Terapia cognitiva

Este o terapie de scurta durata, ntinsa pe aproximativ 20-35 de sedinte, a 45 de minute. La

nceput, este de preferat sa fie realizate 2 sedinte pe saptamna urmate apoi de una pe saptamna.
Cum se structureaza terapia?
Pacientul si terapeutul cad de acord, chiar n prima sedinta, asupra unei agende n care se
precizeaza subiectele care vor fi abordate. Dupa ce a fost aleasa tema, se intra propriu-zis n
subiect. Apoi terapeutul va rezuma punctele importante. La sfrsitul sedintei, terapeutul i va cere
pacientului sa rezume ce a nteles si este ntrebat daca are ceva de obiectat. Aceste discutii /
dialoguri scot la lumina gndurile negative pe care terapia urmeaza sa le modifice. Un lucru
extrem de important este acela de a veni la terapie constient ca ai o problema care trebuie
rezolvata si nu mpins de la spate de familie sau prieteni.
n terapia cognitiva, stilul este DIRECTIV, terapeutul intervenind la fel de des ca si pacientul si
propunndu-i acestuia sarcini si exercitii. n aceasta terapie se dau teme pentru acasa, chiar n
prima sedinta, pacientului i se va da un plan de activitate saptamnal. Mie mi place comparatia
dintre pacient si sportivul de performanta. Daca sportivul trebuie sa se antreneze zilnic pentru a
ajunge pe podium, asa si pacientul trebuie sa munceasca pentru atingerea scopului, n cazul sau
STAREA DE BINE!.
Un lucru extrem de important este ca, n mare parte, schimbarea este obtinuta de pacienti n viata
de zi cu zi si mai putin pe durata propriu-zisa a sedintelor de terapie. Pacientul sta cu terapeutul
45 de minute pe saptamna, nsa trebuie sa aplice n viata sa cotidiana cele nvatate n cabinet.
Pe lnga trasarea unor sarcini pacientului, pe durata etapelor terapiei mai sunt realizate:
jocuri de rol: utilizate pentru a reconstitui mintal situatiile si, ulterior, sentimentele si gndurile;
tehnici de vizualizare n imaginatie;
ntrebarile directe: permite descrierea si studierea gndurilor negative;
emotie si gnd automat: terapeutul actioneaza pentru identificarea monologurilor interioare si
imaginilor asociate acelui sentiment de tristete;
evaluarea si modificarea gndurilor automate: pe durata terapiei se completeaza:
1. Fisa de evaluare a gndurilor automate
Situatia aici descrieti evenimentul care a produs emotia neplacuta (de exemplu: m-a parasit
sotul, iubitul etc);

Emotia aici trebuie sa precizati ce emotie ati trait (exemplu: furie, tristete, angoasa etc.) si sa i
evaluati intensitatea pe o scala de la 0 la 10;
Gnduri automate aici notati gndurile automate care preceda, nsotesc sau urmeaza dupa
emotia respectiva (exemplu: toata lumea ma abandoneaza, pna si cei apropiati etc.) si evaluati
gradul de convingere n acestea, tot pe o scala de la 0 la 10.
2. Fisa de modificare a gndurilor automate
Situatie-emotie: descrieti evenimentul ori ideile care au produs emotia neplacuta, precizati tipul
de emotie si intensitatea acesteia;
Gndurile automate: notati gndurile automate care preceda, nsotesc sau urmeaza dupa emotia
respectiva si evaluati gradul de convingere n acestea;
Gnduri alternative: notati gndurile opuse gndurilor automate (gnduri pe care le considerati
mai rationale), evaluati gradul de convingere (scala de la 0 la 10) n gndurile opuse celor
automate si, apoi, reevaluati-va gradul de convingere n gndurile automate dupa acest examen
care le-a contrazis.
Modificarea si scoaterea la lumina a postulatelor: acestea sunt adeseori achizitii ideologice
precoce, care au avut loc n timpul unor experiente emotionale intense; n aceasta etapa se trece
la izolarea postulatelor corespunzatoare gndurilor automate; totodata, vor fi studiate scenariile
repetitive de refuz sau esec din viata pacientului: terapeutul poate utiliza tehnica sagetii n jos,
care permite sa cobori pas cu pas (pornind de la un gnd automat depresiv) pna la postulatele
care reprezinta sursa depresiei; la fiecare etapa terapeutul si va ntreba pacientul: :i care este
cea mai rea consecinta a lucrului pe care mi l-ati spus?;
Rezolvarea problemei se bazeaza pe un model circular, alcatuit din sapte etape, n care procesul
trebuie reluat de cteva ori: definirea problemei; elaborarea solutiilor; evaluarea solutiilor;
luarea unei decizii; executarea deciziei; evaluarea rezultatelor; redefinirea problemei;
Confruntarea cu realitatea si sarcini practice: scopul este de a compara gndurile negative cu
realitatea;
Sfrsitul tratamentului: odata ce au fost modificate gndurile automate si postulatele, iar
activitatea pacientului creste n mod semnificativ se poate trece la ultima etapa a terapiei care
consta ntr-o recapitulare a ceea ce s-a nteles si realizat pe durata sedintelor si ntr-o planificare a
unui program de mentinere (care consta n ntrevederi lunare pe durata carora se realizeaza
sedinte de recapitulare).