IOSIP

CAP 18

nosc$nd c@ al patimilor st@p$nitoriu easte

cel bun credincios g$nd.

fiind ^mpreun@ cu noi, leagea. {i prorocii, pre

Avel, cel ce s-au omor$t de Cain, cetea noao,
}i pre Isaac, cel ce s@ da jertv@, pre Iosif cel
din temni]@. {i zicea noao pre cel r@vnitoriu
Finees }i ^nv@]a pre noi pre cei din foc, Ananiia
}i Azariia }i Misail, sl@viia }i pre cel din groapa
leilor, Daniil, pre carele fericiia; }i pomenea
noao scriptura Isaiei, zic$nd: Macar prin foc
de vei treace, v@paia nu te va arde; pre cel de
c$nt@ri scriitoriu, David, ne c$nta noao,
zic$nd: Multe s$nt n@cazurile drep]ilor. Pre
Solomon pilduia noao, zic$nd: Lemnul vie]ii,
la to]i cei ce fac voia Lui. Pre Iezechiil
adeveriia, zic$nd: Au tr@i-vor oasele ceale
uscate aceastea? Iar@ c$ntarea carea au
^nv@]at Moisi n-au uitat, ^nv@]$nd }i zic$nd:
Eu voiu ucide }i a tr@i voiu face. Aceasta e
viia]a voastr@ }i ^ndelungarea zilelor. O,
amar@ cea de atuncea zi, }i nu amar@ c$nd
cel amar tiran al elinilor, foc a]$]$nd la c@ld@ri
cumplite, }i cu unde m$nii aduc$nd preste
pav@z@, }i toate caznele lui preste cei }eapte
copii ai avramiiancii, }i de luminile ochilor
i-au orbit }i limbile le-au t@iat }i cu munci de
multe fealiuri i-au omor$t, pentru carele cea
dumnezeiasc@ certare certat-au }i va certa pre
acel p@g$n; iar@ avramiei copiii cu cea
purt@toare de biruin]@ maic@ la cinul p@rin]ilor
^mpreun@ petrec, suflete curate, f@r@ de
moarte, lu$nd de la Dumnezeu, la Care e
m@rirea ^n veaci! Amin!

CAP 18
i nu numai celor dinl@untru }i celor
din afar@ dureri, pentru care, pentru
bun@-credin]@ d$ndu-}i trupurile
durerilor, aceia nu numai de c@tr@
oameni s@ l@udar@, ci }i de dumnezeiasca
parte s@ ^nvrednicir@ }i, ca s@ aib@ pace limba
}i buna legiuire, cea de mo}ie, ^nnoind, au
^ncungiurat pre vr@jma}i }i tiranul Antioh, }i
pre p@m$nt s-au certat, }i murind s@
c@znea}te, pentru c@, deaca nimic@ ^ntru
nimic@ nu putu s@ ^ndeamne pre
ierusalimnteani a p@g$ni }i din ceale de
mo}ie obiceaie a-i scoate, atuncea,
r$dic$ndu-s@ de la Ierusalim, au o}tit asupra
persilor. {i zicea maica celor 7 copii, cea
dreapt@, }i aceastea c@tr@ fii, c@: M-am
n@scut fecioar@ curat@, nici am c@lcat
p@rinteasca cas@ }i p@ziiam cea zidit@ coast@.
Nu m-au stricat pre mine stric@toriu din
pustiiu sau stric@toriu la c$mp, nici mi-au
v@t@mat ceale curate ale fecioriei v@t@m@toriul cel am@gitoriu, }earpele, ce am
a}teptat vreamea v$rstei cu b@rbat }i, ace}tia
de v$rst@ fiind, au murit tat@l fericit, dar@,
pentru c@ cel al bunilor feciori traiu tr@ind,
vreamea cea a f@r de feciori n-au ajuns a s@
chinui; carele ^nv@]a pre noi, ^nc@

RUG~CIUNEA LUI MANASI, %MP~RATULUI

IUDEI, C#ND ERA ROB %N VAVILON
oamne Atotputearnice, Dumnezeul
p@rin]ilor no}tri, al lui Avraam }i al
lui Isaac }i al lui Iacov }i al semin]iei
lor ceii dreapte, Carele ai f@cut
ceriul }i p@m$ntul, cu toat@ podoaba lor, Cel
ce ai legat marea cu cuv$ntul poruncii Tale,
Cel ce ai ^ncuiat ad$ncul }i l-ai pecetluit pre
el cu ^nfrico}at }i sl@vit numele T@u, de Carele
toate s@ tem }i s@ cutremur@ de fa]a puterii
Tale, c@ nesuferit@ e mare cuviin]a m@ririi
Tale }i ner@bdat@ m@niia ^ngrozirii Tale, ceii
asupra p@c@to}ilor. {i nem@surat@ }i
neurmat@ e mila f@g@duin]ii Tale. C@ Tu e}ti
Domnul cel %nalt, milos$rd, ^ndelung
r@bd@toriu }i mult-milostiv, }i-[i pare r@u de
r@ut@]ile oamenilor. Tu, Doamne, dup@
mul]imea bun@t@]ii Tale, ai f@g@duit poc@in]@

}i iertare celor ce gre}esc [ie }i, cu mul]imea

^ndur@rilor Tale, ai hot@r$t poc@in]@ p@c@to}ilor spre m$ntuire. Tu, dar@, Doamne
Dumnezeul puterilor, n-ai pus poc@in]@
drep]ilor, lui Avraam }i lui Isaac }i lui Iacov,
celor ce n-au gre}it [ie, ci ai pus poc@in]@
asupra mea, p@c@tosului, pentru c@ am gre}it
mai mult dec$t num@rul n@sipului m@rii.
%nmul]itu-s-au f@r@delegile meale, Doamne,
^nmul]itu-s-au f@rdelegile meale }i nu s$nt
vreadnic s@ privesc }i s@ v@z n@l]imea
ceriului, pentru mul]imea nedrept@]ilor
meale. %mpilat s$nt de mult@ leg@tur@ de
fier, c$t nu-mi pociu r@dica capul mieu }i
nu easte sl@bire. Pentru c@ am ^nt@r$tat
m$niia Ta }i r@u ^naintea Ta am f@cut,
nef@c$nd voia Ta }i nep@zind poruncile Ta-

893

894

RUG~CIUNEA LUI MANASI

%MP~RATULUI IUDEI

le. {i acum plec genunchele inimii, trebuindu-mi bun@tate de la Tine. Gre}it-am, Doamne, gr@}it-am, }i f@r@delegile meale eu le }tiu,
ci m@ cuceresc rug$ndu-m@. Sl@bea}te-mi,
Doamne, sl@bea}te-mi }i nu m@ piiarde
pre mine cu f@r@delegile meale, nici ^n
veac ]iind m@nie, s@ nu Te ui]i la r@ut@]ile
meale, nici s@ m@ os$nde}ti ^ntru ceale

mai de jos ale p@m$ntului. Pentru c@ Tu e}ti,

Dumnezeule, Dumnezeul celor ce s@ poc@iesc. {i ^ntru mine s@ ar@]i toat@ bun@tatea
Ta. C@, nevreadnic fiind, s@ m@ m$ntuie}ti,
dup@ mult@ mila Ta. {i Te voiu l@uda
totdeauna ^n zilele vie]ii meale, c@ pre Tine
Te laud@ toat@ putearea ^ngerilor }i a Ta easte
m@rirea ^n veacii veacilor! Amin!

Mul]@mim Veacinicului }i Preaputearnicului Dumnezeu, Care din

bun@voin]a Sa ne-au ^nvrednicit, dup@ ^nceput, de am ajuns }i
sf$r}itul ace}tii Sfinte Scripturi, adec@ a
Testam$ntului celui Vechiu.