CAPITOLUL II

Domnul Weston se nscuse la High-Bury, intr-o familie respectabil, care se

ridicase in
randurile nobilimii de cateva generaii. Primise o cretere aleas, dar,
cptand de timpuriu o
oarecare independen, nu gsise cu cale s urmeze indeletnicirile practice
ale frailor si i,
cutand satisfacie pentru spiritul lui vesel i firea-i sociabil, se inrola in
miliia comitatului
care tocmai atunci se infiinase.
Cpitanul Weston era iubit de toat lumea, i cand, datorit imprejurrilor
vieii sale
militare, o cunoscu pe domnioara Churchill, dintr-o bun familie din
Yorksihire, i
domnioara Churchill se indrgosti de el, nimeni nu se mir, in afar de
fratele i cumnata ei,
care nu-l cunoteau i, plini de mandrie i arogan, socoteau c inrudirea
aceasta ii injosete.
Totui, domnioara Churchill fiind major i cu depline drepturi asupra averii
ei care era
destul de neinsemnat in comparaie cu proprietile familiei , nu putu fi
abtut de la
gandul cstoriei. Aceasta avu loc spre marea umilin a doamnei i
domnului Churchill, care
o ddur afar cu toat politeea cuvenit. Era o inrudire nepotrivit i nu
aducea nimnui
fericire. Se pare ins c doamna Weston ii gsise totui fericirea in ea,
pentru c avea de
acum un so, a crui inim fierbinte i fire duioas il fceau s-i ofere totul in
schimbul
amabilitii de a se fi indrgostit de el; dar, dei firea ei nu era rea, nu era
nici dintre cele mai
bune. Fusese destul de hotrat pentru a-i impune voina impotriva fratelui
ei, dar nu i
pentru a-i potoli anumite regrete nesocotite cu privire la suprarea lui
nefireasc, sau dorul
dup luxul casei pe care o prsise. Cheltuiau mai mult decat le permiteau
veniturile, dar
traiul lor era modest fa de Enscombe. Nu incet s-i iubeasc brbatul,
dar dorea s fie in
acelai timp soia cpitanului Weston i domnioara Churchill de la
Enscombe.