Curs VII: Ovogeneza.

Fecundarea
Ovogeneza sau meioza la femei parcurge trepte de evolutie generala similare
sexului masculin, dar ovogeneza se particularizeaza prin programul desfasurarii
procesului.
Prima diviune meiotica in care ovogonile se transforma in ovocite primare (I)
debuteaza foarte precoce, adica in luna a 3-a de viata intrauterina, dupa care
diviunea se intrerupe in acest stadiu si celulele intra, in ceea ce se numeste faza de
asteptare, pana la pubertate, respectiv pana la ovulatie. Dupa pubertate meioza
continua sub actiunea hormonului foliculostimulant hipofizar (FSH) datorita caruia in
fiecare luna se maturizeaza un ovocit. Din diviune rezulta 2 celule si anume un
ovocit secundar (II) si un globul polar (I). Acestea au dimensiuni inegale si sunt
haploide.
Globul polar I (nu participa la
diviune)
ovogonia luna a 3-a intrauterina > Ovocit I

ovulul (n=23;

22+X)
ovocit II; n=23
globulul polar II
dupa a doua diviziune meiotica, iau nastere ovulu si globulul polar II, de
asemenea haploide si disproportionate ca dimensiune. Asta inseamna ca la femeie,
in urma meiozei, dintr-un ovocit primar rezulta o singura celula sexuala matura,
adica ovulul, care are 23 de cromosomi (22 autosomi si 1 gomosom). Doar ovulul
participa la procesul fecundarii. Globulele polare fiind nefunctionale din acest punct
de vedere.
Gametogeneza la femeie este un proces discontinuu pentru ca se intrerupe
intre luna a 3-a intrauterina si pubertate. Este de asemenea un proces putin intens
pentru ca in cursul intregii vieti reproducctive umane, se matureaza numai
aproximativ 300 de pana la 400 de ovocite care asteapta momentul maturarii cel
mai putin 11 ani si pana la maxim 50 de ani, adica pana la menopauza.
Ovogeneza nu este nici ea ferita de accidente. Odata cu cresterea varstei
biologice a femeii, este posibil sa se produca mai frecvent acele erori de distribuie
ale materialului genetic implicat in diviziunea meiotica. In urma acestor evenimente
rezulta gameti anormali cu modificari ale numarului de cromosomi care participa la
fecundare, ceea ce poate duce la aparitia zigotilor anormali. In continuare
organismul care se dezvolta din acel ou va dezvolta fenotipic consecintele situatiei
genotipice existente.
Accidentele genetice care pot surveni sunt legate de particularitatile
ovogenezei si anume discontinuitatea, posibila interventie stimulatorie externa si
continuarea tardiva a meiozei, ceea ce exprima practic ca avocitele au aproape
varsta femeii.

In intervalul de timp parcurs pana la ovulatie, ovocitele sunt si ele supuse

unui asa-zis proces de imbatranire ca si a unor posibile interventii externe (iradieri,
infectii, intoxicatii chimice) care pot reduce eficienta meiozei.

Fecundarea
Prin fecundare se intelege fuziunea a 2 gameti proveniti de la persoane de
sexe diferite. Unirea spermatozoidului de la tata si a ovului de la mama au ca
rezultate zigotul sau celula ou. La spcia umana, fecundatia este monospermica,
adica un singur spermatozoid intra in acest proces.
In procesul fecundatiei se produc evenimente genetice importante. Prin
combinarea gametilor haploizi se reface numarul diploi de cromosomi caracteristic
speciei. Toate celulele somatice provenite din diviuni miotice vor avea perechi de
cromosomi omologi unul de origine materna si unul de origine paterna. De
asemenea, prin construirea in zigo a cuplului de cromosomi sexuali se stabileste
sexul genetic al viitorului organism.
Asocierea celor 2 gomosomi proveniti din gameti este intamplatoare. De
eexemplu spermatozoidul cu X sau Y fecundeaza ovulul care are intotdeauna X,
rezultand sexul genetic XX sau XY. Deoarece exista in proportie egala 2 categorii de
spermatozoizi diferentiati dupa tipul de cromosom sexual, raportul dintre sexe este
aproape de 1 la 1.
Se constata o predominanta a zigotilor de tip masculin deoarece
spermatozoizii cu Y sunt mai mici si deci mai rapizi. Dar fetii de sex masculin cu XY
sunt mai sensibili si dispar mai frecvent inainte de nastere, astfel ca diferenta de
proportii dintre fete si baieti este insesizabila.
Ca urmare a fenomenelor genetice de recombinare intro si intercromosomiala
produse in meioza parentala se realizeaza premisele individualitatii genetice a
organismului care va rezulta. In momentul formarii zigotului, acesta are o structura
genetica proprie, unica, diferita de cea a parintilor (0,1%). Sansele unicitatii sunt
amplificate si prin unirea a 2 gameti diferiti care este bine sa provina de la parteneri
de cuplu neinruditi.