1.

Fondul Monetar International FMI a fost constituit in urma conferintei de la Bretewoots in iulie 1944 in scopul realizrii
principiilor noi a pieii valutare. Rolul principal detinut de FMI in cadrul sistemului monetary international este suliniat chiar de acordul
de la Bretenwoots prin care se apreciaz c o tara nu poate fi membra a BIRD fara a fi membra a FMI. A fost creat official la27.12.45
cind 29 de state au ratificat statutul sau dar activitatea financiara a inceput cu doi ani mai tirziu. Atunci fiind invitate sa participle
toate statele independente si suverane. In FMI au intrat automat participantii conferintei de la Bretenwoots cu exceptia URSS, Liberia
si noua Zeland. In 2000 erau 182 de state member cu totalul cotelor parti de 212 milioane dreptuiri special de tragereechivalent a
300 miliarde dolari. Scopul. FMI a fost create cu scopul regularizarii sistemului monetar international de rate de schimb fixe, si de a
pune capat frecventelor devalorizari competitive folosite in anii 30 . FMI a devenit un instrumented control financiar si de ajutor pentru
tarile in curs de deyvoltare insarcinat sa ajute acste tari sa depaseasca unele crize temporare de finantare a balantei de plati. Actiune
sa consta in acordarea imprumuturilor de bani tarilor cu conditia ca tara sa duca o politica adecvata spre echilibrarea balantei de plati.
Imprumuturile sunt pe termen scurt.
FMI acorda DST deci acorda dreptul rii sa cumpere cu moneda natinalo parte de dolari ce apartin FMI, dup ce balanta de plati sa
redresat tara cumpara cu aur sau dolari DST.
IN 1973 ratele de schimb devin official flexibilesi se termina official misiunea FMI la rate de schimb fixe.pe fonul crizei instaurate intre anii
73-95pe fonul cresterii pretului la petrol, FMI isi regaseste rolul-devine organiym care gestioneaya datoria lumii a treia. Principalele directii
de aiune: 1. Reforma fiscaslitii; 2 cheltuieli publice reduse; 3. Comert exterior liberalizat, 4 piata muncii lejera , 5 piata financiara
restructurata
Obiectiv de baz: meninera funcionrii armonioase a sistemului financiar international
Misiunea: supraveghera( politicas de schimb a membrilor), ajutor financiar, asistenta tehnica
Organizarea: la cel mai inalt nivel e consiliul guvernatorilor format din 82 membri, compus dintrun guvernator a fiecarui stat membru, ei se
reunesc odata pe an deoarece se intrunesc rar se deleaga o parte din atributii consiliului de administratie format din 24 de
administrastoricare activeaz permanent la NewYorkin frunte cu un director general care este ales pe 5 ani. Prin conventie tacita directorul
FMI este European iar directorul BM este SUA. Comitetul Monetar si Comitetul Financiar sunt organe consultative.
2.
Banca Mondiala Concomitent cu formarea FMI in 44 s-a decis si formarea unei banci internatonale care s se axeze pe
finanarea i reconstrucia economiilor europene slabe dupa razboi.Grupul Bancii Mondiale apare astzi ca principalul instrument de
finantare a tarilor in curs de deyvoltare si cuprinde
1.
Banca internatonala pentru reconstructive si dezvoltare
2.
Asociatia international pentru dezvoltare
3.
Societatea financiara international
4.
Agenia multilateral de garantare a investiiilor
5.
Centrul International pentru reglementarea difirentelor
Termenul BM desemneaya in mod official BIRD si AID. Instituiile menionate acorda credite si mprumuturi si ofer consultatii tehnice si
economicesectorului public si privat a rilor in curs de dezvoltare.capitalul bncii este format din subscriptiile tarilor memebre80% din
subscriptii poate fi cerut in orice moment pentru a face fata la imprumut sau garantii. BM se asigura de rentabilitatea proiectului finantat.
MB are o structura m,ai clasica spre deosebire de FMI. Ea are rol de intermediary pe piata de capitalnsi acorda credite pe termen lung pentru
proiecte de investiii.dispune de un personal de 7000 de personae si peste 40 de repreyentani n toat lumea
Drepturile trilor memebre:
De imprumuturi pentru investitii; participarea la licitatii pentru adjudecarea lucrarilor finantate de aceasta; asistent tehnic, termene la
credite pin la 20 de ani
Obligatii:
Aderarea la FMI, participarea la capitalul de actiuni a bancii, furnizarea de informatii privind situatia economica a tarii.
Moldova a aderat la BM in 1992 si din acel moment au fost allocate un milliard de dolari pentruimplimentarea a 49 de proiecte. In preyent
portofoliul BMinclude 8 proiecte active cu un angajament de 235,2 mln de dolari
3.
Banca Europeana de reconstructive si Dezvoltare infiintat n 1991 BERD foloseste investitiile pentru a sustine deyvoltarea
economiei de piata i a democratiei n 27 de tari din Europa central pn in asia central este detinut de 61 dce state si 2 instituii
interguvernamentale cu toate ca actionarii sai apartin sectorului de sdtat BERD investeste mai mult in sectorul privat. BERD ofer
finantri de proiecte pentru bnci intreprinderi industrial si comerciale. Mandatul BERD stipuleaya ca acesta trebuie sa colaboreze
numai cu satatele ce au principia democratice. Finantrile fluctuiaza intre 5 si 250 milioane sub forma de imprumuturi sau participatii
la capitalul social. Pentru a fi admisibil proiectul trebuie sa fie situate intr-o tara berd, sa aiba perspective bune comerciale, sa aiba
aport de capital din partea sponsorului proiectului, sa fie util economiei locale, sa satisfaca criteriile financiare si ecologiceexistente.
BERD adopteaz fiecare proiectin functie de nevoile clientilor de regula finanteaza 35% din costul proiectului.
Organizarea. Principalul organism de conducere este consiliul guvernatorilor format dintr-un reprezentatn din fiecare stat membru de regula
ministrul de finante Consiliul guvernatorilor deleaga atributii consiliului directorilor care stabileste orientasrea strategica. Consiliul
guvernatorilor allege un presedinte al bancii care are sarcina de a administra activitatea BERD sub indrumarea consiliului directorilor.
Presedintele BERD este Jan Lemiere numit in 2000 Banca se afla la Londra.
4.
Sistemul Monetar de la Bretenwoots
ConferintaCrearea Sistemului Monetar International de la Bretton Woods
Intre1 si 22 iulie 1944 are loc la Bretton Woods, Conferinta Monetara si Financiara Internationala a Natiunilor Unite si Asociate. S-a considerat ca
pentru prima oara a fost stabilit un sistem monetar bazat pe un acord international 1.
Baza discutiilor pentru redactarea documentului prezentat la Bretton Woods, in 1944, a constituit-o planul White si planul Keynes.
Planul lui Harry Dexter White (consilier al ministrului de finante al SUA) a fost publicat in aprilie 1943 intr-o ultima varianta, sub denumirea:
Proiect preliminar de schita a unei propuneri pentru un fond international de stabilizare a Natiunilor Unite si Asociate.
Planul lui John Maynard Keynes (numit in Anglia, in 1940, consilier onorific al Ministerului Finantelor) a aparut in forma sa finala, ca
document oficial, la Londra, in aprilie 1943, sub denumirea: Propuneri pentru o Uniune de cliring international.
Planul White exprima preocuparea principala a Statelor Unite de a restaura libertatea tranzactiilor si platilor internationale, fiind prevazuta
instituirea Fondului de stabilizare, al carui capital era format prin subscrierile tarilor membre (30 % in aur, iar restul in moneda nationala).
Monedele tarilor membre trebuiau sa fie definite in unitas, moneda Fondului de stabilizare, care avea un rol limitat, putand fi cumparata si
vanduta contra aur in cadrul operatiunilor cu Fondul. Aceste unitati de cont erau egale cu greutatea in aur corespunzatoare pentru 10 dolari,
paritatea in aur neputand fi modificata decat cu acordul Fondului, cu o majoritate de 3/4 din voturi.
Fondul de stabilizare prevedea eliminarea restrictiilor valutare, cu exceptia celor promovate de Fond, si era imputernicit sa stabileasca si sa
modifice cursurile valutare ale tarilor membre.
Planul Keynes exprima preocuparea de reconstructie a economiilor occidentale, bazata pe promovarea cresterilor economice si ocuparea
deplina a fortei de munca. Acest plan prevedea crearea Uniunii de cliring. Uniunea de cliring se considera o super banca centrala, care trebuia
sa emita, in favoarea tarilor membre, o moneda scripturala internationala, definita in aur, si numita bancor. Astfel, tarile membre trebuiau sa

primeasca o cota de moneda scripturala, proportionala cu volumul comertului sau exterior in ultimii ani dinaintea razboiului. Acesta urmau sa
asigure compensarea multilaterala a creantelor bancilor centrale. In final, soldurile debitoare ale unor tari membre reprezentau solduri
creditoare ale altor tari.
Din confruntarea mecanismelor propuse de cele doua planuri prezentate, s-au preluat in declaratia comuna numai acele mecanisme care
corespundeau ideilor de baza ale SUA
Pentru promovarea cooperarii internationale in domeniul monetar si financiar, prin acordurile incheiate la Bretton Woods, au fost infiintate doua
institutii interguvernamentale: Fondul Monetar International si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare. Cele doua
institutii au avut si au statut de organisme specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite. F.M.I. activeaza in domeniul valutar si al echilibrului
balantei de plati, iar B.I.R.D. in domeniul dezvoltarii economice prin investitii.
La baza sistemului creat la Bretton Woods a fost asezat etalonul aur devize iar in cadrul acestuia dolarului i-a revenit rolul de etalon si
de principala moneda de rezerva si plata. S- a renuntat, astfel la propunerile lui Keynes si White bancor si unitas insa mecanismele monetare
ulterioare au fost favorabile punerii in circulatie a unei astfel de monede internationale (DST) emisa de organismul sistemului (FMI).
Definirea dolarului ca etalon avea in vedere mecanismele monetare bazate pe etalonul aur, care existau in functiune la acea data. Dolarul a
fost definit prin valoarea paritara de 0,888671 grame aur, avand la baza rezervele de aur de 24 mld. U.S.D. aflate la dispozitia Sistemului
Federal de Rezerve al SUA.
1 B. K. Madan, Ecouri de la Bretton Woods, in Finance and Development nr. 2, iunie 1969
Ca etalon al sistemului, intre dolar si aur s-a stabilit un raport valoric de 35 $ uncia (o uncie = 31,05 grame).
Definitoriu pentru sistemul creat, a fost regimul paritatii aur si al cursurilor valutare
fixe si unice. Valutele erau legate de aur fie direct, fie indirect, prin referinta la dolar luat ca unitate de cont, insa cu un continut precis in aur.
Conform statutului F.M.I., convertibilitatea in aur avea un caracter de optiune.
Statutul Fondului Monetar International, ca organism specializat sa asigure gestiunea sistemului, contine reglementari cu privire la elemente
fundamentale, precum:
stabilitatea cursurilor diverselor valute legate intre ele printr-un etalon comun; convertibilitatea monetara;
libertatea platilor curente;
Astfel, scopul principal al Sistemului Monetar International, creat in 1944, a fost realizarea cooperarii monetare, pe baza mecanismelor sale de
functionare. Crearea acestui sistem monetar international a reprezentat prima mare reusita a ideii de cooperare internationala in domeniul
monetar.
2. Principiile care au stat la baza SMI
Principiile pe care s-a bazat sistemul monetar international, al carui organism era Fondul Monetar International, au fost urmatoarele:
cooperarea monetara internationala
cresterea echilibrata a comertului international; dezvoltarea economica a tuturor membrilor;
stabilitatea cursului de schimb;
multilateralizarea platilor internationale; convertibilitatea monetara;
lichiditatea;
echilibrarea balantei de plati.
Analiza fiecarui principiu si a felului in care a fost aplicat de tarile membre si de F.M.I.
da posibilitatea unei aprecieri de ansamblu asupra Sistemului Monetar International creat la Bretton Woods.
Aplicarea acestor principii in activitatea SMI s-a realizat dupa cum rezulta din urmatoarea analiza:
A. Cooperarea monetara internationala
Principiul cooperarii monetare internationale a fost considerat esenta SMI si factorul determinant al crearii F.M.I., organismul care sa asigure
consultanta si colaborare in problemele monetare internationale. Acest principiu al cooperarii era considerat realizat prin insasi adeziunea la
Fond.
Se poate afirma ca din punct de vedere teoretic, prin intermediul F.M.I. se urmarea a se ajunge la armonizarea politicilor monetare cu
obiectivele unei cooperari internationale, in folosul tuturor tarilor membre. Preocuparea principala era reprezentata de stabilitatea cursului de
schimb, multilateralizarea platilor si eliminarea restrictiilor valutare.
Practic, cooperarea prevazuta nu a operat in majoritatea domeniilor de activitate ale
F.M.I. mai mult de 10 ani, facand ca la finele anului financiar 1955/1956, deficitul cumulat sa fie de 14,21 milioane dolari S.U.A., ca urmare a
unor cheltuieli de functionare situate cu mult peste incasari.
Unele forme de cooperare monetara internationala apar in perioada anilor 60, sub forma acordurilor de imprumut si a facilitatilor de finantare
compensatorie precum si sub forma DST- urilor.
Cresterea echilibrata a comertului international
Acest principiu a fost formulat in linii generale, ca orientare pentru F.M.I. de a contribuiB.
la realizarea unui astfel de obiectiv. Ca urmare, s-a interpretat ca exprima un obiectiv si nu un principiu al sistemului monetar international pe
care Fondul ar fi trebuit sa-l propage ca baza sigura a stabilitatii si echilibrului balantei de plati. Actiunea F.M.I. s-a limitat la inlaturarea
restrictiilor valutare.
C. Dezvoltarea economica a tuturor membrilor
Modul in care F.M.I., prin activitatea sa, a urmarit realizarea acestui principiu comporta
controverse si puncte de vedere diferite din partea tarilor dezvoltate si a celor sarace.
Astfel, se sustine ca tendinta tarilor industrializate a fost de a inlatura din preocuparile
F.M.I. acest obiectiv, considerandu-se ca el intra in atributiile B.I.R.D. si ca formularea din Acord ar reprezenta doar exprimarea unei consecinte a
cresterii comertului international.
Inca de la inceputul discutiilor asupra planului White, India a propus sa se prevada, ca principiu, sprijinirea dezvoltarii economice a tarilor
sarace, propunere reinnoita in toate discutiile si formulata in doua variante de amendamente si la Bretton Woods. In anul 1973, cu ocazia
raportului referitor la reforma S.M.I. se mentiona ca o atentie deosebita trebuie acordata pozitiei si intereselor tarilor in curs de dezvoltare.
D.Stabilitatea cursului de schimb
Adoptarea acestui principiu ca element de baza al sistemului monetar international a fixat
optiunea pentru practicarea cursurilor fixe si a etalonului aur devize. In acest scop, fiecare tara trebuia sa stabileasca pentru moneda sa, cu
acordul F.M.I., valoarea paritara exprimata in aur sau in dolari S.U.A.
Fata de paritatea oficiala, cursurile de piata ale monedelor nationale puteau varia in jurul unei marje de 1 %, tarile emitente avand
obligatia sa supravegheze strict aceasta evolutie.
Pentru mentinerea stabilitatii cursurilor de schimb pe piata, tarile membre urmau sa intervina prin vanzarea sau cumpararea de moneda pentru
asigurarea respectarii limitelor de fluctuare. Daca nu se produceau efectele asteptate in urma acestor interventii, se recurgea la modificarea
valorii paritare, dar numai pentru corectarea unui dezechilibru fundamental in economia unei tari.
Ca rezultat al aplicarii acestui principiu, dolarul ca principal activ de rezerva in conditiile etalonului aur devize, in loc sa fie un factor de
stabilitate a devenit, in urma alimentarii excesive a lumii cu $, o sursa de instabilitate. SUA ajunge in imposibilitatea de a converti la cererea
autoritatilor monetare straine, dolarii in aur.

In primii sai 15 ani de existenta, Fondul a dus o politica rigida in aplicarea si urmarirea aplicarii aspectelor principiului stabilitatii monetare
legate de declararea valorii paritare si a modificarii ei. Treptat, aceasta politica s-a relaxat, adaptandu-se cerintelor impuse de practica.
Experienta anilor 60 a aratat ca o rigiditate in mentinerea unor cursuri fixe unice pe baza unei valori paritare exprimata in aur (marfa
subevaluata) sau in dolari (supraevaluati) nu contribuie la mentinerea stabilitatii. Numeroase tari au adoptat cursuri multiple in forme mai
simple sau mai complicate, iar tarile care se angajasera fata de F.M.I. sa inlature restrictiile valutare au adoptat alte genuri de masuri care sa le
asigure aceleasi rezultate.
Analiza datelor statistice ale F.M.I. evidentiaza ca intre 1949 si 1967 (prima si a doua devalorizare a lirei sterline), S.U.A. si Japonia nu au facut
nici o modificare a valorii paritare, R.F. Germania si Olanda au revalorizat monedele lor cu 5%; Belgia, Danemarca, Luxemburg, Norvegia si
Suedia care facusera modificari in 1949 nu au mai intervenit cu nimic asupra valorilor paritare stabilite; Austria a modificat valoarea paritara a
monedei sale de cateva ori pana in 1953, data dupa care a mentinut stabilitatea cursului de schimb. Franta a devalorizat moneda sa de doua
ori, Italia a mentinut cursuri fluctuante pana in 1960, iar Canada a lasat sa fluctueze moneda sa intre anii 1950 si 1962.
Dupa intelegerea din 1971, F.M.I., a acceptat ca tarile membre sa poata declara, in loc de valoarea paritara, un curs central, iar limitele de
interventie sa fie de 2,25%. Dolarul a fost devalorizat pentru a doua oara (in martie 1973) cu inca 10% moment de la care intregul mecanism
de mentinere a cursurilor fixe s-a prabusit si la o luna dupa aceea, toate monedele fluctuau fie individual, fie in bloc.
Multilateralizarea platilor internationale
Principiul multilateralizarii platilor internationale a fost exprimat in Acord numai subE.
forma uni sarcini a F.M.I., nefiind precizate modalitatile de aplicare a acesteia. De aceea, s-a considerat ca nu trebuie facut nimic special in acest
scop, multilateralizarea fiind un rezultat automat al inlaturarii restrictiilor.
Realitatea a impus diverse solutii pentru largirea formelor de plati, mentinandu-se restrictii monetare de protectie la care statele nu puteau
renunta (astfel s-a ajuns la formarea, in afara F.M.I., a unor grupe de tari intre care se practicau plati multilaterale, pastrand restrictii fata de
terti). Fondul a insistat permanent pentru inlaturarea acestor restrictii, ajungandu-se astfel la generalizarea multilateralizarii platilor.
F.Convertibilitatea monetara
In acceptiunea Acordului, convertibilitatea reprezinta inlaturarea tuturor restrictiilor
la platile privind tranzactiile curente. Moneda unei tari membre devine convertibila atunci cand tara respectiva inlatura restrictiile la
platile curente, adica pune la dispozitie moneda sa sau a altei tari membre pentru efectuarea platilor pentru tranzactii internationale curente si
permite transferul sumelor obtinute din astfel de tranzactii.
De asemenea, tara care declara moneda sa convertibila, se obliga sa cumpere sumele in moneda sa detinute de o alta tara membra, atunci
cand aceasta o cere si arata ca ele au fost obtinute recent, ca rezultat al unor tranzactii curente, sau ca este necesara convertirea acestora
pentru efectuarea unor plati la tranzactiile curente.
Functionarea convertibilitatii a vizat doua aspecte distincte:
primul se refera la convertibilitatea dolarului, in calitatea sa de etalon, moneda de
rezerva si de plata in cadrul sistemului;
al doilea avea in vedere convertibilitatea monedelor nationale ale celorlalte tari,
membre ale F.M.I.
Dolarul american a fost singura moneda convertibila in aur, autoritatile monetare
americane angajand sa converteasca in orice moment, la cererea bancilor centrale, detinerile lor de dolari, la pretul oficial de 35$ uncia.
In cazul monedelor nationale ale celorlalte tari, convertibilitatea prevazuta in statutul F.M.I. avea doua acceptiuni:
prima, conform careia trecerea la convertibilitate presupunea desfiintarea restrictiilor si discriminarilor in domeniul platilor si transferurilor
internationale;
a doua, potrivit careia convertibilitatea inseamna obligatia bancii centrale de a
cumpara moneda sa nationala detinuta de o banca centrala straina, la cererea acesteia.
Aparitia crizei monetare de la inceputul anului 1968 a determinat adoptarea de masuri restrictive privind convertirea dolarilor americani in
aur. Au fost create doua piete ale aurului, una libera (unde pretul aurului se stabilea pe baza cererii si ofertei), si una oficiala dintre bancile de
emisiune care puteau vinde si cumpara aur la pretul fix de 35 $ uncia.
Masurile adoptate vizau efectele si nu cauzele, iar din acest motiv criza monetara s-a accentuat. Efectele ei au dus la hotararea S.U.A. din
august 1971 de a suspenda convertibilitatea in aur a dolarilor detinuti de autoritatile monetare ale altor tari membre ale F.M.I. Inca din luna mai
1971 unele tari cu moneda convertibila, iar din august aproape toate, au hotarat sa nu mai intervina pe pietele valutare pentru mentinerea
cursului fix, prin cumparare sau vanzare de dolari. Aceasta a insemnat adoptarea practicii cursurilor fluctuante.
Din punct de vedere al convertibilitatii, acesteia i s-a schimbat continutul. In acceptiunea F.M.I. din notiunea de convertibilitate dispare
referirea la aur si dispare, de asemenea, un element de baza al convertibilitatii cursul fix. Astfel, notiunea adoptata pentru definirea pozitiei
dolarului american, dupa suspendarea convertibilitatii in aur, este convertibilitatea de piata.
In practica, F.M.I. nu mai foloseste termenul de monede liber convertibile, ci a introdus
notiunea de monede liber utilizabile. Aceasta calitate este atribuita de Fondul Monetar International acelor monede pe care le apreciaza ca
fiind cel mai mult folosite in tranzactiile internationale.
G.Lichiditatea
Principiul lichiditatii a fost presupus ca element intrinsec al functionarii Sistemului
Monetar International. Crearea Fondului Monetar International, ca institutie financiara avea si scopul asigurarii unui rezervor din care; la
nevoie, tarile membre sa poata obtine un sprijin temporar, pentru a face fata deficitului balantei de plati curente.
Autoritatile monetare ale tarilor membre la F.M.I. aveau obligatia de a-si constitui rezerve monetare, corespunzatoare nevoilor generate de doua
operatiuni:

convertirea sumelor solicitate;

interventiile pe piata ale autoritatilor monetare in scopul mentinerii stabilitatii cursurilor de schimb.
In rezervele monetare, alaturi de aur si titluri emise pe pietele financiar monetare nationale, este introdusa si valuta, care patrunde in economia
unei tari prin intermediul operatiunilor comerciale si financiare.
Lichiditatea globala, constituita din aur monetar si valute, la care s-au adaugat pozitia
tarilor la F.M.I. si D.S.T.-urile, avea in perioada de dupa razboi un nivel procentual optim al rezervelor fata de import, de aproximativ 40%.
In primii ani dupa razboi, 52% din rezervele monetare erau detinute de S.U.A., incluzand 75% din totalul aurului monetar. Restul lumii detinea
doar 25% din aurul monetar, valorand circa 8 miliarde USD, si in plus 14 miliarde in valute, din care aproximativ 11 miliarde blocate la Banca
Angliei, folosibile numai in zona lirei.
Contributia Fondului Monetar International la functionarea principiului lichiditatii s-a concretizat in vanzarea, contra moneda nationala, in
cazuri de nevoie justificate, de sume in moneda altei tari membre pentru efectuarea de plati, conforme prevederilor Acordului.
Aplicarea de catre F.M.I. a principiului lichiditatii prin acordari de credite, respectiv acceptarea vanzarii de valuta contra moneda nationala, a
fost foarte redusa in primii zece ani de activitate, fapt motivat, prin aceea ca folosindu-se numai dolari s-ar crea o cerere de bunuri din S.U.A.
care ar putea avea efecte inflationiste, si prin aceea ca intr-un termen foarte scurt Fondul ar ramane fara resurse valutare utilizabile.
Problema lichiditatii globale a sistemului, precum si nevoia de lichiditati a tarilor in curs

de dezvoltare a caror balanta curenta era continuu deficitara, a dat nastere la numeroase discutii, mai ales in afara F.M.I.
In urma solicitarilor Consiliului Directorilor Executivi, Secretariatul F.M.I. a elaborat un studiu numit Nevoia de rezerve, publicat in ianuarie
1966. In acest studiu se evidentiaza necesitatea stabilirii nevoii globale de rezerve care sa fie determinata in legatura cu bunastarea tuturor
tarilor. Schimbul de pareri intre consiliul Directorilor Executivi si Grupul celor zece s-a soldat cu un proiect de creare de rezerve sub forma unor
Drepturi Speciale de Tragere (D.S.T.), emise si folosite de F.M.I., care se evidentiaza intr-un cont special.
Crearea D.S.T. a reprezentat o contributie concreta la functionarea principiului lichiditatii, si un aport al Fondului la cresterea volumului
lichiditatii globale. D.S.T. a fost considerat un nou activ de rezerva, sumele alocate fiind considerate parte integranta a rezervelor tarilor
membre ale F.M.I.
H.Echilibrarea balantei de plati
Acesta constituie un principiu de politica economica a fiecarei tari, fiind inclus si in
Acordul de la Bretton Woods ca obiectiv al F.M.I., care, prin creditele pe care le acorda, contribuie la scurtarea duratei si la reducerea gradului de
dezechilibru al balantelor de plati ale tarilor membre.
Conceptia de baza in aplicarea acestui principiu era ca disciplina balantei de plati impunea adoptarea de masuri de redresare de catre tarile
membre in cauza. Un accent deosebit s- a pus pe realizarea unor planuri de stabilizare, pe care tarile cu balanta deficitara care solicitau ajutor
financiar de la Fond, prin trageri peste transa de rezerva, trebuiau sa le indeplineasca. Echilibrarea balantei de plati se realiza printr-o stabilizare
economica interna cu dezvoltarea productiei, menita sa duca la cresterea exporturilor, la o mai mare satisfacere a cererii interne si deci la o
reducere a importurilor, franandu-se tendintele inflationiste.
Totusi, F.M.I. era ingradit in aplicarea principiului echilibrarii balantei de plati de faptul ca influenta sa si recomandarile pe aceasta linie puteau fi
facute numai catre tarile care aveau nevoie si solicitau sa faca uz de drepturile de tragere speciale. Experienta a aratat ca, in decursul timpului,
statele puternic dezvoltate industrial nu au urmarit o politica de respectare a disciplinei balantei de plati.
3. Dezechilibrele generate de Sistemul de la Bretton Woods
Functionarea Sistemului de la Bretton Woods a demonstrat caracterul asimetric al acestuia, in favoarea S.U.A., si a evidentiat manifestarea unei
incompatibilitati denumita de specialisti dilema2 intre aprovizionarea economiei mondiale cu dolari, care constituie lichiditati internationale, si
convertibilitatea acestora in aur.
O asimetrie care a privilegiat S.U.A.
Desi sistemul adoptat la Bretton Woods nu a fost, prin natura si principiile sale,
discriminatoriu, totusi functionarea sa intr-o lume marcata de superioritatea economica americana a condus la consolidarea pozitiei S.U.A.
In anii care au urmat celui de-al doilea Razboi Mondial, o buna parte din tarile industrializate, si in special cele europene, au inregistrat
importante deficite comerciale. Nevoile de reconstructie economica le-au orientat catre exterior, si in special catre S.U.A. Penuria de mijloace de
plata internationale au conferit monedei americane o pozitie privilegiata, devenind general acceptata in platile dintre diferite state. In acest
mod, dolarul SUA a devenit, de fapt, moneda internationala.
2 Gill Jachand, La monnaie et son role dans l'economie, Ed.Dunod, 1995, pag. 137
Nevoia de lichiditati internationale a fost satisfacuta prin oferta de $, oferta care a
rezultat din deficitele externe ale S.U.A. Acestea beneficiau de privilegiul de a-si putea finanta deficitul extern cu propria moneda: investitiile
private americane in lume, ajutoarele economice si militare ale guvernului american erau platite prin simpla emisiune a unei monede, pe care
alte tari trebuiau sa o accepte, si anume $.
Constrangerile impuse de fixitatea cursurilor monedelor nationale, in raport cu $, garantau manifestarea cererii pentru $. Daca moneda
americana era emisa in cantitati abundente, antrenand scaderea cursului pe piata de schimb, rezultatul il constituia aprecierea monedei
celorlalte tari. Pentru a nu depasi limitele de fluctuare, aceste tari trebuiau sa-si ofere propria moneda pe piata de schimb, achizitionand in
schimb $, mentinand, astfel, stabilitatea valorii propriei monede in raport cu moneda americana.
In acest mod, se poate aprecia ca deficitul exterior american s-a dovedit inflationist, daca se tine seama de faptul ca dolarii difuzati in
economia mondiala au contribuit la majorarea masei monetare in tarile care ii detineau. Singurul mecanism care permitea restabilirea deficitului
american si a expansiunii monetare mondiale il constituia convertibilitatea in aur a dolarilor.
Aceasta convertibilitate a fost problematica fiind calificata de catre specialisti drept o
dilema.
Dilema convertibilitatii
In anul 1960, economistul de origine belgiana, profesor la Yale, Robert Triffin, a
subliniat dilema utilizarii unei monede nationale ca mijloc de plata international.
Nevoia crescuta de lichiditati internationale era satisfacuta printr-o oferta de $, primita cu
incredere, in masura in care exista promisiunea de transformare intr-o cantitate de aur determinata.
Pe de alta parte, oferta de $ nu putea fi asigurata decat prin agravarea deficitului exterior al S.U.A. Accentuarea deficitului a fost de natura sa
diminueze increderea in moneda americana, cu atat mai mult cu cat $ detinuti in strainatate depaseau stocul de aur monetar al S.U.A.
Utilizarea $ ca moneda de rezerva, care presupunea existenta in cantitati reduse (caracteristica raritatii) devenea, astfel, incompatibila cu
utilizarea acestora ca mijloc de plata internationala, ceea ce implica existenta unei cantitati sporite de moneda.
Asimetria si contradictiile sistemului
Asimetria sistemului a fost accentuata de puterea conferita S.U.A. pentru adoptarea
deciziilor in cadrul F.M.I.
Deciziile cu privire la activitatea Fondului erau adoptate cu 85% din voturi, iar S.U.A.,
datorita puterii economice, a dispus de un procent de vot superior nivelului de 15% (17,82% in 1993) ceea ce demonstreaza ca deciziile nu pot
fi luate fara acordul american.
F.M.I. este controlat de un Comitet Executiv, format din 21 directori executivi. Dintre acestia 6 sunt reprezentati de tarile cu participare larga si
anume: S.U.A., Marea Britanie, Germania, Franta, Japonia si Arabia Saudita.
4. Prabusirea sistemului de la Bretton Woods
Abandonarea convertibilitatii dolarului in aur
Rezervele de aur monetar detinute de S.U.A. s-au diminuat in anii '60, ca urmare a
acordului de la Washington din martie 1968, unde bancile centrale din principalele tari dezvoltate au acceptat sa renunte la convertibilitatea
dolarilor detinuti in aur.
Functionarea sistemului a fost perturbata de modificarile de curs ale principalelor monede europene, majorarea pretului aurului pe piata,
indepartarea de cursul oficial si speculatiile contra dolarului. Tensiunile s-au manifestat pana la 15 august, cand prin decizia presedintelui Nixon
se
suspenda convertibilitatea dolarului in aur. Aceasta decizie desi marcheaza finalul sistemului Gold Exchange Standard, nu a semnificat
abandonarea cursurilor fixe de schimb. Momentul august 1971 a reprezentat un moment esential in demonetizarea aurului.

Prin definitie, demonetizarea aurului consta in eliminarea metalului pretios din functiile de echivalent general, de bani, si utilizarea acestuia
doar ca o marfa obisnuita: astfel aurul este inlaturat din functiile de mijloc de tezaurizare si ultim mijloc de lichidare a angajamentelor de plata
in relatiile internationale.
Ultimele tentative de salvare a sistemului de la Bretton Woods
La finele anului 1971, reprezentantii principalelor tari dezvoltate s-au reunit la
Washington, cu scopul de a pune capat anarhiei monetare instaurate dupa luna august. In cadrul acordului s-au adoptat mai multe decizii
astfel:
dolarul este devalorizat (pentru prima data dupa 1934 si pentru a 3-a oara dupa 1792) prin stabilirea pretului unei uncii de aur la 38 $
(comparativ cu 35 $ in 1944);
In schema de mai jos este prezentat modul de functionare al sistemului, care a generat numeroase avantaje S.U.A.
5.
Sistemul Monetar International Contemporan Accentuarea procesului de nerespectare a principiilor pe care a fost cladit Sistemul
Monetar de la Bretton Woods, ca urmare a dezechilibrelor din economia mondiala, s-a soldat cu o puternica criza a acestui Sistem care a
dus la incapacitatea reala de manifestare. Momentul decisiv l-a constituit "ruperea" dolarului de aur, precum si trecerea la flotarea
cursurilor valutare, cand s-a trecut de la cursurile fixe dar ajustabile tip Bretton Woods la cursurile centrale ajustabile initiate de Acordul
Smithsonian (cu o perioada "atribuibila" cuprinsa intre 1971 - 1973). Dupa 1973, s-a trecut la flotatia libera a monedelor nationale insa,
nici pana in prezent, ea nu a ajuns la parametrii teoretic posibili, putandu-se vorbi doar despre o flotatie impura a monedelor (denumita
oficial a fi caracterizata de cursuri flotante, total flexibile). Acest lucru se datoreaza in primul rand statelor carora nu le este indiferenta
evolutia ratelor de schimb a monedei nationale, ca element final al intereselor comerciale pe care le au. Astfel, majoritatea satelor au
creat mecanisme prin care sa controleze pe cat de mult posibil pietele instrumentelor financiare derivate (segment de piata deosebit de
mobil si care cunoaste o dinamica semnificativa), dar si activitatea bancilor comerciale, chiar daca este unanim recunoscut ca
autoritatile monetare nu au o capacitate estimabila de a controla intregul mecanism (principala problema fiind lipsa mijloacelor
financiare - rezervele lor reprezentand procente infime la nivelul volumului tranzactiilor comerciale, pietele financiare sunt
dereglementate - nu exista norme globale dupa care sa se desfasoare tranzactiile financiare, iar transnationalizarea vietii economice si
a celei financiare pune problema stabilirii genului de autoritate care va controla aceasta activitate).Modificarea statutului FMI din 1978
avea sa confirme lichidarea Sistemului prin faptul ca a "demonetizat" aurul si a interzis utilizarea lui ca etalon (raportarea valutei
nationale la aur) si ca mijloc de plata (proces numit "demonetizarea aurului", la care FMI a subscris chiar de la inceput, vanzand o parte
din rezerva de aur sau inapoind-o tarilor membre care au subscris-o, amanand pentru un viitor nedefinit obligatia statelor membre de a
avea valori paritare si paritati oficiale) inlocuind principiul stabilitatii paritatilor si a cursurilor valutare cu principiul flotarii libere
(determinante fiind relatiile de piata in domeniul financiar monetar international). Lansarea "Drepturilor Speciale de Tragere" (DST),
moneda compozita, cu existenta contabila, emisa de FMI, se dorea a fi un "nou etalon international". Cu toate acestea, dolarul ramane o
moneda de baza pe piata monetara pastrandu-si o forta deosebita in ceea ce priveste forta sa liberatorie, datorata si compozitiei
rezervelor valutare ale statelor. Astfel, desi dolarul a cunoscut un regres in compozitia acestor rezerve, el continua sa monopolizeze
peste 50 % din acestea, fapt ce atrage, in continuare, pozitia de monopol si de principal "modificator" al pietelor valutare (in marea
majoritate debusolate de variatiile destul de ample ale cursurilor de schimb - de exemplu, o simpla declaratie a unui responsabil al
Rezervei Federale Americane poate provoca mutatii rapide in marimea ratelor de schimb,
Problemele au continuat sa apara si, incepand cu 1985, incepe perioada cursurilor "oarecum flexibile" (Acordul de la Hotelul Plaza New York al Grupului celor 5"). Aici a inceput perioada de scadere a cursului dolarului american si a unei perioade de ingradire a
flexibilitatii cursurilor de schimb, respectiv de accentuare a controlului asupra miscarilor de curs. Aceasta se intentiona a fi o perioada
de tranzitie spre stabilirea unor regimuri de cursuri "mai stabile", eventual sub forma unor asa-numite "zone obiective"/ "zone de
obiectiv". La inceputul anilor '90 se mentinea suprematia dolarului in special datorita faptului ca autoritatile centrale si cele monetare
controleaza intr-o oarecare masura schimbul de moneda, avand atat o incapacitate tehnica limitata de a realiza integral acest control
cat si o incapacitate reala legata de adaptarea la factorii economici pe care acestea le pot doar influenta. Dovada sta analiza regimului
valutar al statelor lumii in aceasta perioada caracterizata de faptul ca peste jumatate din totalitatea statelor se raportau unei fixitati
rigide pe fondul unei contributii nesemnificative la PIB-ul mondial (mai putin de 5 %), pe cand cealalata "mai putin de jumatate" se
raporta, in procente relativ egale unei fixitati ajustabile (avand la baza mai putin de o treime din PIB-ul mondial) sau unei flotatii libere
(cu peste doua treimi din PIB - fiind , deci, vorba despre statele cele mai puternic dezvoltate). Aceasta evolutie este confirmata si de
evolutia la inceputul anilor 2000 caracterizata de promovarea unei politici de control a resurselor valutare si a flotarii, pe baza corelarii
indicatorilor macroeconomici, la care adera si nou creata Uniune Europeana cu sistemul sau monetar si puternicul Euro care tinde sa
"egaleze" dolarul american ca forta si functie. In ceea ce pribveste perspectivele Sistemului Monetar International, acestea continua sa
fie incerte si axate pe doua mari categorii. Pe de o parte se cere intoarcerea la cursurile fixe iar, pe de alta arte, se cere perfectionarea
sistemului cursurilor flotante.Sustinatorii flotarii libere considera ca aceasta ar avea o serie de avantaje reprezentate de:
- un instrument suplimentar al stabilitatii - este preferabil sa se inregistreze modificari mai mici chiar daca se realizeaza la perioade
scurte, comparativ cu modificarile la intervale indelungate dar cu efecte de amploare, cum este cazul cursurilor fixe, argumentandu-se
suplimentar ca flotarea nu presupune instabilitate si dezordine ci "un alt fel de stabilitate" dictata in special de relatiile de piata;
- flotarea contribuie la echilibrarea automata a balantelor de plati - stabilirea cursurilor prin ajustari repetate pe piata valutara, la
punctul de echilibru al cererii si ofertei este un factor de corectare automat al balantelor de plati.
- costurile reduse ale rezervelor valutare - in cazul cursurilor flotante apar "garantat" costuri scazute, mai ales atunci cand autoritatile
nu intervin pe piata pentru a mentine o rata de schimb prestabilita, mentinerea rezervelor fiind inutila ("se evita sterilizarea inutila a
rezervelor");
- dezvoltarea unor politici economice nationale mai putin costisitoare si, implicit, reducerea costurilor sociale ale acestora - existenta
unor deficite in sistemul cursurilor fixe determina mai intai utilizarea rezervelor valutare, dupa care, in conditiile persistentei deficitului,
trebuie dezvoltate politici deflationiste cu scopul de a reduce costurile nationale de productie si a stimula competitivitatea produselor
exportate. Aceste politici deflationiste afecteaza preturile tuturor bunurilor din economie, inclusiv pretul fortei de munca inducand
costuri sociale ridicate. In schimb se argumenteaza ca, in cazul cursurilor flotante, echilibrarea balantelor, atunci cand se inregistreaza
deficite, se realizeaza prin intermediul modificarii ratei de schimb. Astfel, absorbtia deficitului presupune cresterea cererii de valute,
aspect care depreciaza moneda nationala si care, mai departe, conduce la cresterea pretului importurilor si o ieftinire corespunzatoare a
exporturilor, aceasta cale de echilibrare a balantelor fiind mai putin costisitoare, pentru ca permite ajustarea preturilor internationale
ale produselor exportate si atunci cand preturile nationale sunt fixe;
- cursurile flotante permit stabilirea unor rate de schimb adevarate, in functie de cererea si oferta de valuta, devenind un factor
stabilizant al economiei - caracterul stabilizant al cursului flotant apare atunci cand ele permit in mod automat asanarea deficitelor sau
a excedentelor. De exemplu, in caz de deficit, cursul de schimb se depreciaza, fenomen care, mai departe, stimuleaza exporturile

(urmare a unei competitivitati sporite a produselor nationale) si, de aici, un plus de valuta incasata in relatiile comerciale externe;
- procesele inflationiste sunt mai usor de controlat - in sistemul cursurilor flotante, comportamentul monetar al unei tari este dictat de
mentinerea paritatii oficiale declarate. Astfel, politica monetara a statului respectiv, adica oferta sau restrangerea masei monetare in
circulatie, nu are la baza mentinerea stabilitatii interne a preturilor (o rata a inflatiei redusa). Crearea de noi insemne monetare sau
sterilizarea excedentului monetar se fundamenteaza pe aducerea cursului valutar stabilit de piata la nivelul paritatii oficiale. Astfel, este
posibil ca atunci cand excesul de moneda pe piata nationala impune politici monetare restrictive, de absorbire a excedentului, apararea
paritatii oficiale sa determine cresterea ofertei de moneda in cazul in care aceasta s-ar aprecia, ca urmare a unor intrari de valuta
importante ca dimensiuni. Astfel, prioritatile nationale, impotriva inflatiei, nu ar fi sacrificate pentru mentinerea unor echilibre externe.
- independenta mai mare a politicii economice a statelor - statele nu mai sunt supuse socurilor monetare transmise de mediul extern
prin intermediul balantelor de plati si a masei monetare. Protectia pe care o ofera cursul flotant, liber de orice obiective, da posibilitatea
guvernelor sa dezvolte politici eficiente pentru cresterea ocuparii fortei de munca, pentru asanarea fenomenelor inflationiste, et Cu
toate acestea exista mai multe "elemente" ale cursurilor flotante care nu se verifica in practica, cum sunt:
- modificarea ratelor de schimb a fost permanent destul de rapida, iar intervalele in care acestea au oscilat au fost destul de largi, fara a
mai lua in calcul faptul ca apare problema "confirmarii" ratei de schimb reale;
- analiza rezervelor valutare ale statelor indica ca acestea au crescut in toata perioada care a urmat introducerii cursurilor flotante daca rezervele au crescut inseamna ca au un rol important in politicile monetare ale statelor, chiar daca se poate afirma fara dubii ca
volumele valutare mari impun costuri ridicate de mentinere a acestora;
- evolutia economica si politica actuala demonstreaza ca lumea in care traim devine din ce in ce mai interdependenta, iar globalizarea,
in special cea financiara, face imposibila totala independenta a politicilor economice - este imposibil ca un stat sa isi stabileasca
politicile economice aplicate fara a lua in considerare conjunctura economica internationala;
- instabilitatea pietelor, datorata tensiunilor valutare si incertitudinii economice, a determinat consumul unor resurse importante pentru
ca operatorii sa se protejeze impotriva fluctuatiilor ample ale cursurilor de schimb si ratelor dobanzilor - noile instrumente financiare,
numite "derivate", stau la baza unor valuri speculative si au un puternic potential destabilizator, prin prisma unui posibil faliment
general al institutiilor financiare al caror portofoliu este ocupat de aceste instrumente.
Si, pentru a finaliza, partizanii fixitatii ratelor de schimb aduc ca argument in sprijinul opiniilor lor ca volatilitatea pietelor
valutare reprezinta o frana in calea progresului economic, ca induc in Sistem numeroase riscuri si incertitudini care ar deturna interesul
operatorilor economici pentru investitii, urmare a rentabilitatii lor greu de apreciat.
Avand la baza tot realitatea, se impune "estimarea" valorii unui sistem monetar fiind exercitata din punct de vedere al cresterii
economice. In acest caz se impun atentiei urmatoarele:
- masura in care sistemul contribuie la administrarea rationala a resurselor limitate, inclusiv la reparatia lor eficienta si aceea in care el
permite utilizarea maxima a acestora in orice moment;
- cunoasterea modului in care functionarea sistemelor componente ale economiei mondiale contribuie la cresterea economica a tarilor
lumii.
Astfel, principalele consecinte ale flotarii generalizate a monedelor sunt urmatoarele:
-1- Mutatii in nivelele de competitivitate.
Cresterea sau scaderea brusca, frecventa, a cursurilor valutare a produs mutatii in nivelele de competitivitate intre diferite firme
si economii nationale, fapt care a dus la transferul speculativ al castigurilor in comertul international, a afectat situatia conturilor
curente, nivelul preturilor, inclusiv al celor interne, precum si cererea si oferta de marfuri. In urma unei scurte analize se poate sesiza
ca, fluctuatii cu o amplitudine de peste 1 - 2 % d ela o zi la alta, si de 30 - 40 % sau mai mari pe o perioada de 1 - 3 ani, pot avea o
incidenta majora asupra structurii productiei, ducand la o deplasare de resurse in detrimentul diferitelor ramuri, mai ales al domeniilor
mai expuse de bunuri de export (nu se poate preciza o "lista" a acestora deoarece aceste bunuri de export prezinta o "perisabilitate"
zonala sau "contractuala").
-2- Incertitudini cu efecte asupra investitiilor si balantelor externe.
Schimbarile exagerate ale ratelor de schimb contribuie la crearea si accentuarea unui climat de incertitudine in care investitorii
refuza sa isi asume riscuri, apt care se reflecta in slabirea cresterii economice. De asemenea, are loc o fragmentare a pietelor financiare
inernationale cu efecte negative asupra fenomenelor internationale de capital. Experienta mondiala arata ca aceste miscari continue si
importante ale ratelor de schimb duc la accentuarea instabilitatii economiilor nationale, luate in ansamblul lor, la deteliorarea balantelor
comerciale si de plati externe, mai ales ale tarilor in curs de dezvoltare.
-3- Efecte asupra comertului exterior.
Ele se reflecta sub mai mute aspecte din care cele mai importante sunt imobilizarea unor importante resurse umane, materiale
si financiare pentru acoperirea riscurilor monetare si comerciale, precum si inducerea revirimentului protectionismului comercial, cu
deosebire a celui nevamal.
Una din problemele cu care se confrunta tarile in perioada actuala este cea legata de necesitatea reducerii deficitelor externe
rezultate din dezechilibrul schimburilor si din repartitia inegala a lichiditatilor internationale. Un mijloc imediat utilizabil, are da rezultate
rapide, este adoptarea de masuri de control direct al importurilor prin aplicarea de restrictii cantitative. Aceste masuri sunt generatoare
de grave deficiente, in special in ceea ce priveste procesul de liberalizare al schimburilor comerciale internationale, iar alternativa
acestei optiuni este reprezentata de recurgerea la mijloace de finantare temporara a balantei de plati externe.
Flotarea cursurilor valutare face ca preturile in moneda nationala ale produselor importate sa devina imprevizibile si incidentele
unor drepturi de vama date asupra competitivitatii industriilor nationale sa varieze intr-o masura apreciabila in functie de miscarile
cursurilor de schimb. In acest fel, obstacolele netarifare in calea comertului modial, in primul rand restrictiile cantitative, au dobandit un
rol crescand in realizarea protectiei, fiind insa, adeseori, deosebit de nocive pentru functionarea pietei si pentru repartizarea resurselor
pe plan mondial. Cu alte cuvinte, deplasarea centrului de greutate de la politicile comerciale vamale, catre cele netarifare, se afla intr-o
anumita legatura de dependenta cu trecerea la flotarea generalizata a monedelor, cu dorinta de a contracara efectele flotarii asupra
politicilor comerciale vamale traditionale.
De retinut este faptul ca trebuie sa se aiba in vedere faptul ca raporturile de interconditionare sunt mult mai complexe, ca
evolutia comertului international depinde de multi alti factori din domeniul productiei, al politicilor economice, cu deosebire al celor
comerciale, etc.
Deci, ca urmare a incertitudinilor care planeaza asupra posibilitatilor de finantare, la nivelul dobanzii si al cursurilor de schimb, a
marilor dezechilibre externe si a capacitatii mentinerii in continuare a inflatiei sub control se poate vorbi despre faptul ca economia
mondiala este confruntata cu riscul major de stopare al fazei de crestere economica sau, chiar mai mult, de trecere la regres economic.

Ca urmare este evident ca pasul urmator necesar pentru a mentine expansiunea economica este repartizarea cat mai egal difuzata
intre tari si dezvoltarea de potentiale surse de finantare (surse de lichiditate pura sau tehnica la nivelul cererilor de finantare a
"preturilor de utilitate").
6.
Participantii pietii valutar financiare Pe piata valutara participa 4 mari categorii de entitati economice
1.Intermediarii financiari pe piata valutara care sunt: Bancile comerciale,i Banca Centrala pentru operatiuni ale persoanelor juridice si
casele de schimb pentru vinzarea cumpararea de valuta a persoanelor fizice.
2.Cumparatorii de valut- importatorii investitorii statul si companiile private
3.vinzatorii directi de valut-exportatorii si investitorii straini, oferta de valuta poate proven si din credite externe dar si de la turisti straini
muncitori straini, de la remitente
7.Caracteristicile pietii valutare
Piaa valutar internaional implic mecanisme (acorduri, procedee) conform crora se realizeaz tranzacii ntre vnztorii i cumprtorii
de valute. Pe pieele valutare se realizeaz convertirea unei monede n alte monede. Necesitatea unor astfel de operaiuni este determinat de
lipsa unui mijloc unic de plat, care ar putea servi drept mijloc internaional de schimb la operaiunile economice internaionale.
n dependen de volumul, caracterul operaiunilor valutare i cantitatea valutelor utilizate, pieele valutare se divizeaz
n:globale;regionale;interne.
Pieele valutare globale sunt concentrate n centrele financiare mari ale lumii (Londra, New-York, Tokyo, Frankfurt pe Main, Paris). Pe pieele
valutare regionale se realizeaz operaiuni cu un numr anumit de valute convertibile, iar piaa valutar intern nu este altceva dect piaa
valutar[ a unui stat.Dezvoltarea PVI este determinat de influena a doi factori: n primul rnd, de liberalizarea operaiunilor valutare i de
creterea nivelului de transparen a pieelor naionale, n al doilea rnd, de ncadrarea tehnologiilor moderne n operaiunile pe piaa
valutar.Trsturile caracteristice ale PVI sunt urmtoarele:

nu este caracterizat printr-un loc concret de realizare a tranzaciilor ele sunt desfurate peste tot;

nu are un timp concret de lucru tranzaciile se desfoar 24 ore din 24;

nu dispune de un organ de reglementare cursurile se determin exclusiv n baza cererii i ofertei;

este caracterizat de un numr considerabil de participani i un volum mare de operaiuni;

este cea mai rapid i lichid pia tranzaciile se realizeaz n cteva secunde.
Datorit acestor caracteristici, piaa valutar se consider cea mai obiectiv pia, deoarece participanii trebuie s opereze cu sume
considerabile pentru a putea direciona ct de ct cursurile pe aceast pia n scopurile sale.Printre tendinele pieei valutare internaionale
pot fi menionate urmtoarele:
1.
Majorarea volumului operaiunilor valutare este legat de transferurile financiare determinate de tranzaciile
speculative i nu de transferurile legate de deservirea comerului internaional;
2. Dezvoltarea tehnologiilor informaionale moderne, care permit zi de zi timp de cteva minute transferarea
mijloacelor ntre centrele financiare ale lumii.
3. Liberalizarea pieei valutare a mai multor ri i n special n condiiile decontrilor on-line. Aceasta determin
majorarea fluxurilor valutare, dar totodat majoreaz posibilitile unor speculaii.
Modificrile ce au loc pe PVI determin faptul c hotarele ntre piaa interbancar i piaa clienilor devin din ce n ce mai puin delimitate astfel
nct serviciile oferite pe piaa valutar nceteaz a mai fi un privilegiu al bncilor care la rndul su se transform n organizatori ai
tranzaciilor.Componentele pieei valutare sunt: obiectul tranzaciilor, participanii, organizarea.
A. Obiectul tranzaciilor. Pe piaa valutar se vnd i se cumpr monedele rilor lumii. Aceast necesitate a aprut odat cu dezvoltarea
relaiilor economice externe: comerul exterior, investiiile strine, turismul etc.
B. Participanii pe PVI:
C. Organizarea. Cea mai mare pondere din tranzaciile valutare sunt desfurate de bncile comerciale. Din acest motiv anume bncile sunt
principalii organizatori a pieei valutare. Pieele valutare de obicei nu au local, ns aceasta nu se refer la bursele valutare, care nu sunt
numeroase, dar totui exist.n terminologia valutar internaional se disting:
Piaa valutar pe care se desfoar schimbul de monede naionale. Vnzarea sau procurarea de valut se face n ara de provenien
Piaa eurovalutelor pe care se comercializeaz depozite i credite n orice valut indiferent de ara de origine.
Astfel cnd spunem piaa valutar, subnelegem ct pieele monedelor naionale (FOREX) att i pieele eurovalutelor (deposits/loans).
Tranzaciile pe piaa valutar se realizeaz n dou direcii:Operaiuni de conversie sunt tranzacii de schimb a unei valute contra altei la un
curs i la o dat stabilit de pri. Operaiunile de conversie se realizeaz pe piaa valutar FOREX (Foreign Exchange Operation).
Operaiuni depozitar-creditare totalitatea operaiunilor de plasare a resurselor financiare libere (deposits) sau de atragere a celor necesare
(loans) n monede strine pe un termen stabilit (1 zi 1 an) i la un pre fixat. Aceste operaiuni se realizeaz pe pieele monetare (Money
Market Operation).
Scopurile realizrii operaiunilor valutare sunt:
Scop economic - determinat de necesitatea procurrii semnelor bneti n vederea asigurrii micrii internaionale de valoare.
Scop de asigurare contra riscului valutar, prin operaiuni de hedjare realizate pentru asigurarea contra modificrii nefavorabile a cursurilor
valutare.
Scop de obinere a profiturilor. n urma modificrii cursurilor valutare n timp sau spaiu este posibil de obinut profituri prin intermediul
operaiunilor de arbitraj i speculaiilor.
Scop tehnic. n cazul cnd exist o cerere neacoperit sau ofert excedentar intermediarii de pe piaa valutar pot s procedeze la vnzarea
sau cumprarea de moned prin intermediul operaiunilor tehnice. n dependen de condiiile temporare a desfurrii tranzaciilor pe piaa
valutar interbancar se evideniaz trei segmente de baz:
1. Piaa spot piaa tranzaciilor cu livrarea imediat a valutei (pn la 48 ore);
2. Piaa forward const n nelegeri de vnzare sau cumprare de valute la o dat viitoare (peste 48 ore din
momentul ncheierii contractului) la un curs de schimb stabilit n momentul perfectrii nelegerii pentru o sum
specificat;
3. Piaa swap piaa care combin operaiunile de vnzare-cumprare a valutei n condiiile spot i forward. O
tranzacie de schimb adic swap implic o dubl operaiune de preschimbare pentru aceeai valut, dac una
dintre operaiuni este la vedere, cealalt este la termen (sau Operaiunile la vedere (spot) presupun realizarea
tranzaciei de vnzare/cumprare n condiiile de curs valutar economic curent, cu micarea efectiv a monedei
tranzacionate imediat sau n maximum 48 ore din momentul schimbului de monede.
n scopul realizrii acestor operaiuni, piaa valutar utilizeaz cursul valutar al pieei n dou variante:curs valutar de cumprare a valutei de
la deintor de ctre intermediar;curs valutar de vnzare a valutei de ctre intermediar ctre solicitant.n practic, cursul la vedere (spot) se
stabilete n funcie de cursul spot precedent i de raportul dintre ordinele de cumprare spot a valutei respective (cererea) i ordinele de
vnzare spot a acesteia (oferta). Dac ordinele de vnzare cresc se va diminua cursul precedent, iar dac ordinele de cumprare cresc
cursul precedent va fi majorat.Regulile pieei spot nu sunt fixate n convenii internaionale speciale, ns toi participanii pieei se conduc
nemijlocit de ele. Piaa spot deservete i cereri individuale i operaiunile speculative ale bncilor i a companiilor. La regulile pieei spot se
refer:
Realizarea plilor n termen de dou zile bancare lucrtoare fr calcularea dobnzii la suma valutei cumprate;
Operaiunile se realizeaz de obicei n baza acordurilor efectuate la calculator confirmate cu avize electronice;
Existena obligatorie a cursurilor.

Instrumentul de baz al pieei spot se consider transferul electronic prin reeaua sistemului SWIFT (Society for World Wide Interbank
Financial Telecomunication) Societatea financiar interbancar de telecomunicaii ce asigur tuturor participanilor lui acces la reeaua de
transfer a informaiei bancare ntr-o form standard la un nivel nalt de control i aprare de la acces nesancionat.
invers).
8.Organismele Financiar Monetare Internationale
Organisme financiar-monetare internationale
Bazele acestor organisme au fost puse cu ocazia conferintei de la Bretton Woods din 1944 si aurolul de a reglementa relatiile valutare si
financiare internationale si regionale. Dintre acesteorganisme amintim Fondul Monetar International, Banca Internationala de Reconstructie
siDezvoltare, Banca Europeana de Investitii, Fondul European de Cooperare Monetara, BancaAraba pentru Dezvoltare Economica, Fondul
Monetar Arab, Banca Asiatica de Dezvoltare,Banca Internationala de Dezvoltare, Banca Africana de Dezvoltare, etc.
Fondul Monetar Internaional - organizaie internaional, 186 state membre. A fost constituent prin Tratatul de la Bretton Woods n anul
1944, scopul - promovarea unei economii mondiale sntoase. Peste 40 de ri au participat la semnarea Acordului de laB.W. care prevedea
proceduri, reguli ce vor guverna ec. mondial. Acest acord a condus la nfiinarea BIR (Banca Internaional pentru Reconstrucie i Dezvoltare
de asemeni cunoscut ca i Banca Mondial) i FMI. Aceste instituii sunt cunoscute ca fiind gemenii B.W. Sistemul Bretton Woods prevedea o
rat de schimb valutar stabil, avnd ca referin standard, aurul, iar dolarul era singura moned convertibil n aur.
Obiective principale:promovarea cooperrii monetare internaionale i a stabilitii valutare, stimularea creterii economice; asigurarea unui
nivel nalt de ocupare a forei de munc; acordare de asisten financiar pentru rile care se confrunt cu dezechilibreale balanelor de pli.
FunciI :monitorizeaz aciunile i politicile economice i financiare din rile membre, precum i la nivel global; acord asisten
tehnic;creditarea rilor membre cu dezechilibre n balana de pli
Banca Mondial este o banc susinut cu finanri internaionale ce ofer asisten financiar i tehnic rilor srace. Grupul B.M, este o
instituie format din alte cinci instituii financiare internaionale, i anume:
1. Banca Internaional pentru Reconstrucie i Dezvoltare - IBRD (International Bank for Reconstruction and
Development)
2. Corporaia Financiar Internaional - IFC (International Finance Corporation)
3. Asociaia Internaional de Dezvoltare - IDA (International Development Association)
4. Agenia de Garantare Multilateral a Investiiilor - MIGA (Multilateral InvestmentGuarantee Agency)
5. Centrul Internaional de Reglementare a Diferendelor din Domeniul Investiiilor - ICSID(International Center for
Settlement of Investments Disputes).Fiecare instituie are un rol n lupta mpotriva srciei i mbuntirea condiiilor
de via pentru populaia din statele n curs de dezvoltare. Termenul generic de Banca Mondial se refer n principal la
IBRD i IDA, iar proiectele principale de finanare se deruleaz prin IBRDStatele Unite sunt principalul acionar i
finanator al Bncii Mondiale
Banca European de Investiii (BEI) - nfiinat n 1958 prin Tratatul de la Roma. Rolul - de a mprumuta fonduri pentru proiectele de
interes european, precum cile de comunicaie rutier i feroviar, aeroporturile sau programele de mediu. Banca finaneaz, i investiiile ##
mici n UE i dezvoltarea economic din rile candidate i rile n curs de dezvoltare. Prioritile bncii la nivelul UE sunt de a susine:

coeziunea i convergen; ntreprinderile mici i mijlocii; durabilitatea mediului; inovaie,

dezvoltarea reelelor de transport transeuropene i sursele de energie durabile, competitive i sigure.

BEI este o instituie nonprofit, care se autofinaneaz i este independent de bugetul UE. Banca este finanat prin mprumuturi pe pieele de
capital. Acionarii bncii statele membre ale UE subscriu colectiv la capitalul bncii, iar contribuia fiecrei ri reflect puterea ec.a
acesteia n Uniune.Prin susinerea statelor membre, BEI beneficiaz de cel mai bun rating de credit (AAA) de pe pieele de capital, de unde
poate ridica sume foarte mari de capital n condiii foarte avantajoase.La rndul ei, banca poate s investeasc n proiecte de interes public
pentru care nu s-ar puteagsi fonduri din alte surse sau pentru care ar trebui efectuate mprumuturi costisitoare.Proiectele n care banca
investete sunt selectate atent.n exteriorul UE, BEI susine politicile UE de dezvoltare i cooperare n rile candidate i potenial candidate, n
rile din regiunea Mrii Mediterane i din estul Europei (inclusiv Rusia)care se ncadreaz n sfera politicii de vecintate a UE, i n rile din
Africa, Caraibe, Pacific,Asia i America Latin.n final, BEI este acionarul majoritar al Fondului European de Investiii, alturi de careformeaz
Grupul BEI.
Cum este organizat activitatea bncii?
BEI este o instituie autonom. Banca adopt deciziile de mprumut i de creditare pe baza punctelor forte ale fiecrui proiect i a
oportunitilor oferite de pieele financiare. n fiecare an, banca prezint un raport cu privire la toate activitile sale.BEI coopereaz cu
instituiile UE. De exemplu, reprezentanii si particip n comiteteleParlamentului European, iar Preedintele BEI particip la reuniunile
Consiliului atunci cnd se ntlnesc minitrii economiei i finanelor din statele membre UE.Deciziile bncii sunt adoptate de urmtoarele
organisme:
1. Consiliul Guvernatorilor 2. Consiliul Director
Fondul European de Investiii (FEI) creat n 1994 pentru a susine ## mici.Acionarul su majoritar este BEI alturi de care formeaz
Grupul BEI.
FEI ofer capital de risc pentru ntreprinderile mici i mijlocii (IMM-uri), n special pentru societile recent nfiinate i pentru cele cu orientare
tehnologic. De asemenea, furnizeaz garanii instituiilor financiare (de exemplu bncilor) pentru a acoperi mprumuturile acordateIMM-urilor.
FEI nu este o instituie creditoare: Fondul nu acord credite sau subvenii i nici nu investete direct n vreo societate. n schimb, acioneaz
prin bnci i ali intermediari financiari, folosind fie propriile fonduri, fie pe cele care i sunt ncredinate de BEI sau de Uniunea European.
Fondul este activ n statele membre ale Uniunii Europene i n Croaia, Turcia i n trei stateAELS (Islanda, Liechtenstein i Norvegia).
Banca Central European (BCE) - nfiinat n 1998. Sediul - la Frankfurt(Germania). Misiunea este s administreze moneda euro
moneda unic a UE i s pstreze stabilitatea preurilor pentru cele peste dou treimi din cetenii UE care utilizeaz moneda euro. BCE este
responsabil i pentru crearea i implementarea politicii monetare n zona euro.Pentru a-i ndeplini rolul, BCE colaboreaz cu Sistemul
European al Bncilor Centrale (SEBC),din care fac parte toate cele 27 de state membre ale UE.Cu toate acestea, doar 16 dintre ele auadoptat
pn n prezent moneda euro, formnd mpreun zona euro. Bncile centrale naionale ale acestor ri i Banca Central European
alctuiesc aa-numitul Eurosistem.BCE i desfoar activitatea n condiii de independen total. BCE, bncile centrale naionaleale SEBC
sau alt membru al organismelor lor de decizie nu pot solicita sau primi instruciuni de la niciun alt organism. Instituiile UE i guvernele
statelor membre UE trebuie s respecte acest principiu i au obligaia de a nu ncerca s influeneze BCE sau bncile centrale europene.
O atribuie principal a BCE este de a menine stabilitatea preurilor n zona euro, ca puterea de cumprare s nu fie erodat de inflaie.
Obiectivul s asigure o creere anual a preurilor de consum mai mic, dar aproape egal cu 2 % pe termen mediu. Pentru a face acest

lucru, BCE stabilete praguri pentru ratele dobnzilor n urma analizei evoluiilor ec. i monetare. Banca mrete rd dac dorete s controleze
inflaia i le reduce n cazul n care consider c riscul de inflaie este limitat.
Banca asiatica de dezvoltare - organism regional de finantare a dezvoltarii infiintat in 1996 avand sediul in la Manila (Filipine ) si ca scop
acordarea de asistenta tehnica si de mijloace de finantare tarilor membre din regiune, in vederea rezolvarii problemelor lor de dezvoltare.
B.A.D. acorda finantare numai pentru proiectele care se incadreaza in programele generale de dezvoltare economica regionala; banca nu se
limiteaza la studierea proiectelor prezentate de tarile menbre sau initiate de ea, ci seangajeaza in elaborarea unei strategii ami largi a
dezvoltarii regionale, in domenii cum sunt:comertul exterior, transportul, politica productiei etc..
BAD a fost conceput dup rzboi ca mijlocul de reabilitare ireconstrucie a anilor 60. Viziunea a fost de a realiza o instituie financiar,
pentru a stimula creterea economic i de cooperare n regiune asiatica si regiunea Pacific -.Banca Asiatic de Dezvoltare are drept misiuni
principale:extinderea creditelor i a investiiilor n vederea dezvoltrii economice i sociale a rilor membre din regiune;acordarea asistenei
tehnice n pregtirea, executarea programelor, proiectelor de dezv. a unor servicii consultative;
susinerea i facilitarea Ig n sectorul public i privat, n scopul dezvoltrii economicea rilor din regiune;furnizarea de asisten n
coordonarea planurilor i politicilor de dezvoltare ale rilor membredin zona Asiei.
Banca African de Dezvoltare - creat la 4 august 1963 de ctre guvernatori africani care ausemnat actul de constituire la Khartum, n
Sudan i are sediul n Tunis.Ea a fost conceput pentrua susine dezvoltarea economic i progresul social n rile membre din regiunea
african, dar ncepe s funcioneze efectiv n 1967. Ea face parte dintr-un grup financiar-bancar(AfricanDevelopment Bank Group) alturi de
Fondul African de Dezvoltare i Fondul Special Nigerian.Scurt istoricn 1961 a avut loc n Liberia, Conferina de la Monrovia, unde discuiile s-au
axat pe dezbatereaa dou planuri de proiect: OAU(acum Uniunea African) i Banca African de Dezvoltare.n cadrul acestei conferine, o
comisie condus de A. Romeo Horton(Preedinte al BnciiCentrale din Liberia la acea vreme) mpreuna cu majoritatea preedinilor africani i
leaderi dinvest, au susinut ideea instituirii Bncii Africane de Dezvoltare. O alt figur cheie n aceastaetap de fondare a Bncii Africane a
fost Mamoun Beheiry - la acel timp Guvernator al BnciiCentrale din Sudan, care mai tarziu a fost numit primul preedinte al Bncii Africane
deDezvoltare.n data de 4 august 1963, n Khartoum-Suedia, 23 de ri africane au semnat Convenia deconstituire a Bncii Africane de
Dezvoltare, alte 8 ri semnnd n decembrie, urmnd ca pe 10decembrie 1964, 20 de ri membre s subscrie 65% din capitalul propriu,
evaluat atunci la 250milioane dolari.Cu toate c s-a instituit oficial n 1964 sub auspiciile Comisiei Economice Africane, BancaAfrican de
Dezvoltare i-a nceput activitatea n 1966, cu sediul n Abidjan, Cte d'Ivoire.Iniial, n 1964, cuprindea 29 ri africane i abia ncepnd cu
anul 1982 au fost acceptate camembri ai bncii sau contribuabili la Fondul African de Dezvoltare i alte state non-africane, nurma modificrii
acordului de instituire al bncii. Deinnd statutul de banc de dezvoltareregional multilateral, Banca African de Dezvoltare s-a angajat n
promovarea dezvoltriieconomice i a progresului social n cadrul rilor membre din Africa.Membrin prezent, BAFD cuprinde 77 de membri:
53 ri din Africa (ri regionale) dintre care o partesunt membre la Fondul African de Dezvoltare i alt parte sunt membre la Banca African
de Dezvoltare i 24 ri de pe continentele american, european i asiatic(ri non-regionale) precumCanada, SUA, Portugalia, Italia, Coreea de
Sud, Japonia.
9. Avantaje si incoveniete ale cursurilor fixe si flotante
Sustinatorii cursurilorflotante considera ca unul dintre principalele avantaje este stabilitatea inregistrind flotatii mai mici la interval mici de
timp spre deosebire de curs fixe care aveau efecte de amploare, cursurile flotante contribuie la echilibrarea balantei de plati, costurti reduse
la reyervele valutare, stabilitatea ratei de schimb in raport cu cererea si oferta de valuta statele nu mai sunt supuse socurilor monetare
transmise de mediu extern. Cursurile flotante aui adus si o serie de consecinte:
crearea unui mediu economic incert, investitorii refuz s ii assume riscuri
schimbarile bruste ale cursului afecteaya preturile precum si cerearea si oferta de marfuri
flotarea face ca preturile in moneda nationale la produse importate sa fie imprevizibile
dar nici cursul valutar fix nu a fost idial inregistrind urmatoarele incoveniente:
in cazul cursurilor fixe existent deficitelordetermina utilizarea rezervelorde stat si apoi se implicau si politici deflationiste cu scopul de a
reduce costurile nationale de productie si de a stimula exportul. Aceste politici afectau preturile tuturor bunurilordin economie. Principalul
motiv pentru care a fost apreciat sistemul cursului fix este ca a oferit un cadru stabil schimbuirilor comerciale acesta nu putea depasi +1% fata de dolar pina in 1971 cind maja acrescut la +- 2,25%
sustinatorii cursurilor fixe spun ca flotarea cursurilor pe piata valutara reprezinta o frina in calea progresului economic, ca aduc riscuri sis
cad interesele investitorilor.
10.ROLUL BANCILOR CENTRALE
In toate tarile cu economie de piata sistemul banacar e alcatuit din 2 nivele. La primul nivel se afla banca central iar la al 2 nivel diferite banci
secundare. La inceputuri majoritatea bancilor centrale erau private prestind felurite servicii celorlalte banci, dar deoarece reprezentau o
importanta sporita in sistemul bancar si chiar in economie ele se aprope de stat, transforminduse intr-un system economic al acestuia. Bancile
central preiau diferite functii cum ar fi dirijarea politicilor de credit, politica ratelor si dobinda, emisia monetara
BC au 5 functii de baza
1.emisiune 2 banaca a statului 3. Banaca a bancilor 4. F de creditare 5. Centru valutar
1. functia de emisiune. In strinsa legatura cu emisiune banca central devine patrimonial detinatoare de stocul de aur monetary si titular
rezervelor valutare ale tarii.pe baza acestui drept banca de emisiune are un rol primordial de creare de moneda.
2. statul reprezinta pentru banca central principalul beneficiar de credit, de asemenea ea este promotoarea intereselor statului conducind
politica monetara in conformitate cu politica economica a guvernului. Banca central este reprezentatnta legitima a statului in relatiile
international interstatale, interbancare.
3. banca central joaca fata de celelalte banci rolul de banca, primind depozite de la celelate banci si efectuind trnasferuri in contul acestora,
acordindule credite, din motive de prudenta bancile comerciale isi fac reserve la banca central.
4 prin bancnotele emise banca centralaeste izvorul principal al creditului in economie, asfel ea deruleaza operatiuni de credit bazate pe
detinerea si circulatia hirtiilor de valoare*(credite lombartdachizitii de titluri de stat) cu aceste actiuni specific banca central ramine ca un ultim
creditor.
Banca central are responsabilitatea echilibrarii schimburilor cu strainatatea si astfel urmarirea balantei de platiu externe, totodata ea are functia
de constituire si administrare a rezervelor valutare care sunt folosite ca interventii directe pe piata pentru echilibrarea cursului si protejarea
cursului monedei nationale care este o sarcina majora a bancii central/
11.INSTRUMENTE FINANCIARE DE ACOPERIRE A RISCURILOR VALUTARE
In perioada actuala agentii economici sunt tot mai des expusi riscurilor. Un risc indirect este riscul valutar. Riscul valutar este divizat in 3
categorii
1 risc de trnslare- sunt pierderile cauzate de necesitatea de exprimare a rapoartelor financiare intro alta moneda aici apare profit sau pierdere
din diferentele de curs.

2 risc de tranzactie-cunoscute sub denumirea de cashflow sau risc de conversie este difirenta dintre valoarea actuala a cashflow si valoarea la
momentul incheierii contractului
3 risc economic- risc valutar operational, expunerea la pierderi ca urmare a schimbarii ratei de schimbla incasarile si platile viitoare in valuta
Ca un remediu de diminuare a riscului este diversificarea portofoliului de active si passive in valuta cit si utilizarea tehnicilor de reducere a
riscurilor una din tehnici este hedging
Hedgingul valutar este o strategie care incearca sa minimizeze expunerea la fluctuatiile ratelor de schimb. Actiunea de hedging presupune
utilizarea mai multor instrumente
1 instrumente financiare- contracte forward, futures, options, swap
2instrumente operationale- difirentierea zonelor valutare, potrivirea cheltuielilor si veniturilor operationale
Analizind tehnica hedging putem spune ca cele mai utilizate sunt contractile de tip options, swap forward si futures.
12. CONTRACTUL FUTURES
Contractulk futures este un angajament standartizat intre 2 parteneri un vinzator si un comparator de a vinde respective a cumpara un bun la
un pret stability la momentul incheiertii contractului si cu executarea lui la o data viitoare. Contractile futures sunt tranzactionate doar in cadrul
burselor sunt standartizate dupa volum sitermen, este un contract de vinzare cumparare a unui active la o data ulterioara si la un pret negociat
in momentul semnarii tranzactionind marfuri cit si alte instrumente financiare el ajuta la obtinerea unui profit din specularea corecta a
difirentelor de pret dintre un moment viitor sic el current, nepresupunind neaparat livrarea produsului ci numai plata acestei difirente. Aceste
contracte pot fi inchise pina la data scadentei pentru a nu inregistra pierderi in cazul evolutiei in scadere a pretului pe piata unul din termenii
indispensabili ai acestui contract este marja. Prin mecanizmul acestui contract pot fi blocate sume mult mai mici de cit pe piata la vedere.
Cumparatorul trebuie sa aiba mereu in cont aceasta suma marjaaltfel contractual va fi inchis automat la pretul pietii pe atitea pozitii pe cite va
fi necesar sa fie restabilita suma. Principalul avantaj al acestor contracte este efectul de levier cind putem imprumuta la o rata x a dobinzii si o
putem plasa la o rata y superioara x vom profita de difirenta de curs.
13. CONTRACTELE FORVARD
Contractele forvard sunt tranzactionate pe pietile extrabursiere interbanacare ele nu sunt stanadartizate ca form a si volum si termen.
Cumparatorul-vinzatorul stabileste azi cursul de tranzactie la care va fi execut contractual si termenul. Abonamentul la o revista e un contract
forvard. Dezavantajele operaiunilor forward sunt legate de riscurile pe care le suport agenii economici, efectund acest tip de operaiuni.
Aceste riscuri sunt condiionate de durata contractului forward (cu ct e mai mare termenul contractului cu att e mai mare riscul legat de
micorarea capacitii de plat a contragentului).caracteristici de baza-Participantii sunt Bnci, corporaii mari. Accesul altor ageni e limitat.
De regul contractele se ncheie fr intermediari.Se ncheie n afara bursei, prin negociere direct ntre pri.Nu este standardizat.
Are o valoare fix, iar rezultatul virtual la scaden este dat de diferena dintre preul contractului (forward) i preul curent (spot) al monedei
care face obiectul contractului. Nu are pia secundar.Nu e nevoie de depozit pentru garantare, dac tranzacia se ncheie fr intermediari
ntre bnci.Este lichidat la scaden n natur prin predarea activului respectiv, plata contravalorii acestuia la preul forward din contract.
14. CONTRACTUL OPTIONS este un contract care se incheie atit pe piata bursiera cit sip e cea extrabursiera , este un contract la termen unde
vinzatorul stabileste pretul si prima pentru care se oblige sa vinda la un anumit termen un bun. Aici riscurile si le asuma vinzatorul, pentru ca
cumparatorul nu poiate pierde mai mult de cit prima, in cazul cind pretul bunului a scazut mai mult decit este prevazut in contract iar daca
pretul bunului a crescut vinzatorul e obligat sa execute contractual in detrementul sau. Acest contract este standartizat numai pe piata bursiera
ca volum si termen.
15. Contract SWAP
Contractile swap sunt tranzactionate pe piata extrabursiera si reprezinta un schimb de active la o anumita dobinda pe o anumita perioada de
timp. Exista patru tipuri de swap
1 swapuri pe rata dobinzii 2 swapuri pe valute 3 swapuri pe marfuri 4 swapuri pe actiuni. Este un contract nestandartizat participantii sunt
numai personae juridice care stabilesc de sinestatator conditiile contractului, dupa categoria pietii este swap valutar- cumpararea unei valute la
vedere si vinzarea ei la termen. Scopul poate fi achitarea unei datorii scadente
2 swap financiar reprezinta un angajament intre 2 sau mai multe parti de a schimba mai multe fluxuri monetare intro perioada viitoare de aici
rezulta principalele operatiuni swap.
Swap de dobinda-cind partile isi platesc una celeilate dobinda aferenta imprumutului contractat
Swap de valute cind partile schimba o obligatie de plata intro valuta pe o obligatie de plata in alta valuta pentru aceeasi valoare nominal
Swap de marfuri-este schimb de marfuri unde indicile este rata de crestere a pretului. Sunt destinate participantilor care vor sa se asigure
contra riscului de pouata aferente unor marfuri concrete, petrol ceriale
Swap pe inflatie- sunt asemanatoare cu cele pe rata dobinzii, daca rata inflatiei creste mai mare decit a fost stabilita in angajamentatunci
cumparatorul va incasa difirenta daca rata scade cumparatorul va plati difirenta.
16 PIBUL SI RATA DE SCHIMB
Un factor important care influenteaza cursul de schimb este pibul atit din tara cit si de peste hotare, schimburile de bunuri si servicii pe plan
international exercita influenta insemnataasupra cursului monedei unei tari. Exporturile unei tari sunt dependente de `PIB din strainatate,
deoarece implica o cerere de bunuri acolo iar importurile depend de pib tarii deoarece nivelul lor va depinde evolutia pibului tarii. In aceste
conditii balanta unei tari va depinde de ecartul difireta pib strainatate si pib intern atunci cind pib strain cc creste fata de pib national cresc
importurile se formeaza deficit al balantei de conturi ceea ce va influenta negative moneda nationala si invers cind creste pib intern cresc
exporturile are loc excedent al balantei de conturi si are effect pozitiv asupra monedei nationale, deci pentru a vedea ce va face cursul analizam
pibul tarilor .
17. Balanta comerciala si cursul de schimb
Unul din factorii cei mai importanticare influenteaza cursul valutar este balanta de plati. Echilibrul balantei de platieste dependent de valoarea
exporturilor si a importurilor. In cazul cind este un deficit al balantei de plati(prevaleaza importul) economia nationala nu poate sa asigure cu
produse sumele in moneda nationalaexistente peste hotare. Are loc vinzarea masei monetaresi deprecierea monedei. Daca tara are excedent al
balantei de plati prevaleaza exportul cererea de valuta e mai mare ca oferta si moneda se apreciaza la rindul sau cursul de schimb
influenteazabalanta de plati datorita interconexiunii dintre ele devalorizarea valutei stimuleaza cresterea exporturilor si respingerea importurilor
echilibrind balanta de plati. Aprecierea valutei stimuleaza importurile descurajeaza exporturile si dezechilibreaza balanta de plati.
18. Somajul si rata de schimb
Somajul este un indicator care arata ponderea populatiei apte de munca a unei tari care nu are un loc de munca, adica un venit avem mai
multe tipuri de somaj somaj minim pin la 2% somaj optimpin la 7%somaj ridicat mai mare de 7% in rm in 1 trim 2014 a fost un somaj de 3.7 %
somajul influenteaza negative cursul valutar somajul poate avea efecte unul din ele care este inflatia sau cresterea preturilor astfel
intreprinzatorii optimizeaza nr lucratorilor creste somajul scade puterea de cumparare a populatiei, creste masa monetara si are loc
devalorizarea monedei nationale.
19. RATA INFLATIEI SI RATA DE SCHIMB

Nivelul si evolutia pretului determina puterea de cumparare a monedei iar cursul valutar este tocmai puterea de cumparare a doua monede.
Dinamica ratei inflatiei intro tara are efecte asupra evolutiei cursului valutar al unei monede nationale pe termen mediu si lung cresterea
inflatiei determina deprecierea monedei si invers. Totodata diferentele de curs intre 2 devize depend de diferenta de inflatie intre cele doua
tari. Daca rata inflatiei a unei tari este apropae de cea a tarilor partenere cursul valutar cunoaste miscari nesemnificative cind ceilalti factori
ramin constant. De aceea guvernul incearca sa incadreze evolutia preturilor nationale in evolutia preturilor international in vederea stabilitatii
cursului.
20.ACREDITIVUL DOCUMENTAR
Cea mai mare parte a plilor la termen ( 80-90% ) se efectueaz prin acreditiv documentar, acesta fiind modalitatea de plat care garanteaz
cel mai bine respectarea condiiilor de livrare de ctre exportator i a obligaiei de plat de ctre importator.
ACREDITIVUL DOCUMENTAR (AD) reprezint dispoziia de plat dat de importator (iniiat de importator) ctre banca sa prin care aceasta se
angajeaz s in la dispoziie i s plteasc ulterior, printr-o alt banc, exportatorului, contravaloarea mrfurilor i serviciilor pentru care
acesta face dovad cu anumite documente c le-a livrat, n condiiile contractuale convenite.
Din definiie rezult, c n derularea unui AD sunt implicate 4 pri:
1. IMPORTATORUL - care iniiaz modalitatea de plat prin AD. Avnd iniiativa, importatorul suport, de regul, comisioanele bancare
aferente tuturor operaiilor privind deschiderea i derularea AD.
2. BANCA IMPORTATORULUI - care n conformitate cu instruciunile importatorului, i asum angajamentul de plat a contravalorii exportului n
condiiile prevzute n AD;
3. EXPORTATORUL - n favoarea cruia s a deschis acreditivul i de care va beneficia de el la prezentarea documentelor de livrare.
4. BANCA EXPORTATORULUI - la care se domiciliaz, de regul, acreditivul i care va dispune de plata dup controlul strictei conformiti a
documentelor de livrare. Aceast banc are ca sarcin principal notificarea acreditivului ctre beneficiar ( cu sau fr confirmarea sa), de
aceea este numit i banc notificatoare sau avizatoare.
CALSIFICAREA AD:
n practica decontrilor internaionale se utilizeaz o mare diversitate de acreditive pentru a asigura adaptarea la realitile n continu
schimbare. Ele se pot clasifica dup diferite criterii, cum ar fi:
I. Dup locul de plat ( domiciliere)
a) acreditive domiciliate n ara Furnizorului;
b) acreditive domiciliate n ara cumprtorului;
c) acreditive domiciliate ntr-o ter ar.
Prin "domiciliere" se nelege locul, adic ara, oraul i, n ultim instan, banca la ghieele creia trebuie s aib loc plata definitiv a
contravalorii documentelor prezentate n baza unui acreditiv.
II. Din punct de vedere operaional acreditivele sunt:

revocabile;

irevocabile.
Acreditivul revocabil poate fi modificat sau anulat n orice moment indiferent de termenul de valabilitate al acestuia, dar pn la prezentarea
documentelor de export la banca desemnat ca executor al acreditivului.
Acreditivul irevocabil este singura form de acreditiv care prin natura angajamentului pe care l conine i baza sa juridic, constituie o garanie
c plata se va efectua contra documentelor ntocmite n strict concordan cu clauzele i condiiile prevzute n acreditiv. Acreditivul irevocabil
nu poate fi modificat sau anulat n timpul valabilitii lui, dect cu acordul prilor contractante.
III.
Din punct de vedere al certitudinii de plat acreditivele sunt:confirmate; neconfirmate.
Confirmarea unui acreditiv irevocabil are loc n cazul n care beneficiarul acestuia (exportatorul) sau banca sa nu au suficient ncredere n
banca emitent (cea care a deschis acreditivul). n acest caz acreditivul conine angajamentul ferm a dou bnci, banca confirmtoare devenind
solidar la plat cu banca importatorului.
Acreditivul confirmat presupune blocarea unor resurse financiare, nu numai n relaia dintre banca emitent i clientul su, ci i ntre banca
confirmtore i banca extern prin care se efectueaz decontarea.
Acreditivul neconfirmat este un acreditiv irevocabil care se deruleaz ntre cele dou bnci, fr s intervin un alt angajament de plat peste
cel garantat de acreditiv.
III. Dup modul de realizare se disting: acreditive realizabile prin plat; acreditive realizabile prin acceptare; acreditive realizabile prin
negociere.
La realizarea acreditivului prin plat, plata sumei de bani ordonat se face imediat dup prezentarea documentelor stipulate de acreditiv, deci
la vedere. Plata se poate face i la o anumit dat de la vedere, determinat, n conformitate cu stipulaiile acreditivului.
Realizarea acreditivului prin acceptare se utilizeaz n situaia cnd plata se face n condiii de credit garantat cu cambii trase asupra bncii
emitente, asupra ordonatorului sau asupra unui ter agreat de beneficiar, n loc de bani, exportatorul (beneficiarul) va primi la prezentarea,
documentelor cambia acceptat de banca pltitoare. La scaden o va prezenta spre ncasare la banca respectiv.
Realizarea acreditivului prin negociere se efectueaz, ca i n cazul precedent, cnd plata se efectueaz n condiii de credit, cu deosebire c
beneficiarul dorete s primeasc banii imediat i in consecin accept negocierea, (vnzarea) cambiei trase asupra ordonatorului sau bncii
emitente, sau unui ter agreat de el. n consecin, banca pltitoare reine cambia, deducnd spezele, comisionul i dobnzile ce i se cuvin (pe
baz de negociere) i-l pltete pe beneficiar imediat. La rndul ei, banca poate s atrag la negociere o alt banc interesat, care va cumpra
cambia i o va prezenta la scaden pentru ncasare.
IV. Dup diferite clauze pe care le conin cu privire la modul de livrare a mrfurilor, acreditivele pot fi:transferabile,de tip "revolving",cu clauz
roie,de compensaie,back to back

acreditive "stand by"

a) Acreditivul transferabil. nserarea acestei clauze n textul acreditivului documentar d dreptul beneficiarului acreditivului s solicite bncii
transferatoare s fac acreditivul utilizabil (pltibil) n totalitate sau parial pentru unul sau mai muli beneficiari secunzi. Un astfel de acreditiv
este utilizat n operaiunile de intermediere, beneficiarul acreditivului este un intermediar, iar beneficiarul secund este exportatorul real.
b) Acreditivul "revolving"/ rennobil. Se caracterizeaz prin faptul c valoarea acreditivului se rentregete automat, pe msura efecturii plilor
pn la un anumit plafon, n funcie de fiecare livrare. Este utilizat n funcie de valori mari, cu livrri ealonate n timp. Valoarea acreditivului
este la nivelul unei livrri i, n consecin, comisioanele, taxele bancare sunt mai reduse.
c) Acreditivul cu clauz roie ("red clause"). Prin nserarea acestei clauze n textul acreditivului documentar, banca pltitoare este autorizat s
fac o plat n favoarea beneficiarului, nainte ca acesta s prezinte documentele privitoare la expedierea mrfii. Plata poate fi sub forma unui
avans sau poate fi egal cu valoarea acreditivului. Suma astfel obinut permite exportatorului s procure marfa sau unele componente. La
termenul de expediie precizat n acreditiv beneficiarul acreditivului livreaz marfa i prezint documentele la banc, ncasnd diferena.
d) Acreditive documentare de compensaie sau reciproce se caracterizeaz prin nscrierea n textul acreditivului a unei clauze care nu permite
utilizarea acreditivului documentar de export dect n corelaie cu un acreditiv documentar de import. Prin combinarea a dou acreditive cu

astfel de clauze, partenerii care dezvolt operaiuni prin contrapartid, compensaie, se asigur c dac unul dintre ei nu va livra marfa n
compensaie, va fi pltit de banca emitent, respectiv va primi echivalentul mrfurilor nelivrate n compensaie.
e) Acreditivul "back to back". Dei denumirea este unic, n esen este vorba despre dou acreditive: unul de import, deschis din ordinul
importatorului n favoarea exportatorului, i altul de export, deschis din ordinul exportatorului n favoarea unui furnizor, de la care exportatorul
trebuie s cumpere marfa, exportatorul devenind astfel importator, iar primul acreditiv este o sursa de plat pentru al doilea.
J) Acreditivul documentar "stand by". Scopul acestui acreditiv este similar celui al garaniei de plat, el servete la asigurarea plii n caz de
nendeplinire a condiiilor din contract. Acreditivul stand by este supus Regulilor i Uzanelor Uniforme privind acreditivele documentare.
Aceste acreditive pol fi folosite pentru a garanta, de exemplu, rambursarea unor credite, realizarea unor contracte, livrarea unor mrfuri n
condiiile contractului etc.
Acest tip de acreditiv, care prezint caracteristicile unei garanii, este utilizat mai ales n Statele Unite, unde legea nu autorizeaz bncile sa
emit garanii n sensul european al cuvntului. MECANISMUL DE UTILIZARE A AD
Pentru nelegerea mecanismului AD redm mai jos o prezentare schematic a fazelor derulrii acestei modaliti de plat. Presupunnd c
acreditivul este domiciliat n ara exportatorului.
1.
ncheierea ntre parteneri a contractului de export-import n care s-a stabilit ca modalitate de plat acreditivul;
2.
Importatorul d dispoziie bncii sale de deschidere a acreditivului;
3.
Banca importatorului avizeaz banca exportatorului despre deschiderea acreditivului;
4.
Avizarea exportatorului de ctre banca sa n legtur cu deschiderea acreditivului;
5.
Confirmarea ctre banca sa a concordanei datelor din acreditiv cu contractul;
6.
Livrarea mrfurilor;
7.
Remiterea de ctre exportator ctre banca sa a documentelor referitoare la livrarea mrfurilor prevzute n acreditiv;
8.
Banca exportatorului controleaz concordana documentelor cu condiiile acreditivului i pltete contravaloarea mrfurilor (crediteaz
contul exportatorului);
9.
Banca exportatorului remite documentele bncii importatorului debitnd-o n valuta prevzut n acreditiv;
10.
Banca importatorului confirm debitarea contului su, transfernd suma i debitnd contul importatorului;
11.
Remite documentele importatorului i, prin acestea, proprietatea asupra mrfurilor.

21. INCASOUL DOCUMENTAR

INCASO-UL DOCUMENTAR este acea modalitate de plat iniiat de exportator pe baza creia furnizorul transmite bncii sale documentele care
atest ndeplinirea obligaiilor sale contractuale, banca respectiv remindu-le spre plat importatorului prin banca acestuia.
Plata prin incasso nu presupune nici un fel de obligaie de garantare a plii, n afara obligaiilor asumate de cumprtor prin contractul de
vnzare - cumprare. Singura protecie a exportatorului este faptul c importatorul nu poate ridica marfa dect n momentul plii, cnd ntr n
posesia documentelor ce-i atest proprietatea asupra mrfii. El rmne ns supus numeroaselor riscuri:

ntrzierea plii;

neplata sumei dac importatorul, dintr-un motiv sau altul, refuz s-i onoreze obligaia de plata:

fie riscul diminurii ncasrii.

Fiind o modalitate de plat iniiat de exportator acesta suport toate comisioanele bancare ocazionate de derularea ID.
Datorita acestor neajunsuri, ID este recomandat a se folosi cnd exist suficient ncredere intre parteneri. De asemenea, se mai utilizeaz, n
urmtoarele situaii:
o
cnd importatorul prezint o bonitate recunoscut pe plan mondial;
o
cnd marfa care face obiectul exportului este mai puin competitiva;
o
cnd legislaia rii cumprtorului impune, pentru importul anumitor mrfuri, utilizarea ID ca modalitate de decontare.
Tehnica de desfurare a ID se prezint astfel:
1.
ncheierea contractului de export-import ntre partenerii comerciali;
2.
Livrarea mrfurilor conform condiiilor contractuale;
3.
Remiterea ctre banca exportatorului a documentelor de livrare;
4.
Remiterea acestor documente ctre banca importatorului;
5.
Avizarea importatorului de sosirea documentelor n vederea acceptrii plii;
6.
Acordul importatorului i efectuarea plii de ctre banca sa prin debitarea contului, n moned naional;
7.
Transmiterea la exportator a documentelor doveditoare c importatorul este proprietarul mrfurilor pe care le-a achitat;
8.
Efectuarea concomitent de ctre banca importatorului a plii n valut prin creditarea contului bncii exportatorului,
9.
Confirmarea creditrii de ctre banca exportatorului i debitarea contului bncii importatorului n valut,
10.
Avizarea exportatorului de ctre banca sa asupra ncasrii documentelor de expediie i creditarea contului su n moned naional.
Din mecanismul prezentat se observ c, din punct de vedere al execuiei tehnice, ID este o operaiune bancar simpl, banca realiznd pentru
clientul su ncasarea sumei reprezentnd contravaloarea mrfurilor furnizate partenerului extern, pe baza documentelor care fac dovad
ndeplinirii obligaiilor conform condiiilor stabilite. ncasarea sumei are loc ns numai dac importatorul este solvabil, serios i de bun
credina. Altfel, furnizorul expediaz mrfurile, fr ca mecanismul ID s-i asigure o garanie a plii. n caz de neplat recuperarea sumei se
poate face numai pe cale judiciar, care este lung i costisitoare.

22.PARADISURI FISCALE
Rdcinile istorice ale paradisului fiscal le identificm n Grecia antic, unde, pentru a scpa de taxa de 2 % asupra importurilor i exporturilor,
comercianii se mut n insulele nvecinate marelui ora, aflate n exteriorul acestuia. n Evul Mediu oraul Londra este scutit de toate
impozitele. n 1889 a doua banc ca marime din Canada, Bank of Nova Scotia, i-a dechis o agenie n Caraibe i n Jamaica pentru a permite
clienilor sa beneficieze de avantajele fiscale i financiare n operaiuni de comer internaional. Dup al doilea Razboi Mondial importana
paradisurilor fiscale a crescut. Printre alii, americanii - specialiti n societi multinaionale - au avut cele mai mari motive. Ei aveau n vedere
diminuarea preului de transfer a profitului ntre societile fiice strine i societatea mam prin mijloacele evaziunii fiscale. Beneficiile astfel
neimpozitate, au servit la reinvestirea i nnoirea mijloacelor de producie.

Termenul de paradis fiscal include toate acele state care au impozitul pe profit zero sau nesemnificativ pentru activiti comerciale sau
bancare i se refer la rile n care exist trusturi off shore i n care nivelul general al taxelor i impozitelor este foarte redus. Practic acestea
sunt ri n care i desfoar preponderent activitatea firme cu capital strin, iar sucursalele respective sunt conduse de catre ceteni ai rii
adoptive. O firma off shore este nregistrat ntr-o ar n care de fapt nu desfoar nici un fel de activiti economice, astfel nct toate
veniturile fiind obinute n ntregime din afara granielor.
Paradisul fiscal este un loc unde anumite taxe sunt fie percepute la un nivel sczut, fie nu sunt percepute deloc. Aceast politic ncurajeaz
indivizii i firmele bogate s investeasc n zone, care altfel ar fi trecute cu vederea.
Acestea pot oferi profitabilitate maxim pentru afacerile derulate de firme sau persoane pe teritoriul acestora, avantaje fiscale, reducerea
impozitelor, confidenialitate, diversificarea investiiilor, impozite foarte mici sau deloc, pot acorda avantaje speciale n ceea ce privete
impozitele pentru anumite persoane sau tranzacii, garanteaza mpotriva exproprierii, asigura un tratament egal de catre guvern i un control
guvernamental minim, stabilitate politica i economic, libertatea importului.
La nivel european s-a observat c o piedic important n depistarea tranzaciilor ilegale i un mijloc la care criminalitatea economico-financiar
apeleaz cu succes pentru a mpiedica verificrile organelor de control fiscal l constituie sistemul bancar. Paradisurile fiscale i regimurile
fiscale prefereniale considerate nocive, erodeaz bazele impunerii n alte ri i ncrederea ceteanului n eficiena sistemelor fiscale n
general.
Datorit presiunii internaionale, unele dintre rile considerate paradisuri fiscale au fcut modificri legislative de natur a nltura sintagma de
paradis fiscal aplicat statelor respective.
Utilizarea paradisurilor fiscale le-a oferit americanilor pe lng o impozitare mica i mijlocul de a deveni competitivi, fiind acum pe picior de
egalitate cu firmele concurente a cror legislaie naional le oferea numeroase faciliti fiscale.
Numim paradis fiscal un teritoriu n care personele fizice i societile comerciale consider c sunt mai puin punctionate fiscal dect n alt
parte
Avantajele oferite de paradisurile fiscale
a) beneficii oferite de paradisurile fiscale persoanelor fizice: impozitarea nul sau sczut.
b) beneficii oferite de paradisurile fiscale persoanelor juridice:
aceste ri sunt adesea folosite pentru a efectua tranzacii de brevete, mrci i procedee de fabricaie, care constituie bunuri
incorporate;folosirea unui paradis fiscal faciliteaz elaborarea i punerea n circulaie a documentelor comerciale justificnd respectarea
reglementrilor comerciale;investiiile realizate nu mai antreneaz impozite plus-valori n cazul cedrii lor;conturile n monede convertibile i
secretul bancar pot uura obligaiile gestionarilor n perioada de fluctuaie a monedelor i a impozitelor pe dobanzi;nfiinarea unei filiale ntr-o
asemenea ar permite o mai mare suplee i o discreie mrit n gestiune;o filial nfiinat ntr-o asemenea ar poate fi utilizat de o
ntreprindere ca punct de cumprare pentru propriile sale mrfuri, care vor fi revndute uzinelor din strintate, profitndu-se de remizele
obinute fra a pierde beneficiul vnzrii;nfiinarea unei filiale ntr-un paradis fiscal permite cumprarea de material la preul pieei locale, fapt
care permite realizarea de beneficii neimpozabile;firmele mutinaionale interesate s devin propriul lor asigurator, nfiineaza companii de
asigurri captive, datorit costurilor ridicate ale asigurrilor, precum i datorita caracterului neasigurabil al unora dintre activitile lor.
Sisteme de impozitare
In functie de sistemul de impunere practicat, paradisurile fiscale pot fi clasificate in trei categorii:
ri n care veniturile realizate n strintate sunt scutite total de impozitul pe profit. n aceast situaie se pltete o taxa anual fix. De
exemplu Insulele Virgine, Belize
ri n care baza de impozitare nu este profitul realizat ci valoarea capitalului social. De exemplu Stiftungul din Liechtenstein datoreaz un impozit
egal cu 0,1% din valoarea capitalului social
ri n care se impune un venit fix. Cel mai cunoscut paradis fiscal care utilizeaz acest sistem este Cipru, unde firmele offshore pltesc un
impozit de 4,25% din profitul realizat.
23REGLEMENTAREA ACTIVITATII PARTICIPANTILOR PIETII VALUTAR FINANCIARE
IN Republica Moldova parlamentul a reglamentat prin lege nr 62-XVI din 21.03.08,, Privind reglamentarea valutara,, activitatea pietii valutar
financiare si a pus in sarcina Guvernului de comun accord cu banca nationala a moldovei de a monitoriza si a implimenta aceasta lege deci
principalul arbitru al pietii valutar financiare este banca nationala care prin statutul sau are obligatia de a duce politicile economicea tarii spre
implimentare prin diferite instrumente, ea tine sub control politica monetara, supravegheaza institutiile financiare si sistemul de plati, emite
moneda, tine sub control balanta de plati