0

Dei n ultimii ani ai. secolului al XVIII-lea se afirm ntiile ncercri ale unei
poezii autentice (Alecu Vcrescu, loan Cantacuzino) nu se poate vorbi nc, s-a mai spus,
de o schimbare a conceptului de literatur, de o alt funcie a ei. Caracterul principal al
literaturii rmne nc, pn spre anul 1821, cel moral-didactic, continuare a mai vechilor
scrieri cu, scopuri educative ca vieile sfinilor, Alexandria, Esopia etc.
Fermenii nnoitori ns, care pregtesc generaia urmtoare, prefac considerabil
genul moralizator. Lrgirea relaiilor economice i politice, a orizontului cultural, ivirea
unei nevoi de cunoatere a propriei condiii modific motivul aciunilor morale. Acesta nu
mai este unul de provenien exclusiv religioas sau etic. O serie de preocupri mai vechi,
dar irigate de o mentalitate n continu prefacere, devin tot mai frecvent motivul scrierilor
morale i didactice, ntre acestea, necesitatea afirmrii continuitii istorice a poporului
romn i nevoia imperioas a dezvoltrii armonioase a culturii naionale, cu toate
implicaiile lor sunt problemele majore care nutresc deopotriv micarea de idei n general
din Transilvania i Principate.