UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA DE CHIMIE APLICATA SI STIINTA MATERIALELOR

MASTER APLICATII ALE CHIMIEI IN EXPERTIZELE JURIDICE

AMONIACUL

STUDENTA
RADUCANU ANDREEA DENISA
ANUL 1

2015
CUPRINS

1. Azotul
1.1. Introducere
1.2. Caracteristicele generale ale azotului
1.3. Poprietatile fizice ale azotului
1.4. Prprietatile chimice ale azotului
1.5. Obtinerea azotului
1.6. Utilizari

2. Amoniacul
2.1. Istoric
2.2. Caracteristici ale amoniacului
2.3. Proprietati chimice ale amoniacului
2.4. Obtinerea amoniacului
2.5. Probleme legate de toxicitate
2.6. Probleme legate de mediu
2.7. Preventie
2.8. Depozitare
2.9. Utilizari

3. Bibliografie

1. Azotul

1.1 Introducere

Azotul se gasesste sub forma diatomica, dinitrogen, N 2, fiind principalul constituent al

atmosferei ( 79,06 %), din care se obtine , pe scara larga prin distilarea aerului lichid.In
atmosfera combinata, azotul se gaseste in minereurile de KNO3, NaNO3 si sarurile de amoniu.
Azotul intra in compozitia organismelor vii, animale si vegetale sub forma compusilor
proteici.Prin procesele vitale, substantele proteice sunt transformate in celulele plantelor si
animalelor.
In conditii normale, azotul este un gaz incolor, fara miros, fara gust, mai usor decat aerul.
Desi nu este toxic, azotul nu intretine viata sau arderea.
Molecula de azot, ( :NN: ) este inerta din punct de vedere chimic, la temperature
camerei reactivitatea azotului este redusa. La temperature ridicate rezulta azot atomic care
reactioneaza energic cu hidrogenul si cu unele elemente chimice.
Azotul prezinta mai multe stari de oxidare de la -3 la +5.
Cele mai importante combinatii ale azotului sunt: amoniacuL, NH 3 , sarurile de amoniu
si acidul azotic, HNO3.

1.2 Caracteristici generale ale azotului, N2:

N-azot (g)
[He]2s22p3
N2-nemetal
N2-are volum atomic mic si formeaza legaturi multiple
N2- este cel mai electronegative, electronegativitatea sa fiind depasita de O si F
N2- formeaza compusi covalenti.Exemplu: NCl3 este un compus covalent instabil.

1.3 Proprietati fizice ale azotului, 7N:

Raza atomica, 0,074 nm

Energie de ionizare, 1400 kJ/ moli
Electronegativitate, 3.07 Pauling
Densitate, 0.81 g/cm3
Energie de disociere, 946 kJ/ moli
Punct de topire, -2100 C
Punct de fierbere, -1960C
Stari de oxidare: -3, -2, -1, 1, 3, 4, 5 .

1.4 Proprietati chimice ale azotului, N2:

a) Reactia cu metalele:

Li + N2 Li3N ( la temperatura camerei )

Mg, Ba, Ca + N2 M3N2 (la 5000C)
2Al + N2 2AlN ( 5000C)
Mn, Ti + N2 nitruri (metalice sau interstitiale, 10000C ).

b) Reactia cu nemetalele: la temperature inalte

N2 + O2 2NO ( in arc electric)

N2 + 3H2 2NH3 (5000C, 300 atm, catalizator )
2B + N2 2BN ( 9000C )
3Si + 2N2 Si3N4 ( 20000C )
N2 + 2C ( CN)2 ( in arc electric).

1.5 Obtinerea azotului

Industrial:

Prin distilarea fractionate a aerului lichid, procedeul Linde N 2 contine urme de gaze
rare si oxygen, care se pot indeparta prin trecerea gazului peste Cu incalzit la rosu ( Cu + O 2
2CuO ).
N2 se utulizeaza din butelii sub presiune sau ca N2 (lq).

In laborator:

NH4NO2 N2+2H2O ( la temperatura )

NH4NO2 + NH4Cl NH4NO2 + NaCl
2NH3 +2CrO3 Cr2O3 + N2 +3H2O
2NH3 + 3CuO 3Cu + N2+ 3H2O
Ba(N3)2 Ba + 3N3 ( la temperatura) spectroscopic pur
Instalatie pentru obtinerea azotului in laborator:

Figura 1 Instalatie pentru obtinerea azotului

1.6 Utilizari:

Gaz inert pentru industria metalurgica, oteluri si sinteze chimice care se executa
in atmosfera controlata.

 N2 (lq) agent de racire ( macinarea dayciucurilor la rece, pentru conservarea

mancarii, conservarea probelor biologice.
N2 (g)- in sinteze anorganice pentru obtinerea de NH 3, HNO3 explozivi (TNT si
nitroglicerina ), ingrasaminte chimice.

2. Amoniacul
2.1 Istoric

Inainte de aminiac se cunostea un compus al acestuia, clorura de amoniu.Ea se gasea

sub forma naturala in unele regiuni ale Asiei si in special in Armenia. Chiar numele vechi sal
armeniae ( sare de Armenia ), apoi sal armeniac.
Alchimistul arab Geber ( 721-776 ), descrie preparea amoniacului prin incalzirea clorurii
de amoniu cu urina si sare amara si ii dau numele de spiritus salis urinae.Apoi apar denumirile
de spirt de sare de ammoniac si alcali volatile.
In anul 1770, chimistul englez J. Priestley face experimente cu gaze pe care nu le mai
culege deasupra apei in care unele se dizolva, ci deasupra mercurului,obtinand astfel in 1774 din
clorura de amoniu si var pentru prima data amoniac gazos.
Ca(OH)2 + 2NH4Cl CaCl + 2NH3 + 2H2O
In anul 1785, Cl. Berthollet face si el cercetari asupra amoniacului si obtine din azot si
hidroen cateva picaturi. Stabileste si proportia componentilor, 1:3. Pe baza raportului se
stabileste si formula amoniacului, NH3.
Intre anii 1865-1880, un tanar inginer francez, Charles A. Tellier, pionier in industria
frigorifica, isi breveteaza o serie de inventii, intre care una priveste obtinerea amoniacului prin
combinarea sub presiune a azotului si hidrogenul. Foosind drept catalizator fierul, singur sau in
combinative cu alte metale.

Chimistii A. Franck si N. Caro, in anu 1892, au aratat ca din carbid cu azot se putea
obtine, la temperaturi inalte cianimida de calciu.In anul 1896, Rothe, lucreaza pe acelasi
procedeu,dar la temperature de 10000C si creeaza posibilitatea practica de a obtine, prin actiunea
apei asupra cianimidei de calciu, amoniacul cautat de atata timp.
CaCN2 + 3H2O CaCO3 + 2NH3
Reactia de sinteza a amoniacului din elementele component avea sa fie realizata de
Haber, in Germania. Haber reuseste in anul 1907, in laborator, sinteza amoniacului dupa reactia
foarte simpla dintre azot si hidrogen.
N2 + 3H2 2NH3

Studiind cinetica reactiei dintre azot si hidrogen, se gasesc si conditiile prielnice si pentru
industrie si anume la presiunea de 200 atm si temperatura de 5000 0C.Se utilizeaza cu catalizator
din fier, iar gazele nereactionate se recicleaza.

Un avantaj al procedeului Haber consta in faptul ca nu necesita hidrogen pur si se poatea

folosii un amestec ieftin, ce rezuta din tratarea carbunelui si avea compozitia H 2 = 34%, CO =
37%, CO2 = 4,1 %, N2 = 25%. Amoniacul rezultat avea, in solutie apoasa, o concentratie de
25%.
In anul 1917, Claude, comprima puternic gazele si produce o reducere importanta a
volumului aparaturii, marind randamentul reactiei.Claude foosea ca sursa de azot aerul, din care
oxigenul era indepartat prin arderea sa cu hydrogen si deci ramanea azotul.Ca sursa de hidrogen
folosea gazele de la cupoarele cu cocs.

In 1922, un alt chimist Italian, Giacomo Fausser, reaizeaza un alt procedeu pentru
fabricarea amoniacului. Foloseste un amestec umed de azot si hydrogen, in care hidrogenul este
obtinut prin electroliza apei. Instalatia de sinteza a amoniacului lucra la o presiune de 300 atm.

Cercetarile lui Fausser erau sustinute de de Montecatini, cu ajutorul caruia s-a realizat in
Transilvania, la Tarnaveni, in anul 1936, prima instalatie de amoniac, in care hidrogenul necesar
provenea din cracarea metanului.

2.2 Caracteristici ale amoniacului,NH3

Gaz incolor,miros caracteristic care se absoarbe usor in apa, in care este foarte
solubil
Punct de fierbere, -33,50C
Punct de topire, -77,730C
Formeaza la temperaturi joase doi hidrati stabili: NH3 H2O si 2NH3 H2O

Amoniacul este format dintr-un atm de azot legat covalent de trei atomi de hidrogen.
Forma molecule poate fi considerate a o piramida triunghiulara .

2.3 Proprietati chimice ale amoniacului,NH3

Cel mai cunoscut solvent neapos, dizolva metalele alcaline, reactie de amonoliza
NH3 (lq) + Na Na+ + eSarurile de NH4+ sunt usor solubile in NH3 (lq)
Na + NH3 (lq) NaNH2 +1/2 H2
a) Reactie de neutralizare :
NH4 + NO3 + KNH2 KNO3 + 2NH3
b) Caracter amfoter:
Zn ( NH2) + 2 KNH2 K2 [Zn(NH2)4] insolubul in NH3 (lq)
c) Caracter reducator:
NH3 + 3H2O2 HNO2 + 4H2O
d) Caracter bazic:
NH3 + H2O NH4+ + HO- cu Kb=1.8110-5
-reactioneaza cu acizii
NH3 + HA NH4 + AAmonooxidarea metanului duce la fabricarea HCN, acrilonitril
CH4 + NH3 + 3/2 O2 HCN + 3H2O
e) Stabilitatea termica:
NH3 1/2 N2 + 3/2 H2 , H= 46 Kj/mol
-reactia de utilizeaza la nitruarea superficial a otelului sau a fontei
f) Caracter de baza Lewis :
-formeaza aducti cu compusi deficitari in electroni

F3BNH3
B2H6NH3

g) Reactii de complexare :
CuSO4 + 4NH3 [Cu(NH3)4]SO4
AgCl + 2NH3 [Ag(NH3)2]Cl

2.4 Obtinerea amoniacului

Obtinere industriala.Procedeul Haber-Bosch
N3 + 3H2 2NH3 , Fe/ Al2O3, 4500C, 200 atm
CH4 + H2O (g) CO + 3H2, Ni,10000C
CO +[Cu(NH3)4](CH3COO) [Cu(NH3)3(CO](OAc)
CO + H2O CO2 + H2
CO2 + K2CO3 +H2O 2 KHCO3
Obtinerea in laborator a amoniacului:

NH4Cl + Ca(OH)2 CaCl2 + 2NH3 + 2H2O

Mg3N2 + 6 H2O 2NH3 + 3Mg(OH

Instalatia de obtinere a amoniacului in laborator :

Figura 2 Instalatia de obtinere a amoniacului

2.5 Probleme legate de toxicitate

Amoniacul este clasificat ca o otava de clasa a2a , aceasta inseamna ca este toxic pentru
oameni,mediu si animale.
Expunerea exesiva la amoniac poate duce la la numeroase probleme de sanatate,cum ar
fi: cresterea tensiunii arteriale, convulsii.
In cazuri extreme intervine coma, iar in caz de ingerare se umfla buzele, cavitatea bucala
si esofagul.
Vaporii de amoniac irita ochii, nasul si gatul.
Masurile de management al riscurilor legate de mediu tintesc spre evitarea evacuarilor
necontrolate ale apelor cu continut ridicat de ioni amoniu in apa reziduala municipala sau apele
de suprafata, in cazul in care asemenea emisii sunt asteptate sa cauzeze schimbari semnificative
ale pH-ului apelor. Controlul regulat al valorii pHului in timpul introducerii in ape este necesar.
In general evacuarile trebuie indeplinite astfel incat schimbarile de pH in apele de suprafata de
captare sa fie minimizate. In general majoritatea organismelor acvatice pot tolera pH in limitele 6
- 9. Aceasta se reflecta si in descrierea testelor standard OECD referitoare la organisme acvatice.

Semnele si simptomele sunt in general reversibile, dar a fost raportata si instalarea

bronsitei cronice . Leziunile severe ale plamanilor, impreuna cu efectele cardiovasculare
secundare, pot duce la moarte. Ingestia unei solutii concentrate de NH3 (pH > 11.5) este
acompaniata de dureri orale, retrosternale si epigastrice. Vomitarea este frecventa, insotita de
sange. Complicatiile ce pot apare in zilele urmatoare ingestiei sunt: hemoragii digestive,
perforari gastrice si ale esofagului, edem al laringelui, distrugerea tubului digestiv si respirator,
fistula eso-traheala.

2.6 Probleme legate de mediu

Amoniacul este substanta toxica. Daca este varsat pe sol sau in apa , consecintee pot fi
devastatoare pentru mediul afectat.
Daca este varsat pe sol, continutul de amoniac lichid trebuie extras cu ajutorul nisipului
conform unei procedure specific.
Daca este varsat in apa ,trebuie adaugat in apa , un acid diluant pentru a anula efectele.
Apa nu trebuie consumata.
Masurile de management al riscurilor legate de mediu tintesc spre evitarea evacuarilor
necontrolate ale apelor cu continut ridicat de ioni amoniu in apa reziduala municipala sau apele
de suprafata, in cazul in care asemenea emisii sunt asteptate sa cauzeze schimbari semnificative
ale pH-ului apelor. Controlul regulat al valorii pHului in timpul introducerii in ape este necesar.
In general evacuarile trebuie indeplinite astfel incat schimbarile de pH in apele de suprafata de
captare sa fie minimizate. In general majoritatea organismelor acvatice pot tolera pH in limitele 6
- 9. Aceasta se reflecta si in descrierea testelor standard OECD referitoare la organisme acvatice.

2.7 Preventie
A se mentine la distanta de caldura/ scantei/ foc deschis/ suprafete fierbinti A nu se
fuma.
Nu inhalati praf/ fum/ gaz/ ceata/ vapori/ spray.
Spalati din abundenta dupa manipulare.
Utilizati doar in exterior sau in zone bine ventilate.
Evitati eliberarea in mediu.
Utilizati manusi de protectie/ imbracaminte de protectie/ protectie pentru ochi/ protectie
pentru fata.
La concentratii cuprinse intre 15% (limita inferioara) si 28% (limita superioara) in aer,
amoniacul explodeaza. In conditii de incalzire peste 454C, se elibereaza hidrogen. Temperatura
de descompunere poate fi diminuata prin contact cu anumite metale precum nichelul. La 690C
sau in prezenta unei scantei, amoniacul se descompune in hidrogen si azot, gaze ce formeaza un
amestec inflamabil in aer. Produsul nu este persistent, bioacumulativ sau toxic.

2.8 Depozitare
Depozitati in locuri incuiate.
Depozitati in locuri bine ventilate. Tineti containerul inchis ermetic.
Protejati de lumina solara.

2.9 Utilizari:

Extragerea cationilor metalici din minereuri sarace sau din deseuri industriale datorita
capacitatii sale de a forma combinatii complexe
Ingrasaminte : uree, azotat de amoniu, fosfati de amoniu.
Industriile agricole sunt principalii utilizatori de amoniac. Aproximativ 85% din
productia de amoniac este utilizat pentru ingrasaminte Amonicul este o susrsa foarte valoroasa de
azot, care este esentiala pentru cresterea plantelor. Aproximativ 75% din amoniacul produs este
transformat in diferiti composi de amoniu, cum ar fi sulfat de amoniu si uree. Acestea sunt
ingrasaminte azotate.

Azotatul de amoniu este rezultat din reactia acido-bzica intre amoniac si nitrati,iar
sulfatul de amoniu se obtine dintre reactia amoniacului cu acidul sulfuric.

Sinteze chimice : fabricarea de poliamice, poiacrilonitriului

Amoniacul apos poate fi un plus pentru articolele de curatat unei gospodarii
stabile.Acesta elimina petele si depunerile de sapun in cada,chiuvete,gresie.

Este util si in productia de acid azotic. Un amestec de amoniac si aer este trecut peste un
catalizator de patinala 8500C, dupa care amoniacul este oxidat la oxid nitric. Oxidul nitric este in
excs,iar aerul reactioneaza cu apa pentru a forma acidul azotic.
Amoniacul este utilizat pe scara larga in refrigerarea industrial: hochei pe gheata,
patinoare.
Amoniacul este mai usor decat aerul si edte adesea utiizat pentru a ridica baloane cu aer
cald.

3. Bibliografie
1. Cristina Mandravel, C.D. Albu, A.S. Banciu, G. Hubca, M. Iovu, H. Iovu, I. Rosca,
Momente semnificative din istoria moderna a chimiei aplicate, Editura Universitatii din
Bucuresti, 1997
2. Cornelia Oprea, Olimpia Mincu, Ovidiu Oprea, Ioana Jitaru, Daniela Berger, Florina
Dumitru, Chimie anorganica.Apicatii, Editura Printech, 2005
3. http://www.gaproco.ro/Fisa%20securitate%20NH3%20GHS-CLP.pdf
ora
20:34,
5.12.2015
4. http://www.slideshare.net/PruDenis/amoniacul, ora 20:36, 5.12.2015
5. http://www.chemgeneration.com/ro/milestones/procesul-haber-bosch.html