Suntem cu adevrat fericii atunci cnd vism la fericire.

Blaise Pascal
Fericirea este considerat de oameni ca fiind sentimentul cauzat de mplinirea
unei dorine, un sentiment plcut de satisfacie care este atins dup obinerea
unui lucru. Urmnd acest curs de idei, eu cred c fericirea nu poate fii atins nici
odat.
Problema imposibilitii atingerii fericirii prin nplinirea dorinei st n chiar lucrul
care ar trebui s cauzeze fericirea: dorina, iar urmtoarea situaie susine
aceast afirmaie. Un individ este castorit. Individul i gsete o amant,
datorit relaiilor dintre el i soie care s-au racit. Individul ncepe s i doreasc
ca soia sa s dispar, astfel crend posibilitatea unei noi viei cu amanta. Dintrun motiv soia l prsete ntr-un final. n acest moment individul i d seama c
a pierdut-o i pe amant. El nu dorea de fapt s i triasc toat viaa cu
amanta, ci dorea s o in la departare, ea trebuind s rmn un obiect pe care
s l doreasc, la care s viseze. Cred ca afirmaia ce reiese din aceast situaie
nu este una adevrat doar n cazuri particulare, ci este adevrat n general.
Oameni nu doresc s obin ce cred c doresc s obin.
Visele, dorinele trebuie s rmn nemplinite deoarece n momentul n care un
om obine ce vrea, se oprete din a mai vrea acel lucru. Pentru a continua s
existe, dorina trebuie s nu aib mijloace de de a fi mplinit. Omul nu vrea cu
adevrat acel ceva, omul vrea visul despre acel ceva. Acest lucru l transmite
i maxima: Ai grij ce i doreti. Omul nu trebuie s aib grij c va obine
obiectul dorit, ci trebuie s aib grij ca va fi damnat s nu l mai doreasc.
Cred c omenirea este blestemat s doreasc pentru c astfel omul care
triete pentru dorin este destinat s fie nefercit, nesatisfcut, s nu se simt
mplinit. Singurii care pot ridica acest blestem sunt oameni care traiesc pentru
nite idei si idealuri, care nu i determin via prin ndeplinirea dorinelor, ci prin
micile momente de integritate, compasiune i rationalitate, chiar i de sacrificiu
alturi de ali oameni, dar din pcate pn acum nu am ntlnit un om fericit.