OABE DE GRAU REVISTA DE. CULTURA SEPTEMVRIE 3933CASTELUL PELES Istoricul_clidirii castelului indlyat de Regele Carol I al Rominiei, in codrii Bucegilor, se infii- seazi pe scurt astfel, La 5 August 1866, Domnitorul Carol insofit de Dimitrie Sturdza, Carol Davila si alti sfetnici, viziteazi pentru intdia oar Sinaia. « Domnitorul, a plecat din Bucuresti la cinci ceasuri dimineaya, intr’un postalion cu opt cai. La g se opreste la Ploiesti, unde e primit cu mare solemnitate de autorititi si viziteaz’ spitalul, unde zac doi hole- rici. Dup’ citeva popasuri pe la conacuri_ boie- resti, Domnitorul ajunge la Baicoi, iar de aci, prin Cimpina si Comarnic, fa Sinaia, Apele veniseri mari distrugand mai multe poduri de piatra, astfel ci postalionul a trecut prin vaduri. In apropiere de manistire s'au auzit clopotele, iar in. curtea manistirii Domnitorul a fost intimpinat de calu- giri si de staret in odajdii, cu crucea si Evanghelia, pe care Domnitorul, dupa vechea datin3, le-a sirutat. Dupa o scurti liturghie in bisericd, Dom- nitorul a fost condus in chiliile albe destinate si-1 primeasca. Erau orele 7 seara ». I In Mai 1869 Domnitorul, insotit de fratele Siu, Leopold, viziti din nou Sinaia, iar in anul 1871, Domnitorul Carol impreuni cu Doamna Elisa- veta vin pentru prima oard si petreacd vara la Sinaia, In acest scop, s'au ornduit cu grije cdteva chilii ale nowei ministiri, Din plimbérile facute atunci prin codri a risirit, apoi s’a statornicit in gandul Domnitorului ideea de a-si clidi acolo o resedinta de vari. Carmen Sylva povesteste cum, intr’o zi, stind pe malul Pelesului, a zis rdului: «Sei tu’ 3 s’a hotarit ca in aceste locuri, unde am petrecut tm- preuni attea clipe bune, si se zideasci un palat? Inchipue-fi ci vor si sfirime stinci, si taie p durea, si tu ai si fii intrebuingat ca si potrivesti copacii. Ce faci? —Pelesul a incercat si se im- potriveascd, dar la urma urmelor a trebuit si se supun’. Si a fost sili¢ sd pund in miscare ferd- straele; si a fost prins in havuzuri mari si purtat pe fevi printre varfuri de schele, Umbla ca argintul viu prin toat clidirea, adevarat sacagiu, gata si indestuleze setea tuturor. $i astfel cand’ Castelul514 BOABE DE GRAU a fost gata, Pelesul, domesticit, implinea poruncile pe Suverani si construiasci acolo Castelul. Se Regelui fara sovaire, Vrea Regele api? Pelesul se spune ci, in durerile bolii, mica Principesi Maria, urci numaidecat prin fevi. Vrea Regele lumina? unicul lor copil, ar fi repetat de mai multe ori, in Pe dati, Pelesul se arunci in moriste si face si noaptea agoniei: «Vreau si merg la Sinaia, s Pergamentul inauguririi Castelului dela 25 Septemvrie 1883, lucrat de Regina Blisaveta fasneasca flacira, Aci curge din ziduri. Colo e beau aA din Peles». Aceasta aZcontribuit mult la basm, dincolo, chiar la masa regali, se resfir’ in hotirirea luat’. panas, peste flori; iar in sala maur’, murmur’ In 1873, Domnitorul cumpari terenul si_in tainic prelingindu-se pe albeaja marmurei ». acelas an incredinfeazi arhitectului Wilhelm’ Do- Dar nu numai frumusefile locului ar fi indemnat derer, profesor la scoala Politehnici din Viena,tborarea planurilor noului castel. Pe de alt’ te, cum hotirise a intrebuinta, pe cat posibil, ferialul aflator in Sinaia, Domnitorul numi 0 sie compusi din Doderer, Stéhr, sculptorul Cunii, si Basset, secretarul Séu particular, care Si exploreze domeniul din acest punct de vedere. Comisia prezinti un memoriu prin care sta- bilea ci lemnul, piatra, varul, nisipul si pimantul ‘humos, se gisesc in abundenti si chiar in preaima 3 ales. Marmura insti trebuia adusi din alt& te. Lucrul incepu imediat, Se instaleazi feristrae rdurile Prahova si Peles, si se deschid cariere piatri in Bucegi. Pe valea Pelesului s’au con- it locuinfe pentru medici, bordee pentru lucr’- i hangare pentru materiale, gropnife pentru var cuptoare pentru fabricarea caramizii. In cateva i fisare ca din pimant, in salbaticiune de ‘un sat improvizat. Lucrau vreo 400 de ni, ‘Aceasti osteneali dint4i a fost cea mai grea. ii fncepuseri a pierde midejdea, deoarece izbuteau si inving’ cele dowa elemente de teme- 3: pimintul si apa. N. N. CONDIESCU SI AL. TZIGARA SAMURCAS: CASTELUL PELES 315 Carmen Sylva spune: « Oamenii igi inchipuiser’ A vor fi mai tari ca pimantul si apa, si incepuserd sipiturile pentru asezarea temeliilor. Zitta, izvoa- rele stau cumini; se putea sipa, nivela si da pi- mintul afari. Noaptea insi, Pelesul da din fundul vaii porunci din pardiag in’ pardias, si asaltul apei incepea. In cAteva ceasuri totul era niruit ». Greutitile crescind, se cere avizul specialistilor in materie. O comisie de experti, compusi din tehnicieni si ingineri, examineazi din nou terenul. Inginerul francez Charlier, atasat cu. serviciul Terasa din faa Castelului la calea noastri ferati si insircinat si conduct expertiza, face un raport prin care arati ci dela 5% m, in jos, terenul se prezinta solid si pietros, deci o continuare a lucrarilor se impunea. Opera fu continuata, In vara anului 1875, fundamentul castelului era ispravit. La aceasta dati, pavilionul de vanatoare «Foigorul », distrus de incendiu tn 1931 si reclidit astizi, exista. De asemeni temelia grajdurilor regale era fnfiptuita. La 29 August 1875 avu loc, cu mare pomp, punerea pietrei fundamentale a Castelului, Carmen Sylva scrie: «In acea zi preotii facurégiciuni si stropiri cu api sfingita temeliile, pen- @ vidjitorii, piticii si ondinele si nu le mai fi atinge intru stricare; sunete de trambite codrii si vaile si se aflau acolo oameni Stat, ofiferi, ambasadori si ministri, farani si jeri, lucratori cu mana si mesteri iscusiti; iard pi imbricarim portul firanesc », wpa liturghia dela manistire, Altefele Lox, fe de cler, de demnitarii Curtii si ai Statului, eseri pe locul temeliilor Castelului. Se ridi- yun frunzar, impodobit cu steaguri si covoare. companie de infanterie, cu muzici ‘si drapel, pap alaiul Domnesc. jur imprejur, o mare de capete. Se aflau slo, pe Langa cei 400 de lucratori, faranii si ffincile din imprejurimi. La ora 10, cortegiul Dupi sfintirea si binecuvantarea temeliilor, Dimitrie Ghica ceti actul zidirii: N. N. CONDIESCU SI AL. TZIGARA SAMURCAS: CASTELUL PELES 37 CAROL I Prin grajia lui Dumnezeu si vointa nationals, Domn al Rominilor. La tofi de fata si viitori, sindtate, Astdzi, Duminecd, la_10 August 1875, NOI CAROL DE HOHENZOLLERN, DOMN AL Desenurile Principesei Hlisaveta pe sidurile sufrageriei din Manistitea Sinaia ROMANILOR, in al treizeci si saselea an al nasterii Noastre, dimpreund cu ELISAVETA DOAMNA, scumpa noastré sofie, si cu_ajutoral Celui a Tot-Puternic, am pus temelia Castelului Peles pe mosia Noastra Piatra Arsd, in vecindtatea sfintei_méndstiri Sinaia, zidité la ‘anul 1695, de citre Spdtarul Mihai Cantacuzino. Cladirea acestui castel s'a inceput in anul al zecelea al Domniei Noastre, fiind presedinte al Consiliului de Ministri, D. Lascar Catargi, prese- dinte al Senatului £.P,S.S. Mitropolital Primat| | | 518 BOABE DE GRAU Calinic Miclescu si presedinte al Adundrii Depu- taplor Prinipele Dumitra Chica, iar Star al Sp landstiri Sinaia S. S. Arhimandritul Onofrei. In acelas an s'a inceput si constructia drumului de fier, care va lega orasul Ploiesti cu Brasovul, prin valea Prahovei, Drept care am subscris aceasta, spre a noastrd pomenire in veacurile viitoare. Desenurile Principesei Elisaveta pe zidurile sufrageriei din Manistirea Sinaia Dup’ aceea, Maresalul Curtii, Teodor Vaci- rescu, ceti urmftorul document, semnat apoi de Altetele Lor: «Noi, Carol de Hohenzollern, Domn al Roma- niei si Elisaveta de Wied, Principesi a Rominiei, am ordonat clidirea castelului Peles, ca si ne fie pe timpul verii locuinga sinitoasa si binecuvantati. Astfel fiind, am insircinat pe arhitectul Wilhelm Doderer, profesor de arhitectur’ la scoala Poli- tehnica din Viena, sA stabileasci planurile caste- lului gi al dependenfelor si si conduci executarea lor. Ca conducitor al operei, am ales pe arhite Jean Schulz din Lemberg, ciruia i-am incredis supravegherea lucrarilor tehnice. In afari de aceasta am numit un comitet de constructie, format din sculptorul Curtii, Martin Stohr, i din secretari nostri particulari, Georges Coulin si Louis Basset pentru controlul gestiunii financiare. Dependinjele castelului, proiectate in acelag timp, cuprind locuingele pentru. servitori, pavie lionul de vanitoare, grajdurile, fantanile cu con- ductele de apa si parcul. Pentru a asigura castelului © cat mai lung’ durati si ca si trliasci cit mai multi vreme amintirea numelui meu, s'au intre- buingat cele mai bune procedee de constructie: fundamentele stau pe adanci straturi de beton, apirate contra presiunii muntelui prin puternicd zidirie. Materialele de constructie au fost extrase, e cat posibil, de pe propriul nostru domeniu, Giaisia 4 fost ficus ou plesip din Prahova; pialN. N. CONDIESCU SI AL. TZIGARA SAMURCAS: CASTELUL PELES 4 fost extrasi din carierele dela Piatra Arsi si Luna Mare, in vecinitatea manistirii Brebu; Piatra verde a fost adusi dela Slinic; lemnul a fost thiat din p&durile noastre, iar cirimizile au fest coapte chiar pe gantier. Dupa dorinta noastra fidari si tamplarii au fost mesteri romani. Sala- tile au fost urmitoarele: zidarii si timplarii dela cinci la sapte franci pe zi, lucritorii cu mana, trei franci, pietrarii sunt retribuiti dup’ felul si can- titatea lucrului: thiatul unui metru cub de piatr’ revine la aproape 200 franci. Kilogramul de font costi, 4 pied d’oeuvre, 4o de centime, fierul lucrat 519 inchise si depuse in piatra unghiular’ dimpreun’ cu © colecfie de monete ale tarii. Acestea, foarte rare astizi, fuseseri batute in numir redus, si purtau, ca un fel de proclamare anticipati a auto- nomiei, chipul Domnitorului, caruia dreptul de a bate monet ji fusese totdeauna contestat de Poarta. Dupa ce s’au zidit aceste documente, Prinful si Principesa imbricar’ sortul zidarilor si asternura cu mistria var peste piatra unghiular’. Apoi, Domnitorul apucind un ciocan, zise: « Si se ridice acest castel si si fie leaginul Dinastiei noastre in tara aceasta », si lovi de trei ori cut ciocanul piatra. Terasele dinspre Nord Vest fo de centime, Un metru cub de bolovani se pli- feste sase franci si cincizeci de centime, Varul fosti 86 franci quintalul metric, iar nisipul de Prahova, cinci franci metrul cub, Mia de cirimizi fevine la 35—40 franci; lucrarile de terasament testi un franc si 10 centime metrul curent. ‘Am insemnat aci toate aceste date, pentru a lisa turmasilor nostri o mirturie a condifiilor actuale de Iucru fn aceasti scumpa tari, al cirei destin ine fost incredinjat de Dumnezeu, si pe care nu fncetim 2-1 ruga ca so aibi de apururi in sfanta Sa pazi ». ‘Aceste dou’ pergamente au fost puse intr'un tub de sticla, asezat in unul de plumb, hermetic La fel ficu Principesa, pe cand trupele prezentau armele si muzica intona imnul nafional, iar prin muni si vai risunau aclamatiile entusiaste ale multimii. Clerul, invitatii, si un mare numir din asistenfi lovirs, pe rand, cu ciocanul piatra; apoi prezentar’i Suveranului uririle si omagiile lor. Dupa ceremonie, Printul si Principesa se intoar- seri la manistire. Pe la dowi dup’ amiazi, cerul s'a intunecat gi © ploaie tare a cizut pana 'n sear’. | Rizboiul pentru Independent’, contra Turciei, din 1877—78, intrerupse activitatea infrigurata desfagurata in anii 1875—76 si parte din 77. Cheltuielile, in acesti ani, intrecusera suma deBOABE DE GRA pani in In prim 100,000 cu multi pre Hall-ul C In tot acest timp, Regele si Regina au locuit la x88r insi dejunau si primeau inwilionul de vanStoare (Foisorul) terminat com- t Acolo au fost primifi oficial trimisii extra- fdinari ai Portugaliei, Braziliei si Suediei, veniti prezinte omagii Suveranilor, pentru indlyarea naniei la rangul de Regat. Dela 1879 1a 1883, Iucrarile n'au mai fost con- Muse de inginerul Doderer, astfel ci planurile au fost radical modificate, rimAnand realizate din- ‘insele numai temeliile, Toat partea superioa: castelului a fost ridicat dupa indicatiile Regelui (Carol, care poate fi considerat, cu drept cuvant, Principalul arhitect al Palatului, iar Stohr, a fost lexecutorul constiincios si priceput al gindurilor Regale. Se lucra de zor. @Se giseau, ne spune Carmen Sylva, acolo la llucru, Italieni si Romani pentru zidirie, si Tigani mira ciratul’pietrei si al varului, Albanezi si ci sipau la carierele de piatra; Germani $i Austriaci la lemndrie; Turcii coceau caramida, Franceaii desenau, Englezii misurau, Pe santier tdlneai o suti de costume nationale si se vorbeau Patrusprezece limbi. In toate idiomele, pe toate Monurile cAntau, se certau, se injurau; un amestec itorese si sgomotos, de oameni, de cai, de boi si de bivol. Regele era intotdeauna pe schele, conducind N. N. CONDIESCU $I AL. TZIGARA SAMURCAS: CASTELUL PELES Crestinismul de Luca Signorelli (1442 sar lucrul. Din cind tn cand mi urcam si eu, dar co- boram iute si alergam pe malul Pelesului, si stau de vorba cu el », Tot Carmen Sylva ne mai spune ci in timpul nopfii veneau ursi prin imprejurul cladirii. O proba de silbaticiunea loculut ales pentru Regala resedinga, Tn toamna anului 1880, castelul fura terminate. Se lucrase la aceasta monumentala cldire 10 ani. La a5 Sept.'7 Oct. 1883, Suveranii Iuari rese- dinta in castel. dependingele 1523) In acea zi, la 9 dimineaja, un serviciu divin a avut loc la manistirea Sinaia, tn prezenta Mitropo- litului Primat, a demnitarilor Statului si ai armatei. In fafa castelului un batalion de vandtori, cu drapel si muzic’, a dat onorurile. Mitropolitul Primat, urmat de tot soborul de preoti ai Mitropoliei si de cllugirii mindstirii, au oficiat un te-Deum $i au sfintit apele. Apoi, Generalul Crefeanu, seful Casei Militare a Regelui Carol I, a cetit urmitorul document: «Eu, Carol I, Domn si Rege Cu Elisaveta Regina Dupd o silingé neobostta de doi ani, in lupea cu un tardm nestatornic, strabitut de izvoare, isbutit-am522 BOABE DE GRAU a pune la poalele Bucegiului, temelia acestei clidiri, in anal mantuirii 1875, iar al Domniei Noastre al TX-lea, Zidirea s'a oprit pe timpul rézboiului pentru ne- atérnarea Roméniei. Partea superioari a Hall-ului Intrat-am in aceasté casé a noastrd in anul mén- tuirii 1883, iar al Domniei Noastre al_XVII-lea; datu-i-am nume: «CASTELUL PELESULUI». Acest document a fost semnat de catre Suverani, de Mitropolitul Primat si de tofi cei aflati acolo. Cu aceasta ocazie s'a bitut 0 moneti comemora- tiv, oper’ a gravorului german Kullrich. In su netul imnului regal si in uralele asistentei, Suve- ranii se indreptari spre intrarea castelului, Aci au fost intimpinati de d-I Stohr, seful Lucririlor, care prezinti Regelui pe o perna cheia portii de onoare, Precedat de Mitropolitul Primat, cortegiul urci marea scari. Inaltul prelat bine- cuvinteazi. toate inciperile, stropindu-le, dupi rit, ot aghiazma. La dejun Regele inchinand paharul zise: «Am inaljat acest castel, pentru a dovedi ci Dinastia, liber aleasi de citre natiune, are adanci radacini in aceasta frumoasi tari; ci suntem in comun’ legatur’ de dra- goste cu poporul nostri gi cA avem o incredere fara de margini in viitorul scumpei noastre patrii. Este pentru mine 0 datorie sacri, si in acelas_timp indeplinirea u- neia ‘din cele mai sincere dorinti ale inimei mele, si tidic, in aceasta noua casi a noastri, intdiul pahar_plin de vin rom4nesc, in cinstea si pentru propisirea Romi- niei, Dumnezeu si ocro- teasci scumpa noastri Pa- trie!» Presedintele Senatului, Di- mitrie Ghica, in numele na- fiunii, aduse’ omagii dina- stiei; iar poetul Vasile Alecsandri zise acestea: «In vremurile strimosesti, cand un voevod sau un mare boier intra intr’o casi noui, poporul se aduna inaintea portilor si fi ura si aiba in viata lui atta cinste si iz- banzi, cite grinzi si ciramizi are casa si atata noroc $i glorie cate griunte de nisip sunt in ziduri, La randu-ne, prezentim Maiestatilor Voa- stre aceasta urare in numele intregii najiuni. Binecuvin- tarea lui Dumnezeu si dragostea poporului si va fie de-apururi oaspeti in locuinta cea nowi, feeric’ ca o poveste a Pelesului ». ‘Au vorbit apoi C. A. Rosetti, presedintele Camerei, Mitropolitul Primat in numele clerului si generalul Cernat in numele armatei: « fauritade Regele Carol si dusi de Bl la victoriile rizbo- Niului independentei». Astfel a fost sirbitoriti “iua intrdrii Suveranilor in Castelul Peles, la opt ani dup’ zidirea pietrei de temelie. Dupi terminarea castelului, activitatea fu indrep- fati asupra amenajarii drumurilor sia parcului. Platforma pe care st asezat castelul, fu marité in fata si inapoia lui, ca si-l libereze de muntele de tate sta aproape lipit. Din terasa astfel lirgit’i, au inceput si porneasci drumurile si aleele. NN. N. CONDIESCU $I AL. TZIGARA-SAMURCAS: CASTELUL PELES 523 actiune la fiece lovituri de tarnacop, a fost nevoie ca solul si fie brizdat de numeroase canale, asezate la o adancime de 4—5 m. deasupra stratului de argil impermeabil. ‘Léo Bachelin spune: «Nimeni nu poate si-si inchipue astizi, privind rampele comode care duc spre castel si pantele dulci care coboar’, ci ele sunt strabitute de aqueducuri, atat de multe cit vinele unei mini». Terasa, parcul, drumurile, toate au fost facute cu multi chibzuial’, Regele Carol unind fn inten- Cabinets! de tucru al Regelui Carol T Pantele naturale foarte repezi insi, cizand in ‘multe locuri aproape vertical, au cerut mult cazni multi muncd. Era nevoie de pimant, si el a tre- ies fic ous din novncle care face fay’ caste- lului. Un funicular purti timp de mai multe luni vagoanele incircate cu pimantul trebuincios. A fost nevoie de o asa de mare cantitate (20.000 metri cubi), incdt creasta muntelui, despadurita si nivelati, a servit apoi drept loc de instructie bata- lionului de vanitori cazarmat in fiecare vari la Sinaia. Dar infiptuindu-se aceste lucrari, greutiti mai mari decit acelea dela punerea temeliilor, au tre: bout si fie invinse. Izvoarele muntelui intrand in fille Sale nota estetic’ cu posibilitatea desfigu- Minli oricdrui act oficial — sosire de oaspeti ilustri, salutafi in trecere de garda palatului, aliniat ina poia tunurilor turcesti capturate la Plevna, defilari de cilireti si echipaje de mare gal’, parada schim- birii garzi, Totul a fost impletit ca si dea putinga serbirilor oficiale si se desfasure in toati plin’- tatea si maretia, ‘Sa reconstituim putin, cum se prezenta in anul acela indepartat — 1883 — interiorul castelului, azi modificat tot de Regele Carol, in vremea lungii gi minoasei Sale domni Din curtea interioar’, plin’ de susurul fantanii534 de bronz — odati trecuti poarta de onoare — un masiv vestibul racoros, cu bolti joase sprijinite pe grele coloane, imbratiseazi oaspele. De o parte, un mare cimin cu o placi in bronz, pistreazi gravat, catrenul poetului Vasile Alecsandri Eu, Carol, si al mea popor, Zidit-am, intr'un gand si dor, In timp de lupte-ai mew regat, In timp de pace-al meu palat. Scara de onoate uci, desficindu-si cele dou’ aripi laterale, in spre coridoare. BOABE DE GRAU periu, precum si Hitel-Frederic VI, locotenent al lui Carol Quintul, mort in bitilia dela Pavia Pictorul a asezat ldngi Print, pe o perni, ordinul Linei de Aur, cu care impiratul |-a decorat, dup glorioasa sa moarte. In fata scirii, sala de mancare isi deschide por file, toati in ‘lemn lucrat in stilul Renasterii Aceasti inctipere a fost amenajati de Casa Bembé, din Maienta, fondati in 1780. Aceeas casi a mo- bilat marele salon, teatrul, sala de biliard, budoarul Reginei, apartamentele particulare ale Suveranilor gi ale Printului Ferdinand al Rominiei. Marea sala de muzici De-a-lungul coridoarelor laterale, o galerie de portrete infitiseazi pe strimosii regelui. Incepe cu acel indepartat Wolfgang conte de Zollern de pe la 48, care a avut de sofie pe Ursula, si cu Burckardt (1080) mai bine cunoscut; continua cu Frederic I (980), Frederic IV (r195) si cu intregul sir de Prinfi ai familiei Hohenzollern, muiati in zale si grele armuri, sau in catifeaua si matasea costumelor din epocile mai recente, De o impuni- toare statura, rezimat in greaua-i spadi, impresio- neazi Eitel-Frederic I, acela care a fost desemnat de citre Dieta din Francfurt si se duc si si ofere lui Rudolf de Habsburg coroana Sfantului Im- Din sala de mancare, se trece in sala de biliard si de aci, printr'o galerie de sticls, in salonul tur- Cesc, cuib oriental de umbri, odihn’ si visare. De-a dreapta silii de biliard se aude susurul apei, care se prelinge pe marmura fantanii arabe din sala maur’, loc de mari festivititi, construiti in 1892, pe una din terasele deschise ale castelului, Pe pereti, panoplii si armure orientale, de-a-lungul lor banderole si console de onix, iar in fund fin- tana. Lampadarele multicolore, lucrate in stil orien- tal, dau seara acestei sili ceva din tainele povestilor din «o mie si una de nopyi». De-a stanga silii de biliard, ocrotiti de grele porti de fier, cizelate inN. N. CONDIESCU $I AL. TZIGARA-SAMURCAS: CASTELUL PELES 525 maniera lui Benvenuto Cellini, apare salonul cel mare, asa zisa Sala Florentind. E salonul recep- fillor diplomatice si al oricirei manifestatii oficiale, Pe perete, gisim’un Rubens, un Tintoretto, un Bassano, un Vasari. Salonul Florentin da intr’un mic budoar Ludovic XV, cochet cao sonati de Hayden. Porjelanuri de Saxa si picturi de Lancret impodobesc perefii. Un dlavecin, care actualmente se gi: seste in marea si noua sali de muzica, cu mecanism din secolul al XVF-lea si cu lemnirie pictati de Joseph Vernet, atrage aten- fia, A aparfinut Prinjesei Elisa- beta, sora lui Ludovic al XVI-lea, siaficut parte din mobila castelu- iui dela Montreuil. De aci se trece in sala cea vecke de muzic: Ani de-a-rindul, Carmen Sylva a intrunit aci tot ce am avut mai ales in literatura si art’, organi- zind sez3tori literare si muzicale. Sala de muzicd pistreazi si va pistra ints'Insa 0 mare parte din sensibilitatea romantic a sufle- tului Reginei, Pianele, harpa, in- steumentele de murici, notele si Ginjile dintr'insa, palpitd inci de cildura amintirilor. Deasupra tam- burilor de lemn, picturi mari tilmicesc motive din operele Re- gine Biroul Regelui, Sala de muzici comunica printr’un culoar, cu bi- blioteca si biroul Regelui. Astizi, inainte de a ajunge in cu- Ioar, se trece printr’o camera tm- bricatd in stejar, numiti: «a Con- siliului de ministri ». Acolo a avut loc istoricul Consiliu din r9rq, prezidat de Regele Carol, in care s’a_stabilit neutralitat armata a RomAniei ft de rizboiul european care fncepuse. Atit biroul Regelui cit si bi- blioteca, formeazi prin lemndria fntunecatd, prin mobilierul sever in fncircitura lui luxoasi, © atmo- sferi de gravi reculegere. Pe biroul, rimas si astizi asa cum I-a [sat in ultimul lui ceas de fucru Regele Carol, sta, marturie a inimii si su- fletului Siu, portrete de familie in cadre pretioase. Alituri se insiruesc, minufios ingrijite, creioanele Si toate cele trebuincioase scrisului gi cetitului, Ling’ o fereastri sti faimosul pupitr, de unde, in picioare —prile| ca si nu-si pofteasci ministrii pe scaun— Suveranul rezolva hirtiile aduse, Pe pereti: vase, oale, faianfe. Apoi picturi celebre din vremea Renasterii, 1a care se adaugi minunatul portret presupus al lui Diego Covarruvias, de Greco. Biblioteca, in afari de aibume pretioase, mir- turii a diferite momente din viata Suveranilor, Portret de Greco in Cabinetul de lucru al Regelui Carol 1 confine, in edifii luxoase, cirti de istorie, geografie, arti, precum si numeroase memorii $i monografii. Léo Bachelin, in cartea sa Le Chateau Royal de Pelech, ne 3, dupa revista germani Nord und Siid (Mai 1893), un portret moral al Regelui Carol, din care spicuim urmatoarele: «Fire prea dreapti si prea sincer’, pentru a cduta si captiveze privirile si inimile prin aparenje desarte, acest monath, care-si cunoaste locul ce i526 se cuvine in istorie, se face prefuit numai_ prin extrema sa afabilitate. Carmen Sylva a scris 0 cugetare care-L cuprinde intreg: Ca si fii mare, trebue sa dispari sub greutatea operei tale». Regele Carol e omul misiunii sale si al destinului sau. Pierre Loti a zis asa despre Regele Carol: «Pentruci i-am pronuntat numele, si-mi fie in- giduit a spune un cuvint asupra infitisivii sale, in acelas timp binevoitoare si plind de gravitate. BOABE DE GRAU fac decit si-i intireasci singele rece si si-i ofe- leasci facultatile. Fata de vadite gesturi de-o neagri ingratitudine, di din umeri si—iarti. Cand nu va mai fi, va fi numit «Cel Injelept». Afabil, insi fard a rupe barierele, egal in bucurie ca si la necazuri, pistreazi acelag sange rece in toate imprejurarile, Dela sapte dimineara pani la unsprezece seara, sti sub greutatea unei munci fri rigaz », Sala de spectacole, Mic’, cochet, incircati cu Apartamentele oaspetilor Trisiturile regulate, de-o finefe aleasi, incadrate intr’o barb’ neagri. O cuti adanca, plind par'cd de profund’ gandire sau poate de-o continua pre- ocupare, fi brizdeazi fruntea, intunecindu-i fata. Dar un sur4s lumineaza dintr’odat totul, un surds bun gi fermecator ca si al Reginei; si e 0 atat de aleas’ simplicitate, atta naturalefi tn aceastii ma- iestate Regali ». Regina Elisaveta, intr’o scrisoare adresati mamei sale, Principesa de Wied, spune astfel despre El: «Carol ¢ 0 natura nobilé. Adesea, fl aseamin cu Wilhelm d’Orange. Cele mai crude experienfe nu atributele ornamentale ale epocii, poate primi 0 sutii de spectatori, Este opera fratilor Klimt si a lui Matsch, treiartisti reputati in acea vreme, cari au executat picturile decorative ale Muzeului, Imperial si ale Burgteatrului din Viena, Pe scena aceasta mick s'au jucat cele mai fine piese ale teatrelor franceze si germane, precum si multe improvizatii de-ale Carmen-Sylvei. In vremea Regelui Ferdinand, au rulat filme de cinema- tograf si s'au reprezentat, la date insemnate, ta- Blouri vii, jucate de Pringit si Principesele Familiei Regale, sub directia de sceni a M. S. Regelui Carol IL, pe atunci Principe Mostenitor.‘Adesea, pe panza din fundul scenei, s'au des- gurat scene «din viata Regelui Carol I». Din cul nefiintei, chipul aceluia care a inféptuit wunea botezata «Castelul Peles» revenea, plin Dintre operele personale ale Regelui Carol I, jinaia si Castelul Peles sunt cele mai mérefe. Casteluil Peles, mai ales cu succesivele sale trans- si adaugiri, sintetizeazd activitatea sa ne- Si trideaza aspiratiile spre perfectie, care u ciliuzit pe Carol I si in marea Sa oper de tor al Romaniei. Caci in viata Sa intimi ca si cea de monarh El a fost vesnic animat de acele: estrmutate principii si nu s'a sfiit si intreprind’ t personal cit si in rosturile de conducitor de Stat, planurile cele mai indrisnefe, pornind dela in- puturile cele mai modeste. Dupi cum ‘impotriva sfaturilor Principelui smarck, Carol de Hohenzollern a primit si vie in Romania inci neliberati de suzeranitatea Turciei, pentru ca in curand si se incoroneze ca Rege dependent, tot astfel s'a_mulfumit cu umilele chili ale Manistirii din Sinaia, pentru ca apoi -si sfargeasci zilele in splendidul Castel Peles in preaima Sinaiei, tot de el creat. Blau tmplinit tntocmai profeticele cuvinte le mnitorului, rostite in to August 1875, cici astelul a ajuns intr'adevar « leaginul dinastiei emine. Tar pe cel nedumerti. asupra ayezini nei asemenea ctitorii tocmai la granifele rari, il ii linistea intrebndu-i daci sunt siguri ci situa- ja va riminea vesnic aceeas. Nu i-a mai fost i de soarti si ultima’ multumire, si vada ati falnicul Siu Castel Peles se inal in chiar RomAniei intregite, aja cum el tainic tatre- se in visurile Sale de mirire ale Regatului Siu. Dar, ca in toate, pe cat de splendid incoronate fost striduinfele intemeierii Castelului, pe atat modeste au fost inceputurile sederii 1a Sinaia vederea acestei intreprinderi. Traiul in chiliile Sf, Manistiri din Sinaia era e redus: odaile nici nu comunicau intre ele, pin tinda cea deschisi se trecea din una intr’alta, idurile spoite cu var alb, cu coridoare intune- e, mobilele de brad contrastau grozav cu Pa- din Bucuresti sau din Cotroceni. Viata des- ati in chiliile mAnistiresti era insi mult mai 13, mai ales in primii ani, cand fericifii parinfi lau bucurat de a avea pe lang ei pe iubita Lor ici Maria. Excursii in Bucegii inci necunoscuti se ficeau nic si tinira Domnisa inchipuise intr'acest scop si tin costum special, care s'a popularizat apoi in uropa prin mijlocirea invitatilor si a diplomatilor riini cari 0 insofeau, Domnitorul lucra cu Mi- ttii sti cari pe rand veneau din Capital pentru N. N. CONDIESCU SI AL. TZIGARA-SAMURCAS: CASTELUL PELES 327 de lumin’, cu oamenii Sai de atunci, cu gesturile Sale misurate, cu sclipirile de ofel ale ochilor Sai adane patrunzitori. N. N. CONDIESCU IL rezolvarea afacerilor de Stat. Jar seara se petrecea intr'o plicuti intimitate, impus’ si de inciperile reduse de care se dispunea. Intr'o scrisoare adre- sat tatilui Su, Domnitorul exprim’ multumirea Sa asupra acestor intruniri si petreceri de seari care fi permiteau si cunoasci mai de aproape pe reprezentantii de seami ai societitii romanesti, de care, in mediul oficial al Capitalei, era asa de izolat, Principele arita ci insisi unit dintre ministrii si, luand parte la petreceri au dansat, ceea ce nu i se fntimplase inci la Bucuresti. Din aceste tntru- niti de sear au rimas, ca o amintire a acestor vre- muri petrecute in chiliile ministiresti, intr’una din silile Muzeului de azi, portretele desenate de Dom- nita cu creionul pe chiar zidul varuit. Sunt por- tretele oaspefilor pe cari Principesa, seara la lumina luménfrilor, le fixa pe perete, Dupi cum singura povesteste, Domnita, deoarece nu luase nicio lectie de desen, se cisnea la inceput si copieze umbra figurilor ‘pe zid, Vazind insi deformarea ce_se obtinea astfel, S'a incumetat a le desena cu mana liber. Primele portrete astfel obtinute sunt numai de profil; in curind insi Domnita reusi a desena si figuri din fati, dandu-le intotdeauna 6 uimitoare aseminare. Cu plicere regisim astici portretele celor mai insemnati birbati, fixate firs nicio or- dine, din fuga creionului, dar cu multi verva, pe peretele alb. In porfiunea de zid, aci reprodusi, vedem sub Nr. r pe Maria Sa Domnitorul Carol I, iar sub Nr. 47 pe insisi Domnita Elisaveta; sub Nr. 18 pe adanc cugetitorul filosof si critic’ Titu Maiorescu, alaturi de generalul Haralamb (11) si Greceanu (27); pe Th. G. Rosetti (52), Dr. Ge- neral Teodory (43), Davila (37); doamnele Zoe Bengescu (r3 i 25), general Poenaru (24) si Bai- coianu (26); Teodor Vacirescu (17), colonel Filiti (zg), Nicu Moscu (20), etc. Mijlocul_e ocupat de urmitoarea sceni: Dr. Sache Stefainescu, cu o foarfeci, vrea si scoati ochii prefectului judetului de pe vremuri, Laho- vaty, pentruci nu vedea starea deplorabili in care se afar drumurile departamentului siu. Gene- ralul Davila (37) ajuti, sustindnd capul vinova- tului, pe cand din dreapta intervine mana gene- ralului Florescu, care impiedici executarea oribi lului plan, Cele dou’ ziduri, cuprinznd peste 80 de portrete, sunt azi ferite sub sticli de orice dete- riorare, pistrindu-se astfel viitorimii aceste plicute amintiri ale unui trecut, care, desi nu prea departat,328 BOABE DE GRAU incepe s& treaci tn domeniut istori ratiile de azi. In curdnd atmosfera de voiosie din chiliile ma- nistirii fu fntrerupti prin nemiloasa lovitur’ a soartei care, in Joia Mare a anului 1874, a atins perechea domnitoare prin ripirea iubitei Lor co- pile, Cat de groaznicd a fost a Lor desamigire de parinti si in ce fel Ei au cAutat si in aceasta impre- jurare si manifeste iubirea ce Ii lega de nowa Lor patrie, ne dovedeste urmitoarea scrisoare ce Dom- nitorel adresi in Duminica Pastilor (gr Martie 1874), lui Lascar Catargiu, presedintele Consi- fiului: «Atotputernicul a mutat din aceasté Iume de suferinfe pe singurul si duios iubitul nostru copil. Dac ar mai fi nevoie a Ne incredinta de dea- gostea firii citre Noi, nimic alt nu Ne-o putea dovedi mai mult ca aceste dureroase zile, in care sentimentele de compitimire sincere ale’ tuturor, ‘Ne-au fost ca o mangaiere in adinca Noastra jale. In asemenea tmprejurari, simt un indemn pu- temic a spune firii Mele cd, asemenea precum dansa M-a sprijinit cu iubirea ei in momentele cele mai grele ale vietii Mele, asemenea si Eu ‘Mi voiu sili a-i fntoarce cu prisos binele ce Mi |-a facut. Amintirea cea mai dulce, pe care repausata Noastri fic’ Ne-a lsat ca un scump odor, este nemirginitul Ei amor citre patria in care s'a niscut, amor care era atit de viu, incat chiar la frageda-I varst’, in cea dintaiu departare in strai- natate, Ea se simti cuprinsi de dorul tari. Legea copilei Noastre, limba ce Ea vorbea, a dobindit 0 noua sfinjenie pentru Noi, cici fiecare cuvnt romanesc Ne va fi de aci inainte un risunet al acelui glas, pe care nu-l vom mai auzi pe pi mant. S’a rupt in adevir in cercul strans al Familie! Noastre cea mai duioasi legituri, inst o legituri mai tare Ne uneste acum cu Familia Noastra cea mare: Poporul romin, care, impreuni cu Noi, plinge copilul Nostra si al sau. E 0 sacra datorie pentru Domna si pentru Mine de a aria fieciruia si tuturor din adancul mahnitei Noastre inimi parintesti, recunostinta cea mai fier- binte, rugandu-l a inalta impreund cu Noi rugi citre Atotputernicul, ca si Ne dea tiria i rabdarea de care avem nevoie in incercarea la care El ne-a supus ». Pentru a inlitura gandul pierderii suferite, pe- rechea Domnitoare se ocupi tot mai intens de clidirea Castelului. Planurile profesorului Do- derer, prea masive pentru desisul de brazi, la poalele mandrilor Bucegi, unde avea si se inalte, este infiturat, pistrandu-se numai lucrarile teme- liilor incepute. Arhitectul propriu zis, de aci incolo, este insusi Carol I, care finand seam’ de propunerile roman- tice ale Carmen Sylvei si amintindu-si de stra- pentru gene- mogescul Castel Sigmaringen dela obarsia Dux nari la ale cirei guri I aruncase acum soatta, preschimbi continua dispozitiile clidirii, dinduct ‘un aspect altfel variat si plicut decit in planurile arhitectului Doderer, autorul Biilor Herculane, $i ale urmasului siu Schulz din Lemberg, Dupa rizboiul Independentei, clidirea fntre- rupti este reluata cu graba de « Marele Capitan, acum fneununat cu coroana regali de ofel, si de «Mama Rinitilor », care de aci inainte se consacr’ exclusiv artei si literaturii_patriei Sale. «Povestile Pelesului » ale Carmen Sylvei, tra- duse in’ romineste de insusi Dimitrie Sturdza, sunt urmate de «Robia Pelesului », in care sunt expuse si peripetiile cladirii, foate fnvinse de p severenfa perechii regale, care reuseste si se sta- tornicease3, in fine, in atic de mult doritul Lor Castel. Intre primii oaspefi ai Regelui in now inaugu- ratul Castel, in afard de membrii familiei, a fost si profesorul Anton Springer, la care, in 1862, tanarul Principe urmase cursurile de ‘estetici si istoria artei la Universitatea din Bonn, Din me- moriile Regelui mai aflim ci sub priceputa direc- tie a acestui savant, in domeniul istoriei artei Principele Carol «a vigitat numeroase monumente renane punand astfel baza intinselor Sale cuno- stinge artistice ». Asemenea cilitorii, cu scop de a cunoaste tezaurele de arti ale diferitelor popoare, a ficut Principele si mai tarziu, vizitind Franga, Spania, Portugaliay Tala, tecind chiar tn fie ricane, Interesul ce Domnitorul si apoi chiar Regele a pastrat pentru toate manifestirile din domeniul artei clasice, nu au lancezit nici chiar atunci, cand preocupirile serioase ce-I impuneau sarcina grea de Sef al Statului Il absorbeau cu totul, Tntotdeauna arta si politica si-au disputat intie tatea in inima Regelui. $i pana in ultimele timputi publicafiile artistice au fost cu interes urmarite de Suveran, a cirui Bibliotec’ cuprindea toate operele de seam in aceasti specialitate. Arhitec- tura in deosebi L-a interesat. Astfel se explici si continuele prefaceri si inframusefari ce s'au_exe- cutat 12 Castelul Peles, despre care se poate afirma a este, chiar in amanunt, opera personala a Re- gelui. Cele mai mici prefaceri au fost prescrise de Suveran, care a inlesnit chiar sarcina arhitectului prin documentele precise ce-i punea la dispozitie din bogataSa colectie de carfi si fotografi. Aceeas mani liber’ nu a avut-o, din nefericire, Domnitorul Carol Ja clidirea Palatului din Bucu: resti, Vrdnd si arate cit stie si prefuiase’ traditia, noul Principe a respectat vechea si neincSpitoarea casi boiereasc ce servise de conac Domnitorului Cuza, acomodand-o numai nouilor sale nevoi. Singura incipere din nou amenajati a fost sala Bibliotecii, in severul cadru al careia El primea audienfele si in jurul mesei cireia s'au finut Con- Sillle de Ministsi sub injeleapta Sa. conducere,N. N. CONDIESCU SI AL. TZIGARA-SAMURCAS: CASTELUL PELES Sila e in stilul Renasterii germane, lucririle in Jemn find executate in atelierele Palatului, pe care dela inceput noul Domnitor le instalase sub conducerea sculptorului Martin Stohr, unul din pufinii insotitori cari din Sigmaringen’ il urma- seri in Bucuresti. Potrivit vechii traditii in familia Hohenzollernilor, si tandrul Principe Carol invi- fase un mestesug, alegandu-si sculptura in lemn, pe care ne mai avind rigaz Si o exercite in noua 5a patrie, o lisase pe seama lui Stohr, care a exe- cutat mai toate mobilele bogat sculptate ce or- neazi vechea aripi a Palatului din Bucuresti si unele lucriri dela Peles. La alcatuirea aripei noui a palatului din Capi- tali, cuprinzind sala tronului si saloanele de receptii, Regele contrariat de amestecul serviciilor oficiale le-a lasat man’ liber’, gi astfel a rezultat acea clidire inform’, mistuiti de incendiu anii ftrecuti si in locul cireia se sivarseste acum, in a treia_generajie a regilor farii, impunitorul Palat de piatri. Regele Carol I incepuse si inlocuiasc’ orna- mentele in ghips ale primei sili de receptie prin seulpturi in marmor’, asa cum se cuvenea unui Palat Regal. Lucrarea de treptat’ prefacere a fost fn parte numai terminati, intrerupta prin rizboiu $i apoi distrusi de incendiu, 329 La fel ca in Bucuresti a procedat Regele si la Sinaia in prefacerea Castelului, inlocuind lemnaria usoara prin stejar si consoliddnd lucririle initiale executate in prip’. Predilectia Regelui Carol I pentru arhitectura si plicerea cu care el explica oaspetilor sii adausurile si modificirile la clidirea Castelului, au inspirat pe academicianul de azi Henri Bordeaux, care inainte de rizboiu vizitase Pelesul, si proclame pe Regele Rominiei ca « roi bitisseur », conside- SS randu-l fauritor nu numai al Regatului, dar gi al propriului Su cimin, Aceleeas pasiuni pentru monumente se datoreste si restaurarea principalelor biserici din ari, care numai din inifiativa gi apoi chiar numai cu ajutorul binesc al Regelui si-au recipitat splendoarea lor de odinioar’. Caci fra pasionata gi energica inter- venfie regal nu s'ar fi restaurat ‘Trei Terarhi din Iasi, Episcopia din Curtea de Arges si celelalte biserici de citre Lecomte du Noiiy, elevul lui Villet-le-Duc, caruia Carol I se adresase direct in aceasti chestiune. La Castelul Peles era gazdi vegnicd arhitectul Lecomte, de sfaturile ciruia se folosea att Regele cit si Regina, mai ales la ilu- strarea publicatiilor Sale. Constantul colaborator al Regelui ins’, in mi- rirea si prefacerea Castelului si a clidirii numeroa-530 selor anexe, a fost arhitectul Curtii, Karl Liman, care ajunsese si infeleaga $i si execute intocmai intenfiile regale. Carol I’ vizita aproape zilnic biroul arhitectului si urmirea lucririle de lem- narie din atelierele dependente de Palat, Mare-i era bucuria cand constata ci, pe nesimfite, lucr torii straini se inlocuiau prin meseriasi romani, cari, intrati ca simpli ucenici, favitau asa de bine mestesugul, inedt putea inlocui cu folos chiar pe maestrii lor straini, Regele considera preocupirile Sale in arhitecturi cao plicuta si chiar necesari diversitate dela tre- burile Statului, atat de absorbante, Era asa de pasionat de problemele de adiugiti sau preschim- bari ale Castelului, inca, tainic, Regina cu athi- tectul se striduiau si niscoceasci motive noui care si preocupe procurind plicere Suveranului. Pe cat de usor se puneau problemele transfor- mitilor, pe atat de greu erau de executat, deoarece fucririle neputindu-se face vara din cauza locuirii Castelului, se implineau in conditii din cele mai defavorabile iarna, cind pirtile supuse reparatii- lor trebuiau adapostite sub acoperimant de scinduri. Dar nicio dificultate nu putea opri pa- siunea Suveranului. Marile transformiri incepuri intre 1890—93 cAnd, in locul pergolei, ce reunea aripa nordici cu trupul Castelului, se construeste splendida sali maura, cu fantana sa in stil arab. Apoi urmeazi intre t902—x906 crearea nouei sili de muzici cu a sa galerie de marmor’, prin care se mireste considerabil planul Castelului spre risirit; in parter se infiinjeazi sala de arme si se transforma coridorul din parter si etaj; se mareste atelierul dinspre Nord al Reginei, inmultindu-se totodati camerele din mansardi, Toate aceste modificiri interioare implici schimbarea fafadelor. Principala transformare a aspectului general al Castelului se obine prin schimbarea radicali a turnului, ce se inalf cu mult fafi de cel vechiu, ‘Astfel marit Castelul are nevoie de 0 bazi mai larg’, ce se obfine prin crearea unor serii de terase ce se cistig’ asupra pidurii, mai ales inspre Nord si Risirit. In ristimpul dela 1907—10 se insta Jeazi inciperile pentru oaspeti, zise apartamentul imperial, si mobilate intr'un foarte bogat stil baroc al Mariei Theresia. Alsturi se monteazi o sufra- gerie intima, Luctiri monumentale se intreprind in sala coloanelor si mai ales in alituratul salon, florentin, in care ‘abundi lucriri insemnate de marmori. O mare schimbare se produce in inte- riorul Castelului suprimindu-se principala curte interioar, ce se inlocui prints'un hall acoperit cu ‘un plafon mobil de sticla. Mandru de inovatia Sa, Suveranul atrigea atengia invitatilor, ce se retri- geau aci dup’ masi, si ap’sind pe un buton elec- tric El punea in miscare colosalul plafon, a carui perfect manevrare este intr'adevar uimitoare, Bo- gatele sculpturi in lemn, ce impreuni cu reliefurile in alabastru. orneazi aceast’ mireaji incipere, BOABE DE GRAU inaltd de dowd caturi, sunt imitate dupa sala de ceremonii a primariei din Brema, In cea din urma campanie de lucru, dela xgr1—r4, s'a mai adiugat, cum spune arhitectul Ernest, singurul dintre fostii colaboratori ai lui Liman, sala de consiliu dinspre Sud-Est, care a si, servit ultimelor convociti ale Consiliilor de ministri tn preajma rigbojului. Tot tn acest ris- timp s'au amenajat bogatele terase din fata Caste- lului, care in intentia Regelui Carol I ar fi trebuit continuate inci, reducindu-se mult pajistea verde, Tot sub inspiratia Regelui s'a cladit si «Peli- sorul », destinat Principilor mostenitori, in care au $i locuit apoi Regele Ferdinand cu Regina Maria $i cu copiii princiari. Principele Carol a ocupat vechea casi de vanitoare, prima dintre clidirile Regelui Carol I, construiti in un stil elvetian, care este astizi inlocuit’ prin splendida resedint3, abia terminati, a M. S. Regelui Carol II. Odati cu trecerea la vesnicie a Regelui Carol, Castelul a incremenit in formele treptat preficute de autorul siu, Stilul Renasterii germane in care a fost conceput Castelul, a suferit multe modificari; toate ins au fost inspirate de documente sigure, indicate de insugi Suveranul din diferitele opere arhitecturale de care era inconjurat, asa inet, cu tot aspectul ei variat, clidirea nu prezint’ nicio abatere sau contra- zicere stilistici. Castelul poarti pecetea gustului al Regelui Carol I, in cadrul larg al sti- tial. In incintitorul si vastul Castel Peles, Regina Carmen Sylva a gisit mediul propice pentru des- fagurarea aspiratiilor Sale de arta si a manifesti- rilor Sale muzicale in deosebi. Lipsit, dupi dureroasa pierdere a unicei Sale copile, de alta fericire decat a implinirii datoriei, era firesc ca munca si fie singura mingdiere a Reginei. Viata intreag’ Si-a petrecut-o lucrand, voind si lase poporului pilda unei hirnicii cin- stite, In roiul albinelor strinse in juru-I la Ma- nistire si apoi in Castelul Peles, Ea a fost cu drept cuvant Regina intre toate, mai ales prin activitatea Ei neobositi. Dela inceput a luat sub inalta Sa protectie toate operele de caritate si societatile de incurajarea lucrului, mai cu seami 1a copii gi femei, Intr’o circular’ autografiat’ din 15 Ianuarie 1870, Doamna ne asiguri ci « dela sosirea in noua patrie a crezut ca o datorie de a face din scoala si din sta- bilimentele de binefacere un obiect de solicitudine particulara », Tar cu prilejul uneia din nenumératele vizitiri a scolilor din ari, Doamna Elisaveta asi gura ci «Fiind peste tot primitt de copile ca 0 mumi, fine a fi muma lor ». s Alsturi de problema educatiei claselor origenesti, Regina se gandeste insi cu aceeas_ plrinteasc’ grija sila stratul mult mai numeros al femeilor dela fari, care lancezeau fd nicio sorginte de castig. VecheaN. N. CONDIESCU §I AL. TZIGARA-SAMURCAS: CASTELUL PELES 331 industrie casnica incepuse si sufere prin concurenta Cirgurilor cu produse strdine. Previzand insemni- tatea lucrului casnic, inci dela 1881, Regina Elisa- yeia lanseazi un cilduros apel, care nu numai prin inilfitoarea sa frumusete dar si din punct de vedere al aplicirilor practice, poate servi azi inci de model. Rezultatele imbucuritoare, ce asemenea indem- uri au dat, se invedereaza prin numeroasele so- Cietiti existente pentru propasirea industriei cas- nice, ajunsi a fi azi o reali sorginte de venitus pentru firance. Exemplul personal al Reginei a mult, prin Augustul Sau exemplu, la inviorarea gi executarea lucrului manual, Fiica’ Rinului deveni fn curind, nu numai cu gindul, dar si cu fapta, cea mai indemanateci gospodini dela Dunire. Castelul Peles, cu ale sale sezitori, devenise cel mai, harnic atelier de lucrari romanesti. Cat de mandra se simjea Ea, cand se putea iden- tifica tot mai mult cu femeia roman’, al cirei port nu-l pirdsea la Sinaia, reiese gi din splendida intro- ducere la « Visul poetului », citits in sedinga dela 25 Martie 1890 a Academiei Romane. La invitarea Curtea interioara a Corpului de Garda cu Castelul Peleg in fund fost si in aceasti directie hotisitor. Incercarile anterioare, atat cele dela Golesti ct si ale intemeie- toarelor «Furnicei > si altele, ar fi rama izolate daci tanita Doamn’, dela inceput, nu ar fi imbri- fisat cu atta cildura si adevarata pricepere aceeas Guzi. Adoptind cu ‘entusiasm frumosul port al firancelor si impundndu-1 chiar in anumite impre- juriri la Bucuresti, dar in permanenti la Sinaia, Regina Elisaveta ‘a adus cele mai mari servicii artei noastre populare, reabilitind-o in ochii mulfimii nepricepatoare. Apreciind nesecatul tezaur ce se ascundea sub diferite forme in manifestarile artistice ale fSrancei, prima noastei Regin’ isi insusi rand pe rand toate mestesugurile mAinii femeiesti, indemnand tot mai ce I se ficuse de a rosti acea cuvantare, Regina gra astfel «Am sispuns cu Sfinta Scriptura: « Femeia si taci in bisericd », Nici astizi nu Mi-am schimbat pirerea si voiu zice intotdeauna ci activitatea femeii nu trebuie si iasi din interiorul sfant al casei, Glasul femeii niciieri nu sun mai frumos ca la vatra ei, in mijlocul copiilor ei. Mie ins’ Dumnezeu Mi-a intins vatra si Mi-a mirit-o. Oare dulcea Mea fara, cu cetele ei mandre de copii, cu tofi RomAnii dintr'insa, nu e pentru Mine o vatri mare si scumpi? Daci M-am hotirit deci a vorbi, o fac fiindcd sunt la vatra Mea, in mijlocul copiilor Mei. Ce am si vA citesc astizi nu e decit 0 poveste —o poveste cu balauri si cu532 BOABE DE GRAU voinici viteji, Daca vorbind nu sin fusul in mani, ‘Mi voiu incerca totus. a toarce un fir lung gi sub- tire din care ascultitorul bine ganditor va putea fese o panzi trainic’ si frumoasi. Numeroase au fost panzele ideale ce Inalta Doamni a fesut in imbelsugata-I viati, lumea legendelor romane atrigind-O in deosebi. Din indemnul oaspetelui din Castelul Peles, a bardului Vasile Alecsandri, Carmen Sylva a inceput a se manifesta ca scriitoare prin traducerile poe- ziilor romane, care mult au fermecat-O, Singura mirturiseste ci versurile romanesti I-au desvaluit secretul prozodiei, pe care nu o cunostea inainte. Devenind stpind pe mestesugul versului, nu-Si ‘mai putu stipani bogata imaginatie, cireia datorim acel splendid tezaur de poezii ce s’a rispindit in lumea intreag’. Spontaneitatea cu care se succedau frumoasele imagini si ugurinfa cu care gisea forma cuvenit’ gandurilor Sale, au facilitat acea surprin- zitoare productie poetic, mai ales pentru o Regin’ a cirei vreme era asa de disputata de atatea alte preocupiri si indatoriri. Magulirea de autoare nu arareori ins’ I-a usurat existenfa, impcdnd-O cu banalitatea unor cerinfe asa de striine de firea Ei de artist. Nu e de mirare daci, din cauza acestui Perpetuu contrast, desi poezia a predominat traiul de toate zilele al Reginei, uneori totus proza viefii si se fi strecurat in operele Ei poetice. Inspiratia T-a fost vremelnic intunecati de imprejuriri steine artei; Ea pind la sfirsit insi nu a incetat de a se avanta in domeniul poeziei Pentru un suflet de artist, ca al Reginei, se infe- lege ca frumosul si fi constituit singura-I plicere. In cele mai_deosebite domenii ale arte, Ea a cAutat aceasti suprema satisfactie. A gisit-o pe deplin in muzic3, de care a fost mai ales pasionata, Era aga de fascinati de superioritatea acestei arte i asa’ de convinsi de bineficitoarea ei inrdurire, incat, cutoate marile greutafi ce a avut de intim- pinat, nu s'a dat invinsi si a reusit si creeze cu- rentul muzical de azi, care numai Ei se datoreste. Desi la venirea Ei in far muzica clasici nu era apreciata decat de cativa amatori izolati, multu- miti educatiei stiruitoare ce s'a dat publicului prin audigiile repetate aproape zilnic, ani de-a-rindul, att in Palatul din Bucuresti, dar mai ales la Castelul Peles, Regina a reusit sd ne ridice si in aceasta privinta la nivelul popoarelor cu o veche traditie muzicali. A popularizat muzica clasici la noi si, prin artistii desvoltati sub a Ei inalt protectie, a reusit $4 duct peste hotare renumele «Poemei Romane », Una din marile atracfii ale Castelului Peles erau concertele aproape zilnic organizate in noua sala de muzici; Regina la pian, alaturi de Enescu si deseori de violoncelistul Dinicu, se executau bu- citi clasice sau din ale compozitorilor romani, La aceste concerte asistay, in afari de obisnuisii Curfii, $i oaspefii trecatori prin Sinaia, a céror educatie muzi- cal a fost astfel serios indrumata spre cea mai aleasa muzic3 clasic’. Mai toyi compozitorii sau executantii romani au trecut prin sala de muzici a Castelului Peles, de unde iegeau inviorati prin cuvintele de imbarbitare si de aprobare ale Reginei. Iar somi- tifile muzicale europene, care se maguleau de a fi oaspetii Carmen Sylvei, serveau de cea mai bund scoali tinerelor generatii de artisti romani. In diferite ramuri artistice influenta bineféci- toare a Reginei Elisaveta a fost mult mai eficace decat a operelor concrete ale Ei, Pe cat de nesta- tornic era focarul productivititii, pe atit de eficace si intinse erau razele invioratoare, ce emanau dela regeasca Fauritoare. Nu prin opere mari de arti, cioplite in piatri, turnate in bronz sau pictate pe panzi, va trece la nemurite artista Carmen Sylva; pe urma Ei insi va riminea, multi vreme inci, vie, insufletirea ce prin cuvant si prin fapti a stiut si dea diferitelor activititi din’ domeniul artelor. Ea s'a bucurat de facultatea, nu numa de a se. imparts’ singuct de acfiunea bineficatoare a unei opere de arta, ci de a comunica si altora entusiasmul ce-1 resimfea in fata frumusetilor naturii si a lucririlor omenesti. Nu dupi monumentalitatea operelor, care nu € singuri hotiritoare, ci dupa intensitatea simi mintului Ei artistic, trebue judecati latura este- tick a Reginei. Numai cine a avut fericirea s8 fi participat la asa zisele « ceaiuri» dela Peles, care erau mai mult un cenaclu sau un fel de sezatoare literar’, numai acela poate si-si dea seama de enorma inrdurire civilizatoare ce a avut Carmen Sylva asupra generajiilor succesive pe care le-a fermecat prin cunostinfele Sale variate si prin darul natural de a provoca la fiecare scoaterea in evident a insusirilor alese ale oaspefilor Ei, Cu o blandefe fireasci si mult ingSduitoare Ea asculta_ pisurile tuturor, impirtisind sfaturi_ si dand avant chiar celor mai sfiosi. Cea mai umili pirea insisi Regina in somptuoasele saloane ale Pelesului, de unde cei ce avuseseri fericirea si asculte pe zina vrijitoare ieyeau cu imbolduri mari de creatie, ‘TInconjurati de capodopere ale marilor maestri din galeria regali, cator vizitatori Ea nu le-a des- tdinuit farmecul’nebinuit al acestor_nestimate tezaure, impirtisindu-le astfel binefacatorul bal- sam ce se desprinde dintr'o adevarati operi de arta! Pierzindu-se odati in contemplarea tabloului preferat al lui Rembrandt, ce se afl inci azi in camera de muzici din Castel, Regina Elisaveta spunea c& atunci numai a pitruns taina infinitului. iblioteca si saloanele Ei din Castel au fost cea mai inalt’ scoala pentru desvoltarea gustului intro far ca a noastra, unde galerii de tablouri lipseau, Manifestirile Ei’ artistice sunt cu atit mai sur- prinzitoare, deoarece nu s’a bucurat de o educaie speciala intr'acest scop. Interesante in aceasta pri- ving sunt destinuirile ce Regina face in « Panaten- _.N. N. CONDIESCU SI AL. winkel ». Se vede ci partea teoretic’ singuri a predominat in prea ingrijita educatie ce I se dase: «In programul greu al studiilor ce cu Horatiu i cu Ovidiu era destul de incarcat, ora cu d-l reuner mf interesa peste mfsura. Era istoria artelor, pe care o inceput intre 12 si 13 ani gi care a devenit 0 adevarati desfatare pentru mine. Entu- siasmul tan3rului barbat pentru frumos, pentru toate minunile lumii antice, pe care Mi le arita in desenuri si reproduceri de tot felul, Ma cu- prinse si pe Mine, si lui fi datoresc ci primele vizitiri in muzee, pe care le-am facut in viafa TZIGARA-SAMURCAS: CASTELUL PELES 333 Sohn, fu intr'atat dascilul meu, ci stam ceasuri intregi la spatele lui cand picta, observand ce ficea, fird a mA obosi niciodat3. Eu ins am ajuns numai © ilustratoare de Missale », Prin «enluminurile» Sale, pe care zilnic le exe- cuta in atelierul din Castel, Regina a reinviat un gen de ilustratie de mult dat uitirii. Lucrarile Ei Vor cistiga de sigur cu vremea, in istoria artei, aceeas "important care au avut-o pentru noi « Le livre @heures » a Annei de Bretania, un Brevia- rium Grimani sau alte asemenea podoabe din Bibliotecile si Muzeele din Apus. Genul Carmen Budoarul Regine! Elisaveta Mea, furi o revedere cu prieteni de mult cunoscufi si iubisi ». In afari de partea teoretici, ingrijirea educatiei | -manuale a tinerei Principese se ficea de muma Sa chiar: | In afari de traduceri din Dante si din Cice- tone, muma mea ingrijea si de scrierea mea, pu- nindu-mi si scriu cu caractere gotice, dupa caiete vechi din tinerejea ei, Ea nu putea binui ci voiu scrie si ilustra attea carti si cd am sa scriu in aceste caractere gotice tot asa de mult ca si in scrisul obisnuit », In schimb insk Regina se plinge ci: «Din nefericire n’am invatat niciodati si pictez, Dar credinciosul nostru prieten, profesorul Karl — Sylvei are originalitatea si o desvoltare cu totul aparte. A inceput prin a scrie cu caractere gotice or- namentale si initiale din propria Ei imaginatie. Prin adausul si introducerea arabescurilor, pagi- nile Ei se apropiau tot mai mult de missalele medievale, Nenumirate sunt lucririle in acest fel, atat in limba romani, cat si in cea germani si francezi. Interesul lor particular reiese din faptul c& atunci cand Regina in alegerea ornamentelor Sale, se indeparteaza dela motivele florale ce-I inspirau Pajigtile din jurul Pelesului, Ea recurge intotdea- una la motive roménesti uate in special din tezau- rul inepuizabil al broderiei faranesti. In alcdtuirea