Disciplinarea. De unde ncepe?

Fetia mea are aproape 3 ani. Este extraordinar, din orice punct de vedere! Aa cum, de
altfel sunt i copiii votri. Diferii dar extraordinari.
Ce are asta de a face cu disciplinarea? Pi, are. Copiii sunt maetri n ale provocrilor,
nzdrvniilor! Face parte din procesul de experimentare, cunoatere, explorare dar mai ales de
testare a limitelor.
Aici, n acest punct, ne confruntm cu disciplinarea. Cum procedm? Cum i facem pe
copiii notri s priceap c trebuie s asculte de tata i mama? Ce metod e mai eficient? Cnd
trebuie s ncep s disciplinez copilul? Este permis btaia? E rupt din rai sau nu? Unde ncepe
disciplinarea i care e limita? Unde ncepe abuzul? i lista cu ntrebri ar putea continua, cu
siguran.
Rspunsuri nu se pot da, la toate acestea, ntr-o singur expunere. Trebuie s lum
lucrurile pe rnd.
Ce este disciplina? Cutnd o definiie laic, am fost surpins s citesc despre disciplin
ca fiind descris ca i spirit de disciplin. Asta a fcut o mare clarificare, n mintea mea, asupra
teritoriului unde se produce disciplinarea: n duhul copilului, n locul cel mai sensibil cu putin.
Locul de unde izvorte creativitatea, nchinarea ctre Dumnezeu.
Pornind de aici, lucrurile pe care am vrut, de fapt, s le scriu, despre disciplin, se
schimb. Nu vreau s ncep s vorbesc despre metode de disciplinare ci despre locul acela sfnt,
duhul.
Duhul omului este locul unde se apmrenteaz fiecare experien pe care o trim. Timpul
de ncepere a amprentrii duhului uman este momentul concepiei. Da, ai citit bine. Momentul
concepiei. Acesta este mediul n care se pregtete s vin copilul. Atitudinea cu care concepi
copilul va fi punctual de plecare n relaia cu acesta.

Dac duhul tu este deschis, primitor i nchintor Lui Dumnezeu, atunci copilul se va
aeza ntr-un mediu favorabil dezvoltrii. Va crete vesel, va fi creativ, flexibil, adaptabil i va
reui n via.
Acestea sunt elementele de care are nevoie un copil: s fie iubit. Iubit nainte s existe.
Restulse nva.
Simona Ilioni-Loga
Psiholog