Ca personaj realist-modern, Fred recompune - prin memorie afectiva - viata celorlalte personaje, a

Emiliei, a doamnei T., destinul lui Ladima, precum si imaginea sociala, politica si economica a Romaniei
interbelice, prin prezentarea manifestarilor politicianului Nae Gheorghidiu si a omului de afaceri Tanase
Vasilescu, zis Lumanararu (porecla ce provine de la prima sa afacere, o pravalie de lumanari).
Intamplarile relatate in jurnalul lui Fred Vasilescu incep intr-o dupa-amiaza calduroasa de august
(perspectiva temporala), iar spatiul real este patul Emiliei Rachitaru, o semiprostituata cu pretentii de
artista, careia tanarul ii face o vizita. Fred are 25 de ani, este spirit modern, cu o educatie aleasa, diplomat
si aviator, ceea ce-l motiveaza ca personaj "rotund" ("care nu poate fi caracterizat succint si exact",
E.M.Forster).
Emilia incearca sa-l impresioneze povestindu-i despre unul, Ladima, "care m-a iubit
ingrozitor, saracul" si care murise acum trei luni. Ea ii da sa citeasca scrisorile de dragoste pe care
ziaristul i le trimisese in ultimii doi ani. Fred Vasilescu parcurge, pe rand si in ordine, fiecare scrisoare
din teancul legat cu funda roz. Autorul romanului insista, in notele de subsol, ca Fred sa-si exprime in
scris impresiile care 1-au marcat profund in urma citirii scrisorilor de dragoste ale lui George Demetru
Ladima adresate Emiliei, precum si propriile marturii in legatura cu iubirea pentru doamna TV, acesta
intuind in tanarul monden "un soi de loialitate si delicatete, de sinceritate a vietii".
Portretul fizic este conturat in mod direct abia in epilogul al II-lea din finalul romanului, cu prilejul
mortii impresionante a pilotului, cand nu mai ramasese nimic din "tanarul blond, cu obrazul limpede, cu
trasaturi regulate si evidente ca un cap de statuie greceasca, doar cu fruntea putin cam boltita deasupra
ochilor verzi adanci", al carui "corp vanjos" avusese "miscari mladioase de haiduc tanar, afemeiat si
ganditor".
Portretul moral se fundamenteaza, indirect, pe imbinarea subtila dintre esenta si aparenta, dintre
profunzimea spirituala si o mediocritate afisata, fiul milionarului parand sa nu aiba alte preocupari decat
sportul, moda, chefurile si femeile, dar fund, in fondul sau, un tanar sensibil, inteligent si serios.
Sub aparenta unui tanar superficial, pe care "banda" il considera valoros pentru ca era plin de bani,
boem, snob si prost, Fred este un intelectual lucid, introvertit, inteligent, ale carui sondari interioare
dezvaluie "acea vibratie melodioasa, calma, pe care o au toti oamenii, fruntasi adevarati in activitatea lor,
orisicare ar fi ea: arta, politica, militarie, acrobatie, dans modern, destin de Don Juan sau box". Cu o
bogata experienta de viata, lost diplomat, pilot ambitios, sportiv talentat, cu succese rasunatoare la femei,
Fred considera ca trebuie sa traiasca in mod direct tot ceea ce i-a comandat amorul propriu, experienta
traita constituind un adevarat "memoriu de cariera": "Toate le-am facut in viata si tot ce mi-a starnit
amorul-propriu e trecut in activitatea mea ca intr-un memoriu de cariera". El isi ascunde adevarata natura
spirituals, intrucat, in esenta, contrasteaza flagrant cu mediul inconjurator, cu lumea superficiala al carei
stil l-a adoptat, prefacandu-se ca apartine societatii mondene, meschine si dominate de parvenitism.
Incadrandu-se perfect in tipul personajului camilpetrescian si modern, Fred Vasilescu este intelectualul
lucid, autoanalitic, hipersensibil, asemenea lui Ladima si Gheorghidiu. Cu toate ca este indragostit total si
definitiv de doamna T., Fred o evita, fiind capabil sa paraseasca o femeie care-i este superioara, probabil
din cauza aceluiasi orgoliu ce individualizeaza personajele lui Camil Petrescu: "Sacrifica definitiv
pasiunea pe altarul vanitapi: in loc sa se piarda pe sine, prefera s-o piarda pe ea. [...] Fred n-a vrut sa
devina sclavul erotic al doamnei T." (Nicolae Manolescu, "Area lui Noe").
Dragostea pentru doamna T. ramane o enigma, iar moartea lui in accidentul de avion poate fi si o
sinucidere, motivul fiind ascuns cu grija, ca si in cazul lui Ladima. Ambele destine, al lui Ladima si al lui
Fred, sunt dramatice prin intensitatea iubirii, desi una reprezinta imaginea rasturnata a celeilalte: Ladima
trebuie sa-si diminueze capacitatea spirituala, sa coboare la nivelul vulgaritalii Emiliei, Fred, dimpotriva,
simte ca este sub iubirea superioard a doamnei T., temandu-se ca n-ar putea da atat de multa dragoste cata
i se cere. Legatura celor doua destine este intamplatoare, prin scrisorile lui Ladima, pe care Fred le citeste
cutremurat, intelegand dincolo de cuvinte tragedia prietenului sau, cu care, de altminteri, comunicase
printr-tin flux spiritual, dincolo de ratiune: "Era singurul pe lume caruia i-as fi incredintat taina, pe care
n-o stiu nici parintii mei, faptul cumplit care e cancerul vietii mele, care ma face sa fug de-o femeie
iubita. Posibilitatea de a povesti cuiva cat sufar m-ar fi usurat poate ca filtrarea sangelui".