Eruptia dintilor este un proces fiziologic in care dintele migreaza din osul

maxilar spre cavitatea orala. La sfarsitul aceteia dintii isi gasesc pozitia pe
arcada creeind relatii de vecinatate conform codului genetic characteristic
fiecarui individ. Primii dinti care erup sunt cei temporari in jurul varstei de 6
luni si inceteaza din a erupe la 2 ani si jumatate cei temporari si intre 18-25
ani cei permanenti, cand erup molarii de minte.
Eruptia si dezvoltatea dintilor este, in mod normal, corelata cu varsta
copilului, dar pot exista si abateri asemeni eruptiei precoce sau intarziate.
Cronologia eruptiei dentare este dictata de codul genetic ce este present la
fiecare individ. Cu toate acestea, valorile initiale si finale a fiecarui stadiu
prezinta variatii importante ce necesita studiul valoriilor medii si limitele
variatiilor pentru diferite tipologii de oameni cu scopul de a creea tipare de
incredere pentru compararea valorilor individuale.
In general, fiecare unitate dentara respecta o anumita secventa data care
incepe cu dezvoltarea si mineralizarea coroanelor dentare si se sfarseste cu
dezvoltatea si formarea zonei apicale. In acelasi timp, dezvoltarea fiecarui
grup dentar poate fi corelata cu o perioada din viata, deci pentru fiecare
moment a perioadei de crestere exista o corespondeta caracterizata de
suma stadiilor atinse de arcada dentara.
Criteriul varstei dentare este foarte mult folosit de stomatolgi deoarece
are avanajul de o variabilitate individuala relativ limitata si o posibilitate
relative simpla in a face aprecieri.
In continuare vom aborda cateva studii despre eruptia dintiilor
permanenti din diferite zone geografice pentru a observa prezenta sau
absenta diferentelor de orice tip.