CURS 1 OBSTETRIC

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA ORGANELOR GENITALE

FEMININE
1. Orgaenele genitale externe - vulva
Vulva, care este compusa din urmatoarele formatiuni :
labiile mari ;
labiile mici ;
vestibulul ; Vestibulul vulvar este delimitat de clitoris, labiile mici si orificiul extern
al uretrei (meatul). Este o regiune de forma triunghiulara in care se deschid uretra si canalele
glandelor Skene.
himenul ;
glandele Bartholin ; Glandele Bartholin, in numar de doua, sunt situate la baza labiilor
mari, de fiecare parte cate una. Rolul glandei este de a secreta un lichid filant care lubrifiaza
organele genitale externe.
clitorisul.
Tot aici se afla si formatiunea anatomica numita muntele lui Venus. Muntele lui Venus
numit si muntele pubian, este o regiune anatomica situata deasupra simfizei pubiene, acoperita cu
par si avand sub tegument un strat mai abundent de grasime.
2. Organele genitale interne
Organele genitale interne cuprind :
vaginul ;
uterul ;
tuba uterina ;
ovarul
2.1 Vaginul este un organ cavitar care se intinde de la colul uterin la vulva. Lungimea
sa este variabila intre 7 si 9 centimetri. Canalul vaginal este turtit antero-posterior, incat i se pot
distinde un perete anterior in raport cu vezica urinara si cu urtetra si un perete posterior, in raport
cu rectul si fundul de sac peritoneal, Douglas ; peretii laterali ai vaginului vin in contact cu
muschiul ridicator anal, diferite planuri ale perineului si bulbii vaginului. Limita extremitatii
inferioare a vaginului este formata de membrana himenala care se rupe la primul contact sexual.
1

Prin extremitatea superioara, vaginul se insereaza pe colul uterin, inconjurand portiunea vaginala
a colului. Se realizeaza astfel un sant circular numit dom sau fundul de sac vaginal. Acestui fund
de sac i se descriu mai multe portiuni : o portiune anterioara, putin adanca, care este in raport cu
vezica urinara numita fundul de sac vaginal anterior ; doua portiuni laterale sau fundurile de sac
laterale in raport cu parametrele, prin care trec la acest nivel artera uterina si uterul ; o portiune
posterioara sau fundul de sac posterior, cel mai adanc, care este in raport cu fundul de sac
Douglas, deci cu peritoneul.
Peritoneul este o seroasa intraabdominala, peritoneul parietal captuseste cavitatea
peritoneala in care se afla organele abdominale pelviene. Partea de jos a acestei cavitati se
numeste fund de sac Douglas situat intre vagin (anterior) si rect (posterior) ;
2.2 Uterul. Este un organ musculos, cavitar, nepereche, asezat in mijlocul bazinului
mic, intre vezica si rect. Are rolul de a primi in cavitatea sa ovulul fecundat, sa-l protejeze, sa-l
nutreasca in timpul dezvoltarii sale si sa-l elimine la exterior cand a ajuns la maturitate. Uterul are
forma de para, extremitatea superioara mai lata din care pleaca trompele uterine se numeste
corpul uterin, iar cealalta inferioara mai stramta se numeste colul uterin (cervix). Intre corp si col
se gaseste o portiune numita istm. Uterul este turtit dinainte-inapoi si prezinta prin urmare doua
fete, una anterioara, numita vezicala, fiindca este in raport cu vezica urinara si separata de aceasta
prin fundul de sac vezico-uterin si una posterioara in raport cu rectul de care o separa fundul de
sac recto-uterin. Are de asemenea doua margini laterale - una dreapta, alta stanga - la nivelul
carora circula arterele uterine.
Dimensiunile uterului la femeia care nu a nascut (nupilara) sunt de 18 centimetri
lungime, 4 centimetri latime si 2-2,5 centimetri grosime ; la multipare, uterul are 8-9 centimetri
lungime, 5-6 centimetri latime si 3 centimetri grosime.
In timpul gestatiei, uterul creste in volum, caudal este oprit in expansiunea sa de
planseul muscular pelvin. Clasic uterul negravid are urmatoarele portiuni de sus in jos :
Fundul uterului - partea craniala a uterului, mai inalta, ce prezinta dinainte inapoi
insertia celor doua tube uterine, ligamentele utero-ovariene ligamente rotunde.
Corpul uterin - usor turtit anteroposterior cu o fata ventrala plana (fata vezicala si o
fata dorsala - fata intestinala).
Istmul uterin: este partea care in sarcina desparte corpul de colul uterin. Deschis in a
doua jumatate a sarcinii sub denumirea 'segment', resprezinta un reper important in efectuarea
2

inciziei operatiei cezariene. Colul uterin este lung de aproximativ 3 centimetri; el se subimparte
in doua subportiuni: una superioara, supravaginala si alta caudala, proeminand in vagin,
reprezentand partea vaginala a colului. Cavitatea uterina este mai larga in partea superioara,
reducandu-se spre col, unde da nastere canalului cervical ce comunica cu vaginul. El comunica
cu vaginul prin orificiul uterin extern punctiform la virgine si transversal cu margini neregulate
citiceale la multipare.
Uterul primeste si fixeaza blastocistul in endometrul (ovoimplantatia) transformat
estrogeno-progestativ ; asigura hranirea si dezvoltarea oului lipsit de rezerve nutritive in cele 9
luni (280 zile) de gestatie.
2.3 Tubele uterine (salpinga, trompa), in numar de doua, cate una de fiecare parte a
uterului, sunt conducte in forma de trompeta ce se intind intre uter si ovar.
Ele conduc ovulul capatat spre uter, adapostesc intalnirea garnetului feminin (ovulul) cu
cel masculin (spermatizoidul) si permite fecundarea in treimea exterioara a sa (a uneia dintre ele).
Fiecare tuba are lungimea de 10-12 centimetri. Descriptiv prezinta patru parti: interstitiala (in
peretele uterin), istmica (3-4 centimetri), ampulara de 7-8 centimetri si pavilionara in forma de
palnie cu fimbrii de 1,5-2 centimetri.
Tuba prezinta doua orificii : unul uterin, cu deschidere in cavitatea uterina in dreptul
fundului uterin si altul abdominal, in mijlocul pavilionului tubei, cu deschiderea in cavitatea
abdominala.
Pavilionul tubei prezinta mai multe franjuri, dintre care unul mai mare, care asigura
legatura intre ovar si pavilionul tubei. Pavilionul tubei cupleaza ovulul de la suprafata ovarului.
Uneori, anormal nidarea oului se face in afara uterului, in tube, pe ovar, peritoneu sau ansele
intestinale, dand nastere sarcinii ectopice sau extrauterine. Obstructia tubei constituie o cauza de
sterilitate.
2.4 Ovarele sunt glande perechi, cu dubla functie excretorie (gametogeno, de producere
a celulelor germinate feminine-ovulul). Ele determina caracterele sexuale principale si secundare
ale femeii si au rol deosebit in constructia endocrina a acesteia. Sunt situate in interiorul
abdomenului, in cavitatea pelvina, de o parte si de alta a uterului in retrouterin. Ele sunt fixate pe
organele vecine prin ligamente (tubo-ovarian, utero-ovarian, lombo-ovarian, mezo-ovarian) si
prin formatiuni vasculonervoase (artera ovariana, venele utero-ovariene, vase limfatice si nervi
simpatici peri vasculari), toate acoperite de peritoneu.
3

Congenital, ovarele se dezvolta in regiunea lombara si coboara in bazin. Ele pot sa nu

coboare, determinand o situatie ectopica, sau pot cobori mai mult ajungand in canalul inghinal
sau labiile mari.
Au forma ovoida, cu lungime de 3-5 centimetri, latime 3 centimetri, grosime 1-2
centimetri, greutate de 6-8 g, culoare alb-galbui, consistenta elastica. In general de marimea unei
migdale verzi, volumul lor variaza cu varsta (pubertate, adolescenta, senescenta) si cu starea
fiziologica (preovulatie, ovulatie, sarcina). Pe suprafata ovarelor exista mici vezicule cu
dimensiuni ce variaza de la o gamalie de ac la o cireasa. Ele sunt foliculii ovarieni, De Graf.
Fiecare ovar contine la nastere aproximativ 400.000 de foliculi din care, pe parcursul
activitatii ovariene, se vor matura doar 300-400 foliculi primari ce vor ajunge sa fie ovulati, restul
degenereaza. Dezvoltarea foliculului si a ovarului se face sub influenta foliculostimulinei (FSH)
produsa de hipofiza.
3. Glandele anexe ale aparatului genital feminin
Glandele mamare sunt in mod normal organe pereche prezentand la exterior areola
mamara, in centrul acesteia gasindu-se mamelonul. Greutatea lor variaza in functie de starea lor
functionala : la nastere au greutatea de 5 g, la adulte 200 g, iar la femeile ce alapteaza
aproximativ 500 g. greutatea ca si forma celor doi sani sunt inegale.
Mamelele sunt in numar de doua, exceptionale existand si mamele supranumerare
(polimastie), sau pot lipsi mamelonul (atelie).
La suprafata intalnim mamelonul, situat in centru, inconjurat de areola de 3-5 cm
diametru, roza la blonde sau mai inchisa la brune. Pe suprafata areolei se gasesc tuberculii
Morgagni, glande sebacee care in sarcina, isi maresc volumul, luand denumirea de tuberculi
Motogomery.
Mamelonul este o proeminenta cilindrica sau conica, cu varful rotunjit si baza latita. La
virgine el poate sa nu fie reliefat, in timp ce la femeia ce alapteaza poate ajunge la 2 cm. De
forma variabila, turtit, invaginat, ombilicat sau despicat, prezinta la suprafata sa 15-20 pori
galactofori prin care se deschid canalele galactofore in numar de 15-25. Fiecare canal galactofor
aduna secretia unui lob glandular, inainte de a ajunge la mamelon, canalul prezinta o dilatatie sinusul lactifer - in care se acumuleaza latele in intervalul celor doua alaptari. Structurat glanda
este formata din 15-20 lobi, fiecare lob fiind alcatuit la randul sau din lobuli, rar acestia din acini

glandulari. Secretia laptelui apare la 2-5 zile dupa nastere, ea putand fi stimulata sau inhibata la
nevoie.
Menstruaia
Sub influena secreiilor hormonale ovariene, secreie estrogenic n prima jumtate a ciclului
esirogeno-progesteronic n a doua jumtate, apar modificri la niveiul uterului, n generai i a
mucoasei uterine, n special, principala manifestare fiind menstruaia.
Menstruaia es;e pierderea de snge prin cile genitale care se produce, de regul, la
interval de 28 zile. Apare la 1114 ani i nceteaz la nYenopauz"(40-50 ani). Dureaz, n
medie. 4-5 zile.
In cazul fecundaiei i, respectiv, a sarcinii menstruaia nceteaz, aprnd ;arrieno.reea, care se
prelungete pe o perioad variabil i n timpul lactaiei.
n lipsa fecundaiei, mucoasa uterin pregtit pentru nidaie 'degenereaz odat cu
regresiunea corpului galben, cu scderea foliculinei i a progesteronului. Printr-un mecanism
neuroendocrin se produce vasoconstricie cu numeroase infarcte urmate de descuamare,
deschiderea vaselor i sngerare. Stratul superficial al endometrului se distruge i se elimin,
rmne stratul bazai care, sub influena secreiei de foliculin, ncepe un nou ciclu menstrual.
4. Notiuni privind anatomia bazinului osos si partilor moi
Filiera pelvi-genitala este reprezentata de ansamblul elementelor materne, strabatute de
fat in timpul nasterii. Este alcatuita din parii osoase (bazinul osos) si parti moi (bazin moale).
Bazinul osos este format prin unirea celor doua oase coxale (ilion, ischion si pubis) cu sacrul si
coccisul.
Solidarizarea acestora se face prin doua articulatii sacro-iliace, sinfiza pubiana si
ligamente sacro-sciatice (sacro-spinos si sacro-tuberal).
Bazinul osos este format din bazinul mare si bazinul mic.
Bazinul osos - bazinul mare este delimitat de fata interna a aripilor osoase ilace, care
formeaza fosele iliace. Sustine organele abdominale si dirijeaza fatul spre bazinul mic. Are o
importanta mai redusa din punct de vedere obstetrical.
Bazinul mic se mai numeste si bazin obstetrical. Are o poarta de intrare - stramtoarea
superioara - o poarta de iesire - stramtoarea inferioara - intre ele existand excavatia si stramtoarea
mijlocie.

Stramtoarea superioara este un contur osos delimitat de : promontoriu, marginile si fata

anterioara a aripioarelor sacrului, linia denumita, eminenta iliopectinee, marginea superioara a
ramurii orizontale a pubeului si simfiza pubiana. Din cauza proeminentei pe care o face
promontoriul, stramtoarea superioara are forma unei 'inimi de carte de joc', dar aceasta forma
poate varia.
Pentru a aprecia dimensiunile stramtorilor se masoara distantele dintre anumite
proeminente osoase, numite repere. Aceste distante se numesc diametre. Cele mai tari diametre
ale stramtorii superioare sunt cele transversale si cele oblice, in care sunt orientate, in timpul
coborarii, diametrele mari ale craniului fetal.
Stramtoarea inferioara este iesirea din excavatie sau din bazinul osos.
Bazinul moale.
Bazinul osos este acoperit pe suprafata sa interna de o serie de muschi, dintre care cei
mai importanti in timpul nasterii sunt muschii ridicatori anali. Ei formeaza un fel de palnie cu
cavitatea in sus. Se insera pe partea mijlocie a excavatiei pelviene si prezinta o despicatura
mediana, transversata de uretra, vagin si portiunea terminala a intestinului gros. Acesti muschi
inchid in jos bazinul osos, constituind partea cea mai profunda a bazinului moale, numita
planseul pelvian.
Planul superficial al bazinului moale, este numit si planseul perineal si este format dintro serie de muschi mici, acoperiti de teci aponevrotice de tesut grasos si piele.
Bazinul moale este continuarea bazinului osos, formand impreuna cu el un canal osteofibros in partea superioara si musculo-aponevrotic in partea inferioara. Bazinul moale se lasa
destins in timpul nasterii permitand trecerea fatului catre orificiul vulvar, care este partea
terminala a canalului pelvigenital.
Fiziologia bazinului obstetrical
Articulatiile bazinului ramolindu-se in timpul sarcinii, permit miscari ale oaselor, care
duc la marirea diferitelor diametre ale bazinului.
Prin diverse pozitii in care este pusa gravida, se obtin mariri ale diametrelor straqmtorii
superioare sau a celei inferioare