Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava

Facultatea de Istorie şi Geografie

Master – Consiliere şi Administrare de Resurse Umane

Etică şi transparenţă în organizaţii

David Gh. Tatiana Boţu

Student anul II
 Trăsături morale ale managerului educativ

Morala reprezintă totalitatea convingerilor, atitudinilor, sentimentelor

reflectate în principii, norme, reguli determinate istoric şi social, care reglementează
comportamentul şi raporturile indivizilor între ei, precum şi dintre aceştia şi societate,
în funcţie de categoriile bine, rău, datorie, dreptate, nedreptate, întemeiate pe
conştiinţă şi opinie publică.
Moralitatea este manifestarea efectivă a moralei prin atitudini, conştiinţă
fiind susţinută de principii morale. Majoritatea oamenilor se comportă mai mult sau
mai puţin moral, ei conformându-se modelelor de conduită ce sunt validate prin
consens social; nu de puţine ori însă, respectarea normelor este orientată de interese
personale. „Moralitatea desemnează condiţia necesară şi suficientă a construirii
personalităţii morale a omului real, care îşi întemeiază acţiunea pe solide repere
morale, pe un simţ moral rezultat dintr-o îndelungată experienţă, singur şi rafinat, ce-i
permit să se exprime responsabil şi nuanţat în situaţii concrete, dar întotdeauna în
spiritul codului moral pe care în mod liber şi l-a impus.”
Managementul educaţional poate fi considerat ştiinţa şi arta de a pregăti
resursele umane, de a forma personalităţi competente, independente şi adaptabile la
schimbările care au loc în toate sferele vieţii sociale, în ştiinţă şi cultură, în modul de
viaţă al oamenilor. În învăţământ, arta conducerii prevalează adesea faţă de ştiinţa
conducerii, personalitatea conducătorului şi exemplul lui personal având un rol
esenţial în realizarea obiectivelor sistemului sau instituţiei.
Într-o societate de un dinamism fără precedent, directorul de unitate şcolară se
confruntă cu o multitudine de cerinţe ce impun o bună instruire profesională, o
pregătire managerială adecvată, construite pe o personalitate cu înalte calităţi
cetăţeneşti şi morale. În procesul de organizare şi conducere a activităţii, managerul
educativ este figura centrală, figura reprezentativă a instituţiei, de calitatea muncii
lui depinzând, în mare parte, succesele organizaţiei pe care o conduce.
Standardele de competenţă care definesc o persoană ca fiind un bun manager
educativ au dublă determinare: nativă şi dobândită prin instruire şi experimentare.
Managerul unei echipe de succes este, la rândul său, o persoană de succes care caută

2
succesul şi îşi fundamentează concepţia managerială pe combinarea unei serii de
calităţi, atitudini şi apitudini care îl vor conduce spre acel succes dorit de el şi de
organizaţie.
Principalii factori care determină comportamentul etic al organizaţiilor sunt:
reglementările guvernamentale, codurile de etică, caracteristicile individuale
regulamentele interne, presiunea socială şi rezultatele.
În continuare, voi exemplifica trăsăturile morale ale managerului educativ:
responsabilitate, corectitudine, justiţie, dreptate, integritate, loialitate, prestigiu social,
solidaritate umană şi atitudine faţă de comunitate.
Responsabilitatea – imaginea managerului educativ câştigă în profunzime
dacă şi numai dacă generează încredere, or încredere nu se poate avea decât în cei
care probează o moralitate rezonabilă. Astfel, el acţionează cu o responsabilitate
deosebită în a asigura înţelegerea valorilor şi a scopurilor, apară interesele angajaţilor
şcolii şi ale comunităţii. Responsabilitatea se referă la datoria sau obligaţia
managerului şi a oricărui membru al unei organizaţii de a-şi îndeplini sarcinile sau
activităţile ce i-au fost încredinţate. Responsabilitatea funcţionează ca datorie a unui
individ faţă de el însuşi de a realiza în cele mai bune condiţii sarcinile ce-i revin şi,
prin aceasta, este o condiţie necesară pentru realizarea eficientă a obiectivelor
organizaţiei.
Răspunderea vizează relaţia dintre subordonat şi manager, fiecare membru al
organizaţiei fiind obligat să dea seama în faţa superiorului său de modul în care şi-a
exercitat atât responsabilitatea, cât şi autoritatea ce i-au fost delegate. Managerul este
răspunzător în faţa organizaţiei, în faţa comunităţii, în faţa corpului profesoral, în faţa
superiorilor pe linie ierarhică de deciziile luate şi de realizarea misiunii, scopurilor şi
obiectivelor organizaţionale. Dezvoltarea responsabilităţii în ce priveşte obţinerea de
rezultate se realizeză prin exemplul personal al managerului şi prin deciziile acţiunilor
sale privind soarta instituţiei şcolare.,,Experienţa morală este necesară în cazul
managerilor, pentru că încrederea în calităţile managerului de lider eficient este
conferită în mod esenţial de „statura” sa morală. ”
Preocuparea principală a managerului educativ trebuie să fie închegarea
colectivului pedagogic, asigurarea armoniei din cadrul său. Pentru aceasta este
necesar ca directorul să adopte o atitudine colegială, plină de grijă şi de înţelegere faţă
de toţi membrii colectivului, să le încredinţeze atribuţii corespunzătoare posibilităţilor

3
dovedite de fiecare în parte şi să le imprime tuturor simţul răspunderii, spiritul de
iniţiativă şi de discernământ în îndeplinirea hotărârilor.
Corectitudine – acţiunile managerului educativ sunt în conformitate cu
standardele eticii.În munca de conducere a şcolii nu sunt admise concesiile
neprincipiale, părtinirea, păsuirea în încredinţarea sarcinilor profesionale, lipsa de
obiectivitate în aprecierea activităţii desfăşurate de fiecare membru în parte.
Managerul trebuie să se prezinte ca o personalitate formată care se bucură de
preţuirea şi respectul colectivului în mijlocul căruia activează înzestrată cu înalte
calităţi morale, spirit organizatoric, cu autoritate în faţa colectivului în stare să
acţioneze energic, principial şi cu eficienţă. Imaginea managerială este expresia
corectitudinii în activitate, a respectului faţă de parteneri, a probităţii şi securităţii
insuflate subordonaţilor, a seriozităţii, a competenţei şi a credibilităţii organizaţiei
şcolare.
Justiţie şi dreptate: managerul este ghidat în toate activităţile de dreptate,
acurateţe şi de respect faţă de legalitate şi spiritul legii, preocupare de a găsi echilibrul
corect între cerinţele legii şi interesele unităţii pe care o conduce. Managerul doreşte
să aibă succes, dar numai în condiţiile respectării eticii. Prevederile legii sunt
considerate ca restricţii minime pentru un comportament etic pentru a realiza viziunea
şi misiunea şcolii. Indiferent dacă ne raportăm la o organizaţie mare sau la una mică,
disciplina este absolut necesară pentru rezolvarea problemelor legate de postul
propriu, pentru buna organizare cu legea, dar şi imparţiale, respectând drepturile
individuale şi ale comunităţii.
Autodisciplina managerului impune disciplina subordonaţilor în mod direct
sau indirect. Disciplina managerului provine, pe lângă organizarea pe care şi-o
impune, din acceptarea normelor şi valorilor organizaţiei şi adoptarea unui
comportament în acord cu acestea. Ca manager, trebuie să dai dovadă de disciplină
dacă o pretinzi de la alţii.
Integritatea – ,,o trăsătură morală de prim rang, tocmai fiindcă se referă la
consistenţa convingerilor şi actelor morale ale unei persoane. Consistenţa înseamnă că
faptele sunt în deplină armonie cu valorile sale.’’{Dan Crăciun –Etica în afaceri) Ea
conferă o mare putere de influenţă prin faptul că dă naştere unei reputaţii solide, din
integritate derivând credibilitatea; semnificaţia pare erodată, dar acolo unde există,
ajută managerii să fie urmaţi şi să aibă autoritatea de care ai nevoie ca ceilalţi să îi
urmeze. Managerul educativ îşi apără reputaţia, strategiile manageriale având la bază

4
o atitudine cinstită faţă de parteneri şi creând în cadrul organizaţiei un bun climat
moral şi un spirit civic spre a reuşi în îndeplinirea obiectivelor propuse.
S-a spus cu îndreptăţire că „dacă se vrea moralitate într-o organizaţie, trebuie
căutat un şef moral”, sugerându-se astfel, plastic şi concentrat, importanţa vitală a
„nucleului etic” al acţiunii manageriale.
Loialitatea – „loialitatea naşte loialitate”. Managerul trebuie să fie loial în
toate direcţiile: faţă de managerul său, faţă de colegi, faţă de subalterni”, după cum
afirma Peel. Aceasta nu înseamnă obedienţa şi supunerea celor din jur fără
discernământ, ci este corectitudine şi onestitate în relaţiile interpersonale dezvoltate
pe linia unor valori morale însuşite şi acceptate social. Un bun manager promovează
practicile bune şi evaluează ceea ce s-a făcut şi, mai ales, ceea ce trebuie încă făcut, în
termeni de bine-rău, drept-nedrept, corect-incorect, ca o bază a eficientizării
activităţii în scopul unei mai bune satisfaceri a cerinţelor beneficiarilor, a creşterii
prestigiului şi impactului socio-economic. De asemenea, un bun manager se preocupă
de aspiraţiile şi neîmplinirile atât în plan profesional, cât şi uman al subordonaţilor
săi.
Atitudinea faţă de comunitate – una din trăsăturile forte este existenţa unei
atitudini pozitive. Organizaţia este responsabilă astfel pentru efectuarea unor
cheltuieli obţinute din fonduri proprii, în beneficiul comunităţii: sănătate, educaţie,
cultură etc. Poate consta în dorinţa organizaţiei de a oferi contribuţii sociale care nu
reprezintă obligaţii economice, sociale sau etice, ele incluzând acţiuni generoase,
filantropice, fără profit.O atitudine pozitivă a managerului poate fi o sursă într-un
proces de instruire şi dezvoltare a paretenerilor de educaţie.
Prestigiu social – managerul trebuie să-i dea fiecărui membru al organizaţiei
impresia că este „o piesă importantă” în angrenajul unităţii. Profesia intelectuală
conferă deţinătorului prestigiu, siguranţa locului de muncă şi satisfacţie de a fi model
pentru tineri. Încrederea în management este unul din factorii cu un impact motivator
însemnat. Subalternii îşi asumă riscuri alături de managerii în care au încredere sunt
dispuşi să-şi comunice ideile acestora. Climatul bazat pe încredere are un grad
stimulativ ridicat, croind bazele unor relaţii fructuoase pe termen lung. El se
construieşte pe o armonizare dintre competenţe şi calităţi personale ca cinstea,
corectitudinea şi credibilitatea şi este necesar obţinerii unui prestigiu social însemnat
în comunitate.

5
 Regulamentul de ordine interioară precizează normele şi regulile de
funcţionare care trebuie respectate de către toţi angajaţii unităţii, obligaţiile acestora şi
drepturile, aspecte dezvoltate la nivel formal. Normele stabilesc „cum trebuie să mă
port”, neexistând alternative admise la comportamentul prescris. La nivel informal se
dezvoltă coduri morale şi profesionale nescrise.
„Visul de aur” al multor manageri este ca organizaţiile pe care le conduc să
funcţioneze lin, fără asperităţi, iar între angajaţi să domnească pacea şi armonia. La
nivelul instituţiilor şcolare, managerii sunt cei care „sfinţesc locul”, cum spune
românul, motivând personalul, stimulându-i pe copii şi pe elevi, dezvoltând şi
modernizând zestrea materială a şcolii, mobilizând familia şi comunitatea locală
pentru o participare eficace realizarea obiectivelor instituţiei.
Edificarea unui mediul organizaţional etic impune un „filtru axiologic” în
raport cu toate deciziile, practicile şi scopurile managerului şi ale organizaţiei.
,,Imaginea managerului de succes este construită temeinic pe o moralitate bazată pe
responsabilitate şi toleranţă, pe căutarea măsurii şi echilibrului dintre eficienţă şi
loialitate, între rezultatele şi interesele angajaţilor.” Intuiţia, bunul simţ, talentul
organizatoric, asociate cu pregătirea temeinică în practică, îi vor conferi managerului
acele calităţi care îi sunt necesare pentru a deveni performant.

Bibliografie

1. Crăciun, Dan, Etica în afaceri. O scurtă introducere, Editura ASE, Bucureşti,

2005;
2. Jinga, Ioan, Managementul Învăţământului, Editura Aldin, Bucureşti, 2001;
3. Joita, Elena, Management educaţional – Profesorul-manager: roluri şi
metodologie, Editura Polirom, Iaşi, 2007;
4. Maxim, Sorin-Tudor, Toleranţa: dreptul la diferenţă, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2004.