Sunteți pe pagina 1din 7

Pestele- evolutie

Evolutia animalelor vertebrate


Vertebratele au aparut pe Pamant

legatura

mai tarziu decat nevertebratele. Evolutia lor a avut loc in stransa

cu schimbarea conditiilor de viata.Cele dintai vertebrate

si cele

mai simple

care aveau capul

din pesti s-au dezvoltat animale

si

In unele regiuni ale Pamantului s-au ridicat munti

care

ale

au pierit. In urma retragerii apelor unii pesti

pe uscat. Inotatoarele perechi s-au transformat in membre si

au aparut amfibienii. Stramosii broastelor de astazi, numiti

stegocefali, aveau capul acoperit

fiind calda

au facut ca marile sa

si conditiile de viata

animalelor. Apele retragandu-se, cei mai multi pesti

li s-au dezvoltat plamanii. Asa

care

pe uscat amfibienii.

se retraga, schimbandu-se astfel

au reusit sa traiasca

pestii placodermi,

si jumatatea anterioara a corpului acoperita

cu placi osoase.Mult timp a trecut pana ce

au putut trai

si anume

au fost

cu scuturi de placi

si erau uriasi (2 m). Clima

si umeda amfibienii s-au dezvoltat foarte mult; a urmat insa o perioada de seceta. In

acele conditii, pielea unor amfibieni s-a ingrosat devenind solzoasa. Ea a pierdut functia de respiratie, din
care cauza s-au dezvoltat plamanii. Astfel, unii stegocefali s-au transformat in reptile primitive

care reprezinta o noua treapta evolutiva, un nou pas in cucerirea uscatului de catre animale. In

vremea mijlocie

aer

din istoria Pamantului

pe uscat, in apa

si in

au predominat reptilele uriase (30 40 m).

Dupa cca. 130 mil. de ani, clima a inceput sa

se raceasca. Numarul reptilelor a inceput sa scada,

nemaiavand hrana suficienta. Numai putine

conditii neprielnice. Urmasii

reptile

au reusit sa scape de aceste

lor sunt reptilele actuale: soparle, serpi, broaste testoase

si crocodili.

Din unele

reptile s-au dezvoltat pasarile

si mamiferele. Pasarea fosila Archaeopteryx avea insusiri atat de reptila, cat

pasare. Ea ne arata drumul de dezvoltare a pasarilor

si reptilele avea dinti

aripi,

din

straveche avea caractere

cu gheare la

din multe vertebre distincte. Dar, pasarea

si de pasare: membre anterioare transformate in aripi, pene la aripi

si coada. Aceasta este dovada ca pasarile isi

reptile. De astfel

asemanari

reptile. Ca

pe maxilare, trei degete

si o coada lunga, formata

si de

cu reptilele: solzii de

au aceeasi alcatuire ca la

au originea

si pasarile de astazi

pe picioare

reptile.

din

mai pastreaza inca multe

si ouale

Tot

din

reptile s-au dezvoltat

erau niste carnivore mici. Ca dovada a originii

mamiferele inferioare

Astfel, ornitorincul

solzi cornosi

se la cele

lor

din

mai pastreaza inca unele asemanari

reptile,

cu aceste animale.

se inmulteste prin oua, ca reptilele, iar sobolanul, castorul

pe coada, asemanatori

Temperatura constanta a corpului, precum

mamiferelor sa

si mamiferele. Primele mamifere

au

cu solzii de la

si faptul ca nasc pui,

se raspandeasca

reptile.

au permis

pe intreaga suprafata a Pamantului, adaptandu-

mai diferite conditii de viata.

Cum au evoluat petii n funcie de vedere

"Spune-mi n ce culoare vezi ca s-i spun cum evoluezi" - aceasta este concluzia unei
descoperiri fcute de oameni de tiin elveieni i americani. Descoperirea se aplic ns
numai n cazul unor specii de peti din lacul Victoria din Africa, iar modul n care ei vd ar
putea fi fora care i mpinge spre a evolua n noi specii, arat tiinaAzi.
n mod obinuit, teoria evoluiei spune c noile specii se nasc atunci cnd populaiile se izoleaz unele de
altele, forndu-le s se adapteze la condiii de mediu diferite.
ns acum a fost observat, pentru prima dat
, un caz n care o specie se difereniaz n mai multe specii n ciuda faptului c indivizii locuiesc toi n
acelai loc.
Studiul a fost realizat de o echip de cercettori de la universitile din Berna, Elveia, i din Maryland,
SUA. Ei au descoperit c peste 500 de specii proveneau dintr-o singur specie de peti. Oamenii de
tiin au descoperit c speciile se difereniau n funcie de culoarea n care vedeau: cu ct triau la o
adncime mai
, cu att petii vedeau n o culoare mai apropiat de rou i cu ct triau mai la suprafa, vedeau ntr-o
culoare mai apropiat de albastru.
Studiul a fost publicat n numrul din octombrie al revistei Nature i a aprut chiar pe coperta

prestigioasei reviste.
Astfel, rezult c diferii indivizi au evoluat pentru a putea vedea la diferite adncimi. Indivizii ce locuiau
la o anumit adncime vedeau n special o anumit culoare, iar atenia le era atras mai ales de indivizi
ai sexului opus care aveau aceeai culoare.
n consecin, de-a lungul generaiilor petii nu se mai reproduceau dect cu indivizi de aceeai culoare i
continuau s triasc la adncimea respectiv.
Studiul avertizeaz totodat mpotriva polurii lacului, care din cauza activitii umane devine mai
turbulent, afectnd vederea petilor.
Pentru mai multe informaii, vizitai tiinaAzi.ro.

Cum le-au crescut pestilor picioare?


O noua imagine a evolutiei tetrapodelor din pesti

Fosilele descoperite in ultimii 15 ani ne permit sa ne formam o imagine mult mai completa despre cum au evoluat primii nostri stramosi care s-au aventurat a
din apa. Imaginea care se formeaza odata ce toate informatiile sunt adunate la un loc, operatie de sinteza realizata de Jennifer A. Clack in articolul sau din
Scientific American 'Getting a Leg Up on Land', este sensibil diferita de ceea ce biologii credeau pana acum.

Acum 15 ani nu fusesera descoperite decat doua fosile relevante pentru aceasta problema, una a unui peste si alta a unui tetrapod primitiv. Cum insa a evolu
pestele in tetrapod, tinea numai de speculatie.

Cea mai populara asemenea speculatie, facuta in anii '50 de catre Alfred Sherwood Romer de la Universitatea Harvard era ca, in momentele de seceta, pestii
traind in balti erau nevoiti sa treaca dintr-o balta in alta, chinuindu-se sa treaca peste mici portiuni de uscat. Treptat, ei au reusit sa strabata distante tot mai
mari, iar picioarele au aparut ca o adaptare in acest sens. Cu alte cuvinte, teoria era ca pestii mai intai au iesit din apa si de-abia apoi si-au format picioarele;
dupa aceea, pe masura ce stateau tot mai mult pe uscat, si-au format capacitatea de a respira afara din apa.
Fosilele descoperite in ultimii 15 ani,
in numar impresionant, dat fiind ca pana acum nu erau descoperite decat doua, ofera o imagine destul de detaliata a unei perioade de 20 de milioane de ani,
cat a durat tranzitia de la pesti la tetrapodele terestre. Aceasta imagine nu sustine insa teoria lui Romer.

In primul rand, se pare ca pestii si-au format picioare cu mult inainte de a iesi pe uscat. Un prim indiciu a fost oferit de fosilele unui animal care avea patru
picioare, insa erau dispuse intr-un asemenea fel incat i-ar fi fost imposibil sa mearga pe uscat (in imaginea de mai jos este prezentata tranzitia - cel mai de jo
animal este cel mai primitiv). Cu alte cuvinte, daca ii foloseau la ceva, picioarele sale nu la mers ii foloseau. Dar la ce anume?
Raspunsul la intrebarea aceasta a venit dintr-o directie pana recent neglijata: problema degetelor. Initial, atunci cand au aparut, la ce foloseau ele, ce avanta
avea pestele cu degete fata de semenii sai? Cercetatorii au constatat ca, initial, tetrapodele acvatice aveau opt degete si nu cinci, asemeni celor terestre
"moderne". Tranzitia de la opt degete la cinci este si ea destul de clar sustinuta de dovezi fosile. Aceasta tranzitie a fost probabil determinata tocmai de
schimbarea rolului picioarelor: atunci cand picioarele au inceput sa fie folosite la mers, coordonarea a opt degete era mult prea dificila si consumatoare de

energie, asa ca, treptat, stramosii nostri au ramas cu numai cinci degete.

Pe cand tetrapodele erau inca acvatice, picioarele si degetele jucau un alt rol, un rol mai mult pasiv. Un rol cu totul surprinzator: ele ajutau "pestele" sa-si tina
capul afara din apa pentru a putea respira aer!
Cu alte cuvinte, nu numai ca pestii si-au dezvoltat picioarele cand inca erau in apa, dar nici capacitatea de a respira aer nu a aparut dupa intrarea pe uscat, c
inainte. Dar de unde au aflat oamenii de stiinta asta? Pare ceva stupefiant: de unde pana unde, dupa ce milioane de ani pestii au respirat bine merci sub apa,
deodata le-a venit sa respire aer?

Un indiciu este dat de climatologi. Din datarea fosilelor, ne putem da seama cam in ce perioada au trait animalele respective, iar climatologii ne pot spune cum
clima atunci. Iar in perioada cand acesti pesti au "decis" sa inceapa sa respire aer, Devonianul era o perioada extrem de calda. Se stie, de asemenea, ca nu
intimplator aceasta era o perioada cand plantele au avut o crestere spectaculoasa, atat pe uscat cat si in apa. Putem deci sa ne imaginam cum s-a schimbat
mediul in care traiau acesti pesti, cum apa a devenit sufocata de plante luxuriante - lucru care convenea de minune pestilor mici insa nu si celor mai mari. In
si poate cel mai important, apa calda retine mult mai putin oxigen decat apa rece, iar pestii mari s-au trezit aproape sufocandu-se in noul mediu. Prin urmare
nu par sa fi avut prea multe de ales: ori invatau sa respire aer, ori mureau sufocati!

Nu este deci intamplator ca toate primele tetrapode erau carnivore - lucru dedus din forma maxilarelor lor.
Ceea ce se contureaza este o imagine fascinanta, complet diferita de cea de pana acum. Pana recent, aceste tetrapode primitive erau considerate niste anima
intermediare care nu erau adaptate nici pentru uscat nici pentru apa, insa acum se vede ca ele erau de fapt adaptate la viata acvatica din timpul lor. Intre tim
acest mediu s-a schimbat, dar ele au patruns si pe uscat, iar adaptarile lor la viata acvatica din Devonian si-au gasit noi foloase la viata pe uscat.

Toate aceste noi dovezi fosile care s-au adunat si care acum au fost interpretate si incorporate intr-o noua imagine de sinteza au ajutat oamenii de stiinta sa
descopere detaliile tranzitiei de la pesti la tetrapode. In plus, ele au permis stabilirea cu mai mare precizie a momentului aparitiei tetrapodelor: acum 380-375
milioane de ani, in perioada tarzie a Devonianului Mijlociu.

Pestele Dracula isi arata coltii


Cercetatorii Muzeului de Istorie Naturala din Londra au descoperit in luna aprilie a anului 2007, in apele din
nordul Birmaniei, o specie surprinzatoare de peste, avand dinti ascutiti, asemanatori celor de vampir.
Denumita pestele Draculasau Danionella Dracula, creatura de numai 17 milimetri lungime nu a fost considerata o specie noua pana
astazi, deoarece oamenii de stiinta au integrat-o in familia ciprinidelor, din care fac parte crapul, carasul sau platica. Doctorul Ralf Britz,
zoolog al muzeului londonez, a descris pestele transparent drept extraordinar. Acest peste reprezinta una dintre cele mai remarcabile
vertebrate descoperite in ultimele decade, a adaugat cercetatorul.

Dintii pe care ii are in dotare Danionella Dracula sunt surprinzatori, deoarece niciuna dintre celelalte 3.700 de specii ale grupului
ciprinidelor nu are falci prevazute cu dinti. De fapt, se crede ca aceasta familie si-ar fi pierdut dintii cu 50 milioane de ani in urma, in era
Eocena tarzie. Cu toate acestea, pestele Dracula si-a dezvoltat propriile structuri dentare, nu ca pe o dentitie conventionala, ci ca pe o
excrescenta a oaselor maxilare.

Desi are dimensiuni mici, oficialii Muzeului de Istorie Naturala din Londra sustina ca Danionella Dracula nu este cel mai mic peste din
lume, detinator al acestei pozitii fiind un alt membru al grupului ciprinidelor, Paedocypris progenetica, cu o lungime de numai sapte
milimetri.
Sursa:Daily Mail

Istoria pisciculturii din Delta Dunarii


04 Aprilie 2006

Cu privire la pescuitul de la Dunare si baltile ei in secolele X-XIII avem unele stiri provenind, pe de o parte, din
sapaturile arheologice effectuate la punctual numit Bisericuta, pe o insula din mijlocul Baltii Latimea de pe
teritoriul satului Garvan, pe de alta parte, din marturia cronicilor bizantine si ale unei vechi cronici rusesti.
La Bisericuta au fost date la iveala, prin sapaturi incepute in 1939 si continuate pana azi, resturile unei cetati bizantine si
ale asezarii civile adiacente. Rezultatele sapaturilor arata o viata complexa a acestei asezari, ai carei locuitori se ocupau
in primul rand cu pescuitul, apoi cu agricultura, cresterea vitelor, vanatoarea si cu diferite mestesuguri.
S-au descoperit aici tot felul de unelte de pescuit: resturi dintr-o plasa de pescuit, greutati de plasa din caramida si
piatra, carlige de undita, un carmac de sturioni si un harpoon sau o ostie. De asemenea, numeroase oase de peste si
solzi in gropi. Resturile plasei de pescuit, gasite in 1954, carbonificate, ne arate ca era facuta din sfoara de canepa,
dupa acelasi system ca si plasele din ziua de azi, si ca aveau ochiuri cu latura de 1,065 m ceea ce inseamna ca era o
plasa
mai
mare.
Greutati de plasa si navod s-au gasit peste 200 de bucati, ceea ce arata insemnatatea acestui mod de pescuit, fapt
normal in baltile Dunarii. Carlige de undita, din bronz si din fier, vreo 20 de bucati in total, dovedesc, cum era de
asteptat, ca se practica si acest fel de pescuit, care insa nu se putea compara, sub raportul rezultatelor, cu acela al
navodului. Carmacul de fier, cu "limba", dovedeste ca se pescuiau sturioni, dupa cum harponul, tot cu fier, din care s-a
pastrat partea esentiala, prevazuta cu carlig si avand lungimea de aproape 24 cm servea tot la pescuitul pestilor mari.
Gropile serveau nu numai la depozitarea resturilor de peste, dar si a pestelui prins care, cand era in mare cantitate sin u

putea fi transportat sau vandut imediat, se pastra, sarat sau chiar proaspat, catva timp in aceste gropi bine lustruite si
arse; ele se constata nu numai la Garvan, dar si la Capidava. Procedeul s-a pastrat pana la inceputul secoluluiu al XXlea.
Pentru locuitorii de la Bisericuta-Garvan, pestele era nu numai aliment principal, dar sic el mai de seama articol de
negot. In schimbul lui ei primeau mai intai sarea atat de necesara principalei lor indeletniciri, sare care provenea, dupa
toate probabilitatile, din ocnele carpatice; apoi diferite articole de metal, tesaturi, obiecte de podoaba, care veneau mai
ales
din
sud,
din
lumea
Bizantului,
dar
si
din
miazanoapte,
din
lumea
ruseasca.
Dunarea cu baltile ei si Delta ei constituie cel mai mare si mai bogat domeniu piscicol al tarii: circa trei sferturi din
productia noastra de peste ii revine ei, marea si cu toate celelalte ape la un loc dand restul. Impresionanta este
varietatea pestilor ei. In 1957 se cunosteau nu mai putin de 57 de specii, 41 de specii exclusiv de apa dulce, si anume
35 proprii fluviului, iar 6 afluentilor. Restul e alcatuit din 15 specii de pesti de mare.
raducu4all, Editor Askmen.ro