Sunteți pe pagina 1din 14

Principiul al termodinamicii

Raducanu Andreea Denisa


Universitatea Politehnica Bucuresti
Aplicatii ale Chimiei in Experizele Juridice An I

2016

Cuprins
1. Notiuni introductive

2. Definirea Principiului al termodinamicii

3. Procese particulare aplicate

4. Coeficienti caloric

5. Aplicatii ale Principiului al termodinamicii

6. Bibliografia

Principiul al termodinamicii

1. Notiuni introductive
Schimbarea starii unui sistem inchis, printr-un proces termodinamic, este insotita de
transfer de energie intre sistem si mediul exterior sau intre partile componente ale sistemului.
Sistemul fiind inchis, nu exista schimb de materie cu mediul exterior si nici schimb de energii
asociate schimbului de materie. Ca atare, la un astfel de sistem pot exista doar doua forme
generale de transfer de energie: sub form de caldura (Q) prin interactiune termica si sub forma
de lucru mecanic (L).
Lucru mecanic
Lucru mecanic reprezinta energia schimbata intre sistem si mediul exterior in cursul unei
interactiuni mecanice.

Lucru mecanic , L, reprezinta produsul dintre forta, F, si deplasarea, d , a corpului asupra


caruia actioneaza forta.
L = Fd
Lucrul mecanic si caldura, marimi fizice de aceeasi natura, sunt forme prin care se
schimba energie intre un sistem si mediul exterior, astfel incat lucrul mecanic poate fi
transformat in caldura si caldura in lucru mecanic.

Energia interna
Energia interna unui sistem reprezinta capacitatea acestuia de a furniza lucru mecanic.
Cand asupra unui sistem este efectuat lucru mecanic, energia sistemului creste si astfel
capacitatea acestuia, de a efectua la randul sau lucru mecanic, creste. Cand un sistem efectueaza
lucru mecanic (dilatarea unui gaz), energia acestuia scade, capacitatea sa de a furniza lucru
mecanic reducandu-se. Energia unui sistem mai poate fi modificata si prin transfer sub forma de
caldura.
U= Uc+Up+U0
Unde: Uc= suma energiilor cinetice , Up= suma energiilor potentiale , U0= suma energiilor intre
particule.
Energia globala a unui sistem are trei component:
-Energia potentiala (E ), determinata de pozitia corpului in campul de forte exterioare (de tip
p
gravitational, magnetic, electric);

- Energia cinetica (E ), determinata de miscarea sistemului in campul exterior de forte;


c

- Energia interna (U), proprie corpului, independent de fortele exterioare, este determinata de
miscarea moleculelor si a atomilor aflati in sistem. Energia interna cuprinde energiile de
translatie, rotatie i vibratie ale particulelor (moleculelor, respectiv atomilor) componente ale
sistemului, energiile de interactiune intre particulele sistemului, respectiv energiile ce apar la
nivelele electronilor si nucleului, acestea din urma fiind importante in fenomenele analizate de
fizica atomic si nucleara.
Energiile de translatie, vibratie si rotatie alcatuiesc ceea ce se numeste energia de agitatie
termica. Energia de interactiune intre moleculele unui sistem (energie intermoleculara), denumita
energie Van der Waals, intervine in aparitia tranzitiilor de faza (schimbarea starii de agregare).
Caldura
Caldura , Q, reprezinta transferul de energie intre corpuri aflate in contact termic, datorita
diferentei de temperatura dintre acestea.

Prin conventie, in termodinamica, la procesele endoterme (in care sistemul accept


caldura de la mediul exterior), caldura primita de sistem este considerata pozitiva (Q > 0) (de
exemplu procesul de evaporare a apei), iar in procesele exoterme (cu cedare de caldura catre
mediul exterior), caldura cedata este considerate negativa (Q < 0) (de exemplu procesul de
combustie). In mod similar, lucrul efectuat de catre mediul exterior asupra sistemului este
considerat pozitiv (L>0), iar cel efectuat de catre sistem asupra mediului exterior este considerat
negativ (L<0).
Q= c m dT
Unde: c= caldura specifica, m= masa corpului, dt= variata de temperatura

Entalpie
Perechea de variabile de stare independente: temperatura si presiunea caracterizeaza
conditiile de desfasurare a reactiilor chimice si proceselor fizico-chimice in general.

Aplicand Principiul I al termodinamicii pentru o transformare infinitezimala la presiune


constanta:
dQ = dU + pdV= d(U+pV) =dH
se obtine diferentiala unei functii de stare, numita entalpie, care insumeaz energia interna cu
lucrul mecanic necesar pentru ocuparea de catre sistem a volumului sau propriu, V, la presiunea
de lucru p:
H = U + pV
Din ultimele doua relatii rezult ca la o transformare izobara, cantitatea de caldura
primita de sistem, Qp, este egala cu variatia entalpiei acestuia:

Hp=Qp

2. Definirea Principiului al termodinamicii


Notiunea de principiu defineste o afirmatie care nu se poate demonstra matematic.
Principiul reprezinta rezultatul studiilor experimentale asupra proceselor din natura. El este
acceptat ca atare si nu se cunosc situatii care sa-l infirme.

Principiul al termodinamicii exprima aplicarea legii conservarii energiei la sisteme termomecanice (sisteme in care intervine degajarea, absorbtia sau transformarea caldurii).
Primul principiu al termodinamicii, care exprima legea generala a conservarii si transformarii
energiei in procesele termice, cunoaste mai multe formulari, printre care:
a) Energia unui sistem termodinamic izolat se mentine constanta.
b) Nu se poate realiza o masina temeinica cu functionare continua , care sa produca lucru
mecanic fara sa consume o cantitate echivalenta de caldura .
c) Caldura poate fi reprodusa din lucru mecanic si se poate transforma in lucru mecanic ,
totdeauna in baza aceluiasi raport de echivalenta . In sistemul tehnic, echivalenta dintre
caldura si lucru mecanic : 1kcal = 427 kgf *m = 427* 9,81 Nm.
d) Principiul I al termodinamicii (conservarea energiei sistemului) reprezinta cldura
transmisa unui sistem se transform n variaia energiei interne plus lucrul mecanic
efectuat (Joule).
Q U L

Caloria: unitate de masura tolerata pentru caldura egala cu cantitatea de caldura necesara
incalzirii unui gram de apa cu 1oC. 1 cal = 4,1868 J.
Primul principiu al termodinamiciieste o forma a legii generale a conservarii energiei,
aplicata in cazul sistemelor termodinamice . El a fost formulat in 1842 de catre Julius Robert
von Mayer.
Enuntul general este urmatorul: intr-un sistem izolat, energia se conversa indifferent de
transformarile care au loc in interior. Din punct de vedere calitativ, principiul indica
posibilitatea transformarii energiei dintr-o forma in alta, in cantitati determinate.

3. Procese particulare aplicate


Procesul izocor
Procesul izocor este procesul in care volumul corpului se mentine constant , respectiv V (t) =
costant.

In procesele izocore lucrul transferat intre sistem si mediul exterior este nul, iar caldura
transferata este egala cu variatia de energie interna.
Procesul izoterm
Procesul izoterm este procesul in care temperature este mentinuta constanta , respective
T(t) = constant .

Procesul izobar
Procesul izobar este procesul in care presiunea este mentinuta constanta , respectiv
functia P(t)= constant.

Procesul abiabat
Procesul abiabat este procesul in care nu apare schimb de caldura intre sistem si mediul
inconjurator , Q(t)= 0.

4. Coeficienti calorici
c
Caldura specifica este cantitatea de caldur

Q
mT

necesar pentru a nclzi 1kg cu

1oC

Caldura molara este cantitatea de caldur necesar pentru a nclzi 1 mol


cu 1 C
o

Q
T

Gazul cu molecule monoatomice, n=3

Cv

3
R
2

Gazul cu molecule biatomice, n=5

Cv

5
R
2

Relatia intre capacitatile calorice ale gazului ideal; ecuatia Robert-Mayer


Sistemele care sunt ncalzite la presiune constanta, in majoritatea cazurilor, efectueaza
lucru mecanic asupra mediului asa inct o parte din energia primita sub forma de caldura se
intoarce in mediu. Se poate spune deci ca in majoritatea cazurilor capacitatea calorica la
presiune constanta a unui sistem este mai mare decat capacitatea sa caloric la volum constant.
Se considera un sistem inchis la presiune constana, pentru care este valabila relatia :
dU = dQ + dL
Dupa o serie de calcule se ajunge la :
Cp C

=nR

Pentru n=1 se obtine relatia intre capacitatile calorice molare cunoscuta si sub numele de
relatia Robert-Mayer:
Cp,m CV,m = R
Constanta universala a gazelor perfecte, R, reprezinta surplusul de caldura necesar pentru
dilatarea unui mol de gaz perfect la incalzirea izobara cu 10C fata de incalzirea izocora tot cu
10C ultima avand loc fara dilatare.

5. Aplicatii ale Principiului al termodinamicii


Sisteme de incalzire a locuintelor
Scopul tuturor acestor sisteme, este de a compensa pierderile de caldura prin peretii
locuintelor si prin sistemul de ventilare, respectiv de a asigura eventual necesarul de caldura
pentru prepararea apei calde menajere.

Sistemul de incalzire prin podea, asigura o distributie mai buna a temperaturii aerului n locuinta.

6. Bibliografie
1. http://www.termo.utcluj.ro/pdf/02a_principiul1_teorie.pdf
2. http://idd.univ-ovidius.ro/tutorials/cursuri/FIM/ING9/02Primul%20principiu%20al
%20termodinamicii.pdf

3. D. Geana , Termodinamica chimica Teoria echilibrului intre faze si chimic, Editura Politehnica
Press,2003

4. https://www.google.ro/search?
q=lucru+mecanic&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwif0f_7mKzKAhVI_SwKHZc
1AQEQ_AUIBygB&biw=1366&bih=667#imgrc=moGrJn_OS3sEEM%3A
5. D. Badiu, N. Florescu, A. Petrescu, A. Popescu, M. Popescu, V. Popescu, G. State, C.
Trandafir, M. V. Trandafir, M. Voiculscu, Bacalaureat-Fizica, Editura Gimnasium

S-ar putea să vă placă și