Curs VIII: AND: detinatorul informatiei ereditare

Acizii nucleici sunt reprezentati din: 1. Acidul dezoxiribonucleic (ADN); 2.

Acidul ribonucleic (ARM).
Poseda proprietati fizice, chimice, biologice specifice, prin care se exprima
calitatea de purtatori ai informatiei genetice.
Se afla la baza functiilor de ereditate si variabilitate
Detin informatia ereditara ce duce la o exprimare sub forma caracterelor
biochimice, morfologice sau functionale si o conserva in succesiunea generatiilor de
celule si organisme.
Aproape toate caracterele genetice ale unui individ au ca suport informatia
ereditara codificata in structura acizilor nucleici. Caracterul reprezinta finanul unei
serii de etape biochimice desfasurate pe baza unui program stabilit ont- si filogenetic. La baza caracterelor stau diferite proteine, deci informatia ereditara
continuta in ADN se exprima prin sinteza unor proteine specifice. Acizii nucleici sunt
molecule cu grad inalt de polimerizare (mai multe molecule identice se unesc dand
nastere unei macromolecule), avand ca unitate de strctura nucleotidul. Structura
acizilor nucleici este foarte ordonata. Configuratia spatiala a ADN-ului arata ca
acesta este format din 2 lanturi polinucleotidice. Molecula de ADN are o structura
complexa, exprimata prin mai multe structuri: primara, secundara si tertiala.
Structura primara a ADN-ului este rezultata printr-un proces de
polimelizare si ordonare a 4 tipuri de nucleotide intr-un lant
monocatenar.
Cele 4 baze sunt: adenina, guanina, citozina si timina. Succesiunea
nucleotidelor in ADN informatia ereditara codificata. Ea va determina
asezarea specifica a aminoacizilor intr-o molecula proteica.
Structura secundara a ADN-ului este reprezentata de configuratia
dublucatenara (lanturile monocatenare se leaga cate doua, dupa reguli
de complementaritate) si acest tip de structura asigura realizarea
functiilor ADN-ului.
Structura tertiala realizata prin dispozitia spatiala, spiralata, specifica a
macromoleculei de ADN in celula.
ADN-ul este principala componenta a cromosomului. La plante si animale,
aproximativ 95-97% din cantitatea de ADN celular se afla in cromatina si cromosomi
(restul in mitochondrii).
Cromatina este alcatuita dintr-un ansamblu complex de ADN, proteine si mici
cantitati de ARN.
Cromatina constituie forma sub care se prezinta materialul genetic in nucleul
unei celule aflata in interfaza (intre 2 diviziuni). La inceputului mitozei cromatina se
organizeaza in cromosomi, deci cele 2 sunt modalitati diferite de organizare a
materialului genetic in cele 2 faze distincte ale ciclului celular. La inceputul profazei

cromatina se condenseaza si se transforma in cromosomi, iar la sfarsitul telofazei

cromosomii se dezorganizeaza si se transforma in cromatina.
Intre succesiunea nucleotidelor din macromolecula de ADN si dispunerea
aminoacizilor in molecula proteica exista o stricta corespondenta. Acest lucru
inseamna ca molecula de ADN detine mesajul dupa care se ordoneaza aminoacizii
in proteine:
nnnnnnnnnnnn
nucleotide (grupati cate 3!!!)
a
a
a
a
aminoacizi
p
proteina
informatia genetica este stocata in molecula de ADN sub forma de cod, care
este stabilit prin ordinea nucleotidelor in structura primara a ADN-ului. Acest cod
poarta numele de cod genetic si reprezinta un sistem biochimic care reglementeaza
relatia directa dintre acizii nucleici si proteine. Unitatea de codificare a informatiei
genetice este un codon,adica un ansamblude 3 nucleotide din constitutia ADN-ului
care denumeste un aminoacid anume din structura proteinelor. Astfel codul genetic
reprezinta un ansamblu de codoni.
Toate proteinele au la baza 20 de aminoacizi esentiali din structura
proteinelor si sunt codificati de 61 de codoni. Alti 3 codoni se numesc codoni fara
sens sau codoni-stop, care semnifica finalul unei proteine si nu corespund nici unui
aminoacid.
Proprietatile codului genetic:
-

Codonii nu sunt suprapusi deoarece ai nu au nucleotide comune;

Codonii sunt adiacenti, fara spatii intre ei (nu sunt separati de
nucelotide);
Este degenerat (un aminoacid poate fi codificat de mai multe triplete
de nucleotide);
Este lipsit de ambiguitate, deoarece unui codon nu-i corespunde decat
un singur aminoacid, intotdeauna acelasi;
Este universal, deoarece acelasi codon specifica acelasi aminoacid la
toate organismele vii;
Citirea mesajului genetic in codul genetic se face mereu intr-un singur
sens;