Mihai Eminescu

Lacul
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni l ncarc;
Tresrind n cercuri albe
El cutremur o barc.
i eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult i parc-atept
Ea din trestii s rsar
i s-mi cad lin pe piept;
S srim n luntrea mic,
ngnai de glas de ape,
i s scap din mn crma,
i lopeile s-mi scape;
S plutim cuprini de farmec
Sub lumina blndei lune Vntu-n trestii lin foneasc,
Unduioasa ap sune!
Dar nu vine... Singuratic
n zadar suspin i sufr
Lng lacul cel albastru
ncrcat cu flori de nufr.