Camil PETRESCU Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi

Stefan Gheorghidiu este un intelectual care (raieste atat drama unei iubiri neimplinite, cat si
drama neadaptarii la un mediu social corupt si meschin.
Pentru Slefan Gheorghidiu esecul in dragoste echivaleaza cu un esec in cunoastere. El traieste
dragostea la modul absolut, cu maxima sinceritate, cu abandon sufletesc, dar si cu maxima
luciditate.
Gandul ca Ela, sotia sa, ii este infidela, declanseaza in sufletul sau o suferinta cumplita, o
neincredere totala in judecata sa: Prabusirea mea launtrica era cu atat mai grea, cu cat mi se
rupsese totodata si axa sufleteasca: increderea in puterea mea de deosebire si alegere, in vigoarea
si eficacitatea inteligentei mele".

Stefan Gheorghidiu, cel care definea iubirea drept un proces de autosugestie", devine victima
tocmai a capacitatii lui de autoamagire, de autosugestie. Gheorghidiu a comis eroarea grava de a
lua drept realitate ceea ce credea el ca ar trebui sa fie realitatea. Autosugestionan-du-se, el a
idealizat fiinta iubita, iar acum nu isi poale explica motivul pentru care nu mai gaseste in ea
calitatile pe care i le atribuise odinioara.

Suferinta lui Gheorghidiu nu provine din gelozie (Nu, n-am fost nicio secunda gelos, desi am
suferit atata din cauza iubirii"), din faptul ca se simte inselat de Ela, ci din apriga nevoie pe care
o simtea de a avea certitudinea infidelitatii sotiei.

Stefan este totodata un orgolios. incearca sa-si ascunda suferinta in fata celorlalti, din dorinta de
a nu parea ridicol. Se pare ca tot din orgoliu el a acceptat sa participe la razboi: Nu pot sa
dezertez, caci mai ales, n-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva, ca aceea pe care o voi
face, de la care sa lipsesc, mai exact sa lipseasca ea din intregul meu sufletesc. Ar avea fata de
mine, cei care au fost acolo, o superioritate, care mi se pare inacceptabila. Ar constitui pentru
mine o limitare."

O alta explicatie care ar putea sta la baza deciziei sale de a participa la razboi ar putea fi nevoia
lui Stefan Gheorghidiu de a trai toate experientele posibile, in functie de care sa-si delimiteze
propria individualitate.
Experienta razboiului este decisiva pentru Stefan Gheorghidiu. Realitatea frontului ii arata o alta
dimensiune a vietii. Suferinta din dragoste intra in umbra, devine nesemnificativa. El se va
desparti de Ela, la-sandu-i totul, adica tot trecutul".

Stefan Gheorghidiu, intelectualul lucid, adept al unei morale intransigente, este un inadaplal in
raport cu o lume dominata de minciuna si coruptie.