Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aspectul radiologic al stenozei mitrale, cea mai frecventa cardiopatie valvulara rezulta din
modificarile produse de dilatatia atriului stang dilatatia si hipertrofia ventricului drept si staza
poulmonara.
Staza pulmonara este caracteristica SM, obstacol in calea golirii venelor pulmonare in atriul stang
si se poate manifesta radiologic in oricare grad evolutiv. E localizata la nivelul venelor pulmonare,
se produce ca urmare a cresterii continutului venos sau a cresterii pressiunii intravenoase. Poate sa
imbrace 2 forme identice bine cunoscute sub forma de:
-
Staza hilara produce pe langa cresterea ariilor de proiectie a hilurilor si un contur flu al
acestora( un contur sters al hilurilor= staza la nivelul venelor pulmonare)
Se mai poate asocia staza limfatica stazei venoase, care se poate vedea sub forma liniilor Kerley B
prezente pe Rx in incidenta frontala in partea bazala a campurilor pulmonare( opacitati subtiri cu
o lungime de la 1- 1.5 cm).
In formele vechi de staza impregnarea celulelor alveolare cu pigmenti sanguine produce o fibroza
reactiva in microfocare, hemosideroza care creeaza un aspect radiologic asemanator cu tbc miliara.
In unele cazuri, aspectul circulatiei pulmonare poate fi dominat de semnele hipertensiunii, care se
instaleaza ca urmare a starii spastice a arterelor pulmonare periferice( al doilea baraj circulator).
Hipertensiunea, sub aspect etiopatogenic, este in acaest caz de tip pasiv sau secundar, determinata
de staza venoasa pronuntata. Caracterele radiologice ale hipertensiunii in arterele micii circulatii:
arterele pulmonare proximale( hiluri si ramuri lobare) sunt largite, in timp ce arteriolele periferice
sufera o reducere brusca de calibru, realixand aspectul de amputare.
Cresterea spre dreapta a diametrului transversal al cordului de obicei simultana cu reducerea
evidenta a semnelor stazei pulmonare reflecta instalarea insuficientei relative de tricuspida, care
insoteste sau precede decompensarea leziunii mitrale. Staza venoasa sistemica se poate traduce in
aceasta situatie prin ascensiunea hemidiafragmului drept( datorita hepatomegaliei) si mai ales prin
prezenta de revarsate lichidiene pleurale ( transudate observate mai frecvent in dreapta mai rar
bilateral.
Vezicii urinare : are la origine cauze functionale( disectazia colului vezical) sau organice
( hiperplazia prostatei, stenoza uretrala)
de dimensiune
rinichi mic (atrofic, hipoplazic congenital)
rinichi mare
patologic in tumori, hidronefroza, pionefroza, rinichi polichistic
hipertrofiat compensator ca rinichi unic congenital sau chirurgical
de forma
in anomalii congenital (rinichi sigmoid, rinichi in potcoava)
in procese patologice (tumori) care produc o crestere partial a volumului renal
de contur
formatiunile chistice, tumorale si psudotumorale de dimensiuni mari creeaza
denivelari ale contururilor renale sub forma de boseluri unice sau multiple
congenitale sau dobandite
de pozitie
deplasari in toate sensurile ca urmare a impingerii lui prin procese expansive
dein vecinatate, mai frecventa este coborarea (rinichi ectopic, rinichi ptozat)
de ax
rinichi sagitalizat( rotatia rinichiului in jurul axului sau longitudinal cu
consecinta in reducerea in imagine a diametrului transversal ca si a
dimensiunilor bazinetului pe urografie)
rinichi rotat 180
26. Tbc renala din punct de vedere radiologic.
Sub aceasta titulatura sunt reunite trei entitati clinico-radiologice cunoscute pana in
prezent. Sunt afectiuni autosomal dominante.
1. RINICHIUL POLICHISTIC EREDITAR caracterizat prin rinichi mare bilateral, cu
numeroase formatiuni chistice cu continut clar sau hemoragic, de marimi variate care
substituie un volum important de parenchim si aspecte radioimagistice caracteristice.
3.
Totdeauna UIV va fi precedata de RRS, care inregistreaza detalii ale imaginii ce pot
fi acoperite de substanta de contrast. Pregatirea pacientului va fii aceeasi ca si in
cazul RRS, golirea cat mai completa a continutului gazos si solid al colonului plus o
restrictie hidrica completa in intervalul de 12 ore ce precede examenul.
Realizarea unei UIV presupune minim 3 radiografii dupa injectarea substantei de
contrast, realizate la intervalle de 3, 15 si 30 de minute. Examenul se poate continua
cu realizarea de radiografii la 1h, 2h, 4h de la injectare in functie de caz.
Radiografia de la 15 minute este de dorit sa se faca dupa utilizarea compresiei
(comprimarea regiunii abdominale inferioare imediat dupa realizarea radiografiei
4.
5.
6.
7.
8.
9.