Cel mai simplu tip de templu era alcatuit dintr-un naos si un vestibul deschis,

cu doua coloane intre prelungirile zidurilor, purtand denumirea de in antis.

La templele clasice, rapotul dintre numarul de coloane ale laturilor scurte si a
le celor lungi era fix, dictat de formula 2n+1 care stabilea numarul de coloane
laterale fata de cele frontale (n)
TEMPLE
-prostil - templu la care porticul de coloane era in fata naosului
-amfiprostil - templu cu 2 porticuri de cate 4 coloane identice asezate la cele
2 fatade frontale
-peripter - temple inconjurate de coloane pe toate laturile
-pseudoperipter - templu cu porticurile inchise, cu aceeasi inaltime ca templele
periptere
-dipter - templu inconjurat de 2 randuri de coloane
-pseudodipter - templu cu porticurile avand aceeasi latime, dar fara randul exte
rior de coloane
-monopter
-tolos - templu inconjurat de o colonada
Zidaria de piatra se executa uscata, fara mortar, folosidu-se agrafe de fixare d
in metal si lemn gudronat.
Zidurile naosului, executate din pietre perfect cioplite si bine fixate intre el
e, aveau la patea exterioara un soclu din placi mari asezate pe muchie - orthost
ate.
Planseele casetate ale galeriilor ce inconjurau templul erau la inceput din lemn
, formele lor fiind reproduse ulterior in constructiile de piatra.
Acoperisul era din tigle ceramice sau din marmura, asezate pe ferme si astreala
de lemn.
Tambururile coloanelor, arhitravele, orthostatele si celelalte blocuri de piatra
aveau dimensiuni relativ mici, ca urmare a necesitatilor constructive. Pentru a
putea fi ridicate, in pietre sa lasau din timp santuri cioplite prin care se tr
eceau franghii, sau goluri pentru pene speciale de fixare.
Fetele orizontale ale pietrelor se ciopleau pe marghini, la mijloc fiind adancit
e si prelucrate mai grosolan.
Suprafetele exterioare ale templelor executate din piatra erau acoperite cu un s
trat subtire din STUC de Marmura, fapt care permitea sa se prelucreze foarte pre
cis muchiile si cele mai mici detalii profilate.