Irinei si o lua la joc.
    Cijic, cijic, gde tbll ncepu el. Irina se feri ct putu, zmbind n sila.
    Fa cum ti zice el, i sopti nvatatorul, sa nu-l ntartam.
    ... Stal nas cijic tantevatil cnta rusul, batnd mereu cu piciorul, copilareste, n p
    odea.
    Deodata Irina ncepu sa plnga.
    Nu-ti pierde firea! i striga doamna Porumbache printre dinti. Joaca cu el, ca poa
    te pleaca mai repede... Fa-te
    ca dansezi. Joaca!...
    Nu pot, sopti Irina. A murit Bibicescu...

    465
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Doamna Porumbache si nabusi strigatul ducndu-si mna la gura. nvatatorul ncremenise pri
    vind fix catre
    Irina. Rusul o lua de talie si ncepu s-o nvrteasca, tot mai repede, n jurul damigene
    i, ridicnd la rastimpuri
    piciorul stng si zvrlindu-l de mai multe ori n aer.
    ... Nafontanke vodku pili cnta el.
    A murit! striga Irina ncercnd sa se smulga din strnsoarea lui.
    Kaputl striga deodata Biris ridicndu-se cu greutate n capul oaselor. Se facuse foa
    rte palid si ncepuse sa
    tremure. si puse mna pe barbie, ca
    sa-si potoleasca clantanitul dintilor, dar nu reusi.
    A murit, striga nca o data Irina plngnd din ce n ce mai tare.
    Pac! pac! pac! i ameninta rusul pe toti cu degetele de la mna stnga transformate n r
    evolver. Alles krankl
    Irina se desprinse pe neasteptate si-i cazu n genunchi, izbucnind n hohote. Rusul
    ramase nedumirit n mijlocul
    camerei, privind-o cum plnge, mbratisndu-i picioarele. n clipa urmatoare, doamna Por
    umbache cazu si ea n
    genunchi si ncepu sa plnga. nvatatorul se aseza pe marginea patului si-si prinse ca
    pul n palme.
    Doamne Iisuse Christoase, Dumnezeule mare, ncepu Irina. Maica Domnului, facatoare
    de minuni, Iisuse
    Christoase Dumnezeul nostru!...
    Rusul continua s-o priveasca, ncruntat, tulburat, nendraznind sa se miste ca sa no loveasca. n cele din urma se
    scarpina la ceafa si, plecndu-se, ncerca sa ridice femeile. Dar Irina se agatase d
    e picioarele lui si se ruga, cu un
    glas tot mai fierbinte. Doamna Porumbache plngea cu hohote. Zapada de pe haina Ir
    inei se topise si balta se
    ntindea ncet n mijlocul camerei. n cele din urma, rusul si pierdu rabdarea si se dega
    ja brusc.
    All-right\ all-right\ striga el. Finishl
    ndreptndu-se spre pat, l ntreba pe Biris, care ramasese cu palma la gura, silindu-se
    sa-si potoleasca clantanitul
    dintilor:
    Waruml
    Sein Mann ist tot, ncerca Biris sa-i explice.
    Rusul o privi din nou cum plnge si se roaga, se apropie de damigeana, o ridica si
    bau pna simti ca se nabuse,
    apoi o puse sub brat si lund pozitie de drepti, saluta militareste.
    Traiasca prietenia ruso-romna! striga el ntr-o romneasca stlcita. Aufwiedersehen!
    si aseza corect capela si, cu damigeana sub brat, iesi. nvatatorul se apropie sper
    iat de Irina si-i puse mna pe
    umar.
    L-am gasit mort, n salon, dupa ce-ai plecat dumneata, ncepu Irina.
    MIRCEA ELIADE
    466
    Dar n clipa urmatoare se ntrerupse din nou. Rusul se ntorsese n odaie si aseza cumin
    te damigeana pe covor.
    Verbotenl spuse el zmbind ncurcat.
    n fata usii, Biris se opri. ncepuse din nou sa tremure si dintii i clantaneau. si du
    se amndoua minile la falci.
    Intrati, vorbi el cu greutate. Am sa vin si eu, mai trziu.
    Apoi si arunca ochii pe ceas. Unsprezece jumatate. E trziu, si spuse. E mai bine asa
    ; e destul de trziu; e mult
    mai bine asa, ca e trziu, ca e aproape miezul noptii", si repeta n nestire. O auzi
    pe doamna Porumbache
    plngnd, auzi soapte, pasi si, hotarndu-se brusc, intra. Vazu nti cteva lumnari aprin

    asezate n pahare,
    pe podea, n jurul canapelei. ntre lumnari, chircit, strngnd n mini cuvertura, zacea Bi
    icescu, cu capul
    foarte aproape de piciorul canapelei. Irina ngenunchease alaturi si plngea lin, cu
    obrazul ngropat n palme.
    Biris mai privi nca o data ceasul si nainta hotart. A trecut de unsprezece jumatate"
    , si spuse el, e foarte bine
    asa.
    Ce ne facem acum? l ntreba, n soapta, nvatatorul, dupa ce-l vazu ca se opreste lnga c
    anapea si se nchina.
    Apoi simti cum i se nmoaie picioarele si, cu un efort, se lasa sa cada pe margine
    a canapelei. Doamna
    Porumbache sari sa-l sustina.
    I-am spus sa nu vina, sopti ea. E bolnav. Are febra...
    Biris ramase istovit pe marginea canapelei si privi lung lumnarile.
    Pe la noua jumatate, ncepu doamna Ivascu sa povesteasca, foarte ncet, a trecut Iri
    na sa vada ce face. A
    ascultat la usa. Cnd scria, noptile, vorbea mereu singur, citea, ca la teatru. Na auzit nimic si a crezut ca a
    adormit. A intrat sa vada daca mai arde focul. Saracul, se plngea mereu ca i e fri
    g noptile. L-a gasit aici...
    Biris simti deodata ct era de frig n salon si desi avea doua pulovere si-si pastra
    se paltonul, ncepu sa tremure.
    ,
    Ce ne facem cu el? ntreba din nou nvatatorul. Daca ar mai fi fost aici conu' Misu,
    l ducea undeva cu
    masina... Avea prieteni, ar fi venit sa-l ia cu masina...
    Biris privi nca o data la ceas.
    Trebuie transportat n noaptea asta, spuse el. Mine are sa fie prea trziu. Avem noro
    c ca s-a ntmplat
    noaptea, ca poate fi transportat...
    Apoi se ntrerupse brusc si rosi. I se paru ca n-ar fi trebuit sa vorbeasca de nor
    oc, ca n-ar fi trebuit sa spuna
    avem noroc". si cauta tremurnd pachetul cu tigari.
    Pot fuma? ntreba el, intimidat deodata.
    467
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Nu-i raspunse nimeni, si-si aprinse nervos tigara. Nu avea unde sa-si puna chibr
    itul si-l lasa sa arda mult, apoi l
    stinse si-i dadu drumul pe podea.
    Trebuie sa facem ceva, spuse doamna Porumbache.
    Sa-l ducem undeva, n noaptea asta, continua nvatatorul.
    Mine are sa fie prea trziu, spuse Biris prinznd curaj. Trebuie sa-l scoatem acum, p
    e ntuneric...
    Apoi si privi din nou ceasul, fumnd grabit.
    l ducem la biserica, spuse Irina ridicndu-se. l lasam acolo, n tinda bisericii, ca p
    e un copil gasit. Si mine
    dimineata vorbesc cu preotul...
    Nu se poate, o ntrerupse doamna Ivascu. E Sectia alaturi. Trebuie sa-l trecem pri
    n fata Sectiei. Sunt
    sergenti...
    E imprudent, spuse Biris, si ncepu din nou sa tremure. Trebuie sa-l ducem undeva,
    nu prea departe, si sa-l
    lasam n strada...
    Nu se poate, vorbi Irina cu hotarre. Destul c-a murit ca un cine. Nu putem sa-l zvr
    lim n drum... l duc eu
    pna la biserica...
    Esti nebuna! sopti speriata doamna Ivascu.
    Trebuie sa-l transportam acum, pna nu se ntepeneste, vorbi nvatatorul. II ducem ntro patura...

    E imprudent, spuse Biris. Riscam sa ne ntlnim cu vreo patrula.


    l luam la brat, dumneata si cu mine, spuse repede Irina adresndu-se nvatatorului. i
    punem paltonul pe el si
    palaria. l nfasuram bine cu fularul. Daca te ntreaba cineva, spunem ca i s-a facut
    rau pe drum... Dar sa stiti ca-l
    ducem la biserica...
    Ar trebui sa ne grabim, vorbi precipitat Biris cu ochii pe ceas. E aproape miezu
    l noptii. Mai trziu, are sa fie
    suspect. Daca ne ntlnim cu vreo patrula, spunem ca ne ntoarcem de la o petrecere...
    Apoi si stinse tigara, tremurnd.
    Nu stiu daca are palarie, spuse doamna Ivascu. Nu-mi amintesc sa-l fi vazut veni
    nd cu palaria...
    Ningea acum linistit, cu fulgi mari si usori care le cadeau blnd pe obraji. Zapad
    a era moale, afnata, si naintau
    fara zgomot, ca si cum ar fi calcat pe vata. Biris si doamna Ivascu mergeau la z
    ece metri nainte, sa recunoasca
    drumul. Tremurnd ntruna, Biris ntorcea necontenit capul napoi. i vedea, pe nvatator si
    pe Irina, sustinnd
    fiecare de un brat pe Bibicescu, mbracat cu paltonul, cu fularul pna peste barbie
    si cu o palarie veche a lui
    Antim, larga, nfundata mult pe cap, i vedea sustinndu-l si tragndu-l totodata prin z
    apada, si vedea picioarele
    lui Bibicescu strns lipite unul de altul, usor ncovoiate n dreptul genunchilor, ca
    ale unui om care s-ar fi lasat
    greu, care ar fi ncercat sa se mpotriveasca sa fie transportat. La un pas n urma ve
    nea doamna
    MIRCEA ELIADE
    468
    Porumbache, gata sa-i sprijine daca vreunul din ei ar fi lunecat sau ar fi obosi
    t. Ctva timp nu ntlnira pe
    nimeni. Apoi, deodata, dupa un colt, zarira o pereche n fata lor. Biris ntoarse re
    pede capul si le facu semn. Irina
    si nvatatorul se oprira, si cnd cei doi se apropiara de ei, Irina puse repede brat
    ul pe umerii lui Bibicescu si-l
    Ti-e rau? Reazama-te aici, de zid... Cei doi grabira pasul si trecu
    ntreba, tare:
    ra fara sa ridice ochii.
    Am obosit! spuse nvatatorul dupa ce perechea se ndeparta.
    Lasa sa-l mai duc si eu, sopti doamna Porumbache si apuca bratul lui Bibicescu.
    Biris i astepta, cu minile n buzunarele paltonului, tremurnd. i vazu cum se apropie t
    ragndu-l prin zapada, si
    parca acum Bibicescu se facuse mai mic, picioarele i se ncovoiasera si mai mult d
    e la genunchi, si capul i
    cazuse putin nainte, si palaria parea neasteptat de mare, asa cum era, alba de za
    pada, aproape acoperindu-i fata.
    Trebuie sa trecem drumul, sopti Biris. Nu-l putem duce la biserica. E prea risca
    nt...
    S-a facut parca mai greu, spuse doamna Porumbache rasuflnd adnc. N-o sa-l putem du
    ce mult...
    l duc eu, sopti Irina. l duc pna la biserica...
    Esti nebuna! izbucni deodata doamna Ivascu. Vrei sa ne prinda si sa ne bage n tem
    nita, sa ne nenorocesti pe
    toti! Gndeste-te ca ai copil...
    Apoi se apropie de Bibicescu si i scutura cu mna zapada de pe palarie si de pe ume
    rii paltonului. Biris trecuse
    deja drumul. S-au luat toti dupa el.
    Nu mai pot! spuse doamna Porumbache dupa ce ajunsera pe celalalt trotuar. Sa ne
    odihnim o clipa...
    Nu e timp, sopti nvatatorul. Lasa ca-l mai duc eu...
    Apoi apuca bratul lui Bibicescu si ncepu sa traga, cu furie, ct putea mai repede.
    Suflnd greu, cu fruntea

    plecata, fara sa scoata un cuvnt, Irina l urma, silindu-se sa nu se mpiedice. Au me


    rs asa, n tacere, cteva
    minute. Cnd s-au oprit amndoi, istoviti, si l-au rezemat de un zid, Biris se ntoars
    e repede spre ei.
    Sa-l ducem n Gradina Icoanei, spuse. Nu e prea departe... Sa va ajut si eu...
    Lua bratul lui Bibicescu, dar de la primul pas simti parca toata greutatea prabu
    sindu-i-se pe umar si,
    mpleticindu-se, cazu n genunchi n zapada, tragnd pe Bibicescu dupa el.
    Doamne fereste! sopti speriata doamna Porumbache si-si facu repede cruce.
    Apoi sari sa-l ridice. Doamna Ivascu culese palaria lui Bibicescu din zapada, o
    scutura si apoi i-o nfunda din
    nou pe cap.
    469
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Lasa, domnule profesor, ca dumneata esti bolnav, n-ai forta, spuse nvatatorul.
    Ajunsi n fata Gradinii Icoanei, l rezemara de zid, n timp ce Biris o porni nainte sa
    vada daca din ntmplare nu
    mai e cineva. Ninsoarea ncetase si, la lumina palida a felinarelor din strada, ar
    borii pareau flori uriase de gheata.
    Biris ofta prelung; si simti lacrimile alunecndu-i pe obraji si ncepu sa le stearga
    cu dosul palmei. Apoi se
    ntoarse repede catre ceilalti.
    E acolo o banca, arata el naltnd bratul.
    O porni iarasi nainte, sa curete banca de zapada. ncepuse sa plnga si-si trecea mer
    eu minile ude si reci peste
    ochi. Cnd sosira ceilalti, l gasira la capatul bancii, privind-o lung, visator. l nt
    insera pe Bibicescu si-i asezara
    cu grija palaria pe cap. nvatatorul ofta adnc, se cauta n buzunar si scoase o foaie
    de hrtie pe care scrisese cu
    litere mari, de tipar: Dan Bibicescu, mare scriitor romn. Patria recunoscatoare. n
    josul foii, adaugase n graba:
    Fie-i tarna usoara\ Mai privi o data hrtia, apoi i-o prinse cu un bold de palton.
    Dumnezeu sa-l ierte! spuse doamna Porumbache, si-si facu cruce. Sa mergem repede
    !...
    Irina scoase din buzunarul paltonului cteva lumnarele, din cele pe care le utiliza
    se Bibicescu la lectura piesei,
    si le aprinse una cte una, lipindu-le de banca. Apoi ngenunche alaturi si ncepu sa
    plnga.
    Dumnezeu sa-l ierte! spusera pe rnd ceilalti. Biris si nvatatorul si scoasera palar
    iile.
    Acum trebuie sa mergem, sopti doamna Ivascu apropiindu-se de Irina si batnd-o pe
    umar. Gndeste-te ca ai
    copil...
    Irina se ridica, se apleca spre Bibicescu si-i saruta mna. O lumnare se stinsese,si ea o reaprinse cu grija,
    aparnd-o ctva timp cu palma.
    Dumnezeu sa ne ierte pentru ce-am facut, sopti Irina, si se nchina din nou.
    Apoi porni repede spre iesire, urmata de ceilalti. Biris se mai opri o data si p
    rivi napoi. Lumnarile nca ardeau.
    Bibicescu parea stingherit, mbracat n palton, cu palaria larga pe cap, cu foaia de
    hrtie pe piept, ca o eticheta pe
    un manechin, ntre cele patru luminite stnd sa se stinga. Biris si scoase palaria si
    -si trecu palma peste ochi,
    ncercnd sa-si potoleasca plnsul.
    La revedere, Dan! i striga el. Pe curnd!...
    VI
    Iesi pe balcon si, ca n fiecare dimineata, dadu nti cu ochii de cimitir. De aici, d
    e la etajul II, cimitirul nu putea
    fi n nici un chip evitat. l ntlnea ntotdeauna la mai putin de zece metri de balconu'l
    lui, nchis corect ntre

    zidurile nalte, silindu-se parca sa se camufleze ntr-un parc senioral. Pe boulevar


    d Murat castanii erau deja
    ngalbeniti, dar mai departe se desluseau grupuri compacte de arbori nca verzi, tre
    sarind la rastimpuri,
    clatinndu-si ncet crengile n lumina aurie a sfrsitului de septembrie.
    Cteva minute n urma auzi usa deschizndu-se si se ntoarse n camera, i zari nti cravata
    agra. Are sa
    poarte doliul un an de zile", se surprinse el gndind. Gndul acesta i revenea, cu o
    absurda monotonie, de cte
    ori, diminetile, Misu Weismann intra la el n odaie. Un an de zile; asadar, are s-o
    mai poarte nca trei luni..."
    Nu te-am deranjat, cumva, noaptea trecuta? l ntreba Weismann apucnd un scaun de spe
    teaza si aducndu-l
    alaturi de birou, ca sa se aseze n bataia soarelui. M-am ntors foarte trziu. Am fos
    t cu prietenii lui Vidrighin...
    Zari o urma de praf pe birou si o sterse repede cu mneca hainei. Apoi ntinse mna si
    mpinse calimara,
    apropiind-o cu un centimetru de mapa cu hrtie sugativa. Erau micile lui manii, nte
    lese Stefan nca din primele
    zile petrecute n boulevard Murat. Weismann tinea sa pastreze biroul n cea mai perf
    ecta ordine. Cnd se aseza
    cteodata sa scrie o scrisoare sau numai adresa pe un plic, lua cele mai neastepta
    te precautii ca sa nu
    murdareasca mapa si sa nu schimbe pozitia calimarii sau a celor trei presse-papi
    ers de marmura, care-si aveau
    fiecare locul lor bine stiut pe birou.
    Ia priveste biroul! i spusese n prima seara
    . Birou de scriitor. Daca n-ar fi
    fost Dan, as fi cautat altceva, mai aproape de centru. Dar l asteptam pe Dan... S
    punnd asta, si ridicase mna sisi
    verificase nodul cravatei.
    471
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Prietenii lui Vidrighin, dar era ct p-aci sa ma cert cu unul dintre ei, continua
    Weismann. Eterna poveste cu
    pasaportul diplomatic. Ce, acum si domnul Viziru face rezistenta? zicea. Dupa ce
    -a lucrat cu comunistii si-a
    calatorit n wagon-lits?... Dar l-am pus imediat la punct.
    Stefan ridica din umeri.
    ti multumesc, dar te-ai ostenit degeaba. Trebuia sa-i spui adevarul. Dumneata sti
    i foarte bine de ce-am
    venit...
    Misu Weismann l privi lung, cu admiratie, apoi zmbi, clatinnd din cap.
    mi place de dumneata. Esti un om extraordinar. Ar trebui sa te ia toti de exemplu
    ... i spuneam aseara lui
    Vidrighin: daca e vorba de discretie, nimeni nu-l ntrece pe Viziru. Eu unul mi lam luat de mult de exemplu.
    ncepuse sa rda, dar se opri brusc si se ndrepta spre usa.
    M-am luat cu vorba si iar am uitat, spuse. Era gata cafeaua...
    Intra n bucatarie cu un zmbet misterios pe buze. Puse mna pe cafetiera, sa vada dac
    a e destul de fierbinte, apoi
    aseza pe tava cestile, linguritele si zaharnita. Dar n ultima clipa se razgndi si,
    reaprinznd gazul, tinu ctva
    timp cafetiera deasupra flacarii. Cnd se ntoarse n birou, l gasi pe Stefan n dreptul
    ferestrei.
    Sa nu crezi ca ncerc sa ma mistific, l auzi deodata. Sa nu crezi ca vreau sa eschi
    vez drama Istoriei
    refugiindu-ma ntr-o problema personala...
    Aseznd cu grija cestile de cafea pe masuta de lnga birou, Weismann zmbi din nou. St
    ia ce-are sa urmeze. I se
    parea ca-l mai auzise odata vorbindu-i despre mistificarea Istoriei; poate i vorb

    ise chiar de mai multe ori, dar se


    nvatase sa nu-l asculte ntotdeauna. Se multumea sa-l priveasca, prefacndu-se atent,
    clatinnd la rastimpuri din
    cap, cu gravitate.
    Adevarata si tragica mistificare se ntmpla cu ceilalti, continua Stefan apropiindu
    -se.
    Care ceilalti? ntreba Weismann. De ce te gndesti tot timpul la ceilalti? Tocmai nce
    puse sa toarne cafeaua si
    se ntrerupse, ridicnd brusc capul,
    cu cafetiera n mna.
    Asta mi se pare cea mai teribila mistificare; sa crezi ca persoana umana si gases
    te suprema mplinire numai
    cnd izbuteste sa se identifice cu avangarda Istoriei...
    Degeaba ncerci sa schimbi vorba, spuse Weismann zmbind. Ti-am spus c-am fost asear
    a cu prietenii lui
    Vidrighin. Asculta-ma, ca n-am terminat, adauga el repede ca si cum i-ar fi fost
    frica sa nu fie ntrerupt. Ti-am
    spus ca am vorbit de dumneata, dar nu ti-am spus cu cine. Am vrut sa-ti fac o su
    rpriza...
    Sfrsise de turnat cafeaua si se aseza pe scaun cu acelasi zmbet misterios.
    Nu esti deloc curios? l ntreba privindu-l.
    Ba da. Dar voiam sa-ti spun si eu ceva si m-ai ntrerupt...
    MIRCEA ELIADE
    472
    473
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Eu stiu ce voiai sa-mi spui. Voiai sa schimbi vorba. Te cunosc... ndata ce rostes
    c numele lui Vidrighin,
    ncerci sa schimbi vorba. Dar n-ai dreptate. E un om care te apreciaza, te admira
    chiar foarte mult... Numai ca, de
    data aceasta, nu era vorba de el, nici de prietenii lui. Aseara, cnd eram cu ei,
    am ntlnit o persoana care te
    cunoaste. Zicea chiar ca te cunoaste foarte bine...
    Daca ma lasi sa termin, ncepu Stefan, am sa te ascult cu cea mai mare placere. Pe
    ntru ca, ce voiam eu sa-ti
    spun, e ceva foarte important pentru mine. Si dumitale ti place filosofia, dumnea
    ta ai sa ma ntelegi.
    Weismann clatina, de cteva ori, mpaciuitor, din cap, si-si apropie ceasca de buze.
    i trebuise oarecare timp, dar
    se nvatase cu Stefan, cu obsesiile si slabiciunile lui. Stia ca Stefan avea nevoi
    e de el ca sa se asculte gndind.
    Cineva i-ar fi spus la Bucuresti, poate numai n gluma, ca el, Weismann, are pasiu
    nea filosof iei.
    Dumitale,
    conu' Misu, ti place filosofia! i spusese Stefan, chiar n seara sosirii lui la Pari
    s. Totul ncepuse de-atunci, din
    seara de 20 august, n acea dimineata, ridicnd receptorul, auzise o voce care i se
    paruse cunoscuta ntrebnd de
    numele lui, apoi auzise:
    Aici e Stefan Vizirul... Un ceas n urma, Stefan suna la
    usa. Avea doua mici valize.
    Vin de la Praga, i spuse. Vin direct de la aerodrom. n noaptea asta n-as voi sa ma
    duc la hotel. Pot ramne la
    dumneata?
    Parea obosit si partea de jos a fetei i tremura usor n timp ce vorbea, parca ar fi
    suferit de un tic nervos.
    Binenteles ca poti ramne. Ai odaia lui Dan. Dar cum ai dat de mine? l ntreba Weisman
    n ajutndu-l sa-si
    duca valizele.
    Am sa-ti povestesc ndata. As vrea acum sa ma schimb. Am o cursa urgenta de facut.
    ..
    Se nchise n odaia de baie cu amndoua valizele si iesise dupa o jumatate de ceas, ga

    ta de plecare, cu una din


    valize n mna.
    Cred ca am sa pot gasi un taxi, spuse ndreptndu-se spre usa.
    Vin eu cu dumneata si-ti arat...
    Nu te deranja, l ntrerupse Stefan. Cunosc bine Parisul, mi-am facut doctoratul aic
    i... Cred ca am zarit statia
    lnga metrou...
    i strnse mna si cobor repede scarile, cu valiza n mna. Se ntoarse dupa doua ceasuri. W
    ismann l asteptase
    pe balcon si, vazndu-l cobornd din taxi fara valiza, zmbi. Apoi, n vrful picioarelor,
    trecu n birou.
    ntlnindu-si capul n oglinda, izbucni ntr-un rs scurt, pe care si-l sterse repede cu p
    alma, ca si cum i-ar fi fost
    teama sa nu-l surprinda cineva.
    mi place! sopti Weismann. mi place de el ca e disc
    ret...
    Cunosteam adresa dumitale de la Bucuresti, ncepu Stefan. Nu e nici un secret. O s
    tie toata lumea, toti
    prietenii dumitale, vreau sa spun, si sunt numerosi. Dar sunt vreo sase telefoan
    e pe adresa aceasta. Am ncercat
    si, cu
    putin noroc, la al treilea telefon mi-ai raspuns dumneata. Am o suma de noutati
    sa-ti spun, adauga.
    n dupa-amiaza aceea i-a povestit tot felul de ntmplari din Bucuresti, i-a vorbit ma
    i ales de Dan Bibicescu, de
    tot ce stia de la Biris despre moartea lui. Dar evita, parca cu mare grija, oric
    e aluzie politica. Trziu, Weismann
    ntelese ca daca vrea sa afle ceva, trebuia sa-i puna ntrebari precise. Stefan rasp
    undea nsa evaziv.
    Eram n misiune la Praga, i spuse n cele din urma. Am profitat de o ocazie si m-am s
    uit n avion.
    Apoi l privi zmbind. Weismann i ntoarse zmbetul clipind cu nteles din ochi.
    Nu vreau sa te descos, insista el, dar dumneata ai venit cu un anumit scop...
    Am sa-ti povestesc mai trziu. Am multe sa-ti povestesc...
    Seara, Weismann l invita la un restaurant din Passy. Trziu, emotionat pe neastepta
    te, Stefan i puse mna pe
    umar.
    Pentru ca'mi-ai aratat atta ncredere, vreau sa-ti destainuiesc de ce-am fugit. Am
    sa te rog, nsa...
    Fii fara grija, l ntrerupse Weismann. Tot ce-mi spui, ramne numai ntre noi. Mormnt.
    Stefan ofta, trecndu-si mna pe frunte.
    Draga domnule Weismann, dumneata n-ai de unde sa stii. N-o stie dect Biris. Eu iu
    besc de multi ani o fata,
    Ileana. Ileana Sideri. N-am mai vazut-o de aproape sase ani. Stiu ca traieste as
    cunsa undeva si am venit s-o caut.
    Apoi tacuse, asteptnd sa se ndeparteze chelnerul.
    Dumneata cunosti atta lume, rencepu cobornd glasul. Poate auzi de ea. O cheama Ilea
    na, Ileana Sideri.
    ncepu sa i-o descrie, cu un glas tainic, nfierbntat, oprindu-se asupra celor mai mi
    ci amanunte: gestul ei de a-si
    trece baieteste mna prin par, privirile ei, culorile rochiilor ei de vara. Dar de
    odata, fara motiv, se tulbura si i
    apuca din nou bratul. l privi lung, cu o neasteptata caldura.
    Coane Misu, dumitale ti place filosofia si te intereseaza problemele sufletului o
    menesc, pot vorbi deci
    deschis cu dumneata...
    Weismann si pleca putin capul spre el, pregatindu-se sa-l asculte.
    Dumneata stii ca unul din lucrurile cele mai greu de nteles este faptul ca omul p
    oate uita chiar si acele
    ntmplari si revelatii de care atrna fericirea sau mntuirea lui. Cum poate avea loc o
    asemenea amnezie, nca

    nu nteleg. Dar capacitatea asta de a uita esentialul explica n buna parte neputint
    a crestinismului de a schimba
    oamenii, ntr-un cuvnt de a-i mntui.
    Weismann l privea n ochi, gnditor.
    MIRCEA ELIADE
    474
    Unde vrei sa ajungi? l ntreba el deodata.
    n fond, crestinismul ne-a revelat secretul mntuirii noastre, continua Stefan, si c
    u toate acestea aproape
    nimeni dintre noi nu-si mai aminteste n ce consta acest secret. L-am uitat, asa c
    um uitam o seama de alte
    nenumarate lucruri care meritau cu adevarat sa fie uitate.
    E adevarat, uitam, spuse Weismann. Dar nu nteleg unde vrei sa ajungi...
    Acelasi lucru s-a ntmplat si cu mine, l ntrerupse Stefan. Sunt lucruri importante pe
    care le-am uitat. Ani
    de-a rndul mi-am amintit pna n cele mai mici amanunte rochiile, gesturile si cuvint
    ele Ilenei. mi nchipuiam
    ca, orice s-ar mai putea ntmpla cu mine de aici nainte, niciodata nu le voi mai put
    ea uita. mi faceam iluzii.
    Am nceput sa le uit, sa le confund. M-am trezit ntr-o buna zi ca le uitasem. Confu
    ndam doua convorbiri care
    avusesera loc la un mare interval de timp: cea dinti, la restaurant, n vara 1936,
    cealalta la Bussaco, n noaptea
    de revelion, 1941. De-abia azi-noapte, n avion, mi le-am adus din nou aminte... P
    oate pentru ca eram emotionat,
    adauga el cobornd putin glasul, si-mi era frica. Pna nu m-am vazut la cinci sute d
    e kilometri de Praga, mi-a
    fost frica...
    Cred si eu, facu Weismann apropiindu-se confidential de el, riscai sa te doboare
    avioanele rusesti de
    vnatoare... Ia spune, cum a fost? l ntreba privindu-l nerabdator n ochi.
    Mi-am dat deodata seama ca faceam o confuzie. Atunci, pe loc, descoperirea aceas
    ta m-a bucurat: parca as fi
    regasit un obiect pretios pe care l-as fi ratacit de mult. Dar un ceas mai trziu,
    mi-am dat seama ct e de grav.
    Asta nseamna ca timpul poate roade si mistui nu numai amintirea ntmplarilor pe care
    chiar el le-a zamislit,
    amintirea evenimentelor nascute din Timp si, ca atare, condamnate sa se risipeas
    ca si sa se uite prin nsasi
    trecerea Timpului; asta nseamna ca Timpul poate ataca chiar revelatiile venite de
    dincolo de el, le poate ataca,
    macera cu ncetul si, n cele din urma, distruge, ntocmai ca amintirea unui eveniment
    oarecare. E foarte grav,
    iubite coane Misu. Daca lucrul acesta e adevarat, adversarii nostri, ai dumitale
    si ai mei, au dreptate, si ntr-o zi
    toata lumea va fi a lor...
    Te nseli! l ntrerupse Weismann. E imposibil! Au pierdut partida!...
    ... Caci pentru ei, continua Stefan ca si cum nu l-ar fi auzit, omul nu poate cu
    noaste nimic altceva dect
    Istoria; ntr-un cuvnt, nu poate cunoaste dect ceea ce uita, si reaminteste si uita d
    in nou din tot ce s-a ntmplat
    n viata umanitatii...
    Comunistii au pierdut partida, ti spun eu! ncerca Weismann sa abata discutia.
    Dar eu tot cred ca exista si altceva, dincolo de Timp si de Istorie, relua Stefa
    n cu fervoare, si ca noi putem
    cunoaste acest altceva. Numai ca, pentru
    475
    NOAPTEA DE SNZIENE
    asta ni se cere un foarte mare efort spiritual. n ceea ce ma priveste, eu am fost
    incapabil de un asemenea efort.

    De aceea mi s-au ntmplat toate cte mi s-au ntmplat. Pe Ioana am pierdut-o, pentru ca
    o uitasem deja. Eu sunt
    vinovatul. Dumnezeu mi-a luat-o pentru ca n-o mai aveam...
    Rostise ultimele cuvinte cu o mare gravitate si apoi tacu cteva clipe, gnditor.
    Asa a vrut Dumnezeu, spuse Weismann. Esti nca tnar... Acum ai scapat, esti aici, l
    iber... Spune bogdaproste
    ca ai scapat.
    Stefan ofta.
    Da, ar trebui... Ar trebui sa nu uit asta, ca am scapat. Dar cum ti spuneam adine
    auri, tragedia este ca uitam
    chiar lucrurile esentiale... n fond, poate ca gresit se crede ca Istoria e solida
    ra cu memoria. Istoria modifica
    necontenit o amintire, i acorda mereu valori noi, negative sau pozitive, pna ce, n
    cele din urma, o anuleaza.
    Asa a facut, bunaoara, cu crestinismul. Daca omul ar sti cum sa-si aminteasca, i
    ntegral, anumite revelatii, ar
    scapa de Istorie. Iubirea mea pentru Ileana a fost o asemenea revelatie. Dar am n
    ceput sa uit. N-au trecut dect
    sase ani de cnd n-am mai vazut-o, si am si nceput sa uit anumite amanunte esential
    e.
    Weismann l ascultase atent, privindu-l lung, trecndu-si la rastimpuri palma pe dea
    supra pleoapelor ca sa-si
    alunge oboseala.
    Te nteleg, spuse el hotarndu-se deodata. Dumneata esti un om prudent. Ai familia n
    tara...
    Stefan ntoarse mirat capul spre el, ca si cum ar fi vrut sa ghiceasca ce vrea sa
    spuna.
    Familia mea? ntreba el trziu. Da, e adevarat; au mai ramas ctiva. Batrnul s-a prapad
    it acum doi ani. Casa
    i fusese luata mai de mult. Soru-mea, Sofioara, doctorita, s-a maritat cu baiatul
    farmacistului...
    Am auzit, spuse Weismann, dar si dete imediat seama ca spusese asta la ntmplare, cr
    eznd ca-i va face
    placere lui Viziru, si rosi ncurcat.
    ... Spre dezolarea Eleonorei, a doua sotie a tatalui meu, continua Stefan cu un
    zmbet ntristat. Eleonora se
    iubea de mult cu baiatul farmacistului. Saraca, de attia ani tot astepta sa moara
    tata ca sa se poata remarita cu
    iubitul ei. Dar a intervenit doctorita. I-a luat-o nainte... Singurii care o duc
    prost, rencepu el dupa o pauza, sunt
    Adela si Raducu. Le-am trimis niste bani nainte de plecare, dar i-au refuzat. Sun
    t amndoi oameni de caracter.
    Sper sa accepte mai trziu, cnd nu vor mai avea ce vinde. Daca nu-l vor aresta, n ce
    le din urma, pe Raducu.
    Nu-si tine deloc gura...
    A doua zi, Weismann l lasa sa doarma pna la zece. Cnd intra cu cafeaua, l gasi n pat,
    fumnd.
    MIRCEA ELIADE
    476
    Daca vrei, poti ramne aici, i spuse. mi face cea mai mare placere sa te gazduiesc.
    Si sa-mi spui cum stai cu
    banii.
    Multumesc, deocamdata am tot ce-mi trebuie.
    Sa-mi spui cnd n-ai sa mai ai. Cu putin noroc, devenim milionari. Am o afacere ex
    traordinara n curs. Am
    sa-ti povestesc mai trziu... Acum, bea-ti cafeaua
    si dupa aceea sa-mi spui ce se
    mai ntmpla n tara...
    n dimineata aceea au stat de vorba doua "ceasuri. A vorbit mai mult Stefan, dar v
    orbea att de exaltat nct
    Weismann nu-l putea urmari ntotdeauna. n cele din urma, si pierdu rabdarea si se ri

    dica de pe scaun.
    Trebuie sa te mbraci, ca ntr-o jumatate de ceas mergem la masa. Viziru tocmai si ap
    rinse o tigara.
    Mai lasa-ma doar sa termin tigara asta, i spuse. Nu stii ce nseamna sa poti ramne n
    pat pna la prnz, fara
    program si fara frica, fara teama ca dintr-o clipa n alta cineva va deschide usa
    si va intra peste tine, cerndu-ti
    socoteala de ce-ai facut sau n-ai facut...
    Ba stiu, l ntrerupse Weismann, si d-aia am fugit din tara... Apuca scaunul de spet
    eaza si se apropie cu el de
    pat.
    Si daca-mi pare rau de ceva, e ca nu ai nici cea mai mica ncredere n mine, continu
    a asezndu-si scaunul
    chiar n fata lui Stefan. Nu sunt un om curios, dar ma asteptam sa-mi spui macar c
    u cine te mai ntlneai n tara...
    Stefan l privi mirat.
    mi nchipuiam ca stiai, raspunse. Ma ntlneam mai ales cu Biris.
    Pai tocmai asta ma intereseaza si pe mine. Asta te ntreb de azi-dimineata: sa-mi
    spui ce mai crede Biris, cum
    vede el desfasurarea evenimentelor.
    Crede si el ca cea mai mare crima, si totodata prostie, ar fi organizarea rezist
    entei...
    Sa nu mai spui asta, l ntrerupse Weismann nervos, ca risti sa te auda si alti romni
    , si atunci devii cu
    adevarat suspect...
    Asculta, ca Biris are dreptate, continua Stefan. Ar fi o prostie sa facem rezist
    enta n sensul occidental al
    cuvntului, ca sa provocam o hemoragie iremediabila. Trebuie doar sa redescoperim
    tehnica de a ne camufla,
    arta de a minti si a pacali, de a lasa sa creada pe ocupant ca ne-a convertit la
    credintele lui, ca ne-a cucerit
    launtric. Asta-i tot...
    mi place de dumneata ca esti optimist, spuse Weismann zmbind ironic. Se vede ca es
    ti intelectual. Toti
    intelectualii sunteti optimisti, traiti n nori...
    Asta-i tot, dar e greu si primejdios, continua Stefan. Minciuna asta colectiva a
    r putea dura foarte multe zeci
    de ani, ar putea dura chiar un secol. E foarte greu sa-ti pastrezi sufletul neat
    ins de-a lungul unui secol de
    hibernare sub o masca. Si atunci ni se pune problema: ce trebuie sa facem ca sa
    nu ne pierdem sufletul n acest
    nou Ev ntunecat care ncepe pentru noi?
    477
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Weismann l privi din nou, cu o intensa curiozitate, apoi se ridica brusc si ridic
    a scaunul de speteaza cu
    amndoua minile.
    mi place de dumneata ca stii sa schimbi vorba, i spuse silindu-se sa zmbeasca. Dar
    nu-ti nchipui ca ma
    pacalesti att de usor. Daca nu crezi n rezistenta, te-as putea ntreba de ce-ai fugi
    t din tara. Dupa teoria dumitale
    ar fi trebuit sa rami acolo si sa te camuflezi.
    Evident ca asa ar fi trebuit sa fac. Dar am nteles ca nu voi fi bun de nimic atta
    timp ct viata mea nu-si va fi
    regasit sensul. Multi se arunca n politica pentru ca sa uite un dezastru intim, s
    a-si umple un vid interior. Si,
    probabil, de aceea reusesc, cel putin pe planul exterior, istoric; cnd nu mai ai
    nimic de pierdut, poti deveni un
    erou sau un mare om politic...
    Weismann l privi cteva clipe, apoi ridica din umeri si se ndrepta spre birou, ducnd

    scaunul de speteaza.
    O sa mai stam noi de vorba pe ches'tia politica, spuse.
    Nu esti deloc curios sa afli cine e persoana? l ntreba vazndu-l ca-si priveste pe f
    uris ceasul.
    Care persoana? ntreba Stefan, nedumerit si putin sperjat, parca s-ar fi trezit di
    n somn.
    Persoana pe care am ntlnit-o aseara, cnd am fost cu prietenii la Vidrighin. Spunea
    ca te cunoaste bine...
    Stefan ridica brusc fruntea.
    Nu, nu e cine te gndesti dumneata. E altcineva. O femeie foarte frumoasa. Te cuno
    aste bine. Si ar vrea sa te
    rentlneasca, sa-ti vorbeasca...
    Sa pofteasca. O primim cu placere... Weismann l privea zmbind.
    Vreau sa vad ct timp poti rezista fara sa ma descosi, spuse.
    Nu mult, pentru ca n-o sa am timp. Azi ies foarte devreme.
    Te duci cumva la Luvru? l ntreba Weismann si ncepu sa rda foarte bine dispus.
    Stefan nu-i raspunse. Ctva timp, tacura amndoi.
    ntr-adevar, nu esti curios? Pentru ca, te avertizez, e vorba de cineva foarte imp
    ortant...
    Sa pofteasca, spuse Stefan ridicndu-se. Dar acum am sa te rog sa ma scuzi. Trebui
    e s-o sterg...
    i ntinse mna si se ndrepta spre usa.
    Esti formidabil! exclama Weismann cu o urma de regret n glas. Dar e si vina mea,
    adauga apropiindu-se si
    batndu-l pe spate. Am ales prost momentul. Nu trebuia sa-ti spun acum. Nu stiam c
    a pleci att de devreme...
    MIRCEA ELIADE
    478
    Iesi pe balcon sa vada n ce directie apuca Stefan. Are dreptate Vidrighin, si spuse
    . E un om ciudat. Dar si eu
    am destula rabdare. Pna la urma, tot aflu eu..."
    si spunea asta de cteva saptamni, de cnd, ntr-o dimineata ploioasa, l ascultase vorbin
    d, ca de obicei, despre
    Ileana si despre Istorie.
    Mistificarea ar fi sa cred ca as putea face ceva cu adevarat util n lume, n istori
    e, fara a o fi gasit pe Ileana,
    spunea. Nu numai ca n-as putea face nimic, dar as crea confuzii. Ruptura mea int
    erioara s-ar rasfrnge asupra
    lumii ntregi...
    Simtea ca n-are sa-l mai poata asculta mult, cnd l auzi.
    Multa vreme n-am nteles ca, cel putin n parte, seceta de acum un an se datora si f
    aptului ca eram un om
    dezechilibrat, ca nu o cautasem pe Ileana.
    Rostise ultimele cuvinte cu oarecare teama, cobornd glasul. Weismann nu se mai pu
    tu abtine.
    Dumneata ti bati joc de mine, i spuse zmbind.
    Vorbesc ct se poate de serios, relua Stefan. Bursuc a nteles asta naintea mea. Mi-a
    spus ca eram si eu
    vinovat de seceta pentru ca aveam minile patate de snge.
    Bursuc e un escroc! ntrerupse Weismann. Escroc si tradator.
    Dar n cazul meu a vazut just. Seceta din Moldova era n parte consecinta secetei no
    astre sufletesti. Era
    ntocmai ca si seceta din legenda Regelui Pescar. Pna n-a venit Parsifal sa puna ntr
    ebarea justa, singura
    ntrebare care trebuia pusa: Unde este Graalul?"
    seceta a continuat si Regele Pesca
    r nu s-a putut nzdraveni.
    Daca as fi stiut si eu sa pun ntrebarea justa, poate ca seceta ar fi ncetat. Dar n
    u stiam care este adevarata
    ntrebare si nu stiu nici acum... Sper ca am s-o ghicesc dupa ce o voi regasi pe I
    leana...

    Weismann l privea cu atentie, sorbind la rastimpuri din cafea.


    Asculta-ma, ca am sa-ti spun o mare taina, continua Stefan apropiindu-se si punnd
    u-i mna pe umar. In
    fundul sufletului, simt ca de tot ce se ntmpla azi n lume sunt si eu raspunzator. D
    aca as fi cautat-o pe Ileana,
    poate ca macar unul din lucrurile teribile care s-au ntmplat n lume nu s-ar fi ntmpla
    t...
    ti bati joc de mine, dar eu tot nu ma supar pentru ca mi-esti simpatic, repeta zmb
    ind Weismann.
    Am nceput sa nteleg cnd mi-a povestit Biris o legenda cu un ntelept chinez...
    Weismann ridica brusc capul si-l privi n ochi.
    mi place de dumneata..., ncepu el. Dar Stefan nu-i lasa timp sa continue.
    n clipa cnd l ascultam pe Biris, relua el repede, am nceput sa nteleg. De tot ce se n
    pla n lume sunt si
    eu vinovat. Pentru ca nu sunt un om ntreg, nu sunt o unitate armonioasa; sunt un
    ins dezaxat, fara centru.
    Probabil ca mai
    479
    NOAPTEA DE SNZIENE
    sunt si altii, zeci de milioane, ca mine. Si cum pentru societatile moderne lume
    a nseamna tot mai putin Cosmos
    si tot mai multa Istorie, ti dai seama ce repercusiuni poate avea dezechilibrul a
    cesta interior n afara de noi. Cum
    am putea fi creatori n Istorie, noi, cteva zeci de milioane de dezechilibrati?
    si aprinse o tigara si ncepu sa fumeze, intimidat deodata. Weismann si terminase ca
    feaua. Cu un gest hotart,
    aseza ceasca pe tava.
    As vrea sa vorbesc serios cu dumneata, ncepu el. Eu nteleg foarte bine ca esti dis
    cret si prudent. Desi m-as fi
    asteptat sa-mi spui macar daca le-ai facut o surpriza la Praga, daca ai putut tr
    ece si ceva documente importante...
    Nu ti-as fi cerut sa-mi spui ce fel de documente: doar att: o aluzie ca sa ma pot
    bucura ca le-ai jucat festa... Eu
    stiu mai multe despre dumneata dect ti nchipui. M-as fi asteptat sa-mi spui macar c
    e crezi despre Bursuc. Stiu
    ca e un escroc, ca joaca un joc dublu. Dar as fi vrut sa stiu cu cine lucreaza e
    l din partea noastra. E foarte
    important sa tinem contactul cu el, dar trebuie sa stim precis prin cine. Ai auz
    it de unul Pantelimon? Se pare ca
    Bursuc lucreaza cu unul, Pantelimon, care spune ca e de partea noastra. Ai auzit
    de el?
    Stefan zmbi ncurcat.
    Am auzit, dar nu-ti pot spune cine e... Nu stiu nici eu.
    E foarte important, continua Weismann cobornd glasul. Omul care trebuie sa-l trea
    ca pe Biris, a facut
    legatura cu Pantelimon. Trebuie sa aflam cine e acest Pantelimon...
    Stefan ridica din umeri.
    O sa aflam ntr-o zi, spuse el trziu. Deocamdata, trebuie s-o gasesc pe Ileana. Ban
    uiesc unde e: e n Elvetia,
    la Valkiria. Dar nu-mi dau viza elvetiana. Am fost la consulat. Mi-au spus ca nu
    -mi dau viza pe pasaportul
    romnesc.
    Vasazica stie si el de Pantelimon, dar nu vrea sa spuna, reflecta Weismann. Poate
    n-are ncredere n mine, sau e
    peste masura de discret. Dar nu-i nimic, pna la urma tot aflu eu..."
    ncercase, de-atunci, alte stratageme. l lasa sa vorbeasca, si apoi, brusc, i punea
    cte o ntrebare fara nici o
    legatura cu cele povestite de Stefan, si-l privea pe furis, sa vada cum reaction
    eaza. I-ar fi placut sa poata face mai
    mult; i-ar fi placut, bunaoara, sa-l poata urmari, sa afle cu cine se ntlneste. Da

    r trebuia sa plece n fiecare


    dimineata de-acasa, si aproape ntotdeauna naintea lui Stefan. Ar fi vrut sa stie c
    ine i telefoneaza si ce-si
    vorbesc. Odata se rentoarse din drum si gasise usa ncuiata cu zavorul. O deschise
    cu mare atentie, ca sa nu faca
    zgomot, si intra n coridor n vrful picioarelor. Stefan vorbea la telefon.
    Bine, spu
    nea el. Bine. Am sa vin...
    Weismann ncepu sa calce cu pasi grei, tusi de cteva ori si intra n birou.
    Cine era? ntreba cu un aer indiferent.
    MIRCEA ELIADE
    480
    481
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Nu-l cunosti. Un coleg de Universitate.
    Daca vrei, te duc cu masina la ntlnire. Tot trebuie sa iau masina ca am ntrziat.
    Nu ma ntlnesc astazi cu el, i raspunse. Azi am de gnd sa ma duc la Luvru...
    Asa-i raspundea adeseori cnd, ntorcndu-se seara acasa, Weismann l ntreba cum si petrec
    use dupa-amiaza.
    Am fost la Luvru, i spunea. N-ai sa ma crezi daca-ti voi marturisi ca singurul me
    u regret este ca nu sunt
    pictor...
    l gasea uneori pe balcon, asteptndu-l. Serile erau calde, senine, si-l gasea n chai
    se-longue aproape visator, cu
    tigara neaprinsa ntre degete.
    Am ncercat si azi, i spusese odata. E un cerc vicios. Nu vor sa-mi dea viza pe pas
    aportul diplomatic, si
    trebuie sa-mi scot titre-de-voyage I.R.O., dar pe titre-de-voyage elvetienii nu
    dau aproape niciodata viza...
    Weismann stia ca-i spune toate acestea numai ca sa-l faca sa creada ca-si petrec
    use dupa-amiaza la Consulatul
    elvetian.
    Daca-i vorba numai de asta, n-avea nici o grija. Are Vidrighin un prieten si m-a
    asigurat ca poate sa-ti obtina
    viza. Dar trebuie sa te ntlnesti cu Vidrighin...
    Vazndu-l ca tace, l ntreba repede, apropiindu-se de el ca sa-i poata vedea mai bine
    figura:
    Ce-ai ramas asa pe gnduri? Ai aflat vreo veste proasta? Te-ai ntlnit cu cineva?...
    I se paruse ca Stefan l priveste ncurcat, si atunci starui, cautndu-i ochii.
    Mie poti sa-mi spui. Sunt ca un mormnt...
    N-am mai aflat nimic de multa vreme, raspunse trziu Stefan. ncep sa fiu ngrijorat..
    .
    Weismann zmbi cu nteles. Observase ca n ultima vreme Stefan ncerca sa-si apere discr
    etia raspunznd ca e
    ngrijorat, dar fara sa precizeze de ce. Cu cteva zile mai nainte, foarte de diminea
    ta, i se paruse ca-l aude
    spunnd la telefon:
    Bine, atunci treci sa ma iei... Weismann se prefacuse ca nu au
    zise nimic. Plecase destul de
    devreme de acasa si intrase ntr-o cafenea din boulevard Murat. Se asezase la o ma
    sa de lnga fereastra si
    ncepuse sa astepte. Dupa vreun ceas, l zarise apropiindu-se, cu un tnar slab, cu ob
    razul pamntiu, mbracat
    saracacios. Mergeau unul lnga altul fara sa-si vorbeasca. Apoi, n dreptul statiei
    de metrou, se despartisera
    strngndu-si cu caldura minile, parca si-ar fi luat ramas-bun. n seara aceea, dupa ce
    -l ascultase ndelung
    vorbindu-i despre Luvru, Weismann nu se mai putu stapni.
    Matale, coane Stefan, ti plac secretele si misterele. ti place sa te nconjuri de mi
    ster...
    Adevarat! se mira Stefan. Eu credeam ca singurul mister care m-a pasionat vreoda
    ta a fost doamna Zissu. Nu

    cunosti povestea doamnei Zissu? Adica, mai precis, nici nu e vorba de o poveste,
    pentru ca nu stiu nimic despre
    ea. Doamna Zissu a ramas ce-a fost din prima zi cnd i-am auzit numele: o taina...
    De ce zmbesti? l ntreba
    deodata, privindu-l fix.
    Weismann nu mai ncerca sa-si ascunda zmbetul. l lasa sa-i lumineze toata fata, dar
    ridica mna si-i facu semn
    sa continue.
    Nu, nu era nimic. Ma gndeam la altceva. Spune nainte...
    Asta e, ca despre doamna Zissu, aproape ca nu am ce sa spun. Am auzit de ea de l
    a Vadastra, pe cnd aveam
    camera secreta. Locuiam amndoi n acelasi hotel...
    Tacu brusc si-si trecu mna pe frunte.
    Nici nu mai stiu cti ani sunt de-atunci, adauga. Trebuie sa fac mereu socoteala c
    a sa-mi dau seama cti ani
    sunt de-atunci. Era prin 1935-l936. Sunt, deci, 1l-l2 ani... Dar de ce zmbesti? nt
    reba el din nou, de asta data, i
    se paru lui Weismann, putin enervat.
    Cnd te-auzeam vorbind de misterul doamnei Zissu, voiam si eu sa te ntreb ceva.
    Se opri ntr-adins, ca sa-l poata privi mai bine. I se paru ca Stefan palise usor,
    ca-si stapneste anevoie emotia.
    Voiam sa te ntreb cine era tipul cu care te-ai ntlnit azi-dimineata. Ctva timp, Stef
    an tacu ncurcat. ncepu
    sa-si umezeasca buzele.
    Daca e un mare secret, adauga Weismann, nu-mi spune.
    Prefer sa nu-ti spun. Sunt putin ngrijorat... Dar ai sa afli mai trziu, dupa ce-o
    veni Biris.
    Weismann-continua sa-l priveasca, nveselit deodata, gata parca sa izbucneasca n rs.
    Bine faci, spuse el n cele din urma. Te felicit. Mai mult: te iau de exemplu. Team luat deja de exemplu. Am
    nvatat si eu sa ma nconjur de mister. Dar pentru ca veni vorba de Biris: dumneata
    nici nu banuiesti ce misiune
    va avea el aici, care va fi rolul lui aici, la Paris.
    O sa facem filosofie mpreuna, vorbi Stefan si, pentru prima data n acea seara, zmbi
    .
    Afara de asta, l ntrerupse Weismann. Asta o sa faca aici, ct o sta cu noi, si la sa
    natoriu. Pentru ca, esti de
    acord, trebuie nti sa stea ctva timp ntr-un sanatoriu, sa se vindece definitiv. Am s
    i aranjat n ce sanatoriu l
    trimitem... Dar nu despre asta e vorba. ti spuneam ca nici prin gnd nu-ti trece ca
    re va fi misiunea lui aici si de
    ce ma agit eu att cu prietenii lui Vidrighin...
    Stefan l asculta nseninat, aproape vrajit.
    MIRCEA ELIADE
    482
    4X3
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Pentru ca prietenii lui Vidrighin sunt foarte lansati. Unul dintre ei cunoaste t
    ot Parisul. Scriitori, actori,
    ziaristi.
    Banuiesc despre ce poate fi vorba...
    Imposibil! l ntrerupse Weismann cu un aer de triumf. Biris va avea foarte mult de
    lucru. Sunt cteva
    kilograme de manuscrise, rosti el cuvintele ct putu mai rar, apasndu-le ca si cum
    ar fi vrut sa le sublinieze.
    Nici nu banuiesti ale cui.
    Sunt manuscrisele lui Bibicescu? ntreba Stefan.
    Nu numai ale lui. Sunt si altele, tot att de pretioase. Le-a descoperit Dan, acum
    ctiva ani. Daca ar fi scris o
    carte povestind cum le-a gasit, ar fi iesit un adevarat roman. Un roman de avent

    uri.
    Tacu, privindu-l cu fata ntreaga iluminata de un mare zmbet. Clipea necontenit, ca
    sa-l poata vedea mai bine,
    sa se bucure de tot ce va putea citi pe obrazul lui Stefan.
    Interesant, facu trziu Stefan.
    Dar vezi, ca mi place si mie acum sa ma nconjur de mister... N-am sa pot sa-ti spu
    n mai mult. Ai sa afli mai
    trziu...
    ndata ce trenul se puse n miscare, Biris simti cum l cuprinde frica. Sunt un las! si
    repeta el de mai multe ori.
    Trebuie sa recunosc ca sunt un las, ca mor de frica!..." Astepta cteva clipe sa v
    ada ce rezultat vor avea cuvintele
    acestea, repetate, n gnd, de mai multe ori. Dar si simtea trupul tot att de crispat,
    tremurnd parca pe
    dinauntru, simtea acelasi gol cascat n locul inimii, si gura i era uscata. Sunt un
    las! si repeta el cautndu-si
    pachetul cu tigari. Ma laudam ca-mi place sa simt Istoria n mars n jurul meu, ca v
    oiam sa traiesc numai ca sa
    vad ce se ntmpla n lume si acum mi-e frica pentru ca ma duc la Arad. Ma duc numai pn
    a la Arad; asta-i tot
    ce fac, asta-i toata aventura mea. Si totusi mi-e frica!... Acolo ma dau jos din
    tren, ma duc n Aleea Alexandru si
    ntreb de doctorul Vlad. i spun doar att: Sunt reprezentantul firmei Industria Casnic
    a din Bucuresti. Aveti
    nevoie de ceva?... Si doctorul Vlad mi va raspunde, probabil, ceva cam n felul ace
    sta: Mi se pare ca sotia mea
    ar avea nevoie de niste perdele. Va rog, intrati... Asta-i tot. Noaptea dorm la e
    l si a doua zi ma duce cu masina
    pna la punctul de trecere. Nu e nici un fel de risc. Au trecut sute de oameni nain
    tea mea. Nu e absolut nici un
    fel de risc, si repeta Biris cu ncapatnare, subliniind mental cuvintele. Atunci de
    ce dracu' mi-e frica?... Sunt un
    las. Ma laudam ca..."
    si ntrerupse gndul simtind ca risca sa se nece cu fumul de tigara. Deschise gura si
    lasa fumul sa iasa de la
    sine, fara sa faca nici un efort, silindu-se doar sa nu tuseasca. Omul din fata
    lui l privea mirat. Era un barbat fara
    vrsta, cu fata uscata, nebarbierita de cteva zile. Cnd simti ca primejdia trecuse,
    ca nu
    mai risca sa se nece, Biris nghiti de mai multe ori
    apoi zmbi. Dar vaznd ca omul con
    tinua sa-l priveasca,
    intrigat, si ntoarse ochii pe fereastra. Trenul lasase n urma ultimele ramasite miz
    ere ale suburbiilor si traversa
    acum cmpia proaspata, aurita sub soarele diminetii de octombrie.
    Avem noroc, spuse deodata omul din fata lui. Dupa atta ploaie... Plouase neconten
    it vreo zece zile. Cnd
    primise cartea postala cu textul conventional, Biris ramase ctva timp la fereastr
    a, cu ochii n ploaie, ncercnd
    sa-si potoleasca bataia inimii. Se surprinse de mai multe ori oftnd si ntorcndu-se
    sa-si priveasca odaia. Adio,
    strada Macelari, si spuse el n gnd, ca sa prinda curaj. Mai ramasesera doar cteva ca
    rti. Ar trebui sa le vnd si
    pe ele. Afara de volumul Catalinei; pe asta am sa-l iau cu mine..." Simti deodat
    a nerabdarea plecarii si trecu
    repede n bucatarie. M-am hotart, ncepu el silindu-se sa vorbeasca degajat. Plec zil
    ele acestea. Mi-au scris
    ca pot veni oricnd si pot ramne pna dupa culesul viei.
    Sa nu racesti, spuse doamna
    Porumbache, dupa atta
    ploaie. Lasa nti sa se schimbe vremea... Nu, o ntrerupse el. Plec acum. Poate gases
    c mai usor loc n tren.

    Am sa ramn cteva saptamni, sa profit ct mai mult de aer curat...


    Sa nu racesti, repe
    ta doamna
    Porumbache.
    Vnduse ultimele carti, cercetase cu atentie sertarele si arsese toate hrtiile, toa
    te scrisorile. Incipit vita novai si
    repeta el necontenit. Apoi, ntr-o noapte, cu mare luare-aminte, si cususe n captuse
    ala hainei dolarii lasati de
    Stefan. i mai daduse Stefan zece napoleoni si cteva sute de pengo si franci elveti
    eni, pe care-i ascunse n
    felurite buzunare. Calauza care trebuia sa-l treaca frontiera primise deja jumat
    ate din suma; restul de zece
    napoleoni i va da dupa ce vor ajunge n Ungaria.
    Ultima noapte aproape ca nu nchisese ochii. Auzea necontenit ploaia marunta lovin
    d n geam, cu monotonia
    ploilor de toamna trzie. n odaie se facuse frig si-si trase cuvertura pna la barbie
    . Apoi si repetase necontenit:
    E trziu, ar trebui sa dorm..." Adormise pe nestiute. l trezi doamna Porumbache aducn
    du-i ceaiul. Odaia era
    scaldata de soare.
    Am noroc! spuse, si simti deodata ca ncepe sa tremure. Am noroc ca s-a schimbat t
    impul...
    Cnd lasa ceasca goala pe tava, o mai privi o data si zmbi. E ultimul ceai din strad
    a Macelari", si spuse. Apoi
    si mbraca pardesiul. Lnga pat l astepta mica valiza, n care si transportase cartile la
    anticari. O apuca si iesi
    pe coridor.
    Sa ne vedem sanatosi! spuse silindu-se sa-si ascunda emotia. Lasa va
    liza si saruta mna doamnei
    Porumbache. ti multumesc pentru tot, spuse el foarte ncet. Doamna Porumbache l petr
    ecu pna n strada.
    Dupa ctiva pasi, Biris se ntoarse din drum si o saruta pe amndoi obrajii.
    MIRCEA ELIADE
    484
    485
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Avem mare noroc, continua omul leganndu-si privirile, departe, pe fereastra. E fr
    umos, sa vezi cmpul...
    Mergeti departe? l ntreba ntorcndu-se spre el.
    La niste prieteni, la vie, raspunse vag Biris.
    Omul ncepuse sa-l priveasca lung, curios, aproape tulburat, silindu-se totusi sa
    zmbeasca.
    La vie..., repeta Biris intimidndu-se. Trebuie sa fie frumos acum... Sper sa se m
    entina timpul frumos...
    Omul si zvrlise pe furis ochii n jurul lui. Se pleca spre Biris si-i facu semn sa s
    e apropie ca si cum ar fi vrut sai arate ceva pe cmp.
    Aranjati-va cravata, i sopti el repede, prefacndu-se ca-i arata ceva, cu degetul,
    departe, pe cmp. Vi se vad
    bancnotele...
    Biris l privi speriat si-si duse mna la cravata. Omul surse lung, cu nteles, apoi i f
    acu cu ochiul.
    La Arad cobor si ramase o jumatate de ceas n restaurantul garii, ncercnd sa prinda d
    in nou puteri. De ce
    dracu' mi-e frica? si repeta el necontenit, privindu-si minile cum i tremura. Stiam
    de mult ca sunt las, dar nu
    banuiam ca sunt chiar n halul asta. Ma bucuram ca sunt tuberculos si ca nu voi fi
    trimis pe front, n Rusia. Eram
    las, dar asta macar avea un sens. Dar acum de ce dracu' mi-e frica? Ma sui ntr-o
    birja si ma duc n Aleea
    Alexandru. Asta-i tot. Asta-i toata aventura mea... Poate ar fi mai prudent sa m
    a duc pe jos", si spuse. Dar se

    simtea sleit de cele douazeci si doua de ore de tren, de a doua noapte nedormita
    , si nu ndrazni. Bau cteva
    ceaiuri, uitndu-se mereu la ceas. Cnd vazu ca e opt si jumatate, plati, si lua vali
    za si iesi.
    Aleea Alexandru era destul de departe de gara. Birja nainta ncet, somnoroasa. Dupa
    vreo jumatate de ceas se
    opri n fata unei case modeste, cu aer provincial. Doamne ajuta!" si spuse Biris apu
    cnd cordonul soneriei.
    Curnd iesi un barbat care-si freca mereu ochii, parca l-ar fi suparat lumina tare
    a diminetii.
    Sunt reprezentantul Industriei Casnice", ncepu Biris, blbindu-se. n clipa urmatoare s
    aminti ca ar fi
    trebuit sa nceapa altfel: Caut pe
    doctorul Vlad..." Dar nu mai avu timp sa se corecteze.
    Poftiti nauntru, i spuse omul, continund sa-si frece ochii.
    Intra ntr-un antret obscur, n care zari un cuier cu oglinda. Cteva palarii erau atrn
    ate si, ntr-un colt, un
    macferlan. Biris si lasa valiza, dar omul o ridica repede si, cu ea n mna, l conduse
    ntr-alta camera. O
    traversara amndoi fara sa scoata un cuvnt si omul, schimbnd valiza n cealalta mna, ci
    ocani sfios la o usa.
    Auzi raspunsul si, deschiznd larg usa, l lasa pe Biris sa treaca nainte.
    Era o camera mare, un fel de salon, cu ferestrele catre gradina. Biris facu ctiva
    pasi, si simti deodata un mare
    gol n dreptul inimii. Zmbind, cu mna ntinsa, se ndrepta spre el Mihai Duma.
    Ai chelit, Biris! i spuse. Ai mbatrnit teribil de cnd nu ne-am mai vazut!... Stai jo
    s, l ndemna aratndu-i
    un fotoliu. Trebuie sa fii obosit...
    Cu un efort, Biris se ntoarse si fugi spre usa. Dar abia o deschise, ca se simti
    cuprins de doua brate puternice. Un
    alt barbat, rasarit pe neasteptate, ncepu sa-i caute buzunarele, sa vada daca-i na
    rmat. Biris se smuci brusc, gata
    sa scape, si celalalt i repezi un pumn n obraz. Simti cum l napadeste deodata sngele
    pe nari. n acea clipa auzi
    si glasul lui Duma, din salon. Se simti prins de amndoua bratele, zgltit si tras.
    Sa nu ma bateti! se ruga el ncercnd sa nu nghita sngele care i se adunase pe buze. S
    a nu ma bateti, ca
    spun tot!...
    Neasteptat de politicos, agentul i deschise usa si se dadu n laturi, lasndu-l sa tr
    eaca. Duma se ridica de la birou
    si se ndrepta spre el, zmbindu-i cordial, cu mna ntinsa.
    Sper ca ai calatorit destul de bine, i spuse. Ia loc, te rog. Seful meu, domnul P
    rotopopescu, vrea sa te
    cunoasca...
    Un barbat nalt, masiv, cu parul carunt, se apropie de Biris si-i strnse mna cu cald
    ura.
    mi pare foarte bine, i spuse. Duma mi-a vorbit n termeni elogiosi de dumneata. Ma b
    ucur sa te cunosc... Ia
    loc, te rog.
    Amndoi l ntovarasira pna n fata fotoliului, invitndu-l insistent sa se aseze. Domnul P
    rotopopescu scoase
    repede tabachera de argint si i-o ntinse.
    O tigara? l ntreba zmbindu-i cu o excesiva simpatie.
    Bucuros, raspunse Biris.
    Duma aprinsese deja chibritul si se apropiase de el, asteptnd. Dar Biris nu izbut
    ise sa scoata tigara din
    tabachera; degetele i tremurau att de tare nct, dupa cteva clipe, i fu rusine si le re
    trase, ncercnd sa le
    ascunda. Duma si stinse chibritul. Domnul Protopopescu alese o tigara din tabache
    ra si i-o ntinse cu acelasi

    zmbet cordial. Biris o apuca repede, cu o mna care continua sa tremure parca smuci
    ta din umar, si o duse avid
    la gura. n aceeasi clipa Duma aprinsese un nou chibrit si se pleca spre el.
    Multumesc, facu Biris dupa ce trase primul fum. Nu stiu ce am de-mi tremura dege
    tele... Emotia, adauga el
    ncercnd sa zmbeasca.
    Oboseala drumului, spuse domnul Protopopescu, asezndu-se n fotoliul de alaturi.
    Mi-a parut rau ca n-am putut calatori mpreuna, spuse Duma ntorcndu-se la birou. A t
    rebuit sa ma opresc la
    Brasov. Dar sper ca ai avut
    MIRCEA ELIADE
    486
    tot ce-ti trebuie. Ti-am rezervat un compartiment de clasa I. Si sper ca vi s-au
    servit toate mesele de la vagon
    restaurant. n ceea ce priveste Iordan, nu ma ndoiesc ca v-ati nteles foarte bine.
    Are toate calitatile, spuse Biris zmbind. Dar are un mare cusur: nu e fumator...
    Duma se ncrunta, ca si cum i s-ar fi comunicat o veste extrem de neplacuta.
    De la Arad, n-am mai fumat o singura tigara, continua Biris. Mi-a fost imposibil
    sa-l corup...
    Ar trebui sa-i atragi atentia, se adresa domnul Protopopescu lui Duma. Sa aiba nt
    otdeauna tigari la el... n
    orice caz, te rog sa primesti toate scuzele noastre, adauga ntorcndu-se catre Biri
    s. Deocamdata, fa-mi placerea
    si accepta tigarile mele...
    Multumesc, sunteti foarte gentil, spuse Biris.
    Duma deschise un dosar si ncepuse sa-l rasfoiasca, distrat.
    Ia spune, ncepu el deodata, fara sa-si ridice ochii din hrtii. Ce cautai
    la Paris?
    Duceam un mesaj, raspunse Biris zmbind. Un mesaj din labirint... Duma ridica ochi
    i si-l privi, distant,
    aproape fara expresie.
    Asta e o formula de-a noastra, continua Biris, o formula cifrata inventata de no
    i, de Stefan si de mine. E un
    fel de-a vorbi cnd ne referim la situatii-limita din care, aparent, nu mai exista
    iesire...
    Fii mai explicit, l ntrerupse Duma. Te-am ntrebat ce cautai la Paris...
    Stii, pe mine ma intereseaza foarte mult existentialismul. Dupa cum ati auzit, l
    a Paris e acum la moda
    existentialismul: Jean-Paul Sartre si ceilalti. Voiam sa-i ntlnesc, sa stau de vor
    ba cu ei, sa le explic cam ce
    nseamna, n partea asta a Europei, sa fii en situation", si sa ti se spuna le problem
    e du choix". Voiam sa le
    prezint o serie de situatii existentiale"... Pe mine ma pasioneaza filosofia, ada
    uga ncercnd sa rda. Pna mai
    acum un an am fost profesor de filosofic Dar acum sunt un filosof privat, cum sp
    unea Kierkegaard. De aceea ma
    atrage att de mult existentialismul...
    Cnd te-ai ntlnit ultima oara cu Viziru? l ntreba domnul Protopopescu. Biris ntoarse s
    eriat capul; aproape
    ca nu-i recunoscuse glasul. Era o voce
    straina, aspra, amenintatoare.
    Cteva zile nainte de plecarea lui la Praga, spuse rencepnd sa tremure. Nu-mi aduc am
    inte data precisa; pe
    la 10-l2 august...
    Ce ti-a spus? ntreba Duma.
    Biris l privi o singura clipa, apoi trase adnc din tigara si nghiti tot fumul, spern
    d sa-l apuce accesul de tuse.
    Dar, ca niciodata, si simtea cosul pieptului si gtlejul perfect uscate, lemnoase,
    parca ar fi fost niste organe
    straine pe care

    487
    NOAPTEA DE SNZIENE
    le-ar fi ncercat si care nu prea i se potriveau, dar pe care le putea totusi supo
    rta fara sa-l irite, fara sa-l faca sa
    tuseasca.
    Nu-ti fie frica, adauga Duma plecndu-si din nou ochii n dosar. Nu-ti facem nimic.
    Ma leaga o veche
    prietenie de dumneata si sunt sigur ca ne vom ntelege perfect. Avem nevoie de dep
    ozitia dumitale pentru
    ancheta. Daca vom fi multumiti, ti dam drumul ...
    Daca vrei neaparat sa ajungi la Paris, vorbi domnul Protopopescu, te trimitem la
    Paris. Te trimitem n
    misiune, cu wagons-lits... Povesteste-ne ce ti-a spus Viziru...
    De-abia atunci Biris si dete seama ca, de ctva timp, o secretara intrase pe nesimt
    ite si se asezase la ctiva pasi
    n spatele lui, la o masuta dinainte pregatita, si stenografia convorbirea. Dnd cu
    ochii de ea, nclina de cteva ori
    capul, intimidat, si sopti:
    Buna ziua! Fata si pleca privirile n bloc.
    Te-ascultam, i spuse Duma continund sa rasfoiasca dosarul. Ce vorbeai cu Viziru?
    Discutam filosofie, ncepu Biris. E si el preocupat de problema Timpului si a Isto
    riei...
    Nu te ntrebam de asta, l ntrerupse Duma. Ne intereseaza exclusiv chestia politica.
    Viziru ti-a spus, fara
    ndoiala, ca are de gnd sa fuga de la Praga. Ce ti-a mai spus altceva? Nu ti-a spus
    de ce fuge?
    Ba da, vorbi repede Biris dupa ce-si stinse tigara n scrumiera. Mi-a spus si el,
    dar eu ghicisem mai de mult.
    A fugit ca s-o caute pe Ileana...
    Duma si ridica ochii din dosar si cauta privirile domnului Protopopescu.
    Ileana Sideri, continua Biris. O iubeste de zece ani...
    Ce rol a avut domnisoara Sideri n toata afacerea asta? ntreba Duma privindu-l fix n
    ochi.
    Nu cred ca a putut avea vreun rol. N-a mai vazut-o din Portugalia. De aceea a fu
    git, ca s-o regaseasca. A
    cautat-o pe aici pe unde a putut: La Iasi, la Zinca, n toata Moldova. Cnd s-a conv
    ins ca nu mai e n Romnia, sa
    hotart sa fuga...
    Putea sa ceara viza de iesire, spuse Duma plecndu-si din nou ochii n dosar. I-am f
    i dat-o... Dar Viziru a
    preferat sa dezerteze la inamic. Ne intereseaza sa stim pentru care motiv.
    V-am spus: ca s-o caute pe Ileana...
    Domnul Protopopescu ncepu sa rda foarte bine dispus, si-si aprinse o noua tigara.
    Apoi, cu un gest distrat, si
    baga tabachera n buzunar. Biris rosi; tocmai se pregatea sa ntinda mna sa mai ia o
    tigara.
    Poate ca dumneata nu stii, si atunci sa-ti spunem noi, ncepu domnul Protopopescu.
    Viziru a fugit cu o seama
    de documente importante.
    MIRCEA ELIADE
    488
    Nu cred. Asa s-a mai spus si atunci cnd i-au confiscat englezii curierul diplomat
    ic, cnd se ntorcea de la
    Londra. S-a spus ca erau o suma de acte importante. n realitate, erau hrtii fara v
    aloare...
    De unde stii ca erau fara valoare? l ntrerupse Duma.
    Mi-a spus el. Si, mai trziu, s-au convins si ceilalti... V-as ruga sa-mi mai dati
    o tigara, adauga ntorcndu-se
    stnjenit catre Protopopescu.
    Cu un aer distrat, Protopopescu i ntinse tabachera si bricheta. Duma nchise dosarul
    , si ncrucisa bratele

    deasupra lui si-si ridica ncet ochii.


    Asculta-ma, Biris, ncepu. Suntem prieteni si vreau sa te scap din ncurcatura n care
    te-ai bagat singur. Dar
    nu te pot scapa dect cu concursul dumitale. Viziru a fugit cu o seama de document
    e secrete, ceea ce nseamna ca
    fuga era premeditata. Erati foarte buni prieteni. Deci, nu se poate sa nu fi dis
    cutat mpreuna pregatirea fugii.
    Dovada ca doua luni dupa dezertarea lui, ai ncercat si dumneata sa treci clandest
    in frontiera. Lucrurile sunt
    clare. Zadarnic ncerci sa te ascunzi. n interesul dumitale, povesteste-ne tot ce s
    tii: cu cine va ntlneati si cum
    ati lucrat? ...
    Biris l ascultase cu neasteptata seninatate, fumnd. si privea necontenit minile, sa
    vada daca vor rencepe sa
    tremure. Dar, fara sa nteleaga prin ce miracol, tremurul ncetase deodata; nici mac
    ar nu-si daduse seama cnd
    ncetase. si privea acum minile si un sentiment de siguranta si orgoliu i patrundea p
    e ncetul ntreaga fiinta.
    Nu stiu daca ma veti crede, ncepu el cu o voce ferma, dar lucrurile stau asa. Eu
    ghicisem de mult ca Viziru
    vrea sa plece din tara, ca s-o caute pe Ileana. Nu-mi spusese nimic, dar ghicise
    m. Ne ntlneam foarte des n
    ultima vreme, si-mi dadea mereu bani; mi dadea dolari, franci elvetieni si aur. mi
    spunea sa-i pastrez, caci ntr-o
    zi voi avea nevoie. Apoi, cteva zile nainte de a pleca la Praga, mi-a spus ca el n
    u se va mai ntoarce si m-a
    ntrebat ce-am de gnd sa fac eu, daca nu vreau sa plec si eu la Paris. I-am raspuns
    ca as pleca bucuros, pentru ca
    nu mai am nimic de facut n tara; ct timp eram profesor, ma simteam legat de ceva,
    existenta mea sociala avea
    un sens. Acum, daca pleca si el, eram condamnat sa mor de foame; adica, mai prec
    is, de tuberculoza, caci, dupa
    cum stiti, tuberculoza e o boala capitalista: ca sa scapi de ea, trebuie sa te s
    upraalimentezi. Viziru parea foarte
    multumit ca eram hotart sa plec. Mi-a spus ca, n principiu, trecerea frontierei er
    a deja aranjata, ca un grup
    ntreg va trece n cursul toamnei, si ca va trebui sa fiu gata de plecare ncepnd din o
    ctombrie.
    Se opri, ca sa mai traga o data din tigara. Duma si oprise n treacat privirile asu
    pra lui Protopopescu, apoi ncepu
    sa-si miste ncet degetele pe dosar.
    Cine mai era n grup? ntreba el.
    489
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Nu stiu. Nu mi-a spus nici un alt nume. Mi-a spus doar sa fiu gata de plecare, s
    i, cel mai trziu o saptamna
    dupa primirea cartii postale, sa ma prezint n Aleea Alexandru din Arad si sa ntreb
    de doctorul Vlad. Asta era
    tot...
    Ce fel de carte postala? ntreba domnul Protopopescu. Ce scria acolo? Cine semna?
    Semnatura n-avea nici o importanta, dar textul era cam asa: Ne pregatim de cules
    ul viilor si te asteptam cu
    placere. Apoi, mai erau cteva fraze oarecare despre timp.
    De ce spui ca semnatura n-avea importanta? l ntrerupse domnul Protopopescu. Cine s
    emna?
    Va dau cuvntul meu de onoare ca era o semnatura indescifrabila. Putea fi Popeanu,
    Popescu, Topescu,
    Ionescu... N-am putut descifra.
    Nu era cumva Pantelimon? ntreba Duma zmbind, fixndu-si privirile n ochii lui.
    Biris pali. In acea clipa simti din nou ca ncepe sa tremure si trase cu sete din

    tigara.
    Nu, nu era, rosti el trziu cu o voce gtuita.
    Atunci, de unde stii de Pantelimon? continua Duma. Ce stii despre el?
    Nu stiu nimic. Viziru mi spusese ca de trecerea acestui grup se ocupa unul Pantel
    imon. Att.
    Cum arata acest Pantelimon? relua Duma. Unde te ntlneai cu el?
    Nu m-am ntlnit niciodata. Credeam ca-l voiu ntlni la Arad...
    Adu-ti bine aminte, starui Duma continund sa zmbeasca. E n interesul dumitale.
    Va dau cuvntul meu de onoare, ncepu Biris.
    Bine, poate ti aduci aminte mai trziu, interveni domnul Protopopescu. Deocamdata,
    spune-ne ce mesaj
    trebuia sa duci la Paris. Vorbeai adineauri de un mesaj din labirint. La ce se r
    eferea acest mesaj?
    Biris ntoarse capul si-l privi lung, parca ar fi ncercat sa ghiceasca daca domnul
    Protopopescu glumea sau
    vorbea serios.
    V-am spus ca era doar o formula de-a noastra. Ma trimisese odata Stefan cu un me
    saj catre Ileana. i spunea
    ca se simtise pierdut ca ntr-un labirint, dar ca, totusi, nu se lasase dobort de d
    escurajare si pna la urma,
    descoperise ca se poate iesi din labirint. Dar nu sunt sigur ca acesta era exact
    continutul mesajului catre Ileana,
    pentru ca eram cam bolnav n ziua aceea, cnd mi povestea el toate lucrurile acestea;
    tocmai avusesem o
    hemoragie...
    Cnd s-a petrecut asta? ntreba Duma.
    Oh, de mult, exclama Biris zmbind. nainte de potop. nainte de razboi. Prin 1938,193
    9; nu mai mi-aduc nici
    eu aminte... Acesta era mesajul din labirint, adauga vaznd ca ceilalti doi l prive
    sc intens, asteptnd sa continue.
    MIRCEA ELIADE
    490
    Domnul Protopopescu clatina ncet din cap si-si plescai de mai multe ori limba, ca
    si cum ar fi vrut sa scape de
    un gust amar pe care l-ar fi descoperit deodata n gura.
    Sa-ti spunem noi ce nseamna mesajul din labirint, ncepu el. Grupul de la Paris pre
    tinde ca n Muntii Carpati
    s-ar fi organizat o rezistenta armata, pe care guvernul nu o va putea niciodata
    anihila... Nu o va putea anihila,
    continua el dupa o pauza, pentru ca locurile unde se ascund partizanii ar fi tot
    att de greu de cucerit ca un
    labirint... Iar mesajul pe care-l asteapta prin dumneata trebuia sa le dea amanu
    nte precise asupra acestei
    rezistente armate din munti...
    Biris ncepu sa rda.
    E absurd! exclama el ridicnd din umeri. Va dau cuvntul meu de onoare ca nu este ni
    mic altceva dect o
    expresie pe care o cunoastem numai noi doi. Era mesajul pe care-l adresa Stefan,
    prin mine, Ilenei. Dar asta se
    ntmpla demult, nainte de razboi. Probabil ca nici Viziru nu-si mai aduce aminte cei spusese atunci, prin 1938l939...
    Sa-ti amintim noi ce continut trebuia sa aiba mesagiul, relua domnul Protopopesc
    u. Era n legatura cu
    rezistenta organizata de Pantelimon...
    E absurd! repeta Biris dupa ce trase cu sete din tigara. Habar n-am cine e Pante
    limon! Iar n ceea ce priveste
    rezistenta armata, att eu ct si Viziru eram de acord ca ar fi cea mai mare prostie
    sa se organizeze asa ceva.
    Daca as fi vrut sa ajung la Paris, as fi vrut mai ales ca sa pot spune tot ce cr

    ed eu despre rezistenta si celelalte...


    Cam ce voiai sa spui? ntreba Duma rencepnd sa se joace cu degetele pe dosar.
    Ce cred ca stiti si dumneavoastra. Ca ar fi cea mai mare prostie. Ca nu e numai
    absurd, dar de-a dreptul
    criminal sa ndemni oamenii la rezistenta armata. Dimpotriva, grupul de la Paris a
    r fi trebuit sa explice
    occidentalilor ca au pierdut definitiv aceasta parte a Europei si ca au pierduto exclusiv datorita politicii lor. Nu
    sovieticii au ocupat Europa pna la Stettin si Adriatica; Aliatii i-au invitat sa
    se instaleze n aceasta jumatate a
    Europei. La Teheran, presedintele Roosevelt nu ne-a ntrebat nici pe noi, nici pe
    cehi sau polonezi, daca ne place
    sa fim ocupati si educati de sovietici. A facut-o din propria lui initiativa, fa
    ra sa ntrebe pe nimeni. Cu ce drept ne
    ndeamna acum americanii la rezistenta? Ei ne-au oferit plocon Rusiei. Foarte bine
    . Sa traga acum concluziile:
    au pierdut peste o suta de milioane de europeni, care, mine, vor lupta mpotriva lo
    r si vor lupta bine. Grupul de
    la Paris ar trebui sa explice asta occidentalilor. Si ar trebui sa le mai spuna
    si altceva: sa le spuna ca de-abia de
    acum nainte va fi cu adevarat frumos, caci n curnd va veni si rndul lor. Sa nu-i las
    e sa spere ca vor scapa, ca
    vor putea continua sa traiasca n tihna
    491
    NOAPTEA DE SNZIENE
    si capitalism numai pentru ca au sacrificat o suta de milioane de europeni. Sa l
    e aminteasca mereu ca n curnd
    va veni si rndul lor.
    E foarte interesant, l ntrerupse domnul Protopopescu. Si ce spunea Viziru?
    Era de perfect acord cu mine.
    Atunci de ce-a fugit cu documentele? l ntrerupse Duma. Pentru ca suntem prieteni,
    pot sa-ti spun ca erau
    acte privitoare la datoriile de razboi si la acordurile economice cu Sovietele.
    Ti se pare ca nu sunt destul de
    importante?
    Biris nalta din umeri.
    Sa lasam asta, interveni din nou domnul Protopopescu. Ce legaturi ai la Paris? P
    e cine cunosti?
    n afara de Viziru si conu' Misu, nu cunosc pe nimeni.
    Domnul Protopopescu si opri o clipa privirile n ochii lui Duma, apoi zmbi.
    Weismann cunoaste foarte multa lume, spuse. Ar putea fi interesant... Se ridica
    din fotoliu si-i ntinse grabit
    mna.
    ti dam timp sa te mai gndesti, spuse. Poate ti amintesti de mesajul lui Pantelimon.
    Atunci te trimitem la
    Paris cu wagons-lits. Te trimitem ca pe Viziru, adauga zmbind.
    De obicei l chemau la interogatoriu pe la trei dimineata. Agentul se pleca asupra
    lui si-l scutura de umar.
    Poftiti sus, i spunea.
    l gasea ntotdeauna pe Duma asezat la birou, cu un dosar deschis n fata lui. Nu se m
    ai ridica sa-l ntmpine si
    sa-i strnga mna. Aproape ca nu-l privea. Biris ramnea n fata biroului, n picioare, nce
    rcnd sa ghiceasca
    prima ntrebare. Oare va fi: Cnd l-ai vazut ultima data pe Weismann?" Sau: Ce ti-a sp
    us Viziru nainte de
    plecarea la Praga?" De obicei, Duma ncepea cu una din aceste ntrebari, ca sa ajung
    a apoi la ntlnirile cu
    Pantelimon si la continutul mesajului pe care trebuia sa-l transmita. La rastimp
    uri l ntrerupea ca sa-i citeasca
    pasaje din declaratiile precedente, pe care le rasfoia necontenit n timp ce-l asc

    ulta. Cnd vedea ca tacerea se


    prelungeste, ridica ncet capul din dosar.
    Spune, spune nainte, ca te ascult...
    De la al doilea interogatoriu, Biris nvatase cum trebuie sa povesteasca. Povestea
    ndeosebi ce-ar fi avut de gnd
    sa faca la Paris. I se parea ca era singurul lucra care-l interesa pe Duma. Ascu
    ltndu-l vorbindu-i despre Saint
    Germain des Pres si cafeneaua Deux Magots", Duma nceta sa rasfoiasca dosarul si, r
    idicnd ncet ochii din
    hrtii, parca se trezea.
    Cunosti bine Parisul? l-a ntrebat odata.
    MIRCEA EL1ADE
    492
    493
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Numai din renume si literatura. N-am fost niciodata la Paris.
    Eu am fost. E foarte frumos...
    n picioare, n fata biroului, trecndu-si la rastimpuri palma pe crestetul capului, B
    iris povestea.
    Mi-ar fi placut sa ma duc la Deux Magots" pe la apusul soarelui, cnd am auzit ca s
    e aduna existentialistii.
    Mi-ar fi placut sa intru cu ei n vorba, numai asa, ca sa le stric cheful. De ce n
    u poftiti pe la noi, pe dupa cortina,
    sa vedeti cum se pune le probleme du choix" si ce se mai ntmpla cu le probleme de la
    liberte", le-as fi spus.
    De ce nu veniti pe la noi, sa faceti cunostinta cu adevaratul moment istoric"?...
    Mi-ar fi placut sa stau de vorba
    cu ei, si la urma sa le strng mna cu caldura si sa le spun: Cnd veti fi n vagonul de
    vite, cu directia cmpurile
    de munca progresiste, sau n fata plutonului de executie, sa va amintiti ce va spu
    neam asta-seara...
    Biris! l ntrerupea Duma ncruntndu-si usor sprncenele. Dumneata esti nebun!...
    Nu, spunea Biris zmbind, nu sunt. Pentru ca n-as fi avut curajul sa le spun asta.
    Sunt prea las. ti spun asta
    doar dumitale, pentru ca suntem prieteni. La Paris, m-as fi multumit sa discut f
    ilosofie. Obsesia mea e filosofia.
    Si acum mi dau seama de ce: pentru ca sunt las, mi-e frica de viata. Nu numai de
    viata: mi-e frica de tot. Ai
    vazut cum tremuram cnd m-ati adus pentru prima data la ancheta. Tremuram de frica
    . Groaza mea e ca o sa ma
    bateti, o sa ma torturati...
    Nu-ti fie frica, l ntrerupse Duma. N-o sa-ti facem nimic. Si daca vrei, te trimite
    m la Paris. Dar sa fii cinstit
    cu noi, sa ne spui tot ce stii...
    Daca nu-i faceti nimic coanei Viorica si ma asigurati ca nu ma bateti, si-mi dat
    i tigari, va spun tot... Dar
    acum, lasa-ma sa-ti vorbesc de Paris. Am vazut o fotografie din Saint Germain de
    s Pres. Mi-ar fi placut sa ma
    plimb serile si sa ntlnesc existentialisti...
    Vorbea asa mult timp, pna l ntrerupea Duma. Vorbea despre Paris, despre tot ce i-ar
    fi placut sa faca acolo,
    despre discutiile cu filosofii, oprindu-se doar ca sa ceara tigari, fumndu-le cu
    sete, necndu-se, tusind, cernd
    voie sa se aseze pe scaun
    pna ce descoperea ca stenografa l privea pe jumatate ado
    rmita, cu minile pe
    genunchi, si blocul nchis n fata ei; si atunci se ntorcea spre Duma si-l ntreba, dez
    amagit: Vasazica nu va
    mai intereseaza ce spun? Nu mai nregistrati comentariile mele?...
    Duma clatina ncet din cap, imitndu-l, fara sa vrea, pe domnul Protopopescu.
    Ne leaga o veche prietenie si vreau sa te scap, spunea el dupa o pauza. De o jum

    atate de ceas vorbesti prostii.


    A zecea parte din ce-ai spus pna acum ar fi de ajuns ca sa te condamne pe viata..
    .
    Dar lasa-mi timp sa ma contrazic, l ntrerupea Biris, redevenind dintr-o data nervo
    s. Ti-am spus ca sunt las,
    ca n-am curajul de a-mi apara pna la urma punctul meu de vedere. Eu sunt profesor
    de filosofie. Pot schimba
    punctele de vedere, le pot schimba de la o clipa la alta...
    Poate mine ai sa fii inspirat, spunea Duma apasnd pe buton ca sa cheme agentul. nce
    arca si aminteste-ti de
    Pantelimon. Si mai aminteste-ti un lucru: ca nici rabdarea noastra nu e fara sfrs
    it...
    ntr-o noapte se trezi cu Bursuc lnga el. Era mbracat civil si se asezase pe un scau
    n la capatul patului.
    Ce mi-ati facut? izbucni Bursuc. n ce m-ati bagat?
    Biris se freca la ochi, apoi si roti privirile n jurul camerei. Erau singuri.
    Unde e dactilografa, ntreba el. Vreau sa fac declaratii importante...
    Am venit sa te scap, l ntrerupse Bursuc aprinzndu-si o tigara. Suntem numai noi doi
    . Nu uita ca sunt
    calugar si am puterea Sfntului Duh asupra mea. Am venit sa te ntaresc sufleteste..
    .
    i ntinse pachetul cu tigari. Biris si alese una, ncepu s-o rasuceasca ntre degete, ap
    oi o apropie de nari si o
    mirosi.
    Curios, spuse. Parca n-as mai avea pofta sa fumez. Ct e ceasul? ntreba el dupa o p
    auza.
    Aproape doua. Mi-a spus Duma ca pot ramne ct vreau. n noaptea asta n-au sa te ia la
    interogatoriu. Au sa
    se multumeasca cu ce le-oi spune eu. Am venit sa te scap... Esti un mare naiv, a
    dauga zmbind. Ce te-ai apucat
    sa le faci teorii politice despre rezistenta, si Occident, si comunism, si toate
    prostiile alea? Pe ei i intereseaza un
    singur lucru: sa le spui ce stii despre Viziru si Pantelimon. Spune-le, nene! Ca
    daca nu le spui tu, o sa le spuna
    altii, si ei tot au sa afle. Au pus mna pe toata reteaua de la Arad. Stiu mai mul
    t dect banuiesti tu...
    Ct spuneai ca e ceasul? l ntrerupse Biris.
    Doua! facu Bursuc ridicndu-se brusc de pe scaun.
    E curios. Parca nu-mi dau seama de timp; parca n-ar mai trece timpul...
    Biris, spuse Bursuc ncepnd sa se plimbe prin camera, eu am venit sa te scap. Astia
    stiu tot despre Viziru si
    Pantelimon. Sa nu crezi ca tradezi pe cineva daca spui si tu ce stii. Dupa asta,
    ti dau drumul si te trimit cu
    wagons-lits la Paris...
    La existentialisti, l ntrerupse Biris nvrtindu-si din nou tigara si apropiind-o de n
    ari. Are sa fie frumos. mi
    povestea Viziru de un hotel n Saint Germain des Pres. O sa discutam filosofie...
    Astia vor doar sa te puna la ncercare, continua Bursuc, sa vada daca esti om de nc
    redere si de cuvnt. Apoi
    te trimit la Paris. O sa-ti spuna sa lucrezi
    MIRCEA ELIADE
    494
    pentru ei. Spune-le ca ai sa lucrezi. Ce te costa? Spune-le tot ce-ti cer ei. Od
    ata ajuns la Paris, faci ce vrei...
    Dar coana Viorica ramne aici, facu Biris tulburndu-se deodata. Ostatica n mna lor...
    A aflat ceva?
    Nu, nu i-au spus nimic. Dar sa stii ca au facut descindere, ti-au cotrobait prin
    tre hrtii...
    Biris tacu ctva timp, visator.
    Bursuc, vorbi el deodata, eu sunt un om pierdut. Eu nu merit sa mai traiesc. N-a

    m nici un fel de demnitate.


    Sunt un las. De frica, am spus tot ce-am stiut. Le-am spus de Ileana si Stefan c
    hiar nainte de a ma ameninta ei.
    Le-am spus tot ce stiam, spernd ca-mi vor da drumul. Sunt un las.
    Ai fost imprudent, continua Bursuc. Ai facut declaratii politice contra guvernul
    ui.
    E adevarat. Am gresit. Simteam prea multa ura n mine: ura omului slab. Am vorbit
    cu ura mpotriva
    occidentalilor, pentru ca ne-au abandonat. A fost o greseala. Ar fi trebuit sa-m
    i dau silinta sa-i nteleg si pe ei.
    Toti ar fi facut la fel. Cnd e vorba sa te salvezi pe tine, nu te mai gndesti la a
    ltul; l sacrifici, pur si simplu. Asa
    a fost de cnd lumea. mi pare rau, acum, de tot ce-am spus...
    Ai spus o suma de prostii, l ntrerupse Bursuc. Te orbea ura.
    ... Daca as ajunge acum la Paris, continua Biris, as vrea sa le spun altceva. As
    vrea sa le duc un fel de mesaj de
    dragoste si de despartire. Ceva cam n felul acesta: Ave, Occidens, noi, cei dinco
    lo de Cortina, noi, morituri te
    salutantl... Cum ai putea spune asta n latineste: noi, cei de dincolo de Cortina".
    Tu ai facut teologia, stii mai
    bine ca mine latineste. Salve Occidens, morituri te salutantl Ar fi fost frumos
    sa ajung la Paris si sa le spun asta.
    Sa stie si ei ca, desi ne-au condamnat la moarte, noi, astia de pe aici, prostii
    si saracii, noi tot i iubim si i
    veneram. Caci acolo e Occidentul. Acolo apune soarele. Acolo e adevaratul crepus
    cul si e mai frumos ca pe la
    noi. Numai acolo, n Apus, lumea si da seama ca moare. De aceea, n Apus, oamenii iub
    esc Istoria; pentru ca ea
    le aminteste necontenit ca oamenii sunt muritori, ca civilizatiile sunt muritoar
    e. Noi, cei de pe aici, nu prea avem
    motive sa iubim Istoria. De ce-am iubi-o? Zece secole, Istoria a nsemnat pentru n
    oi navalirile barbare, alte cinci
    secole a nsemnat teroarea turceasca, si acum, pentru nu stiu cte alte secole, Isto
    ria va nsemna Rusia
    Sovietica...
    Biris, i striga Bursuc, ncepi sa aiurezi. Si eu ti vreau binele. Eu vreau sa te sca
    p.
    Cum se spune pe latineste noi, cei de dincolo de Cortina de fier"? Qui incolunt..
    . post parietem ferreuml...
    495
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Nu stiu cum se spune! raspunse mniat Bursuc. Eu am venit aici ca sa vorbesc serio
    s cu tine...
    Mi-ar fi placut, totusi, sa le transmit un mesaj n latineste, continua Biris visa
    tor. Occidentalii sunt oameni
    culti. La Paris, la Oxford si la Cambridge, se vorbeste nca latineste. Ave Occide
    ns, noi orientalii, morituri te
    salutantl... Nos qui habitant intra saeptaferrea... sau: qui habitant intra canc
    ellosferreos... morituri te salutantl...
    Ar fi fost frumos...
    Ai fost un prost, l ntrerupse Bursuc. Te-ai bagat n chestia asta din prostie. Daca
    voiai sa fugi, de ce nu mi-ai
    spus? Te-ai luat dupa Viziru...
    ... Toate acestea din cauza ca mi-a fost frica si am fost las, continua Biris. M
    i-e frica sa nu ma bata...
    Bursuc se aseza pe scaun si ofta.
    Mi-au fagaduit ca n-au sa-ti faca nimic daca le aduc declaratia ta cu Pantelimon
    . Haide s-o facem mpreuna.
    Cum zici ca arata individul?...
    Biris nchisese ochii si Bursuc astepta ctva timp, creznd ca ncearca sa-si aminteasca

    . Dar, vaznd ca tacerea se


    prelungeste, ntinse mna si-l scutura.
    Ce, ai adormit? l ntreba enervat.
    Biris l privi lung si-si trecu mna peste ochi.
    Ct e ceasul? ntreba n soapta. E curios ca nu-mi mai dau deloc seama de timp. Cred c
    a sunt foarte obosit...
    Bine! facu Bursuc ridicndu-se brusc de pe scaun. Sa nu spui ca n-am ncercat sa te
    scap. Eu ma spal pe
    mini. Tu faci ce vrei. Daca vrei sa devii martir al rezistentei, n-ai dect. Dar da
    ca ne vom mai ntlni vreodata,
    sa nu te plngi...
    Unde crezi ca ne-am mai putea ntlni? ntreba zmbind Biris. Tu crezi ca Raiul exista?
    Mi-ar place sa ne
    rentlnim, la umbra unui crin, n Paradis... Pacat ca nu exista, adauga ntristat.
    Spune-le, omule, cine e Pantelimon! striga exasperat Bursuc.
    Vorbeai adineauri de martiri, continua Biris. Mi-ar fi placut sa pot fi si eu ma
    rtir. Nu de altceva, ci asa, ca sa
    protestez mpotriva destinului. Mi-ar fi placut sa pot avea credinta martirilor cr
    estini. Sa fiu un Sfnt Sebastian.
    Dar sunt prea las. Numai ideea suferintei fizice ma nspaimnta. Am auzit ca te bat
    la talpi. Cnd ma gndesc,
    ncep sa tremur... Daca as avea credinta,m-as ruga. Poate ca rugaciunea te ajuta s
    a suporti durerea fizica. Tu nu
    ma poti ntari cu ceva? Nu-mi poti da vreo rugaciune ca sa nu-mi fie frica?... ti j
    ur ca daca nu mi-ar fi frica, as
    spune tot ce gndesc, oricui si n orice mprejurare. Dar asa cum sunt, las, ma contra
    zic mereu. Da-mi tu o
    rugaciune care sa ma ntareasca...
    Nu folosesc la nimic rugaciunile, daca n-ai credinta, facu Bursuc cu amaraciune.
    Trebuie sa ai mare credinta
    si atunci te ntareste Dumnezeu. Dar
    MIRCEA ELIADE
    496
    tu nu ai nevoie de asta. Tu spune doar cine e Pantelimon si scapi. Spune cum l ch
    eama, pe numele lui adevarat.
    Pantelimon! exclama Biris zmbind. Numele tau e legiune!... Bursuc l privi lung, ap
    oi se ndrepta spre usa.
    Bine, i mai spuse. Eu mi-am facut datoria si acum ma spal pe mini. Fiecare cu paca
    tul lui...
    ntr-una din noptile urmatoare avu acest vis: i se parea ca se afla pe un vapor, nt
    r-o noapte de Pasti, si ca tine n
    mna o lumnare aprinsa. I se parea ca flacara creste si se nalta tot mai sus, ca un
    fir subtire de lumina, si ridica
    ochii s-o urmareasca; flacara se nalta pna la cer, si-l strapungea. si dadu capul p
    e spate ca sa poata privi mai
    bine. Sus de tot, acolo unde lumina atingea cerul, i se paru ca zareste o figura
    stralucitoare. Fara ndoiala ca e
    Dumnezeu sau Iisus Christos", si spuse
    si se trezi emotionat, cu o nenteleasa feri
    cire n suflet. Cineva i
    stergea fata cu o crpa uda. n clipa urmatoare ntelese: am avut hemoragie n somn! Crpa
    era rosie si ncepu sa
    simta gustul de snge n gura. Dar nu simtea nevoia sa scuipe.
    Ce zici, doctore? auzi glasul lui Duma. Cum explici?...
    Depinde ce i-ati facut, vorbi cineva din spatele lui, pe care Biris nu-l putea v
    edea. Depinde daca a fost la cald
    sau la fierbinte...
    N-a fost nici macar la caldicel, domnu'doctor, auzi o alta voce care parca venea
    direct din perete. Doar ce lam
    ntins, c-a si nceput sa sngere...
    Exagerezi, spuse doctorul. Probabil ca i-ai dat totusi cteva palme zdravene si l-

    ai ametit...
    Numai la talpi, domnu'doctor. Pe copiii mei ca nu l-am atins dect la talpi si a s
    i nceput sa sngere...
    A strigat? ntreba Duma. A spus ceva?
    N-a zis nici ps, domnule inspector. Dupa ce l-am atins de doua ori, m-am uitat la
    el sa vad ce face. nchisese
    ochii si parca zmbea. Dar era moale...
    Lesinase, vorbi doctorul. Atunci, probabil ca n-o mai duce mult... De altfel, iam vazut radiografiile. Are
    niste caverne ct pumnul.
    Asta nu nseamna nimic, l ntrerupse Duma. Au mai trecut tuberculosi pe-aici si nu le
    sinau. Unii pareau chiar
    mai rezistenti dect cei zdraveni, sanatosi... n ct timp si face efectul injectia? ntr
    eba cobornd glasul.
    Ar fi trebuit sa-si faca deja efectul... Dar daca vreti sa fiti siguri ca nu moa
    re, ar fi bine sa-l lasati n noaptea
    asta. ncercati din nou, mine.
    Imposibil. Sunt dispozitii speciale. Mai fa-i o injectie, sa reziste, si dupa ac
    eea ncercam sistemul alternativ...
    Biris l vazu apropiindu-se cu seringa si zmbi.
    497
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Cum te simti? l ntreba doctorul ncepnd sa-i frece bratul cu o vata mbibata n alcool.
    Multumesc, bine.
    Apoi astepta sa simta mpunsatura acului. Dar doctorul si golise deja seringa, smul
    sese acul printr-o smuci tura
    si acum freca din nou locul cu vata nmuiata n alcool. Biris l privea uluit. Cnd Dumne
    zeu mi-a facut injectia?
    se ntreba. Adineauri era cu seringa n mna..."
    Cum te simti? l ntreba Duma apropiindu-se de pat.
    Multumesc, ma simt foarte bine. Mi-e putin frig la picioare...
    Trebuie sa-l ncalti, se adresa doctorul cuiva de lnga perete. Asteptati un sfert d
    e ceas si pe urma ncepeti...
    Duma i puse mna pe frunte. Biris simti o caldura stranie patrunzndu-i n tot corpul,
    o caldura nmuiata n
    simpatie, care-l facu aproape sa lacrimeze.
    N-o sa ma bateti? ntreba el zmbind.
    Ti-am spus ca ne leaga o veche prietenie...
    Sa nu ma bateti, ca spun tot ce stiu, l ntrerupse Biris. Am fost prieteni. Nu ntele
    g de ce nu vrei sa ma
    crezi...
    Duma l privi lung, ncercnd sa zmbeasca.
    Biris, vorbi el trziu, am primit dispozitii speciale. Ar fi mai bine sa ne spui c
    ontinutul mesajului. Stim ca ai
    avut legaturi cu Pantelimon. Au declarat-o attia martori...
    Biris ofta, deznadajduit.
    Daca nu ma bateti, va spun tot ce vreti voi. Dar nu-] cunosc pe Pantelimon. Daca
    vreti, va descriu un om, asa,
    la ntmplare, si voi spune ca e Pantelimon, si semnez declaratia. Dar ti jur ca nu-l
    cunosc...
    Duma se retrase ncet, fara sa mai adauge ceva. Biris ncerca sa se ridice, dar abia
    atunci si dadu seama ca e
    legat de pat cu curele.
    Sa nu ma bateti! striga el cu o voce neasteptat de ascutita.
    Apoi astepta. Auzi ctiva pasi, departndu-se, si auzi usa care se nchidea. Atunci va
    zu plecndu-se deasupra lui
    o figura care i se parea cunoscuta, un barbat zdravan, oaches, cu o mustata groa
    sa, neagra, care aproape i
    acoperea buza de sus.
    Spuneti, domnule profesor, spuneti ceva!... l ruga el. Ca am ordin sa va aplic al

    ternativa...
    Care alternativa? ntreba Biris.
    Am copii, starui celalalt. Spuneti ceva! Daca stiti, spuneti ceva. Ca v-a rugat
    si domnul inspector, are si el
    ordin... Va rog ca pe Dumnezeu! Am cinci copii...
    l privea, si-si stergea la rastimpuri fruntea cu o batista colorata.
    Care alternativa? ntreba din nou Biris.
    MIRCEA ELIADE
    498
    Omul zmbi ncurcat, apoi si freca amndoua minile de batista si o vr repede n buzunar.
    pleca spre Biris
    si figura i se naspri deodata.
    Spune! grijania si Dumnezeii tai de profesor, suiera el printre dinti, spune cev
    a, ca daca nu, ai sa mori sub
    fierul rosu si o sa te am toata viata pe suflet!...
    Sa nu ma bati! striga speriat Biris.
    Exasperat, omul ridica palma
    si n clipa urmatoare Biris regasi vaporul care nainta
    n noaptea de Pasti.
    Strngea din nou, cu emotie, lumnarea aprinsa, o strngea n amndoua minile, ca si cum iar fi fost teama sa
    nu i-o smulga cineva. n jurul lui, ct putea zari pe puntea vaporului, se aflau oam
    eni ngenuncheati, cu lumnari
    aprinse. Biris astepta cteva clipe sa se nalte flacara. Dar limba de foc plpia, sova
    ind, ncepea sa se nalte,
    transformndu-se ntr-un fir de lumina, apoi se micsora din nou, tremurnd, parca amen
    intnd sa se stinga.
    Vaporul nainta tot mai repede n noapte si lui Biris ncepu sa-i fie teama ca firul d
    e lumina nu va mai izbuti sa se
    nalte pna n bolta cerului, spargnd-o. O mare tristete l coplesi deodata, si ncepu sa s
    e roage, privind
    emotionat flacara. Trziu, pe neasteptate, lumina izbucni dintr-o data, si Biris si
    dadu fericit capul pe spate ca so
    poata urmari cum se nalta. O vazu atingnd cerul si n clipa urmatoare zari din nou f
    igura stralucitoare, aurie,
    care parca l astepta acolo, n spartura de lumina. E Dumnezeu!", si spuse, mirndu-se c
    a mai poate gndi n
    beatitudinea fara seaman n care se cufunda, pierzndu-se.
    Ce i-ai facut, Brsane? auzi atunci o voce cunoscuta. Are n el trei doze de ulei ca
    mforat si trei de stricnina.
    Cum dracu' a mai putut lesina?
    Nici nu l-am atins, domnu'doctor! vorbi omul de lnga perete. Vasazica, l cheama Brsa
    n, se trezi Biris
    gndind, si zmbi. Are cinci
    copii. Si ca sa le poata da ceai cu pine neagra n fiecare dimineata, Brsan trebuie
    sa bata la talpi si sa arda cu
    fierul rosu. Dar nu le poate da dect ceai cu pine neagra..." De mila, ochii i se nl
    acrimara si ncepu sa clipeasca
    des, ca sa-i limpezeasca. Ar fi vrut sa se ridice si sa-l priveasca, dar simtea
    curelele de-a lungul trupului.
    Ce-are, doctore? auzi vocea lui Duma. De ce lesina?
    Consolamentum, spuse Biris zmbind. Ai nvatat la Universitate, nu-ti mai aduci amin
    te? Consolamentum...
    Albigensii...
    Duma se apropie repede de el si-l privi adnc.
    Eu n-am facut filosofia, spuse cu o voce, i se paru lui Biris, necata de tristete
    .
    ntreaba-l pe Bursuc. Are sa-ti explice el... E teolog...
    Ai simtit ceva? ai suferit? l ntreba Duma dupa o lunga tacere.
    Nu cred ca am suferit. Nu-mi aduc aminte...
    Duma continua sa-l priveasca n ochi, asteptnd parca sa mai adauge ceva. Apoi i puse

    mna pe frunte.
    499
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Lasati-l, spuse el trziu. Ma duc sus sa telefonez... Biris asculta pasii doctorul
    ui ndreptndu-se spre usa.
    Nu cred c-o mai duce mult, l auzi soptind din prag. Ar trebui sa-l vada un specia
    list...
    De foarte multe zile nu-l mai chemasera la interogatoriu, dar Biris nu izbutea s
    a-si aminteasca precis cte zile
    trecusera. Cnd se trezea, ntreba deodata:
    Ct e ceasul? Nu primea ntotdeauna raspuns.
    Adesea se trezea
    singur n camera, si atunci i era frica si nchidea repede ochii ca sa regaseasca bea
    titudinea visului. Vaporul
    nainta n aceeasi noapte fara nceput si fara sfrsit, dar luminile se mputinasera si Bi
    ris nu regasea ntotdeauna
    lumnarea aprinsa n minile lui. Odata, ramasese mult timp pe punte, ncercnd sa nteleaga
    ce se ntmpla cu
    el, cum de a ajuns pe acest vapor si ncotro calatoreste. ncepu sa se plimbe, dar nt
    unericul era att de compact
    nct foarte curnd renunta si ramase pe loc. Auzea doar zgomotul motoarelor si al val
    urilor pe care le despica
    vaporul. I se facu dor sa revada lumnarile aprinse si parca dorul acesta ar fi fo
    st de ajuns ca sa le aprinda, caci
    puntea ntreaga ncepu deodata sa se lumineze. Deschise ochii mari si privi n jurul l
    ui. Brsan ngenunchease n
    fata patului si-l ruga, cu minile mpreunate.
    Spuneti, domnule profesor, ca-mi ramn copiii pe drumuri! Ca pe un Dumnezeu va rog
    ! Am cinci copii...
    Fara sa-si dea seama, Biris ncepuse sa plnga. Cineva trebuia ntotdeauna sa plateasc
    a, ntelese el, si de data
    aceasta va plati Brsan. Ca sa poata cunoaste el beatitudinea, sufera Brsan. l cupri
    nse o nesfrsita mila si,
    printre lacrimi, zmbi.
    Brsane, sopti, nu-ti fie frica de Dumnezeu. N-o sa ne faca nimic. Toti mergem la
    Paris...
    Va rog ca pe un Dumnezeu, domnule profesor, continua Brsan fara sa se ridice din
    genunchi. Spuneti!...
    Ce trebuie sa spun? ntreba Biris facnd un efort sa se trezeasca.
    C-ati primit ordin: cuprinsul mesajului. Scap si eu, scapati si dumneavoastra...
    Biris l privi lung, tulburat.
    Daca scapi tu, Brsane, am sa spun. O spun numai pentru tine. Anunta pe Duma ca sp
    un tot. Sa aduca
    stenografa, ca va spun tot...
    Apoi nchise ochii si ncepu sa astepte. Trziu, auzi foarte aproape de el vocea lui D
    uma.
    Ar fi fost mai bine daca te-ai fi hotart mai demult. Nu mai sufereai...
    Ati adus stenografa? ntreba Biris fara sa deschisa ochii.
    M1RCEA ELIADE
    500
    501
    NOAPTEA DE SNZIENE
    E aici, lnga mine. Poti sa ncepi...
    Va rog sa notati ca o fac numai pentru Brsan, ca sa scape el... Astepta ctva timp,
    cu ochii nchisi,
    ncruntndu-se, parca ar fi facut un
    suprem efort sa-si aminteasca, apoi ncepu brusc, cu o voce obosita, aproape necata
    de deznadejde:
    Pe-un picior de plai Pe-o gura de rai, Iata vin n cale
    Se cobor la vale
    Trei turme de miei

    Cu trei ciobanei... cu trei ciobanei... Cum e mai departe?


    Biris! auzi el vocea aspra a lui Duma, ti bati joc de noi?
    Biris deschise ochii dar nu privi pe nimeni. si opri privirile n tavan.
    Nu. E foarte serios. O sa vedeti ndata de ce. E un limbaj cifrat. Asa ncepe mesaju
    l din labirint.
    n celula se facu deodata tacere.
    Amintiti-mi ce urmeaza, facu Biris fara sa-si desprinda privirile din tavan, ca
    e n legatura cu mesajul. E de la
    Munte.
    Dumneata stii ce urmeaza? se adresa Duma stenografei.
    Cred ca da, auzi Biris vocea intimidata a fetei. Se apropie de pat si ncepu sa re
    cite:
    Mari se vorbira Si se sfatuira
    Pe l-apus de soare Ca sa mi-l omoare Pe cel moldovean Ca-i mai ortoman, Si-are o
    i mai multe Mndre si
    cornute, Si cai nvatati Si cini mai barbati...
    Dupa ctva timp, vaznd ca Biris asculta cu ochii nchisi, fara sa scoata un cuvnt, Dum
    a o ntrerupse.
    Ti-ai adus acum aminte? ntreba.
    Da. Sa-l notati cu atentie, caci s-ar putea sa-l uit din nou. E un mesaj cifrat.
    A fost ales acest cifru tocmai
    pentru ca e foarte simplu: l cunoaste toata lumea, l nvatam n scoala primara.
    Fii mai explicit, l ntrerupse Duma.
    Acesta e mesajul. Se cnta la Munte, dar l cunosc si oamenii de pe vapor. Numai ca
    pe vapor nu-l mai cnta
    nimeni...
    Biris, l ntrerupse din nou Duma, e n interesul dumitale. Vorbeste clar. Cui e adres
    at mesajul?
    E un mesaj cifrat, adica e pentru Paris. Acolo ajung toate mesajele. Le aduc vap
    oarele. Nu umbla dect
    noaptea, fara lumini, dar toate se ndreapta spre Paris. Directia Apus. Salve Occi
    densl
    Esti nebun! facu Duma. ti bati joc de noi!...
    Asa ncepe orice mesaj: Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai... Dar nu poti sa-l
    descifrezi daca n-ai cheia. Si
    cheia n-o gasesti dect pe vapor. Cnd te trezesti pe vapor, ntelegi ca mergi la Pari
    s. Toti vor sa ajunga acolo, la
    umbra crinilor, la Paris. Si atunci s-a inventat mesajul acesta, pe care-l cunos
    c si copiii de scoala primara; dar e
    un mesaj cifrat, e vorba de Paris...
    Cine l-a inventat? ntreba Duma.
    Pantelimon.
    n odaie se facu din nou o nefireasca tacere.
    Spune nainte, l ndemna Duma vazndu-l ca ramasese nehotart, cu gura ntredeschisa. Cine
    e Pantelimon?
    Ce fel de om este? Descrie-l ct poti mai precis.
    E un barbat nalt, frumos, cu ochii negri, arzatori. Parca n-ar avea vrsta. Parca n
    -ar fi om de pe la noi. Spun
    ca e de la Munte. Cnd te apropii de el, ntelegi ca e prea trziu. Nu-i mai poti rezi
    sta; esti al lui. Asa s-a
    ntmplat cu toti: o data ce l-au ntlnit, nu s-au mai putut desparti. Ne duce pe toti
    la Paris...
    Apoi tacu, si ncepu sa astepte.
    Brsane, auzi deodata vocea lui Duma, altadata, cnd l vezi ca aiureaza, sa nu mai ma
    deranjezi degeaba...
    Astepta din nou, si cnd auzi usa, deschise ncet ochii, zmbind. Brsan se apropiase am
    enintator de el.
    Pastele si Dumnezeii tai de profesor! ncepu, ti bati joc de mine ca sa ma dea afar
    a si sa-mi ramna copiii pe
    drumuri!... Dar lasa, asteapta, ca scot eu untura din tine, grijania ma-tii tale

    de ofticos! Ai sa ma tii tu minte!...


    Stolul de vrabii zburase din nou, tsnind parca chiar de sub balcon, mprastiindu-se
    speriate cu un ciripit scurt,
    metalic, si readunndu-se n cteva clipe, la zece metri n fata lui, pe zidul cimitirul
    ui. Vara Sfntului Martin, se
    trezi Stefan gndind. E absurd, e absurd, e absurd." Arborii negri, despuiati, par
    eau ca sticlesc ca umeziti de roua
    n lumina clara, tare a crepusculului. Stefan clipea necontenit din ochi. E absurd!
    si repeta. Totul e absurd, fara
    absolut nici un sens."
    MIRCEA ELIADE
    502
    Poate ca nu e adevarat, auzi vocea lui Weismann. Asa s-a mai spus si despre alti
    i. Ar trebui sa...
    Dar nu ndrazni sa-si sfrseasca fraza, ca si cum i s-^tr fi revelat deodata ct e de
    ridicola si de zadarnica.
    Eu i-am spus, rencepu el trziu. L-am avertizat sa se fereasca de Bursuc. Stefan se
    departase de lnga usa
    balconu'lui si, trecnd prin fata biroului,
    si stinse tigara n scrumiera aproape plina. Apoi se aseza pe canapea si-si pleca p
    rivirile, lasndu-le sa rataceasca
    peste desenele covorului.
    La nceput, cnd de-abia ne cunosteam, mi vorbea mereu de Partenie. Era obsedat de de
    stinul lui Partenie. I
    se parea ca Partenie presimte ceva si de aceea se grabeste. Daca ntr-adevar a pre
    simtit, a fost singurul om
    inteligent dintre noi toti.
    Pe neasteptate, Misu Weismann ofta si, ridicndu-se brusc din fotoliu, aproape sar
    ind n picioare, ocoli de mai
    multe ori biroul, apoi se ndrepta hotart spre balcon. Deschise larg usa si respira
    adnc, pe nari, strngnd din
    falci cu o exasperata, copilareasca furie. Vrabiile trecura chiar atunci prin fa
    ta ferestrelor, ciripind toate deodata,
    asurzitor, alungndu-se, n zboruri scurte, dezordonate, catre capatul strazii.
    Nu exista nici Dumnezeu, nici dreptate, nu exista nimic! exclama Weismann. Nu ex
    ista dect noroc. Nu
    trebuie sa ai nimic altceva dect noroc. Cine n-are noroc, mai bine sa nu se nasca
    , sau sa moara n fasa, sa nu
    cunoasca nimic...
    Stefan ridica ochii din covor si, fara sa-si dea seama, zmbi. si cauta n buzunar pa
    chetul cu tigari.
    Daca e asa cum spui, neamul romnesc ar fi facut mai bine sa nu se nasca, sa moara
    n fasa. Tot neamul
    nostru e neam fara noroc...
    Nu ma gndeam la natiuni, vorbi Weismann, fara sa ntoarca capul, ma gndeam la oameni
    , la indivizi. Daca
    n-ai noroc, degeaba te-ai nascut. Tot nu te alegi cu nimic. Nu exista nimic altc
    eva n afara de noroc. Daca ar fi
    existat Dumnezeu...
    Dar se ntrerupse din nou, cu un aer stnjenit, de parca si-ar fi dat seama, cu o cl
    ipa mai nainte de a rosti
    ireparabilul, ca era gata sa spuna o prostie, si se rentoarse n mijlocul odaii. Se
    lasa sa alunece n fotoliu istovit,
    ca dupa un mare efort. Parea un alt om. Bratele lui scurte, minile putin grase, p
    e care si le freca de cte ori se
    pregatea sa spuna ceva care i se parea important, si le asezase acum cuviincioas
    e pe genunchi.
    Si, poate, totusi, sopti el trziu, cu putina teama, da Dumnezeu si scapa... Totul
    depinde de ce fel de om o fi
    Pantelimon...

    Stefan nalta din umeri, stapnindu-si anevoie nerabdarea.


    503
    NOAPTEA DE SNZIENE
    E absurd! spuse. N-are nici o legatura una cu alta. Biris habar n-avea cine e Pa
    ntelimon. A fost o neghiobie
    cnd s-a pronuntat pentru prima data numele Pantelimon n legatura cu trecerea front
    ierei. Imbecilul sau
    nemernicul care a facut-o, o sa aiba pe suflet zeci si sute de vieti nevinovate.
    Pantelimon nu se ocupa de asta.
    Asta e treaba altora...
    Se ridica de pe canapea si ncepu sa se plimbe prin odaie.
    l cunosti? ntreba sfios Weismann.
    Nu. Si sper ca nu-l cunoaste nimeni.
    Sper si eu, facu Weismann. Oamenii sunt indiscreti... Stefan se opri brusc n fata
    lui si-l privi lung.
    Vara Sfntului Martin, vorbi el deodata. Ce absurd! Tot ncerc sa-mi aduc aminte de
    ce-mi spusese odata
    Biris, cnd abia ne cunoscusem. Dar este extraordinar cum pot uita...
    Era n legatura cu Vara Sfntului Martin? ntreba Weismann.
    Nu cred ca era, dar nu sunt sigur. Nu-mi aduc aminte. Era curnd dupa ce-l cunoscu
    sem la Casa Pestera. Era
    n vara 1936, la Bucuresti. l ntlnisem pe bulevard, pe seara. mi aduc aminte ca fusese
    foarte cald n ziua aceea
    si, cum nu-l cunosteam nca bine, mi se paruse ca era putin baut. Dar nu era. Mi-a
    spus atunci o suma de lucruri
    importante...
    n legatura cu Vara Sfntului Martin? starui Weismann.
    Mi-e peste putinta sa-mi aduc aminte. Ce absurd!...
    ncepu din nou sa se plimbe prin odaie. Mama! ce s-a ntmplat ntr-o Vara a Sfntului Mart
    in?..." Ce mi-o fi
    venit s-o ntreb pe mama? se trezi el dupa cteva clipe. N-are nici o legatura una c
    u alta. Biris n-a cunoscut-o. Na
    cunoscut nici pe mama lui; sau mi se pare ca a cunoscut-o, dar era prea mic cnd a
    murit, nu-si mai amintea
    nimic de ea."
    Trebuie sa-ti spun ceva, ncepu Weismann cu oarecare teama, dupa ce-si privise pe
    furis ceasul. Are sa vina
    cineva, trebuie sa soseasca dintr-un moment ntr-altul...
    Nu m-am mai gndit de mult la ea, parca as fi uitat-o. Nu ma gndesc nici la batrn. Mi
    -e frica sa-mi amintesc
    de ei, tot ncerc sa ma agat de ceva viu, de ceva care va fi n viitor... E absurd..
    ."
    Ma asculti? continua Weismann. Ti-am spus ca am ntlnit ntr-o seara, cnd eram cu prie
    tenii la Vidrighin, o
    femeie foarte frumoasa, care spunea ca te cunoaste. Ea era doamna Wainwright, fo
    sta domnisoara Zissu, adauga
    dupa o scurta ezitare.
    Stella Zissu? ntreba Stefan oprindu-se n mijlocul ncaperii si ntorcnd capul spre el.
    Voiam sa-ti fac o surpriza. Dar nu stiam... Nu aflasem de Biris... Trebuie sa so
    seasca dintr-un moment ntraltul,
    repeta dupa ce-si privi nca o data ceasul.
    MIRCEA ELIADE
    504
    Poate ar fi mai bine sa n-o primim. O sa-i telefonez mine si-am sa-i spun ca ne-a
    u luat niste prieteni, cu masina,
    de dimineata, si ca am avut o pana de motor, ca nu ne-am ntors dect dupa miezul no
    ptii...
    E interesant, spuse Stefan. S-a maritat, deci.
    A avut noroc, continua Weismann parca cu invidie. A luat un milionar. Are aparta
    ment la Georges V, are

    masina la scara... N-o putem primi, n-are sa ne nteleaga. Ce-i pasa ei de ce ne d


    oare pe noi...
    Era foarte frumoasa, spuse Stefan asezndu-se pe canapea. Si a avut noroc.
    Era nerabdatoare sa te vada. Spunea ca te-a cunoscut la Lisabona, ca a fost ndrag
    ostita de dumneata. E foarte
    indiscreta; a povestit tot. Erau acolo prietenii lui Vidrighin, oameni straini,
    si ea le-a povestit tot. Le-a povestit
    cum te-au dezbracat englezii la piele, si facea mare haz. Le spunea: Ramasese gol
    , dar e un barbat bine, are corp
    frumos..."
    Ar putea sa ne spuna multe, facu Stefan continund sa priveasca, distrat, desenele
    covorului. Stie foarte multe
    lucruri.
    Eu zic sa n-o primim, starui Weismann. O invitam alta data. O sa vada ca suntem
    tristi si o sa ne descoase. O
    sa umple apoi Parisul... Dar, n sfrsit, adauga el vaznd ca Stefan tace, pe gnduri, f
    acem cum vrei dumneata.
    Ea vine sa te vada pe dumneata. Spunea, si erau toti prietenii lui Vidrighin de
    fata, ca a fost un mare amor, ca erai
    gata sa faci nu stiu ce nebunie pentru ea, ca erati sa fugiti amndoi n America...
    Eu, care stiu o seama de lucruri
    despre dumneata, n-am crezut. Dar ceilalti, prietenii lui Vidrighin...
    Sunt foarte curios s-o rentlnesc, spuse trziu Stefan, zmbind. Ne-ar putea fi de mare
    folos.
    Cum vrei, facu Weismann privindu-si nca o data ceasul. Trebuie sa soseasca dintrun minut la altul. Ar fi
    trebuit chiar sa fie aici. Spunea ca are sa vina pe la patru jumatate, cinci far
    a un sfert. A cam ntrziat...
    n noaptea aceea se trezise deodata, cu o nenteleasa fericire strabatndu-i ntreaga fi
    inta. si simtea trupul robust
    si odihnit, plesnind de sanatate, asa cum nu si-l mai simtise de foarte multi an
    i. Deschisese ochii si ntlnise
    ntunericul celulei, dar nu-i mai era frica. Sari din pat fara sa sovaie, fara sa
    se mpleticeasca, si chema, n soapta:
    Brsan! Nu-i raspunse nimeni. Se odihneste", ntelese Biris, si zmbi. Doarme si el ca o
    amenii, noaptea."
    Apoi si aminti brusc de mesaj, si ncepu sa tremure, emotionat. S-ar putea sa nu fi
    e nimeni prin apropiere, si-l va
    uita din nou. Se ndrepta bjbind, cu minile ntinse prin ntuneric, spre poarta. Cnd se t
    ezise, stiu ca de aceea
    se trezeste: ca sa spuna si celorlalti, celor care vor ramne, ceea ce i se ngaduis
    e sa nteleaga, nu stia nici el prin
    ce mprejurari si ajutat de cine. Dar ntelesese tot, si totul
    505
    NOAPTEA DE SNZIENE
    era de o teribila simplitate. i era rusine ca nu ntelesese mai curnd. Era tocmai as
    a cum trebuia sa fie. Ar fi
    trebuit sa nteleaga si copiii.
    ntlni cu palmele zidul rece, muced, al celulei si ncepu sa bjbie, cnd la dreapta, cnd
    a stnga. Era ntocmai
    asa cum trebuia sa fie: la un moment dat, vaporul se opreste, se ntinde o punte s
    i, trecnd puntea, cobori. Deabia
    cnd pui piciorul pe uscat, ti dai seama ca pna n clipa aceea calatorisesi ntruna, ca
    nu te oprisesi
    niciodata pe loc, ca nici nu puteai sa-ti nchipui ce nseamna sa stai pe loc. n clip
    a cnd atingi pamntul si te-ai
    oprit, toata viata si a celorlalti, tot ce ti se ntmplase pna atunci, ti se arata a
    sa cum au fost ele cu adevarat, nu
    cum ti se paruse tie ca sunt. Bjbia mereu prin ntuneric fara sa ntlneasca fierul umed
    al portii, si atunci se

    hotar sa nconjure odaia, tinndu-se lipit de perete. Simtea cum i bate inima, cum glgie
    viata n trupul lui, si
    euforia aceasta ncepu sa-l tulbure. Trebuie sa ma grabesc, nu cumva sa uit. Brsane!
    ", sopti el din nou, de
    cteva ori, apoi se opri sa asculte. Nu auzea dect bataia inimii si rasuflarea lui
    putin pripita, ca si cum s-ar fi
    oprit chiar atunci dupa o fuga lunga. Daca ar fi fost Brsan aici, i-ar fi spus lu
    i. El ar fi repetat-o a doua zi lui
    Duma, sau copiilor lui. Are cinci copii. Ar fi aflat-o oamenii, cei care ramn aic
    i, si viata lor ar fi nceput de la
    capat, ca si cum s-ar fi nascut a doua oara.
    Trziu, Biris se opri, nendraznind sa se sperie. I se paru ca viseaza. I se paru ca
    bjbia de mult prin ntuneric,
    ocolind peretii celulei si ca ar fi trebuit sa ajunga la poarta. Nu s-ar fi putu
    t nsela, poarta era de fier, era umeda,
    rece, ar fi trebuit s-o simta sub degete. Odata ajuns la poarta, ar fi nceput sa
    bata cu pumnii, pna ce s-ar fi
    desteptat gardianul de pe coridor. I-ar fi spus lui nti, i-ar fi spus ct se poate d
    e succint, si n cuvinte ct mai
    simple, ca sa poata ntelege si el. I-ar fi spus apoi ca vrea sa faca declaratii s
    i, n gnd, asteptndu-l sa se ntoarca
    cu Brsan, ar fi repetat ntruna acelasi lucru, ca sa nu uite mesajul. Simti cum i s
    e accelereaza bataile inimii si
    porni din nou, de asta data grabind pasii, tinnd doar o mna lipita de zid si cu ce
    alalta, miscnd-o ntruna,
    spintecnd ntunericul din jurul lui, ca si cum i-ar fi fost teama sa se loveasca de
    ceva, de cineva. Daca nu
    gaseste poarta, ar putea uita. Este copilaresc de simplu, dar ar putea sa uite,
    dintr-o clipa ntr-alta. Se opri din
    nou, si ncerju sa bata cu amndoi pumnii n zid. si dadu nsa ndata seama ca e inutil. n
    iatra rece, mucegaita,
    pumnii se opreau fara zgomot, ca si cum ar fi lovit n nisip. l apuca atunci panica
    si, departndu-se repede de
    Brsan!... Tacu, s
    zid, se ndrepta la ntmplare spre mijlocul celulei. ncepu sa strige:
    periat de puterea
    strigatului, infinit mai puternic dect si-l nchipuise. Trebuie sa predau mesajul, ct
    mai e timp", se trezi
    gndind. Striga din nou, de mai multe ori, asurzit de propria lui voce, parca mult
    iplicata la infinit de infinite
    ecouri, si duse amndoua minile la urechi. M-au nchis ntr-o alta celula, si spuse atunc
    si i se facu frica.
    O celula speciala, fara poarta de fier, fara nici o
    M1RCEA ELIADE
    506
    iesire. M-au nchis aici pe cnd dormeam, mi-au cobort probabil patul printr-un apara
    t special, trecndu-l printro
    deschizatura a tavanului, printr-o trapa care se nchide apoi ermetic, si prin car
    e nu poate patrunde nici un
    zgomot. Sunt nchis ca ntr-un cavou. M-au nchis aici de viu, parca ar fi stiut ca o
    sa mi se ncredinteze un
    mesaj."
    Ramase nemiscat, ascultnd, cu bratele cazndu-i moale, obosite, de-a lungul trupulu
    i. Simti cum l cuprinde
    deznadejdea. Viata lui ar fi putut avea un rost, o mplinire
    si l-au mpiedicat. Ave
    a de spus ceva, foarte
    important, singurul lucru care trebuia spus. Toate celelalte, filosofie, si poli
    tica, si iubire, erau jocuri de copii. si
    cheltuise viata jucndu-se. Toti si-o cheltuisera la fel, fara exceptie. Numai ce
    aflase el n noaptea asta merita sa
    fie cunoscut. Ceva care ncepe pe vapor... n acea clipa se tulbura din nou si-si du

    se ratacit amndoua minile pe


    obraji, sa se pipaie, sa se dezmeticeasca. Era ceva cu un vapor, dar mai erau si
    altele, mult mai importante.
    Vaporul era doar la nceput. De-abia dupa ce se oprea vaporul, ncepea adevarata rev
    elatie. Trebuia sa spuna ceva
    care se ntmpla dupa ce se oprea vaporul. si musca de mai multe ori buzele, respirnd
    foarte adnc. Dar nu-si
    mai amintea de altceva. Stia doar de vapor.
    De deznadejde l napadira lacrimile. Se repezi n ntuneric, cu minile ntinse nainte si,
    dupa cteva clipe, regasi
    zidul. Vru sa se rezeme de el, sa-si rezeme capul pe amndoua bratele, ca sa poata
    plnge n voie, cnd simti o
    fierbinteala naltndu-se pripita din adncul pieptului si strnse cu putere falcile, nce
    rcnd deznadajduit sa-si
    opreasca navala sngelui. Dar n clipa urmatoare, sngele i tsni prin coltul buzelor, pe
    nari, si atunci deschise
    moale gura, ct putu mai larg. Fara sa-si dea seama, cazuse n genunchi. si simtea ba
    rbia, gtul si pieptul ud si
    naclait, si simtea o sudoare nghetata strngndu-i parca ntreg trupul, nchise biruit oc
    hii, lasndu-se sa cada pe
    ciment. Atunci si aminti din nou, toate cte le aflase, din clipa cnd se oprea vapor
    ul si, fara zgomot, ncepea sa
    si zmbi.
    se lase puntea
    nainte chiar de a se fi trezit, simti mirosul puternic de spital, apoi auzi o voc
    e groasa, venind parca de foarte
    departe.
    Trage sa moara de cteva zile. Nu si-a mai revenit de-atunci. S-a mirat si domnul
    doctor de asa rezistenta...
    Au venit femeile sa ceara corpul, auzi el glasul lui Bursuc. Asteapta n curte. Le
    -au spus de la Prefectura c-ar
    fi murit. Au venit la Patriarhie, mi-au cazut n genunchi si m-au rugat ca pe Dumn
    ezeu sa intervin si eu sa le dea
    corpul...
    Trebuia sa moara de alaltaieri, asa spunea domnul doctor. Deschise ochii si-l va
    zu pe Bursuc, n rasa lui de
    calugar.
    507
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Blagosloveste, parinte! sopti.
    Am venit sa te iau, spuse Bursuc cu un glas usor tremurat, si se apropie repede
    de capatiul lui si-i puse mna
    pe frunte. Te-am scapat. Femeile sunt n curte, te-asteapta.
    Coana Viorica, ncepu Biris cu oarecare greutate.
    E si Irina. Sunt cu masina. Le-am spus sa astepte.
    As vrea sa le vad, ncepu din nou Biris.
    Te ducem acasa, l ntrerupse Bursuc. Te transportam cu masina.
    As vrea sa le vad acum, spuse Biris.
    Nu stiu daca au voie sa intre. Ma duc sa ntreb.
    Vru sa se departeze de pat, dar Biris l prinse de mneca.
    Rami lnga mine. Trimite pe cineva. Vreau doar sa le vad. Altminteri nu pot... Vad
    ca nu pot muri.
    Nu fi copil. Ai scapat acum. Te ducem acasa si te faci bine.
    Stiu. Dar nu mai e timp... As vrea sa te rog ceva. Nu stiu cnd a fost asta. Cred
    ca a fost azi-noapte. Atunci
    am nteles... Vino mai aproape de mine. Asculta-ma bine. Am nteles. E ceva foarte s
    implu. Sa le spui la toti ca e
    foarte simplu. Sa-i spui si lui Brsan, sa n-aiba nici o grija. E foarte simplu. A
    m uitat acum restul, dar sa-i asiguri
    pe toti ca asa este. Sa nu le fie frica...
    Se opri, ca sa poata nghiti, parca si-ar fi simtit gura uscata. Bursuc ntoarse cap

    ul si striga cuiva care astepta n


    usa infirmeriei.
    Du-te la sef si spune-i sa dea voie femeilor sa intre. Spune-i ca-l rog eu. Spun
    e-i de ce...
    Si facu un semn vag si speriat cu mna.
    Sa-i spui si coanei Viorica, dar sa nu-i spui asa. Sa nu-i spui cum m-ai vazut.
    Sa n-o sperii. Sa-i spui c-a fost
    tuberculoza, ca si pe mama. Asa a murit si mama, de tuberculoza. Eu eram condamn
    at de mult...
    Bursuc si duse palma stnga la ochi si ncepu sa si-i frece.
    M-au asigurat ca n-o sa-ti faca nimic, ncepu el cu un glas sugrumat. Eu sunt calu
    gar. Nu trebuiau sa ma
    minta. Eu am fost ntotdeauna cinstit cu ei, nu i-am mintit. Nu trebuiau nici ei s
    a ma minta, sa-si bata joc de
    mine...
    ncepuse sa plnga si, cautndu-se n buzunarele rasei, si scoase batista si si-o trecu l
    a ntmplare peste ochi, pe
    fata.
    Nu e vina lor, continua Biris. Nimeni n-are nici o vina... Si am sa-ti fac acum
    o rugaminte. Sa-i spui lui
    Stefan, cnd l-oi ntlni...
    Nu-i spun nimic! adauga Bursuc cutremurndu-se. Din cauza lui ai ajuns aici. Nu vr
    eau sa aud nimic!
    Sa-i spui doar att, ca a avut dreptate. Exista o iesire. Sa o caute... Se opri, p
    rivind fix, foarte atent, parca s-ar
    fi silit sa vada ceva anevoie
    de vazut, care s-ar fi aflat chiar acolo, n fata lui.
    MIRCEA ELIADE
    508
    Si acum, repede... Repede! sopti. Bursuc se pleca speriat spre el.
    Ce ai? Ce vrei?
    Biris tacu, continund sa priveasca fix, drept n fata lui.
    Infirmier! striga Bursuc.
    Coana Viorica, sopti Biris. Sa-i spui c-am vrut sa plec la Paris. Zmbi si ntoarse
    capul spre Bursuc. i cauta
    mna si i-o strnse cu
    amndoua minile.
    Dezleaga-ma, parinte, spuse cu o voce neasteptat de limpede. Repede!
    Nu sunt vrednic, striga Bursuc izbucnind n plns. Eu sunt mai pacatos ca tine. Eu s
    unt tlhar, sunt un
    criminal. Nu sunt vrednic sa te dezleg...
    Cazuse n genunchi si ncepuse sa plnga n hohote, cu capul pe minile lui Biris.
    O rugaciune, sopti el. Spune o rugaciune, repede...
    Spune-o si tu, facu Bursuc ridicnd foarte ncet fruntea. Spune-o dupa mine. Tatal n
    ostru carele esti n
    Ceruri...
    Biris clatina mpacat din cap, repetnd ncet, parca cu tot mai mare greutate. Cnd se d
    eschise usa si dadu buzna
    n odaie doamna Porumbache, ncerca sa se ridice n coate. Zmbi, luminat deodata. Doamn
    a Porumbache tipa,
    un tipat scurt, sugrumat si ncremeni cu mna la gura. Irina se repezise lnga pat si
    cazuse n genunchi. Biris i
    privea pe toti, nseninat, fericit, fara sa-i mai vada.
    VII
    Stefan nchise usa n urma lui si, fara sa aprinda lumina, ramase o clipa cu urechea
    la pnda. Nu sunt acasa, si
    spuse. Poate s-au dus la cinematograf. Atunci, am cel putin doua ceasuri bune nai
    ntea mea..." n vrful
    picioarelor, se ndrepta spre fereastra si dadu obloanele la o parte. l ntmpina racoa
    rea noptii de vara. Ca de

    obicei, si rezema bratele de fereastra plecndu-se sa priveasca n strada.


    Cunostea rue Vaneau nainte de a fi venit prima oara la Paris, cu 25 de ani n urma,
    o cunostea din La Cousine
    Bette. Si cnd, n februarie, petrecu prima noapte n aceasta camera de hotel de la et
    ajul IV, i se paru ca, printr-o
    nenteleasa rasturnare de timp, se regaseste n camera secreta". De o parte si de alt
    a erau usi subtiri de lemn, si
    camerele parca n-ar fi avut pereti, ci ar fi fost despartite doar prin paravane.
    Se auzeau cele mai marunte
    zgomote, si pasii vecinilor, si conversatiile lor, pe care, la nceput, Stefan le
    asculta fara sa le nteleaga n
    ntregime, pentru ca gndul i alerga cu 12-l3 ani n urma, la camera lui secreta din Bu
    curesti, la discutiile dintre
    Vadastra si Arethia. n primele saptamni, nu dormea ntotdeauna aici; cnd ramnea, totus
    i, noptile, nu izbutea
    sa adoarma dect cu boules Quiess n urechi si numai trziu dupa miezul noptii, cnd se
    culca si ultimul vecin.
    si cunoscuse vecinii destul de repede, nainte chiar de a-i fi ntlnit pe scara sau n c
    oridor. n februarie, camera
    din dreapta era ocupata de o tnara pereche, care-si pregatea mesele la o masina d
    e spirt. i auzea scotndu-si
    tacmurile dintr-o valiza de sub pat, spalndu-si vasele, vorbind necontenit despre
    apartamentul n care trebuiau
    sa se mute, auzea sfrind friptura n tigaie si, curnd, mirosul de cte de mouton patrun
    dea pe sub usa. Stefan se
    ducea atunci sa deschida ferestrele, facnd ct mai mult zgomot, ca si cum ar fi voi
    t sa afle vecinii ca odaia lui e
    napadita de
    MIRCEA ELIADE
    510
    mirosul fripturii de oaie. Zadarnic nfundase usa cu jurnale, mirosurile de bucata
    rie patrundeau ntotdeauna.
    Din fericire, putin timp n urma tnara pereche izbutise sa-si dobndeasca apartamentu
    l, si n locul lor se mutase
    o femeie fara vrsta, aratnd totusi mai batrna dect, probabil, era, cu o fetita de 9l0 ani, care-si avea jumatate
    din obraz bandajat. Le ntlnise chiar n seara sosirii lor, n hol; femeia si completa f
    isa de intrare si fata o
    astepta resemnata odihnindu-se pe un geamantan. l privise adnc, cu ochiul care nu
    era bandajat, parca ar fi vrut
    sa-l priveasca cu severitate. Mai trziu, Stefan aflase de la portar ca fata avuse
    se un accident; jumatate din obraz
    i fusese ars, si femeia o adusese acum la Paris ca sa ncerce, la un spital, un ncep
    ut de operatie estetica. Portarul
    nu stiuse sa-i spuie daca femeia i era mama, sau matusa, sau numai o prietena a f
    amiliei; nu aveau acelasi nume,
    dar fata i spunea mama". n fiecare noapte, nainte de culcare, cnd femeia i schimba pan
    samentul si i spala
    ranile, fata gemea, lovea cu picioarele n podea, si uneori tipa, ncerca sa fuga.
    Cnd o auzise tipnd pentru prima oara, tocmai se ntorsese dupa o lunga plimbare cu B
    aragan. l cunoscuse n
    dupa-amiaza aceea, pe cnd astepta, n rue Copernic, sa se deschida birourile I.R.O.
    Se rezemase de zid si privea
    oamenii din jurul lui, ncercnd sa le ghiceasca nationalitatea nainte de a-i auzi vo
    rbind. Ca de obicei, n coada
    care se ngrosa repede nainte de doua, se amestecau fel de fel de oameni; unii n hai
    ne care fusesera cndva
    militare, dar pe care le prefacusera, fara pricepere, ca sa nu para suspecti, mbr
    acnd pe deasupra un dolman sau
    un trench-coat decolorat; altii de-a dreptul eleganti, proaspat barbieriti, fumnd

    tigari americane si vorbindu-si


    numai ntre ei, nezvrlind nici o privire n jurul lor, ca si cum ar fi tinut sa arate
    ca se gasesc din eroare acolo, pe
    trotuar, n rue Copernic, ca au venit la o ora nepotrivita si de aceea trebuiau sa
    astepte, facnd coada, laolalta cu
    toti ceilalti, dar ca lucrurile se vor aranja ndata ce vor putea vorbi cu Monsieu
    r X. Lnga Stefan, rezemat si el de
    zid, fuma un tnar cu sprncenele negre si foarte groase, aproape mbinndu-se, si cu o
    taietura adnca de-a
    lungul obrazului; tragea din tigara cu un fel de sete nepotolita, si-si scotea l
    a rastimpuri batista ca sa-si stearga
    gura. Foarte curnd, se ntoarse spre el si-l ntreba, n romneste, daca-l cunoaste pe Mo
    nsieur Bremont, care era
    nsarcinat cu interogatoriile si dosarele romnilor. Asa au intrat n vorba. Spunea ca
    -l cheama Baragan si ca
    venea din Ungaria, unde facuse sase luni nchisoare pentru ca trecuse clandestin f
    rontiera. Fusese eliberat n
    dimineata de 1 ianuarie 1948, si cel dinti lucru pe care-l aflase parasind nchisoa
    rea fusese abdicarea Regelui
    Mihai cu o noapte mai nainte. De-atunci, din ziua Anului Nou si pna n acea dupa-ami
    aza de sfrsit de
    februarie cnd l ntlnise Stefan, Baragan meditase ndelung un plan de actiune. Venise l
    a Paris ca sa gaseasca
    voluntari hotarti si sa-l puna n aplicare
    511
    NOAPTEA DE SNZIENE
    chiar n acea primavara. Dupa ce i se luase interogatoriul, l asteptase pe Stefan n
    strada, ca sa-i vorbeasca, sa
    ncerce sa-l convinga. Au plecat pe jos din rue Copernic si i-a vorbit ntruna pna la
    Concorde. Stefan l-a poftit
    apoi sa bea mpreuna o cafea n Montparnasse, si au cobort la metrou. Doar ct au stat n
    vagon, nghesuiti,
    Baragan nu i-a vorbit de planul lui, multumindu-se sa-si priveasca, foarte curio
    s, vecinii si sa-si stearga la
    rastimpuri gura cu batista. Apoi, la cafenea, dupa ce a ascultat o clipa sa vada
    daca nu sunt romni pe la mesele
    de-alaturi, i-a dezvaluit ultimele detalii ale planului: i trebuiau cincisprezece
    , cel mult douazeci de voluntari
    dar hotarti, caci nu exista nici cea mai mica sansa de scapare. Mai trebuia sa re
    dacteze un mesaj, adresat tuturor
    marimilor Europei si Americii. Cu zile si saptamni nainte, ar fi batut la masina o
    suta, doua sute de exemplare
    si, semnate de toti voluntarii, le-ar fi expediat oamenilor politici, scriitoril
    or, marilor gazetari, sefilor bisericilor.
    Ar fi spus acolo, n mesaj, ca gestul lor nu vrea sa aiba nici o semnificatie poli
    tica imediata, ca e doar un ultim
    strigat, deznadajduit si inutil, al unor popoare condamnate la moarte. De aceea
    voia Baragan sa gaseasca
    voluntari din toate tarile ocupate de Soviete. Gestul lor ar fi trebuit sa devin
    a un simbol colectiv, al acelei parti
    din Europa sacrificata n cteva ntlniri spectaculare ntre Aliati. Cum nu mai exista ni
    ci o iesire, nu ramnea
    altceva de facut dect un gest care, fara sa fie politic, ar fi putut sili pe occi
    dentali sa ia cunostinta de tragedia
    celorlalti, a popoarelor sacrificate. Planul lui Baragan era simplu: seara, ar f
    i dus la posta plicurile adresate
    persoanelor din Paris (pe celelalte, pentru Europa si Statele Unite, le-ar fi ex
    pediat n asa fel nct sa ajunga o
    data cu cele din Paris) si, pe la miezul noptii, n Place de la Concorde, voluntar
    ii ar fi sarit toti n aer cu dinamita.

    Baragan, afla Stefan, facuse trei ani de Chimie industriala si lucrase, sub comu
    nisti, ntr-o uzina de munitii.
    Pretindea ca stie sa pregateasca att de exact ncarcatura de dinamita nct nu exista n
    ici cel mai mic risc de a nu
    fi sfarmati n bucati.
    Am gasit pna acum doi voluntari, marturisi cobornd glasul, un
    romn si un ungur. Dar
    ca sa poata ntr-adevar impresiona opinia mondiala, trebuie sa fie cel putin cinci
    sprezece. Nu cerem nimic,
    adauga putin ncurcat, ca si cum ar fi vrut sa-si ceara scuze; e doar o invitatie
    la un examen de constiinta.
    n seara aceea, ntorcndu-se la hotel, o auzise pe fata tipnd, si ramasese nedumerit n
    mijlocul camerei, nestiind
    ce sa faca, ntrebndu-se daca nu cumva ar trebui sa bata n usa, sa vada daca n-au ne
    voie de el. Femeia parca sar
    fi luptat cu fata, pentru ca o auzea gfind, ca si cum s-ar fi caznit s-o tina cu u
    n singur brat, ca sa-si aiba
    libera cealalta mna. De-abia trziu o auzi vorbind; i soptea, sarutnd-o, rugnd-o, cernd
    u-i iertare. Fata
    ncepuse sa plnga. Stefan rasuflase usurat si se ntinse pe pat.
    Nu e rau planul dumi
    tale, i spusese la
    despartire. Regret ca nu mai sunt liber, asa cum eram acum ctiva ani. Ar fi
    MIRCEA ELIADE
    512
    fost o moarte frumoasa si cu sens. Aveam odata un prieten, autor dramatic; visa
    sa scrie un fel de tragedie
    inspirata din agonia Niebelungilor. Lui i-ar fi placut mult planul dumitale... D
    ar eu nu mai sunt liber; caut pe
    cineva. Dar va rog sa nu vorbiti nimanui, i spusese Baragan, sa nu afle Politia,
    ca ne expulzeaza pe toti...
    Fata plngea mocnit. n cealalta camera, din stnga, se auzeau necontenit pasi. Vecinu
    l devenise nerabdator,
    ncepuse sa se plimbe agitat prin odaie. si astepta, desigur, prietena, ntelese Stef
    an. Era un grec care-si avea
    familia pe undeva pe-aproape, n cartier. La orele de masa, se oprea o masina n dre
    ptul hotelului si se auzea
    claxonul. Vecinul deschidea repede ferestrele si le facea semn, apoi cobora n gra
    ba, aproape alergnd, cele patru
    etaje. De mai multe ori, Stefan i zarise pe toti: mama, sora si un unchi, un barb
    at ntunecat la fata, cu ochelari
    fumurii, care aproape nu vorbea. Se multumea doar sa claxoneze, de cte ori i se p
    area ca nepotul ntrzia. Stefan
    o ntrebase odata pe Stella Wainwright:
    Barbatul tau n-are cumva, printre numerosi
    i lui prieteni, un milionar
    grec, foarte brun, cu ochelari fumurii, un om fara vrsta, sever, ntunecat, care nu
    zmbeste niciodata si care e
    ntotdeauna grabit, caruia i place sa taca, prelungindu-si cu voluptate tacerea dac
    a simte cumva ca ceilalti si, n
    primul rnd sora si nepotii lui, banuiesc ca e suparat, ca s-ar putea chiar sa fie
    suparat pe ei?... ntrebnd-o, mai
    mult n gluma, stia ca exagereaza, ca-si construieste un personaj, si mai stia ca
    nici o legatura nu poate exista
    ntre Wainwright si omul cu ochelarii fumurii, locuind undeva prin cartierul Inval
    izilor. Dar i placea s-o
    ntrerupa pe Stella Wainwright din povestirile ei delirante despre viata de la New
    York, despre succesele ei
    printre miliardari, despre receptiile de la Georges V, s-o ntrerupa tocmai cnd se n
    sufletise povestind, punndu-i
    ntrebari absurde n legatura cu Wainwright. Stella l privea atunci lung, apropiindusi usor genele, zmbind cu
    satisfactie si cruzime totodata: Esti gelos! i spunea. Ma invidiezi. Toti romnii m

    a invidiaza, ca am milioane,
    si sunt frumoasa, si am pasaport american!... Uneori adauga:
    mi pare rau de tine.
    Nu mai esti ce-ai fost. Ai
    mbatrnit...
    Asa i repeta, de cte ori avea prilejul, de cnd o ntmpinase n boulevard Murat.
    Stefane
    ai mbatrnit! Ai
    prea mult par carunt!... Ea ramasese neschimbata; doar ca era putin cam prea ele
    gant mbracata, putin cam
    exagerat pusa la punct. Te-am iertat, i spuse cnd se rentlnira n boulevard Murat, mi
    are totusi rau ca team
    iertat: mi-ar fi placut sa ma razbun...
    Ai fost n Elvetia? o ntrerupse Stefan. Cun
    osti pe cineva la
    Ambasada americana de la Berna? Trebuie sa ajung n Elvetia si nu-mi dau viza... S
    tella se asezase pe canapea: l
    privea lung, patrunzator, nencercnd sa-si ascunda dezamagirea. Nu-mi pot reveni, ct
    esti de schimbat,
    spuse. Erai un barbat bine...
    Cunosti pe cineva la Consulatul elvetian? o ntrerup
    se din nou Stefan.
    513
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Depinde de ce vrei sa faci n Elvetia.
    Trebuie s-o caut pe Ileana... Stella ramase
    o clipa visatoare, si zmbi.
    Ileana? ntreba ea trziu. Tot cu ea esti?...
    Mi-ai face un foarte mare serviciu, st
    arui Stefan. Daca ai sa vrei sa
    ma prezinti lui Wainwright, am sa-l rog si pe el. Americanii sunt sentimentali.
    Poate l voi ndupleca...
    Din acea dupa-amiaza de la nceputul lui noiembrie, o ntlnise mereu, dar pe Wainwrig
    ht n-a izbutit sa-l
    cunoasca dect n ianuarie. E plecat, i spunea ea ntmpinndu-l. L-au chemat telefonic, a
    i-dimineata, la
    Londra... A luat ieri avionul pentru New York, i spunea alta data. Mi-a fagaduit
    ca se napoiaza saptamna
    viitoare... Stefan nu o mai credea. Ramnea lnga usa, n apartamentul ei de la George
    s V, lipindu-se aproape de
    perete, zmbind ncurcat. Ti-e frica? l ntreba ea apropiindu-se. Ti-e frica de mine? .
    .. Stiu ca vrei sa te
    razbuni, i spunea el. Ma apar...
    Te-am urt ctiva ani, dar acum mi-a trecut. Ai avut
    noroc... Sa nu crezi ca ma
    dau la tine, adaugase odata plimbndu-se ncet prin salon. Sa nu-ti faci iluzii. mi p
    lace de tine ca esti romn si
    esti nefericit; ai ramas pe drumuri si mine, poimine ai sa fii nevoit sa muncesti,
    ca altii, n hale, sau ai sa
    emigrezi n Canada, ca sa tai lemne n paduri, sau ai sa emigrezi n Argentina, n Austr
    alia. De aceea mi place de
    tine. mi place sa-mi amintesc de cum eram amndoi, atunci cnd ti-ai batut joc de min
    e. Povesteste-mi. mi
    place sa te ascult. Povesteste-mi ce se mai ntmpla la Paris...
    Asezat pe canapea, urmarind-o cum se plimba prin camera, cautndu-i mereu ochii ca
    si cum ar fi ncercat sa
    ghiceasca ce gndeste, sa ghiceasca ce are de gnd sa faca, Stefan i povestea.
    Era pr
    in 1928, ncepuse el
    odata, era n anul cnd mi faceam doctoratul aici, la Paris. Aveam un prieten teolog.
    .. Nu, l ntrerupse Stella
    Wainwright, nu ma intereseaza romnii. M-am plictisit sa aud numai de tragedii si
    nenorociri. Povesteste-mi
    altceva...
    Asculta pna la sfrsit, ai sa afli cum m-am hotart sa studiez Economia po
    litica, dupa ce m-am
    mprietenit cu un teolog. Pentru ca, nu stiu daca stii, venisem aici, la Paris, ca
    sa urmez teologia... Zmbea lung
    si parca se destindea deodata, regasindu-si, fara sa stie, fragezimea tineretii.

    Stella si apropia usor genele si-l


    privea adnc, nesatios, asteptnd. Pe masura ce inventa personaje din timpul student
    iei la Paris, Stefan se ntreba
    ce va face cu ele, cum le va purta prin lume douazeci de ani si prin ce ntmplari l
    e va putea aduce pna n prezent.
    Povesteste-mi altceva, l ntrerupea din cnd n cnd Stella, pierzndu-si rabdarea, ridic
    -se brusc ca
    sa-si caute pachetul cu tigari sau sa se apropie de fereastra si sa priveasca n s
    trada. Povesteste-mi ceva
    interesant!....
    Asculta mai departe, spunea el. Zilele trecute, intrnd ntr-un rest
    aurant romnesc...
    Stia ca asta o intereseaza ntotdeauna: sa afle ce se ntmpla n restaurantele romnesti.
    Adeseori, serile, Stella l
    invita la masa. Ah, nu, protesta el.
    MIRCEA ELIADE
    514
    Asta-seara esti invitata mea...
    Ai sa-ti cheltuiesti toti banii, i spunea Stella,
    si parca o lumina de o neasteptata
    cruzime i se aprindea n ochi. Ai sa rami fara bani si ai sa ajungi sa lucrezi noap
    tea n hale, ca un hamal...
    Mergem la un restaurant romnesc, adauga zmbind. Mi-ar place sa stiu ca te compromi
    t... Sa-ti povestesc ce
    s-a mai ntmplat cu prietenul meu teolog, continua el, ca si cnd n-ar fi auzit-o. In
    trau n restaurant, si Stella
    vorbea tare, rdea, privea n toate partile, pna ce se simtea tinta atentiei generale
    si atunci se apleca mult spre
    Stefan si-i soptea:
    Toti astia cred ca esti amantul meu. Si cum te stiu un prlit
    de refugiat, si nchipuie ca te
    ntretin eu, adauga apropiindu-si foarte mult obrazul de al lui. Sa vezi ce i s-a
    mai ntmplat prietenului meu
    teolog, relua el, netulburat.
    De obicei Misu Weismann, intrnd dimineata cu cafeaua, i spunea:
    Ai fost iar cu Ste
    lla, am aflat de la
    prietenii lui Vidrighin. Si, cteva minute n urma, adauga: I-ai povestit iar de teo
    log... Ai fost imprudent. Este
    extrem de indiscreta... Dumneata ai sa ma ntelegi, l ntrerupea Stefan. Dumneata sti
    i de ce-am fugit eu din
    tara... Misu Weismann l privea cu un zmbet ncurcat. Prietenii lui Vidrighin spun ca
    traiesti cu Stella,
    adauga. Era sa ma cert aseara cu unul dintre ei... Singurul lucru grav, continua
    Stefan ca si cum nu l-ar fi
    auzit, singurul lucru care ma preocupa e ca nu-l pot ntlni pe Wainwright. Probabil
    ca nu vrea Stella...
    L-a ntlnit pe neasteptate, n hol la Georges V. Un barbat gros, aproape chel, nca des
    tul de tnar, cu ochelari cu
    rama de aur, care-i ascundeau ntr-un chip curios ochii, n asa fel nct nu le puteai d
    istinge culoarea si nici
    macar nu puteai sti ncotro privesc, lasndu-ti oarecum impresia ca vorbesti cu un o
    m care nu te vede. Se afla
    ntr-un grup de barbati, n jurul unei masute joase, si Stella l prezenta aducndu-l de
    mna ca pe un animal rar,
    exotic.
    How do you doi i spuse Wainwright, strngndu-i puternic mna, fara sa-l privea
    sca. Apoi se
    rentoarse catre vecinul lui si-si relua convorbirea.
    Ma adora, i spuse Stella. Numi refuza nici un capriciu.
    Mncam asta-seara mpreuna, adauga, v-a invitat pe toti. Sa-i vorbesti... Dar n acea
    seara nu i-a putut vorbi.
    Wainwright se apropiase de Stella si-i puse mna pe umar:
    You will excuse me, my d
    ear\ Apoi se ntoarse spre
    Stefan si clatina de cteva ori din cap, zmbind. Asta-seara esti invitatul meu, spu

    sese Stella. Sunt si prietenii


    lui Vidrighin, e si conu' Misu...
    Cnd, cteva saptamni n urma, a putut vorbi cu Wainwright, a nteles ca orice i-ar spune
    , Wainwright nu-l
    asculta, ca oricta bunavointa ar avea, nu poate sa-l asculte. Clatina mereu din c
    ap, aprobndu-l, si-i zmbea.
    Sa n-ai nici o grija, l asigurase Stella. Daca ti-a promis, are sa-ti obtina viza
    ... Asta se ntmpla n martie. Cu
    putine zile nainte, Misu Weismann se ntorsese acasa preocupat, tulburat.
    S-au ivit
    niste dificultati, i spuse,
    si nu izbutesc sa-l
    515
    NOAPTEA DE SNZIENE
    conving pe Vidrighin. E ncapatnat si nencrezator. Afacerea de care ti-am vorbit, ad
    auga. n realitate, i vorbise
    foarte vag despre marea afacere pe care o facea mpreuna cu Vidrighin si un consor
    tiu belgian. Stefan aflase doar
    ca e vorba de rascumpararea actiunilor unei societati petrolifere romnesti, integ
    rate de curnd n Sovrompetrol.
    Dar sa n-ai nici o grija, continuase Misu. Afacerea tot se face, cu sau fara Vid
    righin. Sunt alti, destui, amatori.
    Ti-am spus ca, pna la urma, ajungem milionari... Si pentru ca vedea ca Stefan tac
    e, preocupat, Weismann
    rencepu, silindu-se sa para bine dispus.
    Am vorbit din nou cu Stella despre dumne
    ata. Este extraordinar de
    curioasa: ar vrea sa stie tot despre dumneata. Nu-l nteleg, mi spunea ea (si nainte
    ca sa-si dea seama,
    Weismann ncepuse s-o imite). Mi-e peste putinta sa-l nteleg. Dumneata l ntelegi? Ce
    fel de om e? Uneori am
    impresia ca e nebun, sau ca vrea sa faca pe nebunul, dar nu nteleg de ce. E un ti
    p foarte straniu. As vrea sa stiu
    ce se petrece n mintea lui, la ce se gndeste. Pentru ca se gndeste mereu..."
    O imit
    i foarte bine, l ntrerupse
    Stefan, zmbind. Parca as asculta-o pe ea. Nu stiam ca poti imita att de bine... We
    ismann ncepu sa rda,
    magulit, dar parca si-ar fi amintit din nou de Vidrighin, caci o umbra i trecu pe
    obraz. Cu un efort, frecndu-si
    agitat minile, izbuti s-o alunge. Da, e foarte curioasa, rencepu asezndu-se pe cana
    pea. Si mi se pare ca si
    putin geloasa. Cine e prietena lui?" ma ntreba. Ileana, i-am raspuns, Ileana Sideri
    . A fugit din tara ca s-o
    caute..." Se ntrerupse, intimidat deodata si privi cu teama spre Stefan.
    Foarte b
    ine i-ai raspuns, l linisti
    Stefan. Nu e nici un secret... Asa mi-am zis si eu: nu e nici un secret. E mai b
    ine sa stie oamenii de ce-ai venit,
    sa nu te acuze de fel de fel de lucruri. Dar Stella nu vrea sa ma creada. Nu te nt
    rebam de Ileana, mi-a spus.
    Voiam sa stiu cine e prietena lui, aici, la Paris." I-am raspuns ca nu stiu, ca
    n-o cunosc. Am raspuns bine? l
    ntreba privindu-l n ochi. Stii ca aceeasi ntrebare si-o pun si ceilalti romni. Dar e
    i cred ca esti prietenul Stellei.
    I-am spus-o si ei si rdea, parea ncntata. Crezi ca asta l compromite? m-a ntrebat. Cre
    zi ca romnii sunt
    convinsi ca-l ntretin eu?" M-am uitat lung la ea si i-am raspuns: Esti prea tnara s
    i prea frumoasa ca sa poti
    ntretine un barbat!..." Crezi ca i-am raspuns bine? I-ai raspuns perfect, l linist
    i Stefan.
    Am impresia ca
    nca te iubeste si e teribil de geloasa, adauga Weismann trziu. Ar trebui sa-i vorb
    im ntr-o zi serios... Si pentru
    ca vedea ca Stefan nu ntelege, preciza, plecnd ochii, ncurcat, nestiind ce sa faca

    cu minile:
    Sa-i spunem ca
    s-au ivit unele dificultati, dar ca daca ar interveni cineva cu multi bani, daca
    ar interveni, bunaoara, Wainwright,
    am ajunge, n cteva saptamni, multimilionari...
    A ncercat de-atunci, de mai multe ori, s-o convinga. O lasa sa se antreneze, vorb
    indu-i despre succesele ei, apoi,
    pe neasteptate, o ntrerupea:
    Ai putea convinge pe Wainwright sa participe si el l
    a afacerea lui conu' Misu...
    MIRCEA ELIADE
    516
    Stella l privea lung, apropiindu-si pleoapele, parca ar fi facut un efort sa ghic
    easca daca vorbea serios sau i
    spusese asta n gluma, simplu pretext s-o ntrerupa. Tu ai vreun interes n afacere? l
    -a ntrebat odata. Nici
    unul...
    Din fericire pentru Misu, continuase repede Stella. Altminteri, praful s
    -ar fi ales de afacerea lui. Mi-as
    fi vndut si bijuteriile, numai ca sa-l distrug. Si mi-ar fi parut rau, caci mi-e
    simpatic...
    Pot sa-i spun toate
    astea lui conu' Misu? o ntrebase odata. Dar Stella nu-i raspunsese. Mi-ar place s
    a te stiu bogat, continuase ea
    visatoare, destul de bogat, dar avnd toti banii ntr-o singura mare afacere, si de
    la o zi la alta, sa te distrug! Sa te
    reduc la zero, sa nu mai ai bani nici de hotel! Sa vii sa te rogi de Wainwright
    sa-ti mprumute cteva zeci de mii
    de franci. Evident, as fi si eu de fata si i-as face semn sa nu-ti dea. Probabil
    ca te-ai fi sinucis, caci esti prea
    mndru ca sa cersesti. Sau, poate, ar fi fost si mai grav: ai fi intrat la nchisoar
    e si dupa aceea, n orice caz, te-ai
    fi sinucis...
    Tacuse ctva timp, zmbind absenta, parca nu s-ar fi ndurat sa se desprinda din vis,
    apoi l ntrebase deodata:
    Mannci asta-seara cu mine? Eram invitata de prietenii lui Vidrighin, dar i pot dec
    omanda... Asteptase cteva
    clipe n fata lui, nerabdatoare, palpitnd, parca ar fi luptat sa se stapneasca, sa n
    u se zvrle asupra lui, sa-l
    sfsie.
    Esti invitata mea, spusese Stefan. Dar nu putem merge la restaurantul romne
    sc, ca vor afla prietenii
    lui Vidrighin. Sa ma duci atunci n Saint Germain des Pres, sa vad si eu existenti
    alistii...
    Trziu, dupa ce iesira din restaurant si se oprisera n cteva cafenele, si se ndreptau
    pe jos spre Georges V, Stella
    se agatase de bratul lui si i sopti:
    Ce fericiti am fi fost mpreuna... Eu as fi av
    ut bani si am fi fost fericiti. Neam
    fi plimbat mereu mpreuna, numai noi doi, si-am fi fost fericiti. Ma ambalasem dup
    a tine. Credeam ca ma
    iubesti si tu putin. Nu ti-am spus niciodata ca te iubesc, o ntrerupse el.
    Credea
    m ca esti prea mndru, ca
    de-aceea nu-mi spui... Apoi tacuse, din nou visatoare, agatata de bratul lui. Si
    totusi te-ai schimbat de cnd ai
    devenit cetateana americana, i spuse el trziu. Cnd te-am cunoscut eu, aveai alte ex
    presii, spuneai mereu: Esti
    un porc!" Acum nu mai spui asa. Te-ai schimbat... Stella i cautase privirile prin
    ntuneric, apropiindu-si si mai
    mult capul de al lui, si zmbise, cu un mare efort:
    Daca ai sti ct te urasc, sopti.
    N-am crezut ca pot ur
    vreodata pe cineva n asemenea hal. ncerc mereu sa inventez ceva oribil, ceva care
    sa te distruga de-a binelea...
    O condusese totusi, foarte amabil, vorbindu-i ntruna, pna n holul lui Georges V, si
    -i sarutase curtenitor mna.
    Ai fost un amor! i strigase ea despartindu-se. Pe curnd!...

    n prima noapte pe care o petrecuse n hotel, adormise foarte trziu, ascultnd, fara sa
    vrea, conversatiile din
    odaile vecine, luptnd cu amintirile din camera secreta. si ndesase perna peste cap
    si n cele din urma izbutise
    517
    NOAPTEA DE SNZIENE
    sa adoarma. n dimineata urmatoare si cumparase o cutie cu boules Quiess si de-atun
    ci, ndata ce auzea vecinii
    intrnd, si le ndesa n urechi pna ce zgomotele se pierdeau ca necate n psla. Continua t
    tusi sa locuiasca n
    boulevard Murat, petrecndu-si doar dupa-amiezele si serile n hotel. Putin timp n ur
    ma, Misu Weismann i
    spuse:
    Ar trebui sa-ti faci schimbarea de domiciliu.
    Daca se poate, as prefera s
    a n-o fac; as vrea sa am o
    adresa secreta...
    Imposibil! l ntrerupse Weismann. Nu ai dreptul si Politia e foar
    te stricta. S-ar putea sa se
    faca o descindere. Da, o descindere, starui el. Controlul strainilor. Nu uita ca
    avem o situatie speciala. Am sa
    fac, atunci, schimbarea de domiciliu. Dar am sa te rog, foarte serios, sa nu spu
    i nimanui unde m-am mutat. n
    special, sa nu-i spui Stellei sau prietenilor lui Vidrighin... Weismann l privise
    pe furis, cu un zmbet viclean.
    Despre partea mea, fii fara grija. Dar ti atrag nca o data atentia, sa fii prudent
    . Daca ai cumva ntlniri
    importante, vreau sa spun politice, mai bine sa te ntlnesti aici, la mine. mi dai u
    n telefon si-ti las cheia...
    La nceputul lui martie se instalase definitiv la hotel. Cteva zile n urma, femeia s
    i fetita cu obrazul ars s-au
    mutat la un etaj mai jos, si n locul lor au venit, pentru doua saptamni, o familie
    de suedezi. l auzea pe el, disde-dimineata,
    batnd la masina de scris; ea ramnea aproape tot timpul la fereastra, cu baiatul pe
    genunchi,
    fredonnd. n odaia din stnga, diminetile, grecul aproape ca nu dadea semne de viata.
    si pregateste examenele,
    i spuse portarul. Familia i nchiriase camera ca sa poata studia nestingherit", adau
    gase. Unchiul cu ochelarii
    fumurii continua sa vina regulat, la orele de mese, si claxona ndata ce-si oprea
    masina n fata hotelului. Uneori,
    dupa-amiezele, grecul si astepta prietena. Stefan l ghicea cnd ncepe sa-si piarda ra
    bdarea: se plimba prin
    odaie, deschidea necontenit fereastra ca sa priveasca n strada. Cnd venise pentru n
    tia oara Weismann sa-l
    vada, vecinul tocmai si ntmpinase prietena si o certa: ntrziase, i repeta el iritat, a
    proape trei sferturi de ora.
    Weismann ramasese uluit n mijlocul odaii; nu-si nchipuise ca se pot auzi chiar att
    de bine vocile de-alaturi.
    Hai sa mergem, i sopti el. Am sa-ti spun lucruri importante si poate vecinul dumi
    tale ntelege romneste...
    Coborra si se ndreptara spre o cafenea din cartier. Weismann parea mai preocupat c
    a de obicei. Aflase de mult
    ca Stella nu vrea sa intervina pe lnga Wainwright.
    Tot am sa le fac surpriza, spu
    sese el atunci. Acum,
    mergnd absent alaturi de Stefan, cu minile n buzunarele pardesiului, cu privirile p
    ierdute undeva naintea lui,
    repetase acelasi lucru: Ai sa vezi mata, coane Stefan, ca am sa le fac la toti s
    urpriza. Am sa ti-o fac si
    dumitale. Pentru ca si dumneata esti sceptic, adaugase el ntorcnd capul spre Stefa
    n si izbutind sa rda.
    MIRCEA ELIADE
    518

    E adevarat, sunt sceptic", ar fi vrut Stefan sa raspunda. Se ntrebase chiar, de ne


    numarate ori, de unde mai are
    Weismann bani, pentru ca si pastrase acelasi fel de viata, umblnd numai n taxi, inv
    itnd necontenit tot la
    restaurante scumpe, trimitnd flori Stellei de cte ori l oprea la masa.
    E ngropat n da
    torii si se mprumuta
    mereu, i spusese odata Stella, de aceea s-a retras Vidrighin din afacere...
    Te-am ghicit de mult, continua Weismann, esti sceptic. Dar am sa-ti fac si dumit
    ale surpriza... Apoi, pe
    neasteptate, izbucnise n rs.
    Bestia! exclama el n cele din urma, ne trimite la amndo
    i, pe aceeasi ilustrata,
    salutari din Italia! A fugit fara sa spuna un cuvnt...
    Se cauta nervos n buzunar si-i arata o carte postala ilustrata din Napoli. Salutar
    i pentru amndoi, Stella". Na
    spus la nimeni nimic, continua Weismann tulburat. Ce-o sa creada prietenii lui V
    idrighin? Tocmai aranjasem
    niste mese cu belgienii si cu prietenii lui Vidrighin. Trebuia sa fie si Stella.
    Iti nchipui, o femeie frumoasa ca ea
    face ntotdeauna impresie... Zadarnic ncercase Stefan sa-l descoase, sa afle n ce st
    adiu se afla afacerea.
    Weismann ocolea raspunsul. Am sa va fac la toti surpriza, repeta el din cnd n cnd, n
    fundndu-si, parca cu
    furie, minile n buzunarele pardesiului.
    n aprilie, printr-un fost coleg de facultate, Stefan gasise de lucru la o Agentie
    economica; trecea de trei ori pe
    saptamna pe la birou, lua gazetele si revistele economice rusesti si romnesti, si
    facea rezumate pentru un
    buletin informativ. Nu-i spusese nimic lui Weismann, si cnd, venind ntr-o dimineat
    a sa-l vada, Weismann
    daduse cu ochii de teancul de reviste, l ntrebase distrat:
    Citesti mereu ruseste?
    Ferice de dumneata: te tii la
    curent cu ce se petrece n tara... Se asezase pe marginea patului si-si trecuse mna
    pe frunte. Stefan l privi
    tulburat: i se paruse ca Misu mbatrnise deodata. Dar n clipa urmatoare, cu un efort
    , izbutise sa zmbeasca. Se
    silea sa zmbeasca ntruna, si asta dadea figurii ntregi un aer de o infinita tristet
    e. n ziua aceea Stefan voise sa-l
    opreasca sa mannce mpreuna, dar Weismann refuzase: era invitat, raspunse. Asa rasp
    undea ntotdeauna: era
    invitat, sau avea invitati la masa, si atunci insista sa vina si Stefan. Cnd trec
    ea diminetile sa-l vada, parea ntotdeauna
    grabit: se aseza, absent, pe canapea, dar se ridica dupa cteva clipe ca sa privea
    sca pe fereastra, sau
    ncepea sa se plimbe prin odaie, fara sa scoata un cuvnt. Stefan ncerca mereu sa-l f
    aca sa-i vorbeasca despre
    afacere. Ma pricep si eu putin, am fost consilier economic. De ce nu-mi spui si
    mie? Am sa-ti spun. Am sati spun ntr-o zi foarte apropiata, repetase.
    Apoi, ntr-o dimineata, intimidndu-se, rosind brusc, i ceruse mprumut 10 000 de franc
    i. Astept un transfer
    din Belgia, i spuse. Ti-i napoiez diseara. n seara aceea l chemase la telefon. ti tel
    efonez de la Georges V, l
    auzi,
    519
    NOAPTEA DE SNZIENE
    triumfator. S-a ntors Stella si vrea neaparat sa te vada. Insista sa mncam mpreuna
    asta-seara...
    Era la nceputul lui mai; era prima seara de adevarata primavara, cu un cer limped
    e, sticlos. l asteptau n hol, un
    grup numeros, n fata unei masute cu aperitive. Stella i lua repede bratul si-l tra

    se dupa ea ntr-un colt.


    Am un
    amant, i sopti. E aici, cu noi. Sa vad daca ai sa ghicesti. ti dau un sfert de cea
    s ca sa ghicesti!... Apoi, atrnata de
    bratul lui, se rentoarse zmbind n mijlocul celorlalti. Stefan surprinse privirile f
    ericite si totusi timide ale lui
    Weismann, parca s-ar fi bucurat de intimitatea pe care i-o arata Stella lui Stef
    an, parca intimitatea asta ar fi fost
    ultima lui mare speranta, dar i era totodata teama sa se bucure, teama sa nu fie
    cumva victima unei iluzii.
    Moare dupa dumneata, coane Stefan! i sopti cteva minute n urma, apropiindu-se sa-i
    umple paharul. Ai facut-o
    praf... Stefan zmbi ncurcat. Cnd, dupa un sfert de ceas, Stella l trase iar dupa ea n
    tr-un colt si Stefan i arata
    din ochi unul dintre tineri, ea sopti, exaltata:
    N-ai ghicit! Ti-am spus ca e ce
    va mai mult dect un amant, ti-am
    spus ca m-am ambalat!... Stella, o ntrerupse Stefan, apucndu-i mna, nu stii ct ma bu
    cur ca-mi spui asta.
    ndraznesc sa-ti fac o singura rugaminte...
    N-ai ghicit! sopti din nou, agitata, S
    tella. E cineva bine. Uita-te
    acum, poate ghicesti... Privi din nou si i se paru ca ntelege: unul dintre tineri
    ramasese tacut, nvrtindu-si
    paharul ntre degete, privind mohort covorul. El este? o ntreba. Stella clatina din
    cap. Am sa-ti fac o
    rugaminte, starui Stefan. Nu e vorba de mine. E vorba de conu' Misu. Intervin-o
    pe lnga Wainwright, e o afacere
    foarte serioasa... Stella l privi lung, ncruntndu-se, parca s-ar fi trudit sa ntelea
    ga ce-i spune, apoi i lua bratul
    si-l aduse spre scaun.
    M-am ambalat teribil! i sopti. Fii fara grija, adauga. Nu n
    telege romneste. E sudamerican...
    Weismann se apropie din nou de el, cu aceeasi fericire speriata n priviri.
    Esti g
    rozav! i sopti. O
    sa se lase cu chef n asta-seara. Coane Misule, i spuse trziu, nu e ce crezi dumneat
    a. Nu exista nimic ntre
    noi. Am ramas doar prieteni. Am rugat-o din nou, asta-seara, sa intervina pe lnga
    Wainwright si-am s-o mai rog.
    Dar sa nu-ti nchipui cumva ca ntre noi... Are un amant... Misu Weismann l privise l
    ung, amutit. De-abia
    acum ncep sa sper, ncercase Stefan sa-l linisteasca. Acum nu mai e furioasa pe min
    e, acum sper s-o conving sa
    vorbeasca cu Wainwright...
    l vazuse tot mai rar de-atunci. Gasise un nou comanditor, i spusese odata la telef
    on. Parea destul de vesel, dar
    cnd l ntlnise, n dupa-amiaza aceea, l ngrijora expresia lui: parea speriat si umilit t
    todata, umilit ca nu
    izbuteste sa-si stapneasca panica. De-atunci, spunea mereu ca e plecat n Belgia, d
    ar Stefan nu-l mai credea. l
    ntlnise odata iesind din metrou; avea aerul stnjenit, ca si cum ar fi fost surprins
    . Am uitat sa-ti telefonez ca
    mi-am amnat plecarea, i spuse Weismann rosind. De fapt, Stefan nu stiuse ca trebui
    a
    MIRCEA ELIADE
    520
    sa plece. Probabil ca Weismann spusese asta celorlalti, dar nu-si mai amintea cu
    i. Arata obosit, nebarbierit. Si
    faptul ca ajunsese sa umble cu metroul, el care nu circula dect cu taxiul, i se p
    aru suspect lui Stefan.
    Ai mai
    ntlnit-o pe Stella? l-a ntrebat odata. Am auzit ca s-a compromis cu pestele ei. O t
    ine ntr-o orgie, din bar n bar.
    Nu mai vrea sa vada romni. Spune ca s-a plictisit de noi, golanii...
    Grecul se mutase la sfrsitul lui mai, si de-atunci camera din stnga redevenise oda

    ie de pasaj. Dormisera pe
    rnd un comis-voiajor, un student libanez, ctiva englezi. Dupa plecarea familiei su
    edeze, n odaia din dreapta se
    mutase o doamna fara vrsta, cu o figura distinsa, aproape frumoasa, dar lipsita d
    e orice expresie. Venise din
    provincie, i spusese portarul, era n instanta de divort." Lipsea aproape totdeauna
    de-acasa. Cnd se ntorcea,
    serile, o ntovarasea de obicei o prietena, cu care ramnea mult de vorba n camera ei
    .
    Weismann mai venise o data, la nceputul lui iunie, si-i ceruse 10 000 de franci mp
    rumut. nchipuieste-ti ca,
    iesind n oras, mi-am pierdut portmoneul, sau poate mi l-a furat n metrou. Nu stiu.
    Noroc ca n-aveam prea multi
    bani, si nici carnetul de identitate... Se fstcise si zmbea ntruna, nestiind ce sa f
    aca cu minile, parca i-ar fi
    fost teama ca nu va fi crezut.
    Nu ti-as cere att de mult, dar am invitat niste be
    lgieni la masa si nu mai am
    timp sa trec pe la banca. Ti-i dau diseara. Adica nu, ca sa fiu mai sigur, astea
    pta pna mine la prnz. Daca n-am
    timp sa trec eu, ti-i trimit printr-un mandat telegrafic...
    Nu-i primise dect o saptamna n urma. Weismann trecuse pe la hotel, n lipsa lui, si-i
    lasase ntr-un plic la
    portar.
    i placea, ntorcndu-se noptile acasa, sa ramna ctva timp pe ntuneric, rezemat de fereas
    tra, privind strada. Se
    ntorcea nainte de zece, cnd trecatorii deveneau din ce n ce mai rari. Pe la unspreze
    ce noaptea, rue Vaneau
    parea pustie, dar se mai nsufletea o data, un ceas mai trziu, cnd se nchideau cinema
    tografele din cartier.
    Daca s-au dus la cinematograf, am doua ceasuri naintea mea", si spuse Stefan. Avea
    de lucru, dar n noaptea
    aceasta parca nu se ndura sa se smulga de lnga fereastra. Am timp, si repeta el, am
    doua ceasuri bune naintea
    mea."
    I se paru ca aude ciocanind n usa si se ridica brusc, aproape speriat, de la fere
    astra. Traversnd repede camera ca
    sa gaseasca butonul si sa aprinda lumina, auzi din nou ciocanind.
    Intra! striga.
    In clipa urmatoare, portarul deschise usa dar nu intra. Din prag, i ntinse un pach
    et destul de voluminos, nvelit
    n hrtie cafenie, legat foarte solid cu mai multe rnduri de sfori.
    L-a adus adineauri un comisionar, spuse. I-am dat o suta de franci...
    521
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Stefan cauta nervos n portmoneu si fara sa scoata un cuvnt, i ntinse doua bancnote d
    e 100 de franci. Biris!",
    si aminti el deodata, si se tulbura. n seara aceea portarul batuse n usa, si apoi ne
    -am ntlnit pe bulevardul
    Dinicu Golescu, si mi-a vorbit de Partenie, de un articol al lui Partenie. Era n
    1936, n august 1936, mi aduc
    foarte bine aminte acum."
    Multumesc si noapte buna, spuse portarul retragndu-se.
    Stefan, n prag, continua sa zmbeasca, tinnd pachetul sub brat, nehotart. Nu era atunc
    i, si aminti el, nu era n
    seara cnd l-am ntlnit pe Biris." Simti cum ncepe sa i se bata inima. I-am dat o suta
    de lei, spunea ca vine
    tocmai de la statuia Bratianu" asta mi-a spus-o altadata, mai nainte, cnd a urcat
    la mine si mi-a adus
    manusile. n noaptea de Snziene. Cnd am ntlnit-o pe Ileana. Spunea ca sunt ale domnisoa
    rei cu care ati

    fost", si aminti, si respira adnc, parca ar fi ncercat sa-si sugrume un suspin. nchi
    se usa si, continund sa
    pastreze pachetul sub brat, se apropie de birou, dar se razgndi si se aseza pe pa
    t. Era un pachet greu. ncerca sa-i
    desfaca sforile, ntorcndu-l cnd pe o parte, cnd pe cealalta, apoi si pierdu rabdarea,
    se ridica si cauta pe
    lavoar o lama veche de ras. N-a aflat niciodata, cu precizie, daca erau manusile
    ei, si aminti. Si nici macar nu
    stia ce se ntmplase cu manusile. Le avea la el, n buzunar, n seara cnd l-a ntlnit pe B
    ris, pe bulevardul
    Dinicu Golescu, si Biris i-a vorbit de Partenie. Acum si amintea din ce n ce mai l
    impede. Comportamentul
    oamenilor ca un organ: ca un rinichi, bunaoara, sau ca un sex." Taia sforile cu
    oarecare greutate, caci erau groase
    si bine strnse. Apoi ncepu sa desfaca pachetul. Cnd l scoase din hrtia cafenie, vazu
    ca e un pachet sigilat, cu
    un plic deasupra, nelipit, fara adresa. O foaie cu cteva rnduri, de la Weismann. As
    ta era surpriza." Semnase,
    apoi adaugase, ca un post-scriptum: Sunt capodoperele literaturii romnesti de mine.
    Ai grija de ele. Al
    dumitale cu toata ncrederea si prietenia",
    si semnase din nou. Manuscrisele lui Bi
    bicescu, ntelese Stefan.
    Dar de ce mi le-o fi trimis mie? se ntreba cu oarecare teama. Ce i s-o fi ntmplat?"
    Se ridica de pe pat si se duse sa nchida fereastra. Apoi lua pachetul si se aseza
    la birou. Dar de ce mi le-o fi
    trimis mie?" se ntreba din nou. Cu grija, taie sigiliile si scoase din ultima hrti
    e n care erau mpachetate un
    teanc de foi scrise si de caiete. Sunt manuscrisele lui Bibicescu", si repeta mere
    u, parca pentru ca sa se
    linisteasca, apoi ncepu sa le rasfoiasca, n mare graba, citind doar titlurile. Era
    un exemplar dactilografiat din
    Priveghiul, de Ciru Partenie si Dan Bibicescu", sta scris pe prima pagina. Apoi,
    un teanc de foi scrise cu mna:
    ntoarcerea de la Stalingrad. Mit modern n cinci acte, de Dan Bibicescu. ntr-un colt
    , tot de mna lui Bibicescu,
    o nsemnare cu creionul: Versiune provizorie si necompleta". Stefan si azvrli ochii p
    e prima pagina: Scena
    reprezinta ruinele unui block-haus din Stalingrad... Cteva clipe n urma
    MIRCEA ELIADE
    522
    apare un colonel... Colonelul: Ce s-a ntmplat aici?... Nu ma auzii... Unde e serge
    ntul!..." Mai erau alte teancuri
    de foi prinse n elipse, pe care Stefan le dadu la o parte fara sa le rasfoiasca. D
    e ce mi le-o fi trimis mie?" se
    trezi el ntrebndu-se din nou.
    Zari si un caiet gros, de a carui coperta era prinsa cu un ac o scurta nsemnare d
    e mna lui Bibicescu si datata:
    Bucuresti, 15 X 1945. Gasit de mine la Ciulnita, n casele XXX, mpreuna cu alte hrtii
    de mai mica
    importanta. Este un caiet de nsemnari intime si amintiri al lui Ciru Partenie. Po
    ate fi considerat un fragment de
    Jurnal, singurul care ni s-a pastrat." Stefan se tulbura si sovai. Poate ar fi ma
    i bine sa nu-l citesc", si spuse.
    Deschise totusi caietul. l lovi de la nceput stersaturile facute cu o alta cerneal
    a; o serie de cuvinte, uneori chiar
    rnduri ntregi, fusesera sterse, fara ndoiala, de o mna straina. A fost azi la mine...
    ", si urma numele, sters.
    Nu venise sa ma vada de cteva saptamni; sperasem chiar ca ruptura era definitiva."
    Stefan simti ca mna n
    care tinea caietul i tremura usor, si-l lasa pe birou. Pe aceeasi pagina, mai jos

    : M-a ntrebat daca o mai iubesc


    pe...", si iarasi numele sters. Evident c-o iubesc, i-am raspuns." Stefan lua cai
    etul si apropiind mult pagina de
    lampa, ncerca sa descifreze numele sterse. si auzea respiratia, tot mai agitata. D
    ar nu izbuti sa descifreze si se
    apuca sa citeasca de la nceputul paginii. Nu avea data si nici un fel de alta ind
    icatie. Ma regasesc n acest peisaj
    ciudat care-mi pare de o zadarnica limpiditate si frumusete. Ca si cum m-as fi r
    atacit de mult de mine nsumi si
    as fi fost purtat..." Fraza ramasese neterminata. Poate facea parte dintr-o bucat
    a literara, gndi Stefan. Sau poate
    intrase tocmai atunci cineva peste el n birou, l ntrerupse din scris, si cnd, mai trz
    iu, Partenie redeschisese
    caietul, nu-si mai amintise ce voise sa spuna, sau nu-l interesase." Caci, cteva
    rnduri mai jos, ncepuse altceva.
    Dificultatea personajelor intelectuale: toti seamana ntre ei, toti vorbesc la fel.
    n cele din urma, sunt
    neinteresanti. Regula de aur: a evita personajele presupuse a apartine unei clas
    e educate. Greu de convins
    cititorul ca un intelectual poate avea pasiuni puternice." Apoi, frazele trunchi
    ate: A fost azi la mine... M-a
    ntrebat daca o mai iubesc pe... Evident c-o iubesc, i-am raspuns. Mi-a fost teama
    ca n-are sa ma nteleaga, ca-si
    va nchipui ca i-am raspuns astfel ca sa reconfirm ruptura. De fapt, asa era, asta
    voiam, sa reconfirm despartirea.
    Din fericire m-a crezut. Foarte sentimentala, m-a rugat, cu lacrimi n ochi, sa ra
    mnem prieteni. I-am fagaduit".
    Stefan ntoarse pagina. n literatura, oamenii elementari, cu pasiuni puternice, domi
    nati de un singur viciu sau
    oarecum maniaci, par vii si autentici. Ceilalti, mai ales oamenii buni, blnzi, in
    teligenti si, n primul rnd,
    oamenii preocupati de probleme morale, par fazi, fara contur, lipsiti de persona
    litate. n fond, literar vorbind,
    sunt neinteresanti. Ce romancier contemporan ar ndrazni sa-si aleaga ca personaj
    principal un ins care, sa
    523
    NOAPTEA DE SNZIENE
    spunem, ar dori sa se desavrseasca"? Asemenea personaje par artificiale, livresti.
    S-a creat o falsa optica a
    personalitatii pasionale; lucrul cel mai amuzant e ca optica asta au creat-o cer
    ebralii, eruditii, scriitorii de
    cabinet..." Stefan se ntrerupse ca sa-si aprinda o tigara, apoi privi mai departe
    . O pagina ntreaga se continuau
    observatiile n legatura cu personajele si tehnica romanului, si le sari. Urmau ap
    oi cteva nsemnari personale.
    Zece zile la X. Aflu o suma de amanunte senzationale despre bunicul ei, despre ul
    tima lui aventura, la peste 70
    de ani, si scandalul cnd s-a dus la primar sa recunoasca copilul. X ma implora sa
    nu .utilizez confidentele ei.
    mi spune ca mi-a iesit zvonul ca nu scriu dect ce mi se ntmpla mie sau aud ca s-a ntmp
    lat altora. O ntreb:
    ce altceva s-ar putea scrie? mi raspunde foarte candid: un scriitor trebuie sa ai
    ba imaginatie..."
    Mai linistit, fumnd, Stefan continua sa rasfoiasca. O lunga schita de nuvela, ntr-o
    zi de onomastica, n casa
    unei familii burgheze. (Folosesc casa lui X, familiile Y si Z.) Baiatul si-a inv
    itat ctiva colegi. Descriere. n
    special, V., urt, cu ochelari de srma, pistruiat. Nuvela se deschide cu strigatul
    lui: Doamna, Niculaie nu mai
    vrea sa iasa din pivnita!..." Stefan parcurse absent rezumatul ntmplarii lui Nicul

    aie. Cteva pagini, urmau


    descrieri si dialoguri. Pe alocuri, multe stersaturi, ca si cum Partenie ar fi l
    ucrat pe aceasta schita nainte de a se
    fi apucat sa scrie nuvela. Rasfoind, Stefan si arunca ochii mai ales pe rndurile c
    are aveau numele sterse.
    Daruit lui X ultima mea amintire de la Mangalia." XX sau Jurnalul geloziei retrosp
    ective. Ma gndisem mai de
    mult sa-l scriu. Aflu astazi ca XXX pregateste un roman sub acest titlu..." ntlnea
    mereu observatii si reflectii
    asupra artei romanului, pe care le parcurgea fara sa le citeasca. O singura data
    , oprindu-si ntmplator ochii pe
    cuvntul mit, pe care nu se astepta sa-l ntlneasca la Partenie, citi ntreaga nota. Fac
    parte dintr-o generatie de
    scriitori sacrificati. Nici unul dintre noi nu va mai putea scrie n stil major. S
    uferim de ticurile psihologiei, de
    cliseele experientelor literare recente etc. Trebuie redescoperita naratiunea mi
    tica. Dar nu o va redescoperi unul
    ca mine, un rationalist incapabil sa guste miturile."
    Stefan si stinse tigara si ncepu sa rasfoiasca oarecum distrat. Cteva pagini fusese
    ra smulse si, cteva secunde,
    privi nelinistit deodata acele frnturi de hrtie agatate de cotorul caietului. Nu c
    umva le-o fi rupt conu' Misu? se
    ntreba. Catre mijlocul caietului, nsemnarile deveneau mai dense, pareau ca se tran
    sforma pe nesimtite n mici
    eseuri sau n fragmente de amintiri, ca si cum, ncepnd sa scrie, Partenie se lasase
    antrenat, uitnd ca se afla n
    fata unui caiet intim. Unele pagini erau barate cu un creion albastru, si aveau,
    cteodata, o adnotatie n coltul de
    sus: folosite". ncepuse o pagina povestind ca, n ziua aceea, cineva, al carui nume
    fusese sters, i vorbise despre
    La Veuve Cliquot, si el, Partenie, l ntrebase: Ce este? si aflase ca e o marca de
    sampanie rose. Acel cineva
    facuse mare haz ca nu stiuse pna atunci ca exista sampanie rose.
    MIRCEA ELIADE
    524
    525
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Povestind ntmplarea, Partenie se lasase antrenat n amintiri n legatura cu prima stic
    la de sampanie pe care,
    fiind nca n liceu, si iesind ntr-o seara cu colegii la un bar, Olympia", o comandase
    dupa ce se interesase n
    prealabil ct costa. Apoi, urmau amintiri despre colegii lui de-atunci, despre o ntl
    nire la Constanta, zece,
    cincisprezece ani mai trziu. Parea aproape o nuvela; descrierile deveneau tot mai
    precise si mai ample,
    dialogurile mai vii, si se ghicea, pagina dupa pagina, cum intervine scriitorul.
    Naratiunea se ntrerupea brusc, si
    Partenie adaugase cu creionul albastru: De reluat".
    Cteva pagini n urma, l interesa o marturie: Vorbind cu XX despre Jurnalul lui Jules
    Renard, ma ntreba daca
    scriu si eu un jurnal. I-am raspuns ca am scris, pe vremuri, dar ca n-am pastrat
    dect acele pagini care pot servi,
    direct sau indirect, literatura. Restul paginilor de jurnal pot fi arse. Asa fac
    eu, am adaugat". Stefan se ntrerupse,
    reciti ultimele rnduri, apoi ncerca din nou, asa cum, aproape fara sa-si dea seama
    , facea necontenit de o
    jumatate de ora, sa precizeze, dupa aluziile textelor lui Partenie, n ce ani fuse
    sera scrise. A murit n 1939, la 36
    de ani, si facu el socoteala. Daca a ars celelalte caiete, nseamna ca acesta, din
    fata lui, era ultimul pe care-l

    scrisese. Mai ramasesera, de altfel, pagini albe. L-a scris, deci, ctiva ani naint
    e de moarte, prin 1937-l939. Dar
    nu ntlnise pna acum nici o aluzie precisa la Ioana, si nici nu se referea la cartil
    e pe care le scria sau le scrisese
    deja. Rencepu sa rasfoiasca, ntlni de mai multe ori adnotari cu creionul albastru: p
    lan de roman", folosit",
    de dezvoltat". Voi sa vada daca nu cumva spunea mai mult catre sfrsitul caietului
    si rasfoi ultimele pagini.
    Pareau ca fac parte dintr-un text continuu, despre Lenora. Se mira ca numele fus
    ese lasat nesters. ntoarse alte
    cteva pagini, ca sa gaseasca nceputul. Zvrlindu-si ochii pe primele rnduri i se paru
    ca ar fi niste amintiri din
    tinerete, n legatura cu ntlnirea unei femei. n toata aceasta parte a caietului, nume
    le nu mai erau sterse.
    Probabil ca cel care-si luase aceasta sarcina obosise stergnd sau nu mai avusese
    timp sa continue.
    Trecnd astazi pe Calea Mosilor, mi s-a parut c-o zaresc pe Fanny. M-am uitat lung
    la ea si n cele din urma m-a
    recunoscut. Probabil ca avem cam aceeasi vrsta. Cnd eu aveam 17 ani, ea era ucenic
    a la atelier, avea vreo 14l5 ani. Azi mi s-a parut o femeie trecuta, careia i-as fi putut da orice vrsta ntr
    e 35 si 50 de ani. Si totusi nu putea
    avea mai mult de 30-31 de ani..." Stefan se ntrerupse si facu repede socoteala. D
    aca n 1939 Partenie avea 36 de
    ani, ntlnirea cu Fanny avusese loc cu cinci, sase ani mai nainte, deci prin 1933-l9
    34. O cunoscuse pe Ioana;
    erau poate logoditi, sau imediat dupa ruperea logodnei.
    Va mai aduceti aminte de
    mine, de la duduia
    Eleonora? m-a ntrebat. Mi s-a parut ca zmbeste foarte trist, dezvelindu-si ctiva di
    nti de aur.
    mi amintesc
    foarte bine, i-am raspuns. Cum as putea-o uita pe Lenora?... Mi-am dat seama ca
    fusesem excesiv de vulgar si,
    dupa obiceiul meu, mi-am agravat
    situatia. Cum as putea uita primul meu amor? am exclamat, izbutind chiar sa rd. A
    veam 17 ani si n-o sa-i mai
    am niciodata...
    Tinerete, spuse ea. Era frumos. Parca erau alte timpuri. Saraca
    duduia Eleonora, am auzit ca
    ajunsese rau de tot n ultima vreme. S-a prapadit la un spital. si vnduse si pianul.
    .. -Am aflat si eu, spusei, si
    ncercai sa schimb repede vorba. Am ntrebat-o daca mai stie ceva despre celelalte f
    ete, Anicuta, Puia, Sofia.
    Fara nici un efort, toate numele acelea, ngropate de foarte multi ani, mi reveneau
    n minte. Fanny parea
    surprinsa de precizia amintirilor mele. Mi-a povestit ceva despre Anicuta, cu ea
    fusese mai prietena, dar nu
    ascultam. n acea clipa mi-am adus aminte de roman. mi parea rau ca-l arsesem. Era,
    fara ndoiala, detestabil:
    roman fals-autobiografic scris la 19-20 de ani. Dar m-ar fi amuzat sa-l recitesc
    acum, sa vad ce devenisera
    Fanny, Anicuta si celelalte fete n afabulatia mea. mi aminteam doar ce devenise du
    duia Eleonora: devenise
    Lenora, femeia fatala. Eroul nu avea 17 ani, ca mine, nu era student n primul an
    de facultate; devenise doctorul
    V., geniul nenteles si razvratit, putin demoniac, putin fatalist, urmarit de neno
    roc, asa cum mi-ar fi placut mie,
    atunci, sa fiu."
    , Pna ce-am ajuns acasa, m-am gndit tot la lucrul acesta: cum, plecnd de la o ntmplare
    n ea nsasi
    extraordinara si nelipsita de o grandoare aproape tragica
    pentru ca aveam 17-l8
    ani si ea 35-36, si fusese o

    adevarata pasiune, fugisem de-acasa, eram gata sa fac orice nebunie, voisem chia
    r sa ma sinucid
    cum, voind
    sa scriu toate acestea si voind, mai ales, sa le scriu oarecum autobiografic, la
    persoana I, am ajuns totusi la un
    roman teribil si totodata insipid, fad, fals si grandilocvent, desi aproape tot
    ce scriam fusese trait de mine, si nca
    trait pna la incandescenta. Dar nu aveam nca 20 de ani, nu nvatasem nca lucrul acest
    a simplu ca translatia de
    la duduia Eleonora la Lenora anulase toata autenticitatea ntmplarii, ca, devenind
    doctorul V. ndragostit de
    Lenora, scriam autobiografia unei fantose..."
    De ctva timp, fara sa-si dea seama de cnd, Stefan privea rndurile fara sa le citeas
    ca. Auzise deschizndu-se
    usa de la camera din stnga si apoi auzise murmurnd cteva cuvinte, pe care nu le ntel
    ese, dar vocea i se paruse
    cunoscuta. Ridica ochii din caiet si ncepu sa asculte, tinndu-si rasuflarea. Auzi
    pasii vecinului ndreptndu-se
    spre fereastra ca sa traga obloanele, apoi l auzi exclamnd:
    Cinci sute de franci!
    si i se paru deodata ca
    viseaza.
    Cinci sute de franci pe noapte! l auzi din nou. Half a poundl It seems extravagan
    t*.
    Era vocea lui Vadastra. Ctva timp, Stefan ramase ncremenit, cu mna pe caietul lui P
    artenie, cu capul ntors
    spre camera nr. 16, asa cum se afla n clipa cnd ncepuse sa asculte. l auzi umblnd pri
    n odaie, dnd la o parte
    un scaun, exclamnd, apoi i se paru ca ramasese si el pe loc, cu urechea la pnda, a
    scultnd. De fapt, ntelese
    Stefan cu cteva clipe n urma, intrase n cabinetul
    MIRCEA ELIADE
    526
    527
    NOAPTEA DE SNZIENL
    de toaleta si daduse drumul la robinet. l auzi cum si clateste paharul, continund s
    a murmure.
    Atunci se hotar brusc, traversa camera n vrful picioarelor, ca sa faca ct mai putin
    zgomot, si iesi pe coridor. O
    clipa sovai, strngndu-si necontenit pumnii, ncercnd sa se trezeasca. Apoi ncepu sa co
    boare.
    E un englez, i spuse portarul. A sosit asta-seara de la Londra.
    Cum l cheama? I-am auzit vocea si mi s-a parut ca-l cunosc. Portarul deschise cat
    astiful si citi: Harry
    Johnston, nascut n 1907, locuind
    la Birmingham.
    Cred ca el este, spuse Stefan.
    Urcnd, si privi nca o data ceasul. Trecuse de unsprezece. Cnd se apropie de etajul I
    V, ncepu sa calce n
    vrful picioarelor. n fata camerei nr. 16, sovai, tinndu-si rasuflarea. Auzi ctiva pa
    si si, hotarndu-se, ciocani.
    Un interval care i se paru extrem de lung nu se mai auzi nimic. Pasii se opriser
    a. Ciocani atunci din nou si n
    clipa urmatoare auzi un glas aspru, ragusit, izbucnind chiar din spatele usii, c
    a si cum omul ar fi pndit acolo, cu
    urechea lipita de lemn.
    What's the matterl Who is itl
    Cest le concierge, raspunse Stefan intimidndu-se. Somebody is askingforyou...
    Auzi cheia nvrtindu-se si usa se deschise ncet, cu precautie, numai pe jumatate. l r
    ecunoscu pe loc, asa cum
    aparuse n prag, cu mna pe clanta, gata sa se retraga. l recunoscu desi avea ochelar
    i negri, si mustata i era

    acum mai groasa, si figura i era schimbata, putin asimetrica, parca ar fi avut o
    tmpla mai ridicata.
    V-am auzit adineauri pronuntnd cteva cuvinte romnesti, spuse Stefan, si mi s-a paru
    t ca sunteti
    dumneavoastra, domnul Vadastra. Va credeam...
    Vadastra ntoarse putin capul spre stnga, acolo unde ncepea coridorul care ducea la
    camerele cu ferestrele spre
    curte, apoi ntreba, ntr-o romneasca cu un usor accent strain.
    Ce poftiti?
    Va credeam mort n bombardament, v-am cautat peste tot. Poate va mai aduceti amint
    e de mine...
    Domnul consilier Viziru, spuse Vadastra zmbind. Va cunosc foarte bine. Stiu tot d
    espre dumneavoastra...
    E de nenchipuit! facu Stefan, si atunci ntelese ca o tmpla i se parea mai ridicata
    pentru ca avea o cicatrice
    orizontala chiar la radacina parului. N-ati dat nici un semn de viata. Irina nu
    stia nimic...
    Poftiti nauntru, spuse Vadastra, si deschise larg usa, lasndu-l sa treaca. O cunoa
    steti bine pe Irina? ntreba
    asezndu-se pe marginea patului. Cnd ati vazut-o ultima oara?
    Putin nainte de plecarea mea, n vara trecuta. L-am vazut si pe Gheorghita. Trecuse
    n clasa a Ii-a primara...
    Vadastra si umezi buzele, apoi zmbi, visator.
    Sunt perfect informat despre ei, spuse. Gheorghita este un element exceptional.
    Irina a ramas ce-a fost: o
    sotie model.
    Toti o cred vaduva, spuse Stefan. Asa crede si ea.
    Nu e att de sigur, l ntrerupse Vadastra. A fost informata la timp.
    Nu cred ca stie ceva, starui Stefan. Mi-ar fi spus, m-ar Fi lasat sa nteleg ceva.
    ..
    Vadastra ridica din umeri si zmbi din nou, abia stapnindu-si satisfactia.
    Poate ca a primit dispozitii speciale, spuse. Poate ca..., dar se ntrerupse si se
    ncrunta, privind deodata aspru,
    banuitor, spre Stefan. n fond, adauga, de unde stii dumneata ca sunt Vadastra? Te
    -am lasat sa crezi asta pentru
    ca, poate, confuzia asta mi convine. Eu stiu foarte multe lucruri despre dumneata
    . Dar dumneata nu stii nimic
    despre mine. Ti se pare ca as fi Vadastra, si eu te las sa crezi asta, pentru mo
    tive pe care dumneata nici nu le
    banuiesti. Dar sa presupunem ca as fi Vadastra. Ce concluzii ai trage?
    Se ridicase de pe marginea patului si se apropiase de el, umezindu-si mereu buze
    le, privindu-l patrunzator prin
    ochelarii negri. Stefan se simti deodata stingherit si se misca pe scaun, parca
    ar fi ncercat sa-si aduca aminte de
    ceva. n cele din urma, baga repede mna n buzunar si ncepu sa-si caute pachetul cu ti
    gari. Dar l lasase pe
    birou, n odaia lui, si atunci ntreba, zmbind:
    Nu fumati, nu e asa?
    Nu, multumesc. Dar sa presupunem ca as fi omul pe care-l crezi dumneata, relua,
    ce concluzii ai trage?
    Mi-e greu sa-ti spun... nca nu mi-am revenit. mi nchipui ca ati fost grav ranit n no
    aptea bombardamentului
    si ati avut o amnezie. S-au ntmplat foarte multe cazuri n razboi. mi nchipui ca...
    Vadastra l privea cu un aer de triumf si totodata cu un infinit dispret, si Stefa
    n se ntrerupse intimidat.
    Continua, te rog, continua, l ncuraja Vadastra. Te ascult cu cel mai mare interes.
    Este o ipoteza destul de
    plauzibila. E bine sa tinem seama de toate ipotezele...
    Ati avut o amnezie... Desi, n cazul acesta, nu nteleg cum de n-a aflat nimic Legat
    ia. Mai ales ca dupa

    moartea lui Antim...


    Se ntrerupse din nou, sovaind.
    MIRCEA ELIADE
    528
    Cunosc, cunosc povestea, spuse repede Vadastra, ridicndu-si mna ca si cum ar fi vr
    ut sa-l opreasca si sa-l
    ndemne totodata, continua, te rog.
    n sfrsit, Anglia era n razboi si se poate presupune ca un amnezic mai mult sau mai
    putin nu constituia o
    problema. Ati ramas ani de zile ntr-un spital, undeva n provincie, si toata lumea
    v-a crezut mort. Iar cnd v-ati
    regasit memoria, ati constatat ca Romnia era angajata n razboi cu Sovietele, pe ca
    le sa piarda razboiul sau chiar
    ocupata de rusi, si ati preferat sa ramneti unde va aflati, n Anglia, sub un alt n
    ume si traind o alta viata. Va
    nteleg...
    Interesant, facu Vadastra, ncepnd sa se plimbe prin odaie. Asta ar fi o ipoteza. V
    a marturisesc ca nu ma
    convinge. E prea simpla, e aproape banala. Daca omul pe care dumneata crezi ca a
    r fi Vadastra ar fi trait o
    asemenea aventura, recunoaste si dumneata ca ar fi fost o aventura prea putin in
    teresanta. Dar se mai pot face si
    alte ipoteze. Bunaoara, sa presupunem, doar asa, ca o ipoteza, ca personajul dum
    itale n-a avut nici o amnezie,
    dar ca, din diferite motive, i-a fost teama sa se mai ntoarca acasa, si a trait ct
    eva saptamni, sub un nume fals.
    Ai sa ma ntrebi cum ar fi putut face asta la Londra, n timpul razboiului. Foarte s
    implu, daca a gasit niste hrtii
    de identitate. Au fost destui morti n noaptea aceea. Dar am mai putea presupune s
    i o alta ipoteza. Vadastra al
    dumitale, sa zicem, voia sa lupte alaturi de Aliati si Romnia era, n toamna aceea,
    ocupata de trupele germane.
    Dumneavoastra, cei de la Legatie, erati toti suspectati de filonazism. Omul pe c
    are dumneata l crezi Vadastra sar
    fi prezentat la un birou militar si ar fi declarat ca vrea sa se nroleze n armata
    engleza, dar cu conditia sa nu se
    comunice nimic Legatiei. Poate ca nu stii: asa s-au nrolat mai multi marinari romn
    i si Legatia n-a aflat nimic.
    Odata nrolat n armata engleza, din anumite motive, omul dumitale n-a putut pleca p
    e front, nsa a putut fi
    folosit la alte servicii, sa le spunem auxiliare, dar infinit mai importante. Ia
    gndeste-te: era romn, era considerat
    mort de toti ai lui si ar fi putut fi foarte usor parasutat n Romnia, cu acte fals
    e ar fi putut trai n tot timpul
    razboiului o existenta plina de primejdii si de aventuri; evident, nu la Bucures
    ti, pentru ca risca totusi sa fie
    recunoscut, asa cum a fost recunoscut de dumneata aici, asta-seara. Nu la Bucure
    sti, dar, sa presupunem, la
    Ploiesti, n regiunea petrolifera, unde se juca n parte soarta razboiului, sau la Cm
    pina, la rafinarii... Dar sa mai
    presupunem si altceva, sa facem o alta ipoteza. Iata, bunaoara, suntem n noaptea
    de 9 septembrie 1940, n
    noaptea bombardamentului. Printr-un miracol, Vadastra, omul dumitale, a fost sal
    vat n ultima clipa, dar n-a fost
    evacuat cu o ambulanta, ci, sa presupunem, a fost salvat de un particular, de ci
    neva, care se afla, n apropiere, cu
    masina, si care trebuia sa plece din Londra chiar n acea dimineata, si ar fi plec
    at lundu-l si pe Vadastra cu el. A
    ajuns undeva n provincie. Omul acela era ofiter. Vadastra, din motive personale,
    n-a spus ca e romn, a spus, sa

    529
    NOAPTEA DE SNZIENE
    presupunem, ca e grec sau srb, dar ntr-una din zilele urmatoare i s-a adresat cine
    va n greceste sau srbeste si el
    n-a nteles. Si atunci, evident, a devenit suspect, a putut fi chiar arestat. Cei
    care l anchetau stiau, binenteles, ca
    Legatia anuntase disparitia unui cetatean romn, Vadastra, dar anchetatorii n-au i
    nformat Legatia despre romnul
    pe care-l prinsesera, pentru ca se ntrebau daca nu cumva totul era o nscenare, si
    daca nu e vorba de altceva, de o
    afacere de spionaj. Si atunci omul dumitale a stat nchis luni si luni, si poate c
    hiar mai mult, pna ce s-au convins
    englezii ca nu are nici un amestec cu spionajul. Sau, poate, dimpotriva, au desc
    operit, anchetndu-l, lucruri
    foarte importante, tocmai n legatura cu spionajul, si atunci s-au gndit sa-l folos
    easca pe Vadastra ca agent
    dublu si l-au trimis undeva unde le-ar fi putut fi de folos, sa spunem n Orientul
    apropiat sau chiar n Romnia...
    Stefan ascultase ca prin vis, fara sa-l poata ntelege ntotdeauna, caci Vadastra co
    bora mereu glasul, ajungnd
    aproape sa sopteasca, si n acele momente Stefan se trezea ca pierduse un sir ntreg
    de cuvinte, ca gndul i
    alergase napoi la Londra, n timpul bombardamentului, sau la seara petrecuta n apart
    amentul lui Antim, sau
    nca si mai departe, la camera secreta din Bucuresti.
    Da, e adevarat, spuse el. Se pot face o suma de ipoteze. Ar fi trebuit totusi so anunti pe Irina...
    Stai, ca n-am terminat, l ntrerupse Vadastra, devenind deodata agitat. Exista o in
    finitate de ipoteze, dar nu
    ti-am spus pe cea mai interesanta. S-ar putea ca tot ce ti se pare dumitale att d
    e complicat si extraordinar, sa fi
    fost, n realitate, mult mai simplu. Ne-am putea nchipui ca Vadastra avusese n tiner
    etea lui un ideal, de care nu
    vorbea nimanui, si ca acest ideal i fusese distrus de superiorul lui, de un Popes
    cu oarecare. Ne-am putea nchipui
    ca Vadastra, cum ar fi fost firesc, si jurase sa se razbune, distrugnd ntr-o zi pe
    omul care-l umilise si care-l
    mpiedicase sa-si realizeze idealul. Din nefericire, omul acela, superiorul lui de
    altadata, era invulnerabil; sa
    presupunem ca era un mare om politic, sau un general, sau unul din oamenii care
    conduc din umbra si pe care nu
    ai cum sa-i lovesti. Sa presupunem ceva mai mult: ca omul acela, fostul superior
    al lui Vadastra, se pune ntr-o zi
    n serviciul dusmanului tarii, sa spunem al nazistilor sau al comunistilor. Razbun
    area lui Vadastra capata atunci o
    mare importanta, devine aproape o idee sublima, o datorie patriotica. Pentru ca
    sa-l nvinga nici un sacrificiu nu
    e prea mare, caci omul acela, sa-l numim Popescu, e un om fatal, el si vinde pur
    si simplu tara, o vinde
    dusmanului pentru ca sa-si salveze pielea... Atunci vei ntelege de ce Vadastra si
    -a sacrificat tot
    familie, si
    liniste, si fericire ca sa-l urmareasca si, pna la urma, sa-l distruga. Sa-l dist
    ruga definitiv, adauga el cobornd
    brusc glasul.
    O clipa, ramase pe gnduri, visator.
    MIRCEA ELIADE
    530
    Da, e adevarat, spuse Stefan frecndu-si fruntea ca sa se trezeasca. Toate ipoteze
    le acestea sunt plauzibile.
    Si atunci, ntr-o seara, relua Vadastra privind drept naintea lui, ca si cnd ar fi v

    orbit pentru altul, dumneata


    ntlnesti, n camera vecina, pe cineva pe care-l iei drept Vadastra, omul pe care-l s
    ocoteai, ca toti ceilalti, mort
    cu opt ani n urma. Intr-un moment de slabiciune, omul pe care dumneata l crezi Vad
    astra, ti raspunde n
    romneste si dumneata ti confirmi parerea ca este el, Vadastra, pe care-l credeai d
    isparut. Ca toti romnii, esti
    indiscret, si mine tot Parisul va afla ce ti s-a ntmplat. Evident, nu ai nici o dov
    ada ca omul cu care stai de
    vorba acum e unul si acelasi cu Vadastra al dumitale, dar dumneata te ncapatnezi s
    a crezi asta, pentru ca ti-ar
    place sa ti se ntmple ceva extraordinar. Si toata lumea va afla ca Vadastra traies
    te.
    Nu, n-am sa spun la nimeni, ncepu Stefan.
    Da-mi voie, ca n-am terminat, l ntrerupse brutal Vadastra. Lucrul n-ar fi grav, da
    ca s-ar fi ntmplat altcuiva.
    Dar sa ne nchipuim ca omul pe care dumneata l consideri Vadastra se afla aici ntr-o
    foarte importanta misiune
    secreta. Putem face mai multe ipoteze. Sa presupunem, bunaoara, ca venise la Par
    is ca sa investigheze cauzele
    pentru care una din retelele de informatii si contraspionaj din tara a fost desc
    operita de omul fatal, de Popescu.
    Nimeni nu putea s-o faca mai bine ca el, pentru ca el singur cunostea metoda de
    lucru a lui Popescu. Dar putem
    presupune ceva mai mult. Sa ne nchipuim ca omul pe care dumneata l consideri Vadas
    tra trebuia sa plece mai
    departe, poate chiar sa fie parasutat n tara. Sa ne nchipuim asta, ca avea de mplin
    it o misiune importanta n
    tara. Ori, ce se ntmpla acum? Dumneata vei spune mine n tot Parisul ca m-ai ntlnit, si
    Popescu va afla n 24
    de ore...
    Va dau cuvntul meu de onoare ca nu va afla nimic, l ntrerupse Stefan.
    Evident, indiscretia dumitale va fi scump platita, pentru ca, inutil sa adaug, n
    u vei supravietui nici dumneata
    multa vreme. Dar la ce-mi foloseste mie sa stiu ca, daca esuez n misiunea mea, ve
    i fi gasit si dumneata mort pe
    undeva, prin mprejurimile Parisului?... Important, pentru mine, ar fi fost sa nu
    te fi ntlnit sau, ntlnindu-te, sa
    nu ma fi recunoscut. E adevarat ca nu stii unde plec si ce am de gnd sa fac, dar
    simplul fapt ca banuiesti ca
    Vadastra traieste, este foarte grav. n situatia mea de-acum, adauga el visator.
    Din partea mea, puteti fi sigur, vorbi din nou Stefan. Stiu sa pastrez un secret
    . nteleg ca e ceva foarte serios...
    Nu poti sa ntelegi, continua Vadastra, pentru ca nu ti-am spus nimic. Tot ce ti-a
    m spus, au fost simple
    ipoteze, ca sa te ncerc, sa vad cum reactionezi. n fond, dumneata nu stii nimic de
    spre mine. Nici nu stii macar
    daca sunt cu adevarat Vadastra... Dar sa ne nchipuim ca eu as fi... Adica nu, rel
    ua el dupa o scurta tacere, cu un
    alt glas. Sa nu ne mai nchipuim
    531
    NOAPTEA DE SNZIENE
    deocamdata nimic. Sunt obosit. O sa mai vorbim mine dimineata. Am sa te pun la nce
    rcare, sa vad daca poti fi
    discret...
    l conduse ceremonios pna la usa, i-o deschise si, din prag, rosti deodata, tare.
    / was very glad to meet you, Sir...
    Aproape i fusese recunoscator ca pusese pe neasteptate capat convorbirii. Simtea
    ca nu-l va mai putea asculta.
    Intrnd la el n camera, dadu cu ochii de manuscrise si zmbi. Aprinse repede o tigara

    si trase cu sete primul fum,


    apoi se trnti pe pat. Ar fi trebuit s-o anunte pe Irina", se trezi gndind. Apoi se
    trezi ca-si fumase tigara si se
    uita la ceas. Trecuse de miezul noptii. Ar fi trebuit totusi s-o anunte pe Irina.
    Ar fi trebuit sa ma anunte si pe
    mine Ileana, sa-mi dea un semn de viata, sa-mi trimita doar un semn, o semnatura
    pe o carte postala, ca sa stiu ca
    traieste. Asa ar fi trebuit sa faca si el, Vadastra."
    ntelese n acea clipa ca nu mai semana cu Spiridon Vadastra pe care-l cunoscuse el.
    Parea un alt om. Nu mai
    parea ridicol. S-a ntmplat ceva cu el si s-a schimbat, a devenit un altul. Au trec
    ut aproape opt ani. A trecut
    timpul si a devenit un altul. Saraca doamna Zissu!", spusese atunci, n noaptea bom
    bardamentului. Poate nici
    nu-si mai aminteste acum cine a fost doamna Zissu. Cnd l-oi ntreba, mine dimineata,
    s-ar putea sa nu-si mai
    aminteasca. Daca a fost cumva amnezic, s-ar putea sa nu-si mai amintesca nicioda
    ta de tineretea lui, de doamna
    Zissu. Sau poate n-are sa vrea sa-mi spuna, are sa-mi raspunda ca nu-si mai aduc
    e aminte, ca nu-l mai
    intereseaza...
    Sari din pat si se duse sa deschida fereastra. Fara sa stie, si aprinse o alta ti
    gara si se trezi trziu cu cutia de
    chibrituri n mna. O privi ctva timp mirat, nehotart, parca ntrebndu-se ce-ar putea sa
    faca cu ea. n cele din
    urma, si-o baga n buzunar si se aseza la birou. Ochii i se oprira pe pagina nceput
    a: ... autobiografia unei
    fantose..." n acea clipa, i se paru ca-l aude pe Vadastra si ntoarse capul, atent.
    Sforaia, foarte ncet, parca ar fi
    gemut usor prin somn. I se paru deodata ca tot ce facuse de cnd se ntorsese n camer
    a lui fusese ridicol; absurd
    si ridicol, ca si cum ar fi fost un copil speriat, care se simte observat si nu
    stie cum sa se poarte. N-am sa pot
    dormi, si spuse. Trebuie sa fac ceva..." Aduna manuscrisele, le nveli n hrtia n care
    fusesera mpachetate si le
    aseza n dulap. Apoi stinse lumina si iesi n vrful picioarelor. Portarul motaia, cu
    capul rezemat pe brate.
    Nu mi-e somn, i spuse Stefan. Ma duc sa ma plimb putin...
    Cnd se trezi, privi speriat la ceas. Era aproape noua. Se spala grabit, stapnindusi anevoie nerabdarea, si
    mbraca halatul si, lundu-si pachetul cu tigari, iesi si batu timid la usa lui Vada
    stra. Nu-i raspunse nimeni.
    ngrijorat,
    MIRCEA ELIADE
    532
    cobor si ntreba portarul. Afla ca ceruse nota dis-de-dimineata si plecase nainte de
    sapte.
    Spunea ca trebuie sa prinda trenul pentru provincie...
    Rentors n odaie, totul i sejparu deodata ridicol si absurd. Trebuia sa ma fi astept
    at la asta; trebuia sa-l pndesc,
    sa nu adorm." si aprinse o tigara si se trnti n pat. De ce mi l-o fi trimis printr-u
    n comisionar?" se trezi
    ntrebndu-se deodata. Cobor din nou si telefona la Weismann. Asculta mult timp soner
    ia rasunnd n biroul din
    boulevard Murat. Poate voia sa-mi faca o surpriza. Banuia ca voi citi nti caietul l
    ui Partenie, si voia sa vada ce
    cred, cum voi reactiona. Poate chiar el a stat, asta-toamna, nchis noptile n odaia
    lui, n timp ce eu dormeam
    alaturi, si a sters cu cerneala numele. Probabil ca era acolo si numele Ioanei..
    ."

    Nu raspunde nimeni, spuse portarul vazndu-l ca nu se ndura sa lase receptorul. Nu


    e acasa. ncercati mai
    trziu...
    A ncercat de mai multe ori n acea dimineata. Apoi, dupa ce se ntoarse de la masa, c
    obora din ceas n ceas si
    telefona, ascultnd parca fermecat soneria rasunnd n camera goala. Dupa-amiaza era c
    alda si Stefan trasese
    obloanele la ferestre si, ntins n pat, ncepuse sa astepte. Nu stia precis ce asteap
    ta; si privea la rastimpuri
    ceasul, si aprindea o tigara si, metodic, cu ncapatnare, cobora sa telefoneze.
    Ce spunea comisionarul? ntreba pe portar. Cnd spunea ca i-a fost ncredintat pachetu
    l?
    N-a spus nimic. A ntrebat de dumneavoastra si a vrut sa urce el. Dar nu l-am lasa
    t. I-am spus ca dupa ora
    noua seara furnizorii nu mai pot urca n camere. Am nteles ce voia, si atunci i-am
    dat o suta de franci...
    Soarele coborse pe nesimtite pe deasupra Invalizilor. Stefan cauta n pachetul cu m
    anuscrise, lua caietul lui
    Partenie si se aseza la birou. ... scriam autobiografia unei fantose", reciti el,
    ncercnd sa regaseasca interesul cu
    care le citise cu o seara mai nainte. Dar i reveneau nencetat cuvintele lui Vadastr
    a, cuvintele portarului si
    aluziile misterioase ale lui Weismann: Am sa le fac la toti surpriza! Am sa ti-o
    fac si dumitale, coane Stefan,
    pentru ca si dumneata esti sceptic!..." Ramase ctva timp cu ochii pe pagina nceput
    a. Apoi, ca si cum i-ar fi fost
    rusine de gndurile lui, se hotar brusc si izbuti sa continue lectura. Scriind, mi sp
    uneam ca scriu ca sa ma
    vindec, dar probabil ca eram vindecat de mult; n roman nu mai strabatea nici o fe
    bra. Si totusi, ce admirabil
    subiect de roman! Dar nu asa cum l vazusem la 19 ani, ci asa cum merita sa-l vada
    un scriitor. Nu era interesanta
    drama doctorului V., si nici el, geniul razvratit, nu era interesant. Mult mai i
    nteresanta era povestea pianului,
    despre care aproape ca nu vorbisem n roman. Transformnd pe duduia Eleonora n Lenora
    , si atelierul ei de
    croitorie n salonul vaduvei unui mbogatit de razboi,
    533
    NOAPTEA DE SNZIENE
    pianul si pierduse functia lui esentiala, de simbol al unei existente ce parea at
    unci, prin 1920, feerice, caci era
    singura amintire ramasa din apartamentul pe care-l nchiriase capitanul, pentru ea
    , cu zece ani n urma, n
    bulevardul Elisabeta, si i-l mobilase luxos, ca palatul unei principese orientale,
    dupa cum spunea duduia
    Eleonora. ntr-o dimineata, capitanul facuse semn muscalului sa opreasca n dreptul
    unei case noi, cu mai multe
    etaje, din bulevardul Elisabeta. Apoi o luase de mna si o trase dupa el n ascensor
    . Era ca un palat! exclamase
    Eleonora. Cnd am intrat si am dat cu ochii de pian, i-am sarit de gt si am nceput s
    a plng!
    Iar vrei sa ma
    faci gelos? am ntrerupt-o eu, prefacndu-ma ironic, desi eram gelos pna la dementa p
    e aceasta biata umbra a
    capitanului.
    Era numai mobila scumpa, numai matase si aur, continuase ea, dar mi
    e mai presus de toate mi
    era drag pianul. Si cnd am scapatat, am vndut si am amanetat toate, dar de pian nu
    m-am despartit... Ori, n
    romanul meu pianul nu mai putea avea nici un rol: duduia Eleonora devenise Lenor
    a, vaduva unui mbogatit de
    razboi. n atelierul de croitorie, asa cum l pastra, dezacordat, nvelit cu brocartur

    i si mpodobit cu doua vase


    mari, n care se decolorase, prafuite, florile artificiale, cu fotografiile Eleono
    rei de la 20 de ani alaturi, pianul
    parea prestigios, ncarcat de amintiri si iluzii defuncte. Renuntnd la adevarata El
    eonora, am pierdut, de la
    nceput, mai mult de jumatate din substanta epica a romanului. Pentru ca, fara pia
    n, nu puteam justifica gelozia
    lui Mitica...".
    Ea este! se trezi deodata Stefan, ea, doamna Zissu, Zisuleasca lui Mitica Porumba
    che!" n acea clipa ntelese ca
    stiuse asta de la nceput, stiuse de cnd se reapucase sa citeasca. Poate ca stiuse
    chiar de cnd, cu o seara mai
    nainte, ochii i cazusera pentru prima oara pe cuvntul pian". si vnduse si pianul... Pi
    nul lui Vadastra, si
    spusese el atunci, doamna Zissu a lui Vadastra..." Ar fi vrut acum sa se bucure
    de descoperire si totusi parca o
    nedefinita tristete, o nenteleasa dezamagire i amortea ncet ntreaga fiinta. Doamna Zi
    ssu a lui Vadastra!", si
    repeta el de mai multe ori, ncercnd sa se smulga din sentimentul tulbure de melanc
    olie si deceptie care-l
    ameninta. ncepu sa faca repede socoteli ca si cum ar fi sperat ca exercitiul aces
    ta mental cu destine si fragmente
    de timp i-ar putea descatusa bucuriile strangulate undeva n adncul fiintei lui, op
    rite pe loc si ncatusate fara
    motiv si fara nteles. Prin 1920-l921, doamna Zissu ar fi avut vreo 35 36 de ani. Pa
    rtenie era un copilandru: 17
    ani. Prima lui dragoste. Asa cum a fost, ctiva ani mai trziu, prima dragoste a lui
    Vadastra. Cnd a ntlnit-o
    Vadastra, era n liceu, avea probabil 15-l6 ani, iar ea, doamna Zissu, avea 40 de
    ani. Distinsa doamna Zissu. O
    femeie frumoasa care m-a iubit pe mine..." Fusese, poate, ultima ei dragoste. Cu
    rnd dupa aceea murise n
    mizerie, dupa ce si vnduse si pianul. Toate lucrurile i se pareau clare, si dori d
    in nou, aproape cu deznadejde, sa
    se bucure ca, n sfrsit, le-a descoperit,
    MIRCEA ELIADE
    534
    ca a nteles. Capitanul, Mitica Porumbache, apoi Partenie, apoi Vadastra, toti o i
    ubisera; fusese prima sau ultima
    lor dragoste. De aceea, probabil, fusese si el, Stefan, obsedat de taina doamnei
    Zissu: o iubise Partenie, o iubise
    ca si pe Ioana. Poate c-ar fi trebuit s-o ntlneasca si el, Stefan, putin timp dupa
    ce-o iubise Partenie, s-o
    ntlneasca si sa se ndragosteasca de ea, asa cum, mai trziu, o ntlnise si se ndragostis
    de Ioana, logodnica
    lui Partenie. Dar n locul lui, o ntlnise Vadastra. Distinsa doamna Zissu, o femeie c
    are m-a iubit pe mine..."
    Poate de aceea l-au tulburat cuvintele acestea auzite prin peretii de paianta ai
    camerei secrete, l-au obsedat attia
    ani fara sa poata vreodata ntelege motivul: poate ghicise n ele acea parte din des
    tinul lui pe care-l tradase, un
    fragment de viata care-i fusese predestinat si pe care, fara sa nteleaga de ce, n
    u-l traise, si ramasese nemplinit,
    si de aceea, l urmarea, ca un strigoi, cerndu-i ndestularea, alergndu-l din urma, si
    lindu-l sa caute, sa afle.
    Asadar, aceasta fusese doamna Zissu, Zisuleasca lui Mitica Porumbache, si repeta d
    in nou, zmbind. O
    croitoreasa, care cunoscuse cndva leneveala si prestigiile ntretinutei de lux, apo
    i scapatase, se reapucase de
    croitorie, dar era nca foarte frumoasa, avea fara ndoiala foarte mult farmec, daca

    la 17 ani Partenie fugise deacasa


    pentru ea si fusese chiar ispitit sa se sinucida. Mi s-ar fi putut ntmpla mie. Tre
    buia sa mi se ntmple mie,
    rectifica el, si parca un sentiment ciudat, de mpacare si totodata de resemnare l
    cuprinse deodata, amutindu-i
    nelinistile si nerabdarea. Ar trebui sa fac ceva, si spuse, ar trebui poate sa ma
    rog, sa spun cuiva ca mi s-a
    ntmplat ceva, ca toate cte mi s-au ntmplat aveau un sens, dar nu stiam cum sa-l caut,
    cum sa-l nteleg. De
    aceea ma urmarea numele acesta: doamna Zissu. Ar trebui sa spun ceva. Doamne, fa
    ca-se voia ta, rosti el
    deodata. Faca-se voia ta, repeta mai ncet." Simtea o mare, neobisnuita liniste, s
    i totusi i era frica. As putea sa
    mor tocmai acum, cnd am aflat, as putea sa mor fara a o mai fi ntlnit, fara a-i put
    ea spune ca stiu cine a fost
    doamna Zissu, ca obsesia mea nu era absurda, ca avea un sens. Avea un sens, si re
    peta el. Trebuie sa-i spun
    Ilenei ca tot ce s-a ntmplat, avea un sens. Faca-se voia ta!", rosti deodata, cu t
    eama. Ramase ctva timp
    nemiscat, ca si cum s-ar fi trudit sa asculte ceva pe care nu-l putea auzi, apoi
    si relua lectura.
    Pentru ca fara pian, nu puteam justifica gelozia lui Mitica, si renuntam, astfel,
    la scenele acelea senzationale, pe
    care le-am reconstituit din povestirile Eleonorei, cnd, trziu, dupa miezul noptii,
    uneori n zori, se ntorceau
    acasa de la Gradina Veseliei", urcau n apartamentul mobilat si platit de capitan s
    i, dnd cu ochii de pian,
    Mitica, aproape ntotdeauna beat, ncepea sa njure, la nceput printre dinti, apoi fara
    nici o jena, din ce n ce mai
    tare si mai vulgar, pna ce izbucnea Eleonora n lacrimi si atunci se ducea s-o mngie,
    cerndu-i iertare,
    spunndu-i ca voia doar s-o necajeasca. Iar dupa ce se mutase din
    535
    NOAPTEA DE SNZIENE
    bulevardul Elisabeta si-si vnduse toate mobilele, ramnnd numai cu pianul, Mitica, d
    e cte ori mai venise s-o
    vada, o anunta ca este ultima oara cnd i calca n casa daca nu vinde pianul. Apropii
    ndu-se, l plesnea cu palma
    ntreaga peste capac sau peste soldurile lui de lemn si, ascultndu-l rasunnd, striga
    : Auzi-l cum cnta pe
    unde-l atingi!... Toate acestea nu aveam cum sa le povestesc. Mitica, predecesor
    ul meu n inima Eleonorei, de
    unde nu izbutise sa alunge pe capitan nici dupa ce acesta murise (si nici macar
    eu nu speram ca l-am putut
    ndeparta, caci, printre attea alte gesturi de personaj legendar, capitanul facuse
    si gestul prin excelenta romantic:
    se sinucisese.
    S-a omort pentru mine, eu l-am bagat n mormnt! S-a omort cnd l facuse
    aior!). Mitica,
    deci, devenise n roman un functionar de banca, simplificat si anost, fara nici o
    adncime, redus la ticuri si clisee,
    eu creznd, n marea mea naivitate, ca astfel voi scoate mai bine n evidenta contrast
    ul ntre mediocritatea lui si
    geniul patetic al doctorului V. Si atunci, tot episodul Gradina Veseliei" a trebu
    it sa cada. L-am nlocuit cu o
    ntlnire ntr-un restaurant de vara, frecventat de mbogatiti de razboi. Scena ntlnirii n
    re capitan si Mitica, pe
    care n-am nteles-o nici eu prea bine cum a nceput, caci Eleonora nu prea vrea sa-m
    i povesteasa (spunea ca nu-i
    place sa-si aminteasca de asemenea lucruri triste), scena aceasta devenise, n rom
    an, un episod banal de gelozie

    burgheza. Ori, se pare ca n noaptea aceea a fost la Gradina Veseliei" un scandal d


    e pomina, de care au vorbit si
    ziarele, de care s-a vorbit ani de zile n mahala. Capitanul sosise pe neasteptate
    de la Iasi si o gasise pe Eleonora
    cu lautarii la masa, petrecnd cu Mitica.
    Copilul e al meu? a ntrebat-o, foarte pal
    id si totusi foarte linistit.
    Eleonora, pretinde ea, a tipat, indignata. E al meu, tot asa cum sunt copiii cro
    itorului copiii lui? a mai ntrebat
    capitanul. Si-atunci a sarit Mitica, si a nceput bataia. Eleonora lesinase, nu-si
    mai amintea nimic. Pretinde ca nusi mai amintea dect finalul, ca ntr-o nuvela de Puskin. Trziu, a venit garda, si of
    iterul garzii l-a ridicat pe
    capitan din pietris, unde cazuse n nesimtire, cu capul spart de un sifon, caci, s
    e pare, tabarsera toti macelarii pe
    el, l-a ridicat, plin de snge, desfigurat, cu uniforma zdrentuita, si tinndu-l ane
    voie de brat, caci se clatina ca un
    om beat, i-a spus: Capitan Sideri, esti sub arest!..."
    Stefan si ridica ochii din caiet. Capitan Sideri, esti sub arest! Iubite domnule W
    eismann, dumneata n-ai de unde
    sa stii, eu iubesc de multi ani o fata. O cheama Ileana. Ileana Sideri. Capitan
    Sideri, esti sub arest!... Poate ca era
    unchiul ei. Poate ca era chiar tatal ei. Ar trebui sa fac socoteala..."
    Cine e pr
    ietena lui? ma ntreba.
    Ileana,
    i-am raspuns. Ileana Sideri. A fugit din tara ca s-o caute. Nu e nici un secret.
    .." Astea i le spusese Weismann, ntro
    dimineata, dupa ce-i adusese cafeaua. Ileana Sideri. A fugit din tara. Nu e nici
    un secret..." si privi deodata,
    cu mirare, ceasul, ca si cum s-ar fi trezit.
    MIRCEA ELIADE
    536
    Trecuse de noua. Se ridica aproape speriat de la birou si cobor n goana etajele. P
    ortarul l vazu de departe si-i
    zmbi.
    ncercati din nou? l ntreba continund sa zmbeasca.
    I-am dat o suta de franci. Spunea ca vine tocmai de la statuia Bratianu. A ntrebat
    de dumneavoastra si a vrut sa
    urce el. I-am spus ca dupa ora noua seara... Capitan Sideri..."
    Nu raspunde nimeni, l auzi pe portar. Nu e acasa. Nu s-a ntors.
    A fugit din tara ca s-o caute. Nu e nici un secret." Atent, rabdator, continua sa
    asculte soneria rasunnd strident
    n biroul din boulevard Murat.
    De-abia trziu, cnd autocarul iesise din Paris, si aminti ca nu mncase. As fi avut tot
    usi timp sa mannc; era o
    cafenea n colt, as fi putut mnca un sandvici." Nel mezzo del cammin di nostra vita
    , i reveni nca o data versul.
    Si-l repetase de mai multe ori, la nceput fara sa nteleaga de ce, umblnd pe strazi,
    traversnd Place de la Muette
    scaldata ntreaga n soare, ndreptndu-se spre Etoile. Si apoi, aproape de Etoile, i se
    paru ca ntelege; si repeta
    cu ncapatnare versul ca sa scape de refrenul absurd care-i revenea necontenit n min
    te: Dar nu i s-a gasit
    corpul!...
    Cnd coborse dimineata, portarul i aratase cu un gest scurt, clatinnd capul, pe cinev
    a care, asezat la masuta
    din hol, rasfoia cartea de telefon. Era un barbat cu o figura stearsa, fara expr
    esie. Se ridica din scaun si-i zmbi
    ncurcat.
    Domnul Stefan Viziru? ntreba. Ati locuit ctva timp n boulevard Murat, la domnul Wei
    smann...
    I s-a ntmplat ceva? l ntrerupse Stefan.

    Nu. Adica, mai precis, nu stim. Fiti bun, va rog, si veniti cu mine sa dati cteva
    informatii.
    Taxiul l lasase n fata Comisariatului, undeva aproape de boulevard Murat. Coborse n
    ervos, aprinzndu-si n
    ultima clipa nca o tigara. A trebuit sa astepte ctva timp asezat pe o bancheta, lng
    a usa. Inspectorul vorbea nca
    la telefon.
    Nu i s-a gasit corpul] Bucuria lui brusca, nefireasca, si dadea seama, izvora din
    acest detaliu, n aparenta
    nesemnificativ: ca, desi totul lasa sa se nteleaga ca Misu Weismann s-ar fi sinuc
    is pe o plaja din Belgia, faptul ca
    nca nu i s-a gasit corpul anula toate concluziile care s-ar putea trage din dispa
    ritia lui misterioasa. Asa se
    ntmplase cu Vadastra. Singurul care ntelesese fusese Antim. Nu i s-a gasit corpul,
    repeta el necontenit,
    ncremenit acolo, pe un fotoliu, n salonul Legatiei din Belgrave Square, nendraznind
    parca sa mai iasa singur
    pe strada att timp ct nu i se facea dovada ca murise Vadastra, aratndu-i-se corpul.
    Stia ca e ridicol, dar nu
    putea crede n sinuciderea lui Weismann. i placea sa si-l nchipuie scapat de teroare
    a datoriilor, eliberat de
    obsesiile marei lui afaceri, mbracnd hainele unui vagabond si plecnd undeva departe
    , n
    537
    NOAPTEA DE SNZIENE
    lumea larga, de unde-i va trimite mai trziu un semn de viata, cteva cuvinte pe o c
    arte postala. Inspectorul l
    ascultase cu atentie, apoi i multumise foarte afabil. Nu, nu i s-a gasit nca corpul
    ", repetase el nca o data n
    prag, zmbind, oarecum derutat de insistenta cu care revenise aceasta ntrebare n tot
    cursul convorbirii.
    La Etoile se oprise n fata chioscului si cumparase ziarele de prnz. Le rasfoi repe
    de, cuprins de o brusca emotie,
    sa vada daca nu cumva, totusi... Nu era nici o informatie privitoare la disparit
    ia lui Weismann. Citi n prima
    pagina: Aujourdhui ete. Nu ntelesese dect trziu, cnd se apropia de Place des Ternes.
    Solstitiul de vara.
    Snzienele. Nu i s-a gasit corpul." Nel mezzo del cammin di nostra vita... Strnse zi
    arele, le facu sul si le aseza
    pe pervazul unei ferestre, apoi grabi pasul.
    Aproape de unu, Parc Monceau era aproape gol. Pe o banca, o femeie mnca absenta u
    n sandvici. Mai
    ramasesera doar ctiva copii ntrziati la joaca si o pereche de ndragostiti. ncepea sa
    se simta caldura chiar aici,
    la umbra arborilor. Una selva obscura. Se plimba aproape fara sa priveasca n juru
    l lui. Apoi, dupa ce strabatu
    alene parcul, iesi si grabi din nou pasul.
    Pe boulevard des Courcelles, tocmai voia sa traverseze pe celalalt trotuar cnd za
    ri de departe cele trei autocare.
    Se ndrepta spre ele fara curiozitate, dar grabind mereu pasul, ca si cum i-ar fi
    fost teama ca, o clipa nainte de a
    le ajunge, ar putea pleca. Autocarele se aflau n dreptul unei curti mari. Club de
    s Etudiants, citi Stefan. Se
    apropie de zid si ncepu sa-si stearga fruntea cu batista. n curte, pe trotuar, ast
    eptau grupuri de tineri. Ctiva se
    asezasera la mesele cafenelei din colt. ncepuse sa fie din ce n ce mai cald si Ste
    fan si scoase haina si si-o atrna
    pe umeri. Apoi si aprinse o tigara si fuma linistit, fara sa priveasca n jurul lui
    . Trziu, o fata iesi din curte cu un
    carnet de bilete n mna si se ndrepta spre primul grup. Vazu ca fiecare si cauta n por

    tmoneu si atunci si
    scoase si el o bancnota de 500 franci. Fata se opri n dreptul lui, i lua bancnota,
    i dadu un bilet si 200 de franci
    rest, si-i spuse:
    Troisieme voiture.
    As fi avut timp sa mannc un sandvici. Era o cafenea n colt, la umbra..." Autocarul n
    ainta acum printre
    cmpuri de gru smaltuite cu maci. E ca la noi n tara", se trezi gndind. Privea pe fere
    astra, asa cum privise
    necontenit de cnd iesise din Paris. Destinul este portiunea de Timp, si aminti el c
    uvintele lui Bibicescu,
    portiunea de Timp pe care ne-o ngaduie Istoria. Ce-o fi vrut exact sa spuna?" Dar
    nu ncerca sa nteleaga.
    Gndul i alerga si mai adnc n trecut, cu tot mai multi ani n urma, nu-si dadea nca prec
    is seama cnd, n
    tineretea sau n copilaria lui; cndva, de mult, privise de la fereastra unui tren u
    n peisaj asemanator, cu cmpuri
    de gru si orz, batute cu maci, ondulate n
    MIRCEA ELIADE
    538
    vlcele dulci, si drumul, ca si acum, ducea printre dealuri si boschete de fagi si
    de salcmi.
    Au trecut prin mai multe sate si orasele si, n fuga autocarului, se silea sa le c
    iteasca numele, ntrebndu-se
    mereu ncotro se ndreapta. Apoi, dupa nca vreun sfert de ceas, ncepu sa se zareasca,
    de departe, o padure. O
    privea, cnd i se paru ca autocarul o ocoleste, si-atunci ntoarse mhnit capul, s-o m
    ai priveasca nca. Dar o
    regasi curnd, n fata si n dreapta lor, o padure nalta, mare, compacta. ntelesese ca m
    ergeau ntr-acolo. I se
    paru ca stiuse asta de la nceput. Era prea cald. ntr-o namiaza limpede, fierbinte
    de vara, autocarele acestea
    ncarcate cu tineret nu puteau merge ntr-alta parte dect ntr-o padure.
    Pe locurile acestea au fost balti, spuse deodata tnarului de lnga el. Era un baiet
    an nalt si blond, cu ochelari,
    care-i zmbise cobornd din
    autocar si-si potrivise pasul dupa al lui. Umblau de-atunci alaturi. i vorbise de
    concert, i spusese cine va cnta.
    Dar Stefan nu-l ascultase; privea necontenit drept naintea lui. Curnd au zarit zid
    urile manastirii.
    n locul padurii acesteia, au fost cndva balti, adauga.
    Mai sunt si acum balti, spuse celalalt. Dar sunt dincolo de padure. Grupul nainta
    compact pe alee, grabind
    necontenit pasul. Concertul ncepea
    la trei si jumatate. Ajungnd n dreptul portii, Stefan sovai. La umbra, una lnga alt
    a, se ntindea sirul de masini.
    Am sa mai ma plimb putin, spuse. Vin pentru prima oara la Royaumont. Tnarul i zmbi,
    apoi disparu
    nghitit de grup. Stefan i privi cum
    patrund n curte si se ndreapta, n siruri tot mai dense, spre cladire. Au ramas doar
    cteva sali si capela, i
    spusese tnarul; manastirea fusese devastata n timpul Revolutiei. Dar concertele au
    loc n fosta capela,
    adaugase; este acolo o atmosfera, o atmosfera...", ncepuse el cu o voce clara, ne
    asteptat de barbateasca,
    emotionata. Dar Stefan nu-l mai ascultase.
    Dupa ce si ultimul grup disparu dupa aripa sfarmata, cta mai ramasese, a manastiri
    i, Stefan porni singur pe
    alee. De ce m-oi fi apucat sa-i spun ca pe aici au fost balti? se ntreba deodata.
    Daca mai ramneam o jumatate

    de ceas mpreuna, fara ndoiala ca i-as fi povestit de Snagov, cum a strigat Mia si
    cum..." n acea clipa si dadu
    seama ca se gndise si la asta cnd i vorbise de balti; nu se gndise numai la baltile
    din jurul Bucurestiului, unde
    venea sa se scalde cnd era copil, si unde, ctiva ani mai trziu, crescusera arbori na
    lti si umbrosi, dar gndul l
    dusese napoi si la dupa-amiaza aceea de vara de la Snagov, cnd a auzit-o pe Mia st
    rignd, si a vazut-o, pentru
    ultima oara, cum si-a mai saltat nca o data capul afara din apa si apoi si-a ples
    nit fruntea de unda calda a lacului
    si s-a lasat nghitita. Au trecut aproape treizeci de ani de-atunci, si spuse ca sa
    se trezeasca. E ngrozitor..."
    539
    NOAPTEA UE SNZIENE
    Parca pe-aici, pe sub arborii nalti, arsita dupa-amiezii de vara nu patrunsese nca
    . Nel mezzo del cammin di
    nostru vita... Una selva oscura... Parca s-ar fi simtit deodata observat de cine
    va si zmbi ncurcat. Stia foarte
    bine ca-si repeta cuvintele acestea ca sa nu-si aminteasca de balti si de copila
    rie, sa nu-si mai aminteasca de
    parul balai al Miei plutind, o singura, nesfrsita clipa, pe obrazul cald si legan
    at al lacului. Una selva oscura,
    rencepu el, ncercnd sa se smulga din sentimentul ciudat, de copilareasca teama, ca
    cineva, foarte aproape de
    el, nevazut, l urmareste si-l observa, si citeste n sufletul lui ca ntr-o carte des
    chisa, citeste speranta lui
    copilareasca, absurda, ca daca-si va recita singurele versuri din Inferno pe car
    e le stia, va scapa de amintirile
    baltilor si ale copilariei. Patrundea tot mai departe n padure, ntovarasit de prez
    enta aceea nelamurita si
    implacabila care-i ghicea toate gndurile si-l facea sa zmbeasca ncurcat, ca un copi
    l surprins de un ochi strain
    si nendraznind sa-si reia joaca, hotart doar sa astepte, cu acelasi zmbet vinovat p
    e figura, multumindu-se sa
    astepte si sa respire, intimidat, pna ce ochiul strain va dispare, lasndu-l din no
    u singur cu taina jocului numai
    de el cunoscut.
    O zari de departe si inima ncepu sa i se bata nainte de a o fi recunoscut, ncepu sa
    alerge. Masina era trasa pe
    marginea aleii, la umbra rara a unui paltin. Portiera era deschisa. Ileana se pl
    ecase mult spre fundul masinii,
    ncercnd sa aseze un teanc de reviste ilustrate ntre doua mici valize. Auzindu-i pas
    ii grei, se ntoarse speriata.
    Se facu deodata foarte palida.
    Asta era, spuse Stefan nainte ca s-o ajunga. Asta era masina...
    Se opri ca sa-si potoleasca bataile inimii si nghiti de cteva ori, cu un mare efor
    t. si daduse seama ca fusese
    ridicol, spunndu-i asta; absurd, ridicol ca acestea fusesera primele cuvinte pe c
    are le rostise; ani de-a rndul i
    vorbise nencetat, si nchipuise n nenumarate chipuri rentlnirea lor si se auzise de nen
    umarate ori rostind
    primele cuvinte, ntotdeauna altele, pe care i le va spune regasind-o
    si totusi, z
    arind-o de departe, ghicind ca
    este ea nainte de a o recunoaste si ncepnd sa alerge spre ea, nu izbutise sa-i spun
    a altceva. Dar vazuse masina.
    Masina de care-ti vorbeam, continua fara sa nteleaga de ce se lasa spus de altcin
    eva din el, de cineva care
    vorbea n numele lui, mai repede ca el, izbutea sa vorbeasca ntotdeauna mai repede
    si naintea lui. Mi se paruse
    ca are sa dispara, ca exact la miezul noptii are sa dispara...

    Ileana se rezemase de portiera deschisa. Era ntocmai asa cum o lasase el; arsa de
    soare, cu ochii de culoarea
    acelei specii rare de pansele. Si totusi nu o lasase asa, ntelese n clipa urmatoar
    e, nu mai era asa n noaptea
    Anului Nou, n camera lor de la Busacco. Fusese asa cnd o zarise pentru ntia oara, la
    Baneasa, cnd ea
    ntoarse capul ca sa vada cine o urmareste prin iarba, cine umbla repede napoia ei.
    Pe locurile acestea au fost
    balti", i spusese el atunci.
    MIRCEA ELIADE
    540
    Primele cuvinte pe care i le spusese. Stiuse si atunci de masina, dar nu-i spuse
    se de la nceput. i vorbise de balti,
    de arborii pe care-i sadise cnd era n liceu, de arici, de cerurile care se deschid
    n noaptea de Snziene. Dar
    stiuse si atunci, de la nceput, de masina.
    Era ntocmai ca asta, continua. Aveai un lant mic cu chei yale si alte cteva cheite
    ...
    Cu un efort, izbuti sa zmbeasca si o privi n ochi.
    N-a fost o nalucire. A fost aievea...
    Multi ani, nu ndraznise sa-si aminteasca noaptea de la Busacco. Parca ar fi fost
    un timp mpietrit, transformat n
    chip misterios ntr-un fel de fortareata cu ziduri nalte de piatra. Cnd, luata de gnd
    uri, se ntorcea n trecut,
    zarea de departe zidurile noptii de la Busacco, si le ocolea, fugind, cufundndu-s
    e mai adnc n amintire,
    regasind casa de pescari de la Cascaes, regasind ultimii ani petrecuti n strada B
    atistei sau, si mai departe,
    vacantele de la Zinca, verile copilariei ei. Timpul mpietrit luase nfatisarea came
    rei de la Busacco: o camera
    sinistra, ca ncaperea n care tocmai murise cineva, dar n care nu fusesera nca aduse
    coroanele si draperiile
    negre. ncepuse sa se mbrace: Nu tremur! si repetase necontenit. Nu tremur!..." Cnd ma
    sina iesise ncet din
    curtea hotelului si patrunsese n padure, si zari zdrentele de ceata atrnnd printre
    arbori ca niste giulgiuri
    mohorte, simtise o zadarnicie fara nume, ca si cum viata s-ar fi stins deodata pr
    etutindeni n jurul ei. Nu plng,
    si repeta, nu plng."
    Cnd te-am zarit atunci, la Baneasa, de departe, am stiut ca venisesi cu masina. N
    u eram nebun. N-a fost o
    nalucire. Era exact masina asta...
    Entrocamento, Madrid, telegrama catre Walkiria, ceasurile petrecute n sala de ast
    eptare a garii din Madrid, cu
    privirile ascunse n ziare, nu cumva s-o recunoasca cineva de la Legatie. Apoi, no
    aptea n wagon-lits, pna la
    Barcelona.
    Est-ce que Madame desire encore quelque chosel o ntrebase stewardul.
    Stiam ca am sa te gasesc. Am fost si la Zinca. Oamenii au ars conacul, Marina mu
    rise, dar stiam ca am sa te
    gasesc.
    Ileana l privise necontenit n ochi, speriata, parca i-ar fi fost teama ca va spune
    altceva, ca va rosti alte cuvinte.
    Stiam, relua Stefan. Dupa ce-am nteles tot ce s-a ntmplat si am aflat cine a fost d
    oamna Zissu...
    Tacu, tulburndu-se deodata. Ea se smulse de lnga masina, facu ctiva pasi si se asez
    a pe iarba, la marginea
    aleii. si prinse genunchii n brate si-si pleca fruntea. El se apropie ncet, parca c
    u teama. I se paru ca plnge, si
    ramase n picioare n fata ei, intimidat.
    Uneori, noptile, o trezea deznadejdea. Nu am nimic de la el, nu mi-a ramas nimic.

    " Ar fi vrut sa poata plnge, si


    gemea apasndu-si perna pe gura ca sa
    541
    NOAPTEA DE SNZIENE
    n-o auda Walkiria. O auzea, totusi, si cteva minute n urma ciocanea usor si intra,
    ncurcata, cu privirile ei
    speriate, nestiind ce cuvnt i va spune nti. Nu mi-a ramas nimic, gemea Ileana. As fi
    vrut sa am ceva de la el,
    macar o floare, sau o batista, sau un plic cu adresa scrisa de el, orice, ceva c
    are sa fi fost al lui..." Apoi, ntr-o
    noapte i spusese: As vrea sa am un copil. Sper sa am un copil. Repetase de-atunci n
    truna: Am sa am un
    copil..." De la Lisabona, prietena i scria aproape n fiecare zi. i scria ca Stefan i
    trimisese de mai multe ori
    flori, o cautase la Cascaes, telefonase la Madrid. Apoi i scrisese ca luase avion
    ul pentru Bucuresti. Are sa se
    duca la tante Alice, si spuse Ileana. Are sa afle unde sunt. n cteva zile va fi aic
    i. Va veni cu un buchetel de
    lacramioare, cu parul ud de ploaie, fara macferlan, va suna, cu buchetelul de la
    cramioare, n ploaie, si-i voi
    deschide eu usa si ne vom privi. mi va zmbi." i spunea Walkiriei: Asa face ntotdeauna
    . Dispare cteva
    saptamni, cteva luni, apoi apare pe neasteptate, cu un buchetel de flori n mna, sub
    ploaie, si zmbeste
    ncurcat, ca un copil." Apoi adauga, repede: Vreau un copil de la el. Astept un cop
    il..."
    Stefan, sopti ea trziu, fara sa-si ridice ochii, ce vrei de la mine?
    Se lasa repede n iarba lnga ea si o privi lung, speriat, fara sa ndrazneasca s-o at
    inga.
    Ce vrei de la mine? sopti ea.
    Ileana, striga, sunt eu, Stefan! Te-am cautat. Stiam ca am sa te gasesc...
    Dar se auzi vorbind si i se paru ca vorbele lui sunt ranite, neputincioase, ca s
    i cum ar fi fost spuse de altcineva n
    locul lui, de cineva care ar fi ncercat sa-l imite si nu izbutea, pentru ca un fo
    arte usor, aproape imperceptibil
    sunet fals l trada chiar n clipa cnd rostea cuvintele.
    Sunt eu, Stefan! repeta speriat.
    n iarna aceea a asteptat mereu. Tante Alice i scria cu regularitate. Nu pomenea ni
    mic de Stefan, si ntr-o zi
    Ileana se hotar s-o ntrebe. Trziu, i raspunse: Am auzit ca e pe front, n Rusia..."
    Sunt eu! l auzi din nou.
    Fuma necontenit. Ramnea tot timpul n odaia ei, privind spre lac, si de cte ori intr
    a Walkiria o gasea fumnd.
    Se ducea nti sa deschisa fereastra.
    Stiam de la nceput ca asa va fi, spunea Ileana.
    Stiam ca nu voi avea un
    copil. Stiam ca nu-mi va ramne nimic de la el. Am stiut asta de cnd l-am vazut. Di
    n clipa cnd l-am zarit n
    padure, am stiut ca asa va fi, ca nu voi avea nimic de la el, ca asa mi-a fost u
    rsita: sa n-am nimic... Ileana! i
    strigase ntr-o noapte Walkiria, parca speriindu-se deodata de strigatul ei, tu nai sa poti trai fara el. Du~te dupa
    el n tara, du-te si-l cauta.
    Probabil ca a murit n Rusia, raspunsese atunci. Pentr
    u mine, n orice caz a murit:
    daca nu s-a dus sa ma
    MIRCEA ELIADE
    542
    543
    caute la tante Alice, nseamna ca am murit pentru el, deci a murit si el pentru mi
    ne. Si nu mi-a ramas nimic de la
    el, nici macar un plic cu adresa scrisa de mna lui...

    Cnd intra, o gasea ntinsa pe divan, fumnd.


    Mi-a spus doar de trei ori ca ma iubeste
    . De trei ori n sase ani.
    mi vorbea mai mult de Vadastra si de doamna Zissu. mi vorbea de Timp si de masina
    care ar fi trebuit sa
    dispara la miezul noptii, de camera Samba si de cerurile care s-ar putea deschid
    e. mi vorbea despre tot, chiar si
    de razboi si de afacerile lui Vidrighin, numai de iubirea lui nu-mi vorbea nicio
    data. Nici macar nu stiu daca m-a
    iubit. Spunea doar ca i-am fost ursita. Eu l-am iubit de cum l-am zarit. Umbla n
    padure n urma mea si am ntors
    capul si atunci am stiut ca este el, ca pe omul acesta am sa-l iubesc toata viat
    a. Am stiut, dar n-am vrut sa
    recunosc. Era casatorit, si adora sotia, curnd au avut si un copil, dar eu stiam c
    a pe el am sa-l iubesc toata viata,
    desi nu voiam sa recunosc. Am ncercat totul ca sa-l uit. Si poate, totusi, pna la
    urma l-as fi uitat, daca nu
    reaparea pe neasteptate n viata mea. Pe neasteptate, venea sa ma vada sau mi telef
    ona, si atunci ntelegeam ca
    nu-l uitasem nca, dar nu voiam sa recunosc. Ileana! i spusese Walkiria apropiinduse si lundu-i mna, du-te
    si-l cauta.
    Are sa ma caute el, strigase sarind deodata de pe divan, are sa ma c
    aute n genunchi pna la capatul
    pamntului si n-are sa ma gaseasca. Daca n-a murit n Rusia, are sa ma caute tot res
    tul vietii, dar n-are sa mai ma
    gaseasca. As fi vrut doar sa am un copil de la el...
    Ileana, ce se ntmpla cu tine? o ntreba Stefan cobornd brusc vocea, ca si cum, de tea
    ma sa nu-l tradeze, nu
    mai ndraznea sa se ncreada n ea, multumindu-se sa sopteasca.
    As fi vrut sa am un copil", si repeta de cte ori voia sa plnga. Izbutea sa plnga numa
    i cnd si spunea lucrul
    acesta, ca ar fi putut avea un copil de la Stefan si nu l-a avut. Walkiria o auz
    ea plngnd, cu perna la gura, si
    atunci se ridica din pat, dar sovaia si ncepea sa astepte, intimidata, nestiind d
    aca ar trebui sa se duca la ea s-o
    mngie, sau sa astepte. Apoi, ntr-o dimineata, Ileana i spuse:
    Sper ca n-a murit, si
    atunci trebuie sa traiesc si
    eu, sa ma razbun. Vreau doar att: sa am un copil de la el si sa ma razbun. Nu cer
    dect att de la viata. E mult,
    Walkiria? Nu cer dect sa am un copil de la el si sa ma razbun...
    Stiam ca asa se va ntmpla, sopti el.
    i zarise verigheta, dar o privise fara s-o vada, silindu-se sa n-o vada, izbutind
    sa n-o mai vada. Se apropie mai
    mult de ea.
    Am fost la Zinca, ncepu trziu, cu teama, ncercnd sa scape de propria lui voce, sa se
    desparta de ea, sa o
    smulga din el si sa o zvrle undeva n urma lui, ca sa poata ramne, n sfrsit, singur cu
    Ileana.
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Dar i se paru deodata zadarnic si tacu. Totul i se paru n acea clipa zadarnic. Va
    zu din nou verigheta n degetul
    Ilenei, si luciul acela aburit de aur cald i se paru zadarnic. ntoarse capul si p
    rivi nca o data masina. Asadar,
    aceasta era; nu iubirea Ilenei, ci masina. Ea i era ursita, nu Ileana. Simti cum
    i se scurge sngele, cum i se
    risipeste n pamnt. Era ntocmai asa cum o vazuse el, si semana totusi cu toate celel
    alte, semana cu masina pe
    care o descoperise n noaptea Anului Nou, aproape ngropata sub zapada, n timp ce Ioa
    na l astepta
    nerabdatoare, cu gndul la petrecerea care ncepuse deja n casa de la Cotroceni; sema
    na cu masina pe care o

    pictase el si cu cea pe care i se paruse ca a zarit-o, rasturnata, n drum spre Ci


    uc, cnd o auzise pe Ileana:
    Logodnicul meu... Poate mai traieste..., semana cu imaginea masinii rasturnate d
    e ciclon, undeva ntre Lisabona
    si Estoril, pe soseaua batuta de valuri, masina pe care el nu o vazuse niciodata
    , dar pe care o ghicise din cuvintele
    lui Filimon: Mon cher, era o masina, rasturnata acolo, tnchipuieste-ti, mon cher
    , rasturnata de valuri pe sosea...
    (si poate viata lui ar fi curs altfel daca Filimon nu i-ar fi povestit plimbarea
    pe care o facuse dupa ciclon, poate ca
    ar fi ramas nca multa vreme prins n vraja Circei, a Stellei Zissu, caci fara ndoial
    a fusese fermecat, nu se mai
    putea desparti de ea, ar fi plecat cu ea la New York, continund sa-i spuna ca n-o
    iubeste, continund sa-i
    vorbeasca de Ioana si de Ileana, dar incapabil sa se smulga din vraja ei, urmari
    nd-o pretutindeni, asteptnd, cu
    teama, s-o vada apropiindu-se de el cu gura ntredeschisa si foarte rosie, cu dint
    ii albi, stralucind amenintatori...).
    Era aceeasi masina.
    Trebuie sa plec, spuse Ileana deodata, ridicndu-se din iarba. Am ntrziat deja prea m
    ult. Trebuie sa ajung n
    noaptea asta la Lausanne.
    Ar fi vrut sa-i spuna: E absurd! Nu-ti dai seama ca e absurd? De-abia ne-am rentlni
    t. Te-am cautat sase ani.
    Te-am cautat pe front si n Rusia, n Crimeea, am fost n strada Batistei, am fost si
    la Zinca. Nu vezi ca e
    absurd?"
    Dar n-a cntat nca Walkiria, spuse el nendraznind sa-si nteleaga linistea cu care vor
    bise.
    Se ridicase si el, brusc, din iarba, si Ileana l privi mirata, parca i-ar fi zmbit
    .
    De unde stii ca are sa cnte?
    Mi-am nchipuit.
    Ar fi vrut sa spuna: Stiam asta de la nceput, de cnd am aflat, ntmplator, n autocar, c
    a e un concert la
    Royaumont, ca vor fi si artisti straini. Stiam."
    Mi-am nchipuit, repeta. Mi-am nchipuit ca de aceea ai venit si tu, ca s-o asculti.
    Ati venit mpreuna.
    Trebuie sa plec, spuse Ileana. Ar fi trebuit sa plec de mult. Plecasem deja. Mi
    s-a parut ca e ceva care nu
    merge la motor si m-am oprit, dar nu era nimic... Spre nenorocul tau, adauga ncer
    cnd, de data aceasta, sa
    zmbeasca.
    MIRCEA ELIADE
    544
    Ti-am dat astfeJ prilejul sa ma rentlnesti... Tu ce fumezi? l ntreba brusc, privindu
    -l foarte adnc n ochi, cu
    buzele tremurndu-i usor.
    Gauloises bleues.
    O mare liniste l nvalui parca deodata. Scoase pachetul, i-l ntinse, apoi aprinse ch
    ibritul. Ar fi vrut sa-i spuna:
    E absurd! Tu n-ai nteles nca? N-ai nteles dect ca nu mai ma iubesti? Dar asta nu e gr
    av dect pentru mine. Tu
    ai nca o viata ntreaga naintea ta. Nu-ti dai seama ca e absurd ce faci? Nu ti-am sp
    us ca am recunoscut masina?"
    mi place sa fumez din cnd n cnd o gauloise, spuse Ileana.
    Apoi l privi din nou si zmbi. Era un zmbet trist, departat, ncarcat de melancolii, d
    ar el fu fericit sa-l
    regaseasca, si figura ntreaga i se lumina.
    mi pare bine ca te-am revazut, Stefan, i spuse. mi pare bine ca traiesti. Stiam ca

    traiesti. Aflasem ca traiesti,


    dar mi pare bine ca te-am revazut... Esti neschimbat, adauga dupa o clipa.
    Am mbatrnit, spuse Stefan.
    Nu-mi dau seama. Pentru mine, n orice caz...
    Da, nteleg, o ntrerupse Stefan zmbind. Stiu ce vrei sa spui. Pentru tine am ramas a
    celasi, pentru ca am
    murit de mult.
    Da, spuse Ileana.
    Trebuia sa-mi nchipui. De aceea am plecat pe front, pentru ca stiam ca altminteri
    , daca nu mor acolo, va fi
    mult mai grav, voi afla ntr-o zi, chiar din gura ta, ca, pentru tine, am murit de
    mult...
    Nu trebuia sa faci asta, l ntrerupse Ileana. Vreau sa spun, nu trebuia sa te gndest
    i... Nu trebuia sa te
    gndesti la asta... Locuiesti la Paris? l ntreba dupa o clipa.
    -Da.
    Pot sa te las eu n drum. Dar trebuie sa plecam acum. Am ntrziat deja prea mult. Cnd
    vrei, plecam.
    Probabil ca daca te-as ruga, daca te-as implora sa nu pleci astazi, sa nu pleci,
    n orice caz, cu masina asta,
    probabil daca ti-as spune...
    Nu, Stefan, l ntrerupse ea zmbind. Acum, te rog eu, te implor daca vrei: nu ma ruga
    nimic. Nu-mi vorbi
    nimic.
    Nu m-ai nteles, ncepu Stefan tulburat. Voiam sa-ti spun ca masina asta...
    Stiu, stiu, l ntrerupse din nou Ileana cu o exasperata deznadejde n glas. Ti se par
    e ca masina asta... Nu
    vreau sa-mi mai aduc aminte. Te-as ruga si pe tine, doar att, sa fii att de bun si
    sa nu-mi mai aduci aminte.
    Dupa sase ani si jumatate, tot de masina mi-ai vorbit nti, adauga ncercnd sa zmbeasca
    . Nu te-ai schimbat...
    545
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Voiam doar sa-ti spun... Nu e ce te gndesti tu. Daca ai pleca ntr-alta zi, sau dac
    a te-ai napoia cu trenul...
    Nu, Stefan. Am un sot teribil de nervos. N-are sa poata adormi pna nu ma ntorc...
    Mi-a telefonat acum
    cteva ceasuri, continua visatoare. Sperasem ca macar la Abbaye de Royaumont nu va
    exista telefon. Dar n-am
    avut noroc. Exista si aici, la Royaumont... Ma asteapta, repeta cu o exasperata
    resemnare, si l-am nvatat sa
    creada ca sunt o sotie ideala... Trebuie sa mergem, spuse repede zvrlindu-si tiga
    ra. Te las la Paris.
    Daca ai sa ma suporti, te-as ruga sa mai ma lasi sa merg putin cu tine. Ma poti
    lasa mai trziu, unde vei voi
    tu, la o gara, pe drum...
    As fi preferat..., ncepu ea.
    Glasul i tremura usor, si-si pleca speriata privirile.
    Ileana! sopti Stefan apucndu-i mna. Nu-ti cer nimic altceva. Poate nu ne vom mai r
    evedea. N-am sa-ti mai
    cer nimic altceva...
    i spunea Walkiriei:
    Roaga-l sa nu mai insiste. Stiu ca-l fac sa sufere, dar mi-e
    imposibil sa-i spun altfel. Mam
    nvatat sa-i spun asa: Doctore. Nu-i pot spune Bernard. E att de bun, a fost att de
    bun cu mine, ca nu-i pot
    spune Bernard. A fost un sfnt. Cnd m-a rugat pentru prima oara sa-i spun Bernard,
    i-am spus Sfinte Bernard.
    Am nceput sa rdem amndoi. Dar acum se supara, insista. Si mi-e imposibil. E doctoru
    l meu, e salvatorul meu,
    nu-i pot spune Bernard...
    Dar el te iubeste, exclamase Walkiria. Stiu, mi-a spus

    -o. Stie ca-l iubesc si eu. Iam


    spus-o. l iubesc mai mult dect ma iubesc pe mine, l iubesc asa cum cred ca sunt iub
    iti sfintii. De aceea nu-i
    pot spune Bernard.
    Ce crezi despre el? o ntrebase Walkiria la nceput. l ntlnise doar de cteva ori. i pl
    se bunatatea,
    distinctia, inteligenta pe care le citea n ochii lui.
    E un om extraordinar, conti
    nuase Walkiria. Este medic si
    psiholog si artist totodata. E un geniu. E un om extraordinar... Avea, cnd l-a cu
    noscut, doi copii, si putin timp
    dupa aceea a venit ntr-o seara sa le spuna ca mai are unul, un baiat. Parea feric
    it. Le-a invitat la vila lui, la ctiva
    kilometri de Lausanne, pe malul lacului. O dupa-amiaza de duminica. Sotia lui le
    astepta pe terasa, cu fetita cea
    mare alaturi. Parea fericita; o fericire calma, simpla.
    Adevarul este ca m-a sal
    vat, i spunea mai trziu
    Walkiriei. Datorita lui am renceput sa traiesc... Apoi, mai trziu: Mi-a spus, n glu
    ma, ca i e frica sa nu se
    ndragosteasca de mine. L-am linistit. Fii fara grija, doctore, i-am raspuns tot n
    gluma. Eu n-am noroc n
    dragoste. Mi-a adus aminte de un vis pe care i-l povestisem acum un an.
    nseamna c
    a ai rezolvat criza, mi-a
    repetat si de data asta. Nu-ti mai fie teama de Stefan. Ai acceptat si te-ai rec
    onciliat cu moartea lui; fizica sau
    numai morala, totuna e, ai acceptat faptul acesta, evidenta aceasta, ca el, Stef
    an, a murit pentru dumneata, si
    atunci te-ai reconciliat cu
    MIRCEA ELIADE
    546
    547
    NOAPTEA DE SNZIENE
    viata si ncepi acum o viata noua... Evident, i-am raspuns. ti datoresc asta dumita
    le...
    Dar trebuie sa mergi
    mai departe, a continuat, trebuie sa.te mpaci cu el, cu Stefan, cu omul pe care l
    -ai iubit, care te-a facut sa suferi,
    si acum a murit pentru dumneata, trebuie sa... Stiu, i-am raspuns. Am facut-o de
    ja. Trebuia sa-i spui ca
    tresari noaptea prin somn, o ntrerupse Walkiria, ca te destepti tipnd si-l strigi
    pe el, pe Stefan.
    I-am spus-o.
    O stie de mult.
    Apoi, dupa nca un an, afla ca la Clinica se vorbeste insistent de ei doi, de doct
    or si de ea, de prietenia lor, mult
    prea intima, suspecta. Ar trebui sa-l vad mai rar, i spuse Walkiriei. mi va fi gre
    u, ma obisnuisem cu el,
    aveam nevoie de prietenia lui. A fost ca un sfnt...
    Am impresia ca te iubeste, o n
    trerupse Walkiria, ca e
    teribil de ndragostit de tine.
    Nu, nu e asta, vorbi repede Ileana. E o altfel de
    dragoste, e o afectiune de cu totul
    alt ordin. E altceva...
    ntr-o seara, dupa cina, venise pe neasteptate. Parea foarte tulburat. Ileana, o nt
    reba, vrei sa fii sotia mea?
    Palise deodata si o privea adnc n ochi.
    Dar, doctore...
    Spune-mi Bernard, o ntrerup
    se el. E ngrozitor.
    Claire..., ncepuse ea.
    I-am spus, vorbi el repede. A trebuit sa-i spun si a nteles
    . Ne despartim. A plecat azidimineata,
    cu copiii... E ngrozitor! strigase Deana.
    Altminteri ar fi fost un infern, contin
    ua el din ce n ce
    mai repede, am fi trait o minciuna, i-as fi distrus viata si ei si, n cele din ur
    ma, m-as fi distrus si pe mine... Vrei
    sa fii sotia mea? o ntreba din nou. Oricare ar fi raspunsul tau, sa stii ca napoi

    nu mai ma pot ntoarce. Nu pot


    trai n minciuna...
    E ngrozitor! repetase Ileana. Claire...
    Roaga-l sa nu mai insiste, i spunea Walkiriei. Mi-e imposibil. Nu pot accepta. Nu
    -i pot spune Bernard, nu pot
    fi sotia lui.
    Dar el te iubeste, spunea Walkiria. S-a transcris divortul. E ca u
    n nebun, acum. Vrei sa-l faci sa
    nnebuneasca de-a binelea? l distrugi. mi spuneai ca-l iubesti, ca e singurul om pe
    care-l iubesti si ca-l vei iubi
    toata viata, ca a fost ca un sfnt cu tine...
    Nu pot! spunea ea. Nu pot sa-l mint.
    ..
    Apoi i-a spus-o si lui... Nu pot sa mint. Te iubesc prea mult ca sa te mint. Dar
    stii ce e n sufletul meu. Esti
    omul pe care-l iubesc mai mult pe lume, esti singurul, caci numai pe tante Alice
    o mai iubeam pe lume, si acum
    nu mai e nici ea, dar nu pot sa te mint, stii ce e n sufletul meu...
    Ti se pare, i
    spunea el lundu-i mna si
    pastrnd-o n minile lui. Te lupti cu o umbra, cu ceva care a murit de mult, dar te nc
    apatnezi sa-i dai viata, din
    propria ta imaginatie, din sngele tau, dar nu mai e dect o umbra... l chem si acum,
    noptile, n somn, sopti ea
    deznadajduita. N-are nici o importanta. Eu am strigat douazeci de ani, n somn, nu
    mele pedagogului care m-a
    palmuit o data, copil, m-a palmuit cu atta putere, nct mi-a tsnit sngele. N-are absol
    ut nici o importanta...
    S-au casatorit n ianuarie 1946. Cnd, uneori, noptile, se destepta strignd, l auzea p
    e el alaturi, mngind-o.
    Te-ai speriat, i spunea, ai visat urt...
    Ce bun esti, i spunea ea. Voia sa-i ia mna sa i-o sarute, dar el i le tragea reped
    e, minile ei, si i le saruta.
    As vrea sa avem un copil, i-a spus el odata.
    Ce bun esti, a soptit ea.
    As vrea sa avem un copil, i repeta el de-atunci. Si, mu
    lte luni mai trziu, i
    spusese: Probabil ca tu nca nu esti convinsa ca trebuie sa avem un copil, ca avem
    amndoi nevoie de un copil,
    ca, eu, cel putin, am nevoie de un copil, ca astept un copil...
    Uneori, noptile, se trezea si-l gasea lnga ea, privind-o, ncercnd sa zmbeasca, dar n
    ereusind ntotdeauna, un
    zmbet care ncepuse sa oboseasca.
    Nu mi-e somn, i spunea el. Nu pot sa adorm...
    Doctore! i strigase ea o data, nu es
    ti fericit.
    Spune-mi
    Bernard, o implora el. nvata-te sa-mi spui Bernard. Nu esti fericit, repetase. Di
    n cauza mea, din cauza mea...
    Ar fi vrut sa poata plnge, sa-i poata arata macar att, ca plnge pentru el, plnge ca
    nu l-a putut face fericit. Dar
    si simtea pleoapele fierbinti, uscate, aspre, si repeta ntruna, fara sa-l priveasc
    a: din cauza mea, din cauza mea...
    Dar tu? o ntrebase el odata. A ntors capul si l-a privit, parca ar fi vrut sa ghic
    easca, sa afle mai mult.
    Eu?
    A voit sa zmbeasca dar, fara sa-si dea seama, a ridicat din umeri.
    Nu, acesta nu
    e un raspuns, a staruit el. Eu
    stiu ce te roade pe tine, te mistuie ca un cancer nevazut, dar e absurd, e absur
    d, asta e numai n imaginatia ta.
    Trebuie sa vrei si tu putin, trebuie sa vrei sa traiesti. Nu ai absolut nimic al
    tceva. Tu singura ai recunoscut ca
    Stefan nu mai nseamna nimic pentru tine, ca e doar o umbra, pe care o nutresti cu
    imaginatia ta dar acum
    trebuie sa vrei, trebuie sa vrei, trebuie sa vrei si tu...
    Ce are Bernard? o ntreba Walkiria. Ce se ntmpla cu el?... Ileana, strigase ea odata
    , ce se ntmpla cu voi?
    Nu va mai iubiti?
    Ba da, ba da, o linistise ea. E altceva. E obosit. Munceste pr

    ea mult si sufera de insomnii. Iam


    spus ca trebuie sa-si ia o vacanta, lunga, lunga, sa mergem amndoi undeva, depart
    e, departe...
    Tu esti
    nebuna? o ntrebase Walkiria. De ce plngi?
    Nu, ti se pare. Nu plng. Dar mi pare rau.
    Mi-era teama ca asa
    va fi. Tu stii foarte bine ca n-am vrut, ca m-am mpotrivit, ca, att ct am putut, mam mpotrivit. i spuneam:
    Doctore, nu trebuie sa te desparti. Pentru mine ai ramas un sfnt." E absurd, mi rasp
    undea el. Acestea sunt
    imagini pe care ti le proiectezi singura si apoi crezi ca exista cu adevarat, ca
    eu sunt asa cum ma imaginezi tu, un
    sfnt Bernard..."
    Ce se ntmpla cu voi? o ntreba mereu Walkiria. Ce se ntmpla cu Bernard? Am auzit pe un
    coleg de-al lui
    spunndu-mi..., ncepuse ea odata.
    Nu vreau sa aud, o ntrerupse Ileana. Te rog, te implor, nu-mi spune nimic... Nopt
    ile, l auzea cum se plimba
    n odaia lui si se trezea. si aprindea o tigara si o fuma fara gnduri, ascultndu-i pa
    sii n odaia de alaturi. Uneori,
    l striga:
    MIRCEA ELIADE
    548
    Doctore, doctore! Intrnd la ea, ncerca ntotdeauna sa zmbeasca.
    mi pare rau, ncepea
    Nu-i nimic,
    o linistea el, nu-i nimic.
    Dar stii, daca vrei tu, i spusese ntr-o noapte, eu pot
    dispare. As fi fericita sa pot face
    ceva pentru tine. Ma duc n tara, n Romnia. Si de-acolo nu se mai poate ntoarce nimen
    i. Ileana, strigase el,
    speriat. Esti nebuna? Nu te am dect pe tine, nu traiesc dect pentru tine...
    n iarna aceea au fost pe Coasta de Azur, hotarti amndoi sa para fericiti, sa se buc
    ure de vacanta, de bogatie.
    Primavara au fost n Sicilia. ntr-o seara, la Taormina, el o ntreba deodata:
    Stiai c
    a Viziru e la Paris? Se
    plimbau n parc, si Ileana se opri, foarte palida, si-l privi lung.
    l cheama Viziru
    , nu e asa? continua el. Stefan
    Viziru, fost consilier n Ministerul Economiei. M-am interesat printr-un coleg de
    Universitate, care e acum la
    Legatia elvetiana de la Bucuresti. A fost foarte simplu. De altfel, ar fi trebui
    t sa fac asta mai demult. Poate c-a
    fost o greseala ca n-am facut-o mai demult... Ea continua sa-l priveasca, palida
    , muta. Da, e la Paris. A fugit
    asta-vara, pe cnd se afla n misiune la Praga. Si acum, iata ce m-am gndit...
    Bernar
    d! sopti ea, te rog, te
    implor... Nu, draga mea, e foarte serios, starui el, privind-o sever, rece, cerc
    etator. Tu nu poti trai din cauza
    unei imagini, si atunci e foarte simplu: trebuie sa te duci sa ntlnesti imaginea..
    . Bernard! se ruga ea.
    Va
    trebui s-o ntlnesti, continua el, ca sa te convingi ca Stefan Viziru e o simpla im
    agine, ca n-are nici viata, nici
    snge, nici suflet, ca supravietuieste doar pentru ca o nsufletesti tu...
    Bernard!
    sopti ea din nou, rugatoare,
    apucndu-i bratul. Apoi au tacut amndoi, mult timp, fara sa se priveasca.
    Trebuie sa te grabesti, i reamintea el mereu de-atunci.
    E absurd! E ridicol! se a
    para ea. Am jurat ca n-are
    sa mai ma vada, ca n-are sa ma gaseasca chiar daca m-ar cauta, n genunchi, pna la
    capatul pamntului...
    Astea sunt copilarii, o ntrerupea el. Trebuie sa te grabesti. M-am interesat, e nc
    a la Paris, dar nu mai putem
    astepta multa vreme. S-ar putea sa plece. E un simplu emigrant, acum.
    E absurd!
    soptea ea. Am toata

    ncrederea n tine, i spusese altadata. Stiu ce se va ntmpla. Nu astept dect asta: sa-l
    tlnesti, sa te vindeci.
    Du-te cu Anne-Marie, i-a spus ntr-o zi. Du-te cu masina... Si, probabil, tot el a
    flase nti de concertele de la
    Royaumont si aranjase prin consilierul cultural elvetian de la Paris sa fie invi
    tata Walkiria.
    Acum, trebuie sa te
    duci, staruise. O conduci pe Anne-Marie, n-ai sa fii singura. Ramneti cteva zile l
    a Paris. i cunosc adresa. i
    scrii un pneumatic si va dati ntlnire la o cafenea. Sau, nu e mai bine sa va ntlniti
    ntr-o gradina, n Jardin du
    Luxembourg, bunaoara. l rogi, insisti, sa vina. Iar dupa doua ceasuri, va veni An
    ne-Marie sa te ia.
    Seara, ti
    telefonez sa-mi povestesti cum a decurs ntlnirea. Cred ca am sa-mi pot da seama da
    ca trebuie sa-l mai vezi a
    doua oara...
    549
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Si deodata la nceputul dupa-amiezei, au chemat-o la telefon.
    Va cere Lausanne, iau spus. O cautase nti,
    dimineata, la hotel; nu stia ca fusese invitata de director sa dejuneze la Royau
    mont. I-ai scris? a ntrebat-o.
    nca nu.
    Bine ai facut, o ntrerupse precipitat. Nu mai e nevoie. M-am gndit bine: era o pro
    stie...
    N-am sa-i scriu,
    sopti Ileana.
    Dar am sa-ti fac o rugaminte, continua el, o mare rugaminte... Spu
    ne, sopti Ileana.
    Nu tiam
    cerut niciodata nimic pna acum, dar azi ti cer lucrul acesta...
    Spune, repeta Ilea
    na.
    Poate ca ai sa zmbesti, ai sa crezi ca...
    Ce e? ntreba tulburata Ileana, ce s-a ntmp
    lat? Nimic, doar ca
    ma simt teribil de nervos. N-am putut nchide ochii toata noaptea. Am nteles ca am
    facut o prostie, pe care am
    putea-o plati foarte scump amndoi. Ma simt si acum teribil de nervos. Cred ca am
    palpitatii...
    Bernard! sopti
    ea. Nu, nu e nimic grav, e doar din cauza insomniei. Dar am sa te rog sa vii, sa
    pleci chiar acum. Daca pleci
    chiar acum, ai putea ajunge nainte de miezul noptii la frontiera. ti pare rau ca-t
    i cer asta?
    Nu, sopti Ileana. Sunt fericita.
    E adevarat?
    Sunt fericita, repeta. Am sa-ti spu
    n acasa de ce sunt fericita.
    Ileana! e pentru prima data ca te aud spunnd cuvntul asta.
    Sunt fericita, sopti ea
    nca o data.
    Dragostea mea! l mai auzi, foarte emotionat.
    Povesteste-mi, l ndemna ea la rastimpuri, speriata parca de tacerea care mpietrea nt
    re ei.
    Privea tot nainte. Soseaua se ntindea dreapta, nesfrsita, urcnd usor printre plopii
    rari. Soarele asfintea foarte
    aproape de ei, dupa colina.
    mi este foarte greu sa-ti vorbesc despre mine, ncepu trziu Stefan. Cred ca cunosti
    esentialul. Restul nu e
    interesant.
    Povesteste-mi, l ndemna ea. Reaminteste-mi esentialul.
    Cred ca-l cunosti. Este nspaimntator de simplu. Se reduce la un nume si o imagine,
    att. O imagine...
    O imagine, repeta tulburata Ileana.
    Da. Am facut socoteala, am ramas cu mania aceasta a socotelilor. Aproape 14 ani
    am fost obsedat de un
    nume: doamna Zissu. Si 12 ani, exact 12 ani, am fost obsedat de o imagine: o mas
    ina...
    nteleg, sopti Ileana cu privirile foarte departe naintea ei, dincolo de soseaua ne

    sfrsita.
    Nu cred ca ntelegi, spuse Stefan ncercnd sa zmbeasca. Pna ieri nu ntelesesem nici eu.
    Pna ieri... Nu,
    mai exact: pna acum cteva ceasuri.
    Stiu, spuse Ileana. E vorba de masina. De cnd te-am cunoscut, a fost vorba de mas
    ina. ntotdeauna a fost
    vorba de o masina. O imagine. Fara viata, fara snge, fara suflet. O imagine.
    Da, o imagine, repeta Stefan. Dar acum am nteles.
    MIRCEA ELIADE
    550
    Poate ca ar trebui sa ncerc din nou sa-i spun. Mai avem nca timp. Ea are o viata ntr
    eaga naintea ei. Are viata
    ei."
    O imagine, relua Ileana visatoare. Nu te-ai schimbat. O nalucire n care n-ai crez
    ut nici tu la nceput, dar n
    care te-ai ncapatnat sa crezi, cu furie, cu deznadejde, nutrind-o din propria ta v
    iata, dndu-i sngele si sufletul
    tau ca s-o faci sa traiasca, s-o faci sa ramna acolo, n fata ta, lnga tine, ntotdeau
    na lnga tine, pna cnd... Pna
    cnd ai crezut ca nu mai poti trai fara ea, ca imaginea aceea e viata ta, norocul
    tau, fericirea ta, destinul tau...
    Da, asa a fost, spuse Stefan. Dar am nteles de ce...
    O simpla imagine, continua Ileana. O nalucire. Si pentru ea, ti-ai distrus viata
    , ai facut sa sufere pe cei care-ti
    erau scumpi, le-ai distrus si lor viata.
    Da, asa a fost. Toti oamenii si rateaza viata. n afara de sfinti.
    De ce-mi spui asta? l ntrerupse Ileana tulburndu-se. De ce-mi vorbesti mereu de sfi
    nti? de cnd ne-am
    cunoscut mi-ai vorbit mereu de sfinti. De ce? de ce?
    Soseaua iesise dintre sirurile de plopi rari si ocolea acum poalele unui deal cu
    vii.
    Nu-mi dau nici eu bine seama de ce. Poate pentru ca aveam si eu, ca toti, nostal
    gia unei existente fara rupturi.
    Numai un sfnt poate trai n timp si totodata n afara timpului, n eternitate. Numai o
    asemenea existenta plenara,
    rotunda...
    O imagine si un nume, l ntrerupse din nou Ileana. Un nume pe care l-ai auzit odata
    , de mult, printr-un
    perete...
    Nu era chiar un simplu perete, ca oricare altul. Era...
    Stiu, facea parte din camera secreta. L-ai auzit acolo, n sanctuar...
    Nu era un sanctuar. Era pur si simplu camera mea secreta.
    Un sanctuar pe care ti-l creasesi singur, cu imaginatia ta, continua Ileana dezn
    adajduita. O imagine pe care ai
    suprapus-o unei alte imagini, a camerei Sambo din copilaria ta. Si din cauza num
    elui si a imaginilor astea, ti-ai
    distrus viata. Ai trait o nalucire si ti-ai distrus viata.
    Da, dar acum am nteles de ce. Am aflat cine a fost doamna Zissu. A iubit-o Parten
    ie. Si naintea lui, a iubit-o
    Mitica Porumbache. Si naintea lui...
    Sovai. Capitan Sideri, esti sub arest!"
    Stefan! sopti ea deodata fara sa ntoarca capul, continund sa priveasca drept nainte
    a ei, peste sosea. mi pare
    rau ca ti-o spun: ma doare, mi se rupe inima de mila, mi-e teribil de mila de ti
    ne...
    Da, nteleg, spuse Stefan.
    Pe aici, prin padurea de fagi si platini, seara parea mai naintata, parca ar fi f
    ost deja noapte.
    551
    NOAPTEA DE SNZIENE

    Povesteste-mi, l ndemna din nou Ileana. Nu mai avem mult de stat mpreuna. Povestest
    e-mi...
    Miroase ca pe la noi, spuse Stefan. Parca am fi ntr-o padure de la noi.
    E adevarat, vorbi Ileana cobornd deodata glasul. La nceput nu-mi dadeam seama, dar
    asa e: e un miros de
    padure ca la noi...
    E ca la noi, repeta Stefan.
    Da, e adevarat, sopti Ileana. Asa era...
    Dar nu la Zinca, relua trziu Stefan. Nu aveti paduri asa de mari acolo, la Zinca.
    Era si-acolo o padure mare, batrna, dar era mai departe. Era dupa pamntul lui tant
    e Cecile. mi aduc foarte
    bine aminte.
    Acum nu a mai ramas nimic. Au taiat-o oamenii. Au taiat-o n iarna cnd au ars si co
    nacul. A fost o iarna
    foarte grea. Au murit multi de ger, de tifos, de foamete.
    Stiu, sopti Ileana. Am auzit.
    Capitan Sideri, esti sub arest!", si aminti Stefan. Ar trebui sa-i spun. Ea are o v
    iata ntreaga naintea ei. Ea are
    viata ei."
    Restaurantul fusese ridicat chiar lnga moara si mesele erau nsiruite pe malul grlei
    , sub boltile de iedera si
    glicina.
    Seamana parca cu ceva, ncepu Stefan. Cu ceva cunoscut. Dar nu-mi aduc aminte cu c
    e...
    Da, e adevarat. Seamana cu ceva cunoscut, de la noi...
    Nu izbutesc sa-mi aduc aminte cu ce, rencepu trziu Stefan, dupa o lunga tacere.
    Nu te mai gndi, l ntrerupse Ileana, zmbind. Nu-ti mai aminti mereu, ce-a fost, ce-ar
    fi putut fi... Nu mai
    trai mereu n trecut... i
    < E adevarat. Acesta e pacatul nostru cel mai mare, ca nu putem trai n \ prezent.
    Numai sfintii traiesc
    necontenit n prezent... *
    Ileana l privi lung, zmbi din nou, si-si stinse absenta tigara n scrumiera, si opri
    o clipa ochii si descifra
    literele: Souvenir...
    Stefan, spuse, esti neschimbat. Ai ramas acelasi.
    Am mbatrnit.
    Nu. N-ai mbatrnit. N-ai sa poti mbatrni niciodata...
    Este extraordinar cum apa asta care curge, apa asta de moara care cade si curge,
    mi aduce aminte de ceva...
    Da, si mie. Este neasemuit de frumos... Si noaptea este neasemuit de frumoasa...
    Totul e foarte frumos...
    Ar trebui sa-i spun acum. Ea are viata ei."
    MIRCEA ELIADE
    552
    Ileana! ncepu tulburndu-se brusc, daca am sa te rog ceva, dar am sa te implor sa m
    a asculti, pna la urma,
    sa nu ma ntrerupi...
    Nu, Stefan, l ntrerupse ea, nu-mi spune nimic. E mai bine asa. E mult mai bine asa
    .
    Nu, nu m-ai nteles. Vreau sa-ti spun cu totul altceva, ceva care n-are nici o leg
    atura cu mine, sau, daca vrei,
    are doar o foarte nensemnata legatura cu mine, dar e ceva care te priveste numai
    pe tine...
    Te rog, Stefan! sopti ea cu o privire speriata. Te rog!...
    ... Ceva care e al tau, e numai al tau, e vorba de viata ta...
    Atunci plec, spuse deodata Ileana.
    ... de viitorul tau...
    Dadu sa se ridice din scaun, dar Stefan i prinse bratul si o opri.
    Bine, te ascult, nu mai spun nimic. Rami, te rog, rami...

    Ileana l privi din nou n ochi, apoi ntinse mna si si-o lasa pe bratul lui.
    Nu te supara, Stefan, nu voiam sa te mhnesc. Dar e mai bine asa... E asa de frumo
    s aici, relua dupa o clipa.
    mi pare rau ca nu putem sta mai mult. Dar nu vreau sa ma gndesc la plecare. E asa
    de frumos. E o noapte asa
    de frumoasa...
    Seamana cu ceva, spuse Stefan, si zmbi mpacat. Mai avem timp, adauga trziu.
    si privi deodata ceasul, apoi pali. ntinse repede mna, apuca paharul care ramasese
    aproape neatins n fata ei, si
    bau.
    E trziu, spuse. n zece, cinsprezece minute trebuie sa plecam. Ne despartim...
    Avea o voce grava, necata, parca toata taria i-ar fi fost sorbita de glgitul implac
    abil al apei.
    As vrea sa-ti spun ceva. Dar as vrea sa fiu sigura ca ai sa ma asculti, ca n-ai
    sa ma ntrerupi, orice ti-as
    spune... Stefan, relua ea repede, tie ce ti-a ramas mai scump pe lume?...
    Tu, sopti el, plecndu-si privirile. Iarta-ma ca ti-o spun.
    Nu-i nimic, nu-i nimic, n-are importanta, vorbi repede Ileana. Am sa te rog sa-m
    i juri pe ce ti-a ramas mai
    scump n lume. Vreau sa-mi juri ca ai sa faci ce am sa te rog eu. mi juri?
    ntoarse capul spre el si-l privi, si n acea clipa Stefan o regasi ntreaga, asa cum
    era ea, asa cum fusese
    ntotdeauna, de cnd au nceput sa mearga alaturi prin iarba, si ea clatina la rastimp
    uri capul si repeta, zmbind:
    Nu nteleg. Nu te nteleg. Poate ca spui lucruri foarte interesante, dar nu nteleg."
    Jur, spuse el. E absurd ce fac, adauga repede.
    553
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Mi-ai jurat, Stefan, ai jurat pe mine, l ntrerupse Ileana. Nu mai e nimic de facut
    ... Si acum iata ce te rog. Sa
    nu mai ma cauti, sa nu te mai gndesti la mine, sau sa te gndesti ca la cineva care
    a murit de mult. Asa s-a
    ntmplat cu mine: am murit de mult. Adu-ti aminte de tot ce vrei tu, dar nu te mai
    gndi la mine, cea de azi, cea
    care voi mai fi ct timp va voi Dumnezeu...
    Dumnezeu, repeta foarte ncet Stefan.
    Am sa te rog sa ma uiti, continua Ileana. Dar nainte de a ma uita, as vrea sa mai
    afli un lucru. Nu ti-l spun ca
    sa te chinui, ca sa te fac sa regreti toate cte s-ar fi putut ntmpla si nu s-au ntmpl
    at. Poate ca tu n-ai avut nici
    o vina. N-a fost nici vina mea ca te-am ntlnit si m-am ndragostit de tine, m-am ndra
    gostit si nu te-am putut
    uita. Asa am fost ursita. Cnd m-am nascut, probabil ca a venit o ursitoare care n
    u fusese poftita, si mi-a ursit
    nenoroc. Asculta-ma, te rog, nalta ea speriata mna ca sa-l opreasca, mi-ai jurat c
    a ai sa ma asculti... Asa mi-a
    fost ursita. Tu, probabil, n-ai avut nici o vina. Dar as vrea sa stii lucrul ace
    sta: ca eu am ramas credincioasa
    ursitei mele. Te-am lasat sa crezi ca nu te mai iubesc. Am mintit. N-am ncetat o
    clipa sa te iubesc. Poate n-am
    voit ntotdeauna asta, dar asa a fost: te-am iubit de cnd te-am zarit pentru prima
    oara, acum doisprezece ani, n
    padurea de la Baneasa, si te iubesc si astazi. Am fost blestemata sa te iubesc.
    Te voi iubi probabil pna n ultima
    clipa a vietii mele. Asa am fost blestemata, asa mi-a fost ursita. Daca voi trai
    nca cincizeci sau o suta de ani, si
    voi avea copii, si copiii mei vor avea si ei copii, si peste cincizeci sau o sut
    a de ani voi muri nconjurata de copii
    si de copiii copiilor mei, n clipa mortii voi striga acelasi nume pe care-l strig
    de doisprezece ani ncoace, voi

    striga: Stefan! si-ti voi mai spune, asa cum ti spun si-acum, de cte ori ma trezes
    ti noptile, ca nu te-am iubit
    dect pe tine. Si daca, asa cum e probabil, nstrainata printre straini, cu copii si
    nepoti care nu vor sti un cuvnt
    romneste, daca atunci, batrna, nu-mi voi mai aduce aminte aproape nimic din limba
    care a fost cndva a mea,
    n clipa mortii ti voi spune ca te iubesc n romneste... Nu ma ntrerupe, te rog! striga
    ea cu deznadejde, mi-ai
    jurat ca ai sa ma asculti. Lasa-ma sa-ti spun tot. Vreau sa stii tot. Vreau sa s
    tii ca, atunci cnd mi s-a parut pentru
    ntia data ca te iubesc, cteva saptamni dupa ce te-am cunoscut, si mi s-a parut ridic
    ol ca te-as putea iubi doar
    pentru ca te vazusem de cteva ori, atunci n 1936, mi repetam, ca sa-mi bat joc de m
    ine si sa ma trezesc, mi
    repetam ca e ridicol, ca parca ar fi ca n Tristan si Isolda... Stefan, pentru min
    e a fost ca n Tristan si holda. n
    noaptea aceea mi-ai dat, poate fara sa vrei, poate fara sa stii, mi-ai dat sa be
    au o otrava, mi-ai otravit sngele, miai
    otravit sufletul, si eu n-am mai trait dect pentru tine, n-am mai trait ca oameni
    i vii si trezi, ci asa cum traiesc
    umbrele, cum poate ca traiesc mortii, numai din amintiri, am trait din bietele m
    ele amintiri,
    MIRCEA ELIADE
    554
    din acele nefericite, scurte, dezastruoase sferturi de ora pe care mi le dadeai
    tu, aparnd cu un buchetel de
    lacramioare ca sa-mi spui ca esti ndragostit de mine, dar mi spuneai asta o data,
    cel mult de doua ori pe an, si n
    restul pretioaselor minute pe care mi le daruiai, mi vorbeai de masina cu care ar
    fi trebuit sa vin si n-am venit...
    Deana! e masina asta] sopti Stefan plecndu-se spre ea si apucndu-i deznadajduit mna
    .
    Te rog, lasa-ma, lasa-ma sa termin! spuse tragndu-si speriata mna din mna lui. Ai j
    urat pe mine ca ai sa
    ma lasi sa termin... Tu, inima mea, norocul meu, zburatorul meu, veneai de cteva
    ori pe an, un sfert de ceas,
    uneori poate chiar o jumatate de ceas, si-mi vorbeai de masina care trebuia sa d
    ispara la miezul noptii sau de
    tainele doamnei Zissu... Stefan, sopti ea privindu-l n ochi, silindu-se sa zmbeasc
    a, daca ai sa ma mai iubesti
    vreodata, daca ai sa mai iubesti vreodata, sa nu mai faci asa. E groaznic. n dois
    prezece ani, am trait din
    amintirea ctorva ceasuri. Daca as aduna toate orele si minutele pe care mi le-ai
    dat, poate s-ar face o zi si o
    noapte. Am trait din ele, asa cum traiesc umbrele din amintirea unei vieti ntregi
    si pline... Mi-ai dat sa beau o
    otrava, Stefan. N-ai stiut nici tu ce faci...
    Ileana, sopti Stefan. As vrea sa...
    Ai jurat pe mine, Stefan, l ntrerupse ea. Mi-ai jurat ca ai sa faci ce-am sa te ro
    g eu. Si te rog doar att, sa nu
    spui nimic. Lasa-ma doar sa te privesc. Nu mai avem mult de stat mpreuna. Lasa-ma
    doar sa te privesc...
    i spusese:
    Am sa te las la gara. Am sa te las la prima gara. Probabil ca ai un tren nainte d
    e miezul noptii pentru Paris.
    Ileana, ncepuse Stefan.
    Mi-ai jurat, Stefan! l ntrerupse ea. Ai jurat pe mine ca ai sa ma asculti, ca n-ai
    sa ma mai cauti niciodata, ca
    ai sa te gndesti la mine ca la cineva care a murit demult...
    ti jur si acum, ti jur nca o data, soptise Stefan. ti jur pe ce mi-a mai ramas pe lu

    me, ca asta e ultima noapte


    cnd te rog sa ma lasi lnga tine, n masina asta, adauga el repede, n masina asta... ti
    jur...
    Cnd lasase din nou n urma lor ultimele lumini ale orasului, Ileana spuse:
    Stefan, povesteste-mi ceva. Povesteste-mi de copilaria ta. Povesteste-mi despre
    arici si despre fluturii de
    padure. mi place sa te ascult povestindu-mi despre copilaria ta. mi place sa te nch
    ipui copil...
    555
    NOAPTEA DE SNZIENE
    Privise pe furis la ceas.
    Curnd, ncepu el deodata, ne vom desparti. Ti-am jurat. Am jurat pe tine si am sa m
    a tin de cuvnt. Dar nu e
    judecator pe lume care sa nu ngaduie, n afara de litera juramntului, nca alte, cteva,
    foarte putine cuvinte. Am
    sa te rog si eu sa nu ma ntrerupi. Am foarte putin sa-ti spun. Am sa le spun n ctev
    a cuvinte.
    E n felul tau, sopti Ileana zmbind.
    Am fost nebun, spuse Stefan. Nu, mai exact, am fost orb. Doisprezece ani n-am nte
    les. Am nteles doar n
    dupa-amiaza asta. Am stiut de la nceput, de cnd te-am zarit, ca te iubesc, ca am s
    a te iubesc toata viata.
    Stefan! striga speriata Ileana.
    ... ca mi-ai fost ursita, ca am baut mpreuna din aceeasi otrava...
    Stefan! striga din nou Ileana, ntorcnd capul spre el.
    Ia seama! sopti el. Ai un camion n fata...
    Simti cum i se bate inima. Nu e nca miezul noptii. Ea are o viata ntreaga naintea ei
    ."
    Mi-ai jurat! auzi vocea sugrumata, deznadajduita a Ilenei. Mi-ai jurat!... Fie-t
    i macar putin mila de mine...
    Doar cteva cuvinte, se ruga el. Atentie! striga, speriat, o clipa n urma. Daca vre
    i, lasa-ma pe mine la volan...
    Nu, nu e nimic, nu-ti fie teama. Dar te rugasem sa nu-mi mai vorbesti... Da-mi,
    te rog, o tigara. Aprinde-mi-o
    tu.
    Stefan o aprinse, trase primul fum, apoi, tremurnd i-o aseza ntre buze.
    mi place, e o gauloise, spuse ncet Ileana. Vorbeste-mi... Povesteste-mi altceva...
    Iarta-ma ca am tipat. Ma
    speriasem...
    Ileana, atentie! striga din nou Stefan.
    Ti-e frica? l ntreba ntorcnd capul si zmbindu-i. Sa nu-ti fie frica. Sunt foarte calm
    a, am foarte mult snge
    rece la volan...
    Dar nu e nca miezul noptii, si repeta el n nestire. As mai avea timp sa-i spun."
    Doar cteva cuvinte, ncepu el din nou, dar te rog, te implor, asculta-ma. n curnd, fo
    arte curnd, ne
    despartim.
    E adevarat. Te ascult. Stiu ca ai sa ma faci sa sufar si ca-mi voi aminti toata
    viata aceste cteva cuvinte, dar
    n-am putut sa-ti refuz niciodata nimic...
    Am fost orb. Am stiut tot timpul ca mi-ai fost ursita, dar n-am nteles de ce... I
    leana, daca am sa te rog... Ia
    seama! Ce faci?! Lasa-ma putin pe mine la volan...
    Nu-ti fie frica, l linisti zmbind Ileana. Daca vrei, zvrle-mi tigara... Lundu-i-o, i
    atinse mna, si ncepu sa
    tremure. I se paru ca tremura si
    ea. Trebuie sa-i spun tot, trebuie sa-i spun acum."
    MIRCEA ELIADE
    556
    Ileana, sopti el, iubita mea, mireasa mea...

    Stefan! striga ea.


    Dar parca nu mai avea putere sa strige, sa se mpotriveasca. Era o voce sugrumata,
    istovita.
    Mireasa mea, continua Stefan repede, ca si cum n-ar mai fi auzit-o, te-am iubit
    asa cum m-ai iubit si tu, ca un
    nebun, ca un strigoi, fara sa nteleg ce fac, fara sa nteleg ce se ntmpla cu noi, d&ce-am_fost ursiti sa ne
    iubinLfar^sa ne iubim, de ce-am fost ursiti sa ne cautam fara_ga_ne ntlnim...
    In bataia farului masinii care se apropia din fata, o zari o clipa, o vazu cum p
    lnge privind naintea ei, privind asa
    cum privesc orbii, adnc, neclintit, fara sa vada.
    Vreau sa-ti spun nu pentru ca sa te fac sa suferi. Vreau sa-ti marturisesc ca nu
    te-am iubit dect pe tine. Nu tiam
    aratat-o poate, niciodata, dar nu te-am iubit dect pe tine. Si n dupa-amiaza asta,
    am nteles de ce. Uitasem
    ceva, si fusesem nebun, fusesem orb, n-ar fi trebuit sa uit. Si-acum trebuie sati spun. Nu te-am iubit dect pe
    tine, dar trebuie sa-ti spun. Nu te-am iubit dect pe tine. Te voi iubi si cnd, n ul
    tima clipa...
    Tacu brusc. Se simtise deodata golit de puteri. Ar trebui sa-i spun acum, ct mai e
    timp, ntelese vaznd-o cum
    plnge, s-o implor sa se opreasca aici, sa telefoneze la Lausanne, sa ia trenul, a
    r trebui sa-i cad n genunchi si s-o
    implor."
    ... Iubitul meu! o auzi soptind.
    As vrea sa stii doar att, ncepu el din nou, cu un efort. As vrea sa stii...
    Iubitul meu! o mai auzi soptind.
    Zarise parapetul si, dincolo de el, ghicea cascata n ntuneric prapastia, ncepu sa t
    remure. Ar trebui sa-i spun,
    mai am timp sa-i spun..." Dar l orbi farurile masinii rasarite pe neasteptate, di
    n ntuneric, n fata lor, si fara sa-si
    dea seama ce face, se apropie mult de Ileana. Simti n acea unica, nesfrsita clipa,
    ntreaga beatitudine dupa care
    tnjise attia ani, daruita n privirea ei nlacrimata. Stiuse de la nceput ca asa va fi.
    Stiuse ca, simtindu-l foarte
    aproape de ea, Ileana va ntoarce capul si-l va privi. Stiuse ca acea ultima, nesfr
    sita clipa i va fi de-ajuns.
    BIBLIOTE'V* JUDETEANA OCTAViAN GO A"
    1949-l954
    Postfata
    Citim n ultimele pagini din Noaptea de Snziene: Vreau sa stii tot. Vreau sa stii ca
    , atunci cnd mi s-a parut
    pentru ntia data ca te iubesc, cteva saptamni dupa ce te-am cunoscut si mi s-a parut
    ridicol ca te-as putea iubi
    doar pentru ca te vazusem de cteva ori, atunci n 1936, mi repetam, ca sa-mi bat joc
    de mine si sa ma trezesc,
    mi repetam ca e ridicol, ca parca ar fi ca n Tristan si holda... Stefan, pentru mi
    ne a fost ca n Tristan si
    Isolda"... Marturisirea are loc, 12 ani mai trziu, aproape de Royaumont, cu putin
    timp nainte ca barbatul si
    femeia sa cunoasca
    ntr-o ultima, nesfrsita clipa"
    ntreaga beautitudine dupa care tnj
    sc... Este vorba, se
    ntelege usor, de moarte. Tristan si Isolda se ntlnesc n aceasta tragica plenitudine.
    Tristan se cheama, n
    romanul lui Mircea Eliade, Stefan Viziru si este functionar la Ministerul Econom
    iei, iar Isolda este Ileana Sideri,
    fiica unor proprietari agricoli din Zinca Moldovei, fiinta misterioasa si fugiti
    va. Drama lor este urmarita ntr-o
    naratiune mitica ampla, cea mai complexa, pe care a scris-o Eliade.
    Din Fragments d'un journal nteleg ca elaborarea ei a fost nceata si chinuitoare. A

    durat cinci ani (1949-l954) si


    a necesitat reveniri, cotopiri, redactari succesive. O carte grea si .ambitioasa
    . Este limpede (faptul reiese din
    roman si din jurnal) ca Eliade vrea sa sintetizeze aici temele esentiale ale lit
    eraturii sale si sa experimenteze o
    metoda epica majora. Formula ei apare n jurnalul lui Ciru Partenie, dublul lui St
    efan Viziru, cel cu care este
    mereu confundat si caruia i ia logodnica. Partenie este scriitor si, dupa moartea
    lui, Stefan da peste aceasta
    nsemnare: Fac parte dintr-o generatie de scriitori sacrificati. Nici unul dintre n
    oi nu va mai putea scrie n stil
    major. Suferim de ticurile psihologiei, de cliseele literare recente etc. Trebui
    e redescoperita naratiunea mitica.
    Dar nu o va redescoperi unul ca mine, un rationalist incapabil sa guste miturile
    "... Mituri, semne, mesaj din
    labirint, ispitire sunt lucruri care se repeta
    EUGEN SIMION
    558
    n roman. Stefan asteapta mereu semne, cauta 12 ani (ciclul cosmic si numar cu val
    oare mistica) o naluca, ursita
    lui... Si, cnd o gaseste, intra n beatitudinea de care a fost vorba mai nainte... T
    oate acestea dau o idee despre ce
    intentioneaza sa fie si ce este, cu adevarat, o naratiune mitica: o istorie n car
    e se manifesta semnele cosmice si
    se prelungesc, sub nfatisari profane, ntmplarile sacre. O naratiune, n fine, n care c
    ititorul descopera mituri n
    faptele obisnuite ale vietii. Lectura semnelor intra n program. De aceea cititoru
    l trebuie pregatit: i se fac si lui
    semne de catre autor si de naratori, cnd exista mai multi. Asa se ntmpla si n Noapte
    a de Snziene. Stefan,
    personajul central, este obsedat de o fantasma (Ileana) si, n legatura cu ea, de
    un semn (masina). Prozatorul nu
    sta ascuns n afara textului, dimpotriva, intervine si ntareste sugestia de initier
    e, cautare spirituala, ursita,
    destin... si explica faptul ca aparitia si disparitia banalei masini nu este o s
    impla ntmplare, ca ea are o
    semnificatie. Cititorul sa fie, dar, cu ochii n patru, sa vada dincolo de aparent
    e...
    Din jurnalul lui Eliade aflam ca a preluat n Noaptea de Snziene un roman mai vechi
    , abandonat {Apocalips sau
    Apocalipsa) si ca n raport cu acesta a organizat o noua epica si o retea noua de
    teme. Primul proiect este o
    continuare a Huliganilor si are n centrul lui pe Spiridon Vadastra, un Mitica mis
    terios si aventurier, obsedat sa
    faca lucruri mari (...) lucruri pe care nu le poate face oricine". Al doilea scen
    ariu aduce n prim-plan pe Stefan
    Viziru, misterios si el, dar de alta natura. Doua tipuri de existenta, doua scen
    arii ntr-o istorie banala. Printr-unul
    circula indivizii si faptele comune, prin celalalt se desfasoara deghizate mitur
    ile, semnele. O schema epica pe
    care Eliade o va utiliza, de aici nainte, n toate naratiunile. Noaptea de Snziene a
    re, repet, deschiderea cea mai
    mare n timp si n spatiu. n timp ea acopera 12 ani (din 1936 pna n 1948), n spatiu acti
    unea romanului se
    deplaseaza de la Bucuresti la Londra, de aici n Portugalia, apoi din nou la Bucur
    esti, n timpul razboiului, si se
    ncheie n Franta. O ampla fresca, la suprafata, si n profunzimile ei ritmuri si dest
    ine implicate ntr-o existenta
    secreta, obsedate sa iasa din Timp, sa descopere Mitul, sa descifreze lectia Spe
    ctacolului... Toate cuvintele scrise

    cu majuscule formeaza n roman o retea de obsesii care urmaresc personajele lui El


    iade si le determina, n cele
    din urma, viata. Din unirea celor doua linii epice iese un roman complicat, stuf
    os, cu multe deschideri si mai
    multe stiluri, de la cel reflexiv (care este dominant) la ritmurile mai alerte a
    le romanului politic si senzational
    (ncercarea de evaziune a lui Biris, disparitia si reaparitia lui Vadastra etc). nv
    atatul indianist Sergiu Al. George
    gasea ca Noaptea de Snziene este cel mai bun roman din literatura romna"... Cartea
    se citeste cu dificultate si
    multe pagini sunt inutile n aceasta ambitioasa fresca. Noaptea de Snziene nu-i, n m
    od indubitabil, o
    capodopera, Eliade a scris naratiuni
    559
    POSTFATA
    mai bune (La tiganci, Fata capitanului, Les trois grces...), mai fluente, cu acel
    easi teme si aceeasi tipologie.
    Romanul (tiparit prima oara n limba romna n 1971, la Paris, de Ioan Cusa)1
    reprezinta, cu toate acestea, o
    experienta epica interesanta pentru Eliade si n general pentru proza romneasca pos
    tbelica. Cteva personaje
    sunt originale (Biris, Vadastra, Bibicescu, Catalina, nvatatorul Gh. Vasile, Irin
    a, Bursuc etc.) si chiar si n al
    doilea plan al romanului, cel de profunzime, sunt tipuri si situatii admirabil f
    ixate epic. Stefan Viziru anunta, n
    literatura lui Eliade seria cautatorilor de mituri, personaje tragice, situate l
    a frontiera dintre doua existente.
    Dorinta lui secreta este de a iesi din Timp si a deveni Sfnt pentru a putea iubi
    cu aceeasi intensitate pe toti
    oamenii... De aceea rostul lui pe lume este sa caute. Ce trebuie sa caut?"
    l ntreab
    a Ileana. Sa scapi de
    Timp. Sa iesi din Timp. Priveste bine n jurul dumitale: ti se fac din toate parti
    le semne. ncrede-te n semne.
    Urmareste-le"... Acest dialog are loc la pagina 36 (editia pariziana), adica la n
    ceputul romanului, atunci cnd nu
    stim nimic sigur despre eroii romanului si nici despre drama lor... Nu vom sti c
    eva precis nici la sfrsit cnd i
    vedem disparnd n tragica lor beatitudine... ntre aceste doua momente se desfasoara
    intriga complexa a
    romanului. Pentru cititorul obisnuit cu o cronologie normala a evenimentelor ntro naratiune este dificil sa
    urmareasca, n Noaptea de Snziene, simultaneitatea de planuri si, n genere, amestecu
    l de voci narative,
    caracterul elaborat, stilul savant" al unei proze care, vorbind de un numar de de
    stine, vrea sa spuna totul despre
    ele, de la istorie la metafizica. Este primul caz de roman total n literatuta romn
    a: fresca istorica, roman politic,
    roman sentimental, roman intelectual, roman de moravuri si, nu n ultimul rnd, roma
    n mitic. O vasta compozitie
    n care se strecoara, desigur, si stiinta mitografului.
    Romanul ncepe printr-o scena care respecta pna la un punct caracterul haotic al si
    tuatiilor din viata comuna:
    Stefan Viziru are un loc de refugiu (o camera tainica de hotel, Sambo) si ascult
    a discutia din camera vecina dintre
    Spiridon Vadastra si domnisoara Arethia. Destine paralele, actiuni epice paralel
    e. Pna se ntlnesc, mai trece
    multa vreme si apar evenimente noi n viata eroilor. Vadastra are un ochi de sticl
    a, este ambitios, vrea sa faca, s-a
    vazut, lucruri mari si vorbeste mereu de o doamna Zissu... Intervine si prozator
    ul care, n stilul auctorial

    cunoscut, da amanunte pe care personajul (Viziru) nu le poate cunoaste ( n seara ac


    eea, Stefan nsa nu stia ca
    Vadastra avea un ochi de sticla si ca-i lipseau doua degete de la mna dreapta").
    Descriptia celor doua
    1
    Si reimprimat, n 1991, de Editura Minerva, sub ngrijirea lui M. Handoca si o pref
    ata de D. Micu. Exista si versiunea franceza a lui Alain
    Guillermou: La nuit bengali, Paris, Gallimard, 1950.
    EUGEN SIMION
    560
    compartimente este parasita si n roman patrunde monologul esential: Stefan Viziru
    reconstituie mental ntlnirea
    cu Ileana n padurea Baneasa. Este nceputul propriu-zis al romanului initiatic, cu n
    tlniri si disparitii
    misterioase, simboluri, revederi si iarasi disparitii care dureaza ani n sir, dis
    cutii despre miracole si initiere. Ca
    deobicei, femeia nu ntelege. Nu te nteleg spusese Ileana
    nu-mi dau seama daca glume
    sti sau crezi cu
    adevarat..."
    S-ar putea fel de fel de miracole
    confirma barbatul . Dar trebuie sa
    te nvete cineva cum sa
    le privesti, ca sa stii ca sunt miracole. Altminteri, nici macar nu le vezi. Tre
    ci pe lnga ele si nu stii ca sunt
    miracole. Nu le vezi (...)"
    mi pare rau ca nu te pot urmari
    se apara trziu femeia.
    Mi-ar fi placut sa te pot
    ntelege".
    Unii spun ca n noaptea aceasta, exact la miezul noptii, se deschid ceruri
    le. Nu prea nteleg cum sar
    putea deschide, dar asa se spune: ca n noaptea de Snziene se deschid cerurile. Dar
    ca se deschid numai
    pentru cei care stiu cum sa le priveasca..."
    Nu nteleg nimic, spusese ea. Nu nteleg
    "...
    Cu aceste vorbe debuteaza idila mitica si erotica n Noaptea de Snziene. Stefan est
    e nsurat cu Ioana si se
    ndragosteste fulgerator de alta femeie, Ileana, n noaptea de Snziene. Un timp, asad
    ar, cu valoare magica, o
    ntlnire tot magica n padurea Baneasa1
    , o masina care apare si dispare (o masina simbolica, desigur) si o eterna
    confuzie: Stefan este luat drept altul si anume Ciru Partenie, scriitor la moda.
    O confuzie care se repeta si care
    are, desigur, valoare simbolica n acest roman plin de semne. Mai nainte, Ioana, lo
    godnica scriitorului, l oprise
    pe Stefan Viziru pe strada si-i sarise de gt. // confundase cu celalalt si apoi n
    u-l mai parasise. Ileana l asculta n
    padurea Baneasa vorbind despre miracole si la urma si da pe fata banuiala: Te-am a
    scultat toata seara vorbind
    (...) si nu nteleg de ce prelungesti gluma. De ce nu mi-ai spus ca esti scriitor
    si ca te numesti Ciru Partenie?"... O
    asemanare care provoaca multe ncurcaturi si care, n scenariul mitic al romanului,
    nu sunt deloc ntmplatoare.
    Viziru ia logodnica lui Partenie, Ioana, Femeie acum maritata, ea cheama pe Part
    enie si-i cere s-o ajute sa-l
    elibereze pe Stefan, arestat, si tot ea i povesteste istoriile auzite de la Stefa
    n. Ileana se gndeste sa-l caute pe
    Partenie pentru a se razbuna pe acelasi ezitant Stefan si chiar i da o ntlnire, apo
    i, n timpul rebeliunii legionare,
    rolurile se schimba: Partenie este confundat cu Viziru si este mpuscat ntr-o ncaier
    are cu politia...
    Cine pe cine reprezinta, cine este personajul cu adevarat tragic n aceasta confuz
    ie de destine? La nceput, se
    pare ca rolurile sunt clare: Stefan Viziru este omul care cauta miracole, spirit
    ul care intuieste existenta miticului

    n
    1
    n proba labirintului, Eliade spune ca padurea n care se pierde Stefan Viziru este
    aceea n care se pierde Dante. Aceasta vrea sa spuna ca
    totul este pus n simbol si totul este ridicat la puterea mitului.
    561
    POSTFATA
    banalitatile existentei, iar Partenie este dublul care traieste netulburat n oriz
    ontul profanului, cel care se exprima
    (este scriitor de succes, l citesc si se ndragostesc de el liceenele, el nsusi, ca
    individ, este un tip frivol). Nu-i
    lipsit cu toate acestea de luciditate, din discutia cu Ioana ntelegem ca nu-si su
    praapreciaza talentul, este chiar
    modest, se socoteste un scriitor de mna a doua, neglijabil n comparatie cu marii c
    reatori ai lumii... Parasit de
    Ioana pentru dublul sau, Stefan, el a suferit profund, nu numai din orgoliu. A r
    amas marcat, explica el: tu ai fost
    norocul meu (...) ai ars totul n mine". Scriitorul cautat de cititoare romantioas
    e a intrat ntr-o tragedie si nu are
    taria sa iasa. n fata femeii care l parasise pentru dublul lui banal, vorbeste, ac
    um, ca un erou de roman
    sentimental:
    Tu mi-ai distrus viata. Poate ca nu ti-ai dat niciodata seama, dar mi-ai distruso. Daca nu te-as fi ntlnit pe tine,
    probabil c-as fi ntlnit o alta ca tine, si as fi iubit-o asa cum te-am iubit pe ti
    ne, si as fi cunoscut si eu, ca toti
    ceilalti, odihna si iubirea. Dar te-am ntlnit pe tine, si de atunci am ramas asa c
    um eram cnd te-am ntlnit. Sa
    nu-ti nchipui ca ti-am pastrat credinta, n sensul romantic al cuvntului. Nu. Am iub
    it, cum spun poetii si
    probabil ca am fost si eu iubit de nenumarate femei. Unele mai frumoase ca tine,
    altele mai atragatoare ca tine.
    De mai multe ori am crezut ca sunt cu adevarat ndragostit. Ma nselasem, nu eram: n
    u mai puteam fi ndragostit.
    Norocul asta mi l-au ucis tu. Pe tine, nu te mai iubeam de mult, dar nici de alt
    a nu ma mai puteam ndragosti.
    Viata mea a fost de-atunci pustie".
    Cnd moare Partenie, Stefan privegheaz, si asuma, altfel zis, destinul celuilalt, mo
    rt n locul lui: Stiti, vietile
    noastre au fost ntretesute ntr-un chip destul de curios. S-ar putea ca aceeasi nent
    eleasa solidaritate sa se
    prelungeasca si dupa moartea lui... " Partenie lasase o piesa n manscris cu titlu
    l Priveghere si piesa este luata de
    un impostor, actorul mediocru Bibicescu, care vrea sa faca din ea o lectie a Spe
    ctacolului, sa concentreze Timpul
    si sa redescopere Mitul... Tot de la Ciru Partenie ramne un jurnal intim care aju
    nge mai trziu n minile lui
    Stefan. Este, n fapt, un jurnal de creatie n genul Gide inclus n roman. Stefan caut
    a referinte despre Ioana, dar
    nu afla dect nelinistile unui romancier care aspira, s-a vazut mai nainte, sa rein
    venteze naratiunea mitica...
    Avizat, cititorul si da seama ca naratiunea mitica exista, este romanul pe care t
    ocmai l parcurge cu oarecare
    dificultate, derutat de attea coincidente, situatii echivoce, etaje si subsoluri
    narative... Este obligat sa revina
    asupra unor fapte si sa puna el ordine acolo unde romanul, respectnd dezordinea r
    ealului, consemneaza totul dea
    valma... Ce poate face altfel criticul literar prevenit de eseurile lui Eliade a
    supra teoriei Spectacolului, a
    Jocului si Profanului, a Miturilor care se manifesta sub forme deghizate n teroar

    ea istoriei imediate?... Nimic


    altceva dect sa ncerce sa reformuleze, din unghi critic, cronologia,
    EUGEN SIMION
    562
    563
    POSTFATA
    tipologia si tematica foarte complexa, repet, a acestui roman n care Mircea Eliad
    e si pune mari sperante.
    Exista n Noaptea de Snziene doua fire epice centrale: unul care urmareste destinul
    unui tnar curios, Stefan
    Viziru, cautator de ntelesuri ascunse, purtator de mituri si erou tragic ntr-un ro
    man erotic n care se amesteca
    istoricul si metafizicul; celalalt, mai redus, pierdut n naratiunea mitica dinain
    te, nfatiseaza un aventurier
    continental, fiul unui onest nvatator de tara, tipul clasic al mitomanului dmbovit
    ean, impostor si vorbaret
    (Vadastra). Intre ele exista un spatiu epic vast n care se misca un numar enorm d
    e destine, mari si mici, ntr-o
    istorie nsngerata de evenimente capitale pentru societatea romneasca: miscarea legi
    onara, razboiul, intrarea
    rusilor n Bucuresti, aparitia primelor semne ale totalitarismului... Pe acest ime
    ns fundal istoric se fixeaza
    destinele personajelor lui Eliade. Biris, prietenul lui Stefan, este profesor de
    filosofie, citeste pe Heidegger si
    face remarci inteligente despre existentialism. Ideea lui este ca scrisul te con
    fisca pe dinauntru si te mpiedica sa
    traiesti. Este ftizie si se ndragosteste fara speranta de Catalina, o actrita car
    e anunta n fiecare an ca se va
    sinucide la o data fixa. Actrita, exaltata si mitomana, iubeste mai nti pe Dan Bib
    icescu, actor cabotin si autor
    dramatic plagiator, apoi pe un colonel care-si pierde vederea, Baleanu. Ea cedea
    za, n fine, lui Biris, intelectualul
    complexat si fin, este violata de rusi si moare n apropierea zilei fatale... Biri
    s, nsusi, la ndemnul lui Stefan,
    vrea sa fuga n Franta, este prins la granita, arestat, torturat si moare fara sa
    desconspire mesajul din labirint...
    Personalitatea lui este complexa si, ca erou de roman, Biris, este unul dintre c
    ei mai reusiti din Noaptea de
    Snziene. Este un Mercutio care se sacrifica pentru o cauza straina. Poarta un mes
    aj al carui sens nu-l cunoaste
    si, ca individ, este un om fragil (exista, sa se remarce, o veritabila obsesie a
    omului fragil purtator de mesaje n
    proza lui Eliade!). Printr-un act de constiinta, el si depaseste nsa conditia. Ref
    uzat de Catalina, se refugiaza n
    ironia filosofica. Complexat ca barbat, are taria sa-si suporte slabiciunea si s
    -o transfere n spirit. Este un
    veritabil filosof si, n situatii limita (cum este aceea n care este anchetat de Du
    ma), ncepe sa inventeze, ca
    Farma din Pe strada Mntuleasa, pentru a supravietui. Este ndragostit onest si stato
    rnic de Catalina, dar actrita
    teozoafa, snoaba, nchipuita, prefera pe Bibicescu, o nulitate faloasa. Lui Biris i
    apartine o propozitie
    memorabila, una din acele propozitii absurde pe care numai viata le poate invent
    a. A auzit, ntr-un hotel din
    Brasov, o femeie strignd isteric n mijlocul noptii: Violeaza-ma, Stefanescule, si n
    u ma respecta! Violeazama"...
    Catalina, femeie intelectuala, prefera barbati inferiori spiritual lui Biris si
    acesta face haz de necaz: Femeia pe
    care o iubesc este si ea intelectuala, e dama de lux (...) Ce porcarie"... ntreba

    t de tortionar de ce vrea sa ajunga la


    Paris, el citeaza pe Sartre si, n genere, face trimiteri inoportune la filosofii
    existentialisti. Argument jumatate
    ironic, jumatate tragic: Voiam sa-i ntlnesc, sa stau de vorba cu ei, sa le explic c
    am ce nseamna, n partea asta
    a Europei, sa fii en situation si sa ti se puna le probleme du choix... Pe mine ma p
    asioneaza filosofia, adauga
    el ncercnd sa rda. Pna mai acum un an am fost profesor de filosofie. Dar acum sunt u
    n filosof privat, cum
    spunea Kierkegaard. De aceea ma atrage att de mult existentialismul"... Anchetato
    rul nu-l crede, binenteles, si
    Biris dezvolta, n continuare, teorii care nu sunt deloc fanteziste. Frica este vi
    ciul lui cel mai puternic si filosoful
    privat ncearca sa se salveze prin umilinta. Cnd Bursuc, un vechi delator care se p
    une n serviciul noii puteri,
    vine sa-l traga de limba si sa afle continutul mesajului din labirint, Biris exp
    lica fara ocol lasitatea lui structurala,
    incapacitatea de a deveni un martir: Bursuc, vorbi el deodata, eu sunt un om pier
    dut. Eu nu merit sa mai traiesc.
    N-am nici un fel de demnitate. Sunt un las. De frica, am spus tot ce am stiut. L
    e-am spus de Ileana si Stefan chiar
    nainte de a ma ameninta ei. Le-am spus tot ce stiam, spernd ca mi vor da drumul. Su
    nt un las." Si mai departe:
    Mi-ar fi placut sa pot fi si eu martir. Nu de altceva, ci asa, ca sa protestez mpo
    triva destinului. Mi-ar fi placut sa
    pot avea credinta martirilor crestini. Sa fi un Sfnt Sebastian. Dar sunt prea las
    . Numai ideea suferintei fizice ma
    nspaimnta. Am auzit ca te bat la talpi. Cnd ma gndesc ncep sa tremur... Daca as avea
    credinta, m-as ruga.
    Poate ca rugaciunea te ajuta sa suporti durerea fizica. Tu nu ma poti ntari cu ce
    va? Nu-mi poti da vreo rugaciune
    ca sa nu-mi mai fie frica?... ti jur ca, daca nu mi-ar mai fi frica, as spune tot
    ce gndesc oricui si n orice
    mprejurare. Dar asa cum sunt, las, ma contrazic mereu. Da-mi tu o rugaciune care
    sa ma ntareasca..."
    Biris moare recitnd versuri din Miorita. Moarte simbolica, nu stiu ct de convingat
    oare literar, dar personajul ca
    atare este relativ nou n proza romneasca. Este individul slab, complexat, fara voc
    atii evidente, salvat de o
    inteligenta usor mazochista. Eliade l pune sa formuleze, n roman, cunoscuta lui te
    orie (reluata si n alte
    naratiuni si eseuri) despre somnul nostru n istorie. Teoria contine si o condamna
    re a indiferentei Occidentului
    fata de dramele Estului. Fara a fi, intelectualiceste vorbind, spectaculara, teo
    ria merita sa fie citata: Daca as
    ajunge la Paris, continua Biris, as vrea sa le spun altceva. As vrea sa le duc u
    n fel de mesagiu de dragoste si de
    despartire. Ceva cam n felul acesta: Ave Occidens, noi cei dincolo de Cortina, no
    i, morituri te salutant!'... Cum
    ai putea spune asta n latineste: noi, cei dincolo de Cortina. Tu ai facut Teologia,
    stii mai bine ca mine
    latineste. Salve Occidens, morituri te salutant! Ar fi frumos sa ajung la Paris
    si sa le spun asta. Sa stie si ei ca,
    desi ne-au condamnat la moarte, noi, astia de pe aici, prostii si saracii, noi t
    ot i iubim si i veneram. Caci acolo e
    Occidentul. Acolo apune soarele. Acolo e adevaratul
    EUGEN SIMION
    564
    crepuscul, si e mai frumos ca pe la noi. Numai acolo, n Apus, lumea si da seama ca
    moare. De aceea, n Apus,

    oamenii iubesc istoria; pentru ca ea le aminteste necontenit ca oamenii sunt mur


    itori, ca civilizatiile sunt
    muritoare. Noi, cei de pe aici, nu prea avem motive sa iubim istoria. De ce-am i
    ubi-o? Zece secole, Istoria a
    nsemnat pentru noi navalirile barbare, alte cinci secole au nsemnat teroarea turce
    asca, si acum, pentru nu stiu
    cte alte secole, Istoria va nsemna Rusia Sovietica..."
    Din fericire profetia este falsa. Ultima Istorie citata n-a durat secole, ci num
    ai 45 de ani. Somnul a fost relativ
    scurt. De altfel, toate personajele lui Eliade, bune sau rele, fac teorii. Bibic
    escu, un plagiator si un oportunist de
    speta joasa, formuleaza o teza care are un loc important n filosofia lui Eliade:
    teza Spectacolului. Bibicescu
    rescrie o piesa lasata de Partenie si vrea sa impuna prin ea Mitul si sa exorciz
    eze, pentru noi, romnii, Destinul.
    Ideea lui este ca, evocnd catastrofele Istoriei (piesa se cheama n noua varianta:
    Schimbarea la fata!), renvata
    pe contemporanii sai sa primeasca n chip eroic sfrsitul: A exorciza Destinul, asta
    e functia Spectacolului"...
    Pusa n gura unui actor cabotin si las (n-o primeste n casa, din frica, pe Catalina
    violata n chip barbar pe
    strada!), lectia Spectacolului pare neconvingatoare. n alte povestiri, ea si arata
    sensul adevarat... Bursuc, omul
    politiilor secrete, este diavolul, raul impur, nu lipsit de o anumita forta inte
    rioara. Cnd Stefan se apropie de el,
    ncep sa-i tremure minile. Eu am o misiune (...): sunt trimis n lume ca sa ispitesc",
    confirma el. Un nvatator
    de tara, Gh. Vasile, tatal lui Vadastra, vinde pe nimic o colectie inestimabila
    de obiecte de arta, pentru a completa
    colectia Bibliotecii pentru toti. Cnd reuseste, fuge cu ea din fata rusilor si-o n
    groapa undeva ntr-un loc
    necunoscut. Scena simbolica, ntre tragic si ridicol: Oamenii spun ca am gresit dru
    mul", spune la urma
    carutasul. Irina, nevasta tainica a lui Vadastra, este un felul ei o sfnta. Ea ar
    e darul premonitiei si anunta
    catastrofele. Vadastra se mbraca pe furis cu hainele de ofiter ale lui Baleanu si
    iese pe strada la vnatoare de
    fuste. Scena ntlnirii dintre tata (onestul nvatator) si fiul mitoman este buna epic
    . Apoi Vadastra reapare la
    Londra, la nceputul razboiului, mpreuna cu profesorul Antim. Ei reusisera sa treac
    a peste granita un tablou de
    Rubens si doresc, acum, sa-l valorifice. Romanul lui Eliade capata ritmuri si cu
    lori de roman politisc. Antim
    moare n timpul unui bombardament, tabloul dispare, dispare si Vadastra, apoi se a
    fla ca Vadastra fusese si el
    ucis. Unde este Rubens? Mister... Dupa multi ani, Stefan ntlneste la Paris un engl
    ez bogat care pare a fi...
    Vadastra. Acesta dispare rapid din hotel. Misterul personajului ramne nedezlegat.
    ..
    Este, apoi, celalalt roman, romanul social si de observatie morala. Fresca pe ca
    re a vrut s-o scrie Mircea Eliade
    are substanta si cine vrea sa-si faca o idee despre societatea romneasca ntr-o epo
    ca apocaliptica (1936-l948),
    afla
    565
    POSTFATA
    din Noaptea de Snziene fapte convingatoare. Este, mai nti, o imagine a vietii intel
    ectuale, cu femei fatale si
    tineri geniali si disperati, cu filosofi tragici refugiati, ca Biris, n ironie...
    Partenie exprima unele din ideile

    generatiei din anii '30 despre necesitatea de a impune prozei romnesti un stil ma
    jor, o demnitate mitica. Stefan
    este obsedat de timp si dorinta lui este sa ramna n afara luptei, adica n afara ist
    oriei. Nu reuseste, un tnar
    legionar, Ioachim Teodorescu, i cere adapost si, acceptnd, Stefan devine complice.
    Este trimis n lagarul de la
    Miercurea Ciuc si acolo omul care vrea initierea n mistere plonjeaza n plina teroa
    re a istoriei... Mai nainte,
    Stefan Viziru, aflat la Lisabona, cunoscuse pe insatiabila domnisoara Zissu... E
    liberat din lagarul de la Miercurea
    Ciuc, pleaca pe front (e vreme de razboi) cu ideea de a se sinucide pentru a sca
    pa de obsesia nalucii, Ileana... Nu
    reuseste si, revenit n Bucuresti, ncearca sa se adapteze. nvata ruseste si se prega
    teste sa evadeze n Occident...
    Roman tulbure, discriptia unei istorii demente. Bibicescu, care mbracase camasa v
    erde pentru a deveni director
    de teatru, se nscrie, dupa razboi, n partidul comunist si devine propagator al rea
    lismului socialist, nainte de a fi
    teoretician al Spectacolului...
    Incipit vita nova", este o formula care se repeta
    . Fiecare o ntelege, sub
    presiunea circumstantelor, n felul sau. Duma, Vidrighin, Bursuc trec din politia
    veche n cea noua, comunista,
    fara drame de constiinta. O meserie profitabila, folosita de toate regimurile. B
    iris, Stefan, Partenie sunt eternele
    victime. Romanul este prima cronica ampla a societatii noastre ntr-o epoca de mar
    i convulsii...
    nsa adevaratul roman si cel mai bun n Noaptea de Snziene este cel mitic. Mitic si e
    rotic. L-am lasat
    nadins la urma pentru ca, fara cunoasterea fundalului istoric, el nu se poate ntel
    ege. Cu el revenim la tema
    esentiala a naratiunii lui Eliade si la mitul pe care vrea acum sa-l sugereze: m
    itul tristanian, mitul cautarii erotice.
    Ne ntoarcem, n acest caz, la drama unor tineri intelectuali care vor sa-si nvinga c
    onditia existentiala si sa
    traiasca n alt timp si dupa alte reguli. Drama lor s-ar putea formula cu o propoz
    ite cunoscuta din Camil Petrescu.
    Caci, n loc de idei, personajele lui Mircea Eliade vad mituri. Vor sa vada mituri
    , sa se initieze n mistere, sa
    cunoasca miracole, sa intre n ritmurile cosmice... Sa rezum, Stefan Viziru ntlneste
    pe Ileana n noaptea de
    Snziene, timp magic, atunci cnd se deschid vazduhurile. Este vorba acolo si de o m
    asina care ba este, ba nu
    este... ca aceasta Isolda romnca, prezenta si absenta n acelasi timp. Obsesia lui
    Stefan este timpul. Timpul si
    Istoria. El are o camera secreta (camera Sambo) si se retrage acolo ca sa pictez
    e la infinit o masina, adica Mitul
    pe care l asteapta. S-a casatorit cu Ioana, logodnica lui Ciru Partenie, si iubes
    te n taina pe Ileana. Drama lui, n
    plan existential, este ca iubeste n acelasi timp doua femei si nu poate sa renunt
    e la nici una. Este dilema mai
    veche a lui Pavel Anicet. O tema ce preocupa pe Eliade. Ca sa se
    EUGEN SIMION
    566
    567
    POSTFATA
    razbune, Ileana cedeaza unui ofiter, Tony, care are bunacuviinta sa moara ntr-un
    accident si astfel conflictul
    magic-metafizic dintre Stefan si Ileana continua... Problema lui Stefan, ca spir
    it reflexiv, este eliberarea din
    pntecul materiei, salvarea n spirit. Sentimentul lui este ca traieste, condamnat d

    e istorie, n burta unui chit. Este


    un Iona si el ar vrea sa fie un sfnt, un om n afara timpului. Aceasta este fantasm
    a sublima a spiritului sau. El
    vrea sa lupte mpotriva teroarei istoriei si, daca va fi nvins, istoria nu va nvinge
    un sclav, ci un om liber... care
    a stiut sa-si smulga macar o frntura din viata lui terorii istoriei". O idee pe c
    are Eliade o pune la temelia prozei
    sale. O formuleaza de mai multe ori si n Noaptea de Snziene. n fapt, Stefan si Ilea
    na discuta, cnd se ntlnesc,
    mai putin despre dragoste, ct despre timp si eliberarea prin moarte.
    Istoria, pe care Stefan Viziru o detesta, se razbuna nsa pe el. Ioana si fiul sau
    , Razvan, mor n timpul unui
    bombardament. Biris, prietenul filosof, este asasinat, iar el, Stefan, descopera
    ca evenimentele l traiesc, ca
    istoria l-a nlantuit fara scapare. Biris daduse o explicatie logica nebuniei lui
    Viziru de a iesi din istorie, o
    explicatie cu usoara implicatie psihanalitica: Dorinta ta de a iesi din Timp si d
    e-a ignora Istoria era probabil un
    efort disperat de a regasi beatitudinile copilariei, de a reintegra un Paradis p
    ierdut"... Exista si o alta justificare si
    Eliade, care pune totul n romanul sau, o da ntr-un fragment. Este vorba de ndreptat
    irea omului creator de
    istorie si de nelinistea spiritului superior care aspira la o alta umanitate, an
    istorica, aceea n care valorile dureaza
    si omul are un cuvnt de spus n univers. Posibilitatea acestei umanitati locuite de
    paradise care nu se supun
    legilor temporale i-o dezvaluie un oarecare Anisie, unul din acei ntelepti margin
    alizati de istorie: Dar mai
    exista si o alta umanitate n afara de umanitatea creatoare de istorie (...) Lumea
    pe care o ntlnim la nceputul
    oricarui ciclu, lumea creatoare de mituri, lumea pentru care existenta umana nsea
    mna un mod specific de a fi n
    univers, si, ca atare, avea alte probleme si urmarea o alta perfectiune dect cea
    urmarita de omul modern, obsedat
    de istorie. Am toate motivele sa sper ca anihilarea civilizatiei moderne, la al
    carei nceput asistam deja, va
    ncheia definitiv ciclul n care ne aflam integrati de cteva mii de ani si va ngadui r
    eaparitia celuilalt tip de
    umanitate, care nu traieste ca noi, n timpul istoric, ci numai n clipa, adica n ete
    rnitate..." O ipoteza filosofica pe
    care Eliade o reia n aproape toate naratiunile mitice. n Noaptea de Snziene lumea a
    gresata de istorie este
    puternic erotizata. Revenim, cu aceasta, la drama acestui Tristan care, asteptnd
    semnele Mitului, accepta
    aventuri foarte profane. La Lisabona se ncurca, la propriu, cu domnisoara Zissu,
    ispititoare si insatiabila, deloc
    dispusa sa-l asculte perornd despre timp si eternitate. Tristan a devenit un Ulis
    se concupiscent subjugat de o
    Calipso sau de o Circe de duzina. Trimiterea la Odiseea este facuta n roman si pr
    ozatorul nu ascunde ca, n
    drum spre Itaca (Ioana, Ileana?), eroul sau se
    lasa vrajit de zeitati marunte. Calipso nu-i, cu toate semnele de frivolitate, o
    fiinta fara suflet. Pentru a nu primi
    viza de intrare n America, unde vroia sa emigreze, ea se denunta, singura, ca spi
    oana penru a putea ramne
    astfel lnga Viziru. Sacrificiu surprinzator. Ulise este nsa nenduplecat si desparti
    rea e iminenta. Redevine
    Tristan si, ntors la Bucuresti, cauta, asteapta semne de la Ileana. Apare n roman
    si ideea, explicata acum mai
    limpede, ca Stefan a trait o viata straina, falsa, viata celuilalt, ca si-a gres

    it, n fine ursita. Este, n fond, miezul


    acestei drame risipte pe multe pagini, ntr-o naratiune acaparata de simboluri, pr
    ea multe simboluri. Apare si
    sentimentul de culpabilitate metafizica, de vina tragica: Probabil ca Deana era f
    emeia care-mi fusese ursita. Dar
    eu nu mai eram liber. Eu ma grabisem si luasem femeia ursita altuia. Le-am stric
    at viata lor si am stricat si viata
    Ilenei".
    La sfrsit, cnd dupa multi ani, Stefan rentlneste pe Ileana n padurea de lnga Royaumont
    , simbolul nalucirii
    este rediscutat si, odata cu el, apare si ideea ratarii. Stefan este obsedat, ti
    mp de 14 ani, de un nume (Doamna
    Zissu) si afla ca doamna Zissu fusese o banala curtezana de mahala. Tot el fuses
    e obsedat de o imagine (masina)
    si obsesia i-a supt sngele, i-a consumat viata, a lui si a celor din jur. Se ntele
    ge, abia acum, natura obsesiei sale:
    voise sa traiasca n timp si totodata n afara timpului", ca sfintii... Asta-i adevar
    ata lui culpa, de ordin, nca o
    data, metafizic. Eliberarea din cercul materiei se face prin moarte...
    Sunt si alte sugestii n acest roman cu pntecul mare, ca acela mai sus-citatei bale
    ne. Multe dintre ele le aflam n
    alte scrieri ale lui Eliade sau n cartile eseistilor romni din anii '30. Acela, de
    pilda, despre nenorocul nostru, al
    romnilor, sau ideea despre rentoarcerea noastra n Evul Mediu... Se discuta mult n ac
    est roman, indivizii au
    idei, fac teorii, vorbesc despre rezistenta si despre tehnica de a ne ascunde n i
    storie pentru a supravietui.
    Trebuie doar sa redescoperim tehnica de a ne camufla, arta de a minti si a pacali
    , de a lasa sa creada pe ocupant
    ca ne-a convertit la credintele lui, ca ne-a cucerit launtric"
    lamureste Stefan
    Viziru, la Paris, pe Weismann. De
    unde se poate deduce ca Tristan este, n Noaptea de Snziene, si un filosof al istor
    iei. Cnd citim aceste pagini,
    dupa aproape 40 de ani de cnd au fost scrise, vedem ca observatiile din interioru
    l lor nu sunt cu totul absurde...
    EUGEN SIMION
    LA EDITURILE IRI SI UNIVERS ENCICLOPEDIC AU APARUT:
    DICTIONARE:
    Mircea Eliade - Istoria credintelor si ideilor religioase
    Oxford - Dictionar de filosofie
    Oxford - Dictionar de biologie
    Oxford - Dictionar al sfintilor
    Larousse - Dictionar de civilizatie iudaica
    Larousse - Dictionar de filosofie
    Larousse - Dictionarul spatiului
    FILOSOFIE:
    John Shand - Introducere n filosofia occidentala
    Vladimir Jankelevitch - Ireversibilul si nostalgia
    Matila Ghyka - Filosofia si mistica numarului
    Aristotel - Metafizica
    Aristotel - Etica nicomahica
    Aristotel - Organon (voi. II)
    RELIGIE, MITOLOGIE, STIINTE OCULTE:
    Jeanne Ancelet-Hustache - Meister Eckhart si mistica renana
    M.D. Chenu - Toma d'Aquino
    Patricia Hidiroglu - Apa divina
    Georges Dumezil - Cele patru puteri ale lui Apolo
    Georges Dumezil - Uitarea omului si onoarea zeilor
    Georges Dumezil - Zeii suverani ai indo-europenilor
    Rudolf Steiner - Crestinismul esoteric

    Marc de Smedt - Tehnici de meditatie


    A T Mann - Principiile reincarnarii
    LITERATURA:
    William Shakespeare
    Othello
    William Shakespeare - Visul unei nopti de vara
    William Shakespeare - Macbeth
    Eugen Simion - Fragmente critice (voi. II)
    ISTORIE:
    Zbigniew Brzezinski - Marea tabla de sah
    CARTI SCOLARE:
    Constanta Barboi - Limba si literatura romna pentru examenul
    de capacitate (anul scolar 1999-2000) Radu Homer, Constanta Olteanu - Istorie pe
    ntru examenul
    de capacitate (anul scolar 1999-2000) Gh. Vlasceanu, C. Trufas - Geografie pentr
    u examenul
    de capacitate (anul scolar 1999-2000)
    139.000 lei 69.900 lei 54.900 lei 74.900 lei 39.900 lei 36.900 lei 32.000 lei
    37.900 lei 32.900 lei 27.900 lei 70.000 lei 37.900 lei 43.000 lei
    17.900 lei 19.900 lei 16.900 lei 32.900 lei 26.900 lei 24.900 lei 19.900 lei 22.
    900 lei 17.500 lei
    32.900 lei 17.900 lei 16.830 lei
    25.000 lei
    41.900 lei
    29.900 lei 29.900 lei 29.900 lei
    CARTI PENTRU COPII:
    Heidi la munte (20x26 cm, 16 pagini color) Punguta cu doi bani (22,5x30, 16 pagi
    ni color) Tinerete fara batrnete si viata
    fara de moarte
    (16 pag., 22,5x30 cm, color 100%) Prietenii mei din padure, Prietenii mei din og
    rada
    (16 pag., 20x26 cm, ilustr. color 100%) O excursie la munte, Casuta noua
    (povesti, 16 pag., 20x26 cm, ilustr. color
    Robin Hood, Cei trei muschetari (24 pag., 22,5x30 cm, color 100%) Aii Baba si ce
    i patruzeci de hoti, Croitorasul cel viteaz,
    Sindbad Marinarul,
    Fluierul fermecat (8 pag., 17x24 cm, color 100%) PSIHOLOGIE:
    J.-D. Nasio - Conceptele fundamentale ale psihanalizei J.-P. Chartier - Introduc
    ere n psihanaliza lui Sigmund Freud Leonard
    Gavriliu - Inconsientul n viziunea lui Lucian Blaga
    17.500 lei 17.500 lei
    22.500 lei 15.900 lei
    12.500 lei 24.500 lei
    13.900 lei
    34.900 lei 17.900 lei 14.900 lei
    Comandnd prin posta o carte aparuta la una din editurile
    IRI sau UNIVERS ENCICLOPEDIC
    obtineti o reducere de:
    15%
    Pentru comenzi cu o valoare mai mare de 99 000 lei obtineti o reducere de:
    20%
    Costul expedierii prin posta e suportat de editura.
    Adresa: CP 33-2, Bucuresti, Romnia Tel.: (401) 224 32 86,222 54 20,222 53 52; Fax
    : 224 32
    86
    O carte grea si ambitioasa. Este limpede (...) ca Eliade vrea sa sintetizeze aic
    i
    temele esentiale ale literaturii sale si sa experimenteze o metoda epica
    majora.
    Romanul (tiparit prima oara n limba romna n 1971, la Paris, de loan Cusa)
    reprezinta (...) o experienta epica interesanta pentru Eliade si n general

    pentru proza romneasca postbelica.


    Este primul caz de roman total n literatura romna: fresca istorica, roman
    politic, roman sentimental, roman intelectual, roman de moravuri si, nu n
    ultimul rnd, roman mitic. O vasta compozitie n care se strecoara, desigur, si
    stiinta mitografului.
    nvatatul indianist Sergiu Al. George gasea ca Noaptea de Snziene este cel
    mai bun roman din literatura romna"...
    Coperta I reproduce: Henri Matisse, Dans, 1910
    ISBN 973-9436-00-5

    S-ar putea să vă placă și