Matematici Aplicate in Economie Pentru IDD

UNIVERSITATEA "LUCIAN BLAGA" DIN SIBIU
Dumitru Acu
Petric Dicu
Mugur Acu
Ana Maria Acu
MATEMATICI APLICATE
N
ECONOMIE
- NOTE DE CURS
- PENTRU
- NVMNTUL LA DISTAN-
Cuprins
1 Introducere
1.1 Necesitatea utilizarii matematicii n stiintele economice
1.2 Modelarea matematico-economica . . . . . . . . . . . . .
1.3 C
ateva exemple de modele matematicoeconomice . . .
1.3.1 Optimizarea productiei unei ntreprinderi . . . .
1.3.2 Modele de gospod
arire . . . . . . . . . . . . . . .
1.3.3 Problema dietei (nutritiei) . . . . . . . . . . . . .
2 Spatii vectoriale
2.1 Denitia spatiului vectorial . . . . . . . . . . .
2.2 Subspatii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3 Independenta si dependenta liniar
a a vectorilor.
2.4 Produs scalar. Spatii normate. Spatii metrice .
2.5 Multimi convexe . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.6 Testul Nr. 1 de vericare a cunostintelor . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
6
6
7
8
9
9
10
. . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . .
Baz
a si dimensiune
. . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
12
12
14
16
21
24
25
3 Matrice. Determinanti. Sisteme de ecuatii liniare

3.1 Matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Determinanti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3 Sisteme de ecuatii liniare . . . . . . . . . . . . . . . .
3.4 Testul Nr. 2 de vericare a cunostintelor . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
28
28
38
42
49
4 Operatori liniari. Forme biliniare si forme p

atratice
4.1 Operatori liniari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2 Forme biliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.3 Forme p
atratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.4 Testul Nr. 3 de vericare a cunostintelor . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
53
53
61
62
69
5 Elemente de programare liniar

a
5.1 Obiectul program
arii matematice . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2 Notiuni generale relative la o problem
a de programare liniar
a
5.3 Algoritmul simplex . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.4 Cazuri speciale ntr-o problem
a de P.L. . . . . . . . . . . . . .
5.4.1 Solutii multiple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.4.2 Solutie innit
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.4.3 Degenerare n problemele de programare liniar
a. . . .
5.5 Rezolvarea problemei generale de programare liniar
a . . . . .
5.6 Dualitatea n problemele de programare liniar
a . . . . . . . .
5.7 Testul Nr. 4 de vericare a cunostintelor . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
72
72
73
75
80
80
81
82
83
85
92
6 Elemente de teoria grafurilor

6.1 Notiuni fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.2 Algoritmi pentru rezolvarea unor probleme relative la grafuri . . . . . . . . . . . . . . . .
6.2.1 Algoritmul lui Yu Chen pentru aarea matricei drumurilor . . . . . . . . . . . . .
6.2.2 Algoritmi pentru precizarea existentei circuitelor ntr-un graf . . . . . . . . . . . .
6.2.3 Algoritmi pentru aarea componentelor tare conexe ale unui graf . . . . . . . . . .
6.2.4 Algoritmi pentru aarea drumurilor hamiltoniene ale unui graf . . . . . . . . . . .
6.2.5 Algoritmi pentru determinarea drumurilor de lungime optim
a . . . . . . . . . . . .
6.2.6 Metoda drumului critic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.3 Problema uxului optim n retele de transport . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.3.1 Retele de transport . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.3.2 Algoritmul lui FordFulkerson pentru determinarea uxului maxim ntr-un graf de
retea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.4 Testul Nr. 5 de vericare a cunostintelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
97
97
102
103
103
104
108
110
112
118
118
7 Probleme de transport
7.1 Modelul matematic pentru o problem
a de transport
7.2 Determinarea unei solutii initiale . . . . . . . . . . .
7.2.1 Metoda coltului NordVest . . . . . . . . . .
7.2.2 Metoda elementului minim . . . . . . . . . .
7.2.3 Metoda diferentelor maxime . . . . . . . . . .
7.3 Ameliorarea (mbun
at
atirea) unei solutii . . . . . . .
7.4 Aarea unei solutii optime . . . . . . . . . . . . . . .
7.5 Degenerarea n problemele de transport . . . . . . .
7.6 Probleme de transport cu capacit
ati limitate . . . .
7.7 Testul Nr. 6 de vericare a cunostintelor . . . . . . .
130
130
132
132
133
134
135
137
139
141
145
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
120
125
8 S
iruri
149
8.1 S
iruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
8.2 S
iruri n spatii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
8.3 Test de vericare a cunostintelor nr. 7 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
9 Serii numerice
9.1 Notiuni preliminare . . . . . . . . . . . . . . . .
9.2 Criterii de convergenta pentru serii numerice cu
9.3 Serii absolut convergente. Serii semiconvergente
9.4 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . .
9.5 Problem
a economica. Fluxul de venit . . . . . .
9.6 Test de vericare a cunostintelor nr. 8 . . . . .
. . . . . . . . . .
termeni oarecare
. . . . . . . . . .
. . . . . . . . . .
. . . . . . . . . .
. . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
169
169
173
176
179
185
186
10 Functii ntre spatii metrice

10.1 Vecin
atatea unui punct . . . . . . . . . . . .
10.2 Functii ntre spatii metrice . . . . . . . . . .
10.3 Limita unei functii ntr-un punct . . . . . .
10.4 Continuitatea functiilor ntre spatii metrice
10.5 Test de vericare a cunostintelor nr. 9 . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
11 Derivarea functiilor reale

11.1 Denitia derivatei si propriet
atile ei de baza .
11.2 Propriet
ati de baza ale functiilor derivabile pe
11.3 Diferentiala unei functii reale . . . . . . . . .
11.4 Aplicatiile derivatei n economie . . . . . . . .
11.5 Test de vericare a cunostintelor nr. 10 . . .
.
.
.
.
.
. .
un
. .
. .
. .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
190
190
201
204
206
216
. . . . .
interval
. . . . .
. . . . .
. . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
220
220
224
231
233
235
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
12 Derivarea functiilor de mai multe variabile

12.1 Derivate partiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.2 Interpret
ari geometrice si economice ale derivatelor
12.3 Derivarea functiilor compuse . . . . . . . . . . . .
12.4 Diferentiala functiilor de mai multe variabile . . .
12.5 Extremele functiilor de mai multe variabile . . . .
12.6 Extreme conditionate . . . . . . . . . . . . . . . .
12.7 Ajustarea unor date . . . . . . . . . . . . . . . . .
12.8 Interpolarea functiilor . . . . . . . . . . . . . . . .
12.9 Test de vericare a cunostintelor nr. 11 . . . . . .
. . . . .
partiale
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
238
238
241
243
250
254
257
262
264
267
13 Generaliz
ari ale notiunii de integral
a
13.1 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . .
13.2 Integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . .
13.3 Integrale euleriene. Functia Gamma. Functia Beta
13.4 Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
13.5 Test de vericare a cunostintelor nr. 12 . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
270
270
277
282
287
297
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Capitolul 1
Introducere
Obiective: In acest capitol introductiv se pune n evidenta importanta cunoasterii matematicii
pentru un viitor economist.
Rezumat: In acest capitol sunt prezentate principiile model
arii matematico-economice cu
prezentarea catorva modele precise, cum ar optimizarea productiei unei ntreprinderi, modele de gospod
arie si problema dietei (nutritiei).
Continutul capitolului:
1. Necesitatea utilizarii matematicii n stiintele economice
2. Modelarea matematico-economica
3. Cateva exemple de modele matematico-economice
4. Bibliograa aferent
a capitolului
Cuvinte cheie: metode matematice, model matematic, optim economic, optimizarea
productiei, modele de gospod
arie, problema dietei.
1.1
Necesitatea utiliz
arii matematicii n stiintele economice
In prezent si n viitor este clar pentru oricine c

a o simpl
a observatie a unui fenomen economic,
f
ar
a un studiu matematic si statistic aprofundat, nu mai este satisf
acatoare si nu poate acceptat
a f
ar
a
urm
ari dintre cele mai grave. Folosirea metodelor matematicii n practica economica, de orice nivel,
constituie o preocupare cu efecte benece n rezolvarea problemelor economice actuale.
Cel care este interesat de studiul fenomenelor economice trebuie sa aib
a o preg
atire interdisciplinar
a.
Studierea global
a a aspectelor calitative si cantitative a unui fenomen economic necesita un anumit volum de notiuni; concepte si metode matematice care considerate ca un ansamblu dau un asa
numit model matematic atasat fenomenului studiat. Modelarea este un atribut al activit
atii umane,
nt
alnit n procesul de cunoastere a lumii, prin care omul reuseste sa surprind
a esentialul si sa descopere
legile dup
a care se guverneaza fenomenele naturale, sociale si psihice.
Utilizarea matematicii n problemele economice, prin utilizarea modelelor matematice, nu este o
chestiune simpl
a. Istoric, ele cocheteaza de mult timp, dar rezolvarea problemelor ridicate de studiul
unui fenomen economic, num
arul mare de date cu care lucreaza si volumul mare de calcule necesare,
pretindea o tehnic
a de calcul puternic
a. Aparitia informaticii si calculatoarelor rapide au f
acut sa
apar
a capitole noi n matematica, care sa se preocupe de modelarea proceselor economice, ca de exemplu cercetarile operationale. Asa cum sublinia profesorul Andre Brunet cercetarea operational
a este
preg
atirea stiintica a deciziilor ([3]).
In conditiile actuale este necesar ca la orice nivel de decizie sa prelucr
am un num
ar mare de
informatii si date care sa permit
a un rationament logic n alegerea variantei celei mai potrivite.
Un alt motiv care pledeaz
a pentru utilizarea matematicii n studiul proceselor economice este si
dorinta omului de a atinge un anumit optim.
Problema alegerii dintr-o multime de rezultate posibile pe cel optim, n concordanta cu un anumit scop, este de o importanta major
a pentru orice economist, teoretician sau practician. Notiunea de
optim, destul de veche n g

andirea economic
a legat
a direct de practica, apare ntr-o nou
a lumin
a prin
posibilit
atile oferite de matematica contemporana.
Daca n trecut continutul optimului economic functiona, cel mai adesea, dupa principiul cu c
at
mai mult, cu at
at mai bine, n prezent optimul economic lucreaz
a dup
a principiul prot maxim
n conditii date.
Utilizarea calculului diferential si integral n economia politic
a, ncep
and cu sf
arsitul secolului al
XIX-lea si nceputul secolului al XX-lea, era o necesitate. Asa s-a nascut economia matematic
a, care,
treptat s-a impus n cercetarile economice.
In conformitate cu aceste preocup
ari, n economia matematica s-a creat conceptul de optim paretian, introdus de Vilfredo Pareto. S-au creat noi metode precise de optimizare a activit
atii economice,
apel
andu-se la ramurile existente n matematic
a, dar si cerand imperios g
asirea de noi concepte matematice, care sa permit
a g
asirea solutiilor optime c
at mai rapid si cat mai exact. Asa au ap
arut metodele
de programare matematica n rezolvarea unor probleme de optimizare a activit
atii unor ntreprinderi,
a unor societ
ati de comert, turism sau cu preocup
ari agricole. Problemele puse de practica economic
a
stimuleaza continuu descoperirea de noi metode matematice. Far
a sa gresim putem arma ca exista o
at pentru economisti, cat si pentru matematicieni.
conlucrare benec
a, at
Legatura concret
a dintre matematica si economie se stabileste printr-o traducere n limbaj matematic a notiunilor si a relatiilor ce intervin n fenomenele economice, fapt ce se realizeaza prin procesul de
modelare matematica. Folosirea limbajului matematic n stiintele economice ofera posibilitatea formul
arii
necontradictorii a fenomenelor economice si introducerii rigorii n studiul lor.
1.2
Modelarea matematico-economic
a
Aplicarea matematicii n economie are dou

a directii principale. Prima, care foloseste metodele
matematicii ca instrument menit sa sprijine studiul calitativ al fenomenelor economice si a doua, n
care matematica este utilizata la analiza aspectelor cantitative din practica economica (planicare,
prognoz
a, etc.). Utilitatea matematicii ca instrument ajut
ator economistului se evidentiaza n plan:
logic, empiric si euristic. Traduc
and o situatie economica ntr-o problem
a matematica, i putem verica
consistenta, planul empiric si, n ne, dezv
aluirea de relatii noi. Insa, o astfel de metoda de lucru impune
precizarea conceptului de model.
Esenta metodei modelarii consta n nlocuirea obiectului sau fenomenului real care ne intereseaz
a
cu un alt obiect sau fenomen, mai convenabil pentru cercetare. Dup
a o astfel de substituire nu se mai
studiaz
a obiectul primar ci modelul, iar apoi rezultatul cercet
arilor se extinde asupra obiectului sau
fenomenului initial, cu anumite precautii.
Termenul de model vine de la diminutivul lui modus (masur
a n limba latin
a), care este modulus.
In limba german
a a devenit model, iar n secolul al XVI-lea n Franta se folosea deja termenul mod`
ele,
provenit din italienescul modello. Acelasi cuv
ant a dat n limba englez
a termenul model. Inca de la
nceput sensul cuv
antului model oscila ntre concret si abstract. Se pare c
a primul care a folosit conceptul
de model n sensul actual a fost matematicianul italian Beltrami, n anul 1868, c
and a construit un model
euclidian pentru o geometrie neeuclidian
a.
In stiinta se nt
alnesc diferite modele: modelul atomic, modelul cosmologic, modele de crestere
economica etc.
Astazi, metoda modelarii este o metoda generala de cercetare si studiere a unor procese reale cu
ajutorul cercet
arii si studierii altor procese, care pot mai apropiate sau mai dep
artate de cele initiale.
Modelul trebuie s
a reecte ntr-o c
at mai mare masur
a propriet
atile originalului care sunt legate de scopul
cercetarii. Atragem ns
a atentia ca modelul nu este la fel cu originalul.
Modelele ne servesc n viata de toate zilele, n stiinta, n nv
atamant, industrie, proiectare, art
a, etc.
Multe din modele, cum ar h
artile mulajele, machetele, desenele etc., constituie o reproducere materiala
a unor aspecte ale originalului cercetat. Asemenea modele materiale au posibilit
ati limitate, multe din
ele servind mai mult ntelegerii si mai putin cunoasterii originalelor. Pentru cunoasterea stiintica s-a
trecut la modele simbolice, care sunt modele matematice. Utilizarea limbajului matematic n
descrierea unor modele, permit acestora sa aib
a un nalt grad de abstractizare si de generalizare, unul
si acelasi model (ecuatie, functie, sistem, etc.) poate descrie cu mult succes obiecte sau situatii total
diferite. Intr-un model matematic se folosesc pentru descriere numai mijloace matematice si logice, ceea
7
ce conduce la nl
aturarea trat
arilor subiective. In plus reprezent
arile matematice nu sunt ngr
adite de
limite materiale si nici de traducerea dintr-o disciplin
a n alta.
In elaborarea unui model matematic atasat unui proces trebuiesc respectate etapele:
1. Obtinerea modelului descriptiv al procesului, care are subetapele:
1.1. formularea problemei propuse;
1.2. analiza structurii informationale a fenomenului abordat;
1.3. discutarea criteriilor posibile care reect
a obiectivele urmarite;
1.4. stabilirea factorilor esentiali si factorilor secundari;
2. Formularea matematic
a a modelului descriptiv, etap
a n care se elaboreaza modelul matematic;
3. Studierea (cercetarea) modelului, adic
a rezolvarea practic
a a problemei pe model. Ast
azi, n aceasta
etap
a de mare folos este calculatorul.
Modelul realizat si testat trebuie sa reecteze originalul cu destul
a precizie. S-ar putea ca modelul
sa e bine construit dar s
a nu dea rezultate satisf
acatoare. El trebuie mbun
at
atit sau abandonat.
Fidelitatea unui model se poate realiza nu numai av
and grij
a sa nu pierdem din vedere anumite
aspecte ale fenomenului studiat, ci si prin aparatul matematic folosit.
Fidelitatea fata de original creste odata cu perfectionarea aparatului matematic utilizat. In functie
de aparatul matematic folosit au ap
arut modele foarte variate, uneori chiar pentru aceeasi problem
a.
Dup
a modelul matematic utilizat se poate da urm
atoarea clasicare a modelelor:
1) modele aritmetice (utilizate p
an
a n secolul al XVIII-lea) folosesc numai concepte aritmetice;
2) modele bazate pe analiza matematic
a (utilizate ncep
and cu secolul al XVIII-lea) folosesc
concepte de analiza matematica;
3) modele liniare utilizeaz
a concepte de algebr
a liniar
a (de exemplu, programarea liniar
a);
4) modele de joc care iau n considerare si variabile necontrolabile;
5) modele de optimizare urm
aresc optimizarea unei functii (numit
a functia obiectiv) supus
a
unor restrictii;
6) modele neliniare utilizeaz
a restrictii de optim sau functii obiectiv neliniare;
7) modele diferentiale care descriu prin ecuatii diferentiale fenomenul (de exemplu, modelul care
descrie variatia productiei);
8) modele de tip catrastoc utilizate de studiul fenomenelor cu variatii bruste;
9) modele deterministe marimile care intervin sunt perfect determinate;
10) modele stohastice marimile care intervin sunt aleatorii;
11) modele de tip statistico-matematice marimile care intervin sunt date statistic;
12) modele vagi marimile care intervin nu sunt date cu precizie, ci doar vag;
13) modele discrete marimile care intervin variaz
a discret;
14) modele continue marimile care intervin variaz
a continuu.
Cu toat
a diversitatea conceptelor si rezultatelor matematice, exista numeroase fenomene economice
pentru care nu s-au elaborat modele pe deplin satisf
acatoare.
1.3
C
ateva exemple de modele matematicoeconomice
In acest paragraf prezentam cateva din cele mai cunoscute modele matematicoeconomice.
8
1.3.1
Optimizarea productiei unei ntreprinderi

S
a consider
am o ntreprindere care si desfasoara activitatea de productie n urm
atoarele conditii:
i) n ntreprindere se desf
asoar
a n activit
ati Ai , i = 1, n;
ii) exista m factori disponibili Fj , j = 1, m;
iii) se cunosc coecientii tehnici de utilizare a celor m factori n cele n activit
ati.
Vom ncerca sa obtinem descrierea matematica a activit
atii de productie.
Pentru realizarea model
arii acestui program de productie sa not
am cu xi nivelul activit
atii Ai ,
i = 1, n, si cu bi volumul (cantitatea) disponibil de factorul Fj , j = 1, m si aij factorul de proportionalitate
al consumului Fi pentru activitatea Aj .
Acum putem scrie restrictiile:
a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn b1
a21 x1 + a22 x2 + . . . + a2n xn b2

(1.1)
..
am1 x1 + am2 x2 + . . . + amn xn bm

Restrictiile (1.1) reprezint
a conditiile n care ntreprinderea poate s
a-si desfasoare activitatea. Ele
se pot scrie si sub forma matricial
a. In acest scop facem notatiile: A = (aij ) matricea coecientilor
a al nivelului productiei; C1 , C2 , . . . , Cn
tehnici; x = t (x1 , x2 , . . . , xn ) (t transpus) vectorul coloan
a al volumelor disponibile. Acum conditiile (1.1) se
vectorii coloan
a din matricea A; C0 vectorul coloan
pot scrie sub forma
C1 x1 + C2 x2 + . . . + Cn xn C0
sau
Ax C0 .
P
an
a aici am urmarit descrierea tehnologiei productiei. Dar orice proces de productie mai
urm
areste si o motivatie economic
a, de exemplu sa se realizeze o ecienta maxima. Un astfel de
criteriu de ecienta este dat de maximizarea protului. Practic, nalul acestui proces este optimizarea
unei anumite functii, care de fapt realizeaz
a optimizarea function
arii unui proces economic.
1.3.2
Modele de gospod
arire
Orice rm
a doreste e sa-si maximizeze veniturile, e s
a-si minimizeze cheltuielile, iar consumatorii
sa-si distribuie salariile asa nc
at sa-si satisfaca la maximum nevoile vietii. De fapt, orice situatie de
gospod
arire impune o repartizare optim
a a unor resurse disponibile limitate ntre diferite activit
ati care
se desfasoar
a pentru realizarea unui anumit scop.
Acest tip de procese economice poarta numele de probleme de gospod
arire.
Un model pentru o problem
a de gospod
arire se compune din dou
a p
arti: prima referitoare la
restrictii si o a doua care descrie criteriul sau obiectivul activit
atii de derulat. Intr-un astfel de model se
cere gasirea valorilor unor variabile x1 , x2 , . . . , xn pentru care o functie f (x1 , x2 , . . . , xn ) este optima si
care sunt supuse unor restrictii de forma:
F1 (x1 , x2 , . . . , xn ) 0,
F2 (x1 , x2 , . . . , xn ) 0,
......................
Fm (x1 , x2 , . . . , xn ) 0,
unde semnul poate si .
Cum orice model de gospodarire are menirea de a stabili un program de actiune, el a cap
atat
denumirea de model de programare. Domeniile de aplicare a modelelor de programare se refera la
un num
ar mare de probleme de planicare din industrie, transporturi, agricultur
a, s.a. Unele din ele au
o foarte mare circulatie si numeroase aplicatii fapt ce le-au f
acut celebre. Dam un astfel de exemplu n
subparagraful urm
ator.
9
1.3.3
Problema dietei (nutritiei)
Una dintre problemele celebre de gospod

arire este problema aliment
arii c
at mai ieftine si realizarea
unor cerinte de alimentatie conform unui scop propus.
O alimentatie se considera bun
a dac
a se ofera anumite substante n cantit
ati minimale precizate.
Evident c
a aceste substante se gasesc n diferite alimente cu preturi cunoscute. Se cere sa se stabileasca
o diet
a (ratie) care sa e corespunzatoare si totodat
a cat mai ieftin
a. Substantele care intra ntr-o diet
a
se numesc substante nutritive sau principii nutritive.
Vom obtine, n continuare, modelul matematico-economic pentru problema dietei.
Fie
atile miniS1 , S2 , . . . , Sm substantele nutritive care trebuie sa intre n compunerea dietei n cantit
male b1 , b2 , . . . , bm si A1 , A2 , . . . , An alimentele de care dispunem cu pretul corespunzator pe unitate
am cu aij num
arul de unit
ati din substanta Si , i = 1, m, se gasesc ntr-o unitate din
c1 , c2 , . . . , cn . Not
arul de unit
ati din alimentele A1 , A2 , . . . , An
alimentul Aj , j = 1, n. Se cere sa se ae x1 , x2 , . . . , xn num
asa nc
at sa se obtin
a o ratie acceptabila la un pret cat de mic. De obicei datele problemei se prezint
a
ntr-un tabel de forma:
Alimente
Substanta
S1
...
Si
...
Sm
Pret alimente
Unit
ati de consum
A1
A2
...
Aj
...
An
a11
...
ai1
...
am1
c1
x1
a12
...
ai2
...
am2
c2
x2
...
...
...
...
...
...
...
a1j
...
aij
...
amj
cj
xj
...
...
...
...
...
...
...
a1n
...
ain
...
amn
cn
xn
Minim
necesar
din Si
b1
...
bi
...
bm
Cantitatea din substanta Si care se realizeaza este ai1 x1 + ai2 x2 + . . . + ain xn , care din cerinta
problemei trebuie s
a e bi , i = 1, m. Ajungem astfel la conditiile (restrictiile):
a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn b1
a21 x1 + a22 x2 + . . . + a2n xn b2

(1.2)
...................................
am1 x1 + am2 x2 + . . . + amn xn bm

Natura datelor cu care lucr
am impun si conditiile de nenegativitate:
(1.3)
x1 0, x2 0, . . . , xn 0.
Functia obiectiv care exprim
a costul unei ratii este data de:
(1.4)
f = c1 x1 + c2 x2 + . . . + cn xn .
Problema dietei cere sa determin

am x1 , x2 , . . . , xn asa nc
at f sa e minim
a. O astfel de diet
a se
numeste optim
a. Orice diet
a care satisface restrictiile (1.2) si (1.3) se numeste admisibil
a.
Modelul dietei poate folosit si n alte situatii, ca de exemplu: problema furaj
arii rationale (n
zootehnie), chestiunea amestecului optim (n amestecuri de benzina sau uleiuri auto, n realizarea unor
sortimente de b
auturi sau nghetata), s.a.
Pentru alte modele matematico-economice se pot consulta lucrarile [2], [3], [4], [5].
10
Bibliograa aferent
a capitolului:
[1] Acu, A.M., Acu D., Acu M., Dicu P., Matematici aplicate n economie - Volumul I, Editura ULB,
Sibiu, 2001.
[2] Izvercian, P.N.,Cretu, V., Izvercian, M., Resiga, R., Introducere n teoria grafurilor. Metoda
drumului critic, Editura de Vest, Timisoara, 1994.
[3] Popescu, O., Raischi, C., Matematici aplicate n economie, vol.I, II, Editura Didactic
a si Pedagogica, Bucuresti, 1993.
[4] Ratiu-Raicu, C., Modelare si simularea proceselor economice, Editura Didactic
a si Pedagogic
a,
R.A., Bucuresti, 1995.
[5] Stavre, P., Matematici speciale cu aplicatii n economie, Editura Scrisul Rom
anesc, Craiova, 1982.
11
Capitolul 2
Spatii vectoriale
Obiective: In acest capitol studentul va lua contact cu notiunile teoretice fundamentale (cum
ar spatiile vectoriale, prehilbertiene, normate si metrice) necesare ntelegerii metodelor / aplicatiilor
prezentate n capitolele urm
atoare.
Rezumat: In acest capitol sunt prezentate notiunile de spatiu vectorial, subspatiu vectorial,
sistem de vectori, combinatie liniar
a, liniar independenta si liniar dependenta, baz
a, dimensiune, produs
scalar si spatii prehilbertiene, norm
a si spatii normate, metric
a si spatii metrice, multimi convexe, etc.
1. Denitia spatiului vectorial
2. Subspatiu vectorial
3. Independenta si dependenta liniar
a a vectorilor. Baz
a si dimensiune
4. Produs scalar. Spatii normate. Spatii metrice
5. Multimi convexe
6. Test de vericare a cunostintelor
a capitolului
Cuvinte cheie: spatiu vectorial, baz
a, dimensiune, produs scalar, norm
a, metrica, multimi
convexe.
2.1
Definitia spatiului vectorial

In acest paragraf vom trata notiunea de spatiu vectorial si principalele ei propriet
ati.
Denitia 2.1.1 Se numeste lege de compozitie (operatie) extern

a pe multimea M fat
a de multimea K,
o functie f : K M M .
Multimea K se numeste domeniul operatorilor sau scalarilor
Exemplul 2.1.1. Aplicatia f : R C C denit
a prin formula f (a, z) = az, a R, z C, este o
operatie externa pe C av
and pe R ca domeniu de operatori.
Acum, e V o multime nevida de elemente oarecare si K un c
amp de elemente , , , . . ., cu 0
elementul neutru (nul) si 1 elementul unitate. Suma respectiv produsul elementelor si din K va
notat
a cu + , respectiv sau simplu .
Denitia 2.1.2 Se spune c
a pe multimea V s-a definit o structur
a de spatiu vectorial (liniar) peste
c
amplul K, dac
a pe V s-a definit o lege de compozitie intern
a (x, y) x + y, x, y V , numit
a adunare,
a nmultire cu
si o lege de compozitie extern
a fata
de c
ampul K, (, x) x, K, x V , numit
scalari, astfel c
a pentru orice x, y, z V si orice a, b K s
a avem
1. x + y = y + x (comutativitatea adun
arii);
2. (x + y) + z = x + (y + z) (asociativitatea adun
arii);
3. Exist
a elementul V , astfel ca x + = + x = x;
12
4. Oric
arui x V i corespunde x V astfel cu x + (x) = (x) + x = (x se numeste opusul
lui x);
(Prin urmare (V , +) este un grup comutativ);
5. 1 x = x;
6. (a + b)x = ax + bx;
7. (ab)x = a(bx);
8. a(x + y) = ax + ay.
Multimea V mpreun
a cu structura de spatiu vectorial peste c
ampul K se numeste spatiu vectorial (liniar) peste K, iar elementele sale le vom numi vectori.
a tot cu semnul + ca si adunarea
Se observ
a c
a operatia de adunare a vectorilor din V a fost notat
din K, iar operatia de nmultire cu scalari a fost notat
a cu ca si nmultirea din K, acest lucru nu
produce confuzie deoarece n context orice ambiguitate este nl
aturat
a.
Dac
a K este corpul R al numerelor reale, atunci V se numeste spatiu vectorial real, iar dac
a
K este corpul C al numerelor complexe, atunci V se numeste spatiu vectorial complex.
Elementul V se numeste vectorul nul al spatiului vectorial V .
Propozitia 2.1.1 Dac
a V este un spatiu vectorial peste K, atunci
1. 0 x = , pentru orice x V ;
2. a = , pentru orice a K;
3. (1)x = x, pentru orice x V .
Demonstratie. 1. Utilizand conditiile 5) si 6) din Denitia 2.1.2, avem
x = 1 x = (0 + 1)x = 0 x + 1 x = 0 x + x,
de unde, folosind conditia 3) din aceeasi denitie, rezulta 0 x = .
2. Din conditia 6) a Denitiei 2.1.2 avem ax + a = a(x + ) = ax si tin
and seama de conditia 3)
din aceeasi denitie, rezulta a = .
3. Din conditia 6) avem x + (1)x = (1 + (1))x = 0x = , de unde folosind 4), obtinem
(1)x = x.
Exemple. 2.1.2. Multimea R a numerelor reale cu operatia de adunare si cu operatia de nmultire cu
numere rationale este un spatiu vectorial peste campul Q al numerelor rationale.
2.1.3. Multimea C a numerelor complexe cu operatia de adunare si cu operatia extern
a de nmultire
cu numere reale este un spatiu vectorial peste campul Q al numerelor rationale.
2.1.4. Multimea C a numerelor complexe cu operatia de adunare si cu operatia extern
a de nmultire
cu numere reale este un spatiu vectorial peste campul R al numerelor reale.
2.1.5. Fie Hom(R, R) = {f |f : R R, functie} n care denim operatiile de adunare a dou
a
functii si de nmultire a unei functii cu un num
ar real astfel:
f + g : R R, (f + g)(x) = f (x) + g(x), ()f, y Hom(f, g) si ()x R
si
f : R R, (f )(x) = f (x), ()f Hom(f, g) si ()r R.
Aceste operatii determin
a pe Hom(R, R) o structur
a de spatiu vectorial.
2.1.6. Fie K un c
amp oarecare si n un num
ar natural nenul. Consider
am produsul cartezian
K n = K K . . . K , adic
a multimea sistemelor ordonate x = (x1 , x2 , . . . , xn ) de cate n elemente din

n ori
K. Denim pe K n operatiile:
x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn ),
ax = (ax1 , ax2 , . . . , axn ),
pentru orice x = (x1 , x2 , . . . , xn ) K n , y = (y1 , y2 , . . . , yn ) K n si a K.
Inzestrata cu cele doua operatii denite mai sus, multimea K n devine un spatiu vectorial, numit
13
spatiul vectorial aritmetic cu n dimensiuni peste K. Pentru K = R se obtin spatiile euclidiene,

iar pentru K = C se obtin spatiile unitare sau hermitice. In cazul unui vector x = (x1 , x2 , . . . , xn )
din K n , x1 , x2 , . . . , xn se numesc componentele sau coordonatele vectorului x. De aceea, cand vom
nota vectorii cu indici vom folosi scrierea cu exponenti n parantez
a, pentru a se deosebi de componentele
sale.
Comentariul 2.1.1. Spatiile vectoriale Rn si Cn sunt instrumente matematice de baza n studiul
a.
modelelor matematico-economice. Spatiile R2 si R3 conduc la vectorii utilizati n zic
2.2
Subspatii vectoriale
O submultime W a unui spatiu vectorial V peste un camp K se numeste subspatiu vectorial al

lui V , dac
a cele doua operatii date pe V induc pe W o structur
a de spatiu vectorial peste K. Vom nota
faptul c
a W este un subspatiu al lui V prin W V .
Teorema 2.2.1 Submultimea W a unui spatiu vectorial V peste c
ampul K este subspatiu vectorial peste
c
ampul K, dac
a si numai dac
a sunt ndeplinite conditiile:
1. pentru orice x, y W avem x + y W ;
2. pentru orice x W si orice a K avem ax W .
Demonstratie. Daca W V , atunci conditiile 1) si 2) rezulta din faptul c
a operatiile din V trebuie sa
e interne si pe W .
Reciproc, dac
a presupunem c
a 1) si 2) au loc si lu
and x W , din 2) rezult
a ca si x = (1)(x)
W , iar de aici, folosind 1), rezult
a ca = x + (x) se gaseste n W . Celelalte conditii din denitia unui
spatiu vectorial av
and loc pe V au loc si pe W . Teorema precedenta este echivalenta cu:
Teorema 2.2.2 Submultimea W a spatiului vectorial V peste K este subspatiu vectorial pentru V peste
K, dac
a si numai dac
a, pentru orice a, b K si orice x, y W avem ax + by W .
Observatia 2.2.1 Orice subspatiu vectorial W al unui spatiu vectorial V contine vectorul nul.
a numai din vectorul
Exemple. 2.2.1. Daca V este un spatiu vectorial, atunci submultimea {}, format
nul, este un subspatiu vectorial numit subspatiul nul.
arul real a xat, submultimea W = {x R2 |x = (x1 , y1 )
2.2.2. Pentru spatiul vectorial R2 si num
cu y1 = ax1 } formeaza un subspatiu vectorial.
Intr-adev
ar, dac
a x, y W , x = (x1 , y1 ), y1 = ax2 , y = (x2 , y2 ), y2 = ax2 , atunci: x + y =
(x1 + y1 , x2 + y2 ) cu y1 + y2 = ax1 + ax2 = a(x1 + x2 ) si deci x + y W . Pentru a R avem
x = (x1 , y1 ), cu y1 = (ax1 ) = a(xn ) si deci x W .
a
Cele demonstrate ne arata ca, n spatiul vectorial R2 (n plan) dreptele ce trec prin origine formeaz
subspatii vectoriale pentru R2 .
2.2.3. Daca K este un camp, atunci multimea vectorilor
a un subspatiu vectorial al spatiului vectorial K n .
x = (x1 , x2 , . . . , xn ) din K n cu xn = 0 formeaz
Usor se verica faptul c
a intersectia a dou
a subspatii vectoriale ale unui spatiu vectorial V este tot
un subspatiu vectorial al lui V . Prin urmare, dac
a A este o submultime a spatiului vectorial V , atunci
exista un cel mai mic subspatiu al lui V care contine pe A, anume intersectia tuturor subspatiilor lui V
ce contin pe A, numit subspatiu generat de A sau acoperirea (nf
asur
atoarea) liniar
a a lui A.
a W1 W2 = {0}.
Dou
a subspatii W1 si W2 ale unui spatiu vectorial se zic independente dac
Fie S = {x(1) , x(2) , . . . , x(n) } un sistem de n vectori, n N , din spatiul vectorial V peste campul
K.
a vectorul x V este o combinatie liniar
a de vectorii sistemului S dac
a
exist
a n scalari a1 , a2 , . . . , an K astfel ca s
a avem
x=
ak x(k) .
k=1
14
Teorema 2.2.3 Multimea vectorilor din spatiu vectorial V care se pot scrie ca si combinatii liniare de
vectorii sistemului S formeaz
a un subspatiu vectorial al lui V . Acest subspatiu se noteaz
a prin [S] si se
numeste subspatiul lui V generat de sistemul de vectori S.
Demonstratie. Intr-adev
ar, dac
ax=
ak x(k) si y =
k=1
x + y =
k=1
bk x(k) , atunci, pentru orice , K, avem
k=1
ak x(k) +
bk x(k) =
k=1
(ak + bk )x(k) ,
k=1
adic
a x + y este o combinatie liniar
a de vectori a sistemului S.
Teorema 2.2.4 Subspatiul [S] generat de sistemul de vectori S coincide cu acoperirea liniar
a a lui S.
Demonstratie. Fie S acoperirea liniar
a a lui S. Avem S [S] si din denitia lui S rezulta S [S].
n
ak x(k) , a1 , a2 , . . . , an K. Prin urmare, x S , adic

a
Reciproc, dac
a x [S], atunci rezult
a ca x =
[S] S . Rezulta ca S = [S].
k=1
Denitia 2.2.2 Un sistem de vectori S V se numeste sistem de generatori pentru subspatiul W V

dac
a W = [S].
Exemplul 2.2.4. In spatiul Rn un sistem de generatori pentru Rn este format din vectorii: e(1) =
ar, orice x = (x1 , x2 , . . . , xn ) Rn
(1, 0, 0, . . . , 0), e(2) = (0, 1, 0, . . . , 0), . . ., e(n) = (0, 0, . . . , 0, 1). In adev
(1)
(2)
(n)
se scrie sub forma x = x1 e + x2 e + . . . + xn e .
Denitia 2.2.3 Dac
a W1 si W2 sunt subspatii ale spatiului vectorial V , atunci subspatiul generat de
a subspatii. Not
am [S] = W1 + W2 .
S = W1 W2 se numeste suma celor dou
a subspatii vectoriale ale lui V coincide cu multimea vectorilor
Teorema 2.2.5 Suma W1 + W2 a dou
x V care se scrie sub forma x = x(1) + x(2) , cu x(1) W1 , x(2) W2 .
a W W1 + W2 .
Demonstratie. Fie W = {x V |x = x(1) + x(2) , x(1) W1 , x(2) W2 }. Evident c
Daca x W1 + W2 , atunci x = a1 y (1) + . . . + ar y (r) + ar+1 y (r+1) + . . . + ap y (p) , unde y (1) , . . . , y (r) W1 ,
and x(1) = a1 y (1) + . . . + ar y (r) si x(2) = ar+1 y (r+1) + . . . + ap y (p) , g
asim
iar y (r+1) , . . . , y (p) W2 . Pun
(1)
(2)
x = x + x , deci W1 + W2 W . Rezulta W = W1 + W2 .
am W1 = {(x, 0)|x R} si
Exemplul 2.2.5. In R2 consider
W2 = {(0, y)|y R}. Atunci avem R2 = W1 + W2 .
Denitia 2.2.4 Suma S a dou
a subspatii vectoriale W1 si W2 ale spatiului vectorial V se numeste direct
a,
acest caz scriem S = W1 W2 , iar despre W1 si W2 se zic c
a sunt subspatii
dac
a W1 W2 = {}. In
vectoriale independente.
a, dac
a
Teorema 2.2.6 Suma a dou
a subspatii vectoriale W1 si W2 ale spatiului vectorial V este direct
si numai dac
a orice vector x din S = W1 + W2 se scrie n mod unic sub forma x = x(1) + x(2) , x(1) W1 ,
x(2) W2 .
a exista x S asa nc
at x = x(1) + x(2) ,
Demonstratie. S
a admitem ca S = W1 W2 si sa presupunem c
(1)
(2)
(1)
(2)
(1)
(2)
(1)
(2)
(1)
x W1 , x W2 si x = y + y , y W1 , y W2 . Atunci x + x = y + y (2) , de unde
x(1) y (1) = x(2) y (2) W1 W2 = {} si deci x(1) = y (1) si x(2) = y (2) . Rezulta ca scrierea lui x ca
suma de elemente din W1 si W2 este unica.
a de forma x = x(1) + x(2) ,
Reciproc, sa admitem ca orice x S = W1 + W2 , are o scriere unic
(1)
(2)
(1)
x W1 , x W2 . Daca ar exista t W1 W2 , t = , atunci x = (x t)+(x(2) t), cu x(1) t W1
si x(2) t W2 , ceea ce ar o contradictie. Prin urmare W1 W2 = {}, adic
a S = W1 W2 .
Denitia 2.2.5 Dou
a subspatii W1 si W2 ale spatiului vectorial V se numesc suplimentare dac
a W1
W2 = {} si V = W1 W2 .
15
Exemplul 2.2.6. Spatiul vectorial Hom(R, R) al functiilor f : R R este suma directa a subspatiilor W1
si W2 ale functiilor pare si respectiv impare deoarece W1 W2 = {}. Cum, pentru orice f Hom(R, R),
avem
f (x) + f (x) f (x) f (x)
+
, ()x R,
f (x) =
2
2
adic
a suma dintre o functie par
a si una impar
a, deducem ca W1 si W2 sunt subspatii vectoriale suplimentare pentru Hom(R, R).
2.3
Independenta si dependenta liniar

a a vectorilor. Baz
a si
dimensiune
Denitia 2.3.1 Sistemul de vectori S = {x(1) , x(2) , . . . , x(n) } din spatiul vectorial V peste c
ampul K
se zice c
a este liniar independent dac
a o combinatie liniar
a a lor a1 x(1) + a2 x(2) + . . . + an x(n) ,
a vectorul nul numai dac
a a1 = a2 = . . . = an = 0.
a1 , a2 , . . . , an K, d
caz contrar, adic
In
a dac
a exist
a cel putin o multime de scalari a1 , a2 , . . . , an K, nu toti nuli,
n
ai x(i) = , atunci se zice c

a sistemul S de vectori este liniar dependent.
astfel ca
i=1
Daca sistemul S de vectori este liniar independent (liniar dependent), se mai zice c
a vectorii
x(1) , . . . , x(n) sunt liniar independenti (liniar dependenti).
ar,
Exemple. 2.3.1. Vectorii e(1) , e(2) , . . . , e(n) (v.exemplul 2.2.4) sunt liniar independenti n Rn . In adev
n
ai e(i) = , atunci rezult

a (a1 , a2 , . . . , an ) = , de unde obtinem ca
dac
a a1 , a2 , . . . , an R astfel ca
i=1
a1 = a2 = . . . = an = 0.
2.3.2. Vectorii x(1) = (1, 2, 1), x(2) = (2, 1, 1) si x(3) = (4, 1, 5) sunt liniar dependenti n R3
deoarece avem 2x(1) 3x(2) + x(3) = .
a si numai dac
a
Teorema 2.3.1 Sistemul S = {x(1) , x(2) , . . . , x(n) } de vectori este liniar dependent, dac
cel putin unul din vectorii lui S se poate exprima ca o combinatie liniar
a de ceilalti vectori ai sistemului.
Demonstratie. Daca sistemul S este liniar dependent, atunci exist
a scalarii a1 , a2 , . . . , an K, nu
(2)
a a1 = 0, atunci x(1) = a2 a1
toti nuli, astfel ca a1 x(1) + . . . + an x(n) = . Presupunem c

1 x
1 (3)
1 (n)
(1)
se exprima ca o combinatie liniar
a de
a3 a1 x . . . an a1 x , ceea ce ne arata ca vectorul x
vectorii x(2) , . . . , x(n) .
a de ceilalti,
Reciproc, daca cel putin un vector, de exemplu x(1) , se exprima ca o combinatie liniar
atunci putem scrie x(1) = a2 x(2) . . . an x(n) , de unde x(1) + a2 x(2) + . . . + an x(n) = , cu coecientul
lui x(1) nenul, ceea ce ne arata ca vectorii x(1) , . . . , x(n) sunt liniar dependenti.
Propozitia 2.3.1
Intr-un spatiu vectorial V peste c
ampul K sunt valabile afirmatiile:
i) vectorul nul formeaz
a un sistem liniar dependent;
ii) orice vector x = formeaz
a un sistem liniar independent;
iii) orice sistem de vectori din care se poate extrage un sistem liniar dependent este de asemenea liniar
dependent.
Demonstratie. i) Valabilitatea acestei armatii rezult
a din 1 = .
ii) Pentru x = din ax = , a K, rezult
a a = 0.
iii) Daca pentru sistemul de vectori S = {x(1) , x(2) , . . . , x(n) }, n > 1, exista subsistemul
(1)
a scalarii a1 , . . . , an K astfel cu a1 x(1) + a2 x(2) +
{x , . . . , x(m) }, m < n, liniar dependent, atunci exist
(m)
(1)
(2)
= . De aici, avem a1 x + a2 x + . . . + am x(m) + 0 x(m+1) + 0 x(n) = si deci sistemul
. . . + am x
S este liniar dependent.
Corolarul 2.3.1 Sunt valabile afirmatiile:
16
i) Orice sistem de vectori care contine vectorul nul este liniar dependent;
ii) Orice subsistem al unui sistem liniar independent de vectori este, de asemenea, liniar independent.
Denitia 2.3.2 Un sistem infinit de vectori din spatiul vectorial V se numeste liniar independent dac
a
caz contrar se zice c
orice subsistem finit al s
au este liniar independent. In
a sistemul este liniar dependent.
Exemplul 2.3.3. In spatiul vectorial Hom(R, R) sistemul {1, x, x2 , . . . , xn , . . . este liniar independent.
Intr-adev
ar, orice relatie de forma
ai1 xi1 + ai2 xi2 + . . . + aik xik = ,
unde i1 < i2 <
independent.
()x R,
< ik , are loc numai dac

a ai1 = ai2 = . . . = aik = 0, adic
a orice subsistem nit este liniar
Denitia 2.3.3 Un sistem B, finit sau infinit, de vectori din spatiul vectorial V se numeste baz
a pentru
spatiul vectorial V , dac
a B este liniar independent si B este un sistem de generatori pentru V .
Exemple. 2.3.4. In spatiul Rn sistemul B = {e(1) , e(2) , . . . , e(n) }, e(1) = (1, 0, . . . , 0), . . . , e(n) =
(0, 0, . . . , 1) formeaza o baz
a. S-a ar
atat ca B este liniar independent (v.exemplul 2.3.1) si constituie
un sistem de generatori pentru Rn (v.exemplul 2.2.4).
a sau natural
a.
Aceasta baza a lui Rn se numeste baza canonic
a
2.3.5. In spatiul vectorial Pn al polinoamelor de grad cel mult n, n 1, peste campul R, o baz
este data de sistemul B = {1, x, x2 , . . . , xn }.
a pentru spatiul vectorial V
Teorema 2.3.2 Sistemul de vectori B = {e(1) , e(2) , . . . , e(n) } constituie o baz
peste c
ampul K, dac
a si numai dac
a orice vector din V se exprim
a n mod unic ca o combinatie liniar
a
de vectorii lui B.
Demonstratie. Daca B este baza a spatiului vectorial V , atunci orice x V se scrie sub forma
n
n
, ak e(k) , a1 , a2 , . . . , an K. Daca mai avem si x =

bk e(k) , b1 , . . . , bn K, atunci obtinem
x=
n
k=1
k=1
(ak bk )e(k) = , de unde, folosind faptul c

a B este liniar independent, rezult
a ak = bk , k = 1, 2, . . . , n,
k=1
adic
a scrierea lui x n baza B este unica.
Reciproc, dac
a orice vector din spatiul V se exprima n mod unic ca o combinatie liniar
a de vectorii
n
lui B, atunci si vectorul nul are aceast

a proprietate, adic
a din =
ak e(k) rezulta ak = 0, k = 1, n (se
k=1
foloseste unicitatea scrierii), ceea ce ne arata ca B este liniar independent.

Denitia 2.3.4 Dac
a B = {e(1) , e(2) , . . . , e(n) } este o baz
a a spatiului vectorial V peste c
ampul K, atunci
n
ak ek se numesc componentele sau coordonatele

scalarii a1 , a2 , . . . , an K din scrierea x =
k=1
vectorului x n baza B.
Teorema 2.3.3 (teorema nlocuirii a lui Steinitz.) Dac
a B = {e(1) , e(2) , . . . , e(n) } este o baz
a n
n
ak e(k) este un vector din V ce satisface conditia at = 0,

spatiul vectorial V peste c
ampul K si x =
k=1
a pentru V .
atunci sistemul B1 = {e(1) , e(2) , . . . , e(t1) , x, e(t+1) , . . . , e(n) } este, de asemenea, o baz
Demonstratie. S
a ar
at
am mai nt
ai ca B1 este liniar independent. Dac
a b1 e(1) + . . . + bt1 e(t1) + bt x +
(t+1)
(n)
+ . . . + bn e = , atunci nlocuind pe x cu expresia lui, g
asim:
bt+1 e
(b1 + bt a1 )e(1) + . . . + (bt1 + bt at1 )e(t1) + bt at e(t) +
+(bt+1 + bt at+1 )e(t+1) + . . . + (bn + bt an )e(n) = .
17
Cum B este baza n spatiul vectorial V , din egalitatea precedent

a rezult
a:
b1 + bt a1 = 0, . . . , bt1 + bt at1 = 0, bt at = 0, bt+1 + bt at+1 =
= 0, . . . , bn + bt an = 0.
Deoarece at = 0, deducem bt = 0 si deci b1 = b2 = . . . = bn = 0, ceea ce ne arata ca B1 este liniar
independent.
S
a ar
at
am acum ca B1 este un sistem de generatori pentru V . Fie y un vector din V , care n baza
n
ck e(k) . Cum at = 0, din scrierea lui x avem

B are scrierea y =
k=1
(1)
e(t) = a1
. . . at1 e(t1) at+1 e(t+1) . . . an e(n) ),
t (x a1 e
nlocuind pe e(t) n y, obtinem

(2.1)
(1)
(t1)
y = (c1 a1
+ . . . + (ct1 a1
+ a1
t a1 ct )e
t at1 ct )e
t ct x+
(t+1)
(n)
+(ct+1 a1
+ . . . + (cn a1
,
t at+1 ct )e
t an ct )e
ceea ce ne arata ca B1 este un sistem de generatori pentru V .

Observatia 2.3.1 Prin inductie matematic
a se poate demonstra urm
atorul rezultat (teorema general
a
a n spatiul vectorial V peste c
ampul K si S =
a nlocuirii): dac
a B = {e(1) , e(2) , . . . , e(n) } este o baz
{x(1) , x(2) , . . . , x(p) } este un sistem de vectori liniar independent din V , atunci p n si putem nlocui p
vectori din B prin vectorii lui S, astfel ca, renumerot
and vectorii, B1 = {x(1) , . . . , x(p) , e(p+1) , . . . , e(n) }
s
a fie, de asemenea, baz
a pentru V .
Comentariul 2.3.1 Demonstratia Teoremei 10.3.3 ne d
a si procedeul practic de nlocuire a unui vector
dintr-o baz
a cu un alt vector, c
at si formulele de calcul al coordonatelor unui vector n noua baz
a. Intrn
ck e(k) n noua baz

a B1 din formula (2.1) rezult
a formulele
adev
ar, pentru coordonatele vectorului y =
k=1
(2.2)
yk = ck a1
t ak ct =
si
(2.3)
yt = a1
t ct =
ck at ak ct
, pentru k = t
at
ct
, pentru k = t.
at
Formulele (2.2) si (2.3) ne dau regulile de aare a componentelor lui y n baza B1 , n care n
a ca noua component
a a vectorului y
locul vectorului e(t) s-a introdus vectorul x. Formula (2.3) arat
artirea componentei sale ct (de
corespunzatoare vectorului x ce intr
a n locul lui e(t) , se obtine prin mp
a regula: componenta nou
a
pe linia t) la componenta at a lui x de pe coloana t, iar formula (2.2) indic
a k, se obtine din vechea component
a ak dup
a regula
yk a lui y, de pe o linie arbitrar
at
ak
at ck ak ct
ct
echivalent
a cu
= yk ,
ck
at
numit
a si regula dreptunghiului. Elementul at = 0 se numeste si pivot, ceea ce face ca regula dreptunghiului s
a se mai numeasca si regula pivotului. De obicei calculele se fac n tabele succesive de
18
forma
e(1)
e(2)
...
e(t)
...
(1)
...
...
e(2)
..
.
0
..
.
1
..
.
...
0
..
.
...
(t)
0
..
.
..
.
..
.
...
1
..
.
..
.
..
.
...
e(k)
..
.
0
..
.
..
.
..
.
e(n)
Baza
e
..
.
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
e(n)
..
.
..
.
..
.
..
.
..
.
..
.
..
.
1
...
...
a1
c1
...
a2
..
.
c2
..
.
at
..
.
ct
..
.
ak
..
.
ck
..
.
an
cn
...
...
...
...
...
...
Exemplul 2.3.6. Fie vectorii x = (2, 3, 1) si y = (3, 4, 5) scrisi n baza canonic

a din R3 . Scriem
(1)
(3)
componentele lui y n baza (e , x, e ).
Avem
e(1) e(2) e(3) x y
Baza
(1)
e
1
0
0
2
3
x
e(2)
e(3)
e(1)
x
e(2)
0
0
1
0
0
1
0
23
0
1
0
0
1
1
3
13
3
1
0
1
0
4
5
1
3
4
3
11
3
unde elementele de pe linia lui e(2) s-au mp

artit cu elementul pivot 3, iar celelalte s-au calculat cu regula
dreptunghiului. Pe coloana elementului pivot se pune 1 n locul elementului pivot si n rest 0.
De retinut c
a, utiliz
and aceasta cale de lucru, se poate nlocui o baz
a a unui spatiu vectorial cu o
alta.
a cu baza dat
a de vectorii x(1) = (2, 3) si x(2) =
Exemplul 2.3.7. In R2 sa se nlocuiasca baza canonic
(4, 2) si n noua baz
a sa se scrie componentele vectorului v = (3, 4).
Avem
e(1) e(2) x(1) x(2)
v
Baza
x(1)
e(1)
e(2)
x(1)
(2)
e(2)
x(1)
x(2)
1
0
1
2
23
41
3
8
0
1
0
2
3
1
4
2
2
3
4
0
1
0
4
0
1
12
1
2
14
3
2
5
4
1
8
Observatia 2.3.2 Metoda elementului pivot este utilizat

a n rezolvarea multor probleme de matematic
a
cu aplicarea n modelele matematico-economice.
Corolarul 2.3.2 Dac
a o baz
a a unui spatiu vectorial este format
a din n vectori, atunci orice baz
a a sa
are tot n vectori.
Denitia 2.3.5 Dac
a o baz
a a unui spatiu vectorial V este format
a din n vectori, atunci spunem c
a
spatiul V are dimensiune nit
a egal
a cu n. Scriem dim V = n. Spunem c
a un spatiu vectorial are o
dimensiune innit
a dac
a exist
a n el o baz
a infinit
a.
De exemplu, avem dim Rn = n si dim Hom(R, R) = .
Denitia 2.3.6 Un spatiu vectorial V cu dim V = 1 se numeste dreapt
a vectorial
a ; un spatiu V
cu dim V = 2 se numeste plan vectorial .
19
Un subspatiu W , cu dim W = n 1. a unui spatiu vectorial V , cu dim V = n, se numeste

hiperplan vectorial. Altfel spus, un subspatiu vectorial W este un hiperplan vectorial dac
a el este
suplimentar unei drepte vectoriale.
Denitia 2.3.7 Se numeste rangul unui sistem S de vectori din spatiu vectorial V , dimensiunea
spatiului vectorial generat de S. Not
am rangul lui S prin rang S.
Propozitia 2.3.2 Rangul unui sistem de vectori din spatiul vectorial V nu se modific
a dac
a:
i) se schimb
a ordinea vectorilor;
ii) se nmulteste un vector al sistemului cu un scalar nenul;
iii) se adun
a la un vector al sistemului un alt vector din sistem, nmultit cu un scalar.
Pentru demonstratie se observa ca sistemele de vectori obtinute prin transform
arile i)iii) din
propozitie genereaza acelasi subspatiu vectorial si deci are acelasi rang. Transform
arile i), ii), iii) se
numesc transform
ari elementare.
Teorema 2.3.4 Rangul unui sistem finit de vectori este egal cu num
arul maxim de vectori liniar
independenti ai sistemului.
Demonstratie. Fie S = {x(1) , x(2) , . . . , x(m) } un sistem de vectori n spatiul vectorial V si k m
num
arul maxim de vectori liniar independenti ai lui. Pentru comoditatea scrierii consider
am ca vectorii
x(1) , x(2) , . . . , x(k) sunt liniar independenti, ceea ce implica ca ceilalti vectori ai sistemului se vor exprima
ca si combinatii liniare de acestia, adic
a
x(k+i) = ai1 x(1) + ai2 x(2) + . . . + aik x(k) , i = 1, 2, . . . , m k
Acum, adun
am n sistemul S la ecare din vectorii x(k+i) , i = 1, 2, . . . , m k, respectiv vectorul
(2)
a Propozitia
ai1 x + ai2 x + . . . + aik x(k) si obtinem sistemul S1 = {x(1) , x(2) , . . . , x(k) , , , . . . , }. Dup
2.3.2 sistemul S1 are acelasi rang cu sistemul S.
Dar n sistemul S1 sistemul de vectori {x(1) , . . . , x(k) } este o baza, ceea ce ne arata ca dimensiunea
lui este k. Prin urmare, rangul lui S1 si deci si al lui S este k.
(1)
Denitia 2.3.8 Dou

a spatii vectoriale V si W peste acelasi c
amp K se numesc izomorfe dac
a exist
a
o aplicatie f : V W care s
a fie izomorfism fata
de operatiile ce definesc pe V si W structura de spatiu
vectorial.
Teorema 2.3.5 Printr-un izomorfism de dou
a spatii vectoriale se p
astreaz
a rangul unui sistem finit de
vectori
Demonstratie.
Fie f : V W un izomorsm ntre spatiile vectoriale V si W si S =
{x(1) , x(2) , . . . , x(m) } un sistem de vectori de rang k, k m, din spatiul vectorial V . Prin f se obtine
sistemul de vectori S1 = {y (1) , y (2) , . . . , y (m) }, unde y (i) = f (x(i) ), i = 1, m, din W . Pentru comoditatea scrierii consider
am ca vectorii x(1) , x(2) , . . . , x(k) sunt liniar independenti. Atunci din relatia
(1)
(2)
a a1 f (x(1) )+a2 f (x(2) )+. . .+ak f (x(k) ) = , iar
a1 y +a2 y +. . .+ak y (k) = , a1 , a2 , . . . , ak K, rezult
(1)
(2)
(k)
de aici f (a1 x +a2 x +. . .+ak x ) = . Cum f este injectiva deducem ca a1 x(1) +a2 x(2) +. . .+ak x(k) =
si de aici a1 = a2 = . . . = ak = 0, ceea ce ne arata ca vectorii y (1) , y (2) , . . . , y (k) sunt liniar independenti.
Acum considerand relatiile
x(k+i) = ai1 x(1) + ai2 x(2) + . . . + aik x(k) , i = 1, 2, . . . , m r
si aplic
and functia f , obtinem
y (k+i) = ai1 y (1) + ai2 y (2) + . . . + aik y (k) , i = 1, 2, . . . , m r.
Prin urmare, sistemul de vectori y (1) , . . . , y (k) este un sistem de generatori pentru S1 si deci
rang S1 = rang S.
20
Teorema 2.3.6 Conditia necesar

a si suficient
a ca dou
a spatii vectoriale V si W peste c
ampul K, de
dimensiune finit
a, s
a fie izomorfe este ca ele s
a aib
a aceeasi dimensiune.
Demonstratie. Necesitatea rezulta imediat aplic
and Teorema 2.3.5.
Pentru sucienta sa consider
am spatiile vectoriale V si W cu dim V = dim W = n. Fie B =
{e(1) , e(2) , . . . , e(n) } si B1 = {f (1) , f (2) , . . . , f (n) } cate o baza n V si respectiv W . Denim, aplicatia
n
n
ai x(i) , h(x) =
ai f (i) . Se veric
a imediat ca h
h : V W dup
a regula: pentru orice x B, x =
i=1
i=1
este un izomorsm si deci spatiile V si W sunt izomorfe.

Corolarul 2.3.3 Printr-un izomorfism ntre dou
a spatii vectoriale V si W de dimensiune finit
a o baz
a
din V este dus
a ntr-o baz
a din W .
Corolarul 2.3.4 Exist
a un izomorfism si numai unul ntre dou
a spatii vectoriale V si W de dimeniune
finit
a care s
a duc
a o baz
a B din V ntr-o baz
a dat
a B1 din W .
Corolarul 2.3.5 Orice spatiu vectorial V peste c
ampul K de dimensiune n este izomorf cu spatiul K n .
Corolarul 2.3.6 Pentru orice subspatiu W al unui spatiu vectorial V avem dim W dim V .
2.4
Produs scalar. Spatii normate. Spatii metrice

Fie V un spatiu vectorial peste corpul K, unde K = R sau K = C.
Denitia 2.4.1 Se numeste produs scalar pe V , orice aplicatie < , >: V V K, cu propriet
atile:
P1. < x, x > 0, oricare ar fi x, y V si < x, x >= 0, dac
a si numai dac
a x = ;
P2. < x, y >= < y, x >, (z este conjugatul lui z n C), oricare ar fi x, y V ;
P3. < x, y >= < x, y >, oricare ar fi K si x, y V ;
P4. < x + y, z >=< x, z > + < y, z >, oricare ar fi x, y, z V .
Dac
a K = R, cum un num
ar real este egal cu conjugatul s
au rezult
a c
a P 2 devine < x, y >=<
y, x >, adic
a produsul scalar este comutativ.
Denitia 2.4.2 Un spatiu vectorial peste c
ampul K = R C nzestrat cu un produs scalar se numeste
spatiu prehilbertian. Dac
a K = R, atunci spatiul se numeste euclidian, iar dac
a K = C atunci spatiul
vectorial nzestrat cu un produs scalar se numeste unitar .
Exemple. 2.4.1. Daca n Rn consider
am vectorii x = (x1 , . . . , xn ) si y = (y1 , y2 , . . . , yn ) si denim
n
xi yi , atunci Rn devine un spatiu euclidian. Prin simple calcule se veric

a propriet
atile
< x, y >=
i=1
P1 P4 .
2.4.2. In Cn produsul scalar al vectorilor x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn ) se deneste prin
< x, y >=
xi yi ,
i=1
devenind astfel un spatiu unitar.
2.4.3. Pe spatiul vectorial C[a, b] al functiilor reale continue, expresia < f, g >=
f (x)g(x)dx
a
este un produs scalar.

Denitia 2.4.3 Se numeste norm
a peste spatiul vectorial V peste K = RC orice aplicatie : V R
cu urm
atoarele propriet
ati:
21
N1. x = 0, dac

a si numai dac
a x = ;
N2. x = || x, oricare ar fi K si x V ;
N3. x + y x + y (inegalitatea triunghiurilor), oricare ar fi x, y V .
Dac
a n N 3 punem y = x, atunci rezult
a x 0, pentru orice x V .
Denitia 2.4.4 Un spatiu vectorial V peste K este normat dac
a pe el s-a definit o norm
a. Scriem
(V, ).
Teorema 2.4.1 Dac
a (V, < , >) este un spatiu euclidian, atunci pentru orice x, y V are loc
inegalitatea
| < x, y > | < x, x > < y, y >.

numit
a inegalitatea lui CauchySchwarzBuniakowscki.
Demonstratie. Pentru orice x, y V si orice R, avem < x + y, x + y > 0. De aici, folosind
P 2 P 4 obtinem
< y, y > 2 + 2 < x, y > + < x, x > 0
(2.4)
pentru orice R.
Daca y = inegalitatea (10.8) devine
(2.5)
2 < x, > + < x, x > 0.
Dar < x, >=< x, x x >=< x, x > + < x, x >=< x, x > + < x, x >=< x, x > < x, x >=
0. Cum < x, x > 0, rezulta ca (10.8) are loc pentru y = si oricare ar x V .
Deci, putem presupune y = , adic
a < y, y >> 0. Atunci trinomul de gradul doi n din (10.8) va
0, oricare ar R, dac
a si numai dac
a =< x, y >2 < y, y > < x, x > 0, de unde rezult
a
| < x, y > | < x, x > < y, y > ceea ce trebuia demonstrat.

Egalitate n inegalitatea lui CauchySchwarzBuniakowski se obtine numai dac
a x = y, adic
a
vectorii x si y sunt coliniari.
Observatia 2.4.1 Pentru x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) vectori din Rn inegalitatea Cauchy
SchwarzBuniakowski ia forma

i=1
2
xi yi
i=1
x2i

yi2
i=1
cu egalitate numai dac

a x1 /y1 = x2 /y2 = . . . = xn /yn = R.
Teorema 2.4.2 Dac
a (V, < , >) este un spatiu euclidian, aplicatia : V R, definit
a prin
x = < x, x > este o norm

a pe V , numit
a norma generat
a de produsul scalar.
Altfel spus, un spatiu prehilbertian este un spatiu normat.
Demonstratie. Trebuiesc vericate propriet
atile normei. Din x = 0 avem < x, x >= 0, de unde, pe
baza lui P 1, deducem x = , ceeace ne demonstraz
a N 1.
Pentru N 2 avem x = < x, x > = 2 < x, x > = || x, pentru orice R si orice
xV.
Pentru a demonstra N 3 putem scrie x + y2 =< x + y, x + y >=
< x, x > +2 < x, y > + < y, y > x2 + 2x y + y2 = (x + y)2 (s-a folosit inegalitatea lui
CauchySchwarzBuniakowski), de unde rezult
a x + y x + y, oricare ar x, y V .
Observatia 2.4.2 Teoremele 10.4.1 si 10.4.2 r
am
an adev
arate si pentru spatiile vectoriale unitare.
22
Denitia 2.4.5 Fie (V, < , >) un spatiu vectorial euclidian. Oricare ar fi vectorii x, y V , diferiti
de vectorul nul, num
arul real [0, ] definit prin
cos =
< x, y >
,
x y
se numeste unghiul dintre x si y. Unghiul se noteaz

a si prin (
x, y).
Dac
a < x, y >= 0, atunci = /2, iar vectorii x si y se numesc ortogonali.
Un vector v se numeste versor dac
a v = 1.
Denitia 2.4.6 Fie A o multime nevid
a. Se numeste metric
a (distant
a) pe A, orice aplicatie d :
A A R cu urm
atoarele propriet
ati:
M1 . d(x, y) = 0, dac
a si numai dac
a x = y (separare);
M2 . d(x, y) = d(y, x), pentru orice x, y A (simetrie);
M3 . d(x, z) d(x, y) + d(y, z), pentru orice x, y, z A (inegalitatea triunghiului).
Denitia 2.4.7 Se numeste spatiu metric orice multime nevid
a A nzestrat
a cu o metric
a. Not
am cu
(A, d) multimea A nzestrat
a cu metrica d.
Observatia 2.4.3 Pentru orice x, y (A, d) avem d(x, y) 0.
Intr-adev
ar, din M3 , pun
and z = x, rezult
a
0 d(x, y) + d(y, x) = 2d(x, y),
de unde d(x, y) 0.
Exemple. 2.4.4. Aplicatia d : A A R prin d(x, y) =
1,
0,
x = y
x=y
este o metrica pe A, numit

a
metrica grosier
a.
2.4.5. Aplicatia d : R R R, d(x, y) = |x y| este o metrica pe R.
Teorema 2.4.3 Dac
a (V, ) este un spatiu vectorial normat, atunci aplicatia d : V V R definit
a
prin d(x, y) = x y este o metric
a pe V , numit
a metrica generat
a de norm
a.
Demonstratie. Trebuie sa ar
at
am ca d veric
a propriet
atile M1 M3 . Pentru M1 din d(x, y) = 0, avem
a astfel:
x y = 0, de unde, pe baza lui N1 , obtinem x = y. Proprietatea de simetrie M 2 rezult
d(x, y) = x y = (1)(y x) = |(1)| y x = d(y, x),
pentru orice x, y V .
Inegalitatea triunghiului pentru d rezulta astfel:
d(x, y) = x z = x y + (y z) x y + y z = d(x, y) + d(y, z),
pentru orice x, y, z V .
Observatia 2.4.4 Pentru spatiile euclidiene Rn metrica generat
a de norma dat
a de produsul scalar
conduce la

n

d(x, y) = (xi yi )2
i=1
oricare ar fi x = (x1 , . . . , xn ) R si y = (y1 , . . . , yn ) R. numit

a si metrica euclidian
a.
23
2.5
Multimi convexe
In acest paragraf vom introduce notiunea de multime convexa si propriet

atile ei.
importanta deosebita n rezolvarea modelelor matematicoeconomice de programare liniar
a.
Ea are o
Denitia 2.5.1 Fie x = (x1 , . . . , xn ) si y = (y1 , . . . , yn ) doi vectori din Rn . Vectorul z = ax + (1 a)y,
cu a [0, 1] se numeste combinatia liniar
a convex
a a vectorilor x si y.
Denitia 2.5.2 Dac
a x, y Rn multimea {z Rn |z = ax + (1 a)y, a [0, 1]} se numeste segmentul
de dreapt
a de extremit
ati x si y. El se noteaz
a cu [x, y]. Dac
a a (0, 1), atunci segmentul deschis
dat de x si y se noteaz
a cu (x, y).
Pe R segmentul [x, y] si segmentul deschis (x, y) coincid cu intervalul nchis [x, y] respectiv intervalul deschis (x, y)
a, dac
a oricare ar fi x, y A avem
Denitia 2.5.3 O multime A Rn se numeste multime convex
[x, y] A. Altfel spus, oricare ar fi dou
a puncte din A, segmentul [x, y] este o multime din A.
ar real dat. Multimea
Exemple. 2.5.1. Fie a = (a1 , a2 , . . . , an ) Rn un vector xat din Rn si b un num
H = {x Rn | < a, x >= b} este convexa.
Fie [0, 1]. Pentru orice x, y H avem
< a, x + (1 )y >= < a, x > +(1 ) < a, y >= b + (1 )b = b
ceea ce ne arata ca [x, y] H.
a x = (x1 , . . . , xn )
Multimea H este un hiperplan n Rn de ecuatie a1 x1 +a2 x2 +. . .+an xn = b, dac
n
R .
2.5.2. In ipotezele de la 2.5.1, multimile S1 = {x Rn | < a, x > b} si S2 = {x Rn | < a, x >
b}, numite si semispatiile determinate de hiperplanul H, sunt multimi convexe.
2.5.3. Multimile
Ma,b = {z Rn |z = ax + by, x, y Rn , a, b 0}
sunt convexe. Ele sunt numite si conuri convexe.
2.5.4. Multimea S0 = {x Rn |ax 0, a Rn , xat } este un con convex, n timp ce S1 si S2 , cu
b = 0, din exemplul 2.5.2 nu sunt conuri convexe.
Propozitia 2.5.1 Intersectia a dou
a multimi convexe este o multime convex
a.
Demonstratie. Fie A si B dou
a multimi convexe din Rn . Pentru orice [0, 1] si x, y A B avem
x + (1 )y A B .
Propozitia 2.5.1 r
amane valabil
a pentru orice familie num
arabil
a de multimi convexe.
Denitia 2.5.4 Multimea A Rn se numeste con poliedral convex, dac
a oricare ar fi x A se poate
a
scrie ca o combinatie liniar
a nenegativ
a de un num
ar finit de elemente x(i) A, adic
x=
ai x(i) , ai 0, i = 1, k
i=1
Orice subspatiu a lui R este un con poliedral convex.

n
Denitia 2.5.5 Fie A Rn o multime. Multimea tuturor combinatiilor liniare convexe de elemente din
A se numeste acoperirea convex
a a lui A. Ea se noteaz
a prin Co(A).
Propozitia 2.5.2 Co(A) este convex
a si A Co(A). Dac
a A este convex
a, atunci Co(A) = A.
Demonstratia propozitiei este imediata.
a, atunci elementul
Denitia 2.5.6 Dac
a A Rn este o multime convex
(0)
a nu exist
a x, y A,
x A se numeste punct extremal pentru A dac
a x(0) nu poate fi interior segmentului [x, y], oricare
a (0, 1) asa nc
at s
a avem x(0) = ax + (1 a)y, adic
ar fi x, y A.
Exemplu. 2.5.5. V
arfurile unui triunghi sunt punctele sale extremale.
24
2.6
Testul Nr. 1 de verificare a cunostintelor
1. Deniti urm
atoarele notiuni:
a) Spatiu vectorial;
b) Acoperirea liniar
a;
c) Baza a a unui spatiu vectorial;
d) Produs scalar;
e) Norma;
f) Metric
a;
g) Combinatie liniar
a convexa;
h) Multime convexa.
2. Ar
atati ca dac
a (K, +, ) este corp comutativ si n N, iar K n = {x = (x1 , ..., xn ) | xi K, i = 1, n},
pentru n 1, atunci multimea K n nzestrata cu operatiile
x + y def (x1 + y1 , ..., xn + yn )
x def (x1 , ..., xn ) ,
K
este un spatiu vectorial peste K.
3. Ar
atati ca B = {v, u, w}, v = (2, 1, 1), u = (1, 1, 1) si w = (1, 2, 1) este o baza n R3 si sa se
ae coordonatele vectorului t = (3, 6, 1) n aceasta baza.
4. Fie n R4 baza B = {x1 , x2 , x3 , x4 } cu x1 = (1, 1, 2, 1), x2 = (1, 1, 0, 1), x3 = (0, 0, 1, 1), si
asiti coordonatele lui v n
x4 = (1, 2, 2, 0). Vectorul v are coordonatele (1, 2, 2, 1) n aceasta baza. G
baza B = {y1 , y2 , y3 , y4 } cu y1 = x1 , y2 = x2 , y3 = 2x1 + 2x2 + 2x3 + 2x4 si y4 = x4 .
5. Fie n R3 baza B = {x1 , x2 , x3 } cu x1 = (1, 0, 0), x2 = (2, 1, 0), x3 = (3, 2, 1) si vectorul v =
asiti coordonatele vectorului v n baza B = {y1 , y2 , y3 }, cu y1 = x1 + x2 + x3 ,
8x1 + 4x2 x3 . G
y2 = x1 + x2 x3 si y3 = x1 x2 + x3 .
6. Ar
atti ca (Rn , d) unde d : Rn Rn R, d(x, y) =
|xk yk |, x = (x1 , ..., xn ) si y = (y1 , ..., yn )
k=1
este spatiu metric.

7. Ar
atati ca aplicatia < , > : R2 R2 R denit
a prin < x, y >= 3x1 y1 x1 y2 x2 y1 + 2x2 y2 ,
x = (x1 , x2 ) si y = (y1 , y2 ), este un produs scalar.
8. S
a se arate ca ntr-un spatiu prehilbertian real oarecare are loc pentru orice vectori x si y egalitatea:
x + y2 + x y2 = 2(x2 + y2 ).
9. Demonstrati ca orice spatiu prehilbertian real X este si spatiu normat.
10. Fie a, b R cu a < b. Ar
atati ca [a, b] = {x R | a x b} este o multime convexa.
25
Indicatii si r
aspunsuri
Testul 1
2. Se veric
a conditiile prezentate n denitia notiunii de spatiu vectorial.
3. Se veric
a conditiile de liniar independent
a si sistem de generatori ale sistemului de
vectori B. Folosind relatiile g
asite la vericarea conditiei de sistem de generatori ale
sistemului de vectori B se g
aseste tB = (4, 4, 7).
4. Se obtine tabelul
v(xi )
y3 (xi )
v(yi )
1
2
-1
2
2
0
2
2
1
Deci v(yi ) = (1, 0, 1, 1).
1
2
-1

5. Se foloseste matricea de trecere si se obtine v(yi ) =

3 9
, ,2 .
2 2
6. Se veric
a conditiile impuse asupra aplicatiei d n denitiea notiunii de metric
a.
7. Se veric
a conditiile din denitia notiunii de produs scalar.
8. Se foloseste denitia normei induse de produsul scalar si propriet
atile produsului scalar
(x = < x, x >).
a
9. Se foloseste denitia normei induse de produsul scalar (x = < x, x >) si se veric
conditiile din denitia notiunii de norm
a. Remarc
am c
a folosim si inegalitatea Cauchy
Baniakowski-Schwarz: < x, y > < x, x > < y, y >.

10. Se arat
a c
a oricare ar x, y din [a, b] segmentul cu extremitatea initial
a n x si cea nal
a
n y apartine tot lui [a, b].
26
Bibliograa aferent
a capitolului:
[1] Acu, A.M., Acu D., Acu M., Dicu P., Matematici aplicate n economie - Volumul I,
Editura ULB, Sibiu, 2001.
27
Capitolul 3
Matrice. Determinanti. Sisteme de

ecuatii liniare
Obiective: Scopul acestui capitol este de a oferi studentilor metode rapide de
solutionare a problemelor legate de matrici, determinanti si sisteme de ecuatii liniare.
Rezumat:
In prezentul capitol sunt prezentate at
at metodele cunoscute din liceu,
precum si metode avansate, de aare a inversei unei matrici, de calcul a valorii unui determinant si de rezolvare a unui sistem de ecuatii liniare, metode care se vor aplica n capitolele
ulterioare.
1. Matrice
2. Determinanti
3. Sisteme de ecuatii liniare
a capitolului
Cuvinte cheie: matrice, determinant, sistem de ecuatii libiare, Gauss, GaussJordan, metoda lui Chio.
3.1
Matrice
Denitia 3.1.1 Se nume

ste matrice de tipul mn peste un c
amp K un tablou dreptunghiular
A format din m n elemente din K situate pe m linii
si n coloane.
Scriem
a11 a12 . . . a1n

a21 a22 . . . a2n
A= .
..
..
..
..
.
.
.
am1 am2 am3 amn
sau condensat
A = (aij ) i=1,m ,
j=1,n
a elementul matricei situat pe linia i

si coloana j.
unde aij reprezint
a diagonala principal
a a matricei, iar elementele
Elementele a11 , a22 , . . . formeaz
a.
a1n , a2,n1 , . . . diagonala secundar
Not
am cu Mmn (K) multimea matricelor de tipul m n peste c
ampul K, iar cu M(K)
multimea tuturor matricelor peste c
ampul K. Dac
a m = n, matricele se numesc p
atratice
de ordin n.
Dac
a m = 1, matricea se numeste matrice sau vector linie. Dac
a n = 1, matricea se
numeste matrice sau matrice coloan
a.
28
Unei matrice A de tip m n i se poate ata

a sistemul ordonat de m vectori linie din
K n dat de
Li = (ai1 , ai2 , . . . , ain ), i = 1, m
si sistemul ordonat de n vectori coloan
a
Cj = t (a1j , a2j , . . . , amj ), j = 1, n.
Denitia 3.1.2 Dou
a matrice de acela
si tip sunt egale dac
a elementele corespunz
atoare sunt
egale.
si B = (bij ), ambele de tipul m n
ste suma matricelor A = (aij )
a
peste K, matricea notat
a cu A + B dat
a de regula A + B = (aij + bij ). Operatia care realizeaz
aceast
a regul
a se nume
ste adunarea matricelor.
ste matricea nul
a. Fiind
Matricea O Mmn (K) cu toate elementele nule se nume
ste opusa lui
dat
a matricea A = (aij ) Mmn (K), matricea A = (aij ) Mmn (K) se nume
A.
Se veric
a imediat c
a (Mmn (K), +) este un grup comutativ.
ste produsul matricei A = (aij ) Mmn (K) cu scalarul K, maa de aceast
a
tricea notat
a A, obtinut
a prin regula A = (aij ) Mmn (K). Operatia dat
regul
a se nume
ste nmultirea cu un scalar a matricelor.
Inmult
irea cu un scalar a matricelor verific
a propriet
atile evidente
1 A = A, (A + B) = A + B, ( + )A = A + A, (A) = ()A,
oricare ar fi , K
si A, B Mmn (K).
Rezult
a c
a are loc propozitia:
Propozitia 3.1.1 Multimea matricelor Mmn (K) n raport cu operatiile de adunare
si de
nmultire cu un scalar are o structur
a de spatiu vectorial peste K.
Intr-adev
ar se observ
a c
a orice
Dimensiunea spatiului vectorial Mmn (K) este mn.
A = (aij ) Mmn (K) se scrie n mod unic sub forma
A=
aij E (ij) ,
i=1 j=1
a de cel
unde E (ij) sunt matricele de tipul m n, care au toate elementele egale cu 0, n afar
de pe linia i si coloana j care este egal cu 1.
ste transpunere n multimea M(K) a matricelor peste K, aplicatia
t : M(K) M(K), definit
a prin t(A) = t A, unde A = (aij ) Mmn (K), iar t A = (aji )
ste transpusa lui A.
Mnm (K). Matricea t A se nume
Se observ
a usor c
a transpusa este o functie bijectiv
a, care veric
a propriet
atile: 1)
( A) = A; 2) t (A + B) = t A + t B si 3) t (A) = t A, oricare ar A, B Mmn (K) si K.
De aici rezult
a c
a transpunerea este un izomorsm ntre spatiile vectoriale Mmn (K) si
Mnm (K).
t t
Denitia 3.1.6 O matrice p

atratic
a A = (aij ) Mnn (K) se nume
ste simetric
a dac
a A = t A,
adic
a elementele simetrice fat
a de diagonala principal
a sunt egale aij = aji , i, j = 1, n.
ste antisimetric
a dac
a A=
atratic
a A = (aij ) Mmn (K) e nume
a elementele simetrice fat
a de diagonala principal
a sunt opuse aij = aji i, j = 1, n.
t A, adic
atratic
a se nume
ste triunghiular
a superioar
a respectiv inferioar
a
dac
a toate elementele situate dedesuptul, respectiv deasupra diagonalei principale sunt nule.
29

atratic
a se nume
ste diagonal
a dac
a toate elementele ei sunt nule
cu exceptia celor de pe diagonala principal
a.
Teorema 3.1.1 Teorema rangului. Pentru o matrice rangul sistemului de vectori linie este
egal cu rangul sistemului de vectori coloan
a.
Demonstratie. Fie A = (aij ) Mmn (K) si r si p rangurile sistemelor de vectori linie
a Cj = (a1j , a2j , . . . , amj ), j = 1, n. Nu restr
angem
Li = (ai1 , ai2 , . . . , ain ), i = 1, m si coloan
generalitatea, dac
a presupunem c
a primele r linii sunt liniare independente, deoarece o
schimbare a ordinii liniilor p
astreaz
a rangul sistemului vectorilor linie. O astfel de schimbare
modic
a vectorii coloan
a. Fiecare vector coloan
a se scrie
Cj =
aij e(i) ,
i=1
unde B = {e(1) , e(2) , . . . , e(m) } este baza canonic

a din K m , este dus n vectorul
Cj =
aij f (i) ,
i=1
unde B1 = {f (1) , f (2) , . . . , f (m) } este noua baz

a din K m , obtinut
a din B prin schimbarea ordinii
vectorilor ei, corespunz
atoare schimb
arii liniilor matricei A. Consider
am, acum, automorand vectorii Cj n vectorii Cj si
smul spatiului K m , care duce baza B n baza B1 , acesta duc
deci p
astreaz
a rangul sistemului format de ei. Celelalte linii ale matricei A se vor exprima
ca si combinatii liniare de primele r, adic
a putem scrie
Lr+s = r+s,1 L1 + r+s,2 L2 + . . . + r+s,r Lr , s = 1, 2, . . . , m r,
de unde, folosind egalitatea vectorilor n K n , rezult
a
ar+s,j = r+s,1 a1j + r+s,2 a2j + . . . + r+n,r arj , j = 1, . . . , n.
Inlocuind n expresiile coloanelor Cj , obtinem

Cj =
aij e(i) +
mr
s=1
i=1
aij e(i) +
i=1
mr
ar+s,j e(r+s) =
(r+s,1 a1j + r+s,2 a2j + . . . + r+s,r arj )e(r+s) , j = 1, n.
s=1
and termenii
Cum coecientii r+s,j , j = 1, n sunt independenti de ordinea liniilor, grup
care contin pe aij , obtinem

r
mr
aij e(i) +
r+s,i e(r+s) , j = 1, n.
Cj =
s=1
i=1
Pun
and g (i) = e(i) +
mr
s=1
r+s,i e(r+s) , i = 1, r, rezult

a
Cj =
aij g (i) , j = 1, n.
i=1
Am dedus c
a cei n vectori coloan
a se exprim
a ca si combinatii liniare de r vectori g (i)
m
din K , iar rangul p al sistemului format de ei este cel mult egal cu num
arul generatorilor
g (i) , deci p r.
Dac
a acum schimb
am rolul coloanelor si liniilor si facem acelasi rationament, obtinem
r p. Din p r si r p rezult
a r = p, ceea ce trebuia demonstrat.
30
Denitia 3.1.10 Rangul comun al sistemelor de vectori linii sau coloane a unei matrice se
nume
ste rangul ei.
Altfel spus, rangul unei matrice este egal cu num
arul maxim de linii sau coloane liniar
independent, ntre ele.
Propozitia 3.1.2 Rangul unei matrici este egal cu rangul transpusei sale.
Demonstratie. Deoarece prin transpunere sistemul de vectori linie al unei matrici devine
sistemul de vectori coloan
a al transpusei matricei, din teorema rangului rezult
a c
a matricea
si transpusa ei au acelasi rang.
Observatia 3.1.1 Prin transform
ari elementare aplicate sistemului de vectori linie sau
coloane, rangul unei matrice nu se modific
a.
Valabilitatea acestei observatii rezult
a din teorema rangului si din faptul c
a prin efectuarea unor transform
ari elementare rangul unui sistem de vectori nu se modic
a (v.3.3).
Propozitia 3.1.3 Prin transform
ari elementare asupra liniilor
si coloanelor, orice matrice
A poate fi transformat
a ntr-o matrice B, av
and toate elementele nule cu exceptia primelor
r elemente de pe diagonala principal
a, care s
a fie egale cu 1. Matricea A are atunci rangul
r.
Demonstratie. Consider
am matricea
a11
..
.
A=
ai1
.
..
am1
a12
..
.
ai2
..
.
am2
...
..
.
...
..
.
...
a1j
..
.
aij
..
.
amj
...
..
.
...
..
.
...
a1n
..
.
ain
..
.
amn
Dac
a A este matricea nul
a, atunci armatia propozitiei este dovedit
a. Dac
a nu, atunci
putem presupune c
a a11 = 0 (n caz c
a a11 = 0 se fac schimb
ari ale ordinii liniilor sau
coloanelor). Pentru a obtine 1 pe pozitia lui a11 nmultim prima linie cu a1
11 . Pentru a avea
ai cu ai1 . Elementul aij se nlocuieste cu
0 pe pozitia ai1 , i = 2, m, nmultim acum linia nt
aij a1
11 a1j ai1 =
a11 aij a1j ai1

, i = 2, m, j = 2, n,
an
n care se recunoaste regula de calcul a dreptunghiului sau elementului pivot.

Aplic
and repetat acest procedeu, dup
a un num
ar nit de pasi, ajungem c
a A este
echivalent
a () din punctul de vedere al rangului cu matricea
1 0 ... 0 0 ... 0
0 1 ... 0 0 ... 0
.. ..
..
.. ..
..
..
. .
.
.
.
.
.
linia r
0
0
.
.
.
1
0
.
.
.
0
B=
0 0 ... 0 0 ... 0
. .
..
.. ..
..
..
.. ..
.
. .
.
.
0 0
...
0 ...
si deci rangul lui A este r, dat de num

arul de cifre 1 din B.
Demonstratia acestei propozitii ne d
a si procedeul practic de aare a rangului unei
matrice, calculele f
ac
andu-se cu cunoscuta regul
a a dreptunghiului.
Exemplul 3.1.1. S
a se ae rangul matricei
0 2 1 1
3
2 1 4 5 6
A=
1 1 2 1 0 .
1 2 2 4 6
31
Schimb
and coloana 1 cu coloana 2 si nmultind coloana 5 cu 1/3 obtinem
2 0 1 1
1
1 2 4 5 2
A
1 1 2 1 0 .
2 1 2 4 2
Inmultim prima linie cu 1/2, apoi

restul elementelor le calcul
am cu regula
1
0
A
0
0
pe linia nt
ai si coloana nt
ai complet
am cu 0, iar
dreptunghiului, obtin
and
0 0
0
0
2 92 29 32
.
1 32 23 12
1 3 3 1
Aplic
and succesiv acelasi procedeu avem:

1 0 0
0
0
0 1 0
0
0
A
3
1
3
0 0

4
4
4
3
3
1
0 0
4
4
4

1 0 0 0 0
0 1 0 0 0

0 0 3 3 1
0 0 0 0 0
1
0
0
0
0 0
1 0
0 3
0 3
1
0
0
0
0
1
0
0
0
0
1
0
0
0
0
0
0
0
0
0
3
1
3 1
0
0
,
0
0
si deci rang A = 3.
atratic
a de ordin n se nume
ste nesingular
a sau regulat
a dac
a
caz contrar, adic
rangul ei este egal cu n. In
a dac
a rangul ei este mai mic ca n, atunci
matricea se nume
ste singular
a.
ste matrice extras
a dintr-o matrice A orice matrice B obtinut
a din
atur
and anumite linii
si coloane, p
astr
and ordinea liniilor
si coloanelor r
amase.
A nl
Teorema 3.1.2 Rangul unei matrice este egal cu ordinul maxim al matricelor p
atratice
nesingulare extrase din ea.
Demonstratie. Fie A o matrice, r rangul ei si B o matrice p
atratic
a nesingural
a extras
a din
A si de rang maxim p. Cele p linii ale matricei A care intervin n B sunt liniar independente,
deoarece dependenta liniar
a a acestor linii n A ar atrage dependenta lor liniar
a si n B, ceea
ce ar face ca B s
a e singular
a. Prin urmare p r. Acum s
a ar
at
am c
a oricare p+1 linii din A
sunt liniar independente. S
a admitem c
a exist
a n A (p + 1) linii liniar independente, atunci,
extr
ag
and din A matricea format
a din ele, am obtine o matrice C de rang (p + 1). Pe baza
teoremei rangului, matricea C are si p + 1 coloane liniar independente. Acum extr
ag
and din
a din cele p + 1 coloane liniar independente, obtinem o
C (deci si din A) matricea D format
matrice nesingular
a de ordin p + 1, ceea ce ar contrazice alegerea lui p. Rezult
a c
a r < p+1
si cum am ar
atat c
a p r, deducem c
a r = p.
S
a introducem acum pe multimea M(K) a matricelor operatia de nmultire.
ste produsul matricei A = (aij ) Mmn (K) cu matricea B = (bij )
Mnp (K), matricea C = (cij ) Mmp (K), unde
cij = ai1 b1j + ai2 b2j + . . . + ain bnj , i = 1, m, j = 1, p.
Scriem C = A B. Operatia care realizeaz
a acest proces se nume
ste nmultirea matricelor.
32

Propozitia 3.1.4 Inmult
irea matricelor, c
and are sens, este asociativ
a.
Demonstratie. Fie A = (aij ) Mmn (K), B = (bij ) Mnp (K), C = (cij ) Mpq (K). Avem
n
p
n

p
A(BC) =
aik
bkl clj
aik bkl clj =
=
k=1
l=1
p n
l=1
k=1 l=1
aik bkl clj
= (AB)C.
k=1
Propozitia 3.1.5 Inmult

irea matricelor este distributiv
a fat
a de adunarea lor.
Demonstratie. Fie A = (aij ) Mmn (K), B = (bij ) Mnp (K) si C = (cij ) Mnp (K). Avem
n

n
n
A[B + C] =
aik [bkj + ckj ] =
aik bkj +
aik ckj =
k=1
k=1

aik bkj
k=1
k=1

aik ckj
= AB + AC,
k=1
adic
a nmultirea este distributiv
a la st
anga fat
a de adunare.
In mod analog, se demonstreaz
a
si distributivitatea la dreapta.
Denitia 3.1.14 Matricea p
atratic
a In = (ij ), i, j = 1, n, unde

1, i = j
ij =
0, i = j i, j = 1, n
este simbolul lui Kronecker, se nume
ste matricea unitate de ordinul n.
Altfel spus, matricea In este o matrice diagonal
a cu toate elementele de pe diagonala
principal
a egale cu 1. C
and nu dorim s
a preciz
am ordinul matricei unitate o vom nota prin
I.
Observatia 3.1.2 Pentru orice matrice A Mmn (K) avem
Im A = A
si
AIn = A.
Observatia 3.1.3 Inmult

irea matricelor, n general. nu este comutativ
a.
Din propriet
atile adun
arii si nmultirii rezult
a:
Propozitia 3.1.6 Multimea Mn2 (K) a matricelor p
atratice de acela
si ordin n nzestrat
a cu
operatiile de adunare
si nmultire are o structur
a de inel cu divizori ai lui zero.
Propozitia 3.1.7 Transpusa unui produs de dou
a matrice este egal
a cu produsul transpuselor
n ordine invers
a.
Demonstratie. Fie A = (aij ) Mmn (K) si B = (bij ) Mnp (K). Avem
n
n
n

t
t
(AB) =
aik bkj =
ajk bki =
bki ajk = t B t A.
k=1
k=1
k=1
Rezultatul obtinut se poate extinde prin inductie matematic

a la un produs cu un
num
ar nit de factori.
ste inversa matricei p
atratice A, matricea notat
a cu A1 , care sat1
1
isface conditiile A A = A A = I.
33

a
si suficient
a ca o matrice p
atratic
a s
a aib
a invers
a este
ca ea s
a fie nesingular
a.
a pe
Demonstratie. Necesitatea. Presupunem c
a matricea A = (aij ) Mn2 (K) are o invers
a
A1 = (bij ) Mn2 (K). Din A1 A = I rezult
n
bik akj = ij , i, j = 1, n.
k=1
de unde, pentru vectorii e(i) , i = 1, n ai bazei canonice obtinem exprimarea

(3.1)
e(i) =
bik Lk ,
k=1
Lk , k = 1, n, ind vectorii linie ai matricei A. Cum pentru orice x K n avem x =
xi e(i) ,
i=1
a orice vector x K n se exprim

a ca o combinatie
nlocuind e(i) din relatiile (3.1) deducem c
a c
a sistemul de vectori linie Lk , k = 1, n, genereaz
a
liniar
a de vectori linie Lk , k = 1, n. Rezult
a c
a are rangul n si deci matricea A este nesingular
a.
spatiul K n , ceea ce nseamn
Suficienta. Din faptul c
a A este nesingular
a, rezult
a c
a vectorii linie Lk , k = 1, n, sunt
am vectorii e(i) , i = 1, n, ai bazei
liniar independenti si deci formeaz
a o baz
a n K n . Exprim
canonice n baza dat
a de vectorii linie si avem
e(i) =
bik Lk , i = 1, n,
k=1
de unde, pun
and B = (bik ), obtinem BA = I.
Matricea A ind nesingular
a are si vectorii coloan
a liniar independenti, form
and si ei
o baz
a n K n , si deci putem scrie AC = I. Acum obtinem
C = IC = (BA)C = B(AC) = BI = B,
a.
de unde C = B = A1 si prin urmare matricea A are invers
Usor se arat
a c
a inversa unei matrice este unic
a si c
a ea este nesingular
a.
Propozitia 3.1.8 Produsul a dou
a matrice nesingulare este o matrice nesingular
a
si inversa
ei este egal
a cu produsul inverselor luate n ordine schimbat
a
(AB)1 = B 1 A1
Demonstratie. Avem
(AB)(B 1 A1 ) = A(BB 1 )A1 = AA1 = I
si
(B 1 A1 )(AB) = B 1 (A1 A)B = B 1 B = I,
relatii ce demonstreaz
a armatiile din enunt.
Rezultatul se extinde prin inductie matematic
a la un produs de matrice nesingulare
cu un num
ar nit de factori.
Pentru aarea inversei unei matrice se foloseste transformarea ei n matrice unitate,
aplic
and regula dreptunghiului, dup
a schema
(A|I) = (A1 A|A1 I) = (I|A1 ).
Exemplul 3.1.2. Pentru a aa inversa matricei
2 1
A= 3 2
2 1
34
3
3
2
proced
am astfel
1

3
1 12
0 0
2 1 3 1 0 0
2
2
(A|I3 ) = 3 2 3 0 1 0 = 0 12 23 32 1 0 =
2 1 2 0 0 1
0 0 1 1 0 1

1 0 0 1 1 3
1 0 3 2 1 0
2 3
= 0 1 3 3 2 0 = 0 1 0 0

1
0 1
1 0 1
0 0 1
0 0 1
Prin urmare, avem
A1
1
= 0
1
1 3
2 3 .
0 1
Se poate lucra utiliz

and regula dreptunghiului f
ar
a a mp
arti la pivot si transform
and
matricea (A|I) extins
a asa nc
at s
a ajungem la situatia (D|C), unde D este matricea diagonal
a
a11 0 . . .
0
0 a22 . . .
0
D= .
.
.
.. iar C = (cij ), i, j = 1, n.
..
..
..
.
0
0 . . . ann
Pentru a aa inversa A1 mp
artim liniile
a11 a22 . . . ann , a22 . . . ann , . . . , ann .
Exemplul 3.1.3. Pentru a aa inversa matricei
2 1
A= 3 3
1 2
L1 , L2 , . . . , Ln ale matricei C respectiv la:
3
2
1
proced
am astfel
2 1
(A|I3 ) = 3 3
1 2

2 0 14
= 0 3 5
0 0 12
de unde
A1 =
1 0 0
2 1

0 1 0 = 0 3

0 0 1
0 3
6 2 0
2 0
3 2 0 = 0 3
6 6 6
0 0
3
2
1
12
2312
6
312
6
12
60
2312
6
312
6
12
84
2312
30
312
6
12
3
5
1

0
0
12
16
= 1
6
1
2

1

3

1
0 0
2 0 =
0 2
60 84
6 30
6
6
12
6
6
5
6
16
12
76
5
6
1
2

atratic
a A se nume
ste ortogonal
a dac
a
A A = I.
Propozitia 3.1.9 Conditia necesar

a si suficient
a ca o matrice p
atratic
a s
a fie ortogonal
a
este ca ea s
a fie nesingular
a, iar transpusa
si inversa ei s
a fie egale.
a c
a A este nesingular
a si, nmultind aceast
a
Demonstratie. Necesitatea. Din t A A = I rezult
egalitate la dreapta cu A1 , obtinem t A = A1 .
Suficienta. Dac
a A este nesingular
a si veric
a t A = A1 , atunci, prin nmultire la
t
dreapta cu A, g
asim A A = I, ceea ce ne arat
a c
a A este ortogonal
a.
Teorema 3.1.4 Rangul unui produs de matrice nu dep
a
se
ste rangul fiec
aruia din factorii
s
ai.
35
Demonstratie. Fie A = (aij ) Mmn (K), B = (bij ) Mnp si C = A B = (cij ) Mmp , unde
cij =
aik bkj , i = 1, m, j = 1, p.
k=1
Ultimele relatii ne arat

a c
a liniile matricei C se exprim
a ca si combinatii liniare de
liniile matricei B si deci subspatiul generat de liniile matricei C sunt incluse n subspatiul
generat de liniile matricei B. Asadar, avem rang C rang B
In mod analog, ration
and cu
vectorii coloan
a, obtinem rang C rang A.
Dac
a unul din factorii produsului este o matrice nesingular
a, atunci avem un rezultat
mai precis.
Teorema 3.1.5 Rangul produsului dintre o matrice A
si o matrice nesingular
a B este egal
cu rangul lui A.
Demonstratie. Fie C = AB. Din Teorema 3.1.4 avem rang C rang A. T
in
and seama
c
a B este nesingular
a, exist
a B 1 si nmultind la dreapta cu B 1 n C = AB, obtinem
and din nou Teorema 3.1.4, rezult
a rang A rang C. Din rang C rang A
A = CB 1 . Aplic
si rang A rang C obtinem rang C = rang A.
Observatia 3.1.4 Pentru simplificarea calculelor cu matrice se lucreaz
a, deseori, cu matrice
mp
artit
a (partitionat
a) n submatrice sau blocuri, obtinute duc
and paralele la liniile
si
coloanele ei. De exemplu, matricea A Mn2 (K) se poate scrie

B C
A=
D E
unde B Mp2 (K), E M(np)2 (K), C Mp,(np) , iar D Mnp,p .
Cu matricele formate din blocuri se pot face operatii ca si cu matrice obisnuite,
reduc
and calculele la matrice de ordine mai mici.
O important
a aplicatie a partition
arii n blocuri o constituie inversarea unei matrice.
S
a presupunem c
a B este inversa matricei A. Atunci
AB = I
sau prin partitionare

A11
A21
A12
A22

B11
B21
B12
B22

=
I
O
O
I
Efectu
and nmultirile si identic
and matricele din cei doi membrii, vom obtine
(1) A11 B11 + A12 B21 = I,
(2) A11 B12 + A12 B22 = 0,
(3) A21 B11 + A22 B21 = 0,
(4) A21 B12 + A22 B22 = I.
Din (2) avem
B12 = A1
11 A12 B22 ,
care nlocuit
a n (4) ne conduce la
1
B22 = (A22 A21 A1
11 A12 )
Deoarece BA = I, vom avea

B21 A11 + B22 A21 = 0,
36
de unde
B21 = B22 A21 A1

11
iar din (2)
1
B11 = A1
11 A11 A12 B21 .
Ordinea de calculare a blocurilor matricei B este: B22 , B12 , B21 si B11 .

Exemplul 3.1.4. S
a se ae inversa matricei
4
2 3
A= 4 2
1
3 2 1
Partition
am lu
and
A11 = 2, A12 = (3 4), A21

4
2
=
si A22 =
2
3
1
1
Calcul
am B22 = P 1 , unde
P = A22
A21 A1
11 A12

=
4
52
7
7
Pentru a aa P 1 proced
am prin acelasi algoritm, consider
and A = P si f
ac
and
partitionarea
5
A11 = 4, A12 = 7, A21 = , A22 = 7.
2
Avem calculele

1
5
8
1
=
B22 = 7 +
(7)
2
4
21

8
1
2
B12 = (7)
=
4
21
3

8
5
1
5
B21 =
=
21
2
4
21

5
1 1
2
B11 = + (7)
=
4 4
21
3
si
P

=
23
5
21
2
3
8
21
Acum revenim la calculul inversei matricei A initial

a. Avem
B12 =
A1
11 A12 B22
B22 = P 1 ,
2
1
3
= (3 4)
5
2
21
B21 =
B22 A21 A1
11
1
B11 = A1
11 A11 A12 B21 =
rezult
and
A1 =
2
3
8
21

=
1
3
,
2
21

=
11
5
21
21
1

1 1
4
(3 4) 32 =
,
2 2
21
21
B11
B21
37
B12
B22

,

In ncheierea acestui paragraf s
a prezent
am o aplicatie a matricelor la schimbarea
bazei unui spatiu vectorial.
a
Fie V un spatiu vectorial peste c
ampul K cu dim V = n si B = {e(1) , e()2 , . . . , e(n) } o baz
a lui. Fat
a de aceast
a baz
a un vector x V se scrie n mod unic sub forma
x=
xi e(i) ,
i=1
ceea ce nseamn
a c
a vectorului x i corespunde vectorul linie x = (x1 , . . . , xn ) din K n . De aici
rezult
a dac
a avem n V sistemul de vectori
x(i) = (xi1 , xi2 , . . . xin ),
i = 1, 2, . . . , p,
atunci rangul sistemului de vectori {x(1) , x(2) , . . . , x(p) } este egal cu rangul matricei coordonatelor
x11 x12 . . . x1n

x21 x22 . . . x2n
A=
... ... ... ... .
xp1 xp2 . . . xpn
Rezult
a c
a dac
a consider
am n V sistemul de vectori B1 = {f (1) , f (2) , . . . , f (n) }, dat fat
a
de B prin formulele
n
aij e(i) , j = 1, n,
fj =
i=1
atunci B1 formeaz
a o baz
a n V dac
a si numai dac
a matricea A = (aij ) Mn2 (K) este
nesingular
a.
In acest caz, A se numeste matricea schimb

arii de baz
a sau matricea de trecere de la
baza B la baza B1 .
Pun
and fat
a de B1
n
x=
yj f (j)
j=1
si nlocuind pe fj , avem
x=
j=1
de unde, identic
and cu x =
yj

aij e(i)
i=1
i=1
aij yi e(i)
j=1
xi e(i) , rezult
a
i=1
xi =
aij yj ,
i = 1, n,
j=1
care constituie formulele de schimbare a sistemului de coordonate, corespunz

atoare
a matricial
a formulele de schimbare se scriu astschimb
arii de baz
a B n B1 . Sub form
fel
t
x = At y.
3.2
Determinanti
Consider
am matricea p
atratic
a A = (aij ) Mn2 (K) cu elemente din c
ampul K.
and c
ate un element si numai unul
Form
am produse de forma a1i1 , a2i2 . . . anin , obtinute lu
38
din ecare linie si coloan

a a matricei A.
(substitutia)

1
G=
i1
Unui astfel de produs i asociem permutarea

2
i2
...
...
n
in
ari ale
numit
a permutarea indicilor s
ai. Not
am cu Sn multimea tuturor celor n! permut
multimii {1, 2, . . . , n}.
a i < j si (i) > (j).

In permutarea Sn avem o inversiune dac
De exemplu, n permutarea

1 2 3 4
=
4 2 1 2
elementele 4 si 2 prezint
a o inversiune.
Prin Inv(G) not
am num
arul inversiunilor permut
arii G, iar prin () = (1)Inv() signatura permut
arilor . Dac
a () = 1, avem o permutare par
a, iar dac
a () = 1 avem o
permutare impar
a.
Denitia 3.2.1 Numim determinantul matricei p
atratice A = (aij ) Mn2 (K), elementul
det A K dat de formula
det A =
()a1i1 a2i2 . . . anin ,
Sn
unde suma se extinde la toate cele n! permut

ari din Sn .
Altfel spus, determinantul matricei A este elementul det A din K egal cu suma a n!
produse, unde n ecare produs intr
a ca factor c
ate un element de pe ecare linie si coloan
a
a matricei A, produsul av
and semnul + sau dup
a cum permutarea indicilor s
ai este par
a
sau impar
a. Determinantul det A se zice de ordinul n dac
a matricea A are ordinul n. Pentru
det A folosim notatia

a11 a12 . . . a1n

a21 a22 . . . a2n

det A =

... ... ... ...
an1 an2 . . . ann
sau det A = |A| = |aij |.
Vom prezenta acum propriet
atile determinantilor.
Propozitia 3.2.1 Determinantul unei matrice este egal cu determinantul transpusei sale.
Demonstratie. Valabilitatea Propozitiei rezult
a din faptul c
a o permutare si inversa ei
1 au aceeasi paritate.
Din aceast
a propozitie rezult
a c
a dac
a pentru liniile unui determinant avem o
propozitie adev
arat
a, atunci aceasta este adev
arat
a si pentru coloanele determinantului.
De aceea, n continuare, vom formula si justica propriet
atile numai pentru liniile unui
determinant.
atratice A = (aij ) Mn2 (K) este suma a p vectori,
a linia Li a matricei p
atunci determinantul ei este egal cu suma a p determinanti corespunz
atori matricelor care
ate unul din cei p vectori.
au acelea
si linii cu A, cu exceptia liniei Li unde are c
Demonstratie. Dac
a linia Li este suma a p vectori atunci
aij =
(k)
bij ,
i = 1, n
k=1
si putem scrie
det A =
Sn
()a1j1 . . . aiji =
Sn
39
()a1j1
k=1
(k)
biji . . . anjn =
(k)
()a1j1 biji . . . anjn ,
k=1 Sn
ceea ce trebuia demonstrat.

a ntr-un determinant nmultim o linie cu un factor k K, atunci
valoarea determinantului se nmulte
ste cu k.
Demonstratie. Fie A = (aij ) Mn2 (K) si B matricea obtinut
a din A, n care elementele liniei
i sunt nmultite cu k. Atunci
det (B) =
()a1j1 . . . (kaiji ) . . . anjn =
Sn
=k
()a1i1 . . . aji anjn = k det A.
Sn

a ntr-un determinant se schimb
a dou
a linii ntre ele, atunci valoarea
lui
si schimb
a semnul.
Demonstratie. Se observ
a c
a prin schimbarea celor dou
a linii permutarea indicilor si
schimb
a paritatea.
a ntr-un determinant dou
a linii sunt identice, atunci valoarea lui este
zero.
Demonstratie. Dac
a n det A schimb
am ntre ele cele dou
a linii identice, atunci, folosind
propozitia 3.2.4 putem scrie det A = det A, de unde det A = 0.
a ntr-un determinant avem dou
a linii proportionale, atunci valoarea
lui este zero.
Demonstratie. Valabilitatea propozitiei rezult
a din Propozitiile 3.2.3 si 3.2.5.
a ntr-un determinant la o linie ad
aug
am o combinatie liniar
a de celelalte linii, atunci valoarea lui r
am
ane neschimbat
a.
Demosntrate. Se aplic
a Propozitiile 3.2.2 si 3.2.6.
a liniile matricei care define
ste determinantul sunt liniar dependente
(matricea este singular
a), atunci valoarea determinantului este zero.
Demonstratie. Se aplic
a Propozitiile 3.2.2 si 3.2.6.
In particular, dac
a pe o linie a unui determinant avem numai zero, atunci valoarea
determinantului este zero.
Denitia 3.2.2 Numim minorul complementar al elementului aij din matricea p
atratic
aA=
si
(aij ) Mn2 (K), determinantul asociat matricei extrase din A prin eliminarea liniei i
coloanei j.
Not
am Mij minorul complementar al elementului aij .
Denitia 3.2.3 Numim complementul algebric al elementului aij din matricea p
atratic
aA=
(aj ) Mn2 (K) elementul Aij K dat de relatia
Aij = (1)i+j Mij .
Propozitia 3.2.9 Determinantul matricei A = (aij ) Mn2 (K) este egal cu suma produselor
a
elementelor liniei Li (i = 1, n) prin complementii lor algebrici, adic
det (A) = ai1 Ai1 + . . . + aij Aij + . . . + ain Ain .
40
Demosntratie. Se arat
a c
a efectu
and produsele aij Aij , j = 1, n obtinem toate produsele din
denitia lui det A luate cu acelasi semn.
Corolarul 3.2.1 Dac
a n dezvoltarea determinantului det (A) dup
a elementele liniei Li
nlocuim aceste elemente prin elementele 1 , . . . , n din K, atunci suma obtinut
a reprezint
a
determinantul matricei obtinut
a din A prin nlocuirea liniei Li cu vectorul (1 , 2 , . . . , n ).
Corolarul 3.2.2 Suma produselor elementelor unei linii Li ai matricei A = (aij ) Mn2 (K)
prin complementii algebrici ai elementelor altei linii Lj este egal
a cu zero.
De fapt, din Propozitia 3.2.9 si Corolarul 3.2.2 putem scrie
n
aij Akj = ik det A,
i, k = 1, n.
j=1
Observatia 3.2.1 Propozitia 3.2.9 se poate generaliza prin a

sa numita regul
a a lui Laplace.
In acest scop se introduce notiunea de minor de ordinul k al matricei A = (aij ) Mn2 (K),
notat prin
,...,jk
Mij11,i,j22,...,i
k
si fiind determinatul asociat matricei de ordin k format

a cu elementele ce se g
asesc la
intersectia liniilor i1 , . . . , ik cu coloanele j1 , . . . , jk (i1 < . . . < ik , j1 < . . . < jk ). Minorul comj1 ,j2 ,...,jk
,...,jk
plementar al minorului Mij11,i,j22,...,i
, notat prin M i1 ,i2 ,...,ik este determinatul asociat matricei
k
si coloanelor j1 , . . . , jk . Se nume
ste compleextrase din A prin nl
aturarea liniilor i1 , . . . , in
,...,jk
j1 ,j2 ,...,jk
elementul
A
K
dat
de
relat
ia
mentul algebric al minorului Mij11,i,j22,...,i
i1 ,i2 ,...,ik
k
j1 ,...,jk
,...,jk
= (1)i1 +...+ik +j1 +...+jk M i1 ,...,ik .
Aji11,...,i
k
Regula lui Laplace ne spune c

a determinantul unei matrice p
atratice este egal cu suma
produselor minorilor de pe k linii xate ale matricei prin complementii lor algebrici.
Observatia 3.2.2 Calculul unui determinant de
determinanti de ordinul doi (de fapt, aplic
and
elemntul pivot). Fie de calculat

a11 a12 . . .

... ... ...

det A = ai1 ai2 . . .
... ... ...

an1 an2 . . .
ordin n se poate face calcul

and numai
regula dreptunghiului f
ar
a mp
artirea la
a1j
...
aij
...
anj
. . . a1n
... ...
. . . ain
... ...
. . . ann

Presupunem c
a a11 = 0.
Imp
artim linia nt
ai cu a11 (n fata determinantului se va
a, ceea ce va face ca elementul aij s
a e
nmulti cu a11 ). Apoi facem 0 pe prima coloan
nlocuit prin
a1j
aij a11 a1j ai1
bij
aij
ai1 =
=
, i, j = 2, n.
a11
a11
a1j
Dezvolt
and acum determinantul dup
a prima coloan
a si scot
and n noul determinant
factorul 1/a11 de pe ecare linie, obtinem formula lui Chio:

b22 b23 . . . b2n

1 b32 b33 . . . b3n
.
det A = n2
a11 . . . . . . . . . . . .
bn2 bn3 . . . bnn
41
Practic se aplic
a repetat aceast
a formul
a, n care elementele bij , i, j = 2, n, se obtin
prin regula dreptunghiului f
ar
a mp
artirea la elementul pivot.
Exemplu. Avem

2 1 3 2
0 10 2

4 2 1 3
= 1 1 7
2 =
det A =

2
3 2 1 4 2 8
8
8
2 3 1 2

1 1 1

1 8 1
1

= 2 8 2 1 7 2 = 4
= 4 (13) = 52.
5 1
2
1
0 5 1
Utiliz
and regula lui Laplace se demonstreaz
a:
Propozitia 3.2.10 Determinantul produsului a dou
a matrice A
si B de ordin n este egal cu
produsul determinantilor acestor matrice.
Propozitia 3.2.11 Conditia necesar
a
si suficient
a ca o matrice s
a fie nesingular
a este ca
determinantul ei s
a fie diferit de zero.
Demonstratie. Necesitatea. Dac
a A este o matrice p
atratic
a nesingular
a, atunci admite
invers
a si din relatia A1 A = I avem det (A1 ) det (A) = 1 si deci det (A) = 0.
Suficienta. Dac
a det (A) = 0, matricea A nu poate singular
a deoarece dup
a consecinta
3.2.8 ar rezulta det (A) = 0.
Corolarul 3.2.3 Rangul unei matrice este egal cu ordinul maxim al minorilor diferiti de
zero.
Acest corolar ne d
a un alt procedeu pentru aarea rangului unei matrice.
a
ste matrice adjunct
a a matricei A = (aij ) Mn2 (K) matricea notat
prin A
si dat
a prin A = (Aji ), unde Aij este complementul algebric al elementului aij din
A.
a cu complementii algebrici ai eleAltfel spus, A este transpusa matricei format
mentelor matricei A.
Propozitia 3.2.12 Inversa unei matrice nesingulare A de ordin n este dat
a de formula
A1 =
1
A .
det (A)
Demonstratie. Folosind corolarul 3.2.2, avem

n
det (A)
1
Akj
A =
= ij
A
aij
= (ij ) = In ,
det A
det (A)
det (A)
j=1
Formula din Propozitia 3.2.12 d
a un alt procedeu pentru calcularea inversei unei
matrice.
3.3
Sisteme de ecuatii liniare
In acest paragraf vom aplica matricele si determinantii la rezolvarea sistemelor de

ecuatii liniare, nt
alnite n mod curent n aplicatiile economice.
42

ste sistem de m ecuatii liniare cu n necunoscute peste c
ampul K, un
ansamblu de relatii de forma
a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn = b1 ,
a21 x1 + a22 x2 + . . . + a2n xn = b2 ,

(3.2)
..............................
am1 x1 + am2 x2 + . . . + amn xn = bm ,

unde aij K, i = 1, m, j = 1, n sunt coecientii sistemului, b1 , . . . , bn K termenii liberi ai
sistemului, iar x1 , . . . , xn K sunt necunoscutele sistemului.
Dac
a cel putin un termen liber este diferit de zero atunci vom spune c
a sistemul
este neomogen, iar dac
a toti termenii liberi sunt nuli, atunci vom zice c
a sistemul este
neomogen.
Denitia 3.3.2 Numim solutie a sistemului (11.8) orice ansamblu format din n elemente
a nlocuind n membrii st
angi ai ecuatiilor sistemului
1 , 2 , . . . , n din K cu proprietatea c
si f
ac
and calculele, se obtin elementele corespunz
atoare din membrii drepti.
xi = i , i = 1, n,
Denitia 3.3.3 Un sistem de ecuatii liniare se zice c
a este compatibil dac
a are cel putin o
solutie
si incompatibil n caz contrar.
Matricea
a11 a12 . . . a1n

a21 a22 . . . a2n
A=
... ... ... ...
an1 an2 . . . amn
se nume
ste matricea sistemului, iar matricea
a11 a12
a21 a22
A=
... ...
an1 an2
...
...
...
...
a1n
a2n
...
amn
b1
b2
...
bm
se nume
ste matricea extins
a (complet
a) a sistemului (11.8)
t
Not
and cu X = t (x1 , x2 , . . . , xn ) vectorul coloan
a al necunoscutelor si cu B =
(b1 , b2 , . . . , bm ) vectorul termenilor liberi, sistemul (11.8) se poate scrie sub forma matriceal
a
AX = B.
Denitia 3.3.4 Numim sistem Cramer un sistem de n ecuatii liniare cu n necunoscute pentru care matricea A a sistemului este nesingular
a, adic
a det A = 0.
Pentru astfel de sisteme are loc:
Teorema 3.3.1 (Cramer).
unic
a)
si
Orice sistem Cramer este compatibil determinat (are solutie
i
, i = 1, n,
det A
a din matricea A a sistemului prin nlocuirea
unde i este determinantul matricei obtinut
coloanei Ci cu coloana B a termenilor liberi.
xi =
Demonstratie. T
in
and seama c
a A este nesingular
a, din forma matriceal
a a sistemului
a c
a sistemul este compatibil. Cum A1 = (det A)1 A ,
obtinem X = A1 B, care ne arat
a a matricei A (v. Propozitia 3.2.12), nlocuind n X = A1 B,
unde A este matricea adjunct
43
obtinem
Ak1 bk
k=1
n

Ak2 bk
k=1
..
1
1
.
A B=
X=
n
det (A)
det (A)
Aki bk
k=1
..
n .

Akm bk
= 1
det A
1
2
...
i
..
.
n
k=1
de unde
xi =
i
,
det (A)
i = 1, n.
Prezent
am acum metoda elimin
arii totale (GaussJordan) pentru aarea solutiilor
pentru sistemele Cramer.
In acest scop, scriem matricea extins

a a sistemului si avem succesiv
(A|B) = (A1 A|A1 B) = (In |X).
(3.3)
unde I este matricea unitate de ordinul n.

Practic se lucreaz
a cu metoda dreptunghiului, prin care pe pozitia lui A facem s
a
apar
a In , iar pe pozitia lui B va ap
area solutia sistemului.
Exemplul 3.3.1. S
a se rezolve sistemul
2x1 + 3x2 + x3 = 6
3x1 x2 2x3 = 7
x1 2x2 + 3x3 = 3.
Avem succesiv
2
3
1
3
-1
-2
1
0
0
1
-2
3
1
6
7 0
-3
0
5
11
0
1
0
7
11
52
11
27
11
4
11
52
11
3
2
11
2
72
1
0
0
3
2
6
1
2
72
5
2
0
1
0
0
0
1
2
1 ,
-1
de unde xi = 2, x2 = 2, x3 = 1.
a apar
a o matrice
Observatia 3.3.1 Dac
a n transform
arile (11.9) facem ca n locul lui In s
triunghiular
a superioar
a av
and elementele de pe diagonala principal
a egale cu 1, atunci se
zice c
a se rezolv
a sistemul prin metoda elimin
arii partiale.
De exemplu, pentru
partiale, avem:
2
3
1
sistemul din exemplul 3.3.1, lucr

and prin metoda elimin
arii
3
-1
-2
1
0
0
1
-2
3
3
2
1
0
1
3
1
3
6
2
2
7 0 11
72 2
2
5
7
-3
0 2
6
2
1
1
3
3
1 32
2
2
7
4
7
4
0 1
,
11
11
11
11
52
52
0
0
1
1
1
11
44
iar de aici
7
7
4
4
, de unde x2 =
+
=1:
x3 = 1 : x2 + x3 =
1
11
11 11
3
1
3 1
x1 + x2 + x3 = 3, de unde x1 = 3 + = 2.
2
2
2 2
S
a revenim acum la cazul general al sistemelor de m ecuatii liniare cu n necunoscute.
Mai nt
ai s
a prezent
am dou
a criterii de compatibilitate date de teorema lui Kronecker
Capelli si Rouch
eFrobenius.
Teorema 3.3.2 KroneckerCapelli. Conditia necesar
a
si suficient
a ca un sistem de ecuatii
liniare s
a fie compatibil este ca rangul matricei sistemului s
a fie egal cu rangul matricei
extinse.
Demonstratie. Fie A = {C1 , C2 , . . . , Cn } sistemul de vectori coloane ai matricei A a sistemului

(11.8); sistemul (11.8) poate scris sub forma
x1 C1 + x2 C2 + . . . + xn Cn = B,
de unde rezult
a c
a el este compatibil dac
a si numai dac
a rangul sistemului de vectori
coloane {C1 , C2 , . . . , Cn } ai matricei A este egal cu rangul sistemului de vectori coloane
a matricele A
{C1 , C2 , . . . , Cn , B} ai matricei extinse A, ceea ce este echivalent cu faptul c
si A au acelasi rang.
Denitia 3.3.5 Numim determinantul principal pentru sistemul de ecuatii liniare (11.8)
orice minor de ordin maxim diferit de zero al matricei sistemului.
Este evident c
a ordinul unui determinant principal este egal cu rangul matricei sistemului.
Denitia 3.3.6 Numim determinant caracteristic asociat unui determinant principal fixat,
orice minor principal al matricei extinse obtinut prin completarea (bordarea) determinantului principal cu o linie format
a din elementele corespunz
atoare de pe una din liniile
r
amase
si cu coloana termenilor liberi corespunz
atori.
Dac
a rangul matricei sistemului este egal cu num
arul m al ecuatiilor, atunci nu avem
determinanti caracteristici, sistemuul ind totdeauna compatibil deoarece rangul matricei
extinse este tot m.
Teorema 3.3.3 (Rouch
eFrobenius). Conditia necesar
a si suficient
a ca un sistem de ecuatii
liniare s
a fie compatibil este ca toti determinantii caracteristici asociati unui determinant
principal al sistemului s
a fie nuli.
Demonstratie. Necesitatea. Fie r rangul matricei A a sistemului (11.8). Dac
a sistemul este
compatibil, atunci dup
a teorema lui KroneckerCapelli, rangul matricei extinse A este egal
cu r si deci toti determinantii caracteristici sunt nuli deoarece sunt minori de ordinul r + 1
pentru A.
Suficienta. F
ar
a a restr
ange generalizarea s
a presupunem c
a

a11 a12 . . . a1r

a
a22 . . . a2r
(3.4)
p = 21

... ... ... ...
ar1 ar2 . . . arr
este un determinant principal
sider
and matricele
a11
a21
...
(3.5)
ar1
ar+s,1
pentru care toti determinantii caracteristici sunt nuli. Con...

...
...
...
...
a1n
a2n
...
arn
ar+s,n
b1
b2
...
br
br+s
45
s = 1, 2, . . . , m r
extrase din matricea extins

a A, constat
am c
a ele au toate rangul r.
Intr-adev
ar, primele
C1 , C2 , . . . , Cr coloane sunt liniar independente deoarece p = 0, coloanele Cr+1 , Cr+2 , . . . , Cn
sunt combinatii liniare de C1 , C2 , . . . , Cr pentru c
a matricea A are rangul r, iar coloana
a de C1 , . . . , Cr deoarece determinantii caracteristici sunt nuli.
Cn+1 este combinatie liniar
a c
a sistemul este
Atunci rang A = rang A si, pe baza teoremei lui KroneckerCapelli, rezult
compatibil.
Denitia 3.3.7 Subsistemul sitemului (11.8) de ecuatii liniare format din ecuatiile corespunz
atoare liniilor unui determinant principal se nume
ste subsistem principal,
si ecuatiile
lui se numesc ecuatii principale. Celelalte ecuatii ale sistemului (11.8) se numesc ecuatii secundare. Necunoscutele corespunz
atoare coloanelor unui determinant principal se numesc
necunoscute principale, iar celelalte se numesc necunoscute secundare (libere).
Denitia 3.3.8 Dou
a sisteme de ecuatii liniare se numesc echivalente dac
a orice solutie a
unuia este solutie
si pentru celelalt.
Usor se veric
a c
a aceast
a relatie este ntr-adev
ar o relatie de echivalent
a.
Teorema 3.3.4 Un sistem liniar compatibil este echivalent cu orice subsistem principal al
s
au.
Demonstratie. Este evident c
a orice solutie a sistemului (11.8) este solutie pentru orice
subsistem al s
au deoarece ea veric
a ecare ecuatie a sistemului. Reciproc, s
a consider
am
subsistemul principal cu determinantul principal (11.9). Cum matricele (11.10) au toate
rangul r, ultima linie este o combinatie liniar
a de celelalte si deci avem:
Lr+s = 1 L1 + 2 L2 + . . . + r Lr ,
de unde
(3.6)
si
(3.7)
s = 1, 2, . . . , m r,
ar+s,j = 1 aj1 + 2 aj2 + . . . + r ajr ,
j = 1, n
br+s = 1 b1 + 2 b2 + . . . + r br .
Dac
a punem
Ei = a11 x1 + . . . + a1n xn bi ,
i = 1, n,
atunci nmultind egalit

atile (11.11) corespunz
ator cu xj , j = 1, n, egalitatea (3.7) cu 1 si
adun
andu-le obtinem
(3.8)
Er+s = 1 E1 + 2 E2 + . . . + r Er ,
s = 1, 2, . . . , m r
Acum, dac
a consider
am o solutie a subsistemului principal atunci E1 = 0, . . . , Er = 0,
iar din (3.9) rezult
a c
a si Er+s = 0, s = 1, 2, . . . , m r. Deci, sistemul (11.8) este echivalent
cu subsistemul principal considerat.
Practic, rezolvarea unui sistem compatibil de ecuatii liniare se reduce la rezolvarea
unui subsistem principal al s
au, n care termenii cu necunoscutele secundare au fost trecute
n membrul doi, acestea devenind parametrii.
Subsistemul principal este un sistem Cramer si se poate rezolva cu oricare din
metodele date mai sus.
Observatia 3.3.2 Metodele elimin
arii totale sau partiale se pot aplica
si la studierea compatibilit
atii unui sistem de ecuatii liniare. S
i anume, dac
a nu se mai pot face cifre de 1
si pe liniile care nu avem cifre de 1 g
asim numai zerouri,
pe diagonala ce pleac
a din a11
caz
at
at n matricea sistemului c
at
si la termenii liberi, atunci sistemul este compatibil. In
contrar, sistemul este incompatibil.
46
Exemplul 3.3.2. S
a consider
am sistemul
x1 x2 + 2x3 + x4 + x5 = 1
2x1 + x2 + x3 x4 + 3x5 = 5
x1 4x2 + 5x3 + 4x4 = 2.
Utiliz
and metoda elimin
arii totale, avem
1 -1 2 1 1 1
2 1 1 -1 3 5
2 -4 5 4 0 2
1 0
1
0 1 1
0 0
0
succesiv:
1
0
0
-1
3
-3
0
1
0
2
-3
3
4
3
1
3
1
-3
3
1
1
-1
1
3
-3
2
1 .
0
Rezult
a c
a rangul matricei sistemului este 2 si cum pe linia a treia avem numai zero,
deducem c
a avem un sistem compatibil nedeterminat. Solutiile sistemului sunt
4
x1 = 2 a c;
3
c
x2 = 1 + a + b ;
3
x3 = a;
x4 = b;
x5 = c,
a, b, c R.
Exemplul 3.3.3. S
x1 3x2 + x3 + x4 = 1
x1 3x2 + x3 2x4 = 1
x1 3x2 + x3 + 5x4 = 6
Folosim metoda elimin
arii totale si avem:
1
1 -3 1 1
1 -3 1 -2 -1
6
1 -3 1 5
1 3 1
0
0
0
0
0
0
1
0
0
-3
0
0
0
1
0
13
2
3
1 1
0 -3
0 4
1
2
5
Cum pe linia a treia avem o situatie imposibil

a, rezult
a c
a sistemul este incompatibil.

a facem c
ateva observatii cu privire la sistemele omogene de ecuatii liniare.
Cum la orice sistem omogen rang A = rang A, rezult
a c
a el este compatibil, av
and
a solutie nul
a sau banal
a.
evident solutia x1 = x2 = . . . = xn = 0, numit
Un sistem omogen va avea solutii diferite de solutia banal
a numai dac
a rangul s
au va
mai mic dec
at num
arul necunoscutelor.
Teorema 3.3.5 Multimea solutiilor unui sistem omogen de ecuatii liniare peste c
ampul K,
cu n necunoscute
si rang r, r < n, formeaz
a un subspatiu vectorial V , cu dim V = n r, al
spatiului K n .
am c
a subsistemul principal asociat are determinantul principal p
dat de (11.9) si not
am necunoscutele secundare xr+1 , . . . , xnr respectiv prin 1 , 2 , . . . , nr .
Solutia general
a a sistemului omogen este:
xi = i1 1 + i2 2 + . . . + i,nr r ,
xr+k = k , k = 1, n r,
i = 1, r
care sub form

a vectorial
a (matriceal
a) se scrie
(3.9)
X = 1 Y1 + 2 Y2 + . . . + r Ynr ,
47
unde
Y1 =
11
21
..
.
r1
1
..
.
0
, Y2 =
12
22
..
.
r2
0
1
..
.
0
1,nr
2,nr
..
, . . . , Ynr = r,nr
..
sunt solutii particulare ale sistemului omogen.

Se observ
a c
a Y1 , Y2 , . . . , Ynr sunt vectori liniari independenti n K n , deoarece consider
and matricea format
a cu componentele lor, submatricea ei compus
a din ultimele n r
linii este matricea unitate de ordinul n r. Cu aceasta teorema este demonstrat
a.
Din teorema 3.3.5 si (3.9) rezult
a
Corolarul 3.3.1 Suma a dou
a solutii a unui sistem omogen este, de asemenea, o solutie a
lui.
Corolarul 3.3.2 Produsul dintre o solutie a unui sistem omogen peste un c
amp K cu un
element din K este tot o solutie a sistemului.
48
3.4
1. Deniti urm
atoarele notiuni:
a) Matrice p
atratic
a simetric
a;
b) Matrice p
atratic
a singular
a;
c) Inversa unei matrice p
atratice;
d) Determinant al unei matrice p
atratice;
e) Sistem Cramer.
Enuntati urm
atoarele teoreme:
a) Teorema rangului;
b) Teorema lui Kronecker - Capelli;
c) Teorema lui Rouch
e - Frobenius.
2. Aati cu ajutorul transform
arilor elementare
2
2
1 1
A=
1
2
2 2
3. Calculati determinantul de ordinul n, n > 2:

x1 y1 x1 y2

x y1 x2 y2
D = 2
...
...

xn y1 xn y2
rangul matricei:
3 1
0
1
1
0
0
2
...
...
...
x1 yn
x2 yn
...
xn yn

4. S
a se discute dup
a parametrul real m sistemul:

mx + 4y = 3m 2
x + my
= m2 2
5. Folosind metoda elimin
arii partiale s
a se rezolve sistemul:

2 1 2
1
Ax = B , cu A = 1 0 1 ; B = 2
1 1 0
1
arii totale s
0 1 2
1
Ax = B , cu A = 1 2 1 ; B = 1
1 1 0
2
arii totale s
a se rezolve sistemul:

2 1 2
1
Ax = B , cu A = 1 0 1 ; B = 2
1 1 0
1
49
8. Folosind metoda lui Laplace s

a se calculeze

1 0

0 1

D = x 0
x x

x x
determinantul

0 0 2
0 0 3
1 0 4
0 1 5
x 0 6
9. Folosind metoda lui Laplace s

a se calculeze determinantul

1 2 2 1

0 1 0 2

D=

2 0 1 1
0 2 0 1
10. Folosind formula lui Chio s
a se calculeze determinantul

1 2 2 1

0 1 0 2

D=

2 0 1 1
0 2 0 1
50
Indicatii si r
aspunsuri
Testul 2
2. rangA = 3
3. = 0
4. Dac
a m = 2 atunci sistemul este incompatibil.
Dac
a m = 2 atunci sistemul este compatibil nedeterminat cu solutia x = 22a , y = a R.
m+4
,
Dac
a m = 2 atunci sistemul este compatibil determinat cu solutia x =
m+2
2
m + 2m 1
y=
.
m+2
5. Se obtine solutia x1 = 4, x2 = 3, x3 = 2.
8. = 2x2 9x + 6.
9. = 9.
10. = 9.
51
Bibliograa aferent
a capitolului:
52
Capitolul 4
Operatori liniari. Forme biliniare si

forme p
atratice
Obiective:
In modelarea matematic
a a fenomenelor din realitatea nconjur
atoare, n
particular cea economic
a, unul dintre cele mai des folosite concepte este cel de liniaritate.
Acesta se datoreaz
a, at
at simplit
atii conceptului de liniaritate, c
at si faptului c
a aproximarea
unor situatii neliniare prin situatii liniare, asa numitul principiu al liniarit
atii, constituie
una din metodele de baz
a n studiul realit
atii.
Rezumat:
In
prezentul
capitol
se
vor
prezenta
notiunile
de
aplicatie/transformare/operator liniar(
a), form
a biliniar
a, form
a p
atratic
a, form
a canonic
a
a unei forme p
atratice, precum si metode de determinare a formei canonice a unei forme
p
atratice.
1. Operatori liniari
2. Forme biliniare
3. Forme p
atratice
a capitolului
Cuvinte cheie: operator liniar, transformare liniar
a, form
a biliniar
a, form
a
p
atratic
a, forma canonic
a, metoda lui Gauss, Metoda lui Jacobi.
4.1
Operatori liniari
Fie X si Y dou
a spatii vectoriale peste acelasi c
amp K.
Denitia 4.1.1 Numim operator liniar sau transformare liniar

a sau omomorsm de spatii
vectoriale, o aplicatie T : X Y care satisface conditiile:
1o . T (x(1) + x(2) ) = T (x(1) ) + T (x(2) ), ()x(1) X, ()x(2) X (aditivitate),
2o . T (x(1) ) = T (x(1) ), () K, ()x(1) X (omogenitate).
Teorema 4.1.1 Operatorul T : X Y este liniar dac
a
si numai dac
a pentru orice x(1) , x(2)
X
si orice 1 , 2 K, avem
(4.1)
T (1 x(1) + 2 x(2) ) = 1 T (x(1) ) + 2 T (x(2) ).
Demonstratie. S
a admitem c
a T este operator liniar, atunci, folosind conditiile 1o si 2o din
Denitia 4.1.1, avem:
T (1 x(1) + 2 x(2) ) = T (1 x(1) ) + T (2 x(2) ) = 1 T (x(1) ) + 2 T (x(2) ),
53

Reciproc, dac
a n (4.1) punem 1 = 2 = 1, obtinem conditia 1o din Denitia 4.1.1, iar
dac
a punem 2 = 0. obtinem conditia 2o din aceeasi denitie.
Dac
a X = Y un operator liniar se numeste endomorsm. Dac
a transformarea liniar
a
T este bijectiv
a, atunci ea se numeste izomorsm de spatii vectoriale. Un endomorsm
bijectiv se numeste automorsm al lui X.
Cum orice c
amp K este un spatiu vectorial peste el nsusi, atunci putem considera un
operator liniar T : X K, numit si form
a liniar
a sau functional
a liniar
a.
In continuare vom nota cu L(X, Y ) multimea operatorilor liniari deniti pe X cu valori

n Y .
ampul K.
Exemple. 4.1.1. Fie Pn spatiu vectorial al polinoamelor de grad cel mult n peste c
a derivata lui f , oricare ar f Pn , este un operator
Aplicatia T : Pn Pn1 , T (f ) = f , adic
liniar.
Intr-adev
ar, oricare ar f1 , f2 Pn si oricare ar 1 , 2 K avem
T (1 f1 + 2 f2 ) = (1 f1 + 2 f2 ) = 1 f1 + 2 f2 = 1 T (f1 ) + 2 T (f2 ).
4.1.2. Fie X un spatiu vectorial ndimensional peste c
ampul K si B = {e(1) , e(2) , . . . , e(n) }
n
ai xi , unde
o baz
a n el si a1 , a2 , . . . , an K scalari xati. Aplicatia f : X K, f (x) =
x=
i=1
(i)
xi e , este o functional
a liniar
a.
i=1
4.1.3. Fie X un spatiu vectorial peste c

ampul K si a un element xat din K. Aplicatia
a prin Ta (x) = ax, pentru orice x X, este un operator liniar. Aplicatia
Ta : X X denit
Ta se numeste omotetia spatiului X de raport a K.
a T L(X, Y ), atunci avem
si y sunt vectorii nuli ai spatiilor X
si Y ;
1o . T (x) = y, unde x
2o . T (x) = T (x), oricare ar fi x X.
Demonstratia propozitiei rezult
a din faptul c
a T este un omomorsm ntre grupurile
comutative (X, +) si (Y, +).
a T L(X, Y )
si X1 este un subspatiu al lui X, atunci T (X1 ) este un
subspatiu n Y .
a x(1) , x(2) X, astfel ca y1 = T (x(1) ),
Demonstratie. Pentru orice vectori y1 , y2 T (x1 ) exist
and 1 , 2 K si folosind Teorema 4.1.1, avem
y2 = T (x(2) ). Consider
1 y1 + 2 y2 = 1 T (x(1) ) + 2 T (x(2) ) = T (1 x(1) + 2 x(2) ).
Cum 1 x(1) + 2 x(2) X1 , rezult
a c
a 1 y1 + 2 y2 T (X1 ), ceea ce ne arat
a c
a T (x1 ) este
un subspatiu vectorial al lui Y .
In particular, T (X) este un subspatiu al lui Y si se noteaz

a cu ImT . Dimensiunea lui
ImT se numeste rangul transform
arii T .
Observatia 4.1.1 Orice transformare liniar
a p
astreaz
a liniar dependenta unui sistem de
vectori, iar dac
a este injectiv
a, atunci p
astreaz
a
si liniar independenta.
particular, dac
a n X
si transformarea T L(X, Y )
In
a B = {e(1) , . . . , e(n) } este o baz
a n Y .
este injectiv
a, atunci B1 = {T (e(1) , . . . , T (e(n) ))} este o baz
a T L(X, Y )
si Y1 este un subspatiu al lui Y , atunci contraimaginea
T 1 (Y1 ) este un subspatiu al lui X.
54
Demonstratie. Fie x(1) , x(2) T 1 (Y1 ); atunci T (x(1) ), T (x(2) ) Y1 si deci pentru orice 1 , 2 K
avem 1 T (x(1) ) + 2 T (x(2) ) = T (1 x(1) + 2 x(2) ) Y1 . Prin urmare, 1 x(1) + 2 x(2) T 1 (Y1 ) si
deciT 1 (Y1 ) este subspatiu al lui X.
In particular, T 1 ({y}), unde y este vectorul nul din Y , este un subspatiu al lui X,
care se numeste nucleul operatorului liniar T si se noteaz
a cu ker T .
Se veric
a imediat c
a operatorul T L(X, Y ) este injectiv dac
a si numai dac
a
ker T = {x}, x ind vectorul nul din X.
Dimesiunea nucleului ker T se numeste defectul transform
arii liniare T . Se demonstreaz
a c
a
dim(ker T ) + dim(Im T ) = dim X (v. [2])
Deoarece operatorii liniari sunt functii, operatiile cu functii vor conduce la operatii
cu transform
ari liniare. Astfel, dac
a T1 , T2 L(X, Y ), atunci T1 + T2 : X Y , (T1 + T2 )(x) =
T1 (x) + T2 (x), ()x K, deneste adunarea lor; kT1 : X Y , (kT1 )(x) = kT1 (x), k K, ()x X
deneste multimea operatorului liniar T1 cu un scalar k K.
De asemenea, dac
a T1 L(X, Y ) si T2 L(Y, Z), atunci T2 T1 : X Z, (T2 T1 )(x) =
a transform
ari liniare. T2 T1 se noteaz
a,
T2 (T1 (x)), ()x X, deneste compunerea a dou
arilor T2 si T1 .
uneori, si cu T2 T1 si se numeste produsul transform
Se veric
a imediat c
a suma a dou
a transform
ari liniare este tot o transformare liniar
a
si, de asemenea, produsul unei transform
ari liniare cu un scalar este tot o transformare
liniar
a, adic
a L(X, Y ) este un subspatiu vectorial al spatiului vectorial Hom(X, Y ) peste K al
tuturor functiilor denite pe X cu valori n Y .
In particular multimea L(X, K) a functionalelor liniare denite pe spatiul vectorial X

cu valori n c
ampul K este un spatiu vectorial numit dualul algebric al spatiului vectorial
X si este notat prin X .
Se arat
a c
a produsul a dou
a transform
ari liniare este tot o transformare liniar
a, iar
a este tot o transformare liniar
a.
dac
a T L(X, Y ) este bijectiv
a, atunci T 1 L(Y, X), adic
Rezult
a c
a L(X, X) n raport cu operatiile de adunare si compunere este un inel cu element
unitate.
In continuare vom ar
ata c
a un operator liniar ntre dou
a spatii vectorial nit dimensionale peste c
ampul K este complet determinat de o matrice cu elemente din K.
Fie X si Y dou
a spatii vectoriale peste acelasi c
amp K de dimensiuni nite, resa n X si
pectiv n si m; T L(X, Y ) un operator liniar, B = {e(1) , e(2) , . . . , e(n) } o baz
n
a n Y . Deoarece oricare ar x X, x =
xj e(j) , avem
B1 = {f (1) , f (2) , . . . , f (m) } o baz
T (x) =
j=1
xj T (e(j) ), iar vectorii T (e(j) ) Y , j = 1, n, se exprim

a, unic n functie de coordo-
j=1
natele lor n baza B1 :

T (e(j) ) =
(4.2)
aij f (i) ,
j = 1, n,
i=1
avem
(4.3)
T (x) =
j=1
xj
aij f (i) =
i=1
i=1
aij xj f (i) .
j=1
Dac
a y = T (x) = t(y1 , y2 , . . . , yn ) n baza B1 , atunci compar
and cu (4.3) g
asim
(4.4)
yi =
aij xj ,
j=1
relatii ce pot scrise matriceal sub forma

(4.5)
y = Ax,
55
i = 1, m,
unde t x = (x1 , . . . , xn ) xi , i = 1, n ind coordonatele lui x n baza B1 , iar matricea

A = (aij ) Mmn (K) are pe coloane coordonatele imaginilor vectorilor din baza B n baza
a (asociat
a) transform
arii T fat
a de cele dou
a
B1 . Matricea A se numeste matricea asociat
a de relatiile (4.2). Relatiile
baze B si B1 alese n spatiile X si Y . Ea este unic determinat
(4.4) sau (4.5) se numesc ecuatiile operatorului liniar n bazele B si B1 .
Se arat
a c
a rangul transform
arii liniare este egal cu rangul matricei asociate ei fat
a
de dou
a baze.
In adev
ar, rangul transform
arii T ind, conform denitiei, dimensiunea spatiului imaga pe aceasta. Cum
ine, este egal cu rangul sistemului de vectori {T (e(j) )}j=1,n , care l genereaz
vectorii T (ej )j=1,n , sunt vectori coloan
a ai matricei A, rezult
a c
a rang A = rang T .
Exemplul 4.1.4. Dac
a T L(R3 , R2 ), (x) = (x1 3x2 , 4x1 + 2x2 + x3 ), x = (x1 , x2 , x3 ) si
(1) (2) (3)
(1)
= (1, 0, 0), e(2) = (0, 1, 0), e(3) = (0, 0, 1), respectiv B1 = {f (1) , f (2) },
B = {e , e , e }, e
(1)
(2)
a lui T este
f = (1, 0), f = (0, 1) sunt bazele canonice, atunci matricea atasat

1 3 0
A=
,
4 2 1
deoarece T (e(1) ) = (1, 4), T (e(2) ) = (3, 2), T (e(3) ) = (0, 1).
Fie acum T1 , T2 L(X, Y ) si T = T1 + T2 suma lor. Avem
T (e(j) ) = T1 (e(j) ) + T2 (e(j) ),
j = 1, n
de unde not
and cu A1 matricea atasat
a lui T1 , A2 matricea atasat
a lui T2 si cu C matricea
a matricea transform
arii sumei este suma maatasat
a lui T , deducem c
a C = A1 + A2 , adic
tricelor transform
arilor termeni.
Analog, se arat
a c
a matricea produs dintre un scalar si o transformare liniar
a este
produsul scalarului cu matricea acelei transform
ari, iar matricea transform
arii liniare produs este egal
a cu produsul matricelor transform
arilor liniare factori.
De aici, rezult
a
Propozitia 4.1.4
i) Functia care asociaz
a fiec
arui operator liniar T L(X, Y ), dim X = n,
dim Y = m, matricea corespunz
atoare ei fat
a de dou
a baze fixate, este un izomorfism
ntre spatiul vectorial L(X, Y )
si spatiul vectorial Mmn (K) al matricelor de tipul m n
peste K.
ii) Functia care asociaz
a fiec
arui operator T L(X, X), dim X = n, matricea corespunz
atoare ei ntr-o baz
a fixat
a n X, este un izomorfism ntre inelul L(X, X)
si inelul
matricelor p
atratice de ordin n peste K.
Acum s
a cercet
am cum se schimb
a matricea atasat
a unei transform
ari liniare la schimbarea bazelor.
Teorema 4.1.2 Fie B
si B baze n spatiul vectorial ndimensional X peste K, iar B1
si B1
baze n spatiul vectorial mdimensional Y peste acela
si c
amp K. Dac
a T L(X, Y ), A este
arii T fat
a
matricea transform
arii T fat
a de bazele B
si B1 , iar A1 este matricea transform
si B1 , atunci A1 = D1 AC, unde C
si D sunt matricele de trecere de la baza B
de bazele B
la B respectiv de la B1 la B1 .
Demonstratie. Conform celor demnstrate n Capitolul IV, dac
a (x1 , . . . , xn ) = t x sunt coor

t
donatele unui vector x X n baza B si (x1 , . . . , xn ) = x sunt coordonatele aceluiasi vector x
and pe
n baza B , atunci x = Cx , unde C este matricea trecerii de la baza B la baza B , av
a avem (y1 , . . . , ym ) = t y
coloane coordonatele vectorilor bazei B n raport cu B. Analog, dac

coordonatele imaginii y = T (x) n B1 si (y1 , . . . , ym
) = t y coordonatele lui y n baza B1 , atunci

y = Dy .
T
in
and seama c
a T este un operator liniar, cu notatiile din enunt, avem y = Ax resasim
pectiv y = A1 x , de unde nlocuind x = C 1 x, y = D1 y si y = Ax n y = A1 x , g
a cu D1 AC = A1 .
D1 Ax = A1 C 1 x, de unde D1 A = A1 C 1 , care este echivalent
56

a T L(X, X), dim X = n, A matricea ata
sat
a lui T n raport cu baza
sat
a lui T n raport cu baza B1 , atunci A1 = C 1 AC, unde C este
B, iar A1 este matricea ata
matricea de trecere de la B la B .
Denitia 4.1.2 Matricele A, B Mn2 (K) se numesc asemenea, not
am aceasta prin A B,
sa nc
at B = C 1 AC.
dac
a exist
a matricea nesingular
a C Mn2 (K) a
Se veric
a imediat c
a asem
anarea matricelor este o relatie de echivalent
a pe Mn2 (K).
Exemplul 4.1.5. Fie T L(R3 , R4 ), x = (x1 , x2 , x3 ) R3 ,
T (x) = (2x1 x2 + x3 , x2 2x3 , x1 + x2 + x3 , x1 x2 ).
(1)
(2)
(3)
(1)
Aati matricea asociat

a lui T n raport cu perechea de baze B = {e1 , e1 , e1 }, e1 =
(2)
(3)
(1) (2) (3) (4)
(1)
(2)
(0, 1, 1), e1 = (1, 0, 1), e1 = (1, 1, 0) n R3 si B1 = {e2 , e2 , e2 , e2 }, e2 = (1, 1, 1, 1), e2 =
(3)
(4)
arii T fat
a
(0, 1, 1, 1), e2 = (0, 0, 1, 1), e2 = (0, 0, 0, 1), n R4 . Se cere matricea A1 a transform
de bazele B si B1 .
Deoarece
2 1 1
x1
0 1 2
x2
T (x) =
1 1
1
x3
1 1 0
deducem c
a matricea transform
arii liniare T n raport cu bazele canonice B si B1 din R3
4
respectiv R este
2 1 1
0 1 2
A=
1 1
1
1 1 0
Matricea C de trecere de la baza B la B1 este
0 1 1
C= 1 0 1
1 1 0
iar matricea D de trecere de la baza B la baza
1 0
1 1
D=
1 1
1 1
Se g
aseste
D1
si deci avem
1
1
=
0
0
B1 este
0 0
0 0
1 0
1 1
0
0
1
0
1 1
0 1
0
1
1
A1 = D AC =
3
3
0
0
0
1
3
1
3 0
4
1
1 2
Am v
azut n Observatia 4.1.2 c
a matricea unei transform
ari liniare T L(X, X),
dim X = n, depinde de alegerea bazei n X.
In continuare ne punem problema de a g
asi
o baz
a fat
a de care aceast
a matrice s
a aib
a o form
a diagonal
a
1 0 . . . 0
0 2 . . . 0
(4.6)
A1 =
... ... ... ...
0
0 . . . n
57
T
in
and seama de expresiile (4.5) care denesc matricea A1 a transform
arii liniare T
n baza B1 = {f (1) , . . . , f (n) } obtinem:
a
si suficient
a ca matricea transform
arii liniare T
L(X, X), dim X = n, s
a poat
a fi adus
a la forma diagonal
a (4.6) este s
a existe o baz
a
si n elemente 1 , 2 , . . . , n K astfel nc
at s
a avem
B1 = {f (1) , f (2) , . . . , f (n) } n X
(4.7)
T (f (i) ) = i f (i) ,
i = 1, n.

a vectorul x = , x X, este un vector caracteristic sau propriu
pentru operatorul liniar T L(X, X) dac
a exist
a un element K astfel nc
at s
a avem
(4.8)
T (x) = x.
Elementul corespunz
ator vectorului propriu x se numeste atunci valoare caracteristic
a sau proprie pentru transformarea liniar
a T.
In conformitate cu aceast
a denitie, matricea unei transform
ari liniare poate
adus
a la o form
a diagonal
a dac
a si numai dac
a transformarea are n vectori proprii liniar
independenti.
In acest caz, elementele de pe diagonala principal
a din matricea diagonal
a
sunt atunci valorile proprii corespunz
atoare.
In cele ce urmeaz
a ne vom ocupa cu determinarea valorilor proprii si vectorilor proprii
pentru un operator liniar T din L(X, X), cu dim X = n.
a n X, A = (aij ) Mn2 (K) matricea asociat
a lui T , I
Fie B = {e(1) , e(2) , . . . , e(n) } o baz
matricea unitate de ordin n si t x = (x1 , . . . , xn ) coordonatele unui vector x V n baza B;
atunci ecuatia (4.8) se poate scrie sub forma matriceal
a
(4.9)
(A I)x = 0.
Aceast
a ecuatie este echivalent
a cu sistemul
(4.10)
(a11 )x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn = 0

a21 x1 + (a22 )x2 + . . . + a2n xn = 0
.................................
an1 x1 + an2 x2 + . . . + (ann )xn = 0
Sistemul (4.10) ind liniar si omogen, admite solutii diferite de solutia banal
a dac
a si
numai dac
a determinantul matricei sistemului este egal cu zero.
Acest determinant se noteaz
a cu PA () si are forma

a11
a12
...
a1n

a21
a22 . . .
a2n

PA () = det(A I) =

...
...
...
...

an1
an2
. . . ann
numit polinomul caracteristic atasat transform
arii liniare T sau matricei A.
Prin urmare valorile caracteristice ale matricei A sau transform
ari liniare T se g
asesc
printre r
ad
acinile ecuatiei
PA () = 0,
(4.11)
numit
a ecuatia caracteristic
a corespunz
atoare matricei A sau transform
arii liniare T . S
irul
1 , 2 , . . . , n al tuturor r
ad
acinilor ecuatiei caracteristice, unde ecare este socotit
a de at
atea
ori c
at indic
a ordinul s
au de multiplicitate, constituie spectrul matricei A sau a operatorului
liniar T .
Polinomul caracteristic are gradul n si se poate scrie dezvoltat sub forma:
PA () = (1)n n + (1)n1 1 n1 + (1)n2 2 n2 + . . . + (1)n1 + n ,
58
unde i , i = 1, n, este suma minorilor diagonali de

liniar T ntr-o anumit
a baz
a, adic
a:

a11 . . . a1i a22

i = . . . . . . . . . + . . .
ai1 . . . aii ai+1,2

ani+1,ni+1 . . .

...
...
+
an,ni+1
...
ordin i ai matricei asociate operatorului

...
...
...
a2,i+1
...
ai+1,i+1

ani+1,n
,
...

ann

+ ...+

suma av
and Cni termeni, i = 1, n. Prin minor diagonal al matricei A ntelegem un minor
care are pe diagonala principal
a numai elemente de pe diagonala principal
a a matricei A.
Se observ
a c
a 1 = a11 + a22 + . . . + ann = tr(A) este urma matricei A, iar n = det A.
Propozitia 4.1.5 Dou
a matrice asemenea au acela
si polinom caracteristic.
Demonstratie.
Intr-adev
ar, dac
a matricea A este asemenea cu B, adic
a are loc Denitia
4.1.2, atunci
PB () = det(B I) = det(C 1 AC I) = det(C 1 (A I)C) =
= det C 1 det(A I) det C = det(A I) = PA ().
Corolarul 4.1.1 Polinomul caracteristic al unui operator liniar T L(X, X) este invariant
la schimbarea bazei.
Valabilitatea acestui corolar rezult
a din Observatia 4.1.2 si Propozitia 4.1.5.
Prin urmare, ca s
a g
asim valorile caracteristice (spectrul) si vectorii caracteristici
pentru operatorul liniar T L(X, X), dim X = n, alegem o baz
a B = {e(1) , . . . , e(n) } n X,
and pe r
and ecare r
ad
acin
a i , i = 1, n,
rezolv
am ecuatia caracteristic
a PA () = 0 si, introduc
a acesteia n sistemul (4.10), g
asim vectori caracteristici corespunz
atori.
Propozitia 4.1.6 Vectorii caracteristici corespunz
atori unei valori caracteristice i , i = 1, n
formeaz
a mpreun
a cu vectorul nul al spatiului vectorial X un subspatiu Vi al lui X, numit
subspatiu caracteristic sau propriu, de dimensiune cel mult egal
a cu ordinul de multiplicitate al lui i , i = 1, n.
Demonstratie. Se observ
a c
a Vi este multimea solutiilor ecuatiei
a nucleul transform
arii liniare T i I L(X, X) si dup
a Propozitia 4.1.3
(T i I)(x) = , adic
acesta este un subspatiu al lui X. Fie acum ki = dim Vi si mi ordinul de multiplicitate pentru
a am ales baza B = {e(1) , . . . , e(n) } n X asa ca e(1) , . . . , e(ki ) s
a se g
aseasc
a n
i . Presupunem c
a de aceast
a baz
a,
Vi . Atunci avem T (e(s) ) = i e(s) , s = 1, 2, . . . , ki si deci matricea A are, fat
forma
i 0 . . . 0 a1,ki +1 . . . a1n
0 i . . . 0 a2,ki +1 . . . a2n
....... .................
A=
0 0 . . . i aki ,ki +1 . . . aki ,n
0 0 . . . 0 aki +1,ki +1 . . . aki +1,n
....... .................
0 0 . . . 0 an,ki +1 . . . ann
de unde rezult
a
PA () = ( i )ki Q()
si cum ordinul de multiplicitate al lui i este mi , rezult
a ki mi .
Corolarul 4.1.2 Unei valori caracteristice simple i corespunde un subspatiu propriu de dimensiune egal
a cu unu.
59
Teorema 4.1.4 Dac

a vectorii caracteristici x(1) , x(2) , . . . , x(m) corespund la valori caracteristice distincte 1 , 2 , . . . , m , atunci ei sunt liniar independenti.
Demonstratie. Proced
am prin inductie matematic
a. Pentru m = 1, teorema este evident
adev
arat
a. Presupunem c
a este adev
arat
a pentru k si s
a o demonstr
am pentru k + 1. Presua ar exist
a scalari 1 , 2 , . . . , k+1 K,
punem c
a x(1) , x(2) , . . . , x(k+1) ar liniar dependenti, adic
nu toti nuli, asa nc
at
(4.12)
1 x(1) + 2 x(2) + . . . + k+1 x(k+1) = .
Aplic
and n (4.12) operatorul liniar T si folosind ipoteza teoremei, obtinem
(4.13)
k+1 k+1 x(k+1) = .

1 1 x(1) + 2 2 x(2) + +
Elimin
and pe x(k+1) ntre relatiile (4.12) si (4.13) g
asim
(4.14)
1 (1 k+1 )x(1) + 2 (2 k+1 )x(2) + . . . +

+k (k k+1 )x(k) =
F
ar
a s
a restr
angem generalitatea, s
a admitem cu 1 = 0, atunci, tin
and seama c
a
x(1) , . . . , x(k) sunt liniar independenti, deducem 1 = k+1 ceea ce constituie o contradictie.
Rezult
a c
a vectorii x(1) , x(2) , . . . x(m) sunt liniar independenti.
Corolarul 4.1.3 Dac
a operatorul liniar T are n valori caracteristice distincte atunci el poate
fi adus la forma diagonal
a.
Intr-adev
am, n aceast
a situatie aleg
and c
ate un vector propriu corespunz
ator ec
arei
valori caracteristice obtinem n vectori caracteristici liniar independenti si deci o baz
a n X.
Fat
a de aceast
a baz
a, dup
a Teorema 4.1.3, operatorul liniar T are forma diagonal
a.
Pentru cazul general se demonstreaz
a (v. [2]):
a
si suficient
a ca matricea operatorului liniar T L(X, X),
dim X = n, s
a aib
a form
a diagonal
a este ca toate valorile caracteristice s
a fie din c
ampul K
si
subspatiile proprii corespunz
atoare s
a aib
a dimensiunile egale cu ordinele de multiplicitate
corespunz
atoare.
a prin
Exemplul 4.1.6. S
a consider
am transformarea liniar
a T L(R3 , R3 ) denit
T (x) = (x2 + x3 , x1 + x3 , x1 + x2 ), x = (x1 , x2 , x4 ) R3 .
S
a ar
at
am c
a T poate adus
a la o form
a diagonal
a si s
a se precizeze o baz
a fat
a de
care matricea ei are forma diagonal
a.
Matricea transform
arii n baza canonic
a a lui R3 este
0 1 1
A = 1 0 1 ,
1 1 0
iar ecuatia caracteristic
a are forma

1

1

1
1
1
1

=0

de unde 3 3 2 = 0. De aici g
asim valorile caracteristice 1 = 2, 2 = 3 = 1.
Vectorii caracteristici sunt solutiile sistemului liniar omogen
(4.15)
x1 + x2 + x3 = 0
x1 x2 + x3 = 0
x1 + x2 x3 = 0
60
unde se nlocuieste pe r
and cu una din valorile caracteristice,
Pentru 1 = 2 sistemul (4.15) are solutia x(1) = (1, 1, 1), iar dimensiunea subspatiului
a n V1 este dat
a de x(1) .
propriu V1 este unu si o baz
Pentru 1 = 3 = 1, sistemul (4.15) se reduce la ecuatia
x1 + x2 + x3 = 0
si subspatiul propriu V2 care este multimea solutiilor acestei ecuatii, are dimensiunea 2, ca
baz
a put
and luati vectorii caracteristici x(2) = (1, 1, 0), x(3) = (1, 0, 1). Cum dim V2 = 2,
adic
a egal
a cu ordinul de multiplicitate al valorii caracteristice = 1, deducem c
a matricea
tranform
arii poate adus
a la forma diagonal
a
2 0
0
A1 = 0 1 0
0 0 1
iar B1 = {x(1) , x(2) , x(3) }, unde x(1) , x(2) , x(3) sunt vectorii caracteristici determinati, este o
a de care matricea transform
arii are forma diagonal
a A1 .
baz
a n R3 fat
In ncheierea acestui paragraf, d

a f
ar
a demonstratie urm
atorul rezultat (v. [2]):
Teorema 4.1.6 Cayley-Hamilton. Pentru orice operator liniar T L(X, X), dim X = n, matricea transform
arii A verific
a ecuatia caracteristic
a PA () = 0.
4.2
Forme biliniare
Denitia 4.2.1 Fie X un spatiu vectorial peste c

ampul K. Numim form
a biliniar
a peste
c
ampul K o aplicatie f : X X K, care este liniar
a n raport cu fiecare variabil
a, adic
a
satisface conditiile:
1o . f (x + y, z) = f( x, z) + f (y, z).
2o . f (x, y + z) = f (x, y) + f (x, z),
oricare ar fi x, y, z X
si , K.
Denitia 4.2.2 O form
a biliniar
a f se nume
ste simetric
a dac
a
f (x, y) = f (y, x),
()x, y X
si antisimetric
a dac
a
f (x, y) = f (y, x),
()x, y X.
Exemple. 4.2.1. Produsul scalar denit ntr-un spatiu vectorial real este o form
a biliniar
a.
S
a not
a, cu B(X) multimea formelor biliniare denite pe X. Dac
a f, g B(X) si
k K atunci aplicatiile kf, f + g : X X K denite natural prin (kf )(x, y) = kf (x, y) si
(f + g)(x, y) = f (x, y) + g(x, y), oricare ar x, y X, sunt forme biliniare, numite nmultirea
cu un scalar a unei forme biliniare si respectiv adunarea a dou
a forme biliniare.
Se constat
a imediat c
a operatiile de adunare a dou
a forme biliniare si de nmultire a
unei forme biliniare cu un scalar din K denesc pe multimea B(X) o structur
a de spatiu
vectorial peste K.
Multimea formelor biliniare simetrice formeaz
a un subspatiu vectorial al lui B(X).
S
a consider
am acum spatiul vectorial X de dimensiune nit
a n. Fie B = {e(1) , . . . , e(n) }
o baz
a n X; pun
and x, y X
x=
xi e(i) si y =
i=1
j=1
61
yj e(j) ,
pentru forma biliniar

a f avem
n
n
f (x, y) = f
xi e(i) ,
yj e(j) =
i=1
j=1
xi yj f (e(i) , e(j) ).
i=1 j=1
Rezult
a c
a forma biliniar
a este determinat
a de valorile ei pe vectorii bazei. Elementele
aij = f (e(i) , e(j) ),
i, j = 1, n
se numesc coecientii formei biliniare, iar expresia

f (x, y) =
n
n
aij xi yi
i=1 j=1
se numeste expresia analitic

a a formei biliniare.
Dac
a punem
x = t (x1 , x2 , . . . , xn ), y = t (y1 , . . . , yn ), A = (aij )i,j=1,n Mn2 (K),
atunci putem scrie
f (x, y) = t xAy,
care reprezint
a forma matriceal
a a formei biliniare, iar A se numeste matricea atasat
a formei
biliniare n baza B.
Rangul matricei atasate ntr-o baz
a dat
a unei forme biliniare se numeste rangul formei
biliniare. Dac
a rangul formei coincide cu dimensiunea spatiului vectorial, atunci forma
biliniar
a se numeste nedependent
a. Se numeste discriminantul unei forme biliniare ntr-o
baz
a dat
a, determinantul matricei asociate formei n baza dat
a.
4.3
Forme p
atratice
In studiul unor probleme de analiz

a economic
a un rol deosebit l au formele p
atratice.
Denitia 4.3.1 Fie X un spatiu vectorial peste c

ampul K
si f o form
a biliniar
a simetric
a
pe X. Numim form
a p
atratic
a asociat
a lui f aplicatia g : X K, g(x) = f (x, x), oricare ar
fi x din X.
Forma biliniar
a f care genereaz
a forma p
atratic
a g se nume
ste forma polar
a a lui g.
Dac
a n c
ampul K avem a + a = 0, pentru orice a K, a = 0, atunci avem
g(x + y) = f (x + y, x + y) = f (x, x) + f (x, y) + f (y, x) + f (y, y) =
= g(x) + 2f (x, y) + g(y),
de unde
1
[g(x + y) g(x) g(y)].
2
Acest rezultat ne arat
a c
a forma polar
a este determinat
a n mod unic de forma
sa p
atratic
a. Altfel spus, ntre multimea formelor biliniare simetrice si multimea celor
p
atratice denite pe X exist
a un izomorsm. Dac
a presupunem c
a dim X = n si consider
am
a a formei biliniare f (5.2) g
asim
o baz
a B = {e(1) , . . . , e(n) } n el, atunci din expresia analitic
urm
atoarea expresie analitic
a pentru forma p
atratic
ag
f (x, y) =
(4.16)
g(x) =
i=1 j=1
62
aij xi xj .
Dac
a punem A = (aij ) Mn2 (K), care pentru formele p
atratice este o matrice simetric
a, obtinem expresia matriceal
a pentru forma p
atratic
a:
g(x) = t xAx,
unde x = t (x1 , . . . , xn ) X.
Denitia 4.3.2 Dac
a n expresia analitic
a (4.16) a formei p
atratice g, toti coeficientii aij cu
i = j sunt nuli, atunci se spune c
a reprezentarea formei p
atratice este sub form
a canonic
a.
Teorema 4.3.1 (Gauss). Expresia analitic
a a oric
arei forme p
atratice pe un spatiu vectorial
X peste K, dim X = n, poate fi adus
a printr-o schimbare de baz
a, la forma canonic
a.
Demonstratie. Vom demonstra aceast
a teorem
a prin inductie matematic
a dup
a num
arul k
al variabilelor ce apar n expresia analitic
a a formei p
atratice.
a sub forma canonic
a.
Evident c
a pentru k = 1 avem g(x) = a11 x21 , care este scris
Presupunem teorema valabil
a pentru k 1 variabile si o demonstr
am pentru k. F
ar
a a
am variabilele, iar
restr
ange generalitatea presupunem c
a a11 = 0 (n caz contrar renumerot
dac
a toti a11 = 0, i = 1, n, atunci ntr-un produs xi xj facem schimbarea de variabile xi = yi yj ,
a (4.16) a formei p
atratice astfel
xj = yi + yj ). Acum, scriem expresia analitic
n
n
1 2 2
g(x) =
a11 x1 + 2
a11 a1j x1 xj +
aij xi xj =
a11
j=2
i,j=2
1
=
a11
2
a1j xj
i=1
bij xi xj ,
i,j=2
noii coecienti bij rezult

a din reducerea termenilor asemenea dup
a formarea p
atratului
perfect.
F
ac
and schimbarea de variabile
y1 =
a1j xj ,
yk = xk ,
k = 2, n
g(x) =
1 2
y + h(y),
a11 1
j=1
obtinem
unde
h(y) =
bij yi yj
i=1 j=2
nu depinde de x1 , deci n expresia ei analitic

a avem doar k 1 variabile. Folosind ipoteza
inductiei, exist
a o baz
a (o schimbare de coordonate) a spatiului X n care
2
h(y) = 2 y22 + . . . + m ym
.
Atunci
2
g(x) = 1 y12 + . . . + m ym
,
1 = 1/a11 .
Teorema este demonstrat

a. Demonstratia teoremei ne ofer
a si un procedeu practic
de a scrie o form
a p
atratic
a sub forma canonic
a numit
a metoda lui Gauss. Astfel, mai nt
ai
se formeaz
a un p
atrat perfect cu termeni care contin pe x1 , apoi cu termenii ce contin pe
x2 s.a.m.d.
Exemplul 4.3.1. S
a reducem la forma canonic
a forma p
atratic
a g : R3 R, g(x) = 2x21 + x1 x2 +
63
x22 + 4x1 x3 + 4x23 .

Utiliz
and metoda lui Gauss avem
%2
1$
x2
1
(4x21 + 2x1 x2 + 8x1 x3 ) + x22 + 4x23 =
2x1 +
+ 2x3 +
2
2
2
%
$
2
15
1
1
x2
+ x22 + 3x23 x2 x3 =
2x1 +
+ 2x3 +
16
2
2
2

2
%2
$
15
16
8
1
x2
2x1 +
+ 2x3 +
+
x22 x2 x3 + 3x3 =
15
16
15
2
2
2

1
44
16 16
x2 x3 + x23 .
+
15 16
4
15
g(x) =
Pun
and
x2
+ 2x3 ,
2
obtinem forma canonic
a pentru g:
y1 = 2x1 +
(4.17)
(4.18)
g(x) =
y2 =
15
x3
x2 ,
16
4
y3 = x3
1 2 16 2 44 2
y + y + y .
2 1 15 2 15 3
Din (4.17) avem:

x1 =
x2 =
1
y1
2
4
y2
15
16
y2
15
x3 =
16
y3
15
4
y3
15
y3
sau matriceal x = Cy, unde x = t (x1 , x2 , x3 ), y = t (y1 , y2 , y3 ), x, y R3 si

1
4
15
16
2
15
4
16
C= 0
15
15
0
0
1
Cum C este nesingular
a si are
c
a forma
atratic
a,
3 deducem
p

rangul

a este nedegenerat
1
4 10
16 4
(1)
(2)
(3)
iar vectorii coloan
a din C, f =
, 0, 0 , f = , , 0 , f = , , 1 constituie
2
15 15
15 15
noua baz
a fat
a de care g are forma canonic
a (4.18).
Exemplul 4.3.2. S
a aducem la forma canonic
a forma p
atratic
a g : R4 R, g(x) = x1 x2 +
x1 x3 2x2 x3 + x3 x4 .
Deoarece nu avem termeni n x21 , i = 1, 2, 3, 4, facem schimbare de variabile
x1 = y1 y2 ,
(4.19)
si obtinem
(4.20)
x2 = y1 + y2 ,
x3 = y3 ,
x4 = y4
g(x) = y12 y22 y1 y3 3y2 y3 + y3 y4 .
Acum aplic
and metoda lui Gauss avem succesiv,
$
y 3 %2
1
g(x) = y1
y22 y32 3y2 y3 + y3 y4 =
2
4

2
$
y 3 %2
3
y2 + y3 + 2y32 + y3 y4 =
= y1
2
2

2

2
$
y 3 %2
3
1
1
1
= y1
y2 + y3 +
2y3 + y4 y42 .
2
2
2
2
8
64
Dac
a punem
z1 = y 1
(4.21)
y3
,
2
3
z2 = y 2 + y 3 ,
2
1
z3 = 2y3 + y4 , z4 = y4 ,
2
obtinem
1
1
g(x) = z12 z22 + z32 z42 .
2
8
(4.22)
Din (4.21) g
asim
x1 = z1
1
z2 +
2
3
z3
8
3
z4
32
x2 = z1 +
3
z2
2
9
z3 +
8
9
z4
32
1
z3
2
1
z4
8
x3 =
x4
z4
care constituie schimbarea de variabile prin care g(x) se scrie sub forma canonic
a (4.22).
O alt
a metod
a de aducere la forma canonic
a a unei forme p
atratice a fost dat
a de
Jacobi.
Teorema 4.3.2 Jacobi. Fie g : X K o form
a p
atratic
a pe spatiul vectorial ndimensional
X peste K
si A = (aij ) Mn2 (K) matricea formei n baza B = {e(1) , . . . , e(n) } a spatiului X.
Dac
a determinantii

a
a12
1 = a11 , 2 = 11
,...,
a21

a22
a11 . . . a1i
(4.23)

i = . . . . . . . . . , . . . , n = det A
ai1 . . . aii
sunt toti nenuli, atunci exist
a o baz
a B1 = {h(1) , . . . , h(n) } a spatiului X a
sa nc
at g are forma
canonic
a
n
i1 2
g(x) =
(4.24)
y , 0 = 1,
i i
i=1
unde (y1 , y2 , . . . , yn ) sunt coordonatele vectorului x n baza B1 .
Demonstratie. Pentru g
asirea bazei B, vom considera vectori h(i) , i = 1, n de forma
(4.25)
h(1) = b11 e(1)

h(2) = b21 e(1) + b22 e(2)
..
.
h(n) = bn1 e(1) + bn2 e(2) + . . . + bnn e(n)
si vom impune conditiile

(4.26)
f (h(i) , e(j) ) = 0,
f (h(i) , e(i) ) = 1,
pentru 1 j < i n,
pentru 1 i n,
unde f este forma polar

a a formei p
atratice g.
Conditiile (4.26) determin
a n mod unic vectorii h(i) , i = 1, n. Astfel, ca s
a determin
am
vectorul h(i) = hi1 e(1) + hi2 e(2) + . . . + bii e(i) , i = 1, n, n conditiile (4.26) obtinem sistemul liniar
a11 i1 + a21 i2 + . . . + a1i ii = 0
a21 i1 + a22 i2 + . . . + a2i ii = 0
...................................
ai1,1 i1 + ai1,2 i2 + . . . + ai1,i ii = 0
ai1 i1 + ai2 i2 + . . . + aii ii = 1
65
care are o solutie unic

a deoarece determinantul s
au este i = 0.
Se arat
a usor c
a vectorii h(1) , . . . , h(n) astfel construiti sunt liniar independenti. Acum
atratice g este C =
s
a ar
at
am c
a B1 = {h(1) , . . . , h(n) } esste baza n care matricea formei p
(cij ) = Mn2 (K), cu aij = 0, i = j si cij = i1 /i , i = 1, n.
Avem
cij = f (h(i) , h(j) ) = f (h(i) , bj1 e(1) + bj2 e(2) + . . . + bjj e(j) ) =
= bj1 f (h(i) , e(1) ) + bj2 (h(i) , e(2) ) + . . . + bjj f (h(i) , e(j) ),
de unde folosind conditiile (4.25), g
asim
cij = 0, dac
a i = j si cii = bii = i1 /i , i = 1, n.
Teorema este astfel demonstrat
a.
Exemplul 4.3.3. Utiliz
and metoda lui Jacobi s
a a
am formele canonice pentru formele
p
atratice din Exemplele 4.3.1 si 4.3.2.
Matricea formei p
atratice din Exemplul 4.3.1 este
1
2
2
1
A=
1
0
2
cu
0 = 1,

2

2 =
1

2
1 = 2,

7
=
4

1
1
2
si
3 = det A = 3,
iar din (4.23) obtinem

1 2 8 2
7
y + y + y2 .
2 1 7 2 12 3
Pentru forma p
atratic
a din exemplul 4.3.2 utiliz
am forma (4.20) si avem
1
1
0
0
0
2
A=
1
3
1
2
2
2
1
0
0
0
2
g(x) =
cu
0 = 1,
1 = 1,
2 = 1,
3 =
1
1
si 4 = det A =
2
4
de unde, folosind (4.23), g

asim
g(x) = z12 z22 + 2z32 2z42 .
Observatia 4.3.1 Pentru determinarea formei canonice a unei forme p
atratice g se pot
utiliza
si valorile caracteristice (proprii) ale matricei A ata
satei ei ntr-o baz
a. Dac
a
atoare lui A, atunci forma canonic
a este
1 , 2 , . . . , n sunt valorile caracteristice corespunz
g(x) = 1 y12 + 2 y22 + . . . + n yn2
(v. [2]).
studiul punctelor de extrem avem nevoie de semnul unei forme p

In
atratice.
66
Vom considera acum o form

a p
atratic
a peste un spatiu vectorial peste R.
Denitia 4.3.3 Fie g : X R o form
a p
atratic
a real
a adus
a la o form
a canonic
a ntr-o baz
a.
Dac
a n aceast
a form
a canonic
a p coeficientii sunt strict pozitivi, q sunt strict negativi iar
r = n (p + q) sunt nuli, atunci tripletul (p, q, r) se nume
ste signatura formei p
atratice.
Se demonstreaz
a (v. [2]) urm
atorul rezultat:
Teorema 4.3.3 (inertiei).
bazei.
Signatura unei forme p

atratice este invariant
a la schimbarea
Denitia 4.3.4 O form

a p
atratic
a real
a g : X R se nume
ste pozitiv denit
a respectiv
negativ denit
a dac
a g(x) > 0 respectiv g(x) < 0, pentru orice x X, x = .
Forma g se nume
ste semidenit
a pozitiv sau semidenit
a negativ dup
a cum g(x) 0
sau g(x) 0, pentru orice x X. Forma g se nume
ste nedenit
a dac
a exist
a vectorii x(1) X
at g(x(1) ) > 0
si g(x(2) ) < 0.
si x(2) X astfel nc
conditiile Teoremei lui Jacobi, forma p
Teorema 4.3.4 (Sylvester). In
atratic
a g : X R
este pozitiv definit
a dac
a
si numai dac
a i 0, i = 1, n
si negativ definit
a dac
a
si numai
dac
a (1)i i > 0, i = 1, n.
Demonstratie. S
a consider
am c
a g este pozitiv denit
a. Ar
at
am mai nt
ai c
a i = 0,
a presupunem prin obsurd c
a exist
a k {1, 2, . . . , n} pentru care k = 0. Atunci
i = 1, n. S
a a celorlalte, adic
a exist
a scalarii
n determinantul k una din linii este o combinatie liniar
at
1 , 2 , . . . , k astfel nc
(4.27)
1 a1j + 2 a2j + . . . + k akj = 0,
j = 1, k.
Dac
a f este polara formei p
atratice g, tin
and seama c
a aij = f (e(i) , e(j) ), i, j = 1, n, din
(4.27) avem
0 = 1 f (e(1) , e(j) ) + 2 f (e(2) , e(j) ) + . . . + k f (e(k) , e(j) ) =
= f (1 e(1) + 2 e(2) + . . . + k e(k) , e(j) ),
j = 1, k
Inmultind corespunz
ator cu j , i = 1, k, egalit
atile precedente si nsum
andu-le,
obtinem
f (1 e(1) + 2 e(2) + . . . + k e(k) , 1 e(1) + 2 e(2) + . . . + k e(k) ) = 0,
adic
a
(4.28)
g(1 e(1) + 2 e(2) + . . . k e(k) ) = 0.
Cum g este pozitiv denit

a deducem c
a (4.28) este posibil
a numai dac
a 1 e(1) +
(k)
= , ceea ce contrazice liniar independenta vectorial
a a bazei B =
2 e + . . . + k e
a ar exista un k = 0 este fals
a si deci
{e(1) , e(2) , . . . , e(n) }. Prin urmare, presupunerea c
i = 0, i = 1, n.
a de care
Acum, folosind Teorema lui Jacobi, exist
a o baz
a B1 = {h(1) , h(2) , . . . , h(n) } fat
(2)
g(x) =
i1
i=1
yi2 .
Cum g(x) > 0, pentru orice x nenul. n particular pentru (y1 , . . . , yi , . . . , yn ) =

(0, . . . , 1, . . . , 0), obtinem i1 /i > 0, i = 1, n. Deoarece 0 = 1 si 0 /1 > 0, avem 1 > 0 si
din aproape n aproape obtinem i > 0, i = 1, n.
Reciproc, dac
a i > 0, i = 1, n, atunci i1 /i > 0, i = 1, n, si
g(x) =
i1
i=1
y12 0
a x = , ceea ce ne arat
a c
a g este pozitiv
cu egalitate numai dac
a y1 = y2 = . . . = yn = 0, adic
denit
a.
Dac
a g este negativ denit
a atunci forma p
atratic
a g : X R este pozitiv denit
a,
matricea ei ind A = (aij ) cu minorii diagonali i = (1)i i . Deoarece g este pozitiv
a c
a g este negativ denit
a numai dac
a (1)i i > 0, i = 1, n.
denit
a numai dac
a i > 0 rezult
67
Corolarul 4.3.1 O form

a p
atratic
a real
a pe un spatiu ndimensional este pozitiv respectiv
negativ definit
a dac
a
si numai dac
a una din conditiile de mai jos este ndeplinit
a:
1o . signatura ei este (n, 0, 0) respectiv (0, n, 0);
sate formei ntr-o baz
a sunt strict pozi2o . toate valorile caracteristice ale matricei A ata
tive (strict negative).
Forma p
atratic
a din Exemplul 4.3.1 este pozitiv denit
a deoarece signatura ei este
(3, 0, 0).
68
4.4
1. Deniti urm
atoarele notiuni:
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)
Transformare liniar
a;
Form
a liniar
a;
Nucleul unui operator liniar;
Vector caracteristic;
Form
a biliniar
a;
Form
a p
atratic
a;
Forma canonic
a a unei forme p
atratice;
Signatura formei p
atratice.
2. Ar
atati c
a urm
atoarea aplicatie este o transformare liniar
a: f : R3 R2 , f (x1 , x2 , x3 ) =
(2x1 + x2 , 4x3 ).
3. Fie aplicatiile f : R2 R2 , f (x1 , x2 ) = (2x1 x2 , 3x2 ) si g : R2 R2 , g(x1 , x2 ) = (x2 x1 , 4x1 ).
Ar
atati c
a f si g sunt operatori liniari, apoi determinati f g si g f si vericati c
a sunt
operatori liniari.
a este dat
a de matricea
4. Fie transformarea liniar
a f : R3 R3 care n baza canonic
5 3 2
A = 6 4 4 .
4 4 5
G
asiti valorile si vectorii caracteristici atasati transform
arii.
5. Fie transformarea liniar
a T : R3 R3 cu exprimarea n baza B dat
a de matricea
7 12
6
A = 10 19 10 .
12 24 13
Ar
atati c
a exist
a o baz
a B n R3 fat
a de care matricea transform
arii T are forma
diagonal
a.
6. Diagonalizati matricea
4 2
2
7 5 .
A = 5
6
6 4
7. S
a se aduc
a la forma canonic
a, cu ajutorul metodei lui Gauss, forma p
atratic
a:
f (x) = x21 + x22 + x23 2x24 2x1 x2 + 2x1 x3 2x1 x4 + 2x2 x3 4x2 x4 .
8. S
a se aduc
a la forma canonic
a, cu ajutorul metodei lui Gauss, forma p
atratic
a:
f (x) = x1 x2 + 3x1 x3 + 5x2 x3 .
9. S
a se aduc
a la forma canonic
a, cu ajutorul metodei lui Jacobi, forma p
atratic
a:
f (x) = x21 + 2x22 + 3x23 + 3x24 2x2 x3 2x1 x3 + 2x1 x4 + 6x2 x4 .
10. S
a se aduc
a la forma canonic
a, cu ajutorul metodei lui Jacobi, forma p
atratic
a:
f (x) = x21 + 4x1 x2 + 2x1 x4 + 3x22 2x2 x3 + 2x2 x4 + 2x23 4x3 x4 x24 .
69
Indicatii si r
aspunsuri
Testul 3
2. Se veric
a conditia f (x + y) = f (x) + f (y) () , R si () x, y R3 .
3. Se solutioneaz
a analog cu problema precedent
a.
4. Se obtin valorile caracteristici 1 = 1, 2 = 2, 3 = 3 si vectorii caracteristice v1 =
(a, 2a, a), a R cu reprezentatul v1 = (1, 2, 1); v2 = (a, a, 0), a R cu reprezentantul
v2 = (1, 1, 0); v3 = (a, 2a, 3a), a R cu reprezentantul v3 = (1, 2, 2).
5. Se obtin valorile caracteristice 1 = 1, 2 = 3 = 1 si vectorii caracteristici v1 = (3, 5, 6),
a c
a v1 , v2 , v3 sunt liniar independent
v2 = (2, 1, 0) si v3 = (1, 0, 1). Apoi se arat
i. Deoarece
1 0 0
autat
a iar matricea atasat
a este 0 1 0 .
din R3 = 3 se obtine {v1 , v2 , v3 } baza c
0 0 1
6. Se determin
a valorile caracteristice 1 = 3, 2 = 3 = 2, vectorii caracteristici v1 =
a c
a sunt liniar indepedent
i.
(2, 5, 6), v2 = (0, 1, 1), v3 = (1, 1, 0) care se arat
Deci
3 0 0
a n R3 si matricea transform
arii are forma diagonal
a 0 2 0 .
{v1 , v2 , v3 } baz
0 0 2
7. Forma canonic
a este f (y) = y12 3y22 + 3y32 .
x1 + x2
x1 x2
, y2 =
, y3 = x3 si obtinem f (y) = y12 y22 +
8. Folosim transformarea: y1 =
2
2
8y1 y3 2y2 y3 . Apoi aplic
and metoda lui Gauss obtinem forma canonic
a:
f (z) = z12 z22 15z32 .
9. Avem 0 = 1, 1 = 1, 2 = 2, 3 = 3, 4 = 20, deci forma canonic
a:
1
2
3
f (y) = y12 + y22 + y32 y42 .
2
3
20
10. Analog cu solutia problemei precedente se obtine forma canonic
a:
1
1
f (y) = y12 y22 + y32 y42 .
3
4
70
Bibliograa aferent
a capitolului:
[2] Cruceanu, V., Elemente de algebr
a liniar
a
si geometrie, Editura Didactic
a si pedagogic
a, Bucuresti, 1973.
71
Capitolul 5
Elemente de programare liniar

a
Obiective: Scopul acestui capitol este de a pune la dispozitia studentilor (viitorii
economisti) a unuia dintre cele mai utile model
ari matematice cu aplicatii economice,
mpreun
a cu algoritmul de rezolvare al acestui model.
Rezumat:
In acest capitol se vor prezenta notiunile fundamentale legate de programarea matematic
a cu accent pe programarea liniar
a si n special a algoritmului simplex
pentru rezolvarea problemelor de programare liniar
a.
1. Obiectul program
arii matematice
2. Notiuni generale relative la o problem
a
3. Algoritmul simplex
4. Cazuri speciale ntr-o problem
a
5. Rezolvarea problemei generale de programare liniar
a
6. Dualitatea n problemele de programare liniar
a
a capitolului
Cuvinte cheie: programare matematic
a, programare liniar
a, solutie posibil
a,
solutie de baz
a, solutie optim
a, algoritmul simplex, problema dual
a.
5.1
Obiectul program
arii matematice
Am v
azut n Capitolul I c
a aplicarea conceptelor matematice n studiul proceselor
economice a c
ap
atat o dezvoltare deosebit
a, prin rezolvarea unui num
ar tot mai mare de
probleme. Ast
azi, problemele de productie, de planicare sau de proiectare se cer rezolvate
nu la nt
amplare, ci asa fel nc
at solutiile obtinute s
a e corespunz
atoare unui anumit scop.
De exemplu, realizarea unui proces de productie s
a se fac
a cu cheltuieli c
at mai mici si cu
venit c
at mai mare.
Organizarea stiintic
a a proceselor economice, n scopul lu
arii unei decizii constiente,
n raport cu telurile urm
arite si n urma unei analize a corelatiilor dintre diferitii factori ce
intervin, constituie obiectul a ceea ce se numeste programare matematic
a.
In general, problema program

arii desf
asur
arii unor fenomene economice este o problem
a complex
a si vast
a, pentru rezolvarea c
arora matematica ofer
a diverse metode din
multitudinea de ramuri, ca: aritmetica, algebra, geometria, analiza matematic
a, calculul
probabilit
atilor, analiza functional
a, ecuatii diferentiale, ecuatii integrale, etc.
Forma general
a a unei probleme de programare matematic
a (v. cap.I, 1.2 si 1.3)
at ele s
a satisfac
a restrictiile
cere s
a se determine valorile variabilelor xj , j = 1, n, astfel nc
(5.1)
gk (x1 , . . . , xn ) 0,
k = 1, m,
iar functia z = f (x1 , x2 , . . . , xn ), numit

a functia obiectiv (scop, ecient
a), s
a ia valoarea optim
a
(maxim
a, respectiv minim
a).
72
Deseori, pe l
ang
a restrictiile (5.1), se mai adaug
a si conditiile de nenegativitate xj 0,
a modelul matematic al unei probleme de programare arat
a astfel:
j = 1, n. Astfel c
(5.2)
(optim)z = f (x1 , . . . , xn )
gk (x1 , x2 , . . . , xn ) 0, k = 1, m
xj 0, j = 1, n.
Clasicarea problemelor de programare matematic

a se face dup
a forma functiilor f si
gk , natura necunoscutelor xj , j = 1, n si respectiv, natura coecientilor necunoscutelor n f
si gk , k = 1, m.
Dac
a functiile f si gk , k = 1, m, sunt forme liniare, atunci problema de programare are
denumirea consacrat
a de problem
a, prescurtat (P.L).
C
and functia z, sau unele restrictii, sunt functii neliniare, problema poart
a denumirea
de problem
a de programare neliniar
a. De exemplu, dac
a f este o form
a p
atratic
a, atunci
spunem c
a avem o problem
a de programare p
atratic
a.
a n numere ntregi, spunem c
a avem programare
Dac
a necunoscutele x1 , . . . , xm se caut
ntreag
a (n numere ntregi).
Dac
a toti coecientii necunoscutelor xj , j = 1, n, n f si gk , k = 1, m, sunt constanti,
atunci se zice c
a avem o problem
a de programare determinist
a.
In caz c
a cel putin unul din
acesti coecienti este variabil (depinz
and de parametrii), avem programare parametric
a.
Dac
a cel putin unul din acesti coecienti este o variabil
a aleatoare, atunci spunem c
a avem
programare aleatoare sau stochastic
a.
In acest capitol ne vom ocupa de problema program

arii liniare (P.L.). Programarea
liniar
a este o ramur
a unitar
a a matematicilor aplicate n economie, av
and metode proprii
si generale de rezolvare a problemelor respective.
Constituirea obiectului de programare liniar
a s-a datorat faptului c
a n viata social
economic
a exist
a multe aplicatii care conduc la probleme liniare de programare (v. 1.3).
Rezolvarea problemelor de programare liniar
a poate f
acut
a folosind diferite metode,
unele particulare (metoda repartiz
arii, metoda grac
a), altele generale (metoda simplex).
Primele probleme de programare liniar
a au fost formulate de L.V.Kantorovici (1939)
si de F.L.Hitchcock (1941). Programarea liniar
a se naste ns
a n anii de dup
a cel de-al
doilea r
azboi mondial, o dat
a cu formularea ei general
a n 1947, de c
atre G.B.Dantzig, care
a propus, totodat
a si un procedeu ecient de rezolvare metoda simplex.
Ast
azi, se poate vorbi despre un mod unitar de abordare al tuturor problemelor de
programare liniar
a. Diversele metode de rezolvare existente au ca tel sporirea rapidit
atii
n calcule, av
and n vedere n special utilizarea calculatoarelor.
5.2
Notiuni generale relative la o problem

a de programare
liniar
a
Problema de P.L., sub forma cea mai simpl

a pe care o vom numi forma standard sau
forma algebric
a, este dat
a prin modelul matematic
(5.3)
(5.4)
(5.5)
(optim)f (x) = c1 x1 + c2 x2 + . . . + cn xn
a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn = b1
a21 x1 + a22 x2 + . . . + a2n xn = b2

..............................
am1 x1 + am2 x2 + . . . + amn xn = bm

xj 0,
j = 1, n,
unde (5.3) este functia de scop, (5.4) sunt restrictiile, iar (5.5) conditiile de nenegativitate.
Sistemul de restrictii (5.4) reprezint
a concordanta intern
a a unui proces economic.
Coecientii aij , i = 1, m, j = 1, n, sunt coecienti tehnici constanti, planicati sau determinati
73
n mod statistic. Necunoscutele xj , j = 1, n, sunt m

arimi care trebuie g
asite, iar termenii
arimi constante date, determinate de conditiile locale ale procesului
liberi bi , i = 1, m, sunt m
economic. numiti coecienti de restrictie ai programului dat.
Dac
a sistemul liniar (5.4) de ecuatii de conditii (restrictii) este compatibil determinat,
atunci din punct de vedere economic avem un proces economic cu concordant
a intern
a
rigid
a.
In acest caz nu mai are rost s
a se pun
a problema determin
arii valorii optime pentru
functia scop deoarece ea are o valoare unic
a bine determinat
a, corespunz
atoare solutiei
sistemului (5.4).
C
and sistemul liniar (5.4) de ecuatii de restrictii este compatibil nedeterminat, atunci
concordanta intern
a a procesului economic este elastic
a, deoarece ofer
a posibilitatea alegerii
dintr-o innitate de solutii ale sitemului numai pe acelea care fac functia de scop optim
a.
Utiliz
and puternicul aparat al matematicii, problema de programare liniar
a (5.3)
(5.5) poate prezentat
a si n alte moduri.
Fie matricele
x1
b1
a11 a12 . . . a1n
x2
b2
a21 a22 . . . a2n
,B =
,
x
=
A=
.. ,
.
...
... ... ...
.
..
am1 am2 . . . amn
b
x
m
0
..
c = (c1 , . . . , cn ), = .
0
Cu aceste notatii, problema de programare liniar
a (5.3)(5.5) ia forma matriceal
a:
(optim)f (x) = cx
Ax = b
x
aror componente sunt elemente coreDac
a not
am cu Pj , j = 1, n, vectorii ale c
spunz
atoare coloanelor matricei A, atunci problema de programare liniar
a (5.3)(5.5) ia
forma
(optim)f (x) = cx
x1 P1 + x2 P2 + . . . + xn Pn = b
x
numit
a forma vectorial
a a problemei de programare liniar
a.
ste solutie posibil
a standard orice
vector coloan
a x(0) , care verific
a sistemul de restrictii, adic
a Ax(0) = b.
Pe baza celor demonstrate n 3.5, rezult
a c
a multimea tuturor solutiilor posibile
pentru o problem
a este convex
a.
ste solutie de baz
a pentru o problem
a orice
solutie posibil
a, care are cel mult m componente strict pozitive. Ea se obtine dintr-o solutie
posibil
a, c
and necunoscutelor secundare se atribuie valoarea zero.
Denitia 5.2.3 O solutie de baz
a este numit
a nedegenerat
a, dac
a are exact m componente
strict pozitive.
In caz contrar ea este numit
a solutia de baz
a degenerat
a.
a mai bun
a dec
at solutia posibil
a x(2) , dac
a
Denitia 5.2.4 Solutia posibil
a x(1) este numit
and pentru f se cere minimul, respectiv f (x(1) ) f (x(2) ), c
and pentru f se
f (x(1) ) f (x(2) ) c
cere maximul.
a dac
a f (x(0) ) este valoarea optim
a
Denitia 5.2.5 O solutie de baz
a x(0) este solutie optim
pentru f .
74
Denitia 5.2.6 Dac

a avem k solutii optime x(1) , . . . , x(k) , atunci solutia general
a este
combinatia liniar
a convex
a a solutiilor optime, adic
a
x=
i x(i) ,
i=1
cu
i = 1, i [0, ), i = 1, k.
i=1
Observatia 5.2.1 Intr-o

problem
a putem lucra consider
and optimul
drept minim deoarece dac
a se cere maximul, atunci din relatia max f = min(f ) se deduce
c
a este suficient s
a se determine min(f ), iar apoi, cu semn schimbat, vom avea maximul
lui f .

problem
a economic
a concret
a, de obicei, restrictiile problemei de
programare liniar
a sunt inecuatii, caz n care spunem c
a avem o problem
a general
a de
programare liniar
a. Modelul matematic al acesteia, sub forma matricial
a, arat
a astfel:
(optim)f (x) = cx
A1 x = b(1)
A2 x b(2)
A x b(3)
3
x .
5.3
Algoritmul simplex
Metoda general
a de rezolvare a problemelor de programare liniar
a este cunoscut
a n
literatura de specialitate sub numele de metoda simplex sau algoritmul simplex. Ea este
datorat
a lui G.B.Dantzig, care a publicat primele lucr
ari n 1947. Ulterior s-au dat diverse
variante mbun
at
atite ale metodei. Ea are la baz
a metoda elimin
arii complete de rezolvare
a unui sistem de ecuatii liniare, desigur adaptat
a scopului urm
arit: aarea solutiilor cu
componente nenegative, respectiv a solutiei (sau solutiilor) pentru care functia liniar
a de
scop f are valoarea optim
a.
Pe baza Observatiei 5.2.1 este sucient s
a consider
am problema de P.L. standard.
minf =
cj xj
j=1
a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn = b1
a21 x1 + a22 x2 + . . . + a2n xn = b2

..............................
am1 x1 + am2 x2 + . . . + amn xn = bm

xj 0,
j = 1, n.
Ideea metodei simplex const

a n a g
asirea mai nt
ai a unei solutii de baz
a, apoi de un
procedeu prin care din aceasta se obtin solutii de baz
a mai bune, p
an
a la aarea solutiilor
optime.
Pentru determinarea unei solutii de baz
a vom utiliza metoda elimin
arii complete
(GaussJordan).
Utiliz
and metoda elementului pivot si presupun
and c
a am lucrat pe primele m coloane
75
cu m n, obtinem
(A|b)
1
0
...
0
...
0
0
1
...
0
...
0
...
...
...
...
...
...
0
0
...
0
...
1
1,m+1
2,m+1
...
i,m+1
...
m,m+1
...
...
...
...
...
...
1n
2n
...
in
...
mn
1
2
...
i
...
m
In ipoteza c
a i 0, i = 1, m (n caz contrar se aleg alte necunoscute principale), vom
putea considera solutia de baz
a
x1 = 1 , . . . , xm = m , xm+1 = 0, . . . , xn = 0
adic
a
t (1)
= (1 , 2 , . . . , m , 0, . . . , 0).
Pentru aceast
a solutie x(1) avem
f (x(1) ) =
cj j .
j=1
Acum vrem s
a trecem de la solutia de baz
a x(1) la o nou
a solutie de baz
a x(2) care s
a
a poate considerat ca element pivot. Atunci
e mai bun
a. S
a admitem c
a i,m+1 = 0, adic
putem nlocui necunoscuta principal
a xi prin xm+1 . Aplic
and metoda elementului pivot,
obtinem
1,m+1
1 0 . . . 1,m+1
. . . 0 0 1,m+2 . . . 1,n
1 i i,m+1
i,m+1
2,m+1
0 1 . . . 2,m+1 . . . 0 0 2,m+2 . . . 2,n
2 - i i,m+1
i,m+1
...........................................
.
.
.
(A|b)
i,m+2
i,n
i
1
0 0 . . . i,m+1 . . . 0 1 i,m+1 . . . i,m+1
i,m+1
...
...........................................
m,m+1
i m,m+1
0 0 . . . i,m+1 . . . 1 0 m,m+2 . . . m,n m i,m+1
Noua solutie x(2) are componentele
x11 = 1
i 1,m+1
i i1,m+1
, . . . , xi1 = i1
, xi = 0,
i,m+1
i,m+1
xi+1 = i+1
i i+1,m+1
i m,m+1
, . . . , xm = m
,
i,m+1
i,m+1
xm+1 =
i
, xm+2 = 0, . . . , xn = 0.
i,m+1
a e solutie de baz
a trebuie ca
Pentru ca x(2) s
i
0
i,m+1
(5.6)
si respectiv:
(5.7)
i j,m+1
0,
i,m+1
j = 1, m, j = i,
asim
Cum i 0, din (5.6) g
(5.8)
i,m+1 > 0.
76
Inegalit
atile (5.7) pentru care j,m+1 0 sunt evidente. Pentru j,m+1 > 0, din (5.7)
g
asim
j
i
,
j,m+1
i,m+1
care ne arat
a c
a
(5.9)
i
i,m+1
j
, cu j,m+1 > 0. Asadar, vom obtine prin trecerea de la
i,m+1
x(1) la x(2) o nou
a solutie de baz
a dac
a elementul pivot este pozitiv, iar pivotul va acela
care furnizeaz
a cel mai mic raport , c
and termenii liberi se mpart la elementele pozitive
corespunz
atoare de pe coloana pe care lucr
am.
In limbaj vectorial, se mai spune c
a am
g
asit conditia prin care preciz
am vectorul care iese din baz
a.
a mai bun
a ca x(1) .
Acum s
a vedem n ce conditii x(2) este o solutie de baz
Avem

i 1,m+1
i i1,m+1
(2)
f (x ) = c1 1
+ . . . + ci1 i1
+
i,m+1
i,m+1

i
i i+1
i m,m+1
=
+ . . . + cm m
+ cm+1
+ci+1 i+1
i,m+1
i,m+1
i,m+1
este minimul rapoartelor
= f (x(1) ) +
i
i,m+1
[cm+2 (c1 1,m+1 + c2 2,m+1 + . . . + ci i,m+1 + . . . +

cm m,m+1 )] .
Dac
a not
am
zm+1 = c1 1,m+1 + c2 2,m+1 + . . . + ci i,m+1 + . . . + cm m,m+1
atunci putem scrie
f (x(2) ) f (x(1) ) = (cm+1 zm+1 )
Cum > 0, rezult

a c
a f (x(2) ) < f (x(1) ) dac
a m+1 = cm+1 zm+1 < 0.
a, dac
a diferenta
Prin urmare, vom trece de la o solutie de baz
a x(1) la una x(2) mai bun
atoare vectorului Pm+1 , corespunz
ator necunoscutei xm+1 care
m+1 = cm+1 zm+1 , corespunz
va deveni principal
a, este mai mic
a dec
at 0.
Practic, trebuie s
a calcul
am m
arimile
zj = c1 1j + c2 2j + . . . + cm mj = CB , Pj ,
j = 1, n,
adic
a produsul scalar dintre vectorii CB = (c1 , c2 , . . . , cm ) al coecientilor necunoscutelor de
baz
a si t Pj = (1j , 2j , . . . , mj ) al componentelor coloanei j; apoi diferentele j = cj zj ,
a c
a x(2) va o solutie mai bun
a dac
a j < 0.
j = 1, n. Cum f (x(2) ) f (x(1) ) = j , rezult
Aceasta nseamn
a c
a dac
a toate diferentele j 0, j = 1, n, atunci nu se poate obtine o
mbun
at
atire a solutiei, si n consecint
a, solutia x(1) de baz
a este optim
a. Din cele de mai
sus, rezult
a pentru algoritmul simplex urm
atorii pasi:
Pasul 1. Se determin
a o solutie de baz
a a problemei de P.L., prin aplicarea metodei elementului pivot care respect
a conditiile (5.8) si (5.9);
Pasul 2. Se calculeaz
a toate valorile zj , j = 1, n, obtinute prin produsul scalar al vectorilor
CB si Pj ;
Pasul 3. Dac
a exist
a diferente j = cj zj < 0 se trece la g
asirea unei alte solutii de baz
a
prin introducerea n baz
a a vectorului pentru care j < 0 este cea mai mare n valoare
absolut
a. Dac
a toate diferentele j 0, atunci se trece la Pasul 5;
Pasul 4. Se repet
a pasii 2 si 3 p
an
a c
and nu mai exist
a diferente j < 0. Acum s-a ajuns la
solutia optim
a.
77
Pasul 5. Se scrie solutia optim

a: variabilele principale (ale c
aror vectori coloan
a contin numai o cifr
a de 1 restul ind zero) au valorile corespunz
atoare din coloana termenilor liberi,
variabilele secundare au toate valoarea zero, iar min f = CB , SB , unde SB este solutia de
baz
a.
De obicei, pentru lucrul manual, pasii algoritmului simplex se efectueaz
a ntr-un tabel.
Acest tabel reprezint
a, de fapt, transform
arile de la metoda elimin
arii complete aplicat
a la
rezolvarea sistemului de restrictii, dar completate cu o prim
a linie format
a din coecientii
functiei scop f si cu nc
a dou
a coloane: CB a coecientilor bazei, respectiv cu baza B.
In momentul n care s-a ajuns la o solutie de baz

a tabelul se completeaz
a cu dou
a linii
pentru calcularea valorilor lui zj , respectiv j . Un astfel de tabel are forma
CB
Pj
ei
Pj
ei
B
e1
e2
..
.
c
b
b1
b2
..
.
c1
P1
a11
a21
..
.
c2
P2
a12
a22
..
.
c3
P3
a13
a23
..
.
...
...
...
...
aij
cn
Pn
a1n
a2n
..
.
em
bm
am1
am2
am3
...
amn
zj
j
f
-
semnic
a faptul c
a vectorul ei pleac
a din baz
a, n locul lui intr
and vectorul Pj . S
a
ilustr
am acestea printr-un exemplu.
Exemplul 5.3.1. S
a se rezolve problema de P.L.
(min)f (x) = x1 + 2x2 + x3 + 3x4
cu restrictiile
2x1 + x2 x3 + 2x4 = 6
x1 + x2 + 2x3 = 5
x1 + 2x2 + x3 + x4 = 8
xj 0, j = 1, 4.
Avem
P1
e1
CB
1
P2
e2
1
2
P4
e3
P3
P1
c
b
1
P1
2
P2
1
P3
3
P4
e1
-1
e2
e3
P1
5
8
3
1
-1
1
1
2
2
1
12
0
1
1
e2
e3
P1
P2
11
1
4
0
1
0
0
1
-3
5
2
2
-2
e3
-12
P1
2
3
P2
P4
zj
j
5
7
30
7
1
7
68
7
78
1
2
1
2
5
2
0
0
1
0
1
0
2
0
5
2
1
2
3
7
11
2
12
7
11
7
13
7
-1
0
0
1
3
0
Prima
solutie
de baz
a
Cum j 0, j = 1, 4, rezult
a c
a solutia de baz
a g
asit
a este si optim
a: t xmin =
68
si min f = 7 .
&5
30
1
7 , 7 , 0, 7
'
a, atunci
a printre vectorii Pj avem vectori unitari din baza canonic
ace
stia pot fi luati direct n baza B.
Exemplul 5.3.2. S
1
(max)f (x) = 3x1 + 7x2 x3 5x4 3x5
2
=2
2x1 + x2 + x3 x4 + x6
x1 + 2x2 2x3 2x4 + x7 = 3
=9
3x1 x2 + x3 + x5
xj 0,
j = 1, 7
Cerinta de maxim poate nlocuit

a prin cea de minim (vezi Observatia 5.2.1), consider
and
1
(min)(f (x)) = 3x1 7x2 + x3 + 5x4 + 3x5
2
Se mai observ
a c
a vectorii P5 , P6 si P7 sunt din baza canonic
a, deci, pot considerati
direct n baza B.
Avem
P1
P6
P2
P7
P3
P1
3
P1
-7
P2
1
2
P3
5
P4
3
P5
0
P6
0
P7
CB
c
b
P6
-1
P7
-1
-2
-2
P5
zj
j
9
27
3
9
-6
-1
-3
-4
1
3
52
0
0
5
1
3
0
0
0
0
0
0
0
Prima
solutie
de baz
a
P1
1
2
1
2
12
1
2
P7
5
2
23
52
1
2
P5
zj
j
6
21
0
3
0
21
0
3
2
3
2
1
3
0
32
-3
3
0
0
0
P1
1
5
52
13
2
12
2
5
15
-7
P2
8
5
53
-1
1
5
2
5
P5
zj
j
P3
P2
P5
0
3
0
0
-7
0
0
1
0
-2
-1
4
1
0
-1
-1
1
3
0
0
0
1
-1
16
5
1
25
1
2
-7
3
10
97
5
1
4
7
4
21
2
5
4
3
4
5
2
1
2
4
5
3
5
1
10
1
0
0
16
5
1
2
1
2
2
5
14
1
4
1
2
zj
155
8
23
8
-7
1
2
13
4
38
1
8
13
4
3
8
79
A doua
solutie
de baz
a
A treia
solutie
de baz
a
A patra
solutie
de baz
a
toti' j 0. j = 1, 7, rezult
a c
a am g
asit solutia optim
a, dat
a de t x =
& 7 1Cum
21
a c
a problema de P.L. dat
a are aceeasi
0, 4 , 4 , 0, 2 , 0, 0 , iat min(f (x)) = 155/8. Rezult
solutie de optim, iar (max)f (x) = min(f (x)) = 155/8.
Observatia 5.3.2 O problem
a de P.L. de maxim se poate rezolva
si direct, f
ar
a a o mai
reduce la una de minim, numai c
a atunci vom avea solutia optim
a c
and j 0, j = 1, n.
and
Dac
a avem
si j > 0, atunci vom alege pe cea mai mare j > 0, aceasta determin
vectorul care intr
a n baz
a. Vectorul care iese din baz
a se stabile
ste ca
si la problema de
P.L. de minim.
a n unele ecuatii de restrictii avem termeni liberi negativi, respectivele
ecuatii pot fi nmultite cu 1.
5.4
Cazuri speciale ntr-o problem

a de P.L.
In acest paragraf vom analiza c

ateva situatii speciale care pot ap
area ntr-o problem
a
de P.L.
5.4.1
Solutii multiple
In orice tabel simplex toate diferentele j corespunz

atoare vectorilor bazei (necunoscutelor principale) sunt nuli. Dac
a n tabelul simplex, care contine solutia optim
a, num
arul
arul vectorilor unitari), atunci
zerourilor din linia diferentelor j este mai mare ca m (num
problema de P.L. poate avea mai multe solutii optime. Pentru a g
asi celelalte solutii oparul maxim
time se introduc n baz
a, dac
a este posibil, vectorii Pj pentru care j = 0. Num
arul de zerouri din linia diferentelor j . Dup
a
de solutii optime este Ckm , unde k este num
obtinerea tuturor solutiilor optime se scrie solutia optim
a general
a ca si o combinatie liniar
a
convex
a (vezi Denitia 5.2.6).
Exemplul 5.4.1. S
(min)f (x) = 3x1 + 2x2 + 2x3 + x4
x1 +x2 +x3 +x4 = 100

=0
x1 x2 +x3 +x4
+x4
= 10
x2
xj 0,
i = 1, 4.
Rezolvarea problemei de P.L. cu algoritmul simplex este dat

a n tabelul urm
ator
CB
P2
e3
P3
e2
P1
e1
2
2
2
3
2
2
B
e1
e2
c
b
100
0
3
P1
1
-1
2
P2
1
-1
2
P3
1
1
1
P4
1
1
e3
10
e1
90
e2
10
-1
P2
10
e1
80
-2
P3
P2
P1
P3
P2
zj
j
10
10
40
50
10
240
-1
0
1
0
0
3
0
0
1
0
0
1
2
0
1
0
0
1
0
2
0
2
1
-1
1
1
1
0
80
Prima solutie de baz

a
Cum toate diferentele j 0 rezult

a c
a avem solutia optim
a
x(1) = (40, 10, 50, 0), cu (min)f (x) = 240.
a obtinem si o alt
a solutie optim
a,
Cum avem patru zerouri pe linia lui j este posibil s
a. Cum minim se obtine pentru P2 , vectorul P4 va intra n locul
introduc
and pe P4 n baz
a astfel:
lui P2 . Tabelul simplex pentru problema P.L. se continu
CB
3
2
1
c
b
50
40
10
240
B
P1
P3
P4
zj
j
3
P1
1
0
0
3
0
2
P2
1
-1
1
2
0
2
P3
0
1
0
2
0
1
P4
0
0
1
1
0
Se obtine a doua solutie optim

a
x(2) = (50, 0, 40, 10), cu (min)f (x) = 240.
Se observ
a c
a alte solutii optime nu mai exist
a.
Solutia general
a a problemei va :
x = x(1) + x(2) , unde , 0, + = 1,
adic
a
x = (40 + 50, 10, 50 + 40, 10), (min)f (x) = 240.
general, solutia optim
Observatia 5.4.1 In
a general
a nu este
si solutie de baz
a, num
arul
componentelor sale nenule fiind mai mare dec
at m.
5.4.2
Solutie infinit
a
Fie o problem
a de P.L. de minim. Exist
a situatii n care avem o diferent
a j < 0,
dar componentele vectorului Pj sunt toate negative sau 0, ceea ce face imposibil
a alegerea
elementului pivot. Vom ar
ata c
a n aceast
a situatie functia de ecient
a are un minim innit,
adic
a valoarea ei poate f
acut
a oric
at de mic
a.
Consider
am tabelul simplex
CB
c1
c2
..
.
cm
B
P1
P2
..
.
Pm
zj
j
c
b
1
2
..
.
m
zb
c1
P1
1
0
..
.
0
c1
0
c2
P2
0
1
..
.
0
c2
0
...
...
...
...
..
.
...
...
...
cm
Pm
0
0
..
.
1
cm
0
...
...
...
...
..
.
...
...
...
cj
Pj
1j
2j
..
.
mj
zj
j
...
...
...
...
..
.
...
...
...
cn
Pn
1n
2n
..
.
mn
zn
n
cu solutia de baz
a x(1) = (1 , . . . , m , 0, . . . , 0), j < 0 si ij < 0, i = 1, m.
at de mare ), adic
a xj = M , iar celorlalte
Atribuim necunoscutei xj valoare M > 0 (oric
necunoscute secundare le atribuim valoare 0, adic
a xm+1 = 0, . . . , xj1 = 0, xj+1 = 0, . . . , xn = 0.
Obtinem astfel solutia posibil
a
x(2) = (1 1j M, x 2j M, . . . , m mj M, 0, . . . , M, 0, . . . , 0)
Valoarea functiei de scop f pentru x(2) este:
f (x(2) ) = c1 (1 1j M ) + c2 (2 2j M ) + . . . + cm (m mj M ) + cj M =
81
= f (x(1) ) + M [cj (c1 1j + c2 2j + . . . + cm mj )] = f (x(1) ) + M j .

Cum j < 0 si M , rezult
a c
a f (x(2) ) , ceea ce trebuia demonstrat.
Pentru o astfel de problem
a de P.L. sse spune c
a ea are solutie (optim
a) innit
a.
Exemplul 5.4.2. S
a se rezolve problema de P.L.:
(min)f (x) = 2x1 + x2 2x3 3x4
3x4 = 10
4x1 +x2
=6
2x1 x2 +x3
+3x4 = 6
2x1 x2
xj 0,
j = 1, 4.
Utiliz
and algoritmul simplex obtinem tabelul:
CB
-2
P4
e3
P1
e1
-2
-3
-2
-2
-3
B
e1
P3
c
b
10
6
-2
P1
4
2
1
P2
1
-1
-2
P3
0
1
-3
P4
-3
0
e3
-1
e1
P3
P4
P1
P3
P4
zj
j
16
6
4
6
2
0
-1
13
0
-1
13
3
-2
0
1
0
0
1
0
-2
0
0
0
1
0
0
1
-3
0
8
3
2
3
22
3
86
3
2
3
1
0
0
-2
0
Deoarece 2 = 2 < 0, iar 12 = 0, 22 = 1 < 0, 32 = 13 < 0, rezult

a c
a (min)f = .
+
M
,
avem
Intr-adev
ar, lu
and x2 = M > 0, x1 = 83 , x3 = 23 + M , x4 = 22
3
f (x) =
86
2M
3
si astfel c
and M , obtinem f .
5.4.3
Degenerare n problemele de programare liniar

a
Consider
am problema de P.L. standard
(min)f (x) = cx
Ax = b
x .
Aceasta, conform Denitiei 5.2.3, va avea o solutie degenerat

a dac
a num
arul componentelor sale strict pozitive este mai mic dec
at m, adic
a cel putin o necunoscut
a principal
a
are valoarea zero (n vectorul coloan
a b exist
a zerouri). Situatia de degenerare ntr-o problem
a de P.L., apare, e la nceput, e pe parcurs, c
and la introducerea n baz
a a unui vector
exist
a mai multe elemente pozitive care furnizeaz
a acelasi raport minim.
In aceast
a ultim
a
situatie apare asa numitul fenomen de ciclare. Pentru a evita acest fapt, elementul pivot, se
demonstreaz
a, va ales acela care furnizeaz
a cea mai mic
a linie n ordonarea lexicograc
a.
Denitia 5.4.1 Linia (b1 ; x1 , x2 , . . . , xn ) este mai mic
a n ordine lexicograc
a dec
at linia
(b2 ; y1 , y2 , . . . , yn ) dac
a b1 < b2 , sau b1 = b2
si x1 < y1 , sau b1 = b2 , x1 = y1
si x2 < y2 , sau
si xn < yn .
si a
sa mai departe b1 = b2 , x1 = y1 , . . . , xn1 = yn1
82
Exemplul 5.4.3. S
a se rezolve problema de P.L. standard:
(max)f (x) = x1 + 4x2 + 5x3 + 2x4
+x3 +x4 = 6
3x1 +x2
x1 +2x2 +x3 +x4 = 6
=7
2x1 +x2 +3x3
xj 0,
j = 1, 4.
Inlocuim cerinta de maxim prin

(min)(f (x)) = x1 4x2 5x3 2x4 .
Acum, utiliz
and algoritmul simplex, avem:
CB
P2
e2
P1
e1
-4
-1
-4
P3
e2
B
e1
c
b
6
-1
P1
3
-4
P2
1
-5
P3
1
-2
P4
1
e2
e3
e1
P2
e3
P1
P2
3
4
1
2
1
2
5
2
1
5
2
5
11
5
1
2
1
2
12
1
5
2
5
45
3
11
6
11
4
11
7
11
15
11
e3
-1
-4
-5
-2
-4
-5
P1
P2
P3
zj
j
P4
P2
P3
zj
j
5
2
1
2
3
2
1
0
1
0
0
1
1
2
1
-14
1
0
0
-1
0
-2
-19
-4
3
0
1
0
-4
0
0
1
0
-4
0
6
5
12
5
11
5
11
3
7
3
11
3
4
3
0
0
1
-5
0
0
0
1
-5
0
Prima solutie de baz

a
1
0
0
-2
0
La tabelul care a dat prima solutie de baz

a avem 4 = 15
11 < 0,iar raportul minim
este obtinut si pe linia lui P1 si pe linia lui P2 . Cum b2 = 1 < b2 = 2, rezult
a c
a n
=
a dec
at linia lui P2 . Asa c
a la acest pas s-a ales
ordinea lexicograc
a linia lui P1 este mai mic
3
din linia lui P1 .
elementul pivot 11
Solutia optim
a obtinut
a este degenerat
a

7 11
x(1) = 0, 0, ,
, pentru care (min)(f ) = 19.
3 3
11
3
(1)
a si pentru problema de P.L. de maxim, c

and (max)f =
Solutia x1 este solutie optim
min((f ) = 19.
5.5
Rezolvarea problemei generale de programare liniar

a
Intr-o problem
a general
a, de programare liniar
a unele restrictii apar si sub form
a de
inecuatii (vezi Observatia 5.2.2). Rezolvarea unei astfel de probleme se face prin transformarea ei ntr-una standard, prin introducerea necunoscutelor de compensare.
83
Astfel, pentru o restrictie de forma

ai1 x1 + ai2 x2 + . . . + ain xn bi
consider
am necunoscuta de compensare xn+1 0 si transform
am inecuatia n ecuatie astfel
ai1 x1 + ai2 x2 + . . . + ain xn + xn+1 = bi
Pentru o restrictie de forma
ak1 x1 + ak2 x2 + . . . + akn xn bk
consider
am necunoscuta de compensare xn+2 0 si transform
am inecuatia n ecuatie, astfel
ak1 x1 + ak2 x2 + . . . + akn xn xn+2 = bk
C
ate restrictii de tip inecuatie avem, at
atea necunoscute de compensare vom introduce.
In functia de ecient
a necunoscutele de compensare se introduc cu coecientii egali cu zero.
In solutia optim
a din tabelul simplex s-ar putea s
a apar
a si unele necunoscute de compensare, dar n solutia obtinut
a a problemei de P.L. general
a acestea nu se consider
a.
Exemplul 5.5.1. S
a se rezolve problema general
a de P.L.:
(min)f (x) = 3x1 2x2 + 4x3 x4
+x4
=7
2x1 +3x2 x3
x4
5
5x1 +2x2 +x3
+x
+2x
+2x
10
x
1
2
3
4
+x4
9
2x1 +2x2 +x3
xj 0,
j = 1, 4.
Transform
am problema general
a n una standard, introduc
and variabile de compensare x5 , x6 , x7 :
(min)f (x) = 3x1 2x2 + 4x3 x4
2x1 +3x2 x3
+x4
=7
x4
x5
=5
5x1 +2x2 +x3
+x
+2x
+2x
+x
= 10
x
1
2
3
4
6
+x4
+x7 = 9
2x1 +2x2 +x3
xj 0,
j = 1, 7.
Acum, aplic
am algoritmul simplex si avem:
c
CB
P2
e2
P2
e2
0
0
3
0
0
-2
3
0
0
B
e1
b
7
3
P1
2
-2
P2
3
4
P3
-1
-1
P4
1
0
P5
0
0
P6
0
0
P7
0
e2
-1
-1
P6
P7
10
9
1
2
1
2
2
1
2
1
0
0
1
0
0
1
e1
11
5
2
5
3
5
6
5
75
7
5
15
11
5
7
5
7
11
5
11
20
11
5
11
29
11
18
11
2
5
51
1
5
2
5
2
11
3
11
1
11
2
11
13
11
13
11
0
1
0
0
0
1
0
0
0
0
0
1
0
0
0
1
0
0
P1
P6
P7
P2
P1
P6
P7
zj
j
1
9
7
25
11
1
11
84
11
47
11
47
11
1
0
0
0
1
0
0
3
0
1
0
0
0
-2
0
84
1
5
9
5
3
5
7
11
5
11
24
11
15
11
29
11
15
11
Cum toti j 0, j = 1, 7. rezult

a c
a solutia problemei de P.L. standard este

1 25
84 47
47
, , 0, 0, 0, ,
x(1) =
, (min)f (x) = ,
11 11
11 11
11
iar a problemei generale
(1)

=

1 25
47
, , 0, 0 , (min)f (x) = ,
11 11
11
caz n care nu am mai luat n seam

a valorile necunoscutelor de compensare.
5.6
Dualitatea n problemele de programare liniar

a
Plec
and de la o problem
a de P.L., totdeauna se poate formula o nou
a problem
a de
P.L., folosind aceleasi date numerice ale problemei date, care ns
a s
a cear
a determinarea
valorii optime contrare.
Intre solutiile celor dou
a probleme de P.L. exist
a str
anse leg
aturi.
Perechea de probleme de P.L. astfel construite respect
a un principiu general din
stiint
a, n particular din matematic
a, numit principiul dualit
atii, iar problemele respective
sunt numite probleme duale (se mai nt
alneste si termenul de probleme conjugate) una
alteia. De obicei problema de P.L. initial
a se numeste primal
a, iar cea obtinut
a prin dualitate
se numeste dual
a.
Notiunea de dualitate n problemele de P.L. are, pe l
ang
a nsemn
atatea teoretic
a, si
o mare important
a practic
a, deoarece, ind date dou
a probleme duale, exist
a posiblitatea
alegerii pentru rezolvare a problemei mai convenabile din punct de vedere calculatoriu.
Mai exact, tabelul simplex, ce contine solutia optim
a a unei probleme, cuprinde solutia
optim
a a problemei duale, componentele acestei solutii se a
a pe linia diferentelor j ale
acestui tabel, n dreptul vectorilor (necunoscutelor) de compensare corespunz
ator problemei
duale.
In caz c
a avem mai putin de m vectori (necunoscute de compensare) se adaug
a vectori
atori sau articiali), cu coecienti zero pe linia
unitari ej n completare (numiti vectori ajut
lui c.
Denitia 5.6.1 Spunem c
a ntr-o problem
a de P.L. avem o restrictie concordant
a dac
a ea
contine semnul ntr-o problem
a de minim
si, respectiv, semnul ntr-o problem
a
de maxim.
a ntr-o problem
a P.L. avem o restrictie neconcordant
a dac
a ea
contine semnul ntr-o problem
a de minim
si, respectiv, semnul ntr-o problem
a
de maxim.
Prin urmare, ntr-o problem
a de P.L. avem urm
atoarele categorii de restrictii: concordante, neconcordante si egalit
ati.
Pentru a cuprinde toate situatiile posibile vom considera c
a si pentru necunoscute
(variabile) putem avea urm
atoarele categorii: nenegative, (xj 0), nepozitive (xj 0) si
libere (xj R).
85
Acum, putem da regulile de corespondent

a n formarea problemelor de P.L.
P.L. dual
maxim
minim
restrictie concordant
a
restrictie neconcordant
a
restrictie egalitate
variabil
a nenegativ
a
variabil
a nepozitiv
a
variabil
a liber
a
P.L. primal
minim
maxim
necunoscut
a nenegativ
a
necunoscut
a nepozitiv
a
variabil
a liber
a
restrictie concordant
a
restrictie neconcordant
a
restrictie egalitate
num
ar de necunoscute
(variabile)
num
ar de restrictii
num
ar de necunoscute
(variabile)
num
ar de restrictii
termenii liberi ai restrictiilor
coecientii functiei obiectiv
coloanele matricei restrictiilor
necunoscute principale
necunoscute de compensare
coecientii functiei obiectiv

termenii liberi ai restrictiilor
liniile matricei restrictiilor
necunoscute de compensare
necunoscute principale
linia j din tabelul simplex
(eventual cu semn schimbat)
coloana b din tabelul simplex
(eventual cu semn schimbat)
coloana b din tabelul simplex

linie j din tabelul simplex
Exemplul 5.6.1. Se d
a problema primal
a de P.L.
(min)f (x) = x1 + x2
4x1 +3x2 24
5x1 +9x2 45
3x1 4x2 44
x1
8
x1 0,
x2 > 0.
S
a se scrie duala acestei probleme.
Av
and patru restrictii si, respectiv, dou
a necunoscute din programul primal, vom avea
patru necunoscute si, respectiv, dou
a restrictii. Asadar, programul dual va avea forma:
(max)g(y) = 24y1 + 45y2 44y3 8y4
(termenii liberi ai restrictiilor au devenit coecientii functiei obiectiv),

4y1 +5y2 +3y3 y4 1
3y1 +9y2 4y3
1
yj 0,
j = 1, 4.
Exemplul 5.6.2. Fie dat

a problema principal
a de P.L.:
(max)f (x) = 2x1 + 2x2 + 3x3 + 3x4 ,
+x2
+x3
+x4
5
x1
+x4
1
7x1 +5x2 +3x3
3x1 +5x2 +10x3 +15x4 1

xj 0,
j = 1, 4,
86
duala ei are forma:

(min)g(y) = 5y1 + y2 + y3
y1 +7y2 +3y3
2
1
y1 +5y2 +5y3
y
+3y
+10y
3
1
2
3
+15y3 3
y1 +y2
yj 0,
j = 1, 3.
Exemplul 5.6.3. Pentru problema primal

a de P.L.
(min)f (x) = 2x1 + x2 3x3
+2x2 +x3
6
x1
2x2 +3x3 8
x1
x3
=5
2x1
xj 0,
j = 1, 3,
duala are forma

(max)g(y) = 6y1 + 8y2 + 5y3
+y2
+2y3 6
y1
8
2y1 2y2
y1
+3y2 y3
5
y1 0,
y2 0,
y3 liber
a (oarecare).
Am v
azut p
an
a acum o prim
a leg
atur
a ntre problemele duale de programare, n
sensul c
a una se obtine din cealalt
a prin mijloacele mentionate mai sus.
In continuare vom prezenta o alt

a legatur
a, sub aspectul unor relatii dintre solutii si
functiile de ecient
a.
S
a consider
am problemele duale, scrise matricial:
(1)
P.L. primal
a
(min)f (x) = cx
Ax = b
(2)
a
P.L. dual
(max)g(y) = t by
t
Ay t c
y arbitrar
unde t y = (y1 , . . . , ym ).
Teorema 5.6.1 Dac
a x(0)
si y (0) sunt solutii posibile oarecare ale problemelor (1)
si (2),
atunci
g(y (0) ) = t by (0) cx(0) = f (x(0) ).
Demonstratie. Din faptul c
a x(0) si y (0) sunt solutii posibile ale problemelor (1) si (2)
respectiv, avem:
t
Ay (0) t c, cu y (0) arbitrar,
respectiv
Ax(0) = b, cu x(0) 0.
Astfel putem scrie

g(y (0) ) = t by (0) = t (Ax(0) )y (0) = (t x(0)t A)y (0) = t x(0) (t Ay (0) ) t x(0)t c =
= t (cx(0) ) = t f (x(0) ) = f (x(0) ),
Teorema 5.6.2 Pentru problemele duale (1)
si (2) de programare liniar
a au loc una
si numai
una din urm
atoarele situatii:
87
a) ambele probleme au solutii optime finite

si atunci (min)f = (max)g;
b) una din probleme are solutie infinit
a, iar cealalt
a este incompatibil
a (nu are solutie);
c) una dintre probleme are solutie degenerat
a, iar cealalt
a problem
a poate avea solutii
multiple.
Demonstratie. a) Fie x(1) o solutie optim
a a problemei (1) si y (1) o solutie optim
a a problemei
(2).
Din Teorema 5.6.1 avem
min f (x) = f (x(1) ) g(y (1) ) = max g(y).
Acum, din obtinerea tabelului simplex rezult
a c
a dac
a not
am cu matricea de tipul
a x(1) , atunci x(1) = 1 b.
m m din A, dat
a de vectorii principali Pj care dau solutia optim
t (1)
1
Analog avem y = cB .
Atunci rezult
a
f (x(1) ) = cB x(1) = cB 1 b = t y (1) b = g(y (0) ),
adic
a min f (x) = max g(y).
In mod analog se stabilesc acum, f

ar
a mare greutate si punctele b) si c) ale teoremei.
Observatia 5.6.1 Teoremele 5.6.1
si 5.6.2 poart
a numele de teoreme ale dualit
atii.
Ele ne justific
a cele afirmate la nceputul paragrafului: prin rezolvarea uneia dintre
problemele duale avem
si solutia celeilalte. De aceea, practic putem alege pe cea n care
calculele sunt mai simple.
Exemplul 5.6.4. S
a consider
am problema de P.L. din exemplul 5.6.1. Aici se observ
a c
a
este mai convenabil s
a rezolv
am problema dual
a deoarece ea contine numai dou
a restrictii.
O aducem la forma standard, introduc
and variabilele de compensare y5 si y6

(max)g(y) = 24y1 + 45y2 44y3 8y4

4y1
3y1
+5y2
+9y2
y4
+3y3
4y3
yi 0,
+y5
+y6
=1
=1
i = 1, 6
Aplic
and algoritmul simplex, obtinem:
CB
0
c
b
1
24
P1
4
45
P2
5
-44
P3
3
-8
P4
-1
0
P5
1
0
P6
0
P2
P6
B
P5
P6
-4
0
24
0
45
0
-44
0
-8
0
0
0
0
P1
P5
zj
j
0
4
9
1
9
7
3
1
3
-1
59
P5
47
9
94
1
1
0
0
9
5 15 45
-20
0
0
5
9
0
-24
-8
0
-5
4
47
3
3
5
24
1
0
21
21
7
7
21
1
25
1
1
4
45
0
1
21
7
21
7
21
47
1
25
27
20
24
45
7
7
7
7
7
309
29
27
0
0 7
7
7
20
7
&4 1
'
(1)
Cum toate j 0, rezult
a c
a y = 21 , 21 , 0, 0 este solutie optim
a pentru problema dual
a,
.
De
pe
linia
lui
n
dreptul
vectorilor
de
compensare
P
s
i
P
,
g
a
sim
cu min g(y) = 47
j
5
6
7
solutia problemei primale:

27 20
47
, , 0, 0 , cu max f (x) =
.
x(1) =
7 7
7
45
P2
zj
j
P1
P2
zj
j
88
Observatia 5.6.2 Exist

a situatii n care rezolvarea unei probleme de P.L. se lunge
ste prin
calculele care conduc la determinarea unei baze format
a din vectorii Pj ai problemei. Este
preferabil ca ntr-o astfel de situatie s
a lucr
am cu b n care avem
si componente bi < 0,
folosind un algoritm simplex modificat, aplicat asupra problemei duale, numit algoritmul
(metod
a) simplex modicat (dual).
Pasii de lucru sunt aceeasi, deosebindu-se de metoda simplex primal
a numai prin
urm
atoarele:
1) Criteriul de iesire din baz
a. Pe coloana lui b se alege
bi0 = min{bi }.
bi <0
2) Criteriul de intrare n baz

a. Dac
a pe linia lui bi0 toate elementele i0 j sunt nenegative,
am
atunci problema este imposibil
a. Dac
a exist
a i0 j < 0, atunci determin

j
,
i0 j0 = min
i0 j <0 i0 j
urm
and ca vectorul corespunz
ator lui i0 j0 s
a intre n noua baz
a.
a conditiile din simplex primal,
Se aplic
a repetat acesti pasi p
an
a c
and b si j veric
situatie n care b d
a solutia optim
a.
Exemplul 5.6.5. S
a se rezolve problema de P.L.:
(min)f (x) = 4x1 + 5x2 + 3x3
3x1 +2x2 +x3 7

x2 +2x3 6
x1
x3 8
2x1 +x2
xj 0,
j = 1, 3.
Se observ
a c
a dac
a am lucra cu problema primal
a necunoscutele de compensare ar
introduse cu coecientii 1 deci vectorii de compensare nu ar putea folositi n baza
initial
a.
Inmultind cu 1 restrictiile, obtinem problema de P.L.:

(min)f (x) = 4x1 + 5x2 + 3x3
3x1 2x2 x3 7
+x2 2x3 6
x1
+x3 8
2x1 x2
xj 0,
j = 1, 3.
Acum introducem variabilele de compensare x4 , x5 si x6 si problema ia forma:

(min)f (x) = 4x1 + 5x2 + 3x3
3x1
x1
2x1
2x2
+x2
x2
x3
2x3
+x3
xj 0,
+x4
+x5
+x6
j = 1, 6.
89
= 7
= 6
= 8
Cum b este mai convenabil s

a aplic
am algoritmul simplex dual.
Avem:
c 4
5
3
0
0
0
CB
B
b
P1 P2
P3 P4 P5
P6
0
P4 -7 -3 -2
-1
1
0
0
0
P5 -6 -1
1
-2
0
1
0
P1
P6
P3
P5
P6
-8
-2
-1
zj
j
P4
0
4
0
0
5
12
0
3
52
0
0
1
0
0
0
0
0
32
P5
-2
P1
zj
j
P4
P3
P1
zj
j
4
16
1
4
0
0
0
1
4
0
0
0
0
1
0
0
0
0
0
0
0
-1
25
15
-2
2
0
3
4
4
5
22
5
20
3
2
1
2
2
3
-2
35
1
5
-1
6
52
12
-2
5
0
1
0
3
0
12
12
-2
2
-1
1
5
25
-1
1
Cum b si j 0, j = 1, 6, rezult
a c
a avem solutia optim
a:

22
4
, 0,
x(1) =
, min f (x) = 20
5
5
Observatia 5.6.3 Dualitatea n problemele de P.L. se poate interpreta
si economic. Astfel,
problema primal
a
(max)f (x) = cx
Ax b
x
reprezint
a modelul unui proces economic n care se realizeaz
a n produse, folosind m resurse,
and unitatea din resursa i utilizat
a la produsul j, i = 1, m, j = 1, n, bi cantitatea
aij reprezent
si xj num
arul
disponibil
a din resursa i, i = 1, m; cj venitul pentru o unitate din produsul j
a venitul
de unit
ati realizate din produsul j, j = 1, n (vezi 1.3). Functia obiectiv reprezint
problema primal
total realizat. In
a se cere s
a se determine num
arul de unit
ati din fiecare
produs a
sa nc
at venitul s
a fie maxim.
Acum, s
a urm
arim procesul economic dup
a criteriul cheltuielivenit. Fie yi pretul xat
ati, consumat
a
pentru unitatea din resurse i, i = 1, m. Costul resursei i n cantitate de bi unit
pentru fabricarea produselor, este bi yi . Cheltuielile necesare pentru toate resursele folosite
sunt
g(y) = b1 y1 + b2 y2 + . . . + bm ym .
Cum consumul din resursa i pentru realizarea unit
atii de produs j este aij , costul
acestei cote care realizeaz
a unitatea de produs j este aij yi . Costul total al cotelor din
m
resursele i, i = 1, m, care particip

a la crearea unit
atii de produs j, este
aij yi , care trebuie
i=1
s
a satisfac
a conditiile
aij yi cj ,
j = 1, n.
i=1
Cum dorim ca s
a avem cheltuieli minime, obtinem problema de P.L.:
(min)g(y) = b1 y1 + b2 y2 + . . . + bm ym
90
aij yi cj ,
j = 1, n
i=1
yj 0,
j = 1, n,
care constituie duala problemei primale de maxim.
91
5.7
1. Deniti urm
atoarele notiuni:
a) Solutie posibil
a standard;
b) Solutie de baz
a;
c) Solutie nedegenerat
a;
d) Solutie degenerat
a;
e) Restrictie concordant
a ntr-o problem
a P.L.;
f ) Restrictie neconcordant
a ntr-o problem
a P.L.
2. Rezolvati problema de programare liniar
a (min)f (x) = 2x1 + x2 + 3x3 + 5x4 x5
2x1 + x2 + x3 = 4
x1 + 2x3 + x5 = 7
3x1 + 2x2 + x4 = 10
xi 0 ,
i = 1, 5.

a (max)f (x) = 4x1 + 3x2 + 4x3
x1 + 3x2 x3 + 2x5 = 7
2x1 + 4x3 + x4 = 12
4x2 + 3x3 + 8x5 + x6 = 10

xi 0 ,
i = 1, 6.
4. Rezolvati problema deseurilor minime: Se dispune de baze de er de 14 m lungime

din care trebuie t
aiate 500 buc
ati de 8 m, 800 buc
ati de 5,25 m si 450 buc
ati de 2,5 m.
Se cere s
a se stabileasc
a modul de t
aiere care asigur
a cantitatea minim
a de deseuri.
a (max)f (x) = 4x1 x2 + 2x3 + 4x4
6x1 + x2 3x4 = 11
4x1 x2 + 2x3 = 8
4x1 x2 + 3x4 = 8
xi 0 ,
i = 1, 4.

a (max)f (x) = 4x1 + 5x2 + 8x3 + 2x4 + 3x5
2x1 + 3x2 + 3x3 + x4 + 2x5 = 10

x1 x2 + 2x3 6x4 + 3x5 = 5
x1 + x2 + x3 2x4 + 2x5 = 4
xi 0 ,
i = 1, 5.
7. Rezolvati problema general

a (min)f (x) = 4x1 + 8x2 2x3 + x4
x1 + x2 + x4 = 2
x1 + 2x2 + x3 5
x2 + x3 3
xi 0 ,
i = 1, 4.
92
8. Aduceti urm
atoarea problem
a general
a la forma canonic
a:
(max)f (y) = 3y1 4y2

y1 + y2 8
y1 y2 1
y1 R ,
y2 0.
9. G
asiti valoarea optimului urm
atoarei probleme de programare liniar
a folosind duala
ei: (max)f (x) = x1 + x2
x1 + x2 4
2x1 + x2 3
3x1 x2 5
x1 0 ,
x2 0.
10. G
asiti valoarea optimului urm
atoarei probleme de programare liniar
a folosind duala
ei: (max)g(y) = 6y1 + 8y2
2y1 + y2 4
y1 + 2y2 2
y1 2y2 1
y1 , y2 R.
93
Indicatii si r
aspunsuri
Testul 4
2. Se palic
a algoritmul Simplex si se obtine optimul nit t x = (0, 4, 0, 2, 7) si min(f ) = 7.

86 29 82
, , , 0, 0, 0 si
3. Se aplic
a algoritmul simplex si se obtine solutia optim
a nit
a tx =
12 13 13
759
759
(de unde g = f ) si astfel max f =
.
min g =
13
18
4. Se observ
a c
a exist
a cinci solutii de t
aiere pentru o bar
a: 1) se taie o bucat
a de 8 m
3
si alta de 5,25 m obtin
andu-se deseu 0, 75 = m; 2) se taie o bucat
a de 8 m si dou
a
4
buc
ati de 2,5 m obtin
andu-se deseu 1 m; 3) se taie dou
a buc
ati de 5,25 m si una de 2,5
m obtin
andu-se deseu 1 m; 4) se taie o bucat
a de 5,25 si trei de 2,5 m obtin
andu-se
5
6
deseu 1, 25 = m; 5) se taie cinci buc
ati de 2,5 m obtin
andu-se deseu de 1, 5 = m.
4
4
Not
and cu xi , i = 1, 5 num
arul de bare planicate a se t
aia n modul i obtinem
problema de programare liniar
a
(min)f =
1
(3x1 + 4x2 + 4x3 + 5x4 + 6x5 )
4
x1 + x2 = 500
x1 + 2x3 + x4 = 800
2x2 + x3 + 3x4 + 5x5 = 450
xi 0 , i = 1, 5.
Pentru a usura calculele se va folosi functia obiectiv f1 = 3x1 + 4x2 + 4x3 + 5x4 + 6x5 .
Se aplic
a algoritmul Simplex si se obtin solutiile optime t x1 = (500, 0, 150, 0, 60), t x2 =
(500, 0, 90, 120, 0), t x3 = (380, 120, 210, 0, 0), deci n nal min(f1 ) = 2460(m) min(f ) =
615(m) cu t (x) = t x1 + t x2 + t x3 cu , , [0, 1], + + = 1.
5. Se aplic
a algoritmul Simplex pentru functia obiectiv g = f si se obtine optim innit:
1
128 4
19
1 1
2
, x3 = + M , x4 =
+ M , min(g) =
M,
x2 = M > 0 (foarte mare), x1 =
10
5 2
15 3
15
3
128 4
+ M.
de unde max(f ) =
15
3
6. Se plic
a algoritmul Simplex si se obtin solutii multiple si anume:

1
1 5
5 13
t
t
x1 = 2, , , 0, 0 , x2 = 0, , , 0,
t x = t x1 + t x2
3 3
6 6
2
cu , [0, 1], + = 1 si min(g) = 23, deci max(f ) = 23.
a
7 Se introduc variabilele ecart x5 si x6 obtinem forma canonic
(min)f (x) = 4x1 + 8x2 2x3 + x4
x1 + x2 + x4 = 2
x1 + 2x2 + x3 + x5 = 5
x2 + x3 x6 = 3
xi 0 , i = 1, 6.
Se aplic
a algoritmul Simplex si se obtine optimul nit t x = (0, 0, 5, 2, 0, 0), adic
a x1 = 0,
x2 = 0, x3 = 5, x4 = 2 si min(f ) = 8.
94
8. Se obtine forma canonic

a:
(min)g(x) = 3x1 + 3x2 4x3
x1 x2 x3 + x4 = 8
x1 x2 + x3 x5 = 1
xi 0 , i = 1, 5.
9. Avem duala:
(min)g(y) = 4y1 + 3y2 + 5y3
y1 2y2 + 3y3 1
y1 + y2 y3 1
yi 0 , i = 1, 3.
Forma canonic
a a acestei probleme de programare liniar
a este:
(min)g(y) = 4y1 + 3y2 + 5y3
y1 2y2 + 3y3 y4 = 1
y1 + y2 y3 y5 = 1
yi 0 , i = 1, 5.

1 2
, , 0 si
Se aplic
a algoritmul Simplex si se obtine solutia optim
a nit
a y=
33

1 11
10
10
min(g) =
maxf =
. Se poate obtine si solutia problemei initiale: t x =
,
.
3
3
3 3

10. Duala problemei considerate este:

(min)f (x) = 4x1 + 2x2 + x3
2x1 + x2 + x3 = 6
x1 + 2x2 2x3 = 8
xi 0 , i = 1, 3.
Se aplic
a algoritmul simplex si se obtine solutia optim
a nit
a t x = (0, 5, 1) si min(f ) =
11 max(g) = 11.
95
Bibliograa aferent
a capitolului:
96
Capitolul 6
Elemente de teoria grafurilor

Obiective: Scopul acestui capitol este de familiariza studentii cu notiunea de graf si
aplicatiile acesteia n economie. Termenul de graf are cu totul alt
a semnicatie dec
at
cel de grac. Prima lucrare de teoria grafurilor a fost scris
a de renumitul matematician
elvetian Euler, n 1736, n scopul rezolv
arii unor jocuri si amuzamente matematice. Dezvoltarea ulterioar
a a matematicii si n special a aplicatiilor ei n diferite domenii stiintice
a dat un impuls puternic dezvolt
arii teoriei grafurilor. Utilizarea ei n domenii variate,
teoretice sau practice, de la probleme economice la fundamentarea deciziilor politice, de la
studiul retelelor electrice la critica textelor, etc., i confer
a n zilele noastre o important
a
aparte.
Folosirea grafurilor n elaborarea programelor de productie, investitii, transport, desfacere etc. ale unit
atilor economice a devenit o necesitate de prim ordin.
Rezumat:
In acest capitol se vor aborda c
ateva din conceptele fundamentale ale
teoriei grafurilor, precum si c
ativa algoritmi utili n rezolvarea unor probleme economice.
1. Notiuni fundamentale
2. Algoritmi pentru rezolvarea unor probleme relative la grafuri
3. Problema uxului optim n retele de transport
a capitolului
Cuvinte cheie: graf, matricea drumurilor, componente tare conexe ale unui graf,
drumuri hamiltoniene, drum de lungime optim
a, metoda drumului critic, rele de trasport.
6.1
Notiuni fundamentale
Fie X o multime nevid
a si cel putin num
arabil
a de elemente numite noduri sau v
arfuri.
Denitia 6.1.1 Numim graf perechea (X, ), unde X X, adic

a o multime de perechi
ordonate sau nu de elemente din X.
caz contrar
Dac
a X este o multime finit
a, atunci graful (X, ) se nume
ste graf nit, In
se zice c
a avem un graf innit.
Putem da pentru graf si urm
atoarea denitie echivalent
a:
Denitia 6.1.2 Numim graf perechea (X, f ), unde f este o functie definit
a pe X cu valori n
multimea P(X) a p
artilor (submultimilor) lui X.
Denitia 6.1.3 Dac
a toate perechile distincte din sunt ordonate, graful se nume
ste orien cazul contrar, graful se nume
tat. In
ste neorientat.
a (x, y) , x, y X, se numeste arc, x
Pentru un graf orientat (X, ) perechea ordonat
ind extremitatea initial
a, iar y extremitatea nal
a a arcului.
In cazul unui graf neorientat
97
o pereche neordonat
a (x, y) , x, y X se numeste muchie.
In continuare noi o s
a lucr
am numai cu grafuri orientate si nite, f
ar
a a mai specica
acest lucru, mention
and totusi n c
ateva locuri si denumirea notiunilor corepsunz
atoare de
la grafurile neorientate.
Un graf orientat si nit va notat prin (X, ), unde X = {x1 , x2 , . . . , xn } va reprezenta
multimea v
arfurilor, iar multimea arcelor.
Un graf (X, ) se reprezint
a geometric n modul urm
ator: a) ecare v
arf este
a printr-o linie
reprezentat printr-un punct din plan; b) ecare arc (xi , xj ) se reprezint
(dreapt
a sau curb
a) care uneste cele dou
a extremit
ati si pe care se a
a o s
ageat
a cu sensul
a xi coincide cu xj , zicem c
a avem o bucl
a.
de la xi la xj (vezi g.1). Dac
Fig.1
Intr-un graf neorientat muchia se reprezint

a printr-un arc f
ar
a s
ageat
a.
Intr-un arc (xi , xj ) v

arful xi se numeste predecesorul lui xj , iar xj succesorul lui xi .
=
Exemplul 6.1.1.
Graful (X, ) dat prin X
=
{x1 , x2 , x3 , x4 , x5 },
{(x1 , x2 ), (x1 , x3 ), (x1 , x4 ), (x2 , x3 ), (x3 , x2 ), (x2 , x4 ), (x3 , x4 ), (x3 , x5 ), (x4 , x5 )} este reprezentat n
gura 2.
In aceeasi gur
a este reprezentat si graful neorientat corespunz
ator lui.
Fig.2
Denitia 6.1.4 Dou
a arce ale grafului (X, ) se numesc adiacente dac
a au cel putin o extremitate comun
a.
ste
Denitia 6.1.5 Intr-un
graf (X, ) multimea arcelor cu extremitatea initial
a xi se nume
.
Mult
imea
arcelor
incidente
multimea arcelor incidente spre exterior
si se noteaz
a cu +
xi
+
imea arcelor
spre interior v
arfului xi se va nota cu
xi . Atunci xi = xi xi este mult
incidente v
arfului xi .
Denitia 6.1.6 Un graf (X, ) se nume
ste simetric dac
a oricare ar fi arcul (xi , xj ) avem
si (xj , xi ) .
Graful (X, ) se nume
ste antisimetric, dac
a exist
a un arc (xi , xj ) astfel nc
at arcul
(xj , xi ) .
ste complet dac
a pentru orice xi , xj X din (xi , xj )
rezult
a (xj , xi ) .
Exemplul 6.1.2. Graful din gura 3 este simetric, cel din gura 4 este antisimetric, iar cel
din gura 5 este complet.
98
Fig.3
Fig.4
Fig.5
Denitia 6.1.8 Fie (X, ) un graf. Numim graf partial al grafului dat, un graf (X, 1 ), unde
a el se obtine din graful (X, ) prin suprimarea unor arce.
1 , adic
Denitia 6.1.9 Fie (X, ) un graf dat. Numim subgraf al grafului dat, un graf (X1 , 1 ), unde
si 1 .
X X1
Subgraful (X1 , 1 ) se obtine din graful (X, ) prin suprimare a unuia sau a mai multor
v
arfuri
si a arcelor aferente lor.
Exemplul 6.1.3. Graful din gura 7 este un graf partial al celui din gura 6, iar graful din
gura 7 un subgraf.
Fig.6
Fig.7
Fig.7
Denitia 6.1.10 Numim drum ntr-un graf o succesiune de arce, adiacente dou
a c
ate dou
a,
la fel orientate, la care extremitatea final
a a unui arc coincide cu extremitatea initial
a a
arcului precedent.
Un drum n care extremitatea final
a a ultimului arc coincide cu extremitatea initial
a
a primului arc se nume
ste circuit.
Un drum se d
a prin scrierea ntre acolade (sau alte tipuri de paranteze) a succesiunii
v
arfurilor prin care trec arcele care constituie drumul sau mention
and arcele din care se
compune.
Exemplul 6.1.4.
In graful din gura 6 putem considera drumurile:
d1 = {x1 , x2 , x4 , x3 },
d2 = {x1 , x2 , x4 , x2 , x4 , x5 }
d3 = {x2 , x4 , x2 }, care este un circuit.

Denitia 6.1.11 Num
arul de arce dintr-un drum se nume
ste lungimea lui.
99
Denitia 6.1.12 Un drum al unui graf se nume

ste elementar dac
a fiecare v
arf al s
au este
caz contrar, drumul este numit neelementar.
utilizat o singur
a dat
a. In
Un drum elementar care trece prin toate v
arfurile grafului se nume
ste hamiltonian,
iar unul neelementar care are aceea
si proprietate se nume
ste drum nehamiltonian (prehamiltonian).
Denitia 6.1.13 Un drum al unui graf se nume
ste simplu dac
a utilizeaz
a fiecare arc al s
au
caz contrar, drumul se nume
o singur
a dat
a. In
ste compus.
Un drum simplu care folose
ste arcele grafului se nume
ste eulerian, iar unul compus
care are aceea
si proprietate se num
ste drum neeulerian (preeulerian).
Exemplul 6.1.5.
In graful din gura 6 drumul d1 = {x1 , x2 , x4 , x3 , x5 } este hamiltonian, dar
nu este eulerian. Drumul d2 = {x1 , x2 , x4 , x2 , x4 , x3 , x5 } este nehamiltonian. Drumul d3 =
{x1 , x2 , x4 , x5 } este simplu, iar d4 = {x1 , x2 , x4 , x2 , x4 , x5 } este compus.
Observatia 6.1.1 Intr-un

graf neorientat notiunea de drum este nlocuit
a cu cea de lant,
iar cea de circuit cu cea de ciclu.
ste conex dac
a ntre oricare dou
a v
arfuri ale sale
exist
a un lant. Dac
a ntre oricare dou
a v
arfuri ale grafului exist
a un drum, atunci el se
nume
ste tare conex.
Denitia 6.1.15 Un subgraf conex al unui graf conex se nume
ste component
a conex
a a
grafului, iar un subgraf tare conex al unui graf tare conex se nume
ste component
a tare
conex
a.
Se observ
a c
a un graf este conex, respectiv tare conex, dac
a si numai dac
a el are o
singur
a component
a conex
a, respectiv tare conex
a.
Exemplul 6.1.6.
In gurile 8 si respectiv 9 avem reprezentate un graf conex si respectiv
unul tare conex.
In gurile 10 si 11 avem reprezentate un graf neconex si respectiv unul
care nu este tare conex.
Fig.8
Fig.9
Fig.10
Fig.11
Graful din gura 10 are dou

a componente conexe, iar cel din gura 11 are dou
a
componente tare conexe.
100
Denitia 6.1.16 Numim arbore un graf conex

si f
ar
a cicluri.
neconex
si f
ar
a cicluri.
Numim p
adure un graf
Exemplul 6.1.7.
In gura 12 avem un arbore, iar n gura 13 o p
adure cu 3 arbori:
Fig.12
Fig.13
Denitia 6.1.17 Numim arborescent

a un graf f
ar
a circuite, n care: a) un v
arf
si numai
unul (numit r
ad
acin
a) nu este precedat de nici un altul; b) orice alt v
arf este precedat de
un singur c
arf. V
arfurile care nu au succesori se numesc frunze sau v
arfuri suspendate
(terminale).
Cel mai cunoscut exemplu de arborescent
a este arborele genealogic.
Exemplul 6.1.8.
In gura 14 avem o arborescent
a cu r
ad
acina x1 si cu 6 frunze.
Fig.14
Dac
a num
arul de v
arfuri ale unui graf este mare, atunci reprezentarea geometric
a
devine greoaie. De aceea, s-au c
autat alte modalit
ati de reprezentare. Cea mai convenabil
a
s-a dovedit a cea cu ajutorul matricelor.
Fie (X, ) un graf orientat cu X = {x1 , x2 , . . . , xn }.
a astfel
atratic
a B = (bij ), i, j = 1, n, definit

1 , dac
a (xi , xj )
bij =
0 , dac
a (xi , xj )
se nume
ste boolean
a (asociat
a) ata
sat
a grafului (X, )
Exemplul 6.1.9. Fie (X, ) graful din gura 15.
101
Fig.15
Matricea boolean
a atasat
a grafului este
x1
x
B= 2
x3
x4
x5
x1
0
0
0
0
0
x2
1
0
1
1
0
x3
1
0
0
0
0
x4
0
1
0
0
0
x5
0
0
1
1
0
a astfel
atratic
a D = (dij ), i, j = 1, n, definit

1 , exist
a drum de la xi la xj
dij =
0 , nu exist
a drum de la xi la xj ,
se nume
ste matricea drumurilor ata
sat
a grafului (X, ).
Exemplul 6.1.10. Pentru graful din gura 15 matricea drumurilor este
x1
x
D= 2
x3
x4
x5
x1
0
0
0
0
0
x2
1
1
1
1
0
x3
1
0
0
0
0
x4
1
1
1
1
0
x5
1
1
1
1
0
a astfel
atratic
a L = (lij ), i, j = 1, n, definit

xi xj , dac
a (xi , xj )
lij =
0
, dac
a (xi , xj )
se nume
ste matricea latin
a ata
sat
a grafului (X, ).
Exemplul 6.1.11. Pentru graful din gura 15 matricea latin
a este
x1
x
L= 2
x3
x4
x5
x1
0
0
0
0
0
x2
x1 x2
0
x3 x2
x4 x2
0
x3
x1 x3
0
0
0
0
x4
0
x2 x4
0
0
0
x5
0
0
x3 x5
x4 x5
0
In rezolvarea unor probleme teoretice sau practice se introduc si alte tipuri de matrice
atasate unui graf, care se dineste n cadrul respectiv.
6.2
Algoritmi pentru rezolvarea unor probleme relative la grafuri
In acest paragraf vom prezenta c

ativa algoritmi pentru rezolvarea unor probleme
relative la grafuri.
102
6.2.1
Algoritmul lui Yu Chen pentru aflarea matricei drumurilor
In asigurarea unor algoritmi relativi la probleme de teoria grafurilor avem nevoie de

a (), denite dup

a cum urmeaz
a
operatiile de adunare boolean
a (+) si nmultire boolean
+
0
1
0
0
1
0
1
1
1
1
0
0
1
1
0
1
Algoritmul lui Yu Chen are urm

atorii pasi:
Pasul 1. Se scrie matricea boolean
a B a grafului (X, );
Pasul 2. Se adun
a boolean la prima linie toate liniile corespunz
atoare la v
arfurile care au
cifra 1 pe prima linie. Noile cifre de 1 care apar se marcheaz
a cu o .
Pasul 3. Se adun
a boolean la linia nt
ai toate liniile corespunz
atoare v
arfurilor care au cifra
a cu . Acest pas se continu
a p
an
a
1 pe prima linie. Noile cifre de 1 care apar se marcheaz
c
and nu mai apar cifre noi de 1 pe linia nt
ai.
Pasul 4. Se aplic
a pasii 2 si 3 la ecare din liniile matricei booleene.
In nal, obtine matricea D a drumurilor.

Justicarea algoritmilor este imediat
a.
Exemplul 6.2.1. Pentru graful din gura 15 s
a a
am matricea drumurilor, folosind algoritmul lui Yu Chen.
Scriem matricea boolean
a atasat
a grafului
x1
x
B= 2
x3
x4
x5
x1
0
0
0
0
0
x2
1
0
1
1
0
x3
1
0
0
0
0
x4
0
1
0
0
0
x5
0
0
1
1
0
x2
1
1
1
1
0
x3
1
0
0
0
0
x4
1
1
1
1
0
x5
1
1
1
1
0
Aplic
and pasii algoritmului obtinem
x1
x
D= 2
x3
x4
x5
x1
0
0
0
0
0
care este tocmai matricea g

asit
a la Exemplul 6.1.10.
6.2.2
Algoritmi pentru precizarea existentei circuitelor ntr-un graf
Vom prezenta doi algoritmi.

Algoritmul marc
arii cu . Pasii acestui algoritm sunt:
Pasul 1. Se marcheaz
a cu toate v
arfurile f
ar
a succesori;
Pasul 2. Marc
am cu toate v
arfurile ale c
aror succesori au fost marcati;
Pasul 3. Se continu
a procesul de la Pasul 2 p
an
a c
and nu mai putem face marc
ari.
Dac
a toate v
arfurile au fost marcate, atunci graful este f
ar
a circuite.
In caz c
a a
r
amas cel putin un v
arf nemarcat, graful este un circuit.
Exemplul 6.2.2. S
a cercet
am dac
a graful din gura 16 are circuite.
103
Fig.16
ar
a succesori. La pasul
La pasul nt
ai putem marca doar v
arful x7 , ind singurul f
au x7 a fost marcat. Nu mai putem face
2 putem marca v
arful x6 deoarece succesorul s
marcare de v
arfuri deoarece v
arfurile r
amase au succesori nemarcati. Asadar, graful dat
are circuite.
Algoritmul matricei drumurilor. Cum un circuit este un drum ce ncepe si se termin
a
n acelasi v
arf, rezult
a c
a un graf va avea circuite dac
a n matricea drumurilor apare cifra 1
pe diagonala principal
a. Rezult
a c
a, pentru a cerceta dac
a un graf are sau nu circuite, este
sucient s
a g
asim matricea drumurilor.
Exemplul 6.2.3. S
a aplic
am acest algoritm la graful din gura 16. Scriem matricea boolean
a
B:
x1 x2 x3 x4 x5 x6 x7
x1 0
1
0
1
0
0
0
0
1
0
1
0
0
x2 0
0
0
1
0
0
0
x3 0
B=
0
0
0
1
0
1
x4 0
0
1
0
0
1
1
x5 0
0
0
0
0
0
1
x6 0
0
0
0
0
0
0
x7 0
Aplic
and algoritmul Yu Chen pentru aarea matricei drumurilor, obtinem:
x1
x2
x
D= 3
x4
x5
x6
x7
x1
0
0
0
0
0
0
0
x2
1
0
0
0
0
0
0
x3
1
1
1
0
0
0
0
x4
1
1
1
0
0
0
0
x5
1
1
1
1
0
0
0
x6
1
1
1
1
1
0
0
x7
1
1
1
1
1
1
0
Av
and n D o cifra de 1 pe diagonala principal
a, conchidem c
a graful are circuite.
6.2.3
Algoritmi pentru aflarea componentelor tare conexe ale unui graf
Aarea componentelor tare conexe ale unui graf este important

a pentru practic
a
deoarece se obtine o partitie a grafului n subgrafele tare conexe.
Algoritmul marc
arii cu . Pasul 1. Se marcheaz
a cu un v
arf n care intr
a si iese cel
putin c
ate un arc.
a cu v
arfurile care sunt extremit
ati nale pentru arce care pleac
a
dintr-un v
arf marcat cu si se marcheaz
a cu v
arfurile initiale pentru arce ale c
aror
v
arfuri nale sunt marcate cu .
Pasul 3. Se aplic
a repetat pasul 2, p
an
a nu se mai pot face marc
ari. Dac
a toate v
arfurile
au fost marcate cu , atunci graful este tare conex, av
and o sigur
a component
a tare
conex
a.
Dac
a exist
a v
arfuri care nu au fost marcate cu , atunci se consider
a multimea C1
format
a din toate v
arfurile marcate cu . C1 formeaz
a o prim
a component
a tare conex
a.
Pasul 4.
In graful dat se elimin
a v
arfurile din componenta C1 si toate arcele aferente
acestora. Noului graf (de fapt, subgraf al grafului initial) i se aplic
a Pasii 23 p
an
a se
g
asesc toate componentele tare conexe ale grafului.
Pentru a evidentia geometric (intuitiv) descompunerea grafului dat n componente
tare conexe se aranjeaz
a v
arfurile pe componente si se traseaz
a arcele din graful initial.
Exemplul 6.2.4. S
a consider
am graful din gura 17.
104
Fig.17
Deoarece n v
arful x1 iese si intr
a cel putin c
ate un arc l marc
am cu . Apoi
arful x3 . Acum marc
am cu v
arful x2 si cu
marc
am cu + v
arfurile x2 si x5 si cu v
am
an
and v
arfuri care
+ v
arfurile x4 si x6 . Procesul de marcare nu mai poate continua, r
nu sunt marcate cu .
Prima component
a tare conex
a a grafului este C1 = {x1 , x2 , x3 }.
Suprim
am v
arfurile x1 , x2 , x3 si arcele adiacente lor si obtinem graful din gura 18.
Fig.18
Imediat se marcheaz
a cu numai v
arfurile x4 si x5 , obtin
and cea de-a doua
arful x6 formeaz
a cea de-a treia component
a tare
component
a tare conex
a C2 = {x4 , x5 }. V
conex
a C3 .
In gura 19 prezent
am graful cu v
arfurile sale mp
artite n componente tare conexe.
105
Fig.19
Algoritmul lui Yu Chen. Acest algoritm pentru aarea componentelor tare conexe foloseste
ideea de lucru de la algoritmul lui Chen pentru determinarea matricei drumurilor.
Pasul 1. Se scrie matricea boolean
a B a grafului (X, ).
arfuri, proced
and ca
a toate drumurile care pleac
a din x1 spre alte v
la pasii 2 si 3 de la algoritmul Yu Chen pentru determinarea matricei drumurilor, adic
a
se introduc prin adunare boolean
a toate cifrele de pe linia nt
ai. Not
am cu V1 multimea
v
arfurilor care au cifra 1 pe linia nt
ai astfel obtinut
a.
Pasul 3. Ca la pasul 2 proced
am pe coloana nt
ai, determin
and toate v
arfurile care sunt
am cu V2 multimea v
arfurilor care au cifra 1 pe coloana
legate prin drumuri cu x1 . Not
nt
ai astfel obtinut
a.
Pasul 4. Determin
am prima component
a tare conex
a, lu
and C1 = (V1 V2 ) {x1 }.
Pasul 5.
In matricea B se elimin
a liniile si coloanele care au v
arfurile n C1 . La matricea
obtinut
a se aplic
a, din nou pasii 25. Se aplic
a algoritmul p
an
a se epuizeaz
a v
arfurile
grafului.
Exemplul 6.2.5. S
a consider
am graful din gura 20. S
a-i a
am componentele tare conexe.
Fig.20
Scriem matricea boolean
a atasat
a grafului:
x1
x2
x3
B = x4
x5
x6
x7
x8
x1
0
0
0
0
0
0
0
1
x2
1
0
1
1
1
1
0
0
x3
1
0
0
0
0
0
0
0
x4
0
0
1
0
0
0
1
1
x5
0
0
0
1
0
1
0
0
x6
0
0
0
0
1
0
1
0
x7
0
0
0
0
0
0
0
1
x8
0
0
1
0
0
0
1
0
rfuri:
Determin
am toate leg
aturile prin drumuri ce pleac
a din x1 spre alte v

x1
x1
1
x2
1
x3
1
x4
1
x5
1
x6
1
x7
1
x8
1
de unde V1 = {x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 , x7 , x8 }.
Proced
am la fel pe coloana nt
ai, scriind tabelul, pentru economie de spatiu, tot pe
orizontal
a
1
1
1
x1 1
x1 x2 x3 x4 x5 x6 x7 x8
106
De aici V2 = {x1 , x3 , x7 , x8 }.
Acum g
asim prima component
a tare conex
a C1 = (V1 V2 ) {x1 } = {x1 , x3 , x7 , x8 }.
Elimin
am n matricea B liniile si coloanele corespunz
atoare v
arfurilor din C1 si obtinem
matricea

x2 x4 x5 x6
x2 0
0
0
0
B = x4 1
0
1
0
0
0
1
x5 1
0
1
0
x6 1
Cum pe linia lui x2 n B1 avem numai cifra 0, deducem c
a urm
atoarea component
a
tare conex
a este C2 = {x2 }.
Elimin
and linia si coloana corespunz
atoare v
arfului x2 din B1 , obtinem
x4
0
0
0
x
B2 = 4
x5
x6
x5
1
0
1
x6
0
1
0
am
an
and matricea
Imediat rezult
a si componenta tare conex
a C3 = {x4 }, r
B3 = x5
x6
x5
0
1
x6
1
0
pentru care avem:

x5
x5
x5
1
x6
,
1
V1 = {x5 , x6 }
1
x5
1
,
x6
V2 = {x5 , x6 }
deci mai avem componenta tare conex

a C4 = {x5 , x6 }.
Observatia 6.2.1 Deoarece oricare dou
a v
arfuri dintr-o component
a tare conex
a sunt legate
ntre ele prin drumuri, rezult
a c
a un graf poate fi reprezentat prin unul care are ca v
arfuri
componentele tare conexe, arcele de leg
atur
a, ntre ele stabilindu-se dup
a arcele din graful
cazul exemplului nostru obtinem graful din figura 21. Graful astfel obtinut se
dat. In
nume
ste graful condensat ata
sat grafului dat.
Fig.21
Graful condensat este important n rezolvarea multor probleme practice deoarece
reduce dimensiunea sistemelor complexe.
107
6.2.4
Algoritmi pentru aflarea drumurilor hamiltoniene ale unui graf
In multe aplicatii practice avem de stabilit succesiunea unui num

ar de operatii, cu
respectarea unei anumite oridini. Din punctul de vedere a teoriei grafurilor aceasta revine
la g
asirea unui drum hamiltonian n graful asociat aplicatiei respective.
Algoritmul Yu Chen pentru grafe f
ar
a circuite.
a matricea D a drumurilor atasat
a grafului.
Pasul 2. La matricea D se mai adaug
a o coloan
a a, pe care se trec num
arul de cifre 1
de pe ecare linie din D. Aceste numere se numesc puterile de atingere corespunz
atoare
v
arfurilor grafului (ele reprezint
a num
arul de v
arfuri, care sunt legate prin drumuri plec
and
din v
arful respectiv).
Pasul 3. Dac
a pe coloana a avem puteri de atingere diferite dou
a c
ate dou
a, atunci graful
are drum hamiltonian. Succesiuna v
arfurilor n drumul hamiltonian se obtine n ordinea
descresc
atoare a puterilor de atingere (n 1, n 2, . . . , 2, 1, 0).
Dac
a cel putin dou
a puteri de atingere sunt egale, atunci graful nu are drumuri
hamiltoniene.
a un graf f
ar
a cricuite are drum hamiltonian, atunci el este unic.
Exem,plul 6.2.6. Fie graful din gura 22. S
a cercet
am dac
a are drum hamiltonian.
Fig.22
Matricea boolean
a atasat
a grafului este
x1
x2
B = x3
x4
x5
x6
x1
0
0
0
1
1
1
x2
0
0
1
1
0
0
x3
0
0
0
1
1
0
x4
0
0
0
0
0
0
x5
0
0
0
1
0
0
x6
0
1
1
0
0
0
iar matricea drumurilor

x1
x2
D = x3
x4
x5
x6
x1
0
1
1
1
1
1
x2
0
0
1
1
1
0
x3
0
0
0
1
1
0
x4
0
0
0
0
0
0
x5
0
0
0
1
0
0
x6
0
1
1
1
1
0
a
0
2
3
5
4
1
Cum pe coloana a avem puteri de atingere diferite dou

a c
ate dou
a, rezult
a c
a graful
admite un drum hamiltonian. Acesta este dH = {x4 , x5 , x3 , x2 , x6 , x1 }.
108
Algoritmul Yu Chen pentru grafuri cu circuite.

Acest algoritm are urm
atorii pasi:
a componentele tare conexe ale grafului (X, ), notate cu C1 , C2 , . . ..
a graful condensat asociat grafului (X, ), care este un graf f
ar
a circuite.
a drumul hamiltonian n graful condensat, c
and exist
a.
Pasul 4. Se aranjeaz
a componentele tare conexe n ordinea dat
a de drumul hamiltonian
determinat la Pasul 3.
Pasul 5. Se scriu toate drumurile hamiltoniene din ecare component
a tare conex
a.
Pasul 7. Stabilim leg
aturile de la o component
a la alta n functie de arcele de incident
a
(leg
atur
a) din graful dat, citind apoi toate drumurile hamiltoniene.
a n graful condensat nu exist
a drum hamiltonian sau ntre dou
a componente nu exist
a leg
atur
a, atunci graful nu are drumuri hamiltoniene.
Exemplul 6.2.7. S
a a
am drumurile hamiltoniene ale grafului din gura 20.
La exemplul 6.2.5 am g
asit componentele tare conexe
C1 = {x1 , x3 , x7 , x8 }, C2 = {x2 }, C3 = {x4 }, C4 = {x5 , x6 }
si graful condensat din gura 21.
Se observ
a c
a n graful condensat avem drumul hamiltonian
dCH = {C1 , C3 , C4 , C2 }.
Acum, scriem componentele tare conexe n ordinea din drumul dCH si sub ele scriem
toate drumurile hamiltoniene din ecare component
a:
C1
C3
C4
C2
x1 x3 x8 x7
x7 x8 x1 x3
x4
x5 x6
x6 x7
x2
Apoi stabilim leg

aturile ntre ultimele elemente din drumurile dintr-o component
a si
primele v
arfuri din componenta urm
atoare (le indic
am prin s
ageti).
Obtinem drumurile hamiltoniene:
d1H = {x1 , x3 , x8 , x7 , x4 , x5 , x6 , x2 }
d2H = {x7 , x8 , x1 , x3 , x4 , x5 , x6 , x2 }
Algoritmul matricilor latine. Vom prezenta un procedeu prin care se pot g
asi toate drumurile elementare, deci si cele hamiltoniene, precum si circuitele hamiltoniene. Fie (X, )
un graf.
Vom utiliza matricea latin
a (Denitia 6.1.20) L = (lij ), unde

xi xj , dac
a (xi , xj )
lij =
0
, dac
a (xi , xj ) , i, j = 1, n.
( obtinut
Construim matricea L,
a din L prin nl
aturarea lui xi din succesiunea xi xj ,
c
and acasta exist
a.
Acum, denim o nmultire special
a de matrice, numit
a nmultirea latin
a si notat
a
prin , dup
a cum urmeaz
a: a) nmultirea se face linii prin coloane; b) n locul nmultirii
obisnuite se face o al
aturare de elemente, dac
a acestea nu se repet
a, sau se scrie 0 n caz
contrar; c) n locul adun
arii obisnuite se iau grupele obtinute la b, c
and avem astfel de
2
2
3
(
( = Lk . Se
(
am L L = L , . . . , Lk1 L
grupe. Prescurtat, vom scrie L L = L . Analog, calcul
k
observ
a c
a L contine toate drumurile elementare de lungime k.
Prin urmare, n matricea Ln1 gureaz
a toate drumurile hamiltoniene. Dac
a dorim
s
a obtinem circuitele hamiltoniene se va calcula Ln , dar admitem, ca exceptie, situatia de
repetare a primului si a ultimului v
arf (cel care nchide circuitul).
a se determine drumurile hamiltoniene.
109
Fig.23
( prin suprimarea primei litere:
Scriem matricea latin
a L, iar apoi din ea g
asim L
a
b
L=
c
d
e
a
0
0
0
da
0
b
ab
0
0
db
0
c
ac
bc
0
0
ec
d
0
0
cd
0
0
e
0
be
,
0
0
0
a
b
(=
L
c
d
e
a
0
0
0
a
0
b
b
0
0
b
0
c
c
c
0
0
c
d
0
0
d
0
0
e
0
e
0
0
0
Acum calcul
am
a
(= b
L2 = L L
c
d
e
a
0
0
cda
0
0
b
0
0
cdb
dab
0
c
abc
bec
0
b
acdb
0
cdab
0
ecdb
c
abec
0
0
dac
dbc
d
acd
bcd
0
0
ecd
e
abe
0
0
dbe
0
Apoi avem:
a
b
3
2
(=
L =L L
c
d
e
a
0
bcda
0
0
ecda
dabc
dbec
d
abcd
becd
0
0
0
e
0
0
cdbe
dabe
0
si
a
b
(=
L4 = L3 L
c
d
e
a
0
becda
0
0
0
b
0
0
0
0
ecdab
c
0
0
0
dabec
0
d
abecd
0
0
0
0
e
acdbe
0
cdabe
0
0
In concluzie, graful dat are 6 drumuri hamiltoniene: d1H = {a, b, e, c, d}, d2H =
{a, x, d, b, e}, d3H = {b, e, c, d, a}, d4H = {c, d, a, b, e}, d5H = {d, a, b, e, c} si d6H = {e, c, d, a, b}.
( dar acum se admite ca
Pentru a obtine circuitele hamiltoniene se va calcula L5 = L4 L,
primul si ultimul v
arf s
a se repete.
6.2.5
Algoritmi pentru determinarea drumurilor de lungime optim

a
In multe probleme practice suntem pusi n situatia de a atasa ec

arui arc din graful
asociat problemelor respective un num
ar (timp de deplasare de-a lungul arcului, cost de
110
transport de-a lungul arcului, beneciu etc.) care, ntr-o astfel de situatie, se interpreteaz
a
ca lungimea sau capacitatea arcului. De obicei, ntr-o astfel de problem
a practic
a se cere
drumul de lungime optim
a (maxim
a sau minim
a).
Vom mai considera c
a graful asociat problemei nu are circuite, dar are un v
arf de
arf de iesire xn .
intrare x1 si un v
Algoritmul elementar (Bellman). El are la baz
a principiul de optimalitate al lui Bellman:
orice politic
a optimal
a este format
a din subpolitici optimale.
a un num
ar di , reprezent
and lungimea
Prin acest algoritm ecui v
arf xi i se ataseaz
minim
a a drumurilor de la x1 la xi .
a presupunem c
a dorim s
a g
asim pe dl , unde v
arful xl este
Consider
am d1 = 0. Acum, s
succesorul v
arfurilor xi , xj si xk , la care au fost deja calculate numerele di , dj si dk . Atunci
a prin formula
lungimea minim
a dl de la x1 la xl se determin
dl = min(di + cil , dj + cjl , dk + ckl )
unde cil , cjl si ckl sunt capacit
atile corespunz
atoare arcelor (xi , xl ), (xj , xl ) si (xk , xl ).
In formula lui dl subliniem n paranteze valoarea pentru care minimul este atins.
aa
Dup
a determinarea tuturor numerelor d1 , d2 , . . . , dn , valoarea lui dn este lungimea minim
arfurile subliniate, obtinem
drumului de la x1 la xn , iar pornind de la xn spre x1 si citind v
drumul de lungime minim
a.
Pentru un drum de lungime maxim
a se lucreaz
a n mod analog, nlocuind minimul
cu maximul.
a se ae drumul de lungime minim
a.
Fig.24
Avem succesiv:
d1
d3
d2
d4
d5
d6
d7
= 0,
= min{d1 + 7} = 7,
= min{d1 + 2, d3 + 4} = min{2, 10} = 2,
= min{d2 + 3, d3 + 9} = min{5, 16} = 5,
= min{d2 + 4, d4 + 8} = min{6, 13} = 6,
= min{d5 + 3, d4 + 2} = min{9, 7} = 7,
= min{d5 + 9, d6 + 7} = min{15, 14} = 14.
Prin urmare, lungimea minim

a este 14, iar drumul care are aceast
a lungime este:
In gura 24 arcele drumului minim sunt dublate cu linie ntrerupt
a.
dmin = {x1 , x2 , x4 , x6 , x7 }.
Algoritmul BellmanKalaba. Ideea de lucru este aceeasi cu cea de la algoritmul elementar:
succesiv,pentru ecare v
arf, se calculeaz
a c
ate o cot
a (un num
ar). C
aut
am tot drumuri de
a astfel
lungime minim
a. Introducem matricea p
atratic
a C = (cij )i,j=1,n , denit
a exist
a arcul (xi , xj )
l(xi , xj ) , dac
0
, dac
a i=j
cij =
, dac
a nu exist
a arcul (xi , xj )
111
unde l(xi , xj ) este lungimea arcului (xi , xj ).

a v
arfului xi la pasul k, unde de obicei, lu
am li,1 = cin ,
Not
am cu lik , i = 1, n, cota atasat
c
and se caut
a drumul de lungime minim
a ntre x1 si xn .
Determin
am valorile lik , pas cu pas, prin rezolvarea sistemului
li,k = min (cij + lj,k1 ),
k = 2, 3, . . . , i = 1, n.
j=1,n
a lungimea minim
a
Algoritmul se ncheie c
and li,k = li,k+1 situatie n care l1,k reprezint
a drumului de la x1 la xn .
Stabilirea drumului de lungime minim
a se face astfel: pornind de la xn , pentru ecare
a
arc (xi , xj ) se decide apartenenta sa la drumul minim dac
lj,k li,k = cij = l(xi , xj ).
Practic, algoritmul lucreaz
a dup
a urm
atorii pasi:
Pasul 1. Se scrie matricea C.
a ultima
Pasul 2. Se calculeaz
a cotele li,1 , i = 1, n. Pentru aceasta matricei C i se adaug
a coloan
a li,1 dup
a regula:
coloan
a, pe care o not
am cu li,1 . Apoi, se nmulteste C cu aceast
inmultirea se nlocuieste cu adunare, iar adunarea cu operatia de luare a minimului. Rezult
a
astfel valorile de pe coloana li,2 .
an
a se obtin dou
a coloane
Pasul 3. Procesul de la pasul 2 se repet
a cu coloana li,2 s.a.m.d. p
identice li,k si li,k+1 .
Exemplul 6.2.10. S
a g
asim drumul de lungime minim
a din graful dat n gura 24 utiliz
and
algoritmul BellmanKalaba.
Avem sucesiv
x1
x2
x3
x4
x5
x6
x7
x1
0
x2
2
0
4
x3
7
x4
3
9
0
x5
8
0
x6
2
3
0
x7
9
7
0
li,1
9
7
0
li,2
13
9
9
7
0
li,3
15
12
17
9
9
7
0
li,4
14
12
16
9
9
7
0
li,5
14
12
16
9
9
7
0
Cum li,4 coincide cu li,5 , algoritmul s-a ncheiat. Avem

lmin (x1 , x7 ) = l1,4 = 14,
iar drumul de lungime minim
a se a
a prin selectarea arcelor (xi , xj ) pentru care lj,k li,k = cij .
a c
a drumul de lungime
Aceste arce sunt: (x1 , x3 ), (x2 , x4 ), (x4 , x6 ), (x6 , x7 ), de unde rezult
minim
a este dmin = {x1 , x2 , x4 , x6 , x7 }.
Observatia 6.2.4 Pentru drumul de lungime maxim
a matricea C este analoag
a numai c
a n
loc de + se ia .
Teoria grafurilor, ca instrument matematic utilizat n rezolvarea problemelor din
diferite domenii, este foarte bogat
a n algoritmi. Pentru cei care doresc s
a aprofundeze
aceast
a minunat
a colectie, poate apela la lucr
arile [2], [3], [4], [5], [6], [7], [8].
6.2.6
Metoda drumului critic
Metoda drumului critic (Critical Path Method C.P.M.) este un instrument matematic util specialistilor n rezolvarea programelor complexe de planicare, investitii, productie
etc. Principiul metodei const
a n descompunerea unui program complex n p
arti componente, numite activit
ati sau operatii, la un nivel care s
a permit
a corelarea functional
a a
acestora, adic
a s
a fac
a posibil
a stabilirea intercondition
arilor ntre p
artile componente. La
112
stabilirea listei (retelei) de activit

ati xi , specialistii care particip
a la aceast
a operatie trebuie
s
a precizeze activit
atile care conditioneaz
a sau preced n mod necesar activitatea xi . Astfel,
se formeaz
a o list
a de ateriorit
ati obligatorii. Cu ajutorul acestor date se construieste un
graf G graful asociat sau graful program n felul urm
ator:
arful (evenimentul) xi reprezint
a
a) ec
arei activit
ati i se asociaz
a un arc (xi , xj ), unde v
arsitul ei;
nceputul operatiei, iar xj sf
arful de nceput (intrare) n graf, v
arful xn este numai v
arf de
b) v
arful x1 este numai v
sf
arsit (iesire), iar celelalte v
arfuri sunt si de intrare si de iesire n graf;
c) conditionarea (anterioritatea) a dou
a activit
ati se reprezint
a prin succesiunea arcelor
corespunztoare;
a un num
ar nenegativ tij , semnic
and durata activit
atii
d) ec
arui arc (xi , xj ) i se asociaz
respective;
e) nici o activitate nu poate ncepe naintea termin
arii tuturor activit
atilor precedente si
nu se poate naliza dup
a nceperea activit
atilor urm
atoare.
Graful astfel atasat unei retele de activit
ati este un graf conex orientat, f
ar
a circuite,
arf xn de iesire din graf. Acest graf
cu un singur v
arf x1 de intrare n graf si un singur v
program evidentiaz
a leg
aturile functionale (tehnologie, economie s.a.) dintre activit
ati.
Mention
am c
a un astfel de graf, asociat unui program complex, poart
a numele de retea de
planicare.
Este evident c
a ntr-o retea de planicare exist
a cel putin o succesiune de activit
ati
de la intrare la iesire. O astfel de succesiune reprezint
a un drum de la intrare la iesire,
av
and o anumit
a lungime.
In C.P.M. esential este de remarcat faptul c

a cea mai lung
a succesiune de activit
ati
de la intrare la iesire determin
a durata minim
a posibil
a de executie integral
a a programului.
Aceast
a succesiune de activit
ati poart
a numele de drum critic (drumul de lungime
maxim
a). Arcele lui reprezint
a operatiile critice, adic
a acele activit
ati pentru care efectuarea lor nu poate nt
arzia, f
ar
a ca s
a e afectat termenul de nalizare a ntregii lucr
ari.
Intr-o retea de activit

ati pot apare operatii care se desf
asoar
a n serie (una dup
a alta),
care n graf se reprezint
a ca o succesiune de arce, si operatii care se desf
asoar
a n paralel
(simultan), care n graf se reprezint
a astfel
Aceast
a reprezentare poate crea confuzia c
a un arc (xi , xj ) reprezint
a dou
a actiuni
diferite. Pentru a nl
atura acest neajuns, uneori, se introduc asa numitele operatii ctive
de durat
a zero, asa cum se arat
a n gura
Activit
atile ctive se deseneaz
a punctat si au durata zero pentru c
a nu consum
a nici
timp si nici resurse.
Av
and graful unei retele de activit
ati, se trece la determinarea parametrilor programului. Acestia sunt:
113
a) durata drumului critic ntre dou

a v
arfuri xi si xj , notat prin tc (xi , xj ) si obtinut prin
valoarea maxim
a a duratei drumurilor dintre v
arfurile xi si xj ;
In realizarea unui program
b) durata drumului critic al programului este dat
a de tc (x1 , xn ).
retea de activit
ati ne intereseaz
a dac
a o operatie necritic
a poate am
ant
a cu un anumit
interval de timp astfel nc
at nici una din operatiile care o succed s
a nu e st
anjenit
a n
privinta duratei ce i-a fost programat
a. Asta nseamn
a c
a durata ntregului program
trebuie s
a r
am
an
a tc (x1 , xn );
c) ti timpul cel mai devreme (scurt) de realizare a evenimentului xi . Avem ti = tc (x1 , xi );
d) ti timpul cel mai t
arziu (lung) de realizare a evenimentului xi . Avem
ti = tc (1, n) tc (i, n)
Se observ
a c
a ti se calculeaz
a ca durata drumurilor de lungime maxim
a para obtinute
curg
and reteaua n sens direct, iar ti ca durata drumurilor de lungime maxim
prin parcurgerea retelei n sens invers.
e) R(xi ) rezerva de timp a evenimentului xi dat
a prin formula
R(xi ) = ti ti .
Intervalul [ti , ti ] se numeste intervalul de uctuatie al evenimentului xi adic
a intervalul
ar
a a produce modic
ari la timpul total
n care se va putea realiza evenimentul xi f
de realizae a programului. Pentru evenimentul critic avem R(xi ) = 0, iar pentru cele
necritice avem R(xi ) > 0;
f ) R(xi , xj ) rezerva (marja) total
a de timp pentru operatia (activitatea)(xi , xj ) reprezint
a
timpul maxim cu care se poate m
ari durata activit
atii f
ar
a s
a se afecteze durata total
a
a programului. Avem formula de calcul
R(xi , xj ) = ti ti t(xi , xj )
unde t(xi , xj ) reprezint
a timpul necesar realiz
arii operatiei (xi , xj );
g) r(xi , xj ) rezerva de timp liber
a (marja liber
a) a operatiei (xi , xj ) reprezint
a partea din
ar
a s
a e
rezerva total
a cu care se poate dilata durata de realizare a activit
atii (xi , xj ) f
afectat termenul cel mai devreme de realizare a evenimentului xi . Avem
r(xi , xj ) = tj ti t(xi , xj ).
a (marja sigur
a)a activit
atii (xi , xj ) se deneste prin
h) rs (xi , xj ) rezerva de timp sigur
formula
rs (xi , xj ) = tj ti tij
Dac
a rs (xi , xj ) < 0, atunci se spune c
a activitatea (xi , xj ) nu are marj
a sigur
a.
Intervalele de uctuatie si marjele libere m
asoar
a elasticitatea unui program. Cu c
at
acestea sunt mai mici, cu at
at programul este mai rigid.
Determinarea tuturor acestor parametrii atasati unei retele de planicare se poate
realiza prin ntocmirea unui tabel de forma:
i
tij
ti
tj
ti
tj
R(xi )
R(xi , xj )
r(xi , xj )
rs (xi , xj )
In prealabil se vor calcula duratele tc (x1 , xi ), respectiv tc (xi , xn ) ale drumurilor critice,
folosind algoritmii pentru determinarea drumurilor de lungime maxim
a. Valorile aate se
pot scrie l
ang
a v
arfurile grafului astfel
[tc (xi , xj ), tc (xi , xn )]
114
Exemplul 6.2.10. S
a analiz
am programul unei investitii pentru care dorim s
a studiem durata
si modul de executie.
In urma analizei programului, specialistii au stabilit urm
atorul tabel
de operatii (activit
ati), lista de anteriorit
ati obligatorii si durata de executie n luni:
Nr.
crt.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
Denumire activit
atii
(Notatia prescurtat
a)
Proiectarea (P )
Eliberarea terenului (E)
Comenzi utilaje (C, U )
Organizare santier etapa 1 (OS1 )
Formare cadre calicate (F )
Executie drumuri interioare etapa 1 (D1 )
Executii retele tehnice etapa 1 (R1 )
Livr
ari, receptie utilaje (L, U )
Lucr
ari constructii montaj etapa 1 (C1 )
Organizare santier etapa 2 (OS2 )
Executii drumuri interioare etapa 2 (D2 )
Executii retele tehnice etapa 2 (R2 )
Lucr
ari constructii montaj etapa 2 (C2 )
Anteriorit
ati
obligatorii
P
P
P
D
E; OS1
E; OS1
C, U
E; OS1
OS1
D1 ; OS2 ; R1
R1
L, U, C1 , Rj
Durata
(luni)
8
3
4
2
11
3
6
7
5
3
4
6
11
T
in
and seama de informatiile din tabelul precedent, obtinem urm
atorul graf pentru
reteaua de planicare.
Acum, folosind algoritmul lui Bellman, determin

am numerele ti si ti , trec
andu-le pe
graf ntre paranteze drepte.
115
116
Cu ajutorul parametrilor ti si ti ntocmim tabelul de mai jos pentru a calcula

rezervele (marjele) R(xi ), R(xi , xj ), r(xi , xj ) si rs (xi , xj ).
i
1
2
2
2
2
3
4
5
5
5
6
7
8
j
2
3
4
5
9
7
8
6
7
8
9
9
9
tij
8
4
2
3
11
7
3
6
5
3
5
11
4
ti
0
8
8
8
8
12
10
11
11
11
17
19
14
tj
8
12
10
11
30
19
14
17
19
14
30
30
30
ti
0
8
8
8
8
12
23
14
14
14
25
19
26
tj
8
12
23
14
30
19
26
24
19
26
30
30
30
R(xi )
0
0
0
0
0
0
13
3
3
3
8
0
12
R(xi , xj )
0
0
13
3
11
0
13
7
2
12
8
0
12
r(xi , xj )
0
0
0
0
11
0
1
0
3
0
8
0
12
rs (xi , xj )
0
0
0
0
11
0
-12
-3
0
-3
0
0
0
Drumul critic este dcr = {x1 x2 , x3 , x7 , x9 }, ind marcat n ultimul graf prin s
agetile
duble. Operatiile critice se recunosc n tabelul de mai sus dup
a R(xi , xj ) = 0. Timpul cel
mai devreme de ncheiere a ntregului program este 30 (de luni), adic
a durata (lungimea
maxim
a) drumului critic.
Examinarea rezervelor de timp permite cunoasterea posibilit
atilor pe care le are la
dispozitie cel care coordoneaz
a programul n vederea unei interventii optime pentru executarea n termen a proiectului. De exemplu, pentru activitatea D2 ([x8 , x9 ]), cu durata
de executie 4 luni, deducem c
a nu poate ncepe mai devreme de trecerea a 14 luni de la
a
nceputul executiei programului (t8 = 14). Asadar, activitatea D2 poate ncepe a executat
n intervalul de uctuatie [14, 26], f
ar
a a modica ntr-un fel timpul minim necesar executiei
programului de investitie.
Observatia 6.2.5 Atunci c
and num
arul operatiilor dintr-un program nu este prea mare, pentru analiza grafului, c
at
si pentru urm
arirea realiz
arii lui, se paote folosi diagrama Gantt.
Pentru descrierea ei se procedez
a astfel:
a j cresc
ator, cele cu acela
si j succed
andu-se n
a) se ordoneaz
a activit
atile (xi , xj ) dup
ordinea cresc
atoare dat
a de i,
b) se reprezint
a prin bare orizontale duratele activit
atilor, marc
andu-le extremit
atile lor
cu numerele de ordine ale evenimentelor;
c) se reprezint
a punctat drumul critic.
Pentru graful programului studiat n exemplul 6.2.10, diagrama Gantt este dat
a n
figura de mai jos.
117
Diagrama Gantt ne descrie n mod intuitiv fluctuatiile evenimentelor

si rezervele
(marjele) activit
atilor din programul studiat.
De exemplu, cu evenimentul 6 se termin
a activitatea (5, 6) si ncepe activitatea (6, 9);
rezult
a c
a operatia (5, 6) s-ar putea am
ana cu cel mult 7 unit
ati de timp deoarece, n caz
contrar, operatia (6, 9) s-ar deplasa spre dreapta, peste durata ntregului program. Rezult
a
c
a uctuatia evenimentului 6 este de 7 unit
ati.
6.3
Problema fluxului optim n retele de transport
Notiunea de ux joac
a un rol important n domenii de important
a pentru economie,
cum sunt: teoria informatiei, cibernetic
a, transport, planicare etc.
In acest paragraf vom studia problema determin

arii uxului optim ntr-o retea de
transport.
6.3.1
Retele de transport
Fie (X, ) un graf orientat.
Denitia 6.3.1 Graful orientat (X, ) se nume

ste retea de transport dac
a este f
ar
a circuite,
+
=
),
un
singur
v
a
rf
de
ie
s
ire
x
(
=
)
si oricare
are un singur v
arf de intrare x1 (
n
x1
xn
arc a are o capacitate pozitiv
a c(a).
ste ux ntr-o retea de transport o functie : R+ , care satisface
conditile:
i) (a) c(a), pentru orice arc a ;
acut
a egalitatea
ii) n orice v
arf xi X avem satisf
(a) =
(a),
a+
xi
a
xi
numit
a proprietate de conservare.
Num
arul (a) se mai numeste si uxul asociat arcului a si reprezint
a, din punct de
vedere practic, cantitatea de materie ce trece prin arcul a, ca de exemplu: cantitate de
informatie, num
ar de produse etc.
Conditia ii) din Denitia 6.3.2 exprim
a faptul c
a suma uxurilor ce intr
a ntr-un v
arf
118
este egal
a cu suma uxurilor ce ies din acel v
arf (legea lui Kircho).
Din aceeasi conditie ii) rezult
a c
a
(a) =
(a).
a+
x1
a
xn
Denitia 6.3.3 Num

arul real pozitiv , definit prin egalitatea
=
(a)
a+
x1
se nume
ste valoarea uxului n retea.
Exemplul 6.3.1.
In graful din g 6.3.1. s
a se deneasc
a un ux si s
a se calculeze valoarea
uxului n retea.
In paranteze drepte sunt trecute capacit
atile arcelor.
Fig.6.3.1.
Pentru a deni un ux n reteaua dat
a de graful 6.3.1. folosim Denitia 6.3.2.
Functia denit
a prin tabelul
(a)
(x1 , x2 )
5
(x1 , x3 )
1
(x4 , x5 )
1
(x1 , x4 )
7
(x4 , x6 )
6
(x2 , x3 )
1
(x5 , x7 )
10
(x2 , x5 )
4
(x6 , x5 )
3
(x3 , x5 )
2
(x4 , x3 )
0
(x6 , x7 )
3
este un ux n retea. Valoarea uxului n retea este = 5 + 1 + 7 = 10 + 3 = 13. S

i aplicatia
a prin tabelul
1 : R+ dat
1 (a)
(x1 , x2 )
5
(x1 , x3 )
2
(x4 , x5 )
1
(x1 , x4 )
6
(x4 , x6 )
3
(x2 , x3 )
1
(x5 , x7 )
10
(x2 , x5 )
4
(x6 , x5 )
0
(x3 , x5 )
5
(x4 , x3 )
2
(x6 , x7 )
3
este un ux n reteaua din g.6.3.1, iar valoarea uxului n retea este

1 = 5 + 2 + 6 = 10 + 3 = 13
Denitia 6.3.4 Intr-o

retea de transport nzestrat
a cu fluxul arcul a se nume
ste saturat
dac
a (a) = c(a). Un drum n retea se zice c
a este saturat dac
a contine cel putin un arc
saturat.
ste
Denitia 6.3.5 Un flux pentru care toate drumurile de la x1 la xn sunt saturate se nume
ux complet.
119
Exemplul 6.3.2. Pentru uxul asociat grafului din g.6.3.1. drumul d = (x1 , x2 , x5 , x7 ) este
a imediat c
a uxul este
saturat deoarece arcele (x2 , x5 ) si (x5 , x7 ) sunt saturate. Se veric
complet.
Intr-adev
ar, se observ
a c
a singurul drum de la x1 la x7 care nu trece prin arcul
a arcul saturat (x1 , x4 ).
(x5 , x7 ) este d1 = (x1 , x4 , x6 , x7 ), care are ns
Fluxul 1 nu este complet deoarece drumul d1 = (x1 , x4 , x6 , x7 ) nu este saturat.
Observatia 6.3.1 Orice flux se paote transforma ntr-unul complet.
In acest scop pe fiecare
aresc fluxurile arcelor cu cantitatea k = min(c(a) (a)).
drum nesaturat d de la x1 la xn se m
ad
a
Exemplul 6.3.3. S
a consider
am graful din g.6.3.1. cu uxul incomplet 1 . Se observ
arim uxul pe arcele sale cu k =
c
a singurul drum nesaturat este d1 = (x1 , x4 , x6 , x7 ). M
min(7 6, 6 3, 14 3) = 1 si obtinem arcul saturat (x1 , x4 ). Astfel uxul 1 s-a transformat
n uxul complet 2 dat prin tabelul:
2 (a)
(x1 , x2 )
5
(x1 , x3 )
2
(x4 , x5 )
1
(x1 , x4 )
7
(x4 , x6 )
4
(x2 , x3 )
1
(x5 , x7 )
10
(x2 , x5 )
4
(x6 , x5 )
0
(x3 , x5 )
5
(x4 , x3 )
2
(x6 , x7 )
4
Fluxul n retea este 2 = 14.
6.3.2
Algoritmul lui FordFulkerson pentru determinarea fluxului maxim

ntr-un graf de retea
In acest paragraf vom descrie un algoritm de marcare iterativ

a cu + si a v
arfurilor
grafului retelei de transport. Dac
a prin acest proces se va ajunge la marcarea v
arfului xn ,
atunci uxul nu este maxim, n caz contrar uxul complet va maxim.
Algoritmul de marcare cu + si (FordFulkerson) are urm
atorii pasi:
1) se marcheaz
a x1 cu +;
arf marcat si exist
a arcul nesaturat (xi , xj ) , atunci xj se marcheaz
a
2) dac
a xi este un v
cu +;
a arcul (xj , xi ) cu ux pozitiv, atunci xj se
3) dac
a v
arful xi este marcat si exist
marcheaz
a cu ;
4) se repet
a pasii 2) si 3) at
at timp c
at este posibil;
5) dac
a prin procedeul de marcare nu s-a ajuns la v
arful xn , atunci uxul este maxim;
dac
a prin procesul de marcare s-a ajuns la xn , atunci uxul complet nu este maxim si
se trece la pasul urm
ator;
6) se majorez
a uxul cu cantitatea
m = min {c(a) (a), (a1 )}.
a,a1 L
Aici, am notat cu L lantul care trece prin toate v

arfurile marcate de la x1 la xn ,
a tipul de arc din L precizat la pasul 2), iar a1 tipul de arc din L precizat la pasul 3).
Majorarea uxului se face astfel: cantitatea m se adun
a la uxul de pe arcele a si se
scade la uxul de pe arcele a1 ;
7) se reia procesul de marcare a v
arfurilor.
Pentru justicarea mai comod
a a algoritmuui FordFulkerson introducem notiuneaa
de t
aietur
a ntr-un graf.
120
Denitia 6.3.6 Numim t

aietur
a n graful F = (X, ) o partitionare a v
arfurilor X n dou
a
si xn C(Y ). Not
am prin Y /X t
aietura detersubmultimi Y
si C(Y ), astfel nc
at x1 Y
minat
a de Y n graful G. Valoarea t
aieturii, notat
a prin v(Y /X) este, prin definitie, suma
capacit
atilor arcelor cu v
arful initial n Y
si v
arful final n C(Y ), adic
a
)
c(a), unde +
+
v(Y /X) =
xi .
Y =
xi Y
a+
Y
Propozitia 6.3.1 Fie n graful retea G = (X, ) o t

aietur
a Y /X. Pentru orice flux are loc
inegalitatea
v(Y /X).
Demonstratie. Av
and n vedere c
a suma uxurilor ce intr
a n Y este egal
a cu suma
uxurilor ce ies din Y , putem scrie
(aij ) =
(aij ),
+
i=1
aij
de unde
=
(aij )
aij +
Y
aij +
Y
i=1
aij
(aij )
c(aij ) = v(Y /X).
aij +
Y

a utiliz
and algoritmul lui FordFulkerson nu se poate marca v
arful xn ,
atunci valoarea fluxului corespunz
ator este maxim
a.
Demonstratie. Fie Y multimea v
arfurilor marcate prin algoritmul lui FordFulkerson.
arf, un arc aij = (xi , xj ) cu
Avem x1 Y si xn Y . Cum nu se mai poate marca nici un v
a (aij ) = c(aij ), iar un arc aji = (xj , xi ) cu xi X si xj Y veric
a
xi Y si xj Y veric
(aji ) = 0. Deci:
(aij )
=
c(aij ) = v(Y /X).
=
aij +
Y
i=1
aij
aij +
Y
Folosind propozitia 6.3.1, rezult

a c
a are valoarea maxim
a.
Teorema 6.3.1 (FordFulkerson).
Intr-un graf G = (X, ) valoarea maxim
a a unui flux
este
max = min v(Y /X).
Y /X
Demonstratie. Veridicitatea teoremei rezult

a din propozitiile 6.3.1 si 6.3.2.
Exemplul 6.3.4. S
a se determine uxul maxim n graful retea de transport dat n g.6.3.1.
Plec
am de la uxul complet obtinut n Exemplul 6.3.3. si ncepem procesul de marcare
a v
arfurilor cum este ilustrat n g.6.3.2.
121
Fig.6.3.2.
Marc
am mai nt
ai v
arful x1 cu +. Apoi marc
am cu + v
arfurile x2 si x3 deoarece arcele
(x1 , x2 ) si (x1 , x3 ) sunt nesaturate.
a cu pentru c
a arcul (x4 , x3 ) are uxul pozitiv. Se marcheaz
a
V
arful x4 se marcheaz
cu + v
arful x5 si x6 deoarece arcele (x4 , x5 ) si (x4 , x6 ) sunt nesaturate.
In ne, se marcheaz
a
cu + v
arful x7 deoarece arcul (x6 , x7 ) este nesaturat.
a uxul nu este maxim. El poate majorat cu

Intruc
at s-a marcat x7 deducem c
cantitatea m = min{3 2, 2, 6 4, 13 4} = 1, minimul ind luat pe lantul L = {x1 , x3 , x4 , x6 , x7 }.
Rezult
a uxul complet
3 (a)
(x1 , x2 )
5
(x1 , x3 )
3
(x4 , x5 )
1
(x1 , x4 )
7
(x4 , x6 )
5
(x2 , x3 )
1
(x5 , x7 )
10
(x2 , x5 )
4
(x6 , x5 )
0
(x3 , x5 )
5
(x4 , x3 )
1
(x6 , x7 )
5
cu valoare 3 = 15.
Incerc
am o nou
a marcare (al doilea semn + sau ). Se poate marca din nou v
arfurile
a c
a uxul 3 nu este maxim. El poate majorat
lantului L = (x1 , x2 , x3 , x4 , x6 , x7 ). Rezult
cu cantitatea
m = min{6 5, 2 1, 1, 6 5, 13 5} = 1.
Rezut
a uxul complet
4 (a)
(x1 , x2 )
6
(x1 , x3 )
3
(x4 , x5 )
1
(x1 , x4 )
7
(x4 , x6 )
6
(x2 , x3 )
2
(x5 , x7 )
10
(x2 , x5 )
4
(x6 , x5 )
0
(x3 , x5 )
5
(x4 , x3 )
0
(x6 , x7 )
6
cu valoarea 4 = 6 + 3 + 7 = 10 + 6 = 16.
a trebuie continuat algoritmul FordFulkerson.
Deoarece s-a marcat x7 deducem c
a c
a nu se mai pot marca alte v
arfuri
Marc
am cu + v
arful x1 (al treilea +) si se observ
a c
a uxul 4 = 16 este maxim.
deoarece arcele (x1 , x2 ), (x2 , x3 ) si (x1 , x4 ) sunt saturate. Rezult
T
aietura cu valoare minim
a este dat
a de multimea Y = {x1 } cu v(Y /X) = 6 + 3 + 7 = 16.
Exemplul 6.3.5. Trei depozite D1 , D2 , D3 dispun de 11, 10, 13 tone dintr-un produs din care
atile de transport
patru consumatori C1 , C2 , C3 , C4 au nevoie de 9, 8, 9 si 11 tone. Posibilit
limitate de capacit
atile mijloacelor de transport sunt date n tabelul:
Di \ Cj
D1
D2
D3
C1
5
3
0
C2
3
0
6
C3
0
9
1
C4
6
0
5
Existenta num
arului 0 ne indic
a c
a de la depozitele D respective nu se face nici un
transport la consumatorii corespunz
atori.
S
a se determine un plan optim de transport astfel nc
at s
a poat
a asigurat
a integral
cererea consumatorilor C2 si C3 , iar cererea consumatorilor C1 si C4 n cea mai mare
m
asur
a.
Transform
am problema ntr-un graf de retea de transport, consider
and v
arful de
arfurile x2 , x3 , x4 corespunz
atoare depozitelor D1 , D2 , D3 , v
arfurile x5 , x6 , x7 ,
intrare x1 , v
atoare celor patru consumatori si x9 v
arful de iesire. Problemei noastre i
x8 corespunz
corespunde graful din gura 6.3.3.
122
10
11
Fig.6.3.3.
Rezolvarea problemei revine la determinarea unui ux maxim n reteaua de transport din
g.6.3.3.
Vom utiliza algoritmul lui FordFulkerson.
Mai nt
ai trebuie s
a determin
am un ux pentru retea. Prin ncerc
ari, respect
and
conditiile din Denitia 6.3.2, construim uxul
(x1 , x2 )
7
(x1 , x3 )
8
(x1 , x4 )
6
(x2 , x5 )
4
(x2 , x6 )
2
(x2 , x8 )
1
(x3 , x5 )
0
(x3 , x7 ) (x4 , x6 ) (x4 , x7 ) (x4 , x8 ) (x5 , x9 ) (x6 , x9 ) (x7 , x9 ) (x8 , x9 )

8
5
1
0
4
7
9
1
cu valoarea = 21.
Se observ
a c
a uxul este incomplet deoarece drumurile d1 = (x1 , x2 , x5 , x9 ), d2 =
(x1 , x2 , x6 , x9 ), d3 = (x1 , x2 , x8 , x9 ), d4 = (x1 , x3 , x5 , x9 ), d5 = (x1 , x4 , x6 , x9 ), d6 = (x1 , x4 , x8 , x9 ) sunt
nesaturate.
Pe ecare din aceste drumuri uxul poate majorat corespunz
ator cu k1 = min(11
7, 5 4, 9 4) = 1, k2 = min(11 7, 3 2, 8 7) = 1, k3 = min(11 7, 6 1, 11 1) = 4, k4 =
min(10 8, 3 0, 9 4) = 2, k5 = min(13 6, 6 5, 8 7) = 1, k6 = min(13 6, 5 0, 11 1) = 5.
Obtinem noul ux 1 :
(x1 , x2 )
11
(x1 , x3 )
10
(x1 , x4 )
12
(x2 , x5 )
4
(x2 , x6 )
2
(x2 , x8 )
5
(x3 , x5 )
2
(x3 , x7 ) (x4 , x6 ) (x4 , x7 ) (x4 , x8 ) (x5 , x9 ) (x6 , x9 ) (x7 , x9 ) (x8 , x9 )

8
6
1
5
6
8
9
10
cu 1 = 11 + 10 + 22 = 6 + 8 + 9 + 10 = 33.
Deoarece prin majorare cu k3 arcul (x1 , x2 ) s-a saturat, drumurile d1 si d2 au devenit
saturate prin urmare nu s-au mai putut majora uxurile pe d1 si d2 .
Este evident c
a uxul 1 este complet deoarece pe ecare din drumurile de la x1 la x9
se a
a cel putin un arc saturat.
Acum trecem la mbun
at
atirea uxului prin folosirea algoritmului FordFulkerson.
am x4 cu +. Deoarece arcele
Marc
am x1 cu +. Cum arcul (x1 , x4 ) este nesaturat, marc
a c
a marcarea nu mai poate continuat
a. Prin
(x4 , x6 ), (x4 , x7 ), (x4 , x8 ) sunt saturate, rezult
a valoarea uxului maxim este 33. T
aietura
urmare, v
arful x9 nu poate marcat. Deducem c
de capacitate minim
a este Y = {x1 , x4 } cu
v(Y /X) = 11 + 10 + 6 + 1 + 5 = 33.
Programul optimal dat de uxul 1 se poate reprezenta si prin tabelul
Cj
Dj
x2
x3
x4
D1
D2
D4
Cererile
consumatorilor
Cereri
satisf
acute
x5
C1
4
2
0
x6
C2
2
0
6
x7
C3
0
8
1
x8
C4
5
0
5
11
10
Cantit
ati din produse
disponibile n depozite
11
10
13
123
Cantit
ati
consumate
11
10
13
Valorile (xi , xj ) din tabel au fost citite din uxul optimal 1 si reprezint
a cantitatea
a la consumatorul xj .
de produs luat
a din depozitul xi si transportat
Observatia 6.3.2 Algoritmul FordFulkerson se poate utiliza
si la rezolvarea problemei determin
arii num
arului maxim de cuplaje (leg
aturi independente) ntr-un graf bipartit. Un
graf G = (X, ) se nume
ste bipartit dac
a exist
a o partitie a multimii X = X1 X2 , X1 X2 =
si cealalt
a n X2 .
astfel nc
at fiecare arc a lui G are o extremitate n X1
124
6.4
1. Deniti notiunile urm

atoare:
a) Graf;
b) Graf simetric;
c) Drum ntr-un graf;
d) Drum hamiltonian;
e) Graf tare conex.
2. Deniti notiunile urm
atoare
a) Arbore;
b) Matricea boolean
a atasat
a unui graf;
c) Retea de transport;
d) Flux complet ntr-o retea de transport.
3. S
a se g
aseasc
a cu ajutorul algoritmului lui Bellman drumul minim x1 x5 din
urm
atorul graf:
X2
5
2
1
X1
X4
X5
1
5
X3
4. G
asiti drumurile, f
ar
a circuite, de lungime 1, 2 si 3 din graful urm
ator
X2
X5
X1
X4
X3
5. Determinati cu ajutorul algoritmului lui Bellman drumul de lungime maxim

a x1 x14
din graful urm
ator, preciz
and si lungimea acesteia:
7
X4
5
X5
X8
2
X3
10
X2 9
X1
X6
X10
4
3
8
X11
125
X9
X13
X14
3
10
9
X7
X12
6. G
asiti cu ajutorul algoritmului Bellman - Kalaba drumul minim x1 x7 si lungimea
acestuia din urm
atorul graf:
X2
X5
10
X1
X7
X3
5
1
7
9
X6
8
X4
7. G
asiti cu ajutorul algoritmului Bellman - Kalaba drumul maxim x1 x7 si lungimea
acestuia din graful de la problema precedent
a.
8. Folosind metoda drumului critic s
a se determine elementele caracteritice ale
urm
atoarei retele de activit
ati:
7
X4
X5
X8
2
X3
10
X2 9
X1
X10
4
3
8
X6
X11
X13
X14
3
X12
10
X7
X9
9. Stabiliti folosind algoritmul marc

arii dac
a urm
atorul graf are circuite:
X2
X3
X1
X4
X5
10. Scrieti matricea boolean

a asociat
a grafului
X5
X2
X1
X6
X4
X3
126
Indicatii si r
aspunsuri
Testul 5
3. Drumul minim este [x1 , x2 , x4 , x5 ] si are lungimea 6.
4. Se obtin matricile:
L
x1
x2
x3
x4
x5
x1
0
0
x3 x1
0
0
x2
x1 x2
0
0
0
0
L
x1
x2
x3
x4
x5
x1
0
0
x3
0
0
x3
0
x2 x3
0
x4 x3
0
x2
x1
0
0
0
0
x3
0
x2
0
x4
0
x4
x1 x4
0
0
0
0
x4
x1
0
0
0
0
L2 = L L
x1
x1
0
x2
0
x2
x3
x4
x5
x2 x3 x1
0
x4 x3 x1
0
0
x3 x1 x2
0
0
x3
x1 x2 x3
x1 x4 x3
0
0
0
0
x5
x1 x5
x2 x5
0
x4 x5
0
x5
x1
x2
0
x4
0
x4
0
0
x3 x1 x4
0
0
L3 = L L2
x1
x2
x3
x1
0
0
0
x2
0
0
0
x3
0
0
0
x4
0
x2 x3 x1 x4
0
x4
x5
0
0
x4 x3 x1 x2
0
0
0
0
0
x5
x1 x2 x5
x1 x4 x5
0
x3 x1 x5
0
0
x5
0
x2 x3 x1 x5
x3 x1 x2 x5
x3 x1 x4 x5
x4 x3 x1 x5
0
5. Drumul de lungime maxim

a este [x1 , x2 , x4 , x5 , x3 , x7 , x8 , x11 , x13 , x14 ] si lmax = 48.
6. Se obtine lmin (x1 x7 ) = 17 si drumul minim [x1 , x3 , x6 , x7 ].
7. Se obtine lmax (x1 x7 ) = 28 si dmax (x1 x7 ) = [x1 , x4 , x3 , x5 , x6 , x7 ].
127
8. Se obtine tabelul nal:

i
1
2
2
2
3
4
5
5
6
7
7
7
8
9
10
11
12
13
j
2
3
4
6
7
5
3
8
7
8
9
10
11
13
12
13
13
14
lij
2
9
5
3
4
7
2
5
8
10
9
9
8
10
5
7
6
3
ti
0
2
2
2
16
7
14
14
5
20
20
20
30
29
29
38
38
45
tj
2
16
7
5
20
14
16
30
20
30
29
29
38
45
38
45
45
48
sj
2
16
7
12
20
14
16
30
20
30
35
34
38
45
39
45
45
48
mij
0
5
0
0
0
0
0
11
7
0
0
0
0
6
4
0
1
0
Mij
0
5
0
7
0
0
0
11
7
0
5
5
0
6
5
0
1
0
9. Se vor marca n ordine x3 , x4 , x5 , x2 , x1 si astfel se deduce c

a avem un graf f
ar
a circuite.
10. matricea boolean
a asociat
a este:
0
0
1
0
0
0
1
0
0
1
0
0
1
0
0
0
1
0
128
0
0
1
0
0
0
1
1
0
1
0
0
0
0
0
1
1
0
Bibliograa aferent
a capitolului:
[2] Blaga, P., Muresan, A., Matematici aplicate n economie, vol.I, II, Transilvania Press,
ClujNapoca, 1996.
[3] Ionescu, T., Grafuri. Aplicatii, vol.I, vol.II, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1973, 1974.
[4] Izvercian, P.N.,Cretu, V., Izvercian, M., Resiga, R., Introducere n teoria grafurilor.
Metoda drumului critic, Editura de Vest, Timisoara, 1994.
[5] Popescu, O., Raischi, C., Matematici aplicate n economie, vol.I, II, Editura Didactic
a si
Pedagogic
a, Bucuresti, 1993.
[6] Rosu, A., Teoria grafurilor, algoritmi, aplicatii, Editura Militar
a, Bucuresti, 1974.
[7] Tamas, V. (coord.), Br
anzei, D., Smadici, C., Moicovici, T., Modele matematice n
economie, Editura Graphix, Iasi, 1995.
[8] V
aduva, I., Dinescu, C., S
avulescu, B., Metode matematice de organizare
si conducerea productiei, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1974.
129
Capitolul 7
Probleme de transport
Obiective:
In acest capitol se doreste familiarizarea studentilor cu problemele de
transport, probleme cu o imporatnta deosebit
a n optimizarea a numeroase procese economice. O problem
a de transport const
a n aarea unui plan de transport a unui produs, de
la anumite centre produc
atoare (depozite), n scopul satisfacerii cerintelor unor consumatori si minimiz
arii cheltuielilor de transport.
Problemele de tip transport se nt
alnesc n multe procese economice, ca de exemplu: transporturi de bunuri; proiectarea de canale de energie (informatii, electricitate), de
canale n agricultur
a; proiectarea de depozite n acelasi spatiu productiv; repartitia optim
a
a sarcinilor de productie pe masini, sectii, ntreprinderi, optimizarea unor probleme de
productie si stocaj etc.
Rezumat: Modelul matematic al problemelor de transport se ncadreaz
a n modelul problemelor de programare liniar
a. Av
and n vedere num
arul mare de variabile, rezolvarea unei probleme de transport prin algoritmul simplex este n general putin ecient
a.
De aceea, pentru rezolvarea problemelor de tip transport se folosesc tehnici speciale. Acest
capitol este dedicat prezent
arii, sub o form
a simpl
a, a acestor tehnici.
1. Modelul matematic pentru o problem
a de transport
2. Determinarea unei solutii initiale
3. Ameliorarea (mbun
at
atirea) unei solutii
4. Aarea unei solutii optime
5. Degenerarea n problemele de transport
6. Probleme de transport cu capacit
ati limitate
a capitolului
Cuvinte cheie: probleme de transport, solutie initial
a a unei probleme de trasport,
solutie optim
a a unei probleme de transport, probleme de trasport cu capacit
ati limitate.
7.1
Modelul matematic pentru o problem

a de transport
O problem
a de transport a fost formulat
a la Capitolul 1, problema 2. S
a o formul
am
atile a1 , a2 ,
din nou. Un produs (marf
a) se afl
a n depozitele D1 , D2 , . . ., Dm cu capacit
si trebuie transportat(
a) la centrele de consum C1 , C2 , . . ., Cn n cantit
atile b1 , b2 ,
. . ., am
. . ., bn . Cunosc
and costul transportului pe unitate de produs de la depozitul Di , i = 1, m la
a se ntocmeasc
a un astfel de plan de
centrul de consum Cj , j = 1, n, notat cu cij , se cere s
repartitie a produsului nc
at costul total al transportului s
a fie minim.
Dac
a not
am cu xij cantitatea de produs ce se va transporta de la depozitul Di , i = 1, m,
la centrul de consum Cj , j = 1, n, atunci modelul matematic pentru probleme de transport
130
xij = ai , i = 1, m
j=1

x = b , i = 1, n
ij
i
i=1
xij 0, i = 1, m, j = 1, n
(min)f
=
cij xij .
se scrie astfel:
(7.1)
i=1 j=1
Intuitiv, modelul matematic (7.1) al problemei de transport se poate reprezenta prin

Tabelul 7.1.
Di \ Cj
D1
D2
C1
c11
x11
c21
Necesar
Cuplul
...
x12
c22
x21
..
.
Dm
C2
c12
x22
..
.
..
.
cm1
...
...
c2n
cm2
...
xm2
b2
...
Disponibil
x1n
x2n
..
.
xm1
b1
Cn
c1n
..
.
a1
a2
..
.
cmn
xmn
bn
am
T
cij
poart
a numele de c
asut
a.
xij
Algoritmul de rezolvare a unui model de transport cere ca acest model s
a e echilibrat,
adic
a s
a e ndeplinit
a conditia de echilibru
m
ai =
i=1
bj ,
j=1
adic
a totalul disponibilului s
a e egal cu totalul necesarului. Valoarea comun
a T a acestui
total se trece n c
asuta (m + 1, n + 1).
In caz contrar, modelul se echilibreaz

a prin considerarea, e a unui depozit ctiv
a, sau cere, diferenta dintre cele
Dm+1 , e a unui centru de consum ctiv Cn+1 , care ofer
dou
a sume. Deoarece cantit
atile transportate de la un depozit arbitrar, respectiv la acest
centru ctiv, nu exist
a n realitate, costurile de transport corespunz
atoare le consider
am
nule.
Se observ
a c
a ntr-o problem
a de transport cu m depozite si n centre de consum modelul matematic contine m n variabile necunoscute si cel mult m + n 1 restrictii independente
(nu s-au inclus conditiile de nenegativitate). Num
arul variabilelor necunoscute ind evident mai mare ca cel al restrictiilor, rezult
a c
a valorile variabilelor ce veric
a sistemul de
restrictii nu sunt unic determinate.
O solutie realizabil
a a problemei, care contine cel mult (m + n 1) componente strict
pozitive, se numeste solutie de baz
a. Solutia de baz
a cu exact (m + n 1) componente pozitive se numeste solutie de baz
a nedegenerat
a, iar n caz contrar, degenerat
a.
Se constat
a c
a modelul matematic reprezint
a o problem
a de o
form
a special
a. Cu toate c
a n restrictii coecientii necunoscutelor sunt 0 sau 1, rezolvarea
prin metoda simplex cere un volum de calcule foarte mare. De aceea, se prefer
a pentru
rezolvarea unei probleme de transport o cale cu tehnic
a specic
a.
In general, pentru rezolvarea unei probleme de transport se parcurg etapele:

a) Determinarea (aarea) unei solutii initiale (de baz
a, nedegerat
a);
b) Ameliorarea (mbun
at
atirea) unei solutii;
c) Aarea (determinarea) solutiei optime.
131
7.2
Determinarea unei solutii initiale
Pentru aarea unei solutii initiale ntr-o problem

a de transport se cunosc mai multe
metode.
In cele ce urmeaz
a vom prezenta trei metode.
7.2.1
Metoda coltului NordVest
Aceast
a metod
a const
a n a atribui, pe r
and, valori variabilelor necunoscute ncep
and
a
cu cea din coltul NordVest al tabelului. Astfel, mai nt
ai lu
am x11 = min(a1 , b1 ). Dac
a min(a1 , b1 ) = b1 , atunci x21 = x31 = . . . =
min(a1 , b1 ) = a1 , atunci x12 = . . . = x1n = 0, iar dac
a apoi cu x21 = min(a2 , b1 a1 ) n prima situatie, respectiv cu
xm1 = 0. Metoda continu
a situatie. Procesul se repet
a p
an
a c
and este repartizat
a si
x12 = min(a1 b1 , b2 ) n cealalt
ultima cantitate disponibil
a.
ator
Exemplul 7.2.1. Se consider
a trei furnizori D1 , D2 si D3 care au disponibile corespunz
cantit
atile de un anumit produs a1 = 50, a2 = 30 si a3 = 40. Acestea sunt solicitate de patru
atile b1 = 45, b2 = 15, b3 = 25 si b4 = 35. Cunosc
and
consumatori C1 , C2 , C3 si C4 n cantit
costurile unitare de transport 3, 2, 1, 1; 2, 3, 2, 1 si 4, 2, 3, 2 unit
ati monetare de la D1 , D2 si D3 ,
s
a se scrie modelul matematic al problemei de transport, c
and se urm
areste minimizarea
costului total.
Utiliz
and metoda coltului NordVest s
a se g
aseasc
a o solutie initial
a.
Dac
a not
am cu xij cantitatea de produs ce se va transporta de la furnizorul Di , i = 1, 2, 3
atorul model matematic:
la beneciarul Cj , j = 1, 2, 3, 4, atunci obtinem urm
x11
x21
x31
x11
x12
x13
x14
+x12
+x22
+x32
+x21
+x22
+x23
+x24
xij 0,
+x13
+x23
+x33
+x31
+x32
+x33
+x34
+x14
+x24
+x34
= 45
= 15
= 25
= 35
i = 1, 2, 3,
= 50
= 30
= 40
j = 1, 2, 3, 4.
(min)f = 3x11 + 2x12 + x13 + x14 + 2x21 + 3x22 +

+2x23 + x24 + 4x31 + 2x32 + 3x33 + 2x34
Sub form
a tabelar
a modelul matematic este
Di \ Cj
D1
D2
D3
Necesar
C1
3
C2
2
x11
2
x12
3
x21
4
C4
1
x13
2
x22
2
x31
45
C3
1
x14
1
x23
3
x32
15
x24
2
x33
25
x34
35
Disponibil
50
30
40
120
Pentru aarea solutiei initiale cu metoda coltului NordVest proced

am astfel: alegem
x11 = min(45, 50) = 45; atunci x21 = x31 = 0; apoi x12 = min(15, 5) = 5 si x13 = x14 = 0; n
continuare x22 = min(10, 30) = 10 si x32 = 0; mai departe x23 = min(20, 25) = 20 si x24 = 0 si n
nal x33 = 5 si x34 = 35.
De obicei, se determin
a solutia initial
a n tabel, micsor
andu-se de ecare dat
a disponi-
132
bilul si necesarul respectiv si scriind al

aturat cel r
amas. Astfel avem
Di \ Cj
D1
D2
D3
C1
C2
3
2
0
2
10
45
0
0
2
15
10
0
50; 5; 0
20
2
0
Disponibil
C4
45
Necesar
C3
35
35
0
25
5
0
30; 20; 0
40; 35; 0
120
Tabelul 7.2.1.
Valoarea functiei cost total pentru solutia initial
a g
asit
a este
f = 3 45 + 2 5 + 3 10 + 2 20 + 3 5 + 2 35 = 300
Aceast
a metod
a este foarte simpl
a dar putin ecient
a deoarece nu tine cont de valorile
costurilor cij .
7.2.2
Metoda elementului minim
Metoda const
a n a atribui, pe r
and, valori variabilelor necunoscute, ncep
and cu aceea
la care costul unitar cij este minim.
Apoi din cele r
amase se lucreaz
a tot cu aceea care corespunde costului minim. Dac
a
sunt mai multe costuri minime egale, atunci se va considera mai nt
ai acea variabil
a care
poate lua valoarea mai mare. Valoarea variabilei se va aa ca si la metoda NordVest,
consider
and minimul dintre disponibil si necesar.
Exemplul 7.2.2. Utiliz
and metoda elementului minim s
a a
am o solutie initial
a pentru
problema de transport de la Exemplul 7.2.1.
ai vor determina valoarea
Deoarece c13 = c14 = c24 = 1 este costul minim, mai nt
at vom obtine valoarea maxim
a (x13 = 25; x14 = 35; x24 = 30). Asadar,
variabilei x14 ntruc
a c24 = 0, x34 = 0. Apoi alegem x13 = 15 deoarece c13 = 1 este
lu
am x14 = 35, ceea ce implic
and costurile egale cu 2 alegem
costul minim din cele r
amase. Avem x11 = x12 = 0. Consider
am x32 = 15, x33 = 10 si x31 = 15.
x21 = 30 si x22 = x23 = 0. Acum lu
Ilustrarea intuitiv
a prin tabel este dat
a n Tabelul 7.2.2.
Valoarea lui f pentru aceast
a solutie este
f = 1 15 + 1 35 + 2 30 + 4 15 + 2 15 + 3 10 =
= 50 + 60 + 60 + 60 = 230.
Di \ Cj
D1
D2
D3
Necesar
C1
C2
C3
2
0
2
0
2
15
45
15
0
35
1
0
3
15
15
0
0
2
10
25
10
0
Tabelul 7.2.2.
133
Disponibil
1
15
3
30
C4
0
35
0
50; 15; 0
30; 0
40; 0
120
7.2.3
Metoda diferentelor maxime
Valorile variabilelor se atribuie ca si n cazul metodelor precedente, dar ordinea de

atribuire se face dup
a o alt
a regul
a. Pentru stabilirea ordinii de urmat se calculeaz
a, pentru
ecare linie, respectiv pentru ecare coloan
a, diferenta dintre cele mai mici dou
a elemente
(costuri). Apoi pe linia sau coloana cu diferenta maxim
a se determin
a variabilele din c
asuta
cu cost minim. Apoi procedeul se repet
a. La diferente maxime egale se consider
a mai nt
ai
costul minim.
La lucrul cu tabel diferentele pe linii se trec n st
anga tabelului, iar cele pe coloane
deasupra tabelului.
Exemplul 7.2.3. S
a se ae o solutie initial
a cu metoda diferentelor maxime pentru problema
de transport din Exemplul 7.2.1.
Calcul
am diferentele pe linii si coloane. Avem urm
atorul tabel cu diferente
3
2
4
1
2
3
2
1
1
2
3
1
1
1
1
1
1
2
1
calculate astfel: 2 1 = 1 pentru linia nt

ai, 2 1 = 1 pe linia a doua, 3 2 = 1 pentru linia a
treia, 3 2 = 1 pentru coloana nt
ai, 3 2 = 1 pentru coloana a doua, 2 1 = 1 pentru coloana
a treia si 2 1 = 1 pentru coloana a patra.
a cea mai
Se observ
a c
a avem toate diferentele egale cu 1. Alegem x14 = 35 deoarece d
mare repartizare pentru preturile minime. Atunci x24 = x35 = 0.
Recalcul
am diferentele pe liniile si coloanele r
amase, obtinem tabelul
3
2
4
1
2
3
2
1
1
2
3
1
1
1
1
Toate diferentele sunt egale. T

in
and seama de costul minim alegem x13 = 15 si x11 =
x12 = 0.
Pentru liniile si coloanele necompletate recalcul
am diferentele si obtinem tabelul
2
4
2
3
2
1
2
3
1
1
1
Diferenta maxim
a este 2 si corespunde coloanei nt
ai. Alegem x21 = 30 si x22 = x23 = 0.
Acum, pe linia a treia lu
am x31 = 15, x32 = 15 si x33 = 10.
Sub form
a de tabel calculele arat
a astfel:
Di \ Cj
C1
C2
D1
2
0
D2
Necesar
35
1
0
2
15
45
15
0
3
15
15
Disponibil
1
15
C4
1
0
30
D3
C3
50; 15; 0
30; 0
2
10
25
10
0
35
0
40
120
Valoarea lui f pe aceast

a solutie initial
a este
f = 1 15 + 1 35 + 2 30 + 4 15 + 2 15 + 3 10 = 230
Se observ
a c
a s-a obtinut aceeasi solutie initial
a ca si la utilizarea metodei elementului
minim.
134
Observatia 7.2.1 Toate cele trei solutii initiale g

asite pentru problema de transport din Exemplul 7.2.1. sunt solutii de baz
a nedegenerate, av
and 4 + 3 1 = 6 componente pozitive.
7.3
Ameliorarea (mbun
at
atirea) unei solutii
Pentru a elabora un mod de ameliorare a unei solutii corespunz

atoare unei probleme
de transport, adic
a de a trece de la o solutie de baz
a la una mai bun
a, vom recurge la
problema dual
a.
Problema de transport are modelul matematic dat de (7.1), 7.1. Pentru a scrie duala
atoare primelor m restrictii,
trebuie s
a introducem variabilele duale u1 , u2 , . . . , um , corespunz
atoare urm
atoarelor n restrictii. Obtinem
si v1 , v2 , . . . , vn corespunz
u1 + v1 c11 ,
u1 + v2 c12 , . . . ,
u1 + vn c1n ,
u2 + v2 c22
...,
u2 + vn c2n ,
u2 + v1 c21 ,
...
...
...
...
(7.2)
+
v
c
,
u
+
v
c
.
.
.
,
u
u
m
1
m1
m
2
m2
m + vn cmn ,
ui , i = 1, m,
vj , j = 1, n,
arbitrare
(max)g = a1 u1 + a2 u2 + . . . + am um + b1 v1 + b2 v2 + . . . + bn vn .
Teoremele de dualitate (v. Teoremele 5.6.1 si 5.6.2) ne asigur
a c
a o solutie X (0) =
este optim
a dac
a variabilele duale veric
a restrictiile
(0)
(xij ) i=1,m
j=1,n
(0)
(0)
(0)
(0)
(7.3)
ui + vj = cij , dac
a xij = 0 (xij este necunoscuta principal
a)
(7.4)
ui + vj cij , dac
a xij = 0 (xij este necunoscuta secundar
a)
numite conditii de optimalitate pentru solutia unei probleme de transport.

Fie X = (xij ) i=1,m o solutie initial
a a problemei de transport.
j=1,n
C
asutele din tabelul solutiei cu xij = 0 le numim c
asute ocupate, iar cele cu xij = 0 le
numim c
asute libere.
Relatiile (7.3) formeaz
a un sistem liniar de m+n1 ecuatii (corespunz
atoare c
asutelor
ocupate) cu m + n necunoscute. Se observ
a c
a acest sistem este compatibil nedeterminat.
Pentru aarea unei solutii putem lua o necunoscut
a secundar
a egal
a cu 0, de obicei vom
alege u1 = 0.
Valorile g
asite pentru u1 , u2 , . . . , um si v1 , v2 , . . . , vn se trec pe marginea tabelului solutie
n mod corespunz
ator (de aceea se mai numesc si valori marginale), iar sumele ui + vj se
a structura
scriu n coltul din dreapta sus al c
asutelor ocupate, al
aturi de coecientii cij , adic
unei astfel de c
asute ocupate arat
a astfel
cij
u i + vj
xij
Acum veric
am conditiile de optimalitate (7.4) pentru c
asutele libere. Dac
a toate
conditiile (7.4) sunt ndeplinite, atunci solutia initial
a este optim
a. Dac
a cel putin o
conditie (7.4) nu este vericat
a, atunci se trece la procesul de ameliorare (mbun
at
atire) a
solutiei.
Denitia 7.3.1 Numim ciclu corespunz
ator unei c
asute libere o succesiune de c
asute ocupate, dou
a c
ate dou
a al
aturate pe aceea
si linie, sau respectiv pe aceea
si coloan
a, cu treceri alternative pe linii
si coloane, succesiunea ncep
and imediat dup
a c
asuta liber
a
si termin
andu-se n vecin
atatea aceleia
si c
asute libere.
Intr-un
ciclu marc
am alternativ cu +
si c
asutele, ncep
and cu c
asuta liber
a. Semnele se trec n coltul din st
anga jos al c
asutei.
135
Pentru mbun
at
atirea solutiei se determin
a valoarea minim
a a valorii xij din c
asutele
asutele marcate cu +
marcate cu . Apoi, valoarea minim
a se adun
a la valorile xij din c
asutele marcate cu .
si se scade din valorile xij din c
Ciclul se alege pentru c
asuta liber
a corespunz
atoare diferentei ij = cij (ui + vj ) cea
mai mare n valoare absolut
a dintre diferentele ij < 0.
Prin acest proces se obtine o nou
a solutie a problemei de transport, mai bun
a dec
at cea de
la care am plecat.
Exemplul 7.3.1. S
a consider
am problema de transport din Exemplul 7.2.1 cu solutia initial
a
din Tabelul 7.2.1, obtinut
a prin metoda coltului NordVest.
ator
Consider
am variabilele marginale u1 , u2 , u3 si v1 , v2 , v3 , v4 . Sistemul (7.3) corespunz
c
asutelor ocupate din Tabelul 7.2.1 este:
u1 + v1 = 3, u1 + v2 = 2,
u3 + v3 = 3, u3 + v4 = 2.
(7.5)
u2 + v2 = 3,
u 2 + v3 = 2
Aleg
and u1 = 0, g
asim v1 = 3, v2 = 2, u2 = 1, v3 = 1, u3 = 2, v4 = 0.
Acum veric
am conditiile de optimalitate (7.4) pentru c
asutele libere. Avem:
u1 + v3 = 1 = c13 1;
u2 + v4 = c24 1;
u3 + v2 = 4 > 2,
u1 + v4 = 0 c14 = 1;
u3 + v1 = 5 > 4,
u2 + v1 = 4 > 2,
de unde observ
am c
a pentru c
asutele libere (2, 1), (3, 1) si (3, 2) nu sunt vericate conditiile
de optimalitate. Prin urmare, solutia initial
a din Tabelul 7.2.1 nu este optim
a.
Calculele de mai sus se pot reprezenta ca n Tabelul 7.3.1.
ui
vj
Di \ Cj
u1 = 0
D1
u2 = 1
D2
u3 = 2
D3
Necesar
v1 = 3
C1
3 3
- 45
2 4
+ 0
4 5
0
45
v2 = 2
C2
2 2
+ 5
3 3
- 10
2 4
0
15
v3 = 1
C3
1 1
0
2 2
20
3 3
5
25
v4 = 0
C4
1 0
0
1 1
0
2 2
35
35
Disponibil
50
30
40
Tabelul 7.3.1.
Sistemul (7.5) se poate rezolva direct pe Tabelul 7.3.1, plec
and de la u1 + v1 = 3 si
u1 = 0.
Acum stabilim c
asuta liber
a pentru care consider
am ciclul.
In acest scop calcul
am
asutele libere n care nu au fost ndeplinite conditiile de optimalitate:
diferentele ij pentru c
21 = 2,
31 = 1 si 22 = 2.
Cum max(| 2|, | 1|, | 2|) = 2 este atins pentru dou

a c
asute libere (2, 1) si (2, 2), vom
alege unul din ciclurile determinate de ele. De exemplu, s
a ne x
am pe cel determinat de
c
asuta (2, 1).
Acesta este dat de c
asutele (2, 1), (1, 1), (1, 2) si (2, 2). Marc
am alternativ c
asutele
ciclului cu + si , ncep
and cu cea liber
a. Num
arul este dat de
= min{45, 10} = 10.
136
Adun
am la xij din c
asutele cu + si sc
adem acelasi num
ar la cele marcate cu .
Obtinem noua solutie dat
a de Tabelul 7.3.2.
Di \ Cj
C1
C2
D1
2
35
D2
2
0
Necesar
45
0
1
20
0
2
15
Disponibil
1
0
C4
1
15
10
D3
C3
25
35
25
50
30
40
Tabelul 7.3.2
Valoarea functiei cost total pentru noua solutie (din Tabelul 7.3.2) este
f = 3 35 + 2 15 + 2 10 + 2 20 + 3 5 + 2 35 = 280
7.4
Aflarea unei solutii optime
In paragrafele precedente am v
azut cum se a
a o solutie initial
a si cum poate ea
ameliorat
a (mbun
at
atit
a). Acum putem prezenta un algoritm pentru aarea solutiei
optime pentru o problem
a de transport. Acesta poart
a numele de algoritmul distributiv
sau algoritmul potentialelor.
Pasii algoritmului sunt:
a o solutie initial
a a problemei de transport;
Pasul 2. Se g
asesc valorile marginale ui , i = 1, m si vj , j = 1, n, ca solutii ale sistemului de
asutelor ocupate;
ecuatii ui + vj = cij , unde i si j sunt indicii c
Pasul 3. Se veric
a conditiile de optimalitate a solutiei g
asite, adic
a dac
a au loc inegalit
atile
asute libere;
ui + vj cij pentru toti indicii (i, j) de c
Pasul 4. Dac
a solutia nu este optim
a, adic
a cel putin o conditie de optimalitate nu este
atoare c
asutelor
ndeplinit
a, atunci se calculeaz
a diferentele ij = cij (ui + vj ) < 0 corespunz
libere pentru care conditia de optimalitate nu este vericat
a. Cea mai mare diferent
a ij n
valoare absolut
a determin
a c
asuta liber
a (i, j) pentru care alegem ciclul folosit n ameliorarea
solutiei.
a alternativ cu + si c
asutele ciclului, ncep
and cu c
asuta liber
a.
asutele ciclului marcate cu .
a valoarea minim
a a valorilor xij din c
asutele marcate cu + si se scade
Pasul 7. Valoarea minim
a se adun
a la valorile xij din c
asutele marcate cu . Se obtine astfel o nou
a solutie pentru problema
din valorile xij din c
de transport.
Pasul 8. Se reiau pasii 27 cu noua solutie si se continu
a repetarea lor p
an
a c
and toate
conditiile de optimalitate sunt ndeplinite, adic
a s-a obtinut o solutie optim
a.
Pasul 9. Se scrie solutia optim
a si se calculeaz
a valoarea minim
a a functiei obiectiv (scop).
Exemplul 7.4.1. S
a rezolv
am problema de transport din Exemplul 7.2.1.
Vom porni de la solutia initial
a obtinut
a prin metoda elementului minim (vezi Tabelul
7.2.2). Vom parcurge calculele algoritmului direct pe tabel.
137
Avem
ui
vj
Di \ Cj
u1 = 0
D1
u2 = 0
D2
u3 = 2
D3
Necesar
v1 = 2
C1
3 2
0
2
30
4
15
45
v2 = 0
C2
2 0
0
3 0
0
2
15
15
v3 = 1
C3
1
+ 15
2 1
0
3
- 10
25
v4 = 1
C4
1
- 35
1 1
0
2 3
+ 0
35
Disponibil
50
30
40
Tabelul 7.4.1.
si ntruc
at u3 + v4 = 3 > 2 = c34 , deducem c
a. Avem o singur
a c
asut
a
asuta (3, 4). Form
am ciclul determinat de ea prin c
asutele (3, 4),
liber
a cu ij < 0 si anume c
(3, 3), (1, 3) si (1, 4). Marc
am alternativ cu + si c
asutele ciclului. Valoarea minim
a este
dat
a de = min{10, 35} = 10. Se obtine astfel o nou
a solutie reprezentat
a n Tabelul 7.4.2
ui
vj
Di \ Cj
u1 = 0
D1
u2 = 1
D2
u3 = 1
D3
Necesar
v1 = 3
C1
3 3
+ 0
2
30
4
- 15
45
v2 = 1
C2
2 1
0
3 0
0
2
15
15
v3 = 1
C3
1
25
2 0
0
3 2
0
25
v4 = 1
C4
1
- 25
1 0
0
2
+ 10
35
Disponibil
50
30
40
Tabelul 7.4.2.
Relu
am calculul valorilor marginale si vericarea conditiilor de optimalitate pentru
noua solutie. Lucr
am pe Tabelul 7.4.2.
Se observ
a c
a solutia obtinut
a n tabelul 7.4.2. este optim
a deoarece ui + vj cij
pentru toate c
asutele libere.
Deci, o solutie optim
a a problemei de transport 7.2.1 este
0
0 25 25
0 0
X1 = 30 0
15 15 0 10
iar min f = 1 25 + 1 25 + 2 30 + 4 15 + 2 15 + 2 10 = 220.
Observatia 7.4.1 Este posibil ca solutia optim
a a uni probleme de transport s
a nu fie unic
a,
adic
a s
a aib
a solutii multiple. Vom avea solutii multiple atunci c
and exist
a mai multe
a conditia de optimalitate este ndeplinit
a cu egalitate.
c
asute la care ui + vj = cij , adic
Celelalte solutii optime, c
and exist
a, se obtin aplic
and procedeul amelior
arii solutiilor
a se va scrie ca o combinatie liniar
a
pentru c
asutele la care ui + vj = cij . Solutia general
convex
a a solutiilor optime g
asite.
In cazul exemplului nostru, se observ

a c
a n tabelul 7.4.2 avem c
asuta (1, 1) pentru
am ciclul (1, 1), (1, 4), (3, 4) si (3, 3). Marc
am cu + si c
asutele
care u1 + v1 = 3 = c11 = 3. Form
ciclului.
Valoarea minim
a este dat
a de
= min{15, 25} = 15
138
Obtinem o nou
a solutie optim
a dat
a prin
15 0 25
0
X2 = 30 0
0 15 0
10
0
25
Solutia general
a este
15
X = X1 + X2 = 30 + 30
15
0
0
15 + 15
25 + 25
0
0
25 + 10
0
10 + 25
unde 0, 0, + = 1.
7.5
Degenerarea n problemele de transport
Am v
azut (7.1) c
a solutia unei probleme de transport este degenerat
a dac
a are mai
putin de m + n 1 valori nenule (c
asute ocupate). Degenerarea n problemele de transport
apare n urm
atoarele situatii: a) c
and solutia initial
a este degenerat
a, situatie posibil
a dac
a
valoarea disponibilului este egal
a cu valoarea necesarului, pentru o anumit
a linie si coloan
a;
b) la mbun
at
atirea unei solutii, c
and valoarea minim
a din c
asutele ciclului marcate cu
este atins
a n cel putin dou
a cazuri.
In ambele situatii se obtin mai putine c

asute ocupate, av
and mai putine ecuatii dec
at
m + n 1. Rezult
a c
a variabilele duale (marginale) nu pot determinate.
Pentru nl
aturarea acestui inconvenient se foloseste metoda zerourilor esentiale.
Acesta const
a n tranformarea unor c
asute libere n c
asute ocupate cu un 0 , numit zero
asutele libere cu costuri minime, care nu formeaz

a cicluri cu
esential. Acest 0 se pune n c
c
asutele deja ocupate.
In nal, trebuie ca num
arul total al c
asutelor ocupate s
a e m + n 1.
In situatia b) zerourile esentiale se nscriu n c

asute care se elibereaz
a si n care costurile sunt mai mici.
Exemplul 7.5.1. Trei ntreprinderi I1 , I2 si I3 produc patru tipuri de produse P1 , P2 , P3 si
ati
P4 cu cheltuielile unitare de productie diferite. Cheltuielile pentru producerea unei unit
din ecare tip de produs, de c
atre ecare ntreprindere, sunt date n tabelul 7.5.1.
Ii \ Pi
I1
I2
I3
P1
4
2
2
P2
3
4
4
P3
2
5
4
P4
3
2
5
Tabelul 7.5.1.
Cele trei ntreprinderi au capacit
ati egale de productie, ecare put
and produce cel
mult 40 de unit
ati din cele patru produse luate la un loc. Cantit
atile necesare din cele
patru produse sunt egale cu 40, 30, 50 si 40 unit
ati.
i) S
a se determine un plan de productie comun pentru cele trei ntreprinderi astfel nc
at
s
a se asigurea ntr-o m
asur
a c
at mai mare cantit
atile necesare din cele patru produse,
cu cheltuieli totale de productie minime.
ii) S
a se interpreteze din punct de vedere economic solutia optim
a obtinut
a.
iii) Este unic
a solutia optim
a?
i) Se observ
a c
a avem o problem
a de transport deoarece putem considera cele patru
tipuri de produse ca patru centre consumatoare, iar cele trei ntreprinderi ca trei centre de
139
depozitare. Obtinem astfel problema de transport din Tabelul 7.5.2.

Ii \ Pj
I1
I2
I3
Necesar
P1
4
P2
3
P3
2
P4
3
40
30
50
40
Disponibil
40
40
40
120
160
Tabelul 7.5.2
Deoarece modelul este neechilibrat, totalul de necesar este mai mare dec
at totalul de
disponibil, vom introduce un centru ctiv de productie I4 , care s
a produc
a diferenta de
40 unit
ati. Pentru acest centru ctiv costurile unitare sunt nule. Modelul problemei de
rezolvat ia forma din Tabelul 7.5.3.
Ii \ Pj
I1
I2
I3
I4
Necesar
P1
4
P2
3
P3
2
P4
3
40
30
50
40
Disponibil
40
40
40
40
160
Tabelul 7.5.3.
Aplic
am metoda elementului minim si g
asim solutia initial
a din Tabelul 7.5.4.
ui
vj
Ii \ Pj
u1 = 0
I1
u2 = 2
I2
u3 = 2
I3
u4 = 0
I4
Necesar
v1 = 0
P1
4 0
0
2
0
2
+ 0
0
- 40
40
v2 = 2
P2
3 2
0
4 2
0
4
- 30
0 2
+ 0
30
v3 = 2
P3
2
40
5 4
0
4
10
0 2
0
50
v4 = 0
P4
3 0
0
2
40
5 2
0
0 0
0
40
Disponibil
40; 0
40
40
40; 0
160
Tabelul 7.5.4.
Solutia determinat
a este degenerat
a. Introducem 0 (esential) la c
asutele (2, 1) si (3, 1).
Determin
am valorile duale (marginale) trecute pe marginea Tabelului 7.5.4. Form
am ciclul
(4, 2), (4, 1), (3, 1) si (3, 2) care se marcheaz
a cu + si ca n Tabelul 7.5.4.
140
Cu = min{30, 40} = 30, obtinem solutia mbun

at
atit
a din Tabelul 7.5.5.
ui
vj
Ii \ Pj
u1 = 0
I1
u2 = 2
I2
u3 = 2
I3
u4 = 0
I4
Necesar
v1 = 0
P1
4 0
0
2
0
2
+ 30
0
- 10
40
v2 = 2
P2
3 0
0
4 2
0
4 2
0
0
30
30
v3 = 2
P3
2
40
5 4
0
4
- 10
0 2
+ 0
50
v4 = 0
P4
3 0
0
2
40
5 2
0
0 0
0
40
Disponibil
40
40
40
40
Tabelul 7.5.5.
Pentru solutia din Tabelul 7.5.5 determin
am valorile marginale. Consider
am ciclul
(4, 3), (4, 1), (3, 1) si (3, 3), marcat cu + si ca n Tabelul 7.5.5. Cu = min{10, 10} = 10, g
asim
solutia din Tabelul 7.5.6.
ui
vj
Ii \ Pj
u1 = 0
I1
u2 = 0
I2
u3 = 0
I3
u4 = 2
I4
Necesar
v1 = 2
P1
4 0
0
2
0
2
40
0 0
0
40
v2 = 2
P2
3 2
0
4 2
0
4 2
0
0
30
30
v3 = 2
P3
2
40
5 2
0
4 2
0
0
10
50
v4 = 2
P4
3 0
0
2
40
5 2
0
0 0
0
40
Disponibil
40
40
40
40
Tabelul 7.5.6.
Relu
and procesul de ameliorare a unei solutii pentru cea din Tabelul 7.5.6. se constat
a
c
a sunt ndeplinite toate conditiile de optimizare. Prin urmare, solutia g
asit
a
0 0 40 0
X = 0 0 0 40
40 0 0
0
este optim
a, iar min f = 2 40 + 2 40 + 2 40 = 240.
ii) Solutia optim
a g
asit
a ne arat
a c
a ecare ntreprindere trebuie s
a produc
a numai
a produc
a P3 , ntreprinderea I2 s
a produc
a P4 , iar
un tip de produs: ntreprinderea I1 s
a produc
a P1 . Cele trei ntreprinderi si folosesc la maxim capacit
atile de
ntreprinderea I3 s
acut complet (mai trebuie
productie. Cu toate acestea, necesarul de produs P2 nu este satisf
30 de unit
ati), precum si 10 unit
ati din produsul P3 . Cheltuielile minime de productie totale
sunt egale cu 240 unit
ati monetare.
iii)
In Tabelul 7.5.6 pentru c
asutele (4, 1) si (4, 4) avem u1 + v1 = 0 = c41 si respectiv
and de la aceste c
asute libere, rezult
a c
a nu
u4 + v4 = 0 = c44 . Deoarece nu avem cicluri plec
mai obtinem o nou
a solutie optim
a. Rezult
a c
a problema are o singur
a solutie optim
a, cea
g
asit
a mai sus.
7.6
Probleme de transport cu capacit

ati limitate
Sunt situatii n care ntr-o problem

a de transport pe unele rute avem capacit
ati limia ce poate transportat
a pe ruta ce leag
a depozitul
tate. Not
am cu dij capacitatea maxim
141
Di de centrul de consum Cj .
Dac
a p
astr
am notatiile din 7.1., atunci modelul matematic al acestei probleme, numit
a problem
a de transport cu capacit
ati limitate, este
n
xij = ai , i = 1, m
j=1

x = b , j = 1, n
ij
j
i=1
0 xij dij , i = 1, m, j = 1, n
(min)f
=
cij xij
i=1 j=1
sau sub form

a de tabel
Di \ Cj
D1
D2
C1
c11
d11
c21
d21
...
Dn
Necesar
C2
x11
x21
...
cm1
dm1
xm1
b1
c12
d12
c22
d22
...
...
x12
...
x22
...
cm2
dm2
Cn
c1n
d1n
c2n
d2n
...
xm2
b2
...
a1
x1n
a2
x2n
...
cmn
dmn
...
Disponibil
...
am
xmn
bn
ai
i=1
bi
i=1
Tabelul 7.6.1.
Observatia 7.6.1 Din conditiile de limitare a capacit
atilor rezult
a c
a este necesar ca pe
fiecare linie, respectiv coloan
a, s
a fie verificate inegalit
atile:
n
dij ai , i = 1, m
j=1
respectiv
dij bj , j = 1, n
i=1
Metoda de rezolvare a unei probleme de transport cu capacit

ati limitate este aproape
identic
a cu cea a unei probleme de transport f
ar
a limite de capacitate.
La determinarea unei solutii initiale valoarea variabilei din c
asuta ce se ocup
a se
a
a acum ca minimul dintre disponibilul necesar si capacitatea corespunz
atoare varabilei
respective. C
and acest minim este egal cu capacitatea respectiv
a, valoarea se va sublinia,
ceea ce nseamn
a c
a pe linia, respectiv coloana c
asutei restul variabilelor nu se vor lua
automat egale cu zero. Aceasta nseamn
a c
a, n general, vor ocupate mai mult dec
at
m + n 1 c
asute. Se vor considera un num
ar de m + n 1 variabile nebarate.
Trec
and la problema dual
a, se g
asesc urm
atoarele conditii, de optimalitate pentru
probleme de transport cu capacit
ati limitate:
asutele libere (i, j);
1) ui + vj cij , pentru c
asutele (i, j) cu valori subliniate;
2) ui + vj cij , pentru c
142
unde ui , i = 1, m si vj , j = 1, n sunt variabilele duale ui si vj , date de sistemul

ui + vj = cij
unde (i, j) este indice de c
asut
a ocupat
a (corespunz
atoare la variabila de baz
a).
La determinarea unei solutii initiale, din cauza capacit
atilor limitate, sunt situatii n
care nu se pot repartiza n c
asute tot disponibilul si tot necesarul.
Pentru a nu ajunge la o astfel de situatie, se recomand
a urm
atorul procedeu de
ocupare a c
asutelor: a) pe linia (sau coloana) costului minim se ocup
a c
asutele n ordine
cresc
atoare a costurilor; b) se procedeaz
a analog pe coloana (linia) ultimei c
asute ocupate
din linia (coloana) de la a); c) se continu
a n mod analog, alternativ, p
an
a la epuizarea
disponibilului si necesarului.
Exemplul 7.6.1. S
a se rezolve problema de transport cu capacit
ati limitate:
x11 + x12 + x13 + x14 = 150
21 + x22 + x23 + x24 = 250
31 + x32 + x33 + x34 = 210
11 + x21 + x31 = 100
x11 + x21 + x32 = 160

x11 + x23 + x33 = 190
x11 + x24 + x34 = 160
xij 0, i = 1, 2, 3 si j = 1, 2, 3, 4
x12 80, x23 170, x31 80, x32 120
(min)f
= 3x11 + 12x12 + 5x13 + 9x14 + 2x21 + 13x22 +
+5x23 + 6x24 + x31 + 7x32 + 8x33 + 18x34 .

Vom determina o solutie initial
a folosind metoda elementului minim. Obtinem astfel
Tabelul 7.6.2.
u1 = 0
u2 = 0
u3 = 3
Necesar
v1 = 2
3 2
0
2
20
1 80
80
100
20
0
v2 = 13
12 13
80 0
13
40
7
120 120
160
40
0
v3 = 5
5
150
5
30
8
10
190
180
30
0
v4 = 6
9 6
0
6
160
18 9
0
160
0
Disponibil
150; 0
250; 220; 200; 40; 0
210; 120; 10
610
Tabelul 7.6.2.
Se observ
a c
a pentru solutia initial
a avem 3 + 4 1 = 6 variabile de baz
a (corespunz
atoare la c
asute ocupate cu valori nesubliniate).
Asadar, putem trece la vericarea optimalit
atii. Calcul
am valorile duale (marginale)
si observ
am c
a deoarece pentru c
asuta liber
a (1, 2) avem u1 + v2 =
ator acestei c
asute este (1, 2), (1, 3), (2, 3) si (2, 2).
13 > c12 = 12. Ciclul corespunz
Marc
am cu + si . Valoarea minim
a = min{40, 150} = 40 ne permite s
a scriem solutia
mbun
at
atit
a dat
a n Tabelul 7.6.3.
u1 = 0
u2 = 0
u3 = 3
Necesar
v1 = 2
3 2
0
2
20
1
5
80 80
100
v2 = 12
12
80 40
13 12
0
7
15
120 120
160
v3 = 5
5
110
5
170 70
8
10
190
143
v4 = 6
9 6
0
6
160
18 9
0
160
Disponibil
150
250
210
610
Tabelul 7.6.3.
Se observ
a c
a noua solutie g
asit
a este optimal
a deoarece pentru toate c
asutele libere
avem ui + vj cij , iar pentru c
asutele ocupate cu valori subliniate avem ui + vj cij . Avem
0
40 110
0
0
70 160
X = 20
80 120 10
0
cu
min f = 12 40 + 5 110 + 2 20 + 5 70 + 6 160 + 1 180 + 7 120 + 8 10 = 3380
procesul de mbun
Observatia 7.6.2 In
at
atire a unei solutii putem avea situatia n care
asutele libere
si s
a existe o c
asut
a ocupat
a (r, s) cu valoare subliniat
a
ui +vj cij pentru toate c
acest caz se continu
pentru care ur + vs < crs . In
a procesul de mbun
at
atire form
and un
ciclu cu v
arf negativ n c
asuta (r, s) (ocupat
a cu valoarea subliniat
a).
144
7.7
1. Precizati notiunea de problem

a de transport.
2. Precizati etapele generale ale rezolv
arii unei probleme de transport.
3.
a) Precizati metoda coltiului Nord-Vest pentru determinarea unei solutii initiale a

unei probleme de transport;
b) Precizati metoda elementului maxim pentru determinarea unei solutii initiale a
unei probleme de transport;
c) Prezentati metoda diferentelor maxime pentru determinarea unei solutii initiale
a unei probleme de transport.
4.
a)
In ce const
a mbun
at
atirea unei solutii a unei probleme de transport?
b) precizati algoritmul distributiv (algoritmul potentialelor) pentru determinarea
solutiei optime a unei probleme de transport.
atile disponibile a1 = 40 unit

ati si res5. Se consider
a doi furnizori F1 si F2 , care au cantit
ati. Acestea sunt solicitate de trei beneciari B1 , B2 , B3 n cantit
atile
pectiv a2 = 25 unit
ati, b2 = 35 unit
ati si b3 = 20 unit
ati. Cunosc
and costurile unitare de transb1 = 10 unit
ati monetare, s
a se
port c11 = 4, c12 = 2, c13 = 1, respectiv c21 = 2, c22 = 1, c23 = 3 unit
scrie modelul matematic si s
a se determine o solutie initial
a a problemei de transport
considerate.
6. Consider
and problema de transport prezentat
a n enuntul problemei precedente (inclusiv solutia initial
a determinat
a) s
a se g
aseasc
a valorile marginale si s
a se verice
conditiile de optimalitate.
7. Consider
and probleme de transport prezentate n enuntul problemei 8, s
a se determine
o solutie initial
a folosind metoda coltului nord-vest, iar apoi s
a se utilizeze algoritmul
distributiv pentru mbun
at
atirea acesteia si rezolvarea complet
a a problemei respective.
8. S
a se rezolve problema de transport:
x11 + x12 + x13 = 10
x21 + x22 + x23 = 20
x31 + x32 + x33 = 30
x11 + x21 + x31 = 50

x12 + x22 + x32 = 5
x13 + x23 + x33 = 5
xij 0 , i = 1, 3 , j = 1, 3
f = 4x11 + 3x12 + x13 + 2x21 + 4x22 + 5x23 + x31 + 2x32 + 6x33 minim
9. Presupun
and c
a la un moment dat n timpul rezolv
arii unei probleme de transport s-a
ajuns la tabelul (situatie):
4
4
10
2 3
0
2
20
1 1
2
1
3
4
0
3
20
S
a se analizeze situatia dat
a, apoi s
a se ncerce formarea ciclului c
asutei (1, 3). S
a se
rezolve situatia de degenerare ap
arut
a.
145
10. S
a se rezolve problema de transport:
x11 + x12 + x13 = 11
21 + x22 + x23 + x24 = 17
31 + x32 + x33 + x34 = 14
x
11 + x21 + x31 = 5
x12 + x22 + x32 = 15
x13 + x23 + x33 = 7
x14 + x24 + x34 = 15
xij 0 , i = 1, 3 , j = 1, 4
f = 4x11 + 2x12 + 5x13 + x14 + 6x21 + 5x22 + 4x23 + 4x24 + 6x31 + 8x32 + x33 + 5x34 minim
146
Indicatii si r
aspunsuri
Testul 6
5. Not
and cu xij cantitatea ce se va transporta de la furnizorul Fi (i = 1, 2) la beneciarul
Bj (j = 1, 3) se obtine modelul matematic:
x12 + x12 + x13 = 40
21 + x22 + x23 = 25
x11 + x21 = 10
x12 + x22 = 35
x13 + x23 = 20
xij 0 , i = 1, 2 , j = 1, 3
f = 4x11 + 2x12 + x13 + 2x21 + x22 + 3x23 min

Apoi folosind metoda diferentelor maxime obtinem solutia initial
a: x11 = 0, x12 = 20,
x13 = 20, x21 = 10, x22 = 15, x23 = 0 si f = 95.
6. Se obtine:
u1 = 0
u2 = 1
v1 = 3
4 3
0
2 2
10
v2 = 2
2 2
20
1 1
15
v3 = 1
1 1
20
3 0
0
deci toate conditiile de optimizare sunt vericate si astfel solutia X =
0
10
20
15
20
0
cu f = 95 este optim
a.
7. Se obtine solutia initial
a:
4
2
10
1
30
1
0
0
3
20
Folosind valorile marginale se deduce c

a solutia nu este
a. Aplic
optim
and mai departe
0 20 20
algoritmul distributiv se obtine solutia optim
aX=
cu fmin = 95.
10 15 0
0 5 5
8. Folosind metoda diferentelor maxime se obtine solutia initial
a X = 20 0 0 . La
30 0 0
aplicarea algoritmului distributiv se ajunge la degenerare si se va introduce un zero
esential.
In nal se deduce c
a solutia initial
a va optim
a si se calculeaz
a lmin = 90.
9. Se rezolv
a situatia de degenerare prin introducerea unui zero esential n c
asuta (1, 2).
0 0 0 11
10. Folosind metoda diferentelor maxime se obtine solutia initial
a X 0 = 0 15 0 2
5 0 7 2
cu f = 141. Aceasta va optim
a, dar n c
asuta liber
a (1, 2) avem conditia de optimalitate vericat
a cu egalitate. Form
and ciclul c
asutei respective
si veric
and si conditia
0 11 0 0
de optimalitate se deduce o nou
a solutie optim
a: X 1 = 0 4 0 13 cu fmin = 141.
5 0 7 2
Deci avem solutia general
a X = X 0 + X 1 cu , [0, 1] si + = 1.
147
Bibliograa aferent
a capitolului:
148
Capitolul 8
S
iruri
Obiective: Recapitularea si completarea notiunilor despre siruri de numere reale,
cunoscute din nv
at
am
antul preuniversitar, urmate de introducerea si studiul sirurilor n
spatii metrice.
Rezumat: Prezentul capitol ncepe cu reluarea cunostintelor esentiale despre siruri
de numere reale. Se continu
a cu studiul sirurilor pe spatii metrice, cu particulariz
ari n
spatiile Rm , m 1 si principiul contractiei.
1. S
iruri de numere reale
2. S
iruri n spatii metrice
a capitolului
Cuvinte cheie: sir de numere reale, sir monoton, sir m
arginit, limit
a, sir fundamental, dob
and
a compus
a, sir de puncte ntr-un spatiu metric, spatiu metric complet,
contractie, principiul contractiei.
8.1
S
iruri de numere reale
Acest paragraf este consacrat recapitul

arii notiunilor principale despre siruri de numere reale si complet
arii lor cu c
ateva notiuni si rezultate necesare n expunerile ulterioare.
ste
sir de numere reale sau
sir numeric o functie f : Np R, unde
ar natural.
Np = {p, p + 1, p + 2, . . .}, p fiind un num
Scriind f (n) = an , sirul se noteaz
a prin (an )np sau {an }np .
In mod uzual se ia p = 1
sau, uneori, p = 0. Pentru comoditate, f
ar
a a restr
ange generalitatea, vom considera sirurile
(an )n1 , scriind simplu (an ); an se va numi termenul general al sirului.
Un sir poate dat prin termenul general, enumer
and termenii sirului sau printr-o
formul
a de recurent
a.
arginit superior (majorat) dac
a multimea
Denitia 8.1.2 Un
sir de numere reale (an ) este m
termenilor s
ai este majorat
a.
a exist
a num
arul real asa nc
at an ,
Altfel spus, sirul numeric (an ) este majorat dac
n = 1, 2, 3, . . ..
arginit inferior (minorat) dac
a multimea
Denitia 8.1.3 Un
sir de numere reale (an ) este m
termenilor s
ai este minorat
a.
a exist
a num
arul real asa nc
at
Cu alte cuvinte, sirul numeric (an ) este minorat dac
an , n = 1, 2, 3, . . ..
149

a
sirul numeric (an ) este m
arginit dac
a simultan este majorat
si
minorat, adic
a dac
a exist
a numerele reale
si a
sa nc
at an , n = 1, 2, 3, . . ..
Deoarece orice interval [, ] este inclus ntr-un interval simetric fat
a de 0 de forma
[M, M ], cu M > 0, putem arma c
a sirul (an ) este m
arginit dac
a si numai dac
a exist
a un
num
ar real M > 0 asa nc
at s
a avem
|an | M, n = 1, 2, 3, . . . .
arginit dac
a nu este m
arginit, adic
a dac
a n
Denitia 8.1.5 S
irul numerelor (an ) este nem
afara oric
arui interval m
arginit exist
a cel putin un termen al
sirului.
Exemple:
8.1.1 S
irul an = 2 + (1)n este m
arginit deoarece |an | 3, ()n N.
arginit superior dar este m
arginit inferior (an 1, ()n N ).
8.1.2 S
irul an = 3n nu este m
8.1.3 S
irul an = 3n nu este minorat, dar este majorat (an < 0, ()n N).
8.1.4 S
irul an = (1)n 2n nu este nici minorat si nici majorat.
ator (strict cresc
ator) dac
a an an+1 , (respectiv an <
Denitia 8.1.6 S
irul (an ) este cresc
an+1 ) pentru orice n N .
ator (strict descresc
ator) dac
a an+1 an (respectiv
Denitia 8.1.7 S
irul (an ) este descresc
an+1 < an ) pentru orice n N .
Un sir cresc
ator sau descresc
ator se numeste sir monoton, iar un sir strict cresc
ator
sau strict descresc
ator se numeste sir strict monoton.
Exemple:
2n 1
este strict cresc
ator.
n
2n + 1
este strict descresc
ator.
8.1.6 S
irul an =
n
8.1.5 S
irul an =
8.1.7 S
irul an = 2 + (1)n nu este monoton.
sir de numere reale, iar (nk ) un
sir strict cresc
ator de numere
Denitia 8.1.8 Fie (an ) un
ste sub
sir al
sirului (an ).
naturale. S
irul yk = ank , k N, se nume
a pentru orice num
ar real > 0, exist
a
Denitia 8.1.9 S
irul numeric (an ) are limita l R dac
at s
a avem |an l| < , pentru orice n natural, n > n .
un num
ar natural n astfel nc
Dac
a sirul (an ) are limita l se scrie lim an = l sau an l pentru n si se mai spune
n
c
a (an ) este convergent la l.
a c
a n afara intervalului
Geometric, faptul c
a (an ) converge la l nseamn
V (l, ) = (l , l + ) (numit vecin
atate de centru l si raz
a ) se a
a un num
ar nit
a o innitate de termeni ai sirului
de termeni, a1 , a2 , . . . , an , iar interiorul lui V (l, ) se a
(g.8.1.1).
Fig.8.1.1.
150
Rezult
a c
a orice sir numeric convergent este m
arginit.
a pentru orice num
ar real pozitiv E,
Denitia 8.1.10 S
irul numeric (an ) are limita + dac
sa nc
at an > E, pentru orrice n natural, n > nE .
exist
a nE N a
a c
a n afara intervalului V () = (E, ) (numit
Dac
a sirul (an ) are limita + nseamn
vecin
atate a lui +) se a
a un num
ar nit de termeni a1 , a2 , . . . , anE (g.8.1.2).
Fig.8.1.2.
Denitia 8.1.11 S
irul numeric (an ) are limita dac
a pentru orice num
ar real negativ E,
sa nc
at an < E, pentru orice n natural, n > nE .
exist
a nE N a
Dac
a sirul an are limit
a se scrie lim an = sau an pentru n .
n
a c
a n afara intervalului
Geometric, faptul c
a sirul (an ) are limita nseamn
V () = (, E) (numit vecin
atate a lui ) se a
a un num
ar nit de termeni ai sirului:
a1 , a2 , . . . , anE (g.8.1.3).
Fig.8.1.3.
Dac
a un sir de numere reale are limita + sau se mai zice c
a are limit
a infinit
a.
Un sir de numere reale care are limit
a innit
a sau nu are limit
a se spune c
a este divergent.
a un
sir de numere reale are limit
a, finit
a sau infinit
a, atunci ea este
unic
a.
Veridicitatea acestei propozitii rezult
a prin reducere la absurd si folosind denitia
limitei unui sir.
si (bn ) sunt
siruri de numere reale astfel nc
at lim an = l1 ,
Teorema 8.1.1 Dac
a (an )
n
si l2 finite sau infinite, iar an bn pentru n natural, n n0 , atunci l1 l2 .
lim bn = l2 , l1
In celelalte situatii demonstratia

Demonstratie. Vom demonstra numai n cazul l1 si l2 nite.
este analoag
a.
at l1 > l2 + > l2 . Atunci
Presupunem c
a l1 > l2 . Putem alege > 0 asa nc
at dac
a n > n1 s
a avem |an l1 | < adic
a < an l1 < , de unde
exist
a n1 N asa nc
a c
a exist
a n2 s
a avem |bn l2 | < , de unde
an > l1 > l2 + . Din lim bn = l2 rezult
n
a pentru n > max{n0 , n1 , n2 } are loc inegalitatea an > bn , ceea

bn < l2 + . Acum, deducem c
ce contrazice ipoteza. Asadar, l1 l2 .
Utiliz
and aceast
a teorem
a, se deduce valabilitatea urm
atoarelor criterii de comparatie,
utile n aarea limitelor de siruri.
Propozitia 8.1.2 (Criteriul major
arii pentru limit
a nit
a). Dac
a pentru
sirul de numere
a un num
ar real l
si un
sir numeric (bn ), cu lim bn = 0, astfel nc
at |an l| bn ,
reale (an ) exist
n
atunci lim an = l.
n
151
practic
Observatia 8.1.1 In
a, cea mai nt
alnit
a situatie este an = xn yn , cu (xn )
sir m
arginit
sir convergent la zero.
si (yn ) un

1
1
1
1
= 0 si sin 1.
Exemplul 8.1.8. S
irul an = sin , n N are limita 0 deoarece lim
n n
n
n
n
Propozitia 8.1.3 (Criteriul minor
arii pentru limita +). Dac
a pentru
sirul de numere reale
(an ) exist
a
sirul numeric (bn ), cu lim bn = +,
si num
arul natural n0 a
sa nc
at an bn ,
n
pentru orice n n0 , atunci lim an = +.
n
n
Exemplul 8.1.9. S
irul an = 1 + 22 + 33 + . . . + nn , n N , are limita + deoarece an n nn =
n, pentru orice n N , si lim an = +.
n

arii pentru limita ). Dac
a pentru
sirul numeric (an )
si num
arul natural n0 , a
sa nc
at an bn ,
exist
a
sirul de numere reale (bn ), cu lim bn = ,
n
pentru orice n n0 , atunci lim an = .
n
Propozitia 8.1.5 (Criteriul ncadr

arii unui sir ntre dou
a siruri care au aceeasi limit
a sau
criteriul clestelui).
a
sirurile (bn )
si (cn ) de numere reale a
sa nc
at
Dac
a pentru
sirul numeric (an ) exist
sirul (an ) are limit
a
si
bn an cn pentru n n0 , n0 N, cu lim bn = lim cn = l, atunci
n
n
lim an = l.
Exemplul 8.1.10. Pentru sirul

an =
3
n N , avem
3
Cum
8n3
1
1
1
+
+ ... +
,
3
3
3
3
+n+1
8n + 2n + 2
8n + n2 + n
n
n
< an <
, pentru orice n N .
3
8n3 + n3 + n
8n3 + n + 1
n
n
1
= lim
= ,
lim
3
2
8n3 + n2 + n n 3 8n3 + n + 1
deducem c
a
1
.
n
2
Propozitia 8.1.6 Fie (an )
si (bn )
siruri de numere reale cu lim an = l1
si lim bn = l2 , l1
si l2
lim an =
finite sau infinite. Dac

a l1 + l2 are sens, atunci lim (an + bn ) = lim an + lim bn = l1 + l2 .
n
Demonstratie. S
a consider
am cazul l1 si l2 nite. Pentru orice > 0 exist
a numerele naturale
at
n1 si n2 asa nc
|an l1 | < , pentru orice n natural n > n1

2
si
|bn l2 | < , pentru orice n natural n > n2

2
Fie n = max{n1 , n2 }. Atunci, pentru orice n natural n > n , avem, n conformitate
cu cele dou
a inegalit
ati:

|(an + bn ) (l1 + l2 )| |an l1 | + |bn l2 | < + = ,
2 2
ceea ce ne arat
a c
a
lim (an + bn ) = l1 + l2 .
n
In mod analog se demonstreaz

a c
a: dac
a l1 = + si l2 nit, atunci l1 + l2 = +; dac
a
l1 = + si l2 = +, atunci l1 + l2 = +, iar dac
a l1 = si l2 = , atunci l1 + l2 = .
152
Observatia 8.1.2 Pentru l1 = +

si l2 = operatia l1 + l2 este f
ar
a sens (numit
si caz de
exceptie sau caz de nedeterminare) deoarece n acest caz nu se poate preciza de la nceput
and s
a fie orice num
ar real, +, sau s
a nu existe, n
valoarea lui l1 + l2 , aceasta put
si (bn ).
functie de (an )
Observatia 8.1.3 Afirmatiile din Propozitia 8.1.6 r
am
an valabile
si pentru un num
ar finit
de termeni independent de n.
Astfel, putem scrie

lim
1
2
k
+ + +
n n
n
dar nu putem scrie

lim

= 0 (k independent de n)
1
2
n
+ + ... +
n n
n

= 0 + ... + 0 = 0

0
Corect, avem

lim
1
2
n
+ + ... +
n n
n
= lim

= lim
1 + 2 + ... + n
=
n
n(n + 1)
n+1
= lim
= .
n
2n
2

si (bn ) dou
a
siruri de numere reale cu lim an = l1
si lim bn = l2 .
Dac
a l1 l2 are sens, atunci lim (an bn ) = lim an lim bn = l1 l2 .
n
Demonstratie. S
a consider
am l1 si l2 nite. Dac
a l2 = 0, atunci tin
and seama c
a an este
m
arginit, pe baza Observatiei 8.1.1, g
asim lim an bn = 0.
n
S
a presupunem c
a l2 = 0. Cum (an ) este convergent, pe de o parte este m
arginit, adic
a
a parte, pentru orice > 0
exist
a M > 0 asa nc
at |an | < M , pentru orice n N , iar pe de alt
at
exist
a n1 N asa nc
|an l1 | <
, pentru orice n > n1
2|l2 |
Din lim bn = l2 rezult
a c
a pentru orice > 0 exist
a n2 N asa ca
n
|bn l2 | <
, pentru orice n > n2 .

2M
Consider
and n = max{n1 , n2 }, avem
|an bn l1 l2 | = |an bn an l2 + an l2 l1 l2 | = |an (bn l2 ) + l2 (an l1 )|
|an | |bn l2 | + |l2 | |an l1 | < M
+ |l2 |
= ,
2M
2|l2 |
pentru orice n > n , adic

a lim (an bn ) = l1 l2 .
n
a l1 > 0 si l1 l2 = ,
Analog se arat
a c
a: dac
a l1 nit si l2 = +, atunci l1 l2 = +, dac
a l1 nit si l2 = , atunci l1 l2 = , dac
a l1 > 0 si l1 l2 = +, dac
a l1 < 0;
dac
a l1 < 0, dac
a l1 = + si l2 = +, atunci l1 l2 = + iar
dac
a l1 = + si l2 = , atunci l1 l2 = , dac
dac
a l1 = si l2 = , atunci l1 l2 = +.
Observatia 8.1.4 Pentru l1 = 0
si l2 = , operatia l1 l2 este f
ar
a sens.
Observatia 8.1.5 Cele afirmate la Observatia 8.1.3 r
am
an valabile
si la produsul de
siruri.
Propozitia 8.1.8 Fie (an ) un
sir de numere reale cu lim an = l.
n
153
i) Dac
a l R , atunci lim
1
1
= ;
an
l
ii) Dac
a l = + sau l = , atunci lim
1
= 0;
an
iii) Dac
a l=0
si an > 0 pentru toti n n0 , atunci lim
toti n n0 , atunci lim
1
= .
an
1
= +, iar dac
a an < 0 pentru
an
Demonstratie. i) Cum l = 0 rezult

a c
a 1/an este denit cu exceptia eventual, a unui num
ar
nit de termeni.
a lim |an | = |l|. Acum exist
a n1 N asa nc
at
Cum | |an | |l| | |an l|, Deducem c
n
|l|
|l|
| |an | |l| | < , de unde |an | > , pentru orice n n1 .
2
2
Pentru orice > 0 exist
a n2/ N asa c
a
|l|2
, pentru orice n > n2 .
2
|an l| <
Fie n = max{n1 , n2 }; atunci

1
|l|2 1 2
1 |an l|

=
<
= ,
an

l
|an | |l|
2
|l| |l|
1
1
= .
an
l
In mod analog se demonstreaz

a punctele ii) si iii) din enuntul Propozitiei 8.1.8.
pentru orice n > n . Prin urmare, lim
Observatia 8.1.6 Folosind Propozitiile 8.1.7

si 8.1.8, acum, putem preciza limita c
atului a
si l1 /l2 are sens (cazuri de exceptie sunt 0/0
si
dou
a
siruri. Dac
a lim an = l1 , lim bn = l2
n
/ ), atunci lim an /bn = l1 /l2 .

n

si (bn ) dou
a
siruri de numere reale, an > 0, pentru orice n N ,
si lim bn = b.
lim an = a
i) Dac
a a (0, )
si b R, atunci lim abnn = ab ;
n
ii) Dac
a a=0
si b R {0}, atunci
lim abnn =
iii) Dac
a a (0, +)
si b = +, atunci
lim
abnn
iv) Dac
a a (0, +)
si b = , atunci
lim
abnn
v) Dac
a a = +
si b (0, ), atunci
lim abnn =
0
+
, pentru b > 0
, pentru b < 0;
, pentru a > 1
, pentru a (0, 1);
, pentru a > 1
, pentru a (0, 1);
+ , pentru b > 0
0
, pentru b < 0.
154

In cazul ridic
arii la putere avem cazurile de exceptii, situatiile 00 , 0 si 1 .
Pentru demonstratie acestei propozitii se poate consulta cartea [4].
Propozitia 8.1.10 Sunt adev
arate afirmatiile:
i) Orice
sir de numere reale monoton
si m
arginit este convergent;
ii) Orice
sir numeric cresc
ator
si nem
arginit are limita +;
iii) Orice
sir numeric descresc
ator
si nem
arginit are limita .
Demonstratie.
ator si m
arginit. Punem = sup{an | n N }. Avem an , pentru
i) Fie (an ) un sir cresc
a n N asa nc
at
orice n N . Deoarece este majorant, pentru orice > 0, exist
ator, pentru orice n N, n n va rezulta
< an . Cum sirul (an ) este cresc
a
an an . Deci, < an an , de unde |an | < pentru n > n , ceea ce ne arat
c
a lim an = .
n
ator si nem
arginit. Atunci multimea termenilor
ii) Fie (an ) un sir numeric monoton cresc
a. Rezult
a c
a, pentru orice
sirului este m
arginit
a inferior de a1 , dar nu este majorat
at anE > E. Acum, pentru n N, n > n , putem scrie
E > 0, exist
a un nE N asa nc
a c
a lim an = +.
an an > E, ceea ce ne arat
n
iii) Se demonstreaz
a la fel ca ii).
Observatia 8.1.7 Propozitia 8.1.10 se poate enunta scurt: orice
sir monoton de numere
reale are o limit
a n R = R {, +}.
Exemplul 8.1.11. Fie sirul en = (1 + 1/n)n , n N . S
a ar
at
am c
a (en ) este convergent.
S
a pornim de la identitatea
bk ak = (b a)(bk1 + bk2 a + + bak2 + ak1 ),
(8.1)
care este valabil

a pentru orice a, b R si orice k natural. Din (8.1), pentru 0 < a < b, obtinem
inegalitatea
bk < ak + k(b a)bk1 .
(8.2)
Lu
and n (8.2) a = 1 + 1/(n + 1), b = 1 + 1/n si k = n + 1, g
asim

n+1 n
1
1
b = en+1 + en ,
1+
en = bn+1 < an+1 +
n
n(n + 1)
n
a c
a sirul (en ) este strict cresc
ator. S
a ar
at
am c
a
de unde rezult
a en < en+1 , ceea ce ne arat
arginit superior. Lu
am n (8.2) a = 1, b = 1 + 1/(2n) si k = n si obtinem
sirul (en ) este m

1+
de unde g
asim
1
2n
n
<1+n
1
2n

1+
1
1+
2n
1
2n
n1
<1+
1
2

1+
1
2n
n
,
n
< 2,
ator, urmeaz
a c
a en < 4 pentru
care conduce la e2n < 4. Deoarece (en ) este un sir strict cresc
a sirul (en ) este convergent.
orice n N . Din punctul i) al Propozitiei 8.1.10 deducem c
a cu e, care este un num
ar des nt
alnit n matematic
a si stiint
a.
Limita sirului (en ) se noteaz
valoarea lui este 2, 71828 . . ..
155
Propozitia 8.1.11 (Lema lui Cesar

o). Orice
sir m
arginit de numere reale contine cel putin
un sub
sir convergent.
arginit de numere reale. Consider
am submultimile
Demonstratie. Fie (an ) un sir m
am cu bk marginile lor superioare (acestea exist
a deoarece
Ak = {ak , ak+1 , . . .}, k N si not
arginit
a). Din Ak Ak+1 , rezult
a bk bk+1 k N , si deci
multimea A1 = {a1 , a2 , . . .} este m
ator. Cum Ak A1 , pentru orice k N si A1 m
arginit
a rezult
a c
a
sirul (bn ) este descresc
arginit inferior. Rezult
a c
a sirul (bk ) este convergent.
sirul (bk ) este m
Dac
a pentru orice k N avem bk Ak , atunci putem lua bk = ank cu nk k. Din nk k
a c
a putem extrage un subsir (nk ) strict cresc
ator de
obtinem lim nk = , ceea ce ne arat
n
a.
numere naturale, iar subsirul (ank ) va un subsir al sirului (an ), care are limit
a bi
Acum, s
a presupunem c
a exist
a un indice i N asa nc
at bi Ai . Din faptul c
este marginea superioar
a a multimii Ai , deducem c
a pentru orice n N exist
a kn asa nc
at
1
1
bi < ai+kn bi , adic
arii
a putem scrie |ai+kn bi | < . De aici, pe baza criteriului major
n
n
pentru limit
a nit
a, obtinem lim ai+kn = bi . S
a ar
at
am c
a sirul (kn ) de numere naturale
n
este nem
arginit. Intr-adev
ar, dac
a ar exista un n0 astfel ca kn = kn0 , pentru toti n n0 ,
1
atunci am avea |ai+kn 0 bi | pentru toti n > n0 , ceea ce ar nsemna c
a ai+kn0 = bi si bi Ai ,
n
ceea ce ar constitui o contradictie. Prin urmare, subsirul (ai+kn ) este un subsir convergent
pentru sirul (an ).
ste
sir fundamental sau
sir Cauchy
Denitia 8.1.12 Un
sir (an ) de numere reale se nume
at pentru orice n, m N ,
dac
a pentru orice > 0, exist
a un num
ar natural n , astfel nc
a avem |am an | < .
n > n , m > n s
Dac
a n = m, atunci conditia din denitia precedent
a este evident satisf
acut
a. De
aceea, putem considera, f
ar
a a restr
ange generalitatea, c
a m > n, adic
a m = n + p, unde
a.
p N . Atunci Denitia 8.1.12 se poate scrie sub forma echivalent
ste
sir fundamental sau
sir Cauchy dac
a,
Denitia 8.1.13 Un
sir (an ) numeric se nume
sa nc
at pentru orice n N, n > n
si orice
pentru orice > 0, exist
a un num
ar natural n a
p N s
a avem |an+p an | < .
Propozitia 8.1.12 Orice
sir fundamental de numere reale este m
arginit
at pentru
Demonstratie. Aplic
am Denitia 8.1.12 pentru = 1. Atunci exist
a n1 N asa nc
a avem |an am | < 1. Acum, putem scrie
orice n, m N, n > n1 , m > n1 , s
|an | = |an an1 +1 + an1 +1 | |an an1 +1 | + |an1 +1 | < 1 + |an1 +1 |
a punem = max{|a1 |, |a2 |, . . . , |an1 |, |1 + |an1 +1 |}. atunci |an | ,
pentru orice n > n1 . Dac
a sirul (an ) este m
arginit.
pentru orice n N , adic
Teorema 8.1.2 (Criteriul lui Cauchy).
numai dac
a este
sir fundamental.
Un
sir de numere reale este convergent dac
a
si
a ar
at
am c
a este
Demonstratie. Necesitatea. Fie (an ) un sir de numere convergent la l. S
fundamental. Din lim an = l, rezult
a c
a n N asa nc
at |an l| < /2
n
pentru orice n N, n > n . Atunci, pentru orice n, m N, m > n , n > n avem
|an am | = |an l + l am | |an l| + |am l| <

+ =
2 2
ceea ce ne dovedeste c
a (an ) este un sir fundamental.
a ar
at
am c
a exist
a l R asa
Sucienta. S
a admitem c
a (an ) este un sir fundamental si s
irul (an ) ind fundamental, rezult
a ca este m
arginit (Propozitia 8.1.12).
nc
at lim an = l. S
n
Atunci conform Lemei lui Cesar

o (Propozitia 8.1.11), sirul (an ) va contine un subsir (ank )
156
convergent; e l limita sa. Deoarece ank l, pentru k , rezult

a c
a pentru orice > 0
at
exist
a k N asa nc
|ank l| <
(8.3)
, pentru orice k N, k > k .

2
Din faptul c
a (an ) este sir fundamental avem c
a exist
a n1 N asa nc
at
|an am | <
, pentru orice n, m N, n > n1 , m > n1 .

2
Fie acum n = max{k , n1 } si lu

and k > n n (8.3), obtinem:
|an l| = |an ank + ank l| |an ank | + |ank l| <

+ = ,
2 2
pentru orice n N, n > n .

a este convergent.
Prin urmare, sirul (an ) are limita l R, adic
Observatia 8.1.8 Criteriul lui Cauchy permite studierea convergentei unui
sir f
ar
a s
a
cunoa
stem limita lui. Pentru aceasta este suficient s
a cercet
am dac
a
sirul este fundamental.
Exemplul 8.1.12. S
a ar
at
am c
a sirul
an =
cos x cos 2x
cos nx
+
+ ... +
, n R,
2
3
3
2n
este sir Cauchy, deci convergent.

Avem
an+p =
cu p N .
Atunci
cos x cos 2x
cos nx cos(n + 1)x
cos(n + p)x
+
+ ... +
+
+ ... +
,
2
n
n+1
3
3
3
3
3n+p

cos(n + 1)x
cos(n + p)x

+ ... +
|an+p an | =

3n+1
3n+p

1 31p
1
1
1
1
1
1
n+1 + . . . + n+p = n+1
.
1 p <
1 + 2 3n
3
3
3
3
2
3n
1 3
a c
a n N asa nc
at 1/2 3n < ,
Cum 1/2 3n 0, rezult
pentru orice n N, n > n . Atunci, pentru orice n > n si orice p N , avem |an+p an | < ,
ceea ce ne asigur
a c
a (an ) este sir Cauchy.
Exemplul 8.1.13. S
a ar
at
am c
a sirul
an = 1 +
1
1
+ ... +
2
n
nu este fundamental, deci nu este sir convergent.

Se observ
a c
a avem
a2n an =
1
1
1
1
1
1
1
=n
+
+ ... +
>
+ ... +
= ,
n+1 n+2
2n 2n 2n
2n
2
de n ori
ceea ce ne arat
a c
a (an ) nu poate sir Cauchy.
Aplicatie economic
a. Dob
anda compus
a. Se investeste o sum
a S, dat
a ntr-o anumit
a
unitate monetar
a, care acumuleaz
a o dob
and
a compus
a de r% anual.
Dac
a dob
anda se adaug
a anual, atunci la sf
arsirul primului an vom avea suma
S1 = S + rS = S(1 + r).
157
Dup
a doi ani, vom avea suma
S2 = S(1 + r)2 ,
iar dup
a trecerea a k ani, suma acumulat
a va
Sk = S(1 + r)k .
Dac
a dob
anda s-ar ad
auga de n ori pe an, atunci la trecereea a k ani am avea suma
$
r %kn
Sn,k = S 1 +
.
n
ator n raport cu n. Apare ntrebarea: dac
a n ar
Se observ
a c
a sirul (Sn,k ) este cresc
creste, adic
a ad
augarea dob
anzii s-ar face c
at mai des, valoarea sumei acumulate n cei k
ani, ar creste foarte mult?
and n . Avem
Pentru a r
aspunde la ntrebare s
a calcul
am limita sirului (Sn,k ) c
*$
+ r nk
r % nr n
r %nk
1+
= lim S 1 +
= S lim
= Serk ,
n
n
n
n
$
lim Sn,k
ceea ce ne arat
a c
a, practic, valoarea sumei nale depinde de suma initial
a S, dob
anda
anual
a r si de num
arul de ani k, inuenta desimii ad
aug
arii dob
anzii ind de mai mic
a
important
a.
De exemplu, dac
a am depune o sum
a S = 1$ cu dob
and
a compus
a anual
a de 1% pe o
perioad
a de 1 an, oric
at de des am ad
auga dob
anda, valoarea sumei acumulate la sf
arsirul
anului ar oscila n jurul lui e = 2, 71828 . . . $. (v. [2], [3], [5]).
8.2
S
iruri n spatii metrice

ste
sir de puncte n spatiul metric (X, d) o aplicatie a multimii N =
{1, 2, . . . , n, . . .} n X.
Pentru un astfel de sir folosim notatia (xn )n1 sau simplu (xn ) ca si n cazul sirurilor
de numere reale.
a
Denitia 8.2.2 S
irul de puncte (xn ) din spatiul metric (X, d) este convergent la x X dac
sirul de numere reale pozitive (d(xn , x)) are limita zero.

Ca si la sirurile reale folosim notatia lim xn = x sau xn x (n ).
n
Altfel spus, sirul xn x (n ) n spatiul metric (X, d) dac

a pentru orice > 0, exist
a
at d(xn , x) < dac
a n > n .
n N, astfel nc
a
sirul de puncte ((xn ) din (X, d) este convergent n spatiul metric
(X, d), atunci limita lui este unic
a.
Demonstratie. Fie lim xn = x si lim xn = y. Din Denitia 8.2.2 avem lim d(xn , x) =
n
0 si lim d(xn , y) = 0. Atunci din d(x, y) d(x, xn ) + d(xn , y) avem d(x, y) lim d(xn , x) +
n
a d(x, y) = 0. Deci avem x = y.

lim d(xn , y) = 0, de unde deducem c
arginit dac
a exist
a x0 X
Denitia 8.2.3 S
irul de puncte (xn ) din spatiul metric (X, d) este m
si M > 0 a
sa nc
at d(xn , x0 ) M , pentru orice n N .
sir convergent de puncte din spatiul metric (X, d) este m
arginit.
158
Demonstratie. Fie lim xn = x; pentru = 1 exist

a n1 N asa nc
at d(xn , x) < 1, oricare ar
n
and M = max{d(x1 , x), d(x2 , x), . . . , d(xn1 , x), 1}, avem d(xn , x) M , pentru orice
n > n1 . Pun
a c
a sirul de puncte (xn ) este m
arginit n (X, d).
n N , ceea ce ne arat
Denitia 8.2.4 S
irul de puncte (yn ) din spatiul (X, d) este sub
sir al
sirului de puncte (xn ) din
ator, a
sa nc
at yn = xkn .
(X, d) dac
a exist
a un
sir (kn )n1 de numere naturale, strict cresc
a
sirul de puncte (xn ) este convergent la x n (X, d), atunci orice sub
sir
al s
au are de asemenea limita x.
Demonstratie. Valabilitatea propozitiei rezult
a din Propozitia 8.1.11, de la siruri de
numere reale deoarece dac
a (yn ) este un subsir al sirului de puncte (xn ), atunci sirul real
(d(yn , x)) este subsir al sirului numeric (d(xn , x)).
a
arii). Dac
a pentru
sirul de puncte (xn ) din (X, d) exist
sa ca d(xn , x) |an |
si lim an = 0, atunci (xn ) este
x X
si
sirul (an ) de numere reale a
n
convergent
si lim xn = x.
n
Demonstratia se obtine folosind criteriul major

arii de la siruri de numere reale si
Denitia 8.2.2.
ste
sir fundamental sau
sir Cauchy
Denitia 8.2.5 S
irul de puncte (xn ) din (X, d) se nume
dac
a n N a
sa nc
at pentru orice n, m N, n > n , m > n , s
a
avem d(xm , xn ) < .
Dac
a n Denitia 8.2.5 lu
am m = n + p, p N , atunci obtinem formularea echivalent
a:
a, pentru orice > 0 si orice p N exist
a n N
sirul (xn ) din (X, d) este fundamental dac
astfel nc
at, pentru orice n N, n > n , avem d(xn+p , xn ) < .
sir fundamental n spatiul metric (X, d) este m
arginit.
Demonstratie. Fie (xn ) un sir Cauchy n (X, d). Pentru = 1 exist
a n1 N asa nc
at,
a avem d(xn , xm ) < 1. Dac
a punem
pentru orice n, m N, n > n1 , m > n1 , s
M = max{1, d(x1 , xn1 +1 ), d(x2 , xn1 +1 ), . . . , d(xn1 , xn1 +1 )}
atunci d(xn , xn1 +1 ) M , pentru orice n N . Prin urmare, sirul (xn ) este m
arginit n (X, d).
Teorema 8.2.1 Orice
sir convergent de puncte din (X, d) este
sir Cauchy n (X, d).
Demonstratie. Fie (xn ) un sir convergent de puncte din (X, d). Dac
a lim xn = x, x X,
n
at, oricare ar n N, n > n , s

a avem d(xn , x) < /2.
atunci pentru orice > 0 exist
a n asa nc
Cum pentru orice p N si orice n N , n > n , avem si d(xn+p , x) < /2, putem scrie
d(xn+p , xn ) d(xn+p , x) + d(x, xn ) < /2 + /2 = ,
pentru orice n > n . De aici, rezult
a c
a sirul (xn ) este sir fundamental.
Reciproca Teoremei 8.2.1 nu este adev
arat
a n orice spatiu metric.
inzestrat cu metrica dat
Exemplul
8.2.1.
In
spat
iul
metric
(R,
|
|),
a de modul, sirul en =
'n
&
1 + n1 , n N este convergent (deci si fundamental) si are limita e.
Spatiul metric (Q, | |) este un subspatiu al lui (R, | |). Proprietatea sirului (en ) de a
fundamental se p
astreaz
a si n (Q, | |), dar el nu mai este convergent n (Q, | |) deoarece
num
arul e Q (e este num
ar irational).
Denitia 8.2.6 Spatiul metric (X, d) se nume
ste complet dac
a orice
sir fundamental din
(X, d) este convergent n (X, d).
Exemplul 8.2.2. Spatiul metric (R, | |) este complet pe baza criteriului lui Cauchy (v.
Teorema 8.1.2).
159
Denitia 8.2.7 Un spatiu vectorial normat

si complet se nume
ste spatiu Banach, iar un
spatiu prehilbertian
si complet se nume
ste spatiu Hilbert.
a spatii metrice si Z = X Y produsul cartezian al celor dou
a
Fie (X, d1 ), (Y, d2 ) dou
spatii metrice. Dac
a z1 = (x1 , y1 ), z2 = (x2 , y2 ) sunt dou
a puncte din Z, atunci denim
,
d(z1 , z2 ) = d21 (x1 , x2 ) + d22 (y1 , y2 ).
Propozitia 8.2.6 (Z, d) este un spatiu metric.
Demonstratie. Trebuie s
a veric
am pentru d axiomele metricii.
1. Evident d(z1 , z2 ) 0, oricare ar (z1 , z2 ) Z. Dac
a d(z1 , z2 ) = 0, atunci d1 (x1 , x2 ) = 0 si
de unde rezult
a x1 = x2
, y1 = y2 , adic
a z1 = z2 .
d2 (y1 , y2 ) = 0,
2. d(z1 , z2 ) = d21 (x1 , x2 ) + d22 (y1 , y2 ) = d21 (x2 , x1 ) + d22 (y2 , y1 ) = d(z2 , z1 ), oricare ar z1 , z2 Z.
a un punct arbitrar din Z. Avem
3. Fie z3 = (x3 , y3 ) nc
,
d(z1 , z2 ) = d21 (x1 , x2 ) + d22 (y1 , y2 )

(d1 (x1 , x3 ) + d1 (x3 , x2 ))2 + (d2 (y1 , y3 ) + d2 (y3 , y2 ))2
,
,
d21 (x1 , x3 ) + d22 (y1 , y3 ) + d21 (x3 , x2 ) + d22 (y3 , y2 ) =
= d(z1 , z3 ) + d(z3 , z2 ),
adic
a d veric
a inegalitatea triunghiului.
Prin urmare (Z, d) este spatiu metric.
Observatia 8.2.1 Valabilitatea Propozitiei 8.2.6 se poate extinde la produsul cartezian al
unui num
ar finit de spatii metrice.
Teorema 8.2.2 S
irul zn = (xn , yn ), n N, din spatiul metric (Z, d) este convergent c
atre
si lim yn = y.
z = (x, y) Z dac
a
si numai dac
a, lim xn = x
n
Demonstratie. Fie lim zn = z, atunci, pentru orice > 0, exist

a n N, asa nc
at, pentru
n
a avem d(zn , z) < . Cum

orice n > n , s
,
d1 (xn , x) d21 (xn , x) + d22 (yn , y) = d(zn , z) <
si
d2 (yn , y)
d21 (xn , x) + d22 (yn , y) = d(zn , z) < ,
pentru orice n N, n > n , deducem c

a lim xn = x si lim yn = y, ceea ce trebuie demonstrat.
n
n
a n1 asa nc
at,
Reciproc, dac
a lim xn = x si lim yn = y, atunci pentru orice > 0 exist
n
n
s
a avem d1 (xn , x) < / 2 si exist
a n2 astfel nc
at, pentru orice n > n2 ,
pentru orice n > n1 ,
s
a avem d2 (yn , y) < / 2.
Cum, pentru orice n > n , n = max{n1 , n2 } avem
,
2
2
2
2
+
= ,
d(zn , z) = d1 (xn , x) + d2 (yn , y) <
2
2
rezult
a lim zn = z.
n
Din Teorema 8.2.2 rezult
a c
a putem scrie
$
%
lim (xn , yn ) = lim xn , lim yn .
n
160
Observatia 8.2.2 Rezultatul Teoremei 8.2.2 r

am
ane valabil
si la produsul cartezian al unui
num
a
si numai dac
a,
sirurile reale
Corolarul 8.2.1 Un
sir din spatiul Rm este convergent, dac
componente sunt convergente.
Valabilitatea corolarului rezult
a din Teorema 8.2.1 si faptul c
a Rm este produsul
cartezian al spatiului metric R, repetat de m ori.
Exemplul 8.2.3. S
a calcul
am limita sirului din R3

n

1
3n2 n + 1
zn = n n, 1 +
,
, n 2.
n
4n2 + n + 1

Avem
lim zn =
n

3n2 n + 1
1
, lim
1+
=
n
n 4n2 + n + 1
n

3
= 1, e,
.
4
lim n n, lim
sir funTeorema 8.2.3 S

irul de puncte zn = (xn , yn ), n N , din spatiul metric (Z, d) este
si respectiv (yn ) sunt
siruri fundamentale n (X, d1 )
si
damental, dac
a
si numai dac
a, (xn )
respectiv (Y, d2 ).
Demonstratie. S
a consider
am, mai nt
ai, c
a sirul (zn ) este fundamental n (Z, d), adic
a,
a n N asa nc
at, pentru orice n > n , s
a avem
pentru orice > 0 si orice p N , exist
d(zn+p , zn ) < . Deoarece
,
d1 (xn+p , xn ) d21 (xn+p , xn ) + d22 (yn+p , yn ) = d(zn+p , zn ) <
si
d2 (yn+p , yn )
d21 (xn+p , xn ) + d22 (yn+p , yn ) = d(zn+p , zn ) <
pentru orice p N si orice n N, n > n , rezult

a c
a sirul (xn ) si respectiv (yn ) sunt fundamentale n (X, d1 ) si respectiv (Y, d2 ).
a
Reciproc, e (xn ) si respctive (yn ) siruri fundamentale n (X, d1 ) si respectiv (Y, d2 ). S
ar
at
am ca zn = (xn , yn ), n N este sir fundamental n (Z, d).
a n N asa nc
at, pentru orice n > n1 s
a avem
Pentru orice > 0 si orice p N exist
d1 (xn+p , xn ) <
2
si exist
a n2 N asa nc
at pentru orice n > n2 s
a avem
d2 (yn+p , yn ) < .
2
Deoarece, pentru orice n N, n > n , n = max{n1 , n2 } avem
,
2
2
2
2
d(zn+p , zn ) = d1 (xn+p , xn ) + d2 (yn+p , yn ) <
+
= ,
2
2
deducem c
a sirul (zn ) este fundamental n (Z, d).
Din Teorema 8.2.3 rezult
a c
a sirul zn = (xn , yn ), n N , din (Z, d) este fundamental,
dac
a si numai dac
a, componentele sale (xn ), respectiv (yn ) sunt siruri fundamentale n (X, d1 )
a si numai dac
a, (X, d1 ) si
si respectiv (Y, d2 ). Prin urmare, spatiul (Z, d) este complet, dac
(Y, d2 ) sunt complete.
Observatia 8.2.3 Rezultatul Teoremei 8.2.3 r
am
ane valabil
si la produsul cartezian al unui
num
161
Corolarul 8.2.2 Spatiile Rm sunt complete.

Valabilitatea corolarului rezult
a din Observatia 8.2.3 si din faptul c
a spatiul R este
complet (Exemplul 8.2.2).
spatiul metric (X, d), o functie f : X X se nume
Denitia 8.2.8 In
ste contractie, dac
a
exist
a [0, 1) a
sa nc
at, oricare ar fi x, y X avem
d(f (x), f (y)) d(x, y).
(8.4)
a
Exemplul 8.2.4. Fie X = Rm cu metrica euclidian

m

d(x, y) = (xi yi )2 ,
i=1
unde x = (x1 , x2 , . . . , xm ) X, y = (y1 , y2 , . . . , ym ) X. Consider

am aplicatia f : X X dnit
a
prin f (x) = (x1 , x2 , . . . , xm ), [0, 1). Avem

m
m

2

d(f (x), f (y)) =
(xi yi ) = (xi yi )2 = d(x, y),
i=1
i=1
pentru orice x, y X, adic

a (8.4) este vericat
a pentru [0, 1), ceea ce ne arat
a c
a f este
o contractie.
Exemplul 8.2.5. Functia f : R R, denit
a prin
a
f (x) = 2
, a > 0, b > 0, a < b b
x +b
este o contractie a spatiului metric (R, | |).
In adev
ar, pentru orice x, y R, avem

a
a

=
d(f (x), f (y)) = |f (x) f (y) = 2
x + b y2 + b
(x2
a|x + y|
d(x, y).
+ b)(y 2 + b)
Cum |t| (t2 + b)/2 b, pentru orice t R, putem scrie

|x + y| |x| + |y|
1
x2 + b y 2 + b
+ = (x2 + y 2 + 2b)
2 b
2 b
2 b
1
1 2
(x2 + b)(y 2 + b) = (x2 + b)(y 2 + b)
2 bb
b b
Atunci
a
d(f (x), f (y)) d(x, y),
b b
cu = a/b b [0, 1), ceea ce ne arat

a c
a f este o contractie a spatiului metric R.
Numeroase probleme practice conduc la rezolvarea unei relatii de forma f (x) = x,
unde f este o aplicatie a unui spatiu metric X n el ns
asi. Un astfel de punct x X pentru
care f (x) = x se numeste punct fix al functiei f .
Astfel, dac
a f este aplicatia identic
a a unui spatiu metric n el nsusi, adic
a f (x) = x,
pentru orice x X, atunci toate punctele lui X sunt puncte xe.
In continuare vom prezenta un rezultat fundamental al Analizei Matematice, cu multe

aplicatii n matematic
a si stiintele practice, numit principiul contractiei sau teorema de
punct fix a lui Banach care asigur
a, n anumite conditii, existenta si unicitatea unui punct
x.
162
Teorema 8.2.4 (Principiul contractiei). Orice contractie a unui spatiu metric complet n el
nsu
si admite un singur punct fix.
Demonstratie. Fie (X, d) un spatiu metric si f : X X o contractie a sa.
Unicitatea punctului fix. S
a admitem c
a ar exista dou
a puncte xe x si y din X, cu
x = y, asa nc
at f (x) = x si f (y) = y. Atunci
d(x, y) = d(f (x), f (y)) d((x, y), [0, 1),
de unde
(1 )d(x, y) 0.
a
Cum d(x, y) > 0 si (1 ) > 0, avem o contradictie. Prin urmare, presupunerea noastr
este fals
a, deci exist
a un singur punct x.
a denim recurent
Existenta punctului fix. S
a consider
am x0 X un punct arbitrar si s
sirul (xn ) prin x1 = f (x0 ), x2 = f (x1 ), . . ., xn+1 = f (xn ), . . ..
Vom ar
ata c
a sirul (xn ) este un sir fundamental.
Avem
d(x2 , x1 ) = d(f (x1 ), f (x0 )) d(x1 , x0 ),
d(x3 , x2 ) = d(f (x2 ), f (x1 )) d(x2 , x1 ) 2 d(x1 , x0 ).
Prin inductie matematic
a deducem c
a
(8.5)
d(xn+1 , xn ) n d(x1 , x0 ), pentru orice n N.

Pentru n, p numere naturale, p = 0, conform cu (8.5), putem scrie
(8.6)
d(xn+p , xn ) d(xn+p , xn+p1 ) + d(xn+p1 , xn+p2 ) + . . . +

+d(xn+1 , xn ) (n+p1 + n+p2 + . . . + n )d(x1 , x0 ) =
1 p
n
d(x1 , x0 )
d(x1 , x0 ).
1
1
S
a lu
am d(x1 , x0 ) > 0 (n caz contrar, punctul x este x0 si demonstratia existentei
a
este terminat
a). Deoarece [0, 1), rezult
a lim n = 0, de unde pentru orice > 0, exist
n
at, pentru orice n > n , avem
n N asa nc
= n
n <
(8.7)
(1 )
.
d(x1 , x0 )
Din (8.6) si (8.7) rezult

a c
a, pentru orice > 0 si pentru orice p N , exist
a n N,
a sirul (xn ) este fundamental.
asa nc
at d(xn+p , xn ) < , pentru orice n N, n > n , adic
Cum (X, d) este spatiul metric complet, exist
a x X asa nc
at lim xn = x. Mai trebuie
n
ar
atat c
a x este punct x.
Intradev
ar, putem scrie
d(f (x), x) d(f (x), xn+1 ) + d(xn+1 , x) = d(f (x), f (xn ))+
+d(xn+1 , x) d(x, xn ) + d(xn+1 , x).
De aici, folosind c
a lim d(x, xn ) = 0, lim d(xn+1 , x) = 0 si tin
and cont de criteriul man
jor
arii pentru siruri reale, deducem c
a d(f (x), x) = 0, adic
a f (x) = x.
Demonstratia teoremei lui Banach de punct x ne arat
a nu numai existenta si unicitatea punctului x, ci si o metod
a de aare a punctului x x si de asemenea, punerea
n evident
a a unei formule pentru evaloarea erorii ce se comite consider
and respectiva
aproximatie.
Intradev
ar, deoarece
d(xn , x) d(xn , xn+p ) + d(xn+p , x)
163
n
d(x1 , x0 ) + d(xn+p , x),
1
rezult
a, pentru p c
a
n
d(x1 , x0 ),
1
inegalitatea ce ne arat
a cu ce eroare aproximeaz
a xn punctul x x.
In acest fel, pornind de la x0 X arbitrar, punctele xn = f (xn1 ), n = 1, 2, . . ., apar

drept aproximatii succesive ale punctului x x, ceea ce face ca metoda de aproximare s
a
poarte numele de metoda aproximatiilor succesive.
In aplicarea efectiv
a a metodei aproximatiilor succesive partea dicil
a const
a n determinarea convenabil
a a spatiului metric complet (X, d) si a contractiei f . Cu toat
a aceast
a
dicultate, metoda aproximatiilor succesive este una dintre cele mai puternice procedee de
aproximare numeric
a a multor probleme puse de matematic
a si stiintele practice (inclusiv
cele economice).
a ne propunem s
a-i g
asim aproximativ singura
Exemplul 8.2.6. Fie ecuatia x3 + 4x 1 = 0 si s
r
ad
acin
a real
a pe care o are (demonstrati acest fapt !).
Scriem ecuatia sub forma
1
x= 2
x +4
d(xn , x0 )
si consider
am functia f : R R, f (x) = 1/(x2 + 4).
Din Exemplul 8.2.5, pentru a = 1 si b = 4, g
asim c
a f este o contractie a spatiului
metric (R, | |), cu = 1/8. Pe baza principiilor contractiei f are un singur punct x x si
deci ecuatia dat
a va avea o singur
a r
ad
acin
a real
a. Folosind sirul aproximatiilor succesive,
asim:
consider
and x0 = 0, g
1
x1 = f (x0 ) = = 0, 25
4
x2 = f (x1 ) = 0, 2461
x3 = f (x2 ) = 0, 2463,
...................
iar xn va aproxima pe x cu o eroare d(xn , x)
2
.
7 8n
164
8.3
Test de verificare a cunostintelor nr. 7
1. Deniti urm
atoarele notiuni:
a) S
ir de numere reale convergent;
b) S
ir de numere reale fundamental;
c) S
ir ntr-un spatiu metric;
d) Spatiu metric complet.
2. Enuntati:
a) Criteriul lui Cauchy pentru siruri de numere reale;
b) Principiul contractiei.
3) Utiliz
and criteriul lui Cauchy s
a se arat
a c
a urm
atoarele siruri sunt convergente:
2n + 1
;
5n + 2
1
1
1
bn = 1 + + 2 + ... + n ;
2 2
2
cn = a0 + a1 q + a2 q 2 + ... + an q n cu |ak | < M ()k N si |q| < 1;
cos x cos 2x
cos nx
dn =
+
+ ... +
;
3
32
3n
cos a2
cos an
cos a1
+
+ ... +
cu ai R () i N.
en =
12
23
n(n + 1)
a) an =
b)
c)
d)
e)
4. S
a se calculeze lim zn , unde zn = xn + iyn cu
n
xn =
n
.
a (k+1)! ,
a > 1 si yn =
k=1
1p + 2p + ... + np
.
np+1
5. S
a se calculeze lim un , un = (un , un , u
n ), cu
n
un = n + 1 2 n + n 1,
$ 1
%
un = n 2 n 1 ,
u
n =
9
9n9
1
1
1
+
+ ... +
.
9
9
2
9
2
9
+ 5n + 1
9n + 5n + 2
9n + 5n2 + n
6. S
a se calculeze lim , un = (un , un , u
n ), cu
n
12 + 22 + ... + n2
,
un =
nn

n
n
a+ n2
cu a, b R+ ,
un =
b
u
n =
33n .
3n
1
3+
n
7. S
a se calculeze lim un , un = (un , un , u
n ) cu
n
un
k! k
k=1
(n + 1)!
165
$
%
3
un = sin n n3 + 3n2 + 4n 5 ,

n
1
2
k1
+
+
...
+
=
n
+
1
u
.
n
2! 3!
k!
k=2
8.
Intr-o progresie aritmetic
a, n care al n-lea termen este an si suma primilor n termeni
Sm
m2
am
2m 1
.
= 2 . S
a se arate c
a
=
Sn , avem
Sn
n
an
2n 1
9. S
a se determine limita inferioar
a si limita superioar
a pentru sirul (an ) cu
1
(1)n+1
an = a
+ , a > 0.
n
10. Folosind principiul contractiei g
asiti cu o eroare de 102 solutia ecuatiei 10x 1 = sin x.
166
Indicatii si r
aspunsuri
Testul nr. 7
3. Se impune |an+p an | < si se g

aseste n astfel nc
at (an ) s
a e sir Cauchy.
1
.
p+1

1
5. un 0, ln 2,
.
9
9

1
6. un 1, ab,
.
e

3
,e .
7. un 1,
2
4. zn a + i
8. Se foloseste faptul c
a suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice a1 , an , ..., an , ...
n[2a1 + (n 1)r]
cu ratia r este Sn =
.
2
1
si lim an = a.
a
1
Pentru a > 1 avem lim an = a si lim an = .
a
Pentru a = 1 avem lim an = lim an = lim an = 1.
9. Pentru a < 1 avem lim an =
sin x + 1
sin x + 1
.
Not
am f (x) =
.
Se arat
a c
a
10. Se scrie ecuatia sub forma x =
10
10
1
< 1 deci f este o contractie. Apoi folosind principiul contractiei se g
aseste
|f (x)|
10
1
+1
sin
10
solutia aproximativ
a c
autat
ax =
.
10
167
Bibliograa aferent
a capitolului:
[1] Acu, A.M., Acu D., Acu M., Dicu P., Matematici aplicate n economie - Volumul II,
[2] Allen, R.G.D., Analiz
a matematic
a pentru economi
sti, Editura S
tiintic
a (traducere),
Bucuresti, 1971.
[3] Lancaster, K., Analiz
a economic
a matematic
a, Editura S
tiintic
a, Bucuresti, 1973.
[4] Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S., Manual de analiz
a matematic
a, Vol.I,
1962, Vol.II, 1964, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti.
[5] Vasiliu, D.P., Matematici economice, Editura Ecient, Bucuresti, 1996.
168
Capitolul 9
Serii numerice
Obiective: Prezentarea notiunilor generale legate de seriile numerice si aplicatiile
economice ale acestora (de exemplu uxul de venit).
Rezumat:
In acest capitol sunt introduse si studiate notiunile de serie numeric
a,
convergenta seriilor numerice, serii cu termeni pozitivi si criteriile de convergent
a pentru
acest tip de serii.
1. Notiuni preliminare
2. Criterii de convergent
a pentru serii numerice cu termeni oarecare
3. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente
4. Serii cu termeni pozitivi
5. Problem
a economic
a. Fluxul de venit
a capitolului
Cuvinte cheie: serie numeric
a, serie convergent
a, criterii de convergent
a, serie
absolut convergent
a, serie semiconvergent
a, serie cu termeni pozitivi, uxul de venit.
9.1
Notiuni preliminare
Se cunoaste c
a pentru orice num
ar nit de numere reale a1 , a2 , . . . , an , putem efectua
suma lor, utiliz
and proprietatea de asociativitate a adun
arii de numere reale. Astfel, mai
a
nt
ai calcul
am a1 + a2 , apoi se efectueaz
a1 + a2 + a3 = (a1 + a2 ) + a3 ,
a1 + a2 + a3 + a4 = (a1 + a2 + a3 ) + a4
si, n general
a1 + a2 + . . . + an1 + an = (a1 + a2 + . . . + an1 ) + an .
Acum, este resc s
a ne punem problema efectu
arii sumei termenilor unui sir (an )n1
de numere reale, adic
a a unei sume cu un num
ar innit de termeni.
ste serie de numere reale sau
Denitia 9.1.1 Fiind dat
sirul de numere reale (an ), se nume
a problema efectu
arii sumei
serie numeric
a problema adun
arii termenilor
sirului (an ), adic
(9.1)
a1 + a2 + . . . + an + . . . .
locul sumei (9.1) scriem prescurtat
In
n=1
an sau
an sau simplu
an , an fiind
n1
numit termenul general al seriei numerice.

Prin urmare, observ
am c
a seriile numerice constituie problema adun
arii unei infinit
atii num
arabile de numere reale.
169
Cum stim efectua adun

ari de numere reale n care num
arul termenilor este nit, dar
an s
a utiliz
am sume nite de
oric
at de mare, este natural ca pentru efectuarea sumei
n=1
tipul Sn = a1 + a2 + . . . + an , n care s
a facem pe n s
a tind
a la innit.
Denitia 9.1.2 Numin sum

a partial
a a seriei numerice
an , suma
n
Sn =
ai = a1 + a2 + . . . + an ,
i=1
iar
sirul de numere reale (Sn ) se nume
ste
sirul sumelor partiale.
literatura matematic
Observatia 9.1.1 In
a, deseori, se define
ste seria numeric
a
an prin
cuplul de
siruri (an )
si (Sn ) ([2], [4]).
a dac
a
sirul sumelor partiale (Sn ) este
a seria
an este convergent
convergent.
acest caz, dac

In
a lim Sn = S, atunci S se nume
ste suma seriei
an
si scriem
n
S=
a seria
divergent.
Exemplul 9.1 Seria numeric
a
an = a1 + a2 + . . . + an + . . . .
a, dac
a
sirul sumelor partiale (Sn ) este
an este divergent
aq n , unde a, q R, se numeste serie geometric

a . Dac
a
n=0
a = 0, avem Sn = 0 pentru orice q R, de unde rezult

a c
a seria este convergent
a, av
and
suma 0. S
a consider
am a = 0. Atunci, pentru q = 1, avem
Sn = a + aq + . . . + aq n = a
1 q n+1
,
1q
iar pentru q = 1
Sn = a(n + 1).
a
. Prin urmare, pentru
1q
|q| < 1, seria geometric
a este convergent
a, av
and suma S = a/(1 q).
Dac
a q 1, atunci sirul (Sn ) are limita + sau dup
a cum a > 0 sau, a < 0,
a. Deci, pentru |q| 1 seria geometric
a este
iar pentru q 1 limita sirului (Sn ) nu exist
aq n cenverge pentru a = 0, oricare q R si

divergent
a.
In concluzie, seria geometric
a
Pentru q (1, 1), deoarece lim q n+1 = 0, avem lim Sn =
n
n=0
pentru a = 0 si q (1, 1). Prin urmare, pentru |q| < 1, putem scrie
aq n = a + aq + . . . + aq n + . . . =
n=0
Exemplul 9.1.2. Seria
a
.
1q
1
este convergent
a.
Intr-adev
ar, avem
(2n
1)(2n
+
1)
n=1
Sn =
h=1
1
1
=
(2h 1)(2h + 1)
2
n
h=1
170
1
1
2h 1 2h + 1

=
1 1 1 1 1
+ + + ...+
3 3 5 5 7

1
1
1
1
+
=
2n 3 2n 1 2n 1 2n + 1

1
1
1
.
=
2
2n + 1
=
1
2
1
, ceea ce arat
a c
a seria dat
a este convergent
a, av
and suma
2
Prin urmare, lim Sn =

n
1/2.
Observatia 9.1.2 O serie

an n care termenul general se poate pune sub forma an =
bn bn+1 poart
a numele de serie telescopic
a.
(1)n1 este divergent

a deoarece S2k1 = 1 si S2k = 0, pentru
n=1
orice k N , sirul sumelor partiale (Sn ) ind divergent.
1
, numit
a seria armonic
a, este divergent
a.
n
n=1
1
1
In adev
ar, sirul sumelor partiale Sn = 1 + + . . . + este divergent deoarece nu este
2
n
sir Cauchy (v. Exemplul 8.1.13).
1
este numit
a serie armonic
a deoarece an = 1/n este media arn
monic
a a numerelor an1 , an+1 , adic
a 2/an = 1/an1 + 1/an+1 .

a seria
an converge, atunci lim an = 0.
Observatia 9.1.3 Seria
Demonstratie. Seria
an ind convergent
a , avem lim Sn = S. Dar an = Sn Sn1 , de
n
unde lim an = lim Sn lim Sn1 = S S = 0.
n
Corolarul 9.1.1 Dac

a pentru seria
vergent
a.
sirul (an ) nu converge la 0, atunci seria este dian
Observatia 9.1.4 Conditia lim an = 0 este necesar

a dar nu
si suficient
a pentru convergenta
n
seriei
an .
1
este divergent
a, desi lim 1/n = 0.
De exemplu, seria armonic
a
n
n
n
n este divergent
a deoarece lim n n = 1 = 0.
n
n2
Denitia 9.1.5 Fiind dat

a seria
an , numim rest de ordinul k al ei, notat cu rk seria
n=1
an = ak+1 + ak+2 + . . .
n=k+1
Propozitia 9.1.2 Seria
an , seria rest
n=1
an au aceea
si natur
a, adic
a sunt ambele con-
n=k+1
vergente sau ambele divergente.
171
Demonstratie. Fie n > k; not

am cu Sn si respectiv Tn sumele partiale corespunz
atoare
an si respectiv
an . Avem
termenului an din seria
n=k+1
Tn = Sn (a1 + a2 + . . . + ak ).
a, adic
a lim Sn = S, atunci lim Tn = S (a1 + a2 + . . . +
an este convergent
n
n
ak ), ceea ce ne arat
a c
a seria
an este tot convergent
a. Reciproc, dac
a
an este
Dac
a
n=k+1
n=k+1
a c
a seria
convergent
a, adic
a lim Tn = T , atunci lim Sn = T + (a1 + . . . + ak ), ceea ce arat
n
n
a.
an este convergent
Evident c
a, dac
a unul din sirurile (Sn ) si (Tn ) este divergent atunci si cel
alalt este
an si
an este divergent
a, atunci si
divergent. Prin urmare, dac
a una din seriile
n=1
n=k+1
cealalt
a este divergent
a.
Corolarul 9.1.2 Dac
a unei serii numerice i se suprim
a sau i se adaug
a un num
a finit de
termeni, atunci natura ei nu se schimb
a.

a seria
an converge atunci
sirul resturilor (rk )k1 este convergent
la zero.
Demonstratie. Dac
a seria
an este convergent
a, atunci lim Sn = S. Cum, pentru orice
n
k N , avem rk = S Sk , de unde lim rk = S S = 0.
k
Denitia 9.1.6 Dac

a consider
am seriile
an
si
n=1
meric
a
bn se nume
ste seria sum
a seria nu-
n=1
(an + bn ) = (a1 + b1 ) + (a2 + b2 ) + . . . + (an + bn ) + . . .
n=1
si serie produs cu scalarul R seria numeric

a
(an ) = a1 + a2 + . . . + an + . . . .
n=1
and suma A, iar seria

bn converge, av
and
Teorema 9.1.1 Dac
a seria
an converge, av
suma B atunci seria

(an + bn ) converge
si are suma A + B.
Demonstratie. Fie An =
An + Bn =
ak si B =
k=1
bk . Cum lim An = A, iar lim Bn = B, rezult

a c
a
n
k=1
(ak + bk ) converge la A + B, ceea ce ne permite s

a scriem
k=1
Teorema 9.1.2 Dac

a R {0},atunci seriile
Demonstratie. Fie Sn =
ak . Dac
a
si
an
an au aceea
si natur
a.
an converge, atunci lim
h=1
(an + bn ) = A + B.
ak = S, ceea ce
h=1
a c
a si seria
implic
a si lim Sn = S. Cum a1 + . . . + an = Tn = Sn , rezult
n
convergent
a si are suma S. Dac
a
an este
an este divergent
a, atunci sirul (Sn ) diverge, ceea ce
n=1
172
atrage dup
a sine c
a sirul Tn = Sn diverge, adic
a seria
rezult
a prin nlocuirea lui cu 1/.
an este divergent
a. Reciproc
Teorema 9.1.3 Dac

a ntr-o serie convergent
a se asociaz
a termenii seriei n grupe cu un
num
ar finit de elemente, p
astr
and ordinea, atunci se obtine tot o serie covnergent
a cu
aceea
si sum
a.
Demonstratie. Fie seria

an convergent
a, Sn = a1 + a2 + . . . + an si lim Sn = S. S
a
n
aranj
am termenii seriei
an n grupe cu un num
ar nit de termeni astfel
(9.2)
(a1 + a2 + . . . + an1 ) + (an1 +1 an2 +2 + . . . + an2 ) + . . . +

+(ank1 +1 + ank1 +2 + . . . + ank ) + . . .
p
astr
and ordinea termenilor. Not
and bi = ani1 +1 + ann1 +2 + . . . + ani , i = 1, 2, 3, . . . si Tk =
a c
a (Tk ) este un subsir
b1 + b2 + . . . + bk , k = 1, 2, . . . scriem Tk = Snk , k = 1, 2, . . . ceea ce ne arat
a lim Tk = lim Snk = S, ceea ce ne arat
a c
a
al sirului (Sn ). Deoarece lim Sn = S, deducem c
n
seria (9.2) este convergent

a, iar suma ei este S.
a
Observatia 9.1.5 Reciproca teoremei nu are loc, adic
a dac
a ntr-o serie
an convergent
n care termenii sunt grupe cu un num
ar finit de termeni, atunci prin desf
a
surarea grupelor
(nl
aturarea parantezelor), p
astr
and ordinea termenilor, se poate obtine o serie divergent
a.
De exemplu, seria
(1 1) + (1 1) + (1 1) + . . .
(9.3)
este convergent
a, n imp ce seria
1 1 + 1 1 + 1 1 + ... =
(9.4)
(1)n1
n=1
este divergent
a.

serie divergent
a se pot aranja termenii n grupe cu un num
ar finit
de elemente, p
astr
and ordinea, a
sa nc
at seria obtinut
a s
a fie convergent
a. Astfel, seria
(9.4) este divergent
a iar seria (9.3) este convergent
a.
9.2
Criterii de convergent
a pentru serii numerice cu termeni
oarecare
Dac
a n seria
an nu facem nici o precizare asupra semnului termenilor, atunci se

mai spune c
a avem o serie numeric
a cu termeni oarecare.
In acest paragraf ne intereseaz
a
s
a g
asim criterii prin care s
a putem preciza convergenta unei serii de numere reale. Este
important s
a cunoastem convergenta unei serii deoarece, cunosc
and acest fapt, chiar dac
a
nu-i cunoastem suma, o putem evalua lu
and sume partiale cu un num
ar c
at mai mare de
termeni.
Teorema 9.2.1 (Criteriul lui Cauchy). Seria

an este convergent
a dac
a
si numai dac
a
pentru orice > 0 exist
a un num
ar natural n astfel nc
at, pentru orice n natural, n > n
si
a avem
orice p N s
|an+1 + an+2 + . . . + an+p | <
Demonstratie. Fie (Sn ) sirul sumelor partiale, Sn = a1 + a2 + . . . + an . Cum seria an este
iar sirul (Sn ) este covnergent
convergent
a dac
a si numai dac
a sirul (Sn ) este convergent,
dac
a si numai dac
a este sir fundamental , rezult
a c
a serie
an este convergent
a dac
a si
numai dac
a, pentru orice > 0 si orice p N , exist
a n N asa nc
at, petru orice n N,
n > n s
a avem |Sn+p Sn | < . De aici, prin nlocuirea corespunz
atoare a sumelor Sn+p si
Sn , obtinem valabilitatea criteriului lui Cauchy pentru serii numerice.
173
Teorema 9.2.2 (Criteriul Dirichlet). Seria

an bn este convergent
a dac
a
sirul sumelor
partiale al seriei
an este m
arginit, iar
sirul (bn ) este descresc
ator
si convergent la 0.
Demonstratie. Fie (Sn ) sirul sumelor partiale al seriei

an , ind m
arginit, exist
a un
M > 0 asa nc
at |Sn | M , pentru orice n natural.
ator putem scrie succesiv:
Utiliz
and faptul c
a sirul (bn ) este descresc
(9.5)
|an+1 bn+1 + an+2 bn+2 + an+3 bn+3 + . . . + an+p bn+p | =

= |bn+1 (Sn+1 Sn ) + bn+2 (Sn+2 Sn+1 ) + bn+3 (Sn+3 + Sn+2 ) + . . . +
+bn+p (Sn+p + Sn+p1 )| =
= | bn+1 Sn + (bn+1 bn+2 )Sn+1 + (bn+2 bn+3 )Sn+2 + . . . +
+(bn+p1 bn+p )Sn+p1 + bn+p Sn+p |
|Sn | |bn+1 | + |bn+1 bn+2 | |Sn+1 | + |bn+2 bn+2 | |Sn+2 | + . . . +
+|bn+p1 bn+p | Sn+p1 | + |bn+p | Sn+p |
M (bn+1 + bn+1 bn+2 + bn+2 bn+3 + . . . + bn+p1 bn+p + bn+p ) =
= 2M bn+1
Deoarece bn+1 0 pentru n , pentru orice > 0 exist

a n N asa nc
at, pentru
a avem bn+1 < /2M . Acum, din (9.5) rezult
a
orice n N, n > n , s
|an+1 bn+1 + an+2 bn+2 + . . . + an+p bn+p | <
pentru orice n N, n > n . Prin urmare,
sunt ndeplinite conditiile din criteriul lui Cauchy

(Teorema 9.2.1), rezult
and c
a seria
a.
sin nx
, unde x R. Se observ
Exemplul 9.2.1. Fie seria
a c
a seria
sin nx are sirul
n
n=1
n=1
sumelor partiale (Sn (x)) m
arginit.
Intr-adev
ar dac
a x = 2k, k Z, nmultind Sn (x) cu
x
asim
2 sin 2 , g
'
&
cos x2 cos n + 12 x
Sn (x) =
,
2 sin x2
de unde

'
&
cos x cos n + 1 x
2
2

|Sn (x)| = | sin x + . . . + sin nx| =

2 sin x2
2
1

, pentru orice n N.
x =

sin x2
2 sin 2
Dac
a x = 2k, k Z, atunci Sn (x) = 0. Deci, n ambele situatii exist
a M > 0 asa nc
at
|Sn (x)| M , pentru orice n N .
ator la 0. Prin urmare, ind ndeplinite
Pe de alt
a parte, sirul bn = 1/ n tinde descresc
sin nx
este convergent
a pentru orice
conditiile criteriului lui Dirichlet rezult
a c
a seria
n
n=1
x R.
a
si (bn ) este un
sir
Teorema 9.2.3 (Criteriul lui Abel). Dac
a seria
an este convergent
monoton
si m
arginit, atunci seria
a.
174
Demonstratie. Cum sirul (bn ) este monoton si m

arginit rezult
a c
a el este convergent; e
ar
a a restr
ange generalitatea demonstratiei putem considera c
a sirul (bn ) este
lim bn = b. F
ator si cu limita 0. Din faptul c

a serie
cresc
ator. Atunci sirul (b bn ) va un sir descresc
a rezult
a c
a sirul sumelor partiale este m
arginit. Aplic
and criteriul
an este convergent
lui Dirichlet, deducem c

a serie
an (b bn ) este convergent
a. Dar
an ind convergent
a
rezult
a c
a si
ban este convergent
a. Acum, utiliz
and teorema 9.1.1, obtinem c
a seria
a deoarece an bn = an (b bn ) + ban , pentru orice n N . Cu aceast
a
teorema este demonstrat
a.

n
1
1
1
Exemplul 9.2.2. Fie seria
. Observ
am c
a seria
este convergent
a, ind
1+
n
2
n
2n
n=1
'n
&
1
(1, 1), iar sirul bn = 1 + n1 , n N , este strict cresc
ator si
serie geometric
a cu ratia
2
m
arginit (Exemplul 8.1.1). Cum sunt ndeplinite conditiile criteriului lui Abel, deducem c
a
seria dat
a este convergent
a.
an se nume
ste serie alternant
a (sau alternat
a) dac
a an an+1 < 0,
Denitia 9.2.1 O serie
n=1

a dac
a termenii s
ai alterneaz
a ca semn.
Este evident c
a orice serie alternant
a poate fi scris
a n una din formele:
sau
(1)n1 an
n=1
(1)n an , unde an 0, pentru orice n N .
n=1
Exemplul 9.2.3. Seriile
n1
(1)
1 1 1
1 1 1
1
1
= 1 + +. . . si
= 1+ + . . .
(1)n
n
2 3 4
2n
1
3
5 7
n=1
sunt serii alternate.

Teorema 9.2.4 (Criteriul lui Leibniz). Dac
a n serie alternant
a
(1)n1 an
sirul (an ) este
n=1
descresc
ator
si convergent la zero, atunci seria este convergent
a.
(1)n1 are sirul sumelor partiale m

arginit (|Sn | 1, oricare
Demonstratie. Cum seria
n=1
ar n N ), iar sirul (an ) este descresc

ator si convergent la 0 rezult
a, conform criteriului
lui Dirichlet c
a seria alternant
a este convergent
a.
1
este convergent
a deoarece sunt ndeplinite
2n 1
n=1
%
$
1
conditiile criteriului lui Leibniz, adic
a sirul 2n1
este descresc
ator si convergent la
n1
zero.
Corolarul 9.2.1 Dac

a seria
(1)n1 an ndepline
ste conditiile din Criteriul lui Leibniz
Exemplul 9.2.4.
Seria
(1)n1
n=1
(Teorema 9.2.4)
si S este suma ei, atunci
|S Sn | an+1 , pentru orice n N ,
unde Sn =
(1)k1 ak sum
a partial
a de rang n.
k=1
Demonstratie.
Intr-adev
ar, cum ak ak+1 0, k N , atunci

n

(1)n1 an
(1)k1 ak =
|S Sn | =

n=1
k=1
175
|(1)n an+1 + (1)n+1 an+2 + (1)n+2 an+3 + . . . | =

= |(1)n [(an+1 an+2 ) + (an+3 an+4 ) + . . .]| =
= (an+1 an+2 ) + (an+3 an+4 ) + . . . =
= an+1 (an+2 an+3 ) (an+4 an+5 ) . . . an+1 .
1
a seria armonic
a alternant
a) este convergent
a
(1)n1 (numit
n
n=1

1
deoarece sirul
este descresc
ator si convergent la 0. Fie (Sn ) sirul sumelor partiale al
n
seriei. Cum sirul
1
1
xn = 1 + + . . . + ln n, n N ,
n
n
este convergent la constanta lui Euler, avem
S2n+1 =
2n+1
(1)k1
k=1
1
= x2n+1 + ln(2n + 1) (n + ln n) =
k
= x2n+1 xn + ln
2n + 1
,
n
de unde
lim S2n+1 = + ln 2 = ln 2.
a c
a si sirul
Deoarece sirul (Sn ) este convergent si subsirul (S2n+1 ) are limita ln 2, rezult
(Sn ) are limita S = ln 2. Atunci, pe baza Corolarului 9.2.1, putem scrie
|Sn ln 2|
1
, n N ,
n+1
adic
a eroarea absolut
a prin care sirul (Sn ) aproximeaz
a pe ln 2 nu dep
aseste pe 1/(n + 1).
9.3
Serii absolut convergente. Serii semiconvergente

Am v
azut n Exemplul 9.2.5. c
a seria armonic
a alternant
a
(1)n1
1
este convern

1
(1)n1 1 =
, adic
a seria armonic
a, este divergent
a (Exemplul
gent
a n timp ce seria

n
n
n=1
n=1
9.1.1). Acest exemplu ne permite s
a consider
am denitiile de mai jos, care ne permit o
clasicare a seriilor convergente.
Denitia 9.3.1 Seria

an se nume
ste absolut convergent
a, dac
a seria
|an | este convergent
a.
n=1
(1)n1
este absolut convergent
a.
2n
n=1

a seria
gent
a.
an este absolut convergent

a, atunci seria
an este conver-
Demonstratie. Deoarece
a rezult
a c
a
a. Atunci, conform cu criteriul lui Cauchy, pentru orice > 0, exist
a n N asa nc
at,
pentru orice n N, n > n si orice n N , s
a avem
|an+1 | + |an+2 | + . . . + |an+p | < .
176
Cum
|an+1 + an+2 + . . . + an+p | |an+1 | + |an+2 | + . . . + |an+p |,
obtinem c
a, pentru orice > 0, exist
a n N , astfel nc
at, pentru orice n N, n > n si orice
p N , are loc
|an+1 + an+2 + . . . + an+p | < ,
adic
a seria
an satisface criteriul lui Cauchy, ceea ce ne arat
a c
a ea este o serie convergent
a.
Observatia 9.3.1 Reciproca Propozitiei 9.3.1 nu are loc. Exist
a serii convergente pentru
care seria valorilor absolute este divergent
a; de exemplu, seria armonic
a alternant
a.
ste serie semiconvergent

a sau conditionat convergent
a
Denitia 9.3.2 Seria
an se nume
dac
a seria
an este convergent
a dar seria
|an | este divergent
a.
(1)n1 este semiconvergent

a.
n=1
Observatia 9.3.2 (Riemann). Dac

a
an este o serie semiconvergent
a, atunci exist
a o
permutare a termenilor s
ai astfel nc
at s
a se obtin
a: i) o serie convergent
a cu suma un
num
ar real dat; ii) o serie divergent
a cu suma + sau ; iii) o serie divergent
a cu
sirul
sumelor partiale f
ar
a limit
a (divergent, oscilant) (v. [3]).
Aceast
a observatie ne avertizeaz
a c
a n seriile semiconvergente trebuie s
a m atenti
la schimbarea ordinii termenilor, deoarece putem obtine serii cu naturi diferite.
Denitia 9.3.3 Fiind date seriile
al celor dou
a serii, serie
an
si
n=1
cn n care cn =
n=1
ak bnk+1 .
k=1
Exemplul 9.3.3. Pentru seria
bn se nume
ste produs Cauchy sau de convolutie
n=1
(1)n1
produsul de convolutie cu ea ns
asi este seria
n
n=1
cn , unde
n=1
cn =
n
n
(1)k1
1
(1)nk
,
= (1)n1
n
nk+1
k(n k + 1)
n=1
k=1
n = 1, 2, . . ..
(1)n1
este convergent
a, conform criSe observ
a n exemplul precedent c
a seria
n
n=1
teriului lui Leibniz, ns

a seria
cn a produsului de convolutie este divergent
a deoarece
|cn | =
k=1
1
k(n k + 1)
k=1
1
= 1,
n n

a lim cn = 0.
n
Teorema 9.3.1 (Mertens). Dac

a dou
a serii sunt convergente
si cel putin una este absolut
convergent
a, atunci seria produs Cauchy al celor dou
a serii este convergent
a, iar suma sa
este egal
a cu produsul sumelor celor dou
a serii.
177
Demonstratie. Fie seria
an = A si
n=1
sumelor partiale, iar
presupunem c
a
bn = B, cu (An ) si (Bn ) sirurile corespunz

atoare ale
n=1
cn seria produs de convolutie, cu (Cn ) sirul sumelor partiale. S

a
n=1

a. Avem
n=1
Cn = c1 + c2 + . . . + cn = a1 b1 + (a1 b2 + a2 b1 ) + . . . +
+(a1 bn + a2 bn1 + . . . + an b1 ) =
= a1 (b1 + b2 + . . . + bn ) + a2 (b1 + . . . + bn1 ) + . . . + an1 (b1 + b2 ) + an b1 =
= a1 Bn + a2 Bn1 + . . . + an1 B2 + an B1 .
Deoarece seria
bn este convergent
a si are suma B, sirul dn = Bn B, n = 1, 2, . . .,
n=1
este convergent. Acum putem scrie

Cn = a1 (dn + B) + a2 (dn1 + B) + . . . + an (d1 + B) =
B(a1 + a2 + . . . + an ) + a1 dn + a2 dn1 = . . . + an d1 =
= BAn + a1 dn + a2 dn1 + . . . + an d1 ,
de unde
(9.6)
Cum seria
Cn An B = a1 dn + a2 dn1 + . . . + an d1 .

a rezult
a c
a sirul sumelor ei partiale este m
arginit,
n=1
adic
a exist
a un M > 0 asa nc
at
(9.7)
|ak | < M,
pentru orice n N .
k=1
Din faptul c
a sirul (dn ) este convergent la 0, deducem c
a
at, pentru orice n > n1 s
a avem
n1 N asa nc
|dn | <
(9.8)
.
2M
Pe de alt
a parte, deoarece seria
an este convergent
a avem c
a an 0. Atunci,
a n2 N asa nc
at, pentru orice n N, n > n2 , s
a avem
|an | <
.
2(|d1 | + |d2 | + . . . + |dn2 |)
Acum, din (9.6), (9.7) si (9.8), pentru orice n natural, n > n1 + n2 1, avem
|Cn An B| (|a1 | |dn | + |a2 | |dn1 + . . . + |ann1 | |dn1 +1 )+
+(|ann1 +1 | |dn1 | + . . . + |an | |d1 |) <
(|a1 | + |a2 | + . . . ||ann1 |)+

<
2M
(|dn1 | + . . . + |d1 |) <

+
2(|d1 | + . . . + |dn1 |)
<
M + =
2M
2
Ceea ce ne arat
a c
a lim (Cn An B) = 0. De aici, obtinem lim Cn = lim An B = A B,
n
n
n
178
9.4
Serii cu termeni pozitivi
a este si converIn paragraful precedent am v

azut c
a o serie
an absolut convergent
a c
a prezint
a interes s
a obtinem
gent
a. Cum n seria
|an | avem |an | 0, n = 1, 2, . . ., rezult
criterii de convergent
a pentru serii
an , cu an > 0, n = 1, 2, 3, . . ..
Denitia 9.4.1 O serie
an cu an > 0, n = 1, 2, 3, . . ., se nume
ste serie cu termeni pozitivi.
n1
Teorema
9.4.1 (Criteriul m
arginirii sirului sumelor partiale). Seria cu termeni pozitivi
a dac
a
si numai dac
a
sirul sumelor partiale este m
arginit.
an este convergent
a, atunci sirul sumelor partiale (Sn ) este

Demonstratie. Dac
a seria
an este convergent
convergent si, prin urmare, m
arginit.
Reciproc dac
a sirul sumelor partiale (Sn ) este m
arginit, observ
and c
a el este strict
an+1 > 0, n = 1, 2, . . .), deducem c
a el este convergent, ceea ce ne
cresc
ator (Sn+1 Sn =
demonstreaz
a c
a seria
an este convergent
a.
Criteriul m
arginirii sirului sumelor partiale ne va permite s
a obtinem conditii suciente pentru convergenta seriilor cu termeni pozitivi.
Teorema 9.4.2 (Criteriul de comparatie a termenilor generali). Fie seriile cu termenii poz
an
si
bn astfel ca an bn , pentru orice n N . i) Dac
a
bn este convergent
a,
itivi
n=1
atunci
si
n=1
an este convergent
a; ii) Dac
a
n=1
n=1
an este divergent
a, atunci
si
n=1
bn este di-
n=1
vergent
a.
Demonstratie. Fie An = a1 + a2 + . . . + an si Bn = b1 + b2 + . . . + bn pentru n N . Din an bn
rezult
a
(9.9)
pentru orice n N
An Bn ,
i) Dac
a
bn este convergent
a, atunci sirul (Bn ) este m
arginit si din (9.9) deducem c
a
n=1
sirul (An ) este m

arginit, deci, conform criteriului m
arginirii sirului sumelor partiale,
an este convergent
a.
seria
n=1
ii) Dac
a seria
an este divergent
a, atunci sirul (An ) este divergent si cresc
ator; deci,
n=1
ator. Prin urmare, seria

sirul (Bn ) este divergent si cresc
bn este divergent
a.
n=1
Observatia 9.4.1 Criteriul de comparatie al termenilor generali se p

astreaz
a
si dac
a an bn
pentru orice n > n0 , n0 N.
1
, R se numeste seria armonic
a generalizat
a.
n
n=1
Pentru = 1 seria este divergent
a (Exemplul 9.1.4.).
1
este divergent
a,
Dac
a < 1, atunci 1/n > 1/n, pentru orice n N . Cum seria
n
n=1
179
conform criteriului de comparatie a termenilor generali obtinem c

a seria
1
este diver
n
n=1
gent
a pentru < 1.
Fie R, > 1. Avem
11
1
1
1
1
+ 2 = 1
2
3
2
2

2
1
1
1
1
1
1
+ + + <4 <
4
5
6
7
4
21
1
(2t1 )
1
1
1
+ . . . + t < 2 n1 =
t1
(2
+ 1)
(2 1)
(2
)
de unde
S2t 1 =
t
2
k=1
t1
21
1
t
1 (21
1
1
2 1
)t
,
<
=
< 1
1
1
k1
k
(2
)
2
1
1 21
k=1
adic
a subsirul (S2 t1 ) al sirului sumelor partiale (Sn ) este m
arginit.
ator si pentru orice n N exist
a un t N asa nc
at n < 2t 1,
Cum sirul (Sn ) este cresc
arginit. Prin urmare, conform criteriului m
arginirii sumelor
deducem c
a sirul (Sn ) este m
1
este convergent
a pentru orice R, > 1.
partiale rezult
a c
a seria
n
n=1
1
este convergent
a pentru
Este bine de retinut c
a seria armonic
a generalizat
a
n
n=1
> 1 si divergent
a pentru 1.
1

este convergent
a deoarece
n(n + 1)(n + 2)
n=1

iar seria
1
< ,
n(n + 1)(n + 2)
n3
1
1
este convergent
a ind o serie armonic
a generalizat
a cu = 3/2 > 1.
n3/2
Teorema
9.4.3
(Criteriul de comparatie al limitei raportului termenilor generali). Fie seriile

an
si
bn cu termenii pozitivi.
an
=
si (0, ), atunci cele dou
a serii au aceea
si natur
a.
bn
an
ii) Dac
a lim
= 0, atunci dac
a
bn este convergent
a rezult
a c
a
si
an este convern bn
gent
a, iar dac
a
an este divergent
a rezult
a c
a
si
bn este divergent
a.
i) Dac
a exist
a lim
an
= , atunci dac
a
an este convergent
a rezult
a c
a
si
bn este convern bn
gent
a, iar dac
a
bn este divergent
a rezult
a c
a
si
an este divergent
a.
iii) Dac
a lim
an
= rezult
a c
a n N, asa nc
at,

an

pentru orice n > n , s
a avem
< , de unde
bn
Demonstratie. i) Din lim
n bn
<
an
< + .
bn
180
De aici, lu
and = /2, g
asim
3
bn < an < bn ,
2
2
(9.10)
pentru orice n > n/2 .

Din (9.10), aplic
and teorema 9.4.2, rezult
a armatia de la i).
at s
a avem <
ii) Dac
a = 0, atunci pentru orice > 0, exist
a n N, astfel nc
an /bn < , pentru orice n > n0 , de unde obtinem
an < bn ,
(9.11)
pentru orice n > n0 .
Aplic
and criteriul de comparatie a termenilor generali, din (9.11) rezult
a armatia de
la ii).
iii) Dac
a lim an /bn = , atunci rezult
a c
a lim bn /an = 0, de unde, conform cu ii) al
n
teoremei, obtinem armatiile de la iii).
n
,
( 2 1) este divergent
a deoarece, consider
and seria
n
n=2
cum
1
n
21
2n 1
=
lim
= ln 2 > 0,
lim
1
1
n
rezult
a conform teoremei 9.4.3i), c
a seria dat
a are aceeasi natur
a ca si seria armonic
a
adic
a divergent
a.
Teorema 9.4.4 (Criteriul raportului D Alembert). Fie seria numeric
a
1
,
n
an cu termeni
n=1
an+1
pozitivi. Dac
a
< 1, pentru orice n N , atunci seria este convergent
a, iar dac
a
an
an+1
1, pentru orice n N , atunci seria este divergent
a.
an
an+1
Demonstratie. Dac
a
q < 1. atunci putem scrie
an
a2 a2
an
...
a1 q q . . . q = a1 q n1 ,
an = a1

a1 a2
an1
(n1) ori
a c
a seria geometric
a
de unde an a1 q n1 . Cum q < 1, rezult
aq n1 este convergent
a, iar
n=1
de aici, folosind criteriul de comparatie, a termenilor generali, deducem c

a seria
an este
convergent
a, n acest caz.
an+1
Dac
a
1, rezult
a c
a sirul de numere pozitive (an ) este cresc
ator, deci lim an = 0.
n
an
Utiliz
and Corolarul 9.1.1, rezult
a c
a seria
an este divergent
a.
an+1
a exit
a lim
= l, atunci:
Corolarul 9.4.1 Fie seria
an cu termeni pozitivi. Dac
n an
i) dac
a l < 1, seria
an este covnergent
a;
ii) dac
a l > 1, seria
an este divergent
a.
an+1
= l < 1, atunci pentru orice , cu 0 < < 1 l, exist
a n N
an
astfel ca, pentru orice n > , s
a avem

an+1

an l < ,
Demonstratie. i) Dac
a lim
181
de unde
an+1
< l + < 1,
an
pentru orice n > n .
Acum, folosind prima parte a Teoremei 9.4.4, obtinem c

a seria
ii)
In situatia l > 1, proced
and n mod analog, g
asim
an+1
> l > 1,
an
a.
an este convergent
pentru n > n
De aici, utiliz
and a doua parte a Teoremei 9.4.4, deducem c
a seria
gent
a.
an este diver-
acest caz, trebuie

Observatia 9.4.2 Corolarul 9.4.1 nu este aplicabil n situatia l = 1. In
apelat la alte metode pentru a preciza natura seriei de studiat.
Exemplul 9.4.4. Seria de numere reale
3n n!
,
nn
n=1
este cu termeni pozitivi. Vom studia natura ei utiliz

and criteriul raportului cu limit
a. Avem
succesiv:

n
3n+1 (n+1)!
n
an+1
(n+1)n+1
= lim
= lim 3
=
lim
3n n!
n an
n
n
n+1
nn
1
3
= 3 lim & n+1 'n =
n
e
n
Cum 3/e > 1, rezult
a c
a seria este divergent
a.
a
Teorema 9.4.5 (Criteriul r
ad
acinii Cauchy). Fie seria
n a
n a
<
1.
pentru
n
1,
atunci
seria
este
convergent
a
,
iar
dac
a
1,
pentru
n
1,
n
n
atunci seria este divergent
a.
Demonstratie. Dac
a n an < 1, atunci avem
pentru orice n 1.
an = ( n an )n n ,
a deoarece < 1, conform criteriului de

Cum seria geometric
a
n este convergent
a.
comparatie a termenilor generali, rezult
a c
a si seria
an este convergent
n
Dac
a an 1, atunci an 1, deci lim = 0 si deci, pe baza Corolarului 9.1.1, rezult
a
n
c
a seria
an este divergent
a.
a
Corolarul 9.4.2 (Criteriul r
ad
acinii cu limit
a). Fie seria
n
exist
a lim
an = l, atunci seria este convergent
a pentru l < 1
si este divergent
a pentru
n
l > 1.
Demonstratie. Dac
a lim n an = l < 1, atunci pentru orice , cu 0 < < 1 l, exist
a un
n
at
num
ar natural n , asa nc
pentru n > n ,
| n an l| < ,
de unde
an < l + < 1,
pentru n > n ,
adic
a
an < (l + )n ,
pentru n > n .
182
(l + )n este convergent
a, conform criteriului de comparatie
a termenilor generali, rezult

a c
a seria
an este convergent
a.
Dac
a l > 1, proced
and n mod analog, g
asim
Cum seria geometric
a
an > (l )n , cu l > 1,
a.
de unde obtinem c
a seria
an este divergent
Exemplul 9.4.5. Seria numeric
a
n

2a n + 1
n=1
n+1
pentru n > n ,
, cu a > 0,
este cu termeni pozitivi.

Utiliz
and criteriul r
ad
acinii cu limit
a, avem
/
n
2a n + 1
2a n + 1
n
= 2a.
lim
= lim
n
n
n+1
n+1
Dac
a 2a < 1, adic
a a < 1/2, atunci seria numeric
a dat
a este convergent
a, iar dac
a
2a > 1, adic
a a > 1/2, atunci seria dat
a este divergent
a.
Dac
a a = 1/2 atunci termenul general al seriei este 1, ceea ce implic
a c
a seria este
divergent
a.
Teorema 9.4.6 (Criteriul RaabeDuhamel cu limit

a). Fie seria
an cu termeni pozitivi.
Dac
a

an
lim n
1 = l,
n
an+1
atunci seria este convergent
a c
and l > 1
si este divergent
a c
and l < 1.
at
Demonstratie. Dac
a l > 1, atunci pentru orice (0, l 1) exist
a n N asa nc

an
1 > l ,
pentru n > n ,
n
an+1
de unde
(9.12)
(l )an+1 < nan nan+1 ,
pentru n > n .
F
ar
a a restr
ange generalitatea, putem considera c
a (9.12) are loc pentru orice n N .
D
and succesiv valorile 1, 2, . . . , n 1 n (9.12) obtinem
(l )a2 < a1 a2
(l )a3 < 2a2 3a3
..
.
(l )an < (n 1)an1 (n 1)an ,
care adunate membru cu membru conduc la
(9.13)
(l )(a2 + a3 + . . . + an ) <
< a1 + a 2 + . . . + an1 (n 1)an .
Pun
and Sn = a1 + a2 + . . . + an , n N , din (9.13) obtinem
(l )(Sn a1 ) < Sn nan < Sn ,
183
pentru orice n N ,
de unde g
asim
a1 (l )
,
pentru orice n N ,
l1
ceea ce ne arat
a c
a sirul sumelor partiale este m
arginit.
Prin urmare conform cu criteriul

m
arginirii sirului sumelor partiale, deducem c
a seria
an este convergent
a.
Dac
a l < 1, atunci pentru orice (0, 1 l) exist
a n N astfel nc
at

an
1 < l + < 1,
pentru orice n > n ,
n
an+1
Sn <
de unde
nan nan+1 < an+1 ,
adic
a
(9.14)
nan < (n + 1)an+1 ,
n > n
n > n .
F
ar
a a micsora generalitatea, putem presupune c
a (9.14) are loc pentru orice n N .
Lu
and succesiv n (9.14) pentru n valorile 1, 2, . . . , n 1, obtinem
a1 < 2a2 , 2a2 < 3a3 , . . . , (n 1)an1 < nan ,
care nmultite membru cu membru conduc la a1 < nan , de unde
an >
1
a1 .
n
1
este divergent
a, conform criteriului de comparatie a termeCum seria armonic
a
n
nilor generali, deducem c
a si seria an este divergent
a.
Exemplul 9.4.6. Fie seria numeric
a
1
2 4 6 . . . 2n
.
1
5
.
.
.
(2n
1)
2n
+1
n=1
S
a cercet
am natura acestei serii de termeni pozitivi. Not
and cu an termenul general
al seriei, avem
0
an+1
1
1
2 4 . . . 2n
2 4 6 . . . 2n(2n + 2)
=
=
an
1 3 5 . . . (2n + 1)
2n + 3 1 3 . . . (2n 1) 2n + 1
=
2n + 2
.
2n + 3
an+1
= 1, rezult
a c
a nu putem preciza natura seriei cu ajutorul criteriului
an
raportului. Aplic
am criteriul RaabeDuhamel:

an
2n + 3
1 =
1 = lim n
lim n
n
n
an+1
2n + 2
Cum lim
1
n
= < 1,
n 2n + 2
2
de unde rezult
a c
a seria dat
a este divergent
a.
= lim
184
9.5
Problem
a economic
a. Fluxul de venit
In problemele de capitalizare se pune problema: ce sum

a trebuie investit
a ca dup
ax
ani s
a se obtin
a o sum
a egal
a cu a, dac
a se cunoaste dob
anda r% si frecventa capitaliz
arii
ei.
S
a not
am cu S suma investit
a (ce trebuie aat
a). Ea se numeste valoarea prezent
a si
scontat
a a sumei a, disponibil
a peste x ani.
Dac
a dob
anda r% se capitalizeaz
a o dat
a pe an, atunci din aplicatia economic
a din
1.1, rezult
a c
a suma disponibil
a peste x ani este S(1 + r)x . Atunci, din
S(1 + r)x = a,
rezult
a
S=
a
.
(1 + r)x
Dac
a dob
anda s-ar capitaliza de n ori pe an, cu r%, atunci
a
'nx .
1 + nr
S=&
In ne, dac
a, dob
anda s-ar ad
auga continuu, cu r%, atunci
S = aerx .
Parametrii de care depinde S sunt r si n, care reprezint
a dob
anda si frecventa capitaliz
arii. Se observ
a c
a suma prezent
a S este cu at
at mai mic
a cu c
at dob
anda este mai
mare si cu c
at se capitalizeaz
a mai des.
Problema pus
a se poate extinde astfel: dac
a dorim s
a variem veniturile de la an la an
aug
andu-se n ecare an dob
anda r%,a tunci valoarea variatiei
cu valorile a0 , a1 , . . . , am , ad
venitului, numit
a ux de venituri, ar
(9.15)
a0 +
a2
a1
am
+
+ ... +
.
1 + r (1 + r)2
(1 + r)m
Suma (9.15) se numeste valoarea de capital a uxului de venit. Ea este suma S ce

trebuie investit
a pentru a obtine veniturile a0 , a1 , . . . , am n anii urm
atori.
Se observ
a c
a dac
a num
arul anilor de capitalizare ar creste indenit, atunci suma
(9.15) reprezint
a o serie de tip geometric.
S
a consider
am acum un ux de venit n valoare a care ncepe n anul urm
ator si
continu
a timp de n ani cu dob
anda anual
a r%. Atunci valoarea prezent
a a uxului va
S=
a
a
a
+
+ ... +
=
2
1 + r (1 + r)
(1 + r)n
*

n +
1
1 (1+r)
n
a
1
a
=
.
1
1
1+r
r
1+r
1 1+r
Dac
a uxul de venit continu
a indenit, atunci valoarea prezent
a se obtine prin
a/(1 + r)n .
trecere la limit
a, f
ac
and n , adic
a suma seriei geometrice convergente
n=1
Prin urmare, valoarea prezent

a S a sumei a, care va capitalizat
a la nesf
arsit, cu rata
dob
anzii r% anual, este a/r.
185
9.6
1. Deniti urm
atoarele notiuni:
a) Serie numeric
a;
b) Serie numeric
a convergent
a;
c) Suma unei serii numerice;
d) Serie numeric
a semiconvergent
a.
2. Enuntati:
a) Criteriul lui d Alembert (raportului) pentru serii cu termeni pozitivi;
b) Criteriul lui Cauchy (radicalului) pentru serii cu termeni pozitivi;
c) Criteriul lui Raabe - Duhamel pentru serii cu termeni pozitivi;
d) Criteriul lui Leibniz pentru serii alternante;
e) Primul criteriu de comparatie pentru serii cu termeni pozitivi.
3. Aati suma seriei
un cu un =
1
.
n(n + 1)
un cu un =
n2 + n 3
.
n!
n1
4. Aati suma seriei
n2
5. cercetati natura seriilor
un cu:
n1
nn
,
n!
n
a n!
cu a > 0, a = e,
b) un =
nn
n2
c) un = n .
2
6. S
a se studieze natura seriilor
un cu:
a) un =
n1
n
2n + 1
,
3n + 2
1
2n
b) un =
(n + 1)(n + a) n cu a > 0,
a) un =
c) un =

1
1
1+
n
n2 ,
n
13 + 23 + ... + n3
n
.
n3
4
7. S
a se studieze natura seriei
un , unde
d) un =
n1
un =
n!
( + 1)( + 2)...( + n)
8. S
a se studieze natura seriilor
186
cu
R.
a)
*
un cu un =
n1
b)
1 3 5 ... (2n 1)
2 4 6 ... (2n)
un , cu un =
3
n1
+a
1
cu a R3 .
nn
1
, folosind primul criteriu de comparatie pentru serii cu
n4 + 1
termeni pozitivi.
c)
un cu:
n1
1
, 1,
n
1
ii) un = , 2.
n
folosind criteriul general al lui Cauchy.
i) un =
9. S
a se studieze absolut convergenta si semiconvergenta seriei numerice
n1
(1)n1
,
a) un =
n(n + 1)
sin na
b) un =
, a R.
2n
10. S
a se studieze natura seriei
un cu:
n1
1
,
3n
n
.
b) un = (1)n 2
n 1
a) un = (1)n
187
un cu:
Indicatii si r
aspunsuri
Testul nr. 8
3. S = 1.
4. S = 4.
5.
a) Serie divergent
a;
b) Serie divergent
a pentru a > e, respectiv convergent
a pentru a < e;
c) Serie convergent
a.
6.
a) Pentru a < 1 seria converge. Pentru a 1 seria diverge;

b) Serie convergent
a;
c) Serie convergent
a;
d) Serie convergent
a.
7. Pentru > 1 seria converge. Pentru 1 seria diverge.

8.
a) Pentru a 2 seria diverge. Pentru a > 2 seria converge;
1
si seria dat
a converge.
b) Se compar
a cu seria
4 care converge, deci
n3
n1
c) La (i) seria diverge iar la (ii) seria converge.
9.
a) Serie semiconvergent
a;
b) Serie absolut convergent
a, deci si convergent
a.
10.
a) Serie absolut convergent

a, deci si convergent
a;
b) Serie convergent
a.
188
Bibliograa aferent
a capitolului:
[2] Donciu, N., Flondor, D., Algebr
a
si analiz
a matematic
a. Culegere de probleme,
Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1979.
a matematic
a, Vol.I,
a si Pedagogic
a, Bucuresti.
[4] Olaru, V., Halanay, A., Turbatu, S., Analiz
a matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1983.
189
Capitolul 10
Functii ntre spatii metrice

Obiective: Prezentarea notiunilor generale legate de functiile ntre spatii metrice (n
special cazurilor Rn si R).
Rezumat:
In acest capitol sunt introduse si studiate notiunile de vecinatate a unui
punct ntr-un spatiu metric, functie ntre spatii metrice, limit
a a unei functii ntr-un punct,
continuitatea functiilor ntre spatii metrice.
1. Vecin
atate a unui punct
2. Functii ntre spatii metrice
3. Limita unei functii ntr-un punct
4. Continuitatea functiilor ntre spatii metrice
a capitolului
Cuvinte cheie: functie ntre spatii metrice, vecin
atate, limit
a, continuitate.
10.1
Vecin
atatea unui punct
Notiunea de vecin
atate a unui punct ntr-un spatiu metric este fundamental
a n setarea
notiunilor de limit
a si de continuitate.
Denitia 10.1.1 Fie (X, d) un spatiu metric
si a un punct arbitrar din X
si r un num
ar real
pozitiv.
Multimea
S(a, r) = {x X|d(a, x) < r}
se nume
ste sfer
a (bil
a) deschis
a sau de centru a
si raz
a r, iar multimea
S(a, r) = {x X|d(a, x) r}
se nume
ste sfer
a (bil
a) nchis
a de centru a
si raz
a r.
Exemplul 10.1.1. Pentru X = R si d(x, y) = |x y|, pentru orice x, y R. sfera deschis
a
S(a, r) = {x R : |x a| < r} = (a r, a + r)
este intervalul deschis, centrat n a, iar sfera nchis
a
S(a, r) = {x R : |x a| r}
este intervalul nchis [a r, a + r].
Exemplul 10.1.2. Pentru X = R2 , sfera nchis
a, si respectiv deschis
a, de centru (a, b)
si de raz
a r n raport cu metrica euclidian
a

d(x, y) = (x1 y1 )2 + (x2 y2 )2 , unde x = (x1 , x2 ) si
190
y = (y1 , y2 R2 ),sunt date, repectiv, n gurile 10.1.1. si 10.1.2.
Fig.10.1.1.
Fig.10.1.2.
Exemplul 10.1.3. Pentru X = R2 si d(x, y) = max{|x1 y1 |, |x2 y2 |}, dac

a x = (x1 , x2 ),
a de raz
a r si centru x0 = (a, b) R2 este trasat
a n gura 10.1.4.,
y = (y1 , y2 ), sfera deschis
iar sfera nchis
a de aceeasi raz
a si acelasi centru este trasat
a n gura 10.1.3.
Fig.10.1.3.
Fig.10.1.4.

Exemplul 10.1.4. Dac
a X = R3 si d(x, y) =
(x1 y1 )2 + (x2 y2 )2 + (x3 y3 )2 , unde x =
(x1 , x2 , x3 ), y = (y1 , y2 , y3 ), atunci sfera deschis
a S(x0 , r) coincide cu interiorul sferei cu centrul
a r, iar sfera nchis
a S(x0 , r) coincide cu multimea punctelor din R3
n x0 = (a, b, c) si de raz
aate n interiorul sferei sau pe sfera de raz
a r si centru x0 .
atate
Denitia 10.1.2 Fie spatiul metric (X, d)
si x0 un punct arbitrar din X. Numim vecin
a o sfer
a deschis
a centrat
a
a punctului x0 o multime V (x0 ) a spatiului X pentru care exist
a n V .
n x0 , continut
atate a lui x0 dac
a exist
a r > 0 a
sa nc
at S(x0 , r) V (x0 ).
Altfel spus, V (x0 ) este vecin
Propozitia 10.1.1 Fie (X, d) un spatiu metric
si x0 un punct arbitrar din X. Sunt valabile
urm
atoarele propriet
ati:
atate a punctului x0 , atunci orice supramultime a sa, V , este,
1) dac
a V (x0 ) este o vecin
de asemenea vecin
atate a punctului x0 ;
si V2 (x0 ) sunt dou
a vecin
at
ati ale punctului x0 , atunci V1 (x0 ) V2 (x0 ) este
2) dac
a V1 (x0 )
vecin
atate a punctului x0 ;
atate a punctului x0 atunci x0 V (x0 );
3) dac
atate a punctului x0 , atunci exist
a o vecin
atate W (x0 ) a punc4) dac
a fie vecin
atate a punctului
tului x0 astfel ca pentru orice y W (x0 ) multimea V (x0 ) s
y.
191
Demonstratie. 1) Cum V (x0 ) este vecin

atate a lui x0 rezult
a c
a exist
a r > 0 asa nc
at
a U este o vecin
atate a lui x0 .
S(x0 , r) V (x0 ). Dar atunci S(x0 , r) U , adic
at
ati ale lui x0 rezult
a c
a exist
a r1 > 0 si r2 > 0,
2) Din faptul c
a V1 (x0 ) si V2 (x0 ) sunt vecin
and r = min(r1 , r2 ) se observ
a c
a
asa nc
at S(x0 , r1 ) V1 (x0 ) si S(x0 , r2 ) V2 (x0 ). Consider
S(x0 , r) Vi (x0 ), i = 1, 2; deci S(x0 , r) V1 (x0 ) V2 (x0 ). Prin urmare, V1 (x0 ) V2 (x0 ) este o
vecin
atate a lui x0 .
3) Aceast
a proprietate rezult
a din denitia vecin
at
atii lui x0 .
atate a lui x0 rezult
a c
a exist
a r > 0 asa ca S(x0 , r) V (x0 ).
4) Cum V (x0 ) este vecin
a y W (x0 ), ntruc
at d(y, x0 ) < r, lu
and r1 asa nc
at
Consider
am W (x0 ) = S(x0 , r). Dac
Intr-adev
ar, dac
a z S(y, r), atunci
0 < r1 < r d(y, x0 ), avem S(y, r1 ) S(x0 , r) V (x0 ).
and seama de alegerea lui r1 , avem d(z, x0 ) d(z, y) + d(y, x0 ) < r1 + d(x0 , y) < r,
d(y, z) < r1 si tin
a V (x0 ) este vecin
atate
ceea ce ne arat
a c
a z S(x0 , r). Prin urmare, S(y, r1 ) V (x0 ), adic
pentru y W (x0 ).
Din demonstratia propriet
atii 4) a Propozitiei 10.1.1, rezult
a:
Corolarul 10.1.1 Orice sfer
a deschis
a dintr-un spatiu metric este vecin
atate pentru orice
punct al s
au.
Teorema 10.1.1 (Proprietatea de separatie Hausdor ). Dac
a a
si b sunt dou
a puncte distincte ale spatiului metric (X, d),a tunci exist
a o vecin
atate V (a) a punctului a
si o vecin
atate
U (b) a punctului b astfel ca V (a) U (b) = .

k
si U (b) =
Demonstratie. Cum a = b, rezult
a d(a, b) = k > 0. Consider
am V (a) = S a,
3

k
S b,
. Evident c
a V (a) si U (b) sunt vecin
at
ati respectiv ale punctelor a si b. Vom ar
ata c
a
3
k
V (a) U (b) = . Presupunem contrariul, adic
a exist
a z V (a) U (b). Atunci avem d(a, z) <
3
k
k
2k
2
k
, de unde 1 < , ceea
si d(b, y) < . Dar putem scrie k = d(a, b) d(a, z) + d(z, b) < + =
3
3
3
3
3
ce evident este absurd.
In concluzie, V (a) U (b) = .
Denitia 10.1.3 O submultime D a spatiului metric (X, d) se nume
ste multime deschis
a n
X fie dac
a D = , fie dac
a D este o vecin
atate pentru orice punct al s
au, adic
a dac
a pentru
orice x D exist
a r > 0 astfel ca S(x, r) D.
a.
Exemplu 10.1.5. Orice sfer
a deschis
a S(x0 , r) dintr-un spatiu metric este o multime deschis
Valabilitatea acestei armatii rezult
a din Corolarul 10.1.1.
In particular, dac
a lu
am X = R
cu metrica euclidian
a, atunci orice interval de forma (x0 r, x0 + r), cu r > 0, este o multime
deschis
a.
Exemplu 10.1.6.
In X = R cu metrica euclidian
a, orice interval de forma (a, b), a < b, sau
(a, +) sau (, b), cu a, b R, este o multime deschis
a.
Exemplul 10.1.7. Multimile D1 = {(x, y) R2 |2 < x < 4, 3 < y < 2} si D2 = {(x, y) R2 |x2 +y 2 =
4} sunt deschise.
Exemplul 10.1.8. Multimea {x R|3 < x 4} nu este deschis
a ntr-uc
at (3, 4] nu este
vecin
atate pentru 4 (nici o sfer
a cu centrul n 4 nu este continut
a n (3, 4]).
Propozitia 10.1.2 Fie (X, d) un spatiu metric. Sunt valabile urm
atoarele afirmatii:
1) Orice reuniune (finit
a sau infinit
a) de multimi deschise este o multime deschis
a;
2) Intersectia a doua multimi deschise este o multime deschis
a;
3) X este o multime deschis
a;
4) Orice multime deschis
a nevid
a se poate reprezenta ca o reuniune de sfere deschise.
192
Demonstratie. 1) Fie (Di )iI o familie oarecare de multimi deschise ale lui X si e D =
Di .
iI
Dac
a D = , atunci D este deschis
a pe baza Denitiei 10.1.3. Dac
a D = , s
a consider
am
un x D arbitrar. Atunci rezult
a c
a exist
a Di0 asa nc
at x Di0 . Cum Di0 este multime
atate pentru x. Dar Di0 D si atunci n conformitate cu
deschis
a rezult
a c
a Di0 este vecin
proprietatea 1) din Propozitia 10.1.1, obtinem c
a D este vecin
atate a punctului x. Deoarece
x a fost ales arbitrar rezult
a c
a D este o multime deschis
a.
a multimi deschise si D = D1 D2 . Dac
a D = , atunci proprietatea este
2) Fie D1 si D2 dou
evident
a. Dac
a D = , atunci e x D arbitrar. Atunci x D1 si x D2 . Cum D1 si D2
sunt deschise, rezult
a c
a D1 si D2 sunt vecin
at
ati ale punctului x. Folosim proprietatea 2)
din Propozitia 10.1.1, rezult
a c
a si D este vecin
atate pentru punctul x. Cum x a fost ales
arbitrar rezult
a c
a D este o multime deschis
a.
3) Este evident
a.
at S(x1 , rx )
4) Fie D = o )
multime deschis
a; atunci pentru orice x D exist
a)rx > 0 asa nc
)
D. Dar D =
{x}
S(x, rx ) D, de unde rezult
a D =
S(x, rx ), ceea ce trebuie
xD
xD
xX
demonstrat.
Corolarul 10.1.2 Intersectia unui num
ar finit de multimi deschise este o multime deschis
a.
Justicarea acestui corolar rezult
a din armatia 2) de la Propozitia 10.1.2.
O intersectie innit
a de multimi deschise poate s
a nu mai e o multime deschis
a. Se
poate vedea acest fapt din exemplul urm
ator.

1 1
Exemplul 10.1.9.
In spatiu metric X = R cu metrica euclidian
a multimea Dk = ,
este
k k
3
a c
a
Dk = {0} care nu este o multime deschis
a
deschis
a, pentru orice k N . Se observ
k=1
deoarece pentru orice r > 0, intervalul (r, r) {0}.

Denitia 10.1.4 O submultime H a spatiului metric (X, d) se nume
ste nchis
a dac
a complementara C(X) = X H este deschis
a.
Exemplul 10.1.10. Multimile X si sunt nchise deoarece C(x) = si C() = X sunt deschise.
Exemplul 10.1.11. Orice sfer
a nchis
a dintr-un spatiu metric (X, d) este o multime nchis
a.
a
Intr-adev
ar, e S(x0 , r) = {x X|d(x, x0 ) r} si e y C(S(x0 , r)) ales arbitrar. Dac
a c
a S(y, r1 ) C(S(x0 , r)), adic
a C(S(x0 , r)) este
lu
am 0 < r1 < d(y, x0 ) r, atunci se observ
vecin
atate pentru punctul y.
In particular, pentru X = R intervalul nchis [a, b], a, b R, a b este o multime nchis

a.
Utiliz
and Propozitia 10.1.2 si formulale lui Morgan rezult
a valabilitatea urm
atoarei
propozitii:
a (X, d) este un spatiu metric, atunci:
1) Orice intersectie de multimi nchise ale lui X este o multime nchis
a;
2) Orice reuniune finit
a de multimi nchise ale lui X este o multime nchis
a.
Observatia 10.1.1 Un spatiu metric contine
si submultimi care nu sunt nici deschise nici
nchise. De exemplu, dac
a X = R cu metrica euclidian
a, atunci un interval de forma [a, b)
cu a, b R, a < b, nu este nici multime deschis
a nici nchis
a. Nu este deschis
a deoarece
si nu este nchis
a deoarece complementara
multimea [a, b) nu este vecin
atate pentru punctul a
C([a, b)) = R [a, b) = (, a) [b, ) nu este multime deschis
a, nefiind vecin
atate pentru
punctul b.
Denitia 10.1.5 Dac
a A este o submultime nevid
a a spatiului metric (X, d), numim diametrul multimii A, notat (A), elementul din R+ = (0, ) (+) definit prin
(A) = sup{d(x, y)|x A, y A}.
193
2
a X =R
euclidian
a si A = {(x, y) R2 |1
este nzestrat cu metrica
2
2
x 2, 1 y < 3}, atunci (A) = (2 1) + (3 1) = 5.
Denitia 10.1.6 Fie A o submultime nevid

a a spatiului metric (X, d). Spunem c
a A este o
multime m
arginit
a dac
a (A) < +. Dac
a (A) = +, atunci spunem c
a multimea A este
nem
arginit
a. Practic, pentru a ar
ata c
a o multime A este m
arginit
a este suficient s
a r
at
am
c
a multimea {d(x, y)|x, y A} este majorat
a.
Propozitia 10.1.4 O multime nevid
a A (X, d) este m
arginit
a dac
a
si numai dac
a exist
a o
sfer
a deschis
a S(x0 , r). a
sa nc
at A S(x0 , r).
Demonstratie. Fie A = si m
arginit
a. Dac
a A contine un singur punct, atunci proprietatea
este evident
a. S
a presupunem c
a A contine cel putin dou
a puncte. Consider
am x0 si x1
dou
a puncte arbitrare diferite din A. Fie r R, r > d(x0 , x1 ) + (A); evident r > 0. Pentru
sfera S(x0 , r) avem A S(x0 , r) deoarece, pentru orice y A, avem d(y, y0 ) < (A) < r.
at A S(x0 , r), atunci (A)
Reciproc, dac
a exist
a o sfer
a deschis
a S(x0 , r) asa nc
a A este o multime m
arginit
a.
(S(x0 , r)) 2r, adic
a a spatiului metric (X, d). Un punct x0 A este
a exist
a r >0
numit punct interior al multimii A dac
a A este o vecin
atate pentru x0 , dac
a
sa nc
at S(x0 , r) A.
Denitia 10.1.8 Multimea tuturor punctelor interioare multimii A se nume
ste interiorul lui
A
si se noteaz
a cu
A sau int A.
Exemplul 10.1.14. Fie X = R spatiul metric nzestrat cu metrica euclidian
a, iar A1 = [a, b],
a c
a:
A1 =
A2 =
A3 =
A4 =
A2 = [a, b), A3 = (a, b], A4 = (a, b) submultimi ale lui X. Se observ
atate pentru a.
(a, b). Punctul a nu este interior lui A1 deoarece A1 nu este vecin
Teorema 10.1.2 Multimea A nevid
a din spatiul metric (X, d) este deschis
a dac
a
si numai
dac
a A=
A.
Demonstratie. S
a presupunem c
a A este deschis
a; atunci pentru orice x A avem c
a A este
o vecin
atate a lui x, adic
a x
A. Cum totdeauna
A A, obtinem A =
A.
Reciproc, dac
a A =
A, atunci orice x A este punct interior lui A si deci A este o
vecin
atate a lui x, ceea ce ne arat
a c
a A este deschis
a.
a a spatiului metric (X, d). Un punct interior
complementarei lui A se nume
ste punct exterior multimii A, iar int C(A) se nume
ste exteriorul lui A, notat prin Ext A.
Denitia 10.1.10 Fie A o submultime a spatiului metric (X, d) un element x0 X se nume
ste
punct aderent multimii A dac
a pentru orice vecin
atate V (x0 ) a lui x0 avem V A = .
Denitia 10.1.11 Dac
a A (X, d), multimea tuturor punctelor aderente multimii se nume
ste
aderenta sau nchiderea multimii A, notat
a cu A.
Exemplul 10.1.15. Orice punct al multimii A din Denitia 10.1.10 este punct aderent al
multimii A. Evident c
a avem A A.
Exemplul 10.1.16. Pentru multimea A = (a, b) R, a, b R, a < b, punctele a, b sunt puncte
aderente deoarece orice vecin
atate a lor are puncte comune cu A. Avem A = [a, b].
Teorema 10.1.3 Multimea A din spatiul metric (X, d) este nchis
a dac
a
si numai dac
a A = A.
Demonstratie. S
a admitem c
a A este o multime nchis
a. Atunci conform Denitiei 10.1.4,
deducem c
a multimea C(A) este deschis
a. Cum A A trebuie s
a ar
at
am c
a A A. Dar
A A este echivalent cu C(A) C(A). Fie x C(A) arbitrar, cu C(A) deschis
a. Atunci
conform Denitiei 10.1.3 rezult
a c
a C(A) este vecin
atate a lui X.
Ins
a C(A) A = , ceea ce
implic
a x A, deci x C(A).
194
Reciproc, s
a presupunem c
a A = A. Fie x C(A) = C(A); atunci x A, deci exist
a o
vecin
atate V (x) a punctului x, cu proprietatea V (x) A = . Rezult
a c
a V (x) C(A); de
unde, pe baza propriet
atii 1) din Propozitia 10.1.1, obtinem c
a C(A) este o vecin
atate a
punctului x. Cum x a fost ales arbitrar din C(A), deducem c
a C(A) este o multime deschis
a,
adic
a A este nchis
a.
Denitia 10.1.12 Fie A o submultime a spatiului metric (X, d). Numim frontiera multimii
A, notat
a cu A sau F r A, multimea A C(A). Punctele multimii F r A se numesc punctele
frontier
a ale multimii A.
A.
Este evident c
a Fr A = A
a A = [a, b], atunci F r A = {a, b}.
a A = Q, atunci A = Q = R, C(Q) = R si F r A = R.
a A = R2 , atunci F r A = .
Denitia 10.1.13 O submultime A a unui spatiu metric X, d) se nume
ste dens
a n X dac
a
X = A.
Exemplul 10.1.20. Multimea Q este dens
a n R (nzestrat cu metrica euclidian
a) deoarece
Q = R. La fel multimea numerelor irationale R Q este dens
a n R.
a n R.
Exemplul 10.1.21. Multimea Qn = Q Q . . . Q (de n ori) este dens
Denitia 10.1.14 Un spatiu metric (X, d) se nume
ste separabil dac
a contine o submultime
A num
arabil
a si dens
a n X.
Exemplul 10.1.22. Spatiul metric R nzestrat cu metrica euclidian
a este separabil deoarece
Q este multime num
arabil
a si dens
a n R.
a este separabil
Exemplul 10.1.23. Spatiu metric Rn , n 1, nzestrat cu metrica euclidian
arabil
a si dens
a n Rn .
deoarece multimea Qn este num
Denitia 10.1.15 Fie A o submultime a spatiului metric (X, d). Un punct x X se nume
ste
punct de acumulare pentru multimea A dac
atate V (x) a lui x are loc
(V (x) {x}) A = , adic
a n orice vecin
atate V (x) a punctului x se g
asesc puncte din A,
diferite de x.
Multiema punctelor de acumulare ale multimii A se nume
ste multimea derivat
a
si se
noteaz
a cu A .
Observatia 10.1.2 Orice punct de acumulare este un punct aderent.
orice vecin
Observatia 10.1.3 In
atate a unui punct de acumulare x0 se g
ase
ste o infinitate
de puncte din A. Intr-adev

ar, dac
a propunem c
a exist
a o vecin
atate V (x0 ) a punctului x0
care s
a contin
a numai un num
ar finit de puncte x1 , x2 , . . . , xn , diferite de x0
si apartin
and
lui A, atunci aleg
and r a
sa nc
at 0 < r < min d(x0 , xi )}, sfera S(x0 , r) nu mai contine nici
i=1,n
un punct din A diferit de x0 , ceea ce contrazice definitia punctului de acumulare.

Din aceast
a observatie rezult
a c
a o multime nit
a nu are puncte de acumulare.
Denitia 10.1.16 Fie A o submultime a spatiului metric (X, d). Un punct x A care nu este
punct e acumulare pentru A se nume
ste punct izolat.
Altfel spus, un punct x A este izolat dac
a exist
a o vecin
atate V (x) a sa astfel nc
at
V (x) A = {x}.
Exemplul 10.1.24. Pentru multimea A = (0, 1) {2, 3} din R avem A = [0, 1], iar punctele 2 si
3 sunt izolate.
Teorema 10.1.4 (de caracterizare a punctelor aderente
si a punctelor de acumulare). Fie
A o submultime a spatiului metric X, d).
195
1) un punct x X este aderent multimii A dac

a
si numai dac
a exist
a un
sir (xn ) de
puncte din A astfel ca lim xn = x (n X).
n
2) Un punct x X este punct de acumulare al multimii A dac

a
si numai dac
a exist
a un
at xn = x, pentru orice n N,
si lim xn = x (n X).
sir (xn ) de puncte din A astfel nc

n
a este punct aderent pentru A. Atunci,

Demonstratie. 1) S
a presupunem c
a x A, adic

1
pentru orice n N , sfera deschis
a S x,
are puncte comune cu A. Alegem c
ate un punct
n

1
xr A S x,
, pentru orice n N . Obtinem, astfel, sirul de puncte (xn ) din A cu
n
1
1
rezult
a lim d(xn , x) = 0, ceea ce ne arat
a
d (xn , x) < , pentru orice n N . Din d(xn , x) <
n
n
n
c
a lim xn = x (n X).
n
at lim xn = x (n X), atunci,

Reciproc, dac
a (xn ) este un sir de puncte din A, astfel nc
n
at xn S(x, ) de ndat
a ce n > n . Rezult
a c
a
pentru orice > 0, exist
a un n N astfel nc
pentru orice > 0 avem S(x, ) A = , ceea ce ne asigur
a c
a x A.
2) Demonstratia se face n acelasi mod ca la punctul 1), utiliz
and denitia punctului
de acumulare.
ste compact, dac
a orice
sir din X contine un
sub
sir convergent.
Denitia 10.1.18 Multimea A din spatiul metric (X, d) este compact
a, dac
a orice
sir (an )
din A contine un sub
sir convergent c
atre un punct x0 din A.
Altfel spus, multimea A din (X, d) este compact
a dac
a
si numai dac
a spatiul metric
(A, d) este compact.
Exemplul 10.1.25. Multimea A = [a, b] R, a < b, este compact
a ntruc
at, conform Lemei lui
Ces`
aro (vezi Propozitia (8.1.11), orice sir de puncte din [a, b] contine un subsir convergent
si cum [a, b] este nchis, limita acestui subsir apartine lui A.
1
Exemplul 10.1.26. Multimea A = (a, b] R, a < b, nu este compact
a deoarece sirul xn = a +
n
nu contine nici un subsir convergent la un punct din (a, b) (toate subsirurile lui xn converg
la a care nu apartine multimii A).
Denitia 10.1.19 Fie (X, d) un spatiu metric arbitrar
si A o submultime a sa. O familie
arti ale lui X se nume
ste acoperire a multimii A dac
a
D = {Di |Di X, i I} de p
)
Di .
A
iI
si A
Dac
a D1 D
Di , spunem c
a D1 este o subacoperire a lui D.
Di D
O acoperire D a multimii A se va numi deschis

a dac
a elementele lui D sunt multimi
deschise.

1
Exemplul 10.1.27. Fie A = (1, 2) R. Familia D format
a din intervalele Di = 1 + , 2 ,
i
i = 2, 3, . . . formeaz
a o acoperire deschis
a pentru A deoarece pentru orice x A exist
a un
1
i0 N asa nc
at 1 +
< x, adic
a orice x A se a
a n cel putin un interval Di .
i0
Propozitia 10.1.5 (Lebesgue). Dac
a A este o multime compact
a n spatiul metric (X, d) iar
a a lui A, atunci exist
a un > 0 a
sa nc
at pentru
D = {Di |i I} este o acoperire deschis
orice x din A s
a existe un i I a
sa ca S(x, ) Di .
196
Demonstratie. Vom proceda prin reducere la absurd.

at
S
a presupunem c
a A este compact
a dar pentru orice > 0 exist
a un x A asa nc
In particular, pentru = 1/n exist
a xn A astfel nc
at
pentru orice i I, S(x , ) Di .
pentru orice i I are loc

1
S xn ,
(10.1)
Di .
n
Deoarece A este compact
a, sirul (xn ) contine un sub sir (xnk ) convergent la un punct
at x Di0 .
x A. Cum D constituie o acoperire pentru A, exist
a o multime Di0 D asa nc
a exist
a o sfer
a deschis
a S(x, r) asa ca
Multimea Di0 ind deschis
S(x, r) Dio
(10.2)
Din lim xnk = x A rezult

a c
a exist
a un num
ar natural k0 depinz
and de r/2 asa ca
k
$ r%
, adic
a
a avem xnk S x,
pentru orice k k0 s
2
d (xnk , x) <
(10.3)
Cum lim
(10.4)
r
.
2
1
= 0, exist
a un k1 (r) N asa nc
at pentru orice k > k1 s
a rezulte
nk
1
r
< .
nk
2
Fie k2 = max{k0 , k1 }. Pentru orice k > k0 , din relatiile (10.2), (10.3) si (10.4) obtinem

1
S(x, r) Di0 ,
S xnk ,
nk
incluziune ce contrazice (10.1). Cu aceasta teorema este demonstrat
a.
a A este o multime n spatiul metric (X, d), atunci pentru orice > 0
exist
a o familie finit
a de sfere deschise cu raza care constituie o acoperire deschis
a a
multimii A.
Demonstratie. Vom rationa tot prin reducere la absurd. Presupunem c
a A este o multime
compact
a in (X, d) asa nc
at exist
a un > 0 pentru care nu exist
a o acoperire nit
a cu sfere
deschise de raz
a .
at x2 S(x1 , ).
Fie x1 A; atunci sfera S(x1 , ) A. Alegem x2 A asa nc
Acum consider
am sferele S(x1 , ) si S(x2 , ), pentru care A S(x1 , ) S(x2 , ). Prin
urmare, exist
a x3 A asa ca x3 A si x3 S(x1 , ), x3 S(x2 , ).
at
Din aproape n aproape, construim sirul (xn ) de puncte din A asa nc
xn A, xn S(xi , ),
i = 1, n 1.
De aici rezult
a c
a avem d(xn , xi ) , i = 1, n 1, pentru orice n N . Prin urmare,
a xn A pentru orice n N , dar
sirul (xn ) astfel construit cere proprietatea c
(10.5)
d(xn , xm ) , pentru orice n, m N ,
cu n = m.
Acum, se observ
a c
a sirul (xn ) nu poate contine nici un subsir convergent, ntruc
at,
dac
a ar exista un asemenea subsir acesta ar trebui s
a e sir Cauchy, ceea ce ar contrazice
(10.5) .
Asadar, sirul (xn ) nu poate contine nici un subsir convergent, ceea ce contrazice faptul
c
a.
In concluzie enuntul teoremei este adev
arat.
197
Teorema 10.1.5 O multime A dintr-un spatiu metric (X, d) este compact

a dac
a
si numai
dac
a din orice acoperire deschis
a a sa se poate extrage o subacoperire finit
a.
Demonstratie. S
a consider
am c
a. Fie D = {Di |i I} o acoperire
deschis
a a multimii compacte A. Conform Propozitiei 10.1.5 exist
a > 0 asa nc
at pentru
orice x A s
a existe i I asa ca
(10.6)
S(x, ) Di .
Din Propozitia 10.1.6, pentru acest > 0 exist
a un num
ar nit de sfere cu raza care
s
a acopere multimea A, adic
a
n
)
S(xk , ).
A
k=1
Din (10.6) rezult

a c
a S(xk , ) Di,k , pentru orice k = 1, 2, . . . , n. Atunci
A
n
)
Di,k ,
k=1
adic
a din acoperirea D a lui A am extras o subacoperire nit
a D1 = {Di,k |k = 1, n} a sa, ceea
ce trebuia demonstrat.
Reciproc, s
a admitem c
a din orice acoperire deschis
a a multimii A se poate extrage o
subacoperire nit
a. Vom rationa prin reducere la absurd. S
a presupunem c
a A nu este o
multime compact
a. Atunci, exist
a un sir (xn ) A care nu contine nici un subsir convergent,
ceea ce nseamn
a c
a multimea termenilor s
ai nu are nici un punct de acumulare. De aici,
ar nit
rezult
a c
a pentru orice x A exist
a o sfer
a S(x, x ) care contine cel mult un num
a
de termeni ai sirului (xn ) deoarece, n caz contrar, ar exista un subsir al lui (xn ) care s
convearg
a la x.
a pentru A. Deci, din D se
Familia D = {S(y, y )|y A} constituie o acoperire deschis
poate extrage o subacoperire nit
a
D1 = {S(yi , yi )|i = 1, m}.
ar nit de
Cum (xn ) A D1 iar ecare din sferele S(yi , yi ) contine cel mult un num
a c
a sirul (xn ) are un num
ar nit de termeni, ceea ce constituie
termeni ai sirului (xn ) rezult
o contradictie. Prin urmare, multimea A este compact
a.
Teorema 10.1.6 Orice submultime compact
a a unui spatiu metric este m
arginit
a
si nchis
a.
Demonstratie. S
a consider
am A o submultime compact
a a spatiului metric (X, d).
Mai nt
ai, s
a ar
at
am c
a A este m
arginit
a. S
a observ
am c
a familia sferelor deschise
D = {S(x, 1)|x A} formeaz
a o acoperire deschis
a pentru A. Conform cu Teorema 10.1.5,
cum A este compact
a, se poate extrage o subacoperire nit
a D1 = {S(xi , 1)|xi A, i = 1, n}.
a si diametrul s
au (B) < .
Fie B = {xi |i = 1, n}, care este nit
S
a consider
am acum x si y dou
a puncte arbitrare din A. Atunci exist
a o sfer
a deschis
a
a sfera deschis
a S(xj , 1) asa ca y S(xj , 1).
S(xi , 1) D1 , care contine pe x si, de asemenea, exist
Utiliz
and inegalitatea triunghiului, obtinem
d(x, y) d(x, xi ) + d(xi , xj ) + d(xj , y) < 2 + d(xi , xj ) < 2 + (B),
pentru orice x, y din A. Asadar, (A) 2 + (B) < +, ceea ce ne arat
a c
a A este m
arginit
a.
Acum, s
a ar
at
am c
a A este nchis
a, ceea ce este echivalent cu C(A) = xA este deschis
a.
Fie x un punct arbitrar din C(A) si e y A. Cum x = y, utiliz
and proprietatea de separatie
Hausdor (Teorema 10.1.1) a spatiului metric (X, d) rezult
a c
a exist
a sferele deschise S(y, ry )
at
si S(x, rx,y ) asa nc
(10.7)
S(y, ry ) S(x, rx,y ) = .
Familia D = {S(y, ry )|y A} este o acoperire deschis
a pentru A si cum A este compact
a
exist
a o subacoperire nit
a a sa D1 = {S(yi , ryi )|i = 1, n} (Teorema 10.1.5).
198
Fiec
arei sfere S(yi , ryi ) i corespunde, pe baza lui (10.7), o sfer
a deschis
a S(x, rx,yi ).
n
3
Fie r = min {rx , yi }; atunci S(x, r) =
S(x, rx,yi ) iar S(x, r) A = deoarece A
i=1,n
n
)
i=1
S(yi , ryi ) si, din (10.7), avem S(x, r) S(yi , ryi ) = . Asadar, S(x, r) C(A), adic
a C(A)
i=1
este vecin
atate pentru x. Cum x a fost ales arbitrar n C(A) rezult
a c
a multimea C(A) este
deschis
a deoarece ea este vecin
atate pentru orice punct al ei.
Conditiile ca multimea A s
a e m
argnit
a si nchis
a sunt necesare pentru ca A s
a e
compact
a. Aceste dou
a conditii nu sunt, n general, suciente pentru compactitatea unei
multimii ntr-un spatiu metric.
a, aceste conditii
Vom ar
ata c
a n spatiile Rn , n 1, nzestrate cu metrica euclidian
sunt si suciente.
Mai nt
ai vom demonstra urm
atorul rezultat general.
si (Y, d2 ) sunt dou
a spatii metrice compacte, atunci
si spatiul
Teorema 10.1.7 Dac
a (X, d1 )
Z = X Y , nzestrat cu metrica din Propozitia 8.2.6, este compact
Demonstratie. Fie (zn ) un sir arbitrar din Z, cu zn = (xn , yn ), xn X, yn Y , n = 1, 2, . . .. Cum
and
(X, d1 ) este compact, sirul (xn ) contine un subsir (xnk )kN convergent la x X. Consider
and seama c
a si (Y, d2 ) este compact, rezult
a c
a exist
a
subsirul (ynk )kN al sirului (yn ) si tin
au, convergent la un punct y Y .
un subsir (ynkt )tN al s
T
in
and seama de Teorema 8.2.2 rezult
a c
a
lim znkt = lim (xnkt , ynkt ) = (x, y),
ceea ce ne arat
a c
a spatiul Z este compact.
Propozitia 10.1.7 Intervalul [a, b] din R, a < b, este o multime compact
a.
Demonstratie. Dac
a (xn ) este un sir arbitrar din [a, b], rezult
a c
a (xn ) este m
arginit. Atunci,
conform lemei lui Ces`
aro (Propozitia 8.1.11) el contine un subsir (xnk ) convergent la un
punct din R. Cum [a, b] este multime nchis
a rezult
a c
a x [a, b]. Deci, [a, b] este o multime
compact
a n R.
Denitia 10.1.20 Fie [ai , bi ], i = 1, n, n 1, n intervale ale lui R. Multimea P Rn , unde
P = [a1 , b1 ] [a2 , b2 ] . . . [an , bn ],
se nume
ste paralelipiped nchis n Rn .
Propozitia 10.1.8 Orice paralelipiped nchis din Rn , n 1, este o multime compact
a.
Demonstratie. Valabilitatea propozotiei rezult
a imediat, utiliz
and Teorema 10.1.7 si
Propozitia 10.1.7.
Acum putem demonstra:
Teorema 10.1.8 O submultime A a lui Rn (n 1) este compact
a dac
a
si numai dac
a este
m
arginit
a
si nchis
a.
Demonstratie. Dac
a A este compact
a, atunci pe baza Teoremei 10.1.6, deducem c
a ea este
marginit
a si nchis
a.
arginit
a si nchis
a si s
a ar
at
am
Reciproc, s
a admitem c
a submultimea A a lui Rn este m
c
a este compact
a.
Cum A este m
arginit
a, exist
a un paralelipiped nchis P asa nc
at A P .
a
Fie (xn ) un sir abritrar n A; atunci el este si n P si cum P este o multime compact
rezult
a c
a exist
a un subsir (xnk ) convergent la un punct x P . Dar x este punct aderent
a x A si
multimii A si cum A este nchis
a rezult
a c
a A = A (Teorema 10.1.3). Deducem c
199
deci A este compact

a.
In nalul acestui paragraf vom introduce notiunea de conexitate, care, intuitiv, descrie
faptul c
a o multime este format
a dintr-o bucat
a, adic
a nu poate descompus
a n dou
a
sau mai multe p
arti separate.
ste conex dac
a nu exist
a dou
a multimi D1 ,
si disjuncte astfel ca X = D1 D2 .
In caz contrar spatiul (X, d) se
D2 deschise, nevide
nume
ste neconex sau disconex.
Deoarece D1 = C(D2 ) si D2 = C(D1 ), rezult
a c
a multimile D1 si D2 sunt, n acelasi timp,
si inchise, rezult
and imediat urm
atorul rezultat:
Propozitia 10.1.9 Intr-un

spatiu metric (X, d) urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
1) (X, d) exte conex;
2) Nu exist
a dou
a multimi nchise F1
si F2 , nevide
si disjuncte, a
sa nc
at X = F1 F2 ;
3) Singura multime nevid
a din X simultan deschis
a
si nchis
a este ntreg spatiul X.
Denitia 10.1.22 O submultime A a spatiului metric (X.d) este conex
a dac
a (A, d) este un
spatiu metric conex.
Altfel spus, A este conex
a dac
a nu exist
a dou
a multimi deschise n X, cu propriet
atile:
1) D1 A = , D2 A =
2) A D1 D2
3) D1 D2 A = .
Exemplul 10.1.28. Orice interval al lui R este o multime conex
a.
S
a demonstr
am acest fapt. Presupunem contrariul; adic
a exist
a un interval A R
care este o multime neconex
a. Conform Denitiei 10.1.22, exist
a dou
a multimi deschise,
at
nevide, D1 si D2 n R asa nc
D1 D2 = A;
D1 D2 = .
a a < b). Cum A este interval

Exist
a punctele a D1 si b D2 , a = b (putem presupune c
rezult
a c
a si [a, b] este interval si [a, b] A. Not
am c = sup(D1 [a, b]). Cum D1 este, n acelasi
Ins
a b D2 si deci c D1 [a, b), adic
a c = b, deoarece, n
timp, nchis
a n A rezult
a c
a c D1 .
caz contrar, c = b D2 , ceea ce ar conduce la c D1 D2 , lucru absurd. Asadar, c D1 [a, b)
a n A exist
a > 0 astfel nc
at c + D1 [a, b), ceea ce contrazice faptul c
a
si D1 ind deschis
acut
a este fals
a, rezult
and c
a A este conex
a.
sup(D1 [a, b)) = c. Prin urmare, presupunerea f
Observatia 10.1.4 Are loc
si reciproca pentru afirmatia din exemplul 10.1.28:
submultime nevid
a
si conex
a a lui R este un interval.
orice
Vom rationa prin reducere la absurd. S

a admitem c
a exist
a o multime A R conex
a,
care nu este interval. Atunci exist
a trei puncte x1 , x2 , x3 din R asa nc
at x1 , x3 A, x1 <
am multimile D1 = (, x2 ) A si D2 = A (x2 , +). Evident
x2 < x3 , iar x2 A. Consider
c
a D1 si D2 sunt nchise n A, D1 D2 = A si D1 D2 = . Prin urmare, A este o multime
neconex
a, ceea ce constituie o contradictie. Asadar, A este un interval.
Exemplul 10.1.29.
In spatiul metric R multimea A = (1, 2) (3, 4) este neconex
a.
Intradev
ar, multimile D1 = (1, 2) si D2 = (3, 4) sunt deschise, A = D1 D2 , iar D1 D2 A = ,
D1 A = (1, 2) = , D2 A = (3, 4) = .
Denitia 10.1.23 O multime deschis
a
si conex
a se nume
ste domeniu. O multime nchis
a
si
conex
a se nume
ste continuu.
Exemplul 10.1.30. O sfer
a deschis
a din Rm este un domeniu, iar una nchis
a este un continuu.
200
10.2
Functii ntre spatii metrice
Denitia 10.2.1 Fie (X, d1 )

si (Y, d2 ) dou
a spatii metrice. O apliactie f : A B, A X
si
B Y , se nume
ste functie denit
a ntre dou
a spatii metrice.
Denitia 10.2.2 Dac
a X = Rm , m N, m 1
si Y = R, atunci functia f : A R, A Rm , se
a de m
nume
ste functie real
a de o variabil
a vectorial
a x = (x1 , x2 , . . . , xm ) A sau functie real
variabile reale
si se noteaz
a prin y = f (x) sau y = f (x1 , x2 , . . . , xm ).
Este evident c
a valorile y ale functiei y = f (x1 , x2 , . . . , xm ) depind de cele m variabile.
a m
arimi ce
Din punct de vedere sistemic variabilele independente x1 , x2 , . . . , xm reprezint
pot controlate sau precizate, numite date de intrare, iar variabila dependent
a y precizeaz
a
valoarea rezultat
a prin actiunea lui f asupra datelor de intrare si se numeste data de iesire
(v.g.10.2.1).
Fig.10.2.1
Observatia 10.2.1 Functiile reale de mai multe variabile se mai numesc
si functii scalare
sau c
ampuri scalare.
Gracul unei functii reale de m variabile reale, denit
a pe o multime A Rm , este
m+1
, ceea ce face s
a avem o imagine geometric
a numai pentru
o multime de puncte din R
m 2. Astfel, dac
a m = 1 atunci functia y = f (x), x A R are ca si grac o curb
a plan
a,
a () n
iar dac
a m = 2 functia real
a f : A R2 R, y = f (x1 , x2 ) are ca si grac o suprafat
spatiul R3 (v.g.10.2.2).
Fig.10.2.2
Denitia 10.2.3 Dac
a X = Rm
si Y = Rp , o functie f : A B, A X, B Y , se nume
ste
functie vectorial
a de variabil
a vectorial
a.
201
Dac
a x = (x1 , . . . , xm ) A iar y = (y1 , . . . , yp ) B, atunci functia vectorial
a poate scris
a
y = f (x),
iar desf
asurat:
(y1 , . . . , yp ) = (f1 (x1 , . . . , xm ), f (x1 , . . . , xm ), . . . , fp (x1 , . . . , xm ))
unde fi , i = 1, p, sunt functii de m variabile reale denite pe A cu valori n R.
Functiile yi = fi (x1 , x2 , . . . , xm ), i = 1, p se numesc componentele functiei vectoriale f .
Rezult
a c
a studiul unei functii vectoriale se reduce la studiul unor functii reale de mai
multe variabile reale.
Cazuri particulare. 10.2.1. Dac
a p = 1, atunci functia vectorial
a de variabil
a vectorial
a
se reduce la o functie real
a de mai multe variabile reale.
10.2.2. Dac
a p = 2 si m = 1, atunci functia vectorial
a are forma
(y1 , y2 ) = (x, y) = f (t) = (f1 (t), f2 (t)),
t A R,
de unde
x = f1 (t),
y = f2 (t),
t A,
care constituie reprezentarea parametric

a a unei curbe plane (v.g.10.2.3).
Fig.10.2.3
10.2.3. Dac
a are forma
(y1 , y2 , y3 ) = (x, y, z) = f (t) = (f1 (t), f2 (t), f3 (t)), t A R,

de unde
x = f1 (t), y = f2 (t), z = f3 (t), t A,
a a unei curbe n spatiu.
10.2.4. Dac
a are forma
(y1 , y2 , y3 ) = (x, y, z) = f (u, v) =

= (f1 (u, v), f2 (u, v), f3 (u, v)), (u, v) A R2 ,
de unde
x = f1 (u, v), y = f2 (u, v), z = f3 (u, v), (u, v) A,

a a unei suprafete
n spatiu (v.g.10.2.4).
202
Fig.10.2.4
10.2.5. Dac
a p = 3 si m = 3, atunci o astfel de functie vectorial
a se numeste c
amp vectorial.
De obicei, modelele matematice utilizate n descrierea fenomenelor economice se descriu prin functii reale de mai multe variabile reale.
Exemplul 10.2.1. Functia de productie. O problem
a des nt
alnit
a n practica economic
a
se refer
a la conditiile de combinare a factorilor pentru producerea unui produs Y de c
atre
o ntreprindere: Dac
a conditiile tehnice ale productiei sunt date, cantitatea y din produsul Y realizat
a depinde numai de factorii variabili ai productiei folositi X1 , X2 , . . . , Xm .
atile folosite din acesti factori, atunci putem scrie functia de
Dac
a x1 , x2 , . . . , xm sunt cantit
productie
y = f (x1 , x2 , . . . , xm ),
care este o functie de m variabile reale.
Exemplul 10.2.2. Functia cererii. S
a presupunem c
a n m
arfuri de consum Y1 , Y2 , . . . , Yn se
a cu concurent
a, care const
a dintr-un num
ar
v
and la preturi invariabile x1 , x2 , . . . , xn pe o piat
a Yk ,
de consumatori, cu gusturi si venituri date.
In aceast
a situatie cantitatea yk de marf
a pe piat
a depinde numai de preturile tuturor m
arfurilor de pe piat
a. Aceasta
k = 1, n, cerut
nseamn
a c
a functia cererii pentru marfa Yk este
yk = fk (x1 , x2 , . . . , xn ),
care este o functie de n variabile. Functia cerere pentru toate cele n m
arfuri va o functie
vectorial
a
(y1 , y2 , . . . , yn ) = (f1 (x1 , . . . , xn ), . . . , fn (x1 , . . . , xn )).
In practic
a, ntre functiile cerere yk = fk (x1 , . . . , xn ), k = 1, n, se studiaz
a anumite
corelatii.
Exemplul 10.2.3. Functia costurilor de productie. S
a admitem c
a o ntreprindere produce
m
arfurile X1 , X2 , . . . , Xn n conditii tehnice de productie si conditii de aprovizionare date.
Atunci functia costurilor de productie este
y = f (x1 , . . . , xn ),
unde x1 , x2 , . . . , xn sunt cantit
atile de m
arfuri 1 , 2 , . . . , n produse, iar y este costul total.
Pentru comoditate, n cazul a dou
a m
arfuri X si Y functia costurilor se poate lua de forma
particular
a
z = ax2 + by 2 + cxy + dx + ey + f.
203
10.3
Limita unei functii ntr-un punct
Fie (X, d1 ) si (X, d2 ) dou

a spatii metrice, F : A Y , A X, o functie si x0 un punct de
acumulare al multimii A (x0 A ).
a exist
a
Denitia 10.3.1 (cu vecin
at
ati.) Spunem c
a functia f are limit
a n punctul x0 , dac
un punct l Y astfel nc
at, pentru orice vecin
atate U (l) a lui l, exist
a o vecin
atate V (x0 )
a avem f (x) U (l), adic
a
a
sa nc
at, pentru orice x V (x0 ) A {x0 }, s
f (V (x0 ) A {x0 }) U (l).
Scriem lim f (x) = l.
xx0
a faptul c
a dac
a ne
Intuitiv notiunea de limit
a a functiei f n punctul x0 exprim
apropiem de x0 prin puncte din multimea A, atunci valorile functiei n aceste puncte se
apropie oric
at de mult de punctul l din Y .
Teorema 10.3.1 (de caracterizare a notiunii de limit
a.) Fie f : A (Y, d2 ), unde A (X, d1 )
si x0 A . Atunci urm
at
ati);
1) l este limita functiei f n punctul x0 (definitia cu vecin
2) pentru orice sfer
a deschis
a SY (l, ) din spatiul metric Y exist
a o sfer
a deschis
a
at, pentru orice x SX (x0 , ) A {x0 } s
a
SX (x0 , ) din spatiul metric X astfel nc
avem f (x) SY (l, ) (denitia cu sfere);
3) pentru orice > 0 exist
a > 0 astfel nc
at pentru orice x A {x0 } cu d1 (x, x0 ) < s
a
avem d2 (f (x), l) < (denitia cu si );
X
4) pentru orice
sir convergent de puncte din A{x0 } cu lim xn = x0 s
a rezulte lim f (xn ) =
n
l (denitia cu siruri sau denitia lui Heine)

Demonstratie. S
a ar
at
am mai nt
ai c
a din 1) rezult
a 2). Lu
am U (l) = SY (l, ), unde > 0
at, pentru orice x V (x0 )
este arbitrar. Conform cu 1), exist
a o vecin
atate V (x0 ) asa nc
a avem f (x) U (l). Cum V (x0 ) este o vecin
atate pentru x0 , exist
a o sfer
a deschis
a
A {x0 } s
SX (x0 , ) V (x0 ). Atunci pentru orice x SX (x0 , ) A {x0 } avem f (x) U (l) = SY (l, ),
adic
a 2) este ndeplinit
a.
Acum s
a ar
at
am c
a din 2) rezult
a 3). Pentru aceasta este sucient s
a exprim
am sferele
si conditiile de la 2) prin inegalit
ati.
S
a demonstr
am acum c
a din 3) rezult
a 4). Fie (xn ) un sir de puncte din A{ x0 } cu
X
a c
a > 0 asa nc
at, pentru orice
lim xn = x0 . Din 3) rezult
a avem d2 (f (x), l) < . Cum lim xn = x0 , exist

a un n N asa
x A {x0 } cu d1 (x, x0 ) < s
n
ca pentru orice n N, n > n s

a rezulte d1 (xn , x0 ) < . Atunci d2 (f (x), l) < pentru orice
a n N asa nc
at pentru orice n N,
n N, n > n = n . Asadar, pentru orice > 0 exist
a avem d2 (f (xn ), l) < , adic
a lim f (xn ) = l, ceea ce trebuia demonstrat.
n > n s
n
Demonstratia teoremei este ncheiat

a dac
a ar
at
am c
a din 4) rezult
a 1). Vom rationa
prin reducere la absurd. S
a presupunem c
a exist
a o vecin
atate U (l) a lui R astfel ca, oricare
atate a lui x0 , s
a existe x V (x0 ) A {x0 } pentru care f (x) U (l).
ar V (x0 ) o vecin
1
Pentru orice n N lu
am V (x) = S x0 ,
. Atunci exist
a xn V (x0 ) A {x0 } cu
n

1
1
xn = x0 asa nc
at f (xn ) U (l). Cum xn S x0 ,
, avem dX (xn , x0 ) < , oricare ar
n
n
n N . De aici rezult
a c
a lim xn = x0 . Conform cu 4), deducem c
a lim f (xn ) = l; atunci
n
at pentru orice n N, n > n1 s

a avem f (xn ) U (l), ceea ce contrazice
exist
a n1 N asa nc
acut
a este fals
a si deci din 4) rezult
a 1).
f (xn ) U (l). Prin urmare, presupunerea f
204
Observatia 10.3.1 Afirmatiile 1) 4) din teorema 10.3.1 fiind echivalente logic, rezult
a c
a
continoricare din ele poate fi luat
a ca definitie a limitei unei functii ntr-un punct. In
uare, noi vom folosi mai mult definitia cu
siruri deoarece ne va permite ca s
a obtinem
propriet
atile limitelor de functii din propriet
atile limitelor de
siruri.
Observatia 10.3.2 Definitia limitei cu
siruri a limtiei unei functii ntr-un punct se utilizeaz
a
la a dovedi c
a o functie nu are limit
a ntr-un punct. Pentru aceasta este suficient s
a g
asim
sa nc
at lim f (xn ) s
a nu existe sau s
a afl
am
un
sir (xn ), (xn ) A {x0 }, cu lim xn = x0 a
(1)
(2)
(1)
si (xn ) din A{x0 }, ambele convergente la x0 , pentru care

sirurile (f (xn ))
dou
a
siruri (xn )
(2)
si (f (xn )) s
a aib
a limite diferite n Y .
Teorema 10.3.2 Fie spatiile metrice (X, d1 )
si (Y, d2 ), A X, x0 A
si f : A Y o functie.
a limit
a este unic
a.
Dac
a f are limit
a n x0 , atunci aceast
Demonstratie. Valabilitatea armatiei rezult
a aplic
and denitia cu siruri a limitei unei
functii ntr-un punct si tin
and seama c
a limita unui sir de puncte dintr-un spatiu metric
este unic
a.
Teorema 10.3.3 Fie f : A Rp , A Rm , m 1, p 2, functia vectorial

a f = (f1 , f2 , . . . , fp ),
unde fi : A R, i = 1, p
si x0 A . Atunci f are limita l = (l1 , l2 , . . . , lp ) n punctul x0 dac
a
si numai dac
a exist
a lim fi (x) = li , i = 1, p.
xx0
Demonstratie. Armatia rezult

a imediat folosind denitia limtiei unei functii cu siruri
a cu convergenta pe
si faptul c
a n Rn convergenta unui sir de elemente este echivalent
coordonate (v.Teorema 8.2.2).
Observatia 10.3.3 Din Teorema 10.3.3 rezult
a c
a studiul limitei functiilor vectoriale se reduce la studiul functiilor reale de mai multe variabile reale f : A R, A Rm .
Dac
a x0 = (a1 , a2 , . . . , am ) A se obisnuieste a nota lim f (x), x = (x1 , x2 , . . . , xm ) Rm ,
xx0
prin
lim
x1 a1
x2 a2
f (x1 , x2 , . . . , xm )
..
.
xm am
Utiliz
and cele demonstrate la siruri pentru functiile care iau valori reale rezult
a:
Teorema 10.3.4 Fie f, g : A R, unde A (X, d)
si x0 A . Dac
a exist
a lim f (x) = l1
si
xx0
a
lim f (x) = l2 , cu l1 , l2 R, atunci exist
xx0
si valoarea ei este l1 + l2 ;
1) lim (f + g)(x)
xx0
2) lim (f + g)(x)
si valoarea ei este l1 l2 ;
xx0
3) lim f (x)
si valoarea ei este
xx0
l1
, dac
a l2 = 0
si g(x) = 0 pentru x A.
l2
a apar
a a
sa numitele operatii f
ar
a sens,
a l1 , l2 R, atunci pot s
care se elimin
a prin diferite metode.
Observatia 10.3.5 Fie f : A (Y, d), cu A R, o functie
si x0 A . Dac
a exist
a xx
lim f (x) =
0
x<x0
lim f (x) = ld ), atunci spunem c

a f are limit
a la st
anga (respectiv limit
a la
ls (respectiv xx
0
x>x0
anga
si la dreapta ntr-un punct poart
a numele de
dreapta) n punctul x0 . Limitele la st
limit
a lateral
a.
205
Se arat
a c
a f are limit
a n punctul x0 dac
a si numai dac
a exist
a at
at limita la st
anga
at si limita la dreapta ld n punctul x0 pentru f si lim f (x) = ls = ld .
ls c
xx0
Exemple. 10.3.1. S
a calcul
am

2
2
x + x3
2
2x
, (1 + x) , x + x + 1
a) l1 = lim
x0
2x

1
x2 + 1
2 2
xy
lim x y + 1, (1 + xy) , 2
b) l2 = x0
x + y2
y0
a) Avem
x2 + x3
x + x2
= lim
= 0;
x0
x0
2x
2
lim
lim (1 + x) 2x = lim [(1 + x) x ]2 = e2 ;
x0
de unde l1 = (0, e2 , 1).

b) Pentru l2 avem
x0
lim (x2 + y 2 + 1) = 1;
x0
y0
si
lim (1 + xy) xy = e
x0
y0

x2 y x2 |y|
x2 y

lim
= 0, deoarece 2
= |y|,
x0 x2 + y 2
x + y2
x2
y0
de unde l2 = (1, e, 0).

xy
10.3.2. S
a se arate c
a f (x, y) = 2
nu are limit
a n punctul (0, 0) = . Consider
am sirul
x + y2

1
,
de puncte zn =
, R si convergent la = (0, 0). Avem
n n

2
,
,
= 1 n =
f
n n
1 + 2
n2 + n2

1
,
adic
a limita sirului f
depinde de , de unde rezult
a c
a functia f nu are limit
a n
n n
(0, 0).
10.4
Continuitatea functiilor ntre spatii metrice
In acest paragraf vom ad

anci studiul ideii intuitive de apropiere a valorilor unei
a ce valorile argumentului sunt sucient
functii de valoarea ei ntrun punct dat x0 de ndat
de aproape de x0 .
a spatii metrice si f : A Y o functie, unde A X este o
Fie (X, d1 ) si (Y, d2 ) dou
submultime a lui X.
a
Denitia 10.4.1 (cu vecin
at
ati.) Spunem c
a functia f este continu
a n punctul x0 A dac
a o vecin
atate V (x0 ) a lui x0 a
sa nc
at pentru
pentru orice vecin
atate U (f (x0 )) a lui f (x0 ) exist
orice x V (x) A s
a avem f (x) U (f (x0 )).
a functia f este
Dac
a functia f nu este continu
a n punctul x0 A, atunci spunem c
a x0 este punct de discontinuitate a functiei f .
discontinu
a n punctul x0 sau c
Teorema 10.4.1 Functia f : A Y , A X, este continu
a n punctul x0 A dac
a
si numai
dac
a are loc una din situatiile:
i) sau x0 este punct izolat;
206
ii) sau x0 este punct de acumulare pentru A

si
lim f (x) = f (x0 ).
xx0
Demonstratie.
i)
Intr-adev
ar, n orice punct izolat al domeniului de denitie o functie este continu
a. Fie
a o vecin
atate V (x0 ) a sa, asa nc
at
x0 un punct izolat pentru multimea A; atunci exist
a c
atate U (f (x0 )) exist
a o vecin
atate
V (x0 ) A = {x0 }. Acum, rezult
at, pentru orice x V (x0 ) A, s
a avem f (x) U (f (x0 )).
V (x0 ) astfel nc
atate U (f (x0 ))
ii) S
a admitea c
a f este continu
a n punctul x0 . Atunci pentru orice vecin
at pentru orice x V (x0 ) A s
a avem
exist
a o vecin
atate V (x0 ) a lui x0 asa nc
f (x) U (f (x0 )). Evident c
a aceast
a armatie are loc si pentru x = x0 , ceea ce implic
a
lim f (x) = f (x0 ).
xx0
a o
Reciproc, dac
a presupunem c
a lim f (x0 ) = f (x0 ), atunci pentru orice U (x0 ), exist
xx0
at, pentru orice x V (x0 ) (A {x0 }) s

a avem f (x) U (f (x0 )). Cum
vecin
atate V (x0 ) asa nc
a c
a pentru orice x V (x0 ) A avem
pentru x = x0 A avem evident f (x0 ) U (f (x0 ), rezult
a c
a f este continu
a n x0 .
f (x) U (f (x0 ))), ceea ce ne arat
si functia f este continu
a n x0 ,
a x0 este punct de acumulare din A
atunci putem scrie

lim f (x) = f lim x ,
xx0
xx0
ceea ce ne spune c
a operatia de trecere la limit
a este permutabil
a cu functia f .
Teorema 10.4.2 (de caracterizare a continuit
atii n punct). Fie f : A (Y, d2 ) o functie,
si x0 A. Atunci urm
unde A (X, d1 )
at
ati 10.4.1)
1) f este continu
a n punctul x0 (definitia cu vecin
a o sfer
a deschis
a
2) pentru orice sfer
a deschis
a SY (f (x0 ), ) din spatiul metric Y , exist
at, pentru orice x SX (x0 , ) A s
a avem
S (x0 , ) din spatiul metric X astfel nc
f (x) SY (f (x0 ), ) (denitia cu sfere);
at pentru orice x A cu d1 (x, x0 ) < , s
a avem
3) pentru orice > 0 exist
a > 0 astfel nc
d2 (f (x), f (x0 )) < (denitia cu si );
Y
a rezulte lim f (xn ) = f (x0 )

4) pentru orice
si convergent de puncte din A cu lim xn = x0 s
n
(denitie cu siruri).
Demonstratie. Valabilitatea teoremei rezult
a imediat din Teorema 10.3.1 de caracterizare
a notiunii de limit
a.
a f = (f1 , f2 , . . . , fp ),
Teorema 10.4.3 Fie f : A Rp , A Rm , m 1, p 2, functia vectorial
si x0 A. Atunci f este continu
a n punctul x0 A, dac
a
si numai
unde fi : A R, i = 1, p
dac
a functiile fi sunt continue n x0 , i = 1, p.
Demonstratie. Utiliz
and Teoremele 10.4.1 si 10.3.4, rezult
a imediat valabilitatea celor armate n enuntul teoremei.
a functia f este
Denitia 10.4.2 Fie f : A (Y, d2 ), unde A (X, d1 ), o functie. Zicem c
continu
a pe D dac
a f este continu
a n orice punct din D.
207
Exemple. 10.4.1. Fie (X, d) un spatiu metric si k un element xat din X. Functia f : X X,
X
f (x) = k, oricare ar x X, este continu
a pe X deoarece dac
a x0 X si xn x0 , atunci
X
a este satisf
acut
a denitia cu siruri a continuit
atii n x0 .
f (xn ) k = f (x0 ), adic
a, adic
a 1X (x) = x, oricare ar x X. Atunci
10.4.2. Fie 1X : (X, d) (X, d) aplicatia identic
a pe X.
Intr-adev
ar, s
a consider
am un x0 X arbitrar; atunci pentru orice
1X este continu
X
X
X
a c
a 1X
sir (xn ) X cu lim xn = x0 avem lim 1x (xn ) = lim xn = x0 = 1X (x0 ), ceea ce ne arat
n
n
n
este continu
a n x0 .
10.4.3. (Continuitatea functiilor compuse.) Fie (X, d1 ), (Y, d2 si (Z, d3 ) trei spatii metrice si
a n
e functiile f : X Y , y : Y Z. Dac
a f este continu
a n x0 X si g este continu
a n x0 .
f (x0 ) Y , atunci g f este continu
X
Folosim denitia cu siruri a continuit
atii. Fie (xn ) un sir arbitrar din X cu lim xn = x0 .
n
a lim f (xn ) = f (x0 ). Acum, tin

and seama de continuitatea
Din continuitatea lui f n x0 rezult
n
Z
a lim g(f (xn )) = g(f (x0 )), adic

a lim (g f )(xn ) = (g f )(x0 ), ceea ce
lui g n f (x0 ), obtinem c
n
n
ne arat
a c
a g f este continu
a n x0 X.
a spatii metrice, A X si
10.4.4. (Prelungirea prin continuitate). Fie (X, d1 ) si (Y, d2 ) dou
a f : A {x0 } Y este o functie denit
a pe A {x0 },
x0 un punct de acumulare din A. Dac
atunci am putea prelungi functia f la multimea A n diferite moduri atribuindu-i lui f o
Y
a exist
a lim f (x) = l Y , am putea considera functia
valoarea arbitrar
a n x0 . Dac
xx0
f( : A Y,
f((x) =
f (x)
l
, dac
a x A {x0 },
, dac
a x = x0 ,
care este, evident, o prelungire a lui f pe A.

Deoarece lim f((x) = l = f((x0 ), rezult
a c
a f este continu
a n x0 . Functia f( atasat
a
xx0
functiei f poart
a numele de prelungirea functiei f prin continuitatea n punctul x0 .
10.4.5. (Functii continue cu valori reale). Fie f, g : (X, d) R functii continue si R.
Atunci:
1) f + g, f si f g sunt continue pe X;
2)
f
: X {x X|g(x) = 0} R este continu
a pe X {x X|g(x) = 0};
g
3) |f | este continu
a pe X.
Pentru a demonstra aceste armatii s
a observ
am mai nt
ai c
a dac
a x0 este punct izolat,
atunci valabilitatea celor trei armatii rezult
a din teorema 10.4.1, punctul i). Dac
a x0 este
punct de acumulare atunci armatiile 1) si 2) rezult
a din teorema 10.3.4, utiliz
and denitia
cu siruri a continuit
atii.
X
Pentru a demonstra 3) este sucient s
a ar
at
am c
a dac
a lim xn = x0 ,atunci lim |f (xn )| =
n
|f (x0 )|. Cum
| |f (xn )| |f (x0 )| | |f (xn ) f (x0 )|,
pentru orice n N, si din f continu

a n x0 , obtinem c
a lim |f (xn )| = |f (x0 )|, adic
a |f | este
n
continu
a n x0 .
10.4.6. (Continuitate lateral
a). Fie f : A R, unde A R, si e x0 A un punct acumulare
lim f (x), iar fs (x0 ) = f (x0 ),
pentru D. Dac
a exist
a limita la st
anga n x0 , f (x0 0) = fs (x0 ) = xx
0
x<x0
a exist
a limit
a la dreapta n x0 ,
atunci spunem c
a f este continu
a la st
anga n x0 . Dac
f (x0 + 0) = fd (x0 ) = xx
lim f (x), iar fd (x0 ) = f(x0 ) atunci spunem c
a f este continu
a la dreapta n
x0 .
0
x>x0
T
in
and seama de Observatie 10.3.5, deducem c
a o functie f este continu
a n x0 dac
a
si numai dac
a f este continu
a at
at la st
anga c
at si la dreapta n punctul x0 .
208
Punctul de acumulare x0 A se numeste punct de discontinuitate de speta (specia)

a, sunt nite si diferite. Punctul
nt
aia dac
a f nu este continu
a n x0 , fs (x0 ) si fd (x0 ) exist
a este punct de discontinuitate si
x0 A se numeste de discontinuitate de speta a II-a dac
nu este de speta nt
aia.
aia pentru functie f , atunci
Dac
a x0 A este un punct de discontinuitate de speta nt
expresiile
sf (x0 ) = |fd (x0 ) fs (x0 )|
si
osc (f ; x0 ) = max{|fd (x0 ) fs (x0 )|, |f (x0 ) fs (x0 )|,
, |f (x0 ) fd (x0 )|}
se numesc saltul lui f n x0 si respectiv oscilatia lui f n x0 .
10.4.7. (Discontinuit
atile functiilor monotone). O functie monoton
a f , denit
a pe intervalul
(a, b),
a < b +, poate avea puncte de discontinuitate numai de speta nt
aia.
S
a presupunem c
a functia f este cresc
atoare si s
a alegem un punct x0 arbitrar din
at x1 < x0 < x2 . Pentru orice x (x1 , x0 ) avem
(a, b). Exist
a punctele x1 , x2 (a, b) astfel nc
a rezult
a f (x1 )
lim
f (x) f (x0 ),
f (x1 ) f (x) f (x0 ), de unde prin trecere la limit
x x0
x < x0
ceea ce ne arat
a c
a f (x0 0) este nit
a. In mod analog, consider
and x (x0 , x2 ), obtinem c
a
a. Prin urmare, dac
a x0 este punct de discontinuitate, atunci el este de
f (x0 + 0) este nit
speta nt
aia.
atile
Din demonstratie rezult
a c
a pentru orice x0 (a, b) au loc inegalit
f (x0 0) f (x0 ) f (x0 + 0).
Denitia 10.4.3 Fie X
si Y dou
a spatii liniare normate. Spunem c
a operatorul liniar T :
X Y este m
arginit dac
a exist
a un num
ar M > 0 a
sa nc
at
T (x) M x,
(10.8)
pentru orice x X.
Vom ar
ata c
a n cazul operatorilor liniari, m
arginirea este echivalent
a cu continuitatea
lor.
Teorema 10.4.4 Dac
a T este un operator liniar ntre spatiile liniare normate X
si Y , atunci
urm
1) T este continuu pe X;
2) T este continuu n originea x a spatiului X;
3) T este m
arginit.
Demonstratie. Din 1) rezult
a imediat deoarece T ind continuu pe X este continuu n orice
a ar
at
am c
a din 2) rezult
a 3). Din faptul c
a operatorul
punct al lui X, deci si n x. Acum, s
at, pentru orice x X
T este continuu n x rezult
a c
a asa nc
a avem T (x) T (x) = T (x) < .
In particular, lu
and = 1 exist
a 1 > 0 asa
cu x < , s
a rezulte ||T (x)|| < 1.
nc
at din ||x|| < 1 s
Se observ
a c
a (10.8)
a pentru x = x. Fie acum x = x. S
a consider
am
4 este vericat
4
4 1
4 1
x
1 x
4
. Atunci y = 4
y=
4 2 x 4 = 2 < 1 , ceea ce conduce la T (y) 1. De aici obtinem
2 x
4
4
4 4
4
4
4 4
4T 1 x 4 = 4 1 T (x)4 1,
4
4
4
4
2 x
2x
209
de unde
1
T (x) 1,
2x
adic
a
T (x0 )
2
x,
1
pentru orice x X. Prin urmare, operatorul T este m

arginit.
S
a ar
at
am c
a 3) implic
a 1). Din faptul c
a T este m
arginit rezult
a c
a exist
a M > 0 asa
nc
at (10.8) s
a aib
a loc.
Fie xo X arbitrar. Pentru orice > 0 si orice x X, asa nc

, avem
at x x0 <
M
T (x) T (x0 ) = T (x x0 ) M x x0 < M

= ,
M
ceea ce exprim
a continuitatea operatorului T .
Corolarul 10.4.1 Dac
a T : Rn Rp este un operator liniar, atunci el este continuu.
Demonstratie.
Fie
T
=
(T1 , T2 , . . . , Tp ),
unde
a T este operator liniar, atunci rezult
a c
a si aplicatiile Ti
Ti : Rn R, i = 1, p. Dac
sunt liniare.
Conform Teoremei 10.4.3, a ar
ata c
a T este un oeprator liniar continuu revine la a
a ar
at
am c
a un
arat
a c
a Ti , i = 1, p, sunt functii continue. Prin urmare, este sucient s
operator liniar T : Rn R este continuu.
a a lui Rn . Dac
a x Rn atunci x = (x1 , x2 , . . . , xn ) si
Fie B = {e1 , e2 , . . . , en } baza canonic
n
xi ei . Atunci
deci x =
i=1
n

n
T (x) = T
xi ei =
xi T (ei ),
r=1
i=1
de unde, utiliz
and inegalitatea lui CauchySchwartzBuniakowski, avem

12 n
12
n
n

xi T (ei )
T 2 (ei )
x2i
= M x,
|T (x)| =

i=1
i=1
i=1
pentru orice x R , care ne arat

a c
a T este un operator liniar m
arginit. Asadar, conform
Teoremei 10.4.4, rezult
a c
a T este operator continuu.
In continuare vom prezenta c

ateva propriet
ati cu privire la transformarea multimilor
deschise, respectiv nchise, compacte si conexe printr-o aplicatie continu
a.
n
si (Y, d2 ) dou
a spatii metrice
si f : X Y o functie. Atunci
Teorema 10.4.5 Fie (X, d1 )
urm
1) f este continu
a pe X;
2) pentru orice multime deschis
a D din Y , imaginea invers
a f 1 (D) este multime deschis
a
n X;
a
3) pentru orice multime nchis
a B din Y , imaginea invers
a f 1 (B) este multime nchis
n X;
4) pentru orice submultime A a lui X, avem f (A) f (A).
Demonstratie. S
a ar
at
am c
a din 1 rezult
a 4). Fie x A asa ca y = f (x). Cum x A rezult
a
X
at lim xn = x. Din continuitatea
c
a exist
a un sir de puncte (xn ) din multimea A asa nc
n
a am ar
atat c
a n multimea f (A) exist
a un sir de
lui f rezult
a lim f (xn ) = f (x) = y,adic
n
210
puncte (f (xn )) asa ca lim f (xn ) = y. Prin urmare, y f (A), ceea ce ne arat
a c
a am dovedit
n
incluziunea f (A) f (A).

Acum, s
a ar
at
am c
a 4) implic
a 3). Fie B o multime nchis
a n Y , adic
a B = B n Y .
Not
am f 1 (B) cu A. Conform ipotezei 4) avem
f (A) f (A) = f (f 1 (B)) B = B,
de unde
A f 1 (f (A)) f 1 (B) = A.
Cum A A, rezult
a c
a A = A, ceea ce ne arat
a c
a A = f 1 (B) este nchis
a n X.
S
a ar
at
am c
a 3) implic
a 2). Fie D o multime deschis
a n Y . Atunci B = Y D este
a n X. De aici
nchis
a n Y . Conform ipotezei 3) multimea f 1 (B) = f 1 (Y D) este nchis
rezult
a c
a
X f 1 (B) = X [f 1 (Y ) f 1 (D)] = f 1 (D)
este deschis
a n X.
Mai avem de demonstrat c
a din 2) rezult
a 1). Fie x0 un punct arbitrar din X si
a deschis
a din Y . Conform ipotezei 2), multimea f 1 (D) este multime
D = SY (f (x0 ), ) o sfer
atate pentru x0 X.
deschis
a n X. Rezult
a c
a f 1 (D) este o vecin
at pentru orice x SX (x0 , ) s
a avem
Atunci exist
a o sfer
a SX (x0 , ) f 1 (D) asa nc
a c
a f este continu
a n x0 (vezi Teorema 10.4.2).
f (x) SY (f (x0 ), ) = D, ceea ce ne arat
Observatia 10.4.2 Multimea functiilor continue pe X cu valori n Y se noteaz
a prin C(X, Y ).
si (Y, d2 ) dou
a spatii metrice
si f : A X Y o functie. Spunem
si pentru toate
c
a f este uniform continu
a pe A, dac
a oricare ar fi > 0 exist
a > 0 (acela
punctele x A) astfel nc
at, oricare ar fi x1 , x2 A cu proprietatea d1 (x1 , x2 ) < are loc
d2 (f (x1 ), f (x2 )) < .
a f : A X Y este o functie uniform continu
a pe A, atunci f este
continu
a pe A.
Demonstratie. S
a consider
am x0 un punct arbitrar din A. Din faptul c
a f este uniform
continu
a pe A rezult
a c
a > 0 astfel nc
at, pentru orice x1 , x2 A
at d1 (x, x0 ) < ,
cu d1 (x1 , x2 ) < , are loc d2 (f (x1 ), f (x2 )) < . Atunci, oricare ar x A asa nc
a f este continu
a n x0 . Cum x0 a fost ales arbitrar din A, rezult
a
are loc d(f (x), f (x0 )) < , adic
c
a f este continu
a pe A.
Observatia 10.4.3 Reciproca Propozitiei 10.4.1 este fals
a, adic
a exist
a functii continue pe
o multime, care nu sunt uniform continue.
Exemplul 10.4.8. Fie f : (0, 1] R denit
a prin f (x) = 1/x, x (0, 1]. Se observ
a c
a f este
continu
a pe (0, 1].
S
a presupunem c
a pe (0, 1], adic
a
at pentru orice x1 , x2 (0, 1] cu
un > 0, acelasi pentru toate punctele x (0, 1], asa nc
a aib
a loc |f (x1 ) f (x2 )| < . S
a lu
am, n particular, = 1/2,
proprietatea |x1 x2 | < s
at pentru orice x1 , x2 (0, 1] cu |x1 x2 | < 12 , avem
c
and obtinem c
a exist
a 21 > 0 astfel nc

1
1 < 1.
x1
x2 2
2
< 1/2 . Atunci, cum |x1 x2 | =
Fie x1 = 1/n si x2 = 1/(n + 1) cu n N ales asa nc
at
n

1
1
1
2
1
<
< 21 , ar trebui ca = |n (n + 1)| = 1 < , ceea ce constituie o
n(n + 1)
n
x1
x2
2
contradictie. Prin urmare, presupunerea f
acut
a este fals
a deci f nu este uniform continu
a
pe (0, 1].
211
Observatia 10.4.4 Uniform continuitatea este o proprietate global

a pentru o functie,
referindu-se la ntreg domeniul de definitie, al functiei, n timp ce, continuitatea unei
functii ntr-un punct este o proprietate local
a.
si (Y, d2 ) dou
a spatii metrice. Spunem c
a aplicatia f : A X Y
este lipschitzian
a pe A, dac
a exist
a un num
ar 0 astfel nc
at oricare ar fi x1 , x2 A,
a f este lipschitzian
a n raport cu , sau
are loc d2 (f (x1 ), f (x2 )) d1 (x1 , x2 ). Se mai zice c
lipschitzian
a.
Propozitia 10.4.2 Orice contractie a unui spatiu metric (X, d) este o functie lipschitzian
a.
Demonstratie. Fie f o contractie a lui X. Atunci, conform Denitiei 8.2.8, exist
a [0, 1)
a c
a f este
asa c
a pentru orice x1 , x2 X, avem d(f (x1 ), f (x2 )) d(x1 , x2 ), care ne arat
lipschitzian
a.
Propozitia 10.4.3 Orice functie lipschitzian
a este uniform continu
a.
Demonstratie. Fie f : A (X, d1 ) (Y, d2 ) o functie lipschitzian
a pe A, adic
a pentru orice
a = 0,a tunci d2 (f (x1 ), f (x2 ))
x1 , x2 A, are loc d2 (f (x1 ), f (x2 )) d1 (x1 , x2 ). Fie > 0. Dac
a c
a f (x1 ) = f (x2 ) oricare ar x1 , x2 A, deci f este
0, pentru orice x1 , x2 A. Rezult
constant
a pe A si prin urmare este uniform continu
a pe A.
Dac
a > 0, lu
and = /, atunci pentru orice x1 , x2 A cu d1 (x1 , x2 ) < , are loc
d2 (f (x1 ), f (x2 )) d1 (x1 , x2 ) < = , ceea ce ne arat

a c
a pe A.
Acum, s
a facem c
ateva preciz
ari asupra functiilor continue pe multimi compacte.
si (Y, d2 ) dou
a spatii metrice
si f : X Y o functie continu
a.
Dac
a A este o submultime compact
a a lui X, atunci f (A) este o submultime compact
a a lui
Y.
Demonstratie. Fie (yn ) un sir din f (A). Atunci, pentru orice n N, exist
a xn K, asa nc
at
a, conform cu Denitia 10.1.18, sirul (xn ) contine
f (xn ) = yn . Multimea K ind compact
a c
a sirul (f (xnk )) este un subsir
un subsir (xnk ) convergent. Din continuitatea lui f rezult
a din Y .
convergent al sirului (yn ) si prin urmare, f (A) este o multime compact
si (Y, d2 ) dou
a o functie f : A X Y
este m
arginit
a dac
a multimea f (A) este m
arginit
a n Y .
Acum, din Teorema 10.4.6 obtinem urm
atorul rezultat.
Corolarul 10.4.2 Orice functie continu
a pe un compact dintr-un spatiu metric este
m
arginit
a.
Demonstratie. Fie f : A (X, d1 ) (Y, d2 ) o functie continu
a si A o submultime compact
a
a lui X; conform Teoremei 10.4.6 rezult
a ca f (A) este compact
a n Y . Atunci f (A) este
m
arginit
a n Y si deci functia f este m
arginit
a pe A.
In caz particular, din Corolarul 10.4.2 obtinem urm

atorul rezultat cunoscut din liceu:
a functia f : [a, b] R este continu
a, atunci f este m
arginit
a.
a multimea A, pe care functia f este continu
a, nu este compact
a,
atunci rezultatul Corolarului 10.4.2 nu se mai p
astreaz
a.
Intr-adev
ar, dac
a consider
am functia f : (0, 2) R denit
a prin f (x) = 1/x; pentru orice
a pe (0, 2), dar f (0, 2) = (1/2, ) si deci f nu este m
arginit
a.
x (0, 2), aceasta este continu
Denitia 10.4.7 Fie (X, d) un spatiu metric, f : X R o functie, M = sup f (x) marginea
xX
a a lui f pe X.
superioar
a a lui f pe X
si, respectiv, m = inf f (x) marginea inferioar
xX
Spunem, c
a f
si atinge marginea superioar
a, respectiv marginea inferioar
a pe
212
multimea X dac
a exist
a un punct x1 X, respectiv un punct x2 X, a
sa ca M = f (x1 )
, respectiv f (x2 ) = m.
Spunem c
a f
si atinge marginile pe X dac
a f
si atinge at
at marginea superioar
a c
at
si marginea inferioar
a pe X.
Teorema 10.4.7 (Weierstrass). Dac
a A este o submultime compact
a a spatiului metric (X, d)
si f : X R este continu
a, atunci f
si atinge marginile pe multimea A.
Demonstratie. Pe baza Corolarului 10.4.2 rezult
a c
a f (A) este m
arginit
a n R. Fie
M = sup f (x) si m = inf f (x). Deoarece M si m sunt puncte aderente pentru multimea
xA
xA
f (A) rezult
a c
a M f (A) si m f (A). Din f (A) este compact
a rezult
a c
a este multime
nchis
a si atunci M f (A) si m f (A).
at f (x1 ) = M si exist
a x2 A asa ca f (x2 ) = m,
Deci, rezult
a c
a exist
a x1 A asa nc
ceea ce ne arat
a c
a f si atinge marginile pe A.
In particular, din Teorema 10.4.7 obtinem cunoscuta teorem

a a lui Weierstrass studiat
a n liceu.
Corolarul 10.4.4 Functia f : [a, b] R continu
a pe [a, b] este m
arginit
a
si
si atinge marginile
pe [a, b].
D
am acum o reciproc
a pentru Propozitia 10.4.1.
si (Y, d2 ) dou
a spatii metrice. Dac
a f : A X Y
Teorema 10.4.8 (Cantor.) Fie (X, d1 )
este o functie continu
a pe A, iar A este o multime compact
a n X, atunci f este uniform
continu
a pe A.
at
Demonstratie. Presupunem c
a f nu este uniform continu
a. Atunci, exist
a un 0 > 0 asa nc
a d1 (x1, , x2, ) < si d2 (f (x1, ), f (x2, ))
a x1, , x2, A cu proprietatea c
0 .
am x1, = xn , x2, = yn obtinem sirurile (xn ),

In particular, dac
a = 1/n cu n N si not
a d1 (xn , yn ) < si d2 (f (xn ), f (yn )) 0 .
(yn ) din A cu proprietatea c
Din faptul c
a multimea A este compact
a rezult
a c
a sirul (xn ) contine un subsir (xnk )
am subsirul (ynk ) a sirului (yn ). Cum
convergent la punctul x0 A. Consider
d1 (ynk , x0 ) d1 (ynk , xnk ) + d1 (xnk , x0 )
si

lim
1
+ d1 (xnk , x0 )
nk

1
+ d1 (xnk , x0 ) = = 0,
nk
Y
rezult
a c
a lim d1 (ynk , x0 ) = 0, adic
a lim ynk = x0 .
n
n
Functia f ind continu
a, rezult
a c
a
Y
lim f (xnk ) = f (x0 ) si lim f (ynk ) = f (x0 ),
de unde
lim d2 (f (xnk ), f (ynk )) = 0,
care este n contradictie cu d2 (f (xn ), f (yn )) 0 .

Asadar, f este uniform continu
a pe A.

a abord
am c
ateva propriet
ati ale functiilor continue
pe multimi conexe.
si (Y, d2 ) dou
a spatii metrice
si f : A X Y o functie continu
a
pe A. Dac
a A este conex
a n X, atunci f (A) este conex
a n Y .
213
Demonstratie. Vom proceda prin reducere la absurd. S

a presupunem contrariul. Atunci
exist
a dou
a multimi nevide. D1 , D2 , deschise n Y , asa ca
(10.9)
D1 D2 f (A) = ,
D1 f (A) = ,
D2 f (A) =
f (A) D1 D2 .
Din faptul c
a f este continu
a, pe baza Teoremei 10.4.5, rezult
a c
a multimile 1 =
In plus, 1 = , 2 = , 1 2 A = f 1 (D1 )
f 1 (D1 ) si 2 = f 1 (D2 ) sunt deschise n X.
a c
a
f 1 (D2 ) A = f 1 (D1 D2 ) A = , 1 A = , 2 A = si A 1 2 . De aici, rezult
A este neconex
a, ceea ce este o contradictie. Prin urmare, f (A) este conex
a n Y .
Corolarul 10.4.5 (Proprietatea valorilor intermediare). Fie (X, d) un spatiu metric
si A o
submultime conex
a a sa. Dac
a functia f : A R este continu
a pe A, a, b A
si f (a) < f (b),
atunci pentru orice (f (a), f (b)) exist
a c A a
sa ca f (c ) = .
Demonstratie. Din Teorema 10.4.9 rezult
a c
a f (A) este conex
a. De aici, pe baza Observatiei
10.1.4, deducem c
a f (A) este interval. Prin urmare, dac
a f (a), f (b) f (A),atunci intervalul
(f (a), f (b)) este nclus n f (A), de unde rezult
a armatia din Corolar.
Din Corolarul 10.4.5 obtinem rezultatul cunoscut:
a I este un interval al lui R
si f : I R este o functie continu
a pe I,
atunci multimea f (I) este un interval.
si (Y, d2 dou
a functia f : X Y
are proprietatea lui Darboux dac
a transform
a orice submultime conex
a a lui X ntr-o
submultime conex
a a lui Y .
Observatia 10.4.6 Teorema 10.4.9 ne spune c
a orice functie continu
a are proprietatea lui
Darboux.
particular, o functie real
a f : I R, I interval din R, are proprietatea
Darboux dac
a pentru orice a, b I cu a < b
si pentru orice (f (a), f (b)) sau (f (b), f (a)),
sa ca f (c ) =
exist
a un element c (a, b) a
Propozitia 10.4.4 Fie f : I R o functie, unde I este un interval al lui R. Dac
a f are
proprietatea lui Darboux, atunci f poate avea numai discontinuit
ati de speta a doua.
Demonstratie. Vom folosi metoda reducerii la absurd. Presupunem c
a functia f are un
aia. Atunci, exist
a limitele laterale fs (x0 ) si fd (x0 )
punct x0 I de discontinuitate de speta nt
a presupunem c
a f (x0 ) < fd (x0 ). Consider
am
nite si ori f (x0 ) = fs (x0 ), ori f (x0 ) = fd (x0 ). S
a
R asa nc
at f (x0 ) < < fd (x0 ); de aici, avem fd (x0 ) > 0. Din denitia limitei rezult
a > 0 asa ca, pentru orice x (x0 , x0 + ), s
a avem
c
a pentru = fd (x0 ) > 0 exist
|f (x) fd (x0 )| < = fd (x0 ) ,
de unde f (x) > , pentru orice x (x0 , x0 + ).
a este valoare
Cum x0 + /2 (x0 , x0 + ), avem f (x + /2) > > f (x0 ), adic
intermediar
a. Atunci, din faptul c
a f are proprietatea lui Darboux rezult
a c
a exist
a
c (x0 , x0 + ) asa ca f (c ) = , ceea ce contrazice f (x) > , pentru orice x (x0 , x0 + ).
Presupunerea f
acut
a este fals
a, rezult
and c
a f nu poate avea dec
at puncte de discontinuitate
de speta a doua.
Corolarul 10.4.7 Fie f : I R o functie, unde I este un interval al lui R. Dac
a f este
monoton
a
si are proprietatea lui Darboux, atunci f este continu
a pe I.
Demonstratie. Conform Exemplului 10.4.3 functia f ind monoton
a ar putea avea numai
discontinuit
ati de speta nt
aia, iar, conform Propozitiei 10.4.4, posed
and proprietatea Darboux, poate avea numai discontinuit
ati de speta a doua. Prin urmare, f trebuie s
a e
continu
a.
214
Teorema 10.4.10 Fie I un interval al lui R, f : I R o functie continu

a
si J = f (I). Atunci
acest caz inversa
f este o bijectie de la I la J dac
a
si numai dac
a f este strict monoton
a. In
a (de acela
si sens)
si continu
a.
f 1 : J I este, de asemenea, strict monoton
Demonstratie. S
a consider
am c
a f nu este strict monoton
a. Atunci exist
a trei puncte
x1 , x2 , x3 n I asa ca x1 < x2 < x3 dar f (x1 ) > f (x2 ) si f (x2 ) < f (x3 ) (sau f (x1 ) < f (x2 ) si
ar
a a inuenta rigurozitatea
f (x2 ) > f (x3 )). Fie = min(f (x1 ), f (x2 )) si = ( + f (x2 ))/2. F
demonstratiei, putem alege = f (x1 ). Atunci
f (x2 ) < =
f (x1 ) + f (x2 )
+ f (x2 )
=
< f (x1 )
2
2
si cum f , ind continu

a, are proprietatea lui Darboux, rezult
a c
a exist
a c (x1 , x2 ) asa ca
= f (c). Dar avem si
+ f (x2 )
f (x2 ) < =
< f (x3 ),
2
rezult
a de aici c
a exist
a d (x2 , x3 ) asa ca f (d) = . Rezult
a c
a f (c) = f (d) si fum f este
bijectiv
a obtinem c = d, ceea ce este imposibil deoarece x1 < c < x2 < d < x3 .
Asadar, presupunerea f
acut
a este fals
a. Rezult
a c
a.
Reciproc, s
a consider
am c
a f : I J este strict monoton
a si continu
a. De aici, rezult
a
c
a f este injectiv
a (strict monoton
a) si surjectiv
a (J = f (I)), deci f este bijectiv
a.
F
ar
a a restr
ange generalitatea, s
a presupunem c
a f este strict cresc
atoare si s
a ar
at
am
c
a si f 1 : J I are aceeasi proprietate.
am cu x1 = f 1 (y1 ) si cu x2 = f 1 (y2 ). Atunci f (x1 ) = y1 si
Fie y1 , y2 din J cu y1 < y2 . Not
1
este injectiv
a, avem f 1 (y1 ) = f 1 (y2 ). Dac
a am avea f 1 (y1 ) > f 1 (y2 ),
f (x2 ) = y2 . Cum f
1
1
atunci, cum f este strict cresc
atoare, rezult
a f (f (y1 )) > f (f (y2 )), de unde y1 > y2 , ceea
am
ane c
a f 1 (y1 ) < f 1 (y2 ), ceea ce arat
a c
a f 1 este
ce este n contradictie cu y1 < y2 . R
1
este strict monoton
a si posed
a proprietatea lui Darboux, de
strict cresc
atoare. Cum f
a.
unde, pe baza Corolarului 10.4.7, rezult
a c
a f 1 este continu
Observatia 10.4.8 Utiliz
and aceast
a teorem
a, se arat
a cu u
surint
a c
a functiile inverse ale
principalelor functii elementare sunt continue.
215
10.5
1. Deniti urm
atoarele notiuni:
a) Functie ntre dou
a spatii metrice;
b) Limita unei functii ntre dou
a spatii metrice (denitia cu siruri);
c) Functie continu
a ntr-un punct (f : (X, d1 ) (Y, d2 ) cu (X, d1 ) si (Y, d2 ) spatii metrice);
d) Functie vectorial
a;
e) Functie uniform continu
a.
2. S
a se demonstreze c
a o functie f : R R periodic
a si care nu este constant
a nu are
limit
a la + si .
1
3. Calculati L = lim (2x + x) x .

x
4.
1 2
a) Fie functia f : 0,
R,
2
1
2
x sin x
f (x) =
sin x
, x = 0
, x = 0.
S
a se studieze continuitatea functiei f .
b) Se d
a functia f : [a, b] [a, b] continu
a pe [a, b]. S
a se arate c
a () c [a, b] astfel
nc
at f (c) = c.
5.
a) Folosind denitia s
a se arate c
a:
lim
(x,y)(1,3)
(x2 + xy) = 4
b) Ar
atati cu ajutorul denitiei cu siruri c
a functia f (x, y) =
2xy
, (x, y) = (0, 0) nu
+ y2
x2
are limit
a n origine.
6. Ar
atati cu ajutorul denitiei cu siruri c
a functia f (x, y) =
limit
a n origine.
y 2 + 2x 2
, y 2x = 0 nu are
y 2 2x
7. Cercetati limitele iterate si limita global

a (dac
a este cazul) n origine pentru functia:
x y + x2 + y 2
, x + y = 0,
x+y
1
b) f (x, y) = x sin , y = 0.
y
a) f (x, y) =
8. Calculati:
xy
,
(x,y)(0,0)
xy + 1 1
sin(xy)
.
b) L =
lim
x
(x,y)(0,0)
a) L =
lim
9. Studiati uniform continuitatea functiei:

f (x) = arctg
1+x
,
1x
216
x (1, ).
10. Studiati uniform continuitatea functiei:

f : (1, 2) (1, 2) R ,
217
f (x, y) =
x
.
y
Indicatii si r
aspunsuri
Testul nr. 9
2. Se foloseste denitia cu siruri.

3. L = 2.
$ 2
a) f continu
a pe 0, ;
2
b) Se foloseste consecinta lui Darboux: Dac
a
4.
f : [a, b] [a, b]
continu
a pe [a, b] si f (a) f (b) 0 atunci ()c [a, b] astfel nc
at f (c) = c.

1 3
1 1
5. b) Se consider
a sirurile
,
,
si
.
n n
n n

1 1
1 2
,
,
6. Se consider
a sirurile
si
.
n2 n
n2 n
a limita global
a n (0, 0).
a) lim lim f (x, y) = 1 si lim lim f (x, y) = 1, deci nu exist
7.
x0 y0
y0 x0
a lim lim f (x, y). Avem limita global

a
b) Avem lim lim f (x, y) = 0 dar nu exist
y0 x0
x0 y0
lim
(x,y)(0,0)
8.
f (x, y) = 0.
a) L = 2;
b) L = 2.
continu
a
pe
(1, ).
Se
si inegalitatea arctg x x.
arctg arctg = arctg
1 +
9. f
este
uniform
10. f este uniform continu

a pe (1, 2) (1, 2).
218
foloseste
identitatea:
Bibliograa aferent
a capitolului:
219
Capitolul 11
Derivarea functiilor reale

Obiective: Recapitularea notiunilor legate de derivarea functiilor reale de o variabil
a real
a cunoscute din nv
at
am
antul preuniversitar si completarea acestora cu acele
notiuni, legate de subiectul prezentului capitol, strict necesare pentru parcurgerea capitolelor urm
atoare.
Rezumat:
In acest capitol sunt recapitulate si completate notiunile legate de
derivata unei functii reale de o variabil
a real
a si propriet
atile acesteia, propriet
atile de baz
a
ale functiilor reale derivabile pe un interval real (teoremele lui Fermat, Rolle, Cauchy, Lagrange, Darboux, Taylor), diferentiala unei functii reale de o variabil
a real
a si propriet
atile
acesteia. Capitolul se ncheie cu prezentarea unor aplicatii imediate ale notiuni de derivat
a
n economie.
1. Denitia derivatei si propriet
atile ei de baz
a
2. Propriet
ati de baz
a ale functiilor derivabile pe un interval
3. Diferentiala unei functii reale
4. Aplicatiile derivatei n economie
a capitolului
Cuvinte cheie: derivat
a a unei functii reale de o variabil
a real
a, derivabilitate,
teorema lui Fermat, teorema lui Rolle, teorema lui Lagrange, teorema lui Darboux, teorema
lui Taylor, diferentiala unei functii reale de o variabil
a real
a, productie medie, ritm mediu,
elasticitate medie.
11.1
Definitia derivatei si propriet

atile ei de baz
a
Fie functia f : A R, unde A este o submultime a lui R si e x0 A un punct de

acumulare pentru A.
a exist
a n R limita
a functia f are derivat
a n punctul x0 dac
lim
xx0
f (x) f (x0 )
,
x x0
notat
a, de obicei, cu f (x0 ).
a
si este finit
a zicem c
a functia f este derivabil
a n punctul
Dac
a derivata f (x0 ) exist
a f (x0 ) = + sau f (x) = , atunci vom spune c
a f are derivata innit
a n
x0 . Dac
punctul x0 .
a functia f : A R este derivabil
a n x0 A A , atunci f este
continu
a n x0 .
220
Demonstratie. Din ipotez

a avem c
a exist
a si este nit
a
lim
xx0
f (x) f (x0 )
= f (x0 ).
x x0
Se observ
a c
a pentru orice x A {x0 }, avem
f (x) = (x x0 )
f (x) f (x0 )
+ f (x0 ),
x x0
de unde prin trecere la limit

a obtinem lim f (x) = f (x0 ), ceea ce ne arat
a c
a f este continu
a
xx0
n x0 .
Observatia 11.1.1 Reciproca Propozitiei 11.1.1 este fals
a deoarece exist
a functii continue
ntr-un punct care nu sunt derivabile n acel punct. Pentru aceasta, este suficient s
a
consider
am functia f (x) = |x|, x R, care este continu
a pe R dar nu este derivabil
a n 0.
Denitia 11.1.2 Dac
a functia f : A R, A R, este derivabil
a n orice punct al unei
submultimi B a lui A, atunci spunem c
a f este derivabil
a pe B.
Dac
a B este format
a din toate punctele lui A n care functia f este derivabil
a, atunci
B se numeste domeniul de derivabilitate a lui f .
In acest caz, functia denit

a pe B cu valori reale care asociaz
a ec
arui punct x B
am prin f .
derivata f (x) n punctul x se numeste derivata lui f pe multimea B si not

Operatia prin care din functia f obtinem functia f se numeste operatie de derivare.
Denitia 11.1.3 Fie f : A R R
si x0 A un punct de acumulare pentru A (, x0 ).
Dac
a exist
a limita
f (x) f (x0 )
lim
fs (x0 ) = xx
0
x x0
x<x0
atunci numim aceast
a limit
a derivata la st
anga a functiei f n punctul x0 .
si exist
a limita
Dac
a x0 A este punct de acumulare pentru A (x0 , +)
lim
fd (x0 ) = xx
0
x>x0
f (x) f (x0 )
,
x x0
atunci numim aceast

a limit
a derivata la dreapta a functiei f n punctul x0 .
a, atunci spunem c
a f este derivabil
a la st
anga,
Dac
a fs (x0 ), respectiv fd (x0 ), este finit
respectiv la dreapta, n punctul x0 .
a functia f este definit
a pe un interval [a, b]
si are derivat
a la dreapta
n punctul a, respectiv la st
anga n punctul b, atunci convenim s
a spunem c
a f are derivat
a
n a, respectiv n b.
Din leg
atura ntre limita unei functii ntr-un punct si limitele laterale n acel punct,
obtinem:
Propozitia 11.1.2 O functie f : A R R are derivat
a n punctul x A
a
si numai dac
a f are derivat
a la dreapta
si la st
anga n punctul x0 , iar
A dac
fs (x0 ) = fd (x0 ) = f (x0 ).
Teorema 11.1.1 Fie f, g : A R dou
a functii derivabile n x0 A A
si R. Atunci sunt
variabile afirmatiile:
si
1) Suma f + g este derivabil
a n x0
(f + g) (x0 ) = f (x0 ) + g (x0 );
221
2) Produsul f este derivabil

a
si
(f ) (x0 ) = f (x0 );
si
3) Produsul f g este derivabil
a n x0
(f g) (x0 ) = f (x0 )g (x0 ) + f (x0 )g (x0 ).
at f /g este derivabil
a n x0
si
4) Dac
a g(x0 ) = 0, atunci functia c

f
f (x0 )g(x0 ) f (x0 )g (x0 )
(x0 ) =
.
g
(g(x0 ))2
Demonstratia teoremei se face utiliz
and denitia derivatei. De exemplu, s
a demonstr
am armatia de la 3). Avem
lim
xx0
(f g)(x) (f g)(x0 )
f (x)g(x) f (x0 )g(x0 )
= lim
=
xx0
x x0
x x0
g(x)[f (x) f (x0 )] + f (x0 )[g(x) g(x0 )]

=
x x0
f (x0 )[g(x) g(x0 )]
f (x) f (x0 )
= lim g(x)
+ lim
=
xx0
xx0
x x0
x x0
= g(x0 )f (x0 ) + f (x0 )g (x0 ),
= lim
xx0

Teorema 11.1.2 (Derivarea functiilor compuse sau regula lantului) Fie f : I R J R,
si g este derivabil
a
g : J R, I
si J fiind intervale. Dac
a f este derivabil
a n punctul x0 I
a n punctul
n punctul f (x0 ), atunci functia h : I R, h(x) = g(f (x0 )) (h = g f ) este derivabil
x0
si h (x0 ) = g (f (x0 ))f (x0 ) adic
a (g f ) = (g f )f .
am functia ajut
atoare u : J R, denit
a prin
g(y) g(y0 )
, dac
a y = y0
(11.1)
u(y) =
yy
g (y ) 0
, dac
a y = y0 = f (x0 )
0
Cum lim u(y) = g (y0 ) rezult
a c
a u este continu
a n punctul y0 = f (x0 ). Din (11.1)
yy0
obtinem:
g(y) g(y0 ) = u(y) (y y0 ), pentru orice y J
Deci avem
g(f (x)) g(f (x0 )) = u(f (x0 ))(f (x) f (x0 )),
pentru orice x I.
Rezult
a c
a, pentru orice x I {x0 } avem
(11.2)
g(f (x)) g(f (x0 ))

f (x) f (x0 )
= u(f (x))
x x0
x x0
a c
a f este continu
a n x0 , de unde, tin
and seama
Cum f este derivabil
a n x0 rezult
a functia compus
a u f este continu
a n x0 .
de continuitatea lui u n y0 = f (x0 ), deducem c
a exist
a limita
Acum, utiliz
and derivabilitatea lui f n punctul x0 obtinem din (11.2) c
(11.3)
lim
xx0
g(f (x)) g(f (x0 ))

= u(f (x))f (x0 )
x x0
Dar
din
(11.1),
avem
= g (f (x0 )) si atunci din (11.3) obtinem
u(y0 )
(g f ) (x0 ) = g (f (x0 ))f (x0 ),

222
u(f (x0 ))
g (y0 )
Teorema 11.1.3 Fie f : I J, I, J intervale ale lui R, o functie continu

a
si bijectiv
a. Dac
a
si f (x0 ) = 0, atunci functia invers
a f 1 este derivabil
a n
f este dervabil
a n punctul x0 I
si are loc formula
punctul f (x0 ) = y0
(f 1 ) (y0 ) =
adic
a
(f 1 ) =
1
,
f (x0 )
1
f f 1
Demonstratie. T
in
and seama de Teorema 10.4.10 rezult
a c
a.
In
a si continu
a. Fie
aceast
a situatie deducem c
a functia invers
a f 1 este strict monoton
and seama de strict monotonia lui f 1 ,
y I {y0 } si x = f 1 (y). Deoarece y = y0 , tin
rezult
a c
a si x = x0 . Acum, putem scrie
f 1 (y) f 1 (y0 )
f 1 (f (x)) f 1 (f (x0 ))
=
=
y y0
f (x) f (x0 )
x x0
=
f (x) f (x0 )
1
f (x)f (x0 )
xx0
de unde prin trecere la limit

a rezult
a
lim
yy0
f 1 (y) f 1 (y0 )
=
y y0
1
1
.
=
f (x) f (x0 )
f (x0 )
lim
xx0
x x0
In nalul acestui paragraf s

a introducem notiunea de derivat
a de ordin superior.
Fie f : D R o functie derivabil
a pe multimea D.
In acest caz, exist
a functia derivat
a
f : D R.
a functia f : D R2 este de dou
a ori derivabil
a ntr-un punct
a f este derivabil
a ntr-o vecin
atate a punctului x0
si f este derivabil
a n
x0 D, dac
acest caz derivata lui f n punctul x0 se nume
ste derivata a doua a lui f n
punctul x0 . In
si o not
am cu f (x0 ).
x0
Dac
a f este derivabil
a pe D, atunci derivata lui f se nume
ste derivata a doua (sau
de ordinul doi) a lui f
si se noteaz
a cu f .
general, spunem c
a f este
In
a f este derivabil
a de n (n 2, n N) ori n x0 D dac
si dac
a derivata de ordin (n 1), notat
a
de (n 1) ori derivabil
a pe o vecin
atate V a lui x0
a n punctul x0 .
prin f (n1) , este derivabil
Spunem c
a f este derivabil
a de n ori pe D dac
a f este derivabil
a de n ori n orice
punct x D.
Derivatele succesive ale lui f se noteaz
a prin f (1) = f , f (2) = f , f (3) = f , . . ., f (n)
pentru orice n N . Convenim, de asemenea, s
a not
am prin f (0) = f .
In general, aarea derivatei de ordinul n a functiei f se face prin inductie matematic

a.
Exemplul 11.1.1. Se consider
a functia f : E R, f (x) = (ax + b) , R, iar E domeniul
maxim de denitie al lui f . S
a se calculeze f (n) . Avem
f (x) = a(ax + b)1
f = ( 1)a2 (ax + b)2 . . .
a demonstr
am c
a f (n+1) (x) =
Presupunem c
a f (n) (x) = (1) . . . (n+1)an (ax+b)n si s
n1
.
( 1) . . . ( n + 1)( n)(ax + b)
Avem
f (n+1) (x) = (f (n) (x)) = (( 1) . . . ( n + 1)an (ax + b)n ) =
223
= ( 1) . . . ( n + 1)( n)an+1 (a + b)n1

Asadar, avem
((ax + b) )(n) = ( 1) . . . ( n + 1)an (ax + b)n
(11.4)
Cazuri particulare. 1. Dac

a = n, atunci din (11.4) g
asim ((ax + b)n )(n) = n!an , de unde
n (n)
pentru a = 1 si b = 0 obtinem (x ) = n!.
2. Dac
a = 1, atunci din (11.4) obtinem

(n)
1
(1)n n!an
=
.
ax + b
(ax + b)n+1
3. Dac
a = 12 , atunci din (11.4) obtinem
ax + b
(n)
n1 1 3 5 . . . (2n 3)
, n 2.
( ax + b) = (1)
n
2
(ax + b)n
Exemplul 11.1.2. (Formula lui Leibniz.) Fie f, g : D R R dou

a functii de n ori derivabile
pe D. Atunci are loc egalitatea
(f g)(n) (x) =
Cnk f (nk) (x)g (k) (x),
k=0
pentru orice x D, numit

a formula lui Leibniz.
Avem (f g) (x) = f (x)g (0) (x) + f (0) (x)g (x), pentru orice x D, deci egalitatea este
adev
arat
a pentru n = 1.
Presupunem egalitatea adev
arat
a pentru n = k si s
a demonstr
am c
a este adev
arat
a si
pentru n = k + 1.
Putem scrie
k

(k+1)
(k)
i (ki)
(i)
(x) = ((f g) ) (x) =
Ck f
(x)g (x) =
(f g)
i=0
1
2
Cki f (ki+1) (x)g (i) (x) + f (ki) (x)g (i+1) (x) =
i=0
= Ck0 f (k+1) (x)g (0) (x) + [Ck0 + Ck1 ]f (k) (x)g (1) (x)+
+[Ck1 + Ck2 ]f (k1) (x)g (2) (x) + . . . + [Ckk1 + Ckk ]f (1) (x)g (k) (x)+
+Ckk f (0) (x)g (k+1) (x).
k+1
0
i
= 1, Ckk = Ck+1
= 1 si Cki1 + Cki = Ck+1
, i k, egalitatea precedent
a
Deoarece Ck0 = Ck+1
conduce la
k+1
(k+1i)
(i)
i
(f g)k+1 (x) =
Ck+1
f(x)
g(x) ,
i=0
ceea ce trebuia demonstrat. Asadar, formula lui Leibniz este adev

arat
a.
11.2
Propriet
ati de baz
a ale functiilor derivabile pe un interval
Denitia 11.2.1 Fie f : A R R o functie. Un punct x0 A se nume

ste punct de maxim
sa nc
at f (x) f (x0 ),
local (sau relativ) al functiei f dac
a exist
a o vecin
atate V (x0 ) a lui x0 a
pentru orice x V (x0 ) A.
Un punct x0 A se nume
ste punct de minim local (sau relativ) dac
a exist
a o vecin
atate
sa nc
at f (x) f (x0 ), pentru orice x V (x0 ) A.
V (x0 ) a lui x0 a
Punctele de maxim sau minim local ale functiei f se numesc puncte de extrem relativ
(sau local) ale functiei f, iar valorile functiei n punctele sale de extrem se numesc extreme
ale functiei f .
224
Teorema 11.2.1 (Teorema lui Fermat). Fie I un interval al lui R

si fie functia f : I R.
si f este derivabil
a n x0 ,
Dac
a x0 este un punct de extrem local interior al intervalului I
atunci f (x0 ) = 0.
a exist
a
Demonstratie. S
a presupunem c
a x0 este un punct de maxim local pentru f , adic
o vecin
atate V (x0 ) a punctului x0 astfel ca f (x) f (x0 ), pentru orice x V (x0 ) I. Atunci,
pentru x V (x0 ) I cu x < x0 putem scrie
f (x) f (x0 )
0,
x x0
(11.5)
iar pentru x V (x0 ) I cu x > x0 avem

f (x) f (x0 )
0.
x x0
(11.6)
Cum f este derivabil

a n punctul interior x0 I, deducem c
a exist
a fs (x0 ), fd (x0 ) si

in
and seama de aceasta si trec
and la limit
a n (11.5) si (11.6),
f (x0 ) = fs (x0 ) = fd (x0 ) R. T
a parte, c
a f (x0 ) = fd (x0 ) 0. De
obtinem, pe de o parte c
a f (x0 ) = fs (x0 ) 0, iar, pe de alt
aici, rezult
a c
a f (x0 ) = 0, ceea ce trebuia demonstrat.
Observatia 11.2.1 Teorema lui Fermat d

a numai o conditie necesar
a dar nu
si suficient
a
pentru existenta punctelor de extrem. Se poate nt
ampla ca ntr-un punct derivata s
a se
anuleze f
ar
a ca punctul respectiv s
a fie punct de extrem local. R
ad
acinile derivatei unei
functii se numesc puncte critice sau puncte stationare pentru functia respectiv
a.
Observatia 11.2.2 Geometric, teorema lui Fermat afirm
a c
a graficul unei functii derivabile
are tangent
a paralel
a cu axa Ox n punctele de extrem interioare intervalului de definitie a
functiei.
Teorema 11.2.2 (Teorema lui Rolle). Fie functia f : [a, b] R, unde a, b R
si a < b. Dac
a
sunt ndeplinite conditiile:
i) f este continu
a pe [a, b],
ii) f este derivabil
a pe (a, b),
iii) f (a) = f (b),
sa nc
at f (c) = 0.
atunci exist
a un punct c (a, b) a
Demonstratie. Dac
a f este constant
a pe [a, b], atunci f = 0 pe (a, b) si deci orice punct

c (a, b) satisface cerinta f (c) = 0.
S
a admitem acum c
a f nu este constant
a pe [a, b]. Cum f este continu
a pe intervalul
compact [a, b], conform Corolarului 10.4.3. rezult
a c
a f este m
arginit
a si si atinge marginile.
a x1 [a, b] si x2 [ a, b] asa nc
at f (x1 ) = m
Dac
a m = inf f (x) si M = sup f (x), atunci exist
x[a,b]
x[a,b]
si f (x2 ) = M . Cum f nu este constant

a pe [a, b] deducem c
a m < M . Se observ
a c
a x1 si x2
nu pot ambele situate n extremit
atile intervalului [a, b].
Intr-adev
ar, dac
a am presupune
a c
a x2 nu poate
c
a x1 = a sau x1 = b, cum f (a) = f (b), din f (x1 ) = f (a) = m < M = f (x2 ) rezult
coincide nici cu a si nici cu b, deci x2 (a, b). Atunci, conform Teoremei lui Fermat, avem
a c = x2 (a, b) asa ca f (c) = 0.
f (x2 ) = 0 si deci exist
Observatia 11.2.3 Geometric, teorema lui Rolle afirm
a c
a n conditiile din enuntul teoremei
exist
a cel putin un punct al graficului functiei f , care nu coincide cu extremit
atile, n care
tangenta este paralel
a cu axa Ox.
a n teorema lui Rolle f (a) = f (b) = 0, atunci rezult
a c
a ntre dou
a
r
ad
acini a, b ale functiei f exist
a cel putin o r
ad
acin
a c a derivatei.
225

Observatia 11.2.5 Intre
dou
a r
ad
acini reale consecutive ale derivatei unei functii pe un
interval se afl
a cel mult o r
ad
acin
a real
a a functiei.
a r
ad
acini consecutive ale derivatei. S
a presupunem c
a
Intr-adev
ar, e c1 < c2 dou
exist
a dou
a r
acini reale diferite x1 si x2 ale functiei, f (x1 ) = f (x2 ) = 0, c1 < x1 < x2 < c2 .
a existe o r
ad
acin
a a derivatei, ceea ce nu se
Dup
a teorema lui Rolle ntre x! si x2 trebuie s
ad
acini consecutive ale derivatei.
poate, c1 si c2 ind r
Aceast
a observatie permite s
a separ
am r
ad
acinile reale ale ecuatiei f (x) = 0, dac
a se
ad
acinile ecuatiei f (x) = 0
cunosct r
ad
acinile ecuatiei f (x) = 0. Fie c1 < c2 < c3 < . . . < ck r
asezate n ordine cresc
atoare pe intervalul [a, b]. Form
am sirul lui Rolle
f (a), f (c1 ), f (c2 ), . . . , f (ck ), f (b).
a cel mult o
Conform observatiei 11.2.5, n ecare interval (a, c1 ), (c1 , c2 ), . . . , (ck , b) exist
r
ad
acin
a a functiei. Exist
a o r
ad
acin
a pe unul din aceste intervale numai dac
a functia ia
valori de semne contrare la capetele intervalului respectiv. Prin urmare, ecuatia f (x) = 0
are at
ate r
ad
acini reale n [a, b] c
ate variatii de semn are sirul lui Rolle.
Teorema 11.2.3 (Teorema lui Cauchy; a doua teorem
a de medie a calculului diferential).
Fie f, g : [a, b] R dou
a functii care verific
a conditiile:
i) f, g sunt continue pe [a, b].
ii) f, g sunt derivabile pe (a, b).
iii) g (x) = 0 pentru orice x (a, b).
Atunci exist
a un punct c (a, b) astfel ca
f (b) f (a)
f (c)
= .
g(b) g(a)
g (c)
Demonstratie. Observ
am c
a g(b) = g(a) deoarece n caz contrar, conform Teoremei lui Rolle,
aplicat
a functiei g, ar exist
a (a, b) cu g () = 0, ceea ce este n contradictie cu conditia
(iii) din enunt.
Acum, consider
am functia auxiliar
a
h(x) = f (x)
f (b) f (a)
g(x),
g(b) g(a)
x [a, b],
care este continu

a pe [a, b], derivabil
a pe (a, b), cu
h (x) = f (x)
f (b) f (a)
g (x),
g(b) g(a)
x (a, b)
si h(a) = h(b). Deci, Teorema lui Rolle este aplicabil

a functiei h, ceea ce implic
a existenta
a cu
unui punct c (a, b) asa c
a h (c) = 0, echivalent
f (b) f (a)
f (c)
= .
g(b) g(a)
g (c)
Observatia 11.2.6 Teorema lui Cauchy ne permite s
a deducem a
sa numitele Reguli ale lui
l Hospital de aflare a limitelor de functii n cazul nedetermin
arilor 00
si
.
a sunt
Prima regul
a a lui l Hospital.Fie I un interval din R, x0 I si f, g : I R. Dac
ndeplinite conditiile:
i) functiile f si g sunt derivabile pe I {x0 };
ii) exist
a lim f (x) = lim g(x) = 0;
xx0
xx0
226
iii) g (x) = 0, oricare ar fi x I {x0 };

iv) exist
a lim
xx0
f (x)
= l R,
g (x)
atunci are loc

lim
xx0
f (x)
f (x)
= lim
= l.
g(x) xx0 g (x)
Pentru demonstratie consider

am functiile

f (x) , dac
a x I {x0 }
F (x) =
0
, dac
a x = x0
si

G(x) =
, dac
a x I {x0 }
, dac
a x = x0
g(x)
0
Aceste functii sunt continue pe I derivabile pe I {x0 } si G (x) = 0, oricare ar

am teorema lui Cauchy functiilor F (x) si G(x) pe intervalul compact [x0 , x]
x I {x0 }. Aplic
si avem
F (x) F (x0 )
F (c)
f (c)
=
= , x0 < c < x.
G(x) G(x0 )
G (c)
g (c)
De aici, utiliz
and conditia iv), prin trecere la limit
a obtinem:
lim
xx0
f (x)
f (x)
= lim
= l.
g(x) xx0 g (x)
A doua regul
a a lui l Hospital.Fie a > 0 si f, g : (a, +) R dou
a functii. Dac
a sunt
ndeplinite conditiile:
i) functiile f si g sunt derivabile pe (a, +);
ii) lim f (x) = lim g(x) = 0;
x
iii) g (x) = 0 pentru orice x > a;

f (x)
= l R, atunci are loc egalitatea
x g (x)
iv) exist
a lim
f (x)
f (x)
= lim
.
x g(x)
x g (x)
lim
Pentru&demonstrat
ie se face schimbarea de variabil
a x = 1/t si se aplic
a prima regul
a a lui l Hospital
'
1
pe intervalul 0, a pentru x 0.
a avem lim f (x) = lim y(x) = +, atunci scriem
xx0
xx0
lim
xx0
f (x)
= lim
g(x) xx0
1
f (x)
1
g(x)
si se aplic
a prima regul
a a lui l Hospital.
Observatia 11.2.8 Cazurile de nedeterminare , 00 , 1 , 0 se reduc prin transform
ari
.
(operatii) algebrice la situatiile 00 sau
Teorema 11.2.4 (Teorema lui Lagrange teorema cresterilor nite prima formul
a de medie
a calculului diferential). Fie f : [a, b] R o functie care satisface conditiile:
227
i) f este continu
a pe [a, b];
ii) f este derivabil
a pe (a, b),
atunci exist
a un punct c (a, b) a
sa ca
f (b) f (a)
= f (c).
ba
Demonstratie. Lu
am n Teorema lui Cauchy functia g(x) = x, x [a, b].
a functia f are derivat
a nul
a pe un interval I, atunci f este constant
a
pe I.
am teorema
Demonstratie. Fie x0 un punct xat din I si x I un punct arbitrar. Aplic
a c
a exist
a c (x0 , x) (sau (x, x0 )) asa
lui Lagrange pe intervalul [x0 , x] (sau [x, x0 ]) si rezult
nc
at
f (x) f (x0 ) = f (c)(x x0 ).
Cum f (x) = 0, oricare ar x I, rezult
a c
a f (x) = f (x0 ), oricare ar x I, si deci f
este cosntant
a pe intervalul I.
a dou
a functii sunt derivabile pe un interval I
si derivatele sunt
egale pe acest interval, atunci diferenta lor este o constant
a.
a c
a (f g) (x) = 0,
Demonstratie. Dac
a f (x) = g (x) pentru orice x I, atunci rezult
oricare ar x I. Atunci, pe baza Observatiei 11.2.9, rezult
a, (f g)(x) = k, oricare ar
x I, adic
a f (x) g(x) = k, pentru orice x I.
Observatia 11.2.11 Fie f o functie derivabil
a pe intervalul I.
atoare pe I;
i) Dac
a f (x) 0, oricare ar fi x I, atunci f este cresc
atoare pe I;
ii) Dac
a f (x) 0, oricare ar fi x I, atunci f este descresc
atoare pe I;
iii) Dac
a f (x) > 0, oricare ar fi x I, atunci f este strict cresc
atoare pe I.
iv) Dac
a f (x) < 0, oricare ar fi x I, atunci f este scrict descresc
Demonstratie. Vom justica numai punctul i), celelalte cazuri demonstr
andu-se n
mod analog.
a puncte arbitrare din I asa nc
at x1 < x2 . Aplic
am teorema lui Lagrange
Fie x1 , x2 dou
a c
a exist
a c (x1 , x2 ) asa nc
at f (x2 ) f (x1 ) = f (c)(x2 x1 ).
pe intervalul [x1 , x2 ] si rezult
Cum f (x) 0, oricare ar x I, rezult
a c
a f (x2 ) f (x1 ) 0, adic
a f (x2 ) f (x1 ).
Asadar, f este cresc
atoare pe I.
Armatiile de la punctele i) si ii) ale Observatiei admit si reciproce, n timp ce
armatiile de la punctele iii) si iv) nu mai admit reciproce.
a f este dervabil
a
Observatia 11.2.12 Fie f o functie continu
a pe un interval I
si x0 I. Dac
a (finit
a sau infinit
a) n punctul x0 , atunci exist
a
pe I {x0 } iar derivata sa f are limit
derivata functiei f
si n punctul x0
si n plus
f (x0 ) = lim f (x).
xx0
Pentru demonstratie se aplic

a teorema lui Lagrange pe intervalele [x, x0 ] si [x0 , x] si se
face x x0 .
a functia f are derivata m
arginit
a pe I, atunci f este functia lipschitzian
a pe I.
228
Demonstratie. Fie x1 , x2 dou

a puncte arbitrare diferite din I. Aplic
am teorema lui
a c (x1 , x2 ) asa nc
at f (x1 ) f (x2 ) =
Lagrange pe intervalul [x1 , x2 ] (sau [x2 , x1 ]) si exist
f (c)(x1 x2 ). Cum |f (x)| M , M > 0, oricare ar x I, avem
|f (x1 ) f (x2 )| = |f (c)(x1 x2 )| = |f (c)| |x1 x2 | M |x1 x2 |,
ceea ce ne arat
a c
a f este lipschitzian
a pe I.
Teorema 11.2.5 (Teorema lui Darboux). Dac
a f : I R este o functie derivabil
a pe I,
atunci derivata sa f are proprietatea lui Darboux pe acel interval.
a presupunem c
a f (x1 ) < f (x2 ) si
Demonstratie. Fie x1 , x2 I cu x1 < x2 . S

am functia auxiliar
a g : I R, g(x) = f (x) x, care veric
a
(f (x1 ), f (x2 )). Consider
inegalit
atile: g (x1 ) < 0 si g (x2 ) > 0.
a c
a g este continu
a pe compactul [x1 , x2 ]
Deoarece g este derivabil
a pe [x1 , x2 ] I rezult
at g(c) = min g(x). S
a ar
at
am
deci si atinge marginile. Atunci exist
a c [x1 , x2 ] asa nc
x[x1 ,x2 ]
1)
a c
a exist
a > 0 asa nc
at g(x)g(x
< 0, pentru
c
a c = x1 si c = x2 . Din g (x1 ) < 0 rezult
xx1
a g(x) < g(x1 ), pentru orice x (x1 , x1 + ). Aceast
a
orice x (x1 , x1 + ), de unde obtinem c
ultim
a inegalitate ne arat
a c
a g si atinge marginea inferioar
a ntr-un punct diferit de x1 ;
In mod analog, demonstr
am c
a c = x2 . Acum, aplic
and teorema lui Fermat
deci c = x1 .
a c
a g (c) = 0, adic
a f (c) = .
functiei g pe intervalul [x1 , x2 ] rezult
Teorema 11.2.6 (Teorema lui Taylor). Fie I un interval deschis al lui R. Dac
a functia
f : I R este derivabil
a de n + 1 ori pe I, atunci pentru orice dou
a puncte x, x0 I, cu
x = x0 , exist
a un punct c (x, x0 ) (sau (x0 , x)) a
sa nc
at
f (x) = f (x0 ) +
+
f (x0 )
f (x0 )
(x x0 ) +
(x x0 )2 + . . . +
1!
2!
f (n) (x0 )
f (n+1) (c)
(x x0 )n +
(x x0 )(n+1) ,
n!
(n + 1)!
numit
a formula lui Taylor.
Demonstratie. Ne propunem s
a scriem pe f sub forma:
f (x) = f (x0 ) +
(11.7)
+
f (x0 )
f (x0 )
(x x0 ) +
(x x0 )2 + . . . +
1!
2!
f (n) (x0 )
(x x0 )n + K(x x0 )(n+1) ,
n!
()x I,
unde K este un num

ar real. Consider
am functia auxiliar
a
g(t) = f (t) +
f (t)
f (t)
(x t) +
(x t)2 + . . . +
1!
2!
f (n) (t)
(x t)n + K(x t)(n+1) , ()t I.
n!
Observ
am c
a g este derivabil
a pe I, g(x) = f (x), g(x0 ) = f (x0 ). Asadar, functia g
a un punct c (x, x0 )
satisface conditiile teoremei lui Rolle pe [x, x0 ] (sau [x0 , x]). Atunci exist
(sau (x0 , x)) asa nc
at g (c) = 0.
Dar
f (t) f (t)
f (t)
f (t)
(x t)
+
(x t)2
(x t)+
g (t) = f (t) +
1!
1!
2!
1!
+
+... +
f (n+1) (t)
f (n) (t)
(x t)n
(x t)n1 K(n + 1)(x t)n ,
n!
(n 1)!
229
()t I, de unde
f (n+1) (t)
(x t)n K(n + 1)(x t)n ,
n!
De aici obtinem g (c) = 0, adic
a
g (t) =
()t I.
f (n+1) (c)
(x c)n = K(n + 1)(x c)n ,
n!
de unde g
asim
f (n+1) (c)
,
(n + 1)!
care nlocuit
a n (11.7) conduce la formula lui Taylor.
K=
Observatia 11.2.14 Formula lui Taylor este o formul

a de aproximare a functiei f prin polinomul
f (x0 )
f (x0 )
(Tn f )(x) = f (x0 ) +
(x x0 ) +
(x x0 )2 + . . . +
1!
2!
f (n) (x0 )
+
(x x0 )n ,
n!
numit polinomul lui Taylor de grad n asociat functiei f . Expresia
(vn t)(x) =
f (n+1) (c)
(x x0 )n+1 ,
(n + 1)!
se nume
ste restul sub forma Lagrange al formulei lui Taylor.
Proprietatea esential
a a polinomului lui Taylor este dat
a de relatiile:
(Tn f ) (x0 ) = f (x0 );
(Tn f )(x0 ) = f (x0 );
(Tn f )(2) (x0 ) = f (2) (x0 ); . . . ; (Tn f )(n) (x0 ) = f (n) (x0 ).
a n formula lui Taylor consider
am x0 = 0,atunci obtinem Formula
lui MacLaurin, adic
a
f (x) = f (0) +
f (0)
f (0) 2
f (n) (0) f (n+1) (c) n+1
x+
x + ... +
+
x
.
1!
2!
n!
(n + 1)!

a n formula lui Taylor consider
am n = 0, atunci obtinem formula
cre
sterilor finite a lui Lagrange (v.Teorema 11.2.4).
Observatia 11.2.17 Punctul c din intervalul deschis determinat de punctele x
si x0 depinde
si n. Punctul c se poate scrie
si sub forma c = x0 + (x x0 ), unde (0, 1).
de x, x0
a C pe R iar f (k) (x) = ex , oricare
Exemple. 11.2.1. Functia f (x) = ex , x R, este de clas
(k)
ar k N si oricare ar x R. Cum f (0) = 1, k N , formula MacLaurin pentru ex are

forma:
x2
xn
xn+1 x
x
ex = 1 + +
+ ... +
+
e , ()x R.
1!
2!
n!
(n + 1)!
11.2.2. Functia f (x) = ln(1 + x), x (1, ), este indenit derivabil
a pe (1, ). Cum
f (k) (x) = (1)k1
(k 1)!
,
(1 + x)k
(vezi
Exemplul
11.1.1),
avem
f (0)
(k 1)!, k N si formula de tip MacLaurin
ln(1 + x) =
k N ,
=
()x (1, )
1,
f (k) (0)
x3
x4
xn
x x2
+ . . . + (1)n1 +
1
2!
3!
4!
n!
n+1
x
1
+(1)n
n + 1 (1 + x)n+1
()x (1, ), (0, 1).

230
(1)k1
11.3
Diferentiala unei functii reale
In acest paragraf introducem notiunea de diferential

a relativ
a la o functie real
a de o
variabil
a real
a.
Denitia 11.3.1 Fie f : I R o functie definit
a pe intervalul deschis I.
Spunem c
a f este diferentiabil
a n punctul x0 I dac
a exist
a num
arul real A, care
si o functie : I R cu lim (x) = (x0 ) = 0 astfel nc
at
depinde de f
si x0 ,
xx0
f (x) f (x0 ) = A(x x0 ) + (x)(x x0 ),
(11.8)
pentru orice x I.
Teorema 11.3.1 Functia f : I R, interval deschis, este diferentiabil

a n punctul x0 I
dac
a
si numai dac
a f este derivabil
a n x0 .
a
Demonstratie. S
a admite c
a n punctul x0 I. Atunci exist
at s
a aib
a loc (11.8).
A R si o functie : I R cu lim (x) = (x0 ) = 0 astfel nc
xx0
Consider
and x = x0 si mpartind n (11.8) ambii membrii prin x x0 obtinem
f (x) f (x0 )
A + (x),
x x0
Cum lim (x) = 0, rezult
a c
a exist
a lim
xx0
xx0
()x I {x0 }.
f (x) f (x0 )
= A, adic
a f este derivabil
a n
x x0
punctul x0 si A = f (x0 ).
Reciproc, s
a presupnem c
a f este derivabil
a n punctul x0 . Din denitia derivatei lui
f n punctul x0 avem
f (x) f (x0 )
lim
= f (x0 ).
xx0
x x0
Consider
am functia : I R,
f (x) f (x0 )
f (x0 ) , pentru x I {x0 }
(x) =
x x0
0
, pentru x = x .
0
a este continu
a n x0 . Din denitia lui
Se observ
a c
a lim (x) = (x0 ) = 0, adic
pentru x = x0 avem
xx0
f (x) f (x0 ) = f (x0 )(x x0 ) + (x)(x x0 ),
a c
a n x0 si A =
egalitate evident vericat
a si pentru x x0 . Rezult
f (x0 ).
Observatia 11.3.1 Teorema 11.3.1 exprim
a faptul c
a pentru functiile reale de o variabil
a
real
a notiunile de diferentiabilitate
si derivabilitate ntr-un punct sunt echivalente.
a n punctul x0 , atunci pentru valori mici ale lui
h = x x0 diferenta
a
f (x) f (x0 ) se poate aproxima cu f (x0 )h, adic
(11.9)
f (x0 + h) f (x0 ) f (x0 )h
Denitia 11.3.2 Fie f : I R, I interval deschis din R, derivabil

a n punctul x0 I. Functia
liniar
a
si omogen
a
g : R R, g(h) = f (x0 )h, h R,
se nume
ste diferentiala functiei f n punctul x0
si se noteaz
a prin df (x0 ), adic
a
(11.10)
df (x0 )(h) = f (x0 )h.

231
Acum, relatia (11.9) se mai poate scrie

f (x0 + h) f (x0 ) df (x0 )(h).
Diferentiala lui f ntr-un punct oarecare x I o not
am prin df (x).
Dac
a n (11.10) alegem, n particular, ca f aplicatia identic
a, atunci diferentiala lui
f ntr-un punct x I este df (x)(h) = h, ()h R, adic
a h = d(x)(h). Folosind notatia simpl
a
d(x) = dx, avem dx(h) = h. Revenind cu acest rezultat n (11.10), obtinem
df (x)(h) = f (x)dx(h), ()h R,
de unde g
asim
(11.11)
df (x) = f (x)dx.
Din (11.11) rezult

a si scrierea
f (x) =
df (x)
,
dx
care constituie exprimarea derivatei lui f n limbajul diferentialelor.

T
in
and seama de (11.11), obtinem imediat din regulile de derivare urm
atoarele reguli
de diferentiere: dac
a f, g : I R sunt functii derivabile pe intervalul deschis I R, atunci
d(f + g) = df + dg;
iar dac
a, n plus g = 0, atunci
d(t) = df,
d(f g) = gdf + f dg,

f
gdf f dg
d
.
=
g
g2
Teorema 11.3.2 (diferentiala unei functii compuse). Fie I

si J dou
a intervale deschise ale
lui R
si fie u : I J
si f : J R dou
a functii derivabile respectiv pe I
si J. Atunci
df (u) = f (u)du.
Demonstratie. Avem
df (u(x)) = (f (u(x))) dx = f (u(x)) u (x)dx = f (u(x)) du(x),
oricare ar x I.
Denitia 11.3.3 Numim diferentiala de ordinul doi a functiei f n punctul x, notat
a prin
a avem
d2 f (x), expresia d(df (x)), adic
d2 f (x) = d(df (x)).
In general, dn f (x) = d(dn1 f (x)). Avem:

d2 f (x) = d(f (x)dx) = d(f (x)) dx + f (x)d(dx) =
= f (x)dx dx = f (x)dx2 ,
deoarece d(dx) = 0 (derivata de ordinul doi a functiei identice este egal
a cu 0).
a obtinem c
a dn f (x) = f (n) (x)dxn . Se mai zice c
a diferentialele
de ordin superior sunt invariante fat
a de ordinul de derivare.
Aceast
a proprietate nu se mai p
astreaz
a pentru diferentiala functiilor compuse.
232
11.4
Aplicatiile derivatei n economie
Economia este considerat

a cea mai exact
a dintre stiintele sociale, [?], deoarece, n
general, procesele economicce sunt studiate prin modele matematice.
In 3.2 am v
azut
c
a relatiile dintre diferite m
arimi economice se pot exprima prin functii. Pentru a studia
variatia unei astfel de functii si a trasa gracul ei se folosesc derivatele functiei de ordinul
nt
ai si doi.
In domeniul economic n descrierea variatiei m

arimii y n raport cu o alt
a m
arime
x, dat
a prin functia y = f (x), x I, I interval din R, se utilizeaz
a conceptul de medie si
conceptul de marginal. (vezi partea introductiv
a la capitolul 4).
Denitia 11.4.1 Numim valoarea medie a lui f pe intervalul [x, x + h] I,h > 0, notat
a cu
f (x), raportul
f (x + h) f (x)
f
=
.
x
h
Exemple: 11.4.1. Fie P (t) num
arul de unit
ati produse ntr-un ux tehnologic dup
a t ore de
la nceperea proccesului. Valoarea medie a lui P (t) ntr-un interval de h ore este
P (t + h) P (t)
= P (t)
h
si se numeste productie medie.
11.4.2. Dac
a functia de cost total pentru realizarea a x unit
ati dintr-un produs este
2
a stabilim c
ate unit
ati trebuie realizate pentru a avea cel mai
C(x) = x9 + x + 100, x 1 s
sc
azut pret mediu pe unitate de produs.
Trebuie s
a studiem variatia functiei pret mediu
C(x) =
Cum C(x) =
1
9
100
x2
x 100
C(x)
= +
, x 1.
x
9
x
are r
ad
acina x = 30, din tabelul de variatie
x

C (x)
C(x)
1
910
9
30
0
23
3
+ + +

rezult
a c
a vom avea cel mai sc
azut pret mediu dac
a se produc 30 unit
ati de produs.
Denitia 11.4.2 Numim valoare marginal
a a functiei f : I R, n punctul x I
lim
h0
f (x + h) f (x)
df (x)
= f (x) =
h
dx
Exemplul 11.4.3.
In cazul Exemplului 11.4.1, valoarea marginal
a a productiei P (t) este
productivitatea
P (t + h) P (t)
.
P (t) = lim
h0
h
Denitia 11.4.3 Numim
variatia
f : I R n punctul x I raportul
relativ
a
f (x)
f (x + h) f (x)
=
,
f (x)
f (x)
functiei
h > 0.
Denitia 11.4.4
5 Numim ritmul mediu de variatie a functiei f : I R n punctul x I
f (x)
raportul f (x) h
si se noteaz
a cu Rf,m .
233
Denitia 11.4.5 Numim ritmul local (marginal) a functiei f : I R n punctul x limita

a
lim Rf,m , adic
h0
0
1
f
f (x)
f (x)
=
= (ln f ) ,
lim
h = lim
h0 f (x)
h0
h
f (x)
f
care este derivata logaritmic
a a lui f . Ritmul local a lui f n x se noteaz
a prin Rf,x .
Denitia 11.4.6 Numim elasticitatea medie a functiei f : I R n punctul x, notat
a prin
Em , raportul variatiilor relative ale lui f (x)
si x, adic
a
0
f (x)
x
f (x) h
=
.
Ef,m =
f (x)
x
h
f (x)
Denitia 11.4.7 Numim elasticitatea local
a (marginal
a) a functiei f : I R, n punctul x
limita elasticit
atii medii c
and h 0. Ea se noteaz
a prin Ef,m .
Avem
x
f (x)
x
(ln f )
= f = x(ln f ) =
Ef,m = lim
.
h0 f (x)
h
f
(ln x)
Proprietatea important
a a elasticit
atii unei functii este aceea c
a ea este ca m
arime
independent
a de unit
atile de m
asur
a n care au fost m
asurate variabilele f (x) si x.
Exemplul 11.4.4. Fie x = ap + b, a > 0, b > 0 o functie cerere pentru o marf
a de pret p.
Elasticitatea marginal
a a cererii n p este
Eap+b,p = p(ln(ap + b)) =
ap
.
ap + b
Cum Eap+b,p < 1, rezult

a c
a la o cerere de tip liniar la o crestere relativ
a a pretului
corespunde o crestere relativ
a mai mic
a pentru cerere.
Observatia 11.4.1 Notiunile introduse n acest paragraf se transpun u
sor la notiunile din
domeniul economic. Astfel, avem cost mediu, cost marginal, elasticitatea costului, cerere
medie, cerere marginal
a, elasticitatea cererii etc.
234
11.5
1. Deniti urm
atoarele notiuni:
a) Derivata unei functii reale de o variabil
a real
a;
b) Diferentiala unei functii reale de o variabil
a real
a.
2. Enuntati:
a) Teorema lui Fermat;
b) Teorema lui Rolle;
c) Teorema lui Lagrange;
d) Teorema (formula) lui Taylor;
c) Teorema lui Cauchy.
3. Studiati derivabilitatea functiei:
a) f : R R, f (x) = 3 x3 3x + 2;
b) f : R R, f (x) = (x 1) arcsin
x2
n punctul x = 0.
+1
x2
2a1
22 a2
2n an
a0
+
+
+ ... +
= 0. S
a se arate c
a
1
2
3
n+1
2
n
functia f : [1, e2 ] R, f (x) = a0 + a1 ln x + a2 ln x + ... + an ln x are cel putin un zero n
intervalul (1, e2 ).
4. Numerele a0 , a1 , ..., an veric

a conditia
5.
a) Se consider
a nctia f : (1, ) R, f (t) = ln(1 + t). Aplic
and teorema lui Lagrange
functiei f pe intervalul [0, x], x > 0, s
a se arate c
a oricare ar x > 0 are loc relatia:
x (1 + x) ln(1 + x) < 0;
1
b) S
a se arate c
a functia g : (0, ) R, g(x) = (1 + x) x este monoton descresc
atoare.
6. Utiliz
and teorema lui Cauchy s
a se demonstreze inegalitatea:
ln(1 + x) >
7.
arctgx
,
1+x
x > 0.
a) Precizati punctele de extrem local ale functiei:

f :RR ,
f (x) = |x2 1|.
b) Determinati derivata de ordinul n, n N, pentru functia f (x) = sin x.

c) calculati derivata de ordinul 20 a functiei
h(x) = x3 sin x.
8. S
a se dezvolte dup
a puterile lui x functia
f : (1, ) R ,
f (x) = ln(1 + x).
9. S
a se dezvolte f (x) = ex , x R, dup
a puterile lui x + 1.
10. S
a se determine n N astfel nc
at polinomul lui Taylor Tn (x) n punctul x0 = 0 asociat
1
functiei f (x) = 1 + x, x [1, ] s
n intervalul
a difere de functie cu mai putin de
16
[0, 1].
235
Indicatii si r
aspunsuri
Test nr. 10
3.
a) f este derivabil
a pe R\{2, 1}, iar (2, 0) este punct de inexiune si (1, 0) este punct
de ntoarcere.
b) f este derivabil
a n x = 0, iar (0, 0) este punct unghiular.
4. Se consider
a functia g : [1, e2 ] R,
g(x) =
an lnn+1 x
a0 ln x a1 ln2 x
+
+ ... +
1
2
n+1
si se aplic
a teorema lui Rolle.
5. b) Se calculeaz
a g (x) si se foloseste punctul (a).
6. Se aplic
a teorema lui Cauchy functiilor f, g : [0, x] R, cu x > 0, f (t) = (1 + t) ln(1 + t),
g(t) = arctg (t).
7.
a) (1, 0) si (1, 0) sunt puncte de minim local, iar (0, 1) este punct de maxim local;
$
%
b) f (n) (x) = sin x + n , ()n N.
2
'
&
'
&
(20)
3
c) h (x) = 6 20 3x2 120 cos x + x3 6x 20
20 sin x.
8. Se aplic
a formula lui Mac Laurin si se obtine:
ln(1 + x) = x
+(1)n+1
x3
x2
xn+1
+
+ ... + (1)n
+
2
3
n+1
1
xn+2
cu (0, 1).
n + 2 (1 + x)n+2
9. Se aplic
a formula lui Taylor cu x0 = 1 si se obtine:
*
+
x + 1 (x + 1)2
(x + 1)n
1
x
+
+ ... +
e = 1+
+
e
1!
2!
n!
+
(x + 1)n+1 1+(x+1)
e
.
(n + 1)!
10. Se impune ca restul formulei lui Mac Laurin s

a aib
a valoarea absolut
a mai mic
a sau
1
egal
a cu
si se obtine n 2.
16
236
Bibliograa aferent
a capitolului:
237
Capitolul 12
Derivarea functiilor de mai multe

variabile
Obiective: Introducerea notiunilor de derivat
a partial
a, diferentiala functiilor de mai
multe variabile, extremele functiilor de mai multe variabile, ajustarea datelor si interpolarea
functiilor.
Rezumat: Capitolul ncepe cu denirea conceptului de derivat
a partial
a si
aplicatiile economice imediate ale acestuia. Se continu
a cu generalizarea notiunii de
diferential
a pentru functiile reale de mai multe variabile reale, notiuni necesare n studiul
extremelor conditionate ale functiilor de mai multe variabile. Capitolul continu
a cu studiul
metodelor de aare a extremelor (simple si conditionate) ale functiilor de mai multe variabile, metoda celor mai mici p
atrate pentru ajustarea datelor si c
ateva notiuni legate de
interpolarea functiilor.
1. Derivate partiale
2. Interpret
ari geometrice si economice ale derivatelor partiale
3. Derivarea functiilor compuse
4. Diferentiala functiilor de mai multe variabile
5. Extremele functiilor de mai multe variabile
6. Extreme conditionate
7. Ajustarea unor date
8. Interpolarea functiilor
a capitolului
Cuvinte cheie: derivat
a partial
a, diferential
a, extremele functiilor reale de mai
multe variabile reale, ajustare, interpolare.
12.1
Derivate partiale
S
a consider
am o functie de dou
a variabile f : D R2 R, z = f (x, y) si M (a1 , a2 ) un
punct din D.
Denitia 12.1.1 Dac
a exist
a limitele
lim
xa1
f (x, a2 ) f (a1 , a2 )
x a1
si
lim
xa2
f (a1 , y) f (a1 , a2 )
y a2
si sunt finite, atunci spunem c

a partial n punctul M , n cazul
primei limite, n raport cu x
si n cazul al doilea, n raport cu y.
238
Aceste limite se numesc respectiv derivata partial

a a functiei f n raport cu x
si
a prin
derivata partial
a a functiei f n raport cu y, n punctul M (a1 , a2 ). Ele se noteaz
fx (a1 , a2 ) =
f (a1 , a2 )
x
si respectiv
fy (a1 , a2 ) =
f (a1 , a2 )
.
y
Este evident c
a dac
a n raport cu x
si respectiv cu y, atunci
f este continu
a n raport cu x
si respectiv n raport cu y.
Dac
a partial n orice punct din domeniul D, atunci derivatele
partiale resprezint
a noi functii de dou
a variabile, definite pe D
si asociate functiei f .
Practic, pentru a calcula derivata partial
a n raport cu x a functiei z = f (x, y) se
consider
a f ca functie de x, consider
andu-se y constant
a, si se aplic
a formulele de derivare
cunoscute, pentru aceast
a functie de variabil
a x.
Pentru a calcula derivata partial
a n raport cu y se consider
a x constant
a.
Exemplul 12.1.1. S
a calcul
am derivatele partiale pentru functia
f (x, y) =
Avem
fx (x, y) =
x+y
,
+ y2 + 1
(x, y) R2 .
1(x2 + y 2 + 1) 2x(x + y)
f (x, y)
=
=
x
(x2 + y 2 + 1)2
=
fy (x, y) =
x2
y 2 x2 2xy + 1
,
(x2 + y 2 + 1)2
1(x2 + y 2 + 1) 2y(x + y)
f (x, y)
=
=
y
(x2 + y 2 + 1)2
=
x2 y 2 2xy + 1
,
(x2 + y 2 + 1)2
oricare ar (x, y) R2 .
a pe D = {(x, y) R2 |x > 0, y R}
Exemplul 12.1.2. Pentru functia f (x, y) = x2y denit
derivatele partiale sunt
f (x, y)
= 2y x2y1
fx (x, y) =
x
si
f (x, y)
fy (x, y) =
= x2y 2 ln x.
y
Observatia 12.1.1 Derivatele partiale ale unei functii de n variabile, n 3, se definesc n
mod analog. Fie functia f : D Rn R, z = f (x1 , x2 , . . . , xn )
si punctul M (a1 , a2 , . . . , an ) D.
a
Spunem c
a partial n punctul M n raport cu variabila xk , dac
lim
xk ak
f (a1 , . . . , ak1 , xk , ak+1 , . . . , an ) f (a1 , a2 , . . . , an )

x ak
exist
a
si este finit
a. Aceast
a limit
a o numim derivata partial
a a functiei f n raport cu
variabila xk n punctul M
si o not
am prin
fx k (M ) = fx k (a1 , a2 , . . . , an )
sau
f (M )
f (a1 , a2 , . . . , an )
=
xk
xk
O functie de n variabile derivabil

a n ecare punct al domeniului D este derivabil
a
partial n acel domeniu si derivatele partiale sunt functii de n variabile denite n acel
domeniu. Calculul lor se face pe aceleasi principii ca la functiile de dou
a variabile.
239
Exemplul 12.1.3. Pentru functia u = ln(x2 + y 2 + z 2 ) denit

a pe R {(0, 0, 0)} = D, avem
derivatele partiale:
ux =
2x
u
= 2
,
x
x + y2 + z2
uz =
uy =
2y
u
= 2
,
y
x + y2 + z2
2z
u
= 2
.
z
x + y2 + z2
Exemplul 12.1.4. Pentru functia u = xy

derivatele partiale sunt:
3z
3z
u
= y 3z xy 1 ,
x
denit
a pe D = {(x, y, z) R3 |x > 0, y > 0, z R},
3z
u
= xy 3z y 3z1 ln x,
y
3z
u
= xy y 3z ln y ln x.
z
Acum s
a introducem derivatele partiale de ordin superior.
Derivatele partiale pentru functia f : D R2 R, z = f (x, y) sunt noi functii de dou
a
andul lor derivabile partial n
variabile. Dac
a derivatele partiale fx (x, y), fy (x, y) sunt la r
raport cu x si y, atunci derivatele lor partiale se numesc derivate partiale de ordinul doi ale
functiei f . Ele se noteaz
a prin

f f
2f
(fx )x = fx2 sau
;
=
x x
x2

f
2f

(fx )y = fxy sau
;
=
y x
yx

f f
2f

;
(fy )x = fyx sau
=
y x
yx

f
2f

(fy )y = fy2 sau
.
=
y y
x2
Exemplul 12.1.5. Pentru functia f (x, y) = ln(x2 + y 2 + 3), (x, y) R2 , avem

2x
2y
, fy = 2
,
x2 + y 2 + 3
x + y2 + 3

2x
2(x2 + y 2 + 3) 2x 2x
2(y 2 x2 + 3)
fx2 =
=
=
,
x2 + y 2 + 3 x
(x2 + y 2 + 3)2
(x2 + y 2 + 3)2

2x
4xy

fxy
=
= 2
,
x2 + y 2 + 3 y
(x + y 2 + 3)2

2y
4xy

= 2
,
fyx =
x2 + y 2 + 3 x
(x + y 2 + 3)2

2y
2(x2 + y 2 + 3) 4y 2
2(x2 y 2 + 3)

fy2 =
=
=
.
x2 + y 2 + 3 y
(x2 + y 2 + 3)2
(x2 + y 2 + 3)2
fx =

Se observ
a c
a derivatele fxy
si yx , numite si derivate partiale mixte, sunt egale.
In
general ele nu sunt egale. Urm
atoarea teorem
a d
a conditii suciente ca derivatele partiale
mixte s
a e egale.
Teorema 12.1.1 (A.Schwarz). Dac

a functia f : D R2 R, z = f (x, y) are derivate partiale

de ordinul doi ntr-o vecin
atate V a lui (x, y) D
si dac
a fxy
este continu
a n punctul (x, y),

atunci fxy (x, y) = fyx (yx).
240
Nu prezent
am demonstratia acestei teoreme.
mod analog se definesc derivatele partiale de ordin n, n 3.
Rezultatul Teoremei lui Schwarz se p
astreaz
a.
Observatia 12.1.3 Derivatele partiale de ordin superior se definesc
si pentru functiile de n
variabile, n 3. Pentru derivatele lor mixte se p
astreaz
a afirmatia din Teorema 12.1.1.
Exemplul 12.1.6. S
a calcul
am derivatele partiale de ordinul doi pentru functia

f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 , (x, y, z) R3 .
Avem:
fx =
x
fz =

fx2 =
x2 + y 2 + z 2
fy =
y
x2 + y 2 + z 2
z
x2
+ y2 + z2
x2
x2 +y 2 +z 2
x2 + y 2 + z 2
x2 + y 2 + z 2
y2 + z2
,
(x2 + y 2 + z 2 )3/2
yx
,
(x2 + y 2 + z 2 )3/2
xz
= 2
,
(x + y 2 + z 2 )3/2
yz
= 2
,
(x + y 2 + z 2 )3/2

fxy
= fyx
=

fxz
= fzx

fyz
= fzy
fy2 =
fz2 =
x2 + z 2
,
(x2 + y 2 + z 2 )3/2
Exemplul 12.1.7. S
a calcul
am
Avem
(x2
x2 + z 2
,
+ y 2 + z 2 )3/2
(x, y, z) R3 {(0, 0, 0)}.
3u
dac
a u = exyz , (x, y, z) R3 .
xyz
u
= xyexyz ,
z
2u
= xexyz + xy xzexyz = (x + x2 yz)exyz ,
yz
3u
= (1 + 2xyz)exyz + (x + x2 yz)yzexyz =
xyz
= (1 + 3xyz + x2 y 2 z 2 )exyz , oricare ar (x, y, z) R3 .
12.2
Interpret
ari geometrice si economice ale derivatelor
partiale
Semnicatia geometric
a a derivatelor partiale rezult
a limpede dac
a le interpret
am
cu ajutorul reprezent
arilor geometrice.
In gura 12.2.1. e M (a, b, f (a, b)) un punct de
a sectiuni verticale, una
pe suprafata z = f (x, y), (x, y) D R2 . Prin M pot duse dou
perpendicular
a pe Oy (y = b) si cealalt
a perpendicular
a pe Ox (x = a).
241
Fig.12.2.1.
Prima este o curb
a de pe suprafat
a, care trece prin M n directia lui Ox si arat
a
variatia lui z c
and x variaz
a.
In aceast
a sectiune valoarea lui y este b. Panta tangentei M Tx
la sectiune n M este m
asurat
a de derivata lui z ca functie de x, adic
a de derivata partial
a
f (a,b)
z
(a,
b)
=
.
x
x
(a,b)
La fel, valoarea z(a,b)
= fy
m
asoar
a panta lui M Ty , tangenta n M (a, b) la sectiunea
y
vertical
a a suprafetei perpendicular
a pe Ox n x = a.
si f
asoar
a pantele suprafetei z = f (x, y)
In concluzie, derivatele partiale f
x (a, b)
y (a, b) m
n dou
a directii perpendiculare duse n punctul M (a, b), una perpendicular
a pe Oy, iar
cealalt
a pe Ox.
Utiliz
and interpretarea geometric
a a derivatelor partiale ale functiei z = f (x, y) n
punctul M (a, b, f (a, b)) putem scrie ecuatia planului tangent la suprafata z = f (x, y) n punctul
M (a, b, f (a, b)). Acesta are forma
(x a)
f (a, b)
f (a, b)
+ (y b)
= z f (a, b).
x
y
Exemplul 12.2.1. S
a scriem ecuatia planului tangent la suprafata z = xy + 2x 3y + 1 n
punctul M (1, 1, 1).
Avem
zx = y + 2, zx (1, 1) = 3,
zy = x 3,
zx (1, 1) = 2,
z(1, 1) = 1,
iar ecuatia planului tangent este:
(x 1)3 + (y 1)(2) = z 1
242
adic
a
3x 2y z = 0.
Din punct de vedere economic derivatele partiale au interpret
ari analoage cu cele de
la derivata functiilor reale de o variabil
a real
a.
De exemplu, dac
a cererea pietei pentru o marf
a X este o functie de toate preturile
pietei
x = f (p1 , p2 , . . . , pn ), (p1 , p2 , . . . , pn ) Rn+ ,
atunci derivatele partiale ale acestei functii arat
a variatiile cereri c
and unul din preturi
variaz
a, celelalte r
am
an
and constante.
Elasticitatea partial
a a cererii pentru X n raport cu pretul s
au px este
nk =
pk x
(ln x)
=
,
(ln pk )
x pk
care este o expresie independent

a de unit
atile de m
asur
a ale cererii sau pretului. Ea d
a
viteza descresterii relative a cererii pentru o crestere relativ
a a pretului.
x
a p
, cererea marginal
a
Raportul x/pk poate numit cerere medie, iar derivata partial
k
dat
a de pretul pk n combinatia de preturi (p1 , p2 , . . . , pn ).
12.3
Derivarea functiilor compuse
Fie z = f (u, v) o functie de dou

a variabile denit
a ntr-un domeniu D R2 , cu derivate
partiale continue pe D. Dac
a u = u(x) si v = v(x), sunt dou
a functii de variabil
a x, denite
si derivabile n intervalul I R,a tunci functia compus
a z(x) = f (u(x), v(x)) este derivabil
a
pe I si avem formula
f
f
u (x) +
v (x).
(12.1)
z (x) =
u
v
Demonstratia formulei rezult
a din egalitatea
z(x) z(x0 )
f (u(x), v(x)) f (u(x0 ), v(x)) u(x) u(x0 )
=
+
x x0
u(x) u(x0 )
x x0
+
f (u(x0 ), v(x)) f (u(x0 ), v(x0 )) v(x) v(x0 )
v(x) v(x0 )
x x0
prin trecere la limit

a c
and x x0 , x0 ind un punct arbitrar din I.
Derivatele de ordin superior ale acestor functii compuse se scriu tin
and seama de
formula (12.1) si de regulile de derivare.
a
Exemplul 12.3.1. S
a calcul
am z (n) (x) dac
z = f (u, v),
Avem
u = ax + b,
v = cx + d,
x R.
f
f
f
f
u (x) +
v (x) = a
+c ,
u
v
u
v

f
f
z (x) = (z (x))x = a
+c
=
u
v x

*
+

f
f
f
f
+c
=a
=a
u (x) +
v (x) +
u x
v x
u u
v u
*
+

f
f

+c
u (x) +
v (x) =
u v
v v
+
*
* 2
+
2f
2f
f
2f
c +c a
+c 2 =
+a a 2 +
u
uv
uv
v
z (x) =
243
2f
2f
2f
+ c2 2 .
+ 2ac
2
u
yv
v
Simbolic acest rezultat se scrie sub forma

(2)
y (x) = a
+c
f (u, v),
u
v
= a2
cu semnicatia c
a se ridic
a binomul la p
atrat si exponentii puterilor pentru
ca ordine de derivare pentru f (u, v) n raport cu u si v.
a se arat
a c
a

(n)
(n)
+c
z (x) = a
(12.2)
f (u, v)
u
v
si
se iau
Pentru n = 3 avem
z (3) (x) = a3
3f
3f
3f
3f
+ 3a2 c 2 + 3ac2
+ c3 3 .
3
2
u
u v
uv
v
Functiile compuse considerate mai sus sunt functii compuse de o singur

a variabil
a. Se
pot considera functii din mai multe variabile. Astfel putem forma functia compus
a de dou
a
variabile
(12.3)
z(x, y) = f (u(x, y), v(x, y)), (x, y) D R2 .
Presupunem c
a functia f (u, v) admite derivate partiale de ordinul nt
ai continue si
functiile u(x, y), v(x, y) au, de asemenea, derivate partiale de ordinul nt
ai.
Utiliz
and (12.1) n raport cu x si y, din (12.3) g
asim:
f u f v
z
= zx =
x
u x v x
f u f v
z
= zy =
.
y
u y
v y
Derivatele partiale de ordin superior ale acestor functii se calculeaz
a n mod analog,
tin
andu-se seama c
a si derivatele partiale obtinute sunt functii compuse.
Aplicatia 12.3.1. Functii omogene. Un polinom P de dou
a sau mai multe variabile este
omogen de gradul k, k N, dac
a toti termenii polinomului sunt de gradul k. Aceste polinoame au proprietatea evident
a
P (tx1 , tx2 , . . . , txn ) = tk P (x1 , x2 , . . . , xn )
pentru orice t real.
Extindem aceast
a denitie pentru functii de mai multe variabile.
a ntr-un domeniu D Rn ,
Denitia 12.3.1 Functia f (x1 , x2 , . . . , xn ) de n variabile, definit
este omogen
a de gradul k, k R, dac
a este ndeplinit
a conditia
f (tx1 , tx2 , . . . , txn ) = tk f (x1 , x2 , . . . , xn ),
(12.4)
oricare ar fi t R.
De exemplu, functia

x4 + x2 y 2 + y 4
,
f (x, y) =
x4 + y 4
este omogen
a de gradul 2 deoarece
f (tx, ty) =
t2
(x, y) R2 {(0, 0)}
x4 + x2 y 2 + y 4
= t2 f (x, y),
t4 (x4 + y 4 )
oricare ar fi t R {0}.
244
Pentru functiile omogene este valabil urm

atorul rezultat:
a fie omogen
a de gradul k este necesar
Teorema 12.3.1 Pentru ca functia f (x1 , x2 , . . . , xn ) s
si suficient s
a avem identitatea
x1 fx 1 (x1 , x2 , . . . , xn ) + x2 fx 2 (x1 , . . . , xn ) + . . . +
+xn fx n (x1 , . . . , xn ) = kf (x1 , x2 , . . . , xn ),
numit
a identitatea lui Euler.
Demonstratie. Necesitatea. Functia f ind omogen
a de gradul k satisface (12.4). Membrul
nt
ai al acestei relatii este o functie compus
a de t. Deriv
and ambii membrii n raport cu t,
avem egalitatea
n

xi ftx
(tx1 , . . . , txn ) = ktk1 f (x1 , . . . , xn )
i
i=1
care este adev

arat
a si pentru t = 1, adic
a
n
xi fx i (x1 , . . . , xn ) = kf (x1 , . . . , xn ),
i=1
care este tocmai indetitatea lui Euler.

Suficienta. Consider
am functia auxiliar
a
F (t) =
f (tx1 , . . . , txn )
,
tk
t = 0
si s
a presupunem c
a f satisface identitatea lui Euler.
Avem
n
xi fx i (tx1 , . . . , txn ) ktk1 f (tx1 , . . . , txn )

tk
F (t) =
t
=
i=1
t2k
n
xi fx i (tx1 , . . . , txn ) kf (tx1 , . . . , txn ))
i=1
tk+1
=0
pentru orice t = 0.
Rezult
a c
a F (t) este o functie constant
a. Valoarea constantei este dat
a de F (1) =
f (x1 , . . . , xn ). Atunci
f (tx1 , . . . , txn )
F (t) =
= f (x1 , . . . , xn ),
tk
de unde
f (tx1 , . . . , txn ) = tk f (x1 , . . . , xn ),
adic
a functia f este omogen
a de gradul k.
Aplicatia 12.3.2. Formula lui Taylor. O alt
a aplicatie a deriv
arii functiilor compuse este
extinderea formulei lui Taylor la functiile de mai multe varaibile reale.
si punctul interior M (a1 , a2 ) D.
Teorema 12.3.2 (Taylor.) Fie functia f : D R2 R
Dac
a functia f are derivate partiale p
an
a la ordinul n + 1, n N, ntr-o vecin
atate V (M ) a
lui M , atunci exist
a punctul P (, ) V (M ) a
sa nc
at s
a aib
a loc formula
*
+(k)
n
+ (y a2 )
f (a1 , a2 )+
f (x, y) =
(x a1 )
k!
x
y
k=0
*
+(n+1)
1
+ (y a2 )
f (, ),
(x a1 )
(n + 1)!
x
y
oricare ar fi (x, y) V (M ), numit

a formula lui Taylor
245
am functia compus
a
F (t) = f (a1 + t(x a1 ), a2 + t(y a2 )),
(x, y) V (M )
si t [0, 1]. Pentru t = 0 avem F (0) = f (a1 , a2 ), iar pentru t = 1 avem F (1) = f (x, y).
Functia de o singur
a variabil
a F (t) este denit
a si posed
a derivate pe variabil
a p
an
a
la ordinul (n + 1) continue n origine si deci se poate dezvolta dup
a formula lui Maclaurin
n jurul originii:
F (t) = F (0) +
tn
tn+1
t
F (0) + . . . + F (n) (0) +
F (n+1) (t),
1!
n!
(n + 1)!
(0, 1). Pentru t = 1 obtinem:

(12.5)
F (1) = f (x, y) = F (0) +
1 (n)
1
1
(n+1)
F (0) + ... + F(0) +
F
1!
n!
(n + 1)! ()
Utiliz
and formula (12.2) de la exemplul 12.3.1, obtinem
*
+(k)
+ (y a2 )
F k (t) = (x a1 )
f (a1 + t(x a1 ), a2 + t(y a2 ))
x
y
k= 0, 1, ..., n+ 1; de unde
*
+(k)
k
+ (y a2 )
= (x a1 )
f (a1 , a2 ), k = 0, n.
F(0)
x
y
Acum din (12.5) rezult
a formula lui Taylor,
cu
=
a1 + (x a1 ),
= a2 + (y a2 ), (0, 1).
Pentru n= 0 formula lui Taylor conduce la formula cresterilor nite sau
a variabile:
formula lui Lagrange pentru functiile de dou
f (x, y) = f (a1 , a2 ) + (x a1 )fx (, ) + (y a2 )fy (, ),
cu = a1 + (x a1 ), = a2 + (y a2 ), (0, 1)
Observatia 12.3.1 Formula lui Taylor pentru dou
a variabile se poate generaliza pentru
functiile cu m variabile, n conditii analoage. Pentru functia z = f (x1 , x2 , ..., xm ), definit
a
si care are derivate partiale p
an
a la ordinul
ntr-o vecin
atate a unui punct M (a1 , a2 , ..., am )
(n+ 1), continue, este valabil
a formula lui Taylor:
+k
*
n
f (x1 , x2 , ..., xm ) =
+ ... + (xm am )
f (M )+
(x1 a1 )
k!
x1
xm
k=0
+
+ ... + (xm am )
(x1 a1 )
(n + 1)!
x1
xm
1
=
a1 + (x1 a1 ),
(0, 1).
+(n+1)
a2 + (x2 a2 ),
f (1 , 2 , ..., m )
m
am + (xm am ),
Fie functia f : D Rn R, M (a1 , a2 , ..., an )

n

lk2 = 1.
un punct interior din D si vectorul l = (l1 , l2 , ..., ln ) Rn , pentru care ||l||2 =
Aplicatia 12.3.3.
Derivata dup
a o directie.
k=1
Denitia 12.3.2 Numim derivata functiei f dup

a directia l n punctul M, notat
a prin
num
arul real definit prin
f (x) f (M )
f (M )
= lim
,
xM
l
d(x, M )
246
f (M )
l ,
unde X = (x1 , x2 , ..., xn ) D iar d(X, M) este distanta dintre punctele X

si M.
Consider
and l = ek = (0, ..., 1, 0, ..., 0), obtinem
f (M )
f (M )
=
, k = 1, n
ek
xk
adic
a derivatele partiale ale lui f n punctul M.
Teorema 12.3.3 Dac
a functia f : D Rn R are derivate partiale de ordinul nt
ai n raport
a
cu fiecare din argumentele xk , k = 1, n, n punctul M (a1 , a2 , ..., an ) D, atunci derivata dup
directia vectorului l = (l1 , ..., ln ), cu ||l|| = 1, este
f (M )
f (M )
f (M )
f (M )
=
l1 +
l2 + ... +
ln
l
x1
x2
xn
Demonstratie. T
in
and seam
a c
a X = (x1 , ..., xn ) D situat pe directia l se scrie sub forma
M (a1 + tl1 , ..., an + tln ), t [0, 1], avem
f (M )
f (a1 + tl1 , an + tln ) f (a1 , ..., an )
= lim
=
t0
l
t
f (a1 + tl1 , ..., an + tln )
|t=0
t
Folosind formula de derivare a functiilor compuse, putem scrie
=
f (M )
f (M ) (a1 + tl1 ) f (M ) (a2 + tl2 )
=
+
+ ...+
l
x1
t
x2
t
+
=
f (M ) (an + tln )
=
xn
t
f (M )
f (M )
f (M )
l1 +
l2 + ... +
ln ,
x1
x2
xn

Exemplul 12.3.2. S
a calcul
am derivata f
ia f (x, y, z) = xyz+x+y+z+1, (x, y, z)
l pentru funct
3
a directia l dat
a de dreapta MX, unde X(1, 3, 2).
R , n punctul M(3, 2, 1), dup
Avem
M X = (1, 3, 2) (3, 2, 1) = (2, 1, 1),

2 1
1
||M X|| = 4 + 1 + 1 = 6, l = , ,
,
6
6
6
fx (M ) = 3, fy (M ) = 4, fz (M ) = 7
si
f
6
4
7
5
(M ) = + + =
l
6
6
6
6
a variabile. O functie f : A B cu
Aplicatia 12.3.3. Fie F : D R2 R o functie de dou
A B D astfel nc
at F (x, f (x)) = 0 pentru orice x A se numeste functie denit
a implicit
sau pe scurt functie implicit
a.
Cu alte cuvinte, functiile y= f(x) denite cu ajutorul ecuatiilor F(x, y)= 0 se numesc
functii implicite. O astfel de ecuatie poate s
a aib
a pe A una, mai multe solutii sau nici
una. Se pune problema studierii propriet
atilor (de continuitate, de derivabilitate, etc.) ale
functiilor implicite direct de pe ecuatia de denitie, f
ar
a a face explicitarea lor. Teoremele
care stabilesc astfel de propriet
ati se numesc teoreme de existent
a
Teorema 12.3.4 Fie F o functie real
a de dou
a variabile definit
a pe A B, A R, B R
si
a
(a1 , a2 ) un punct interior lui A B (a1 punct interior lui A, a2 punct interior lui B). Dac
247
i) F (a1 , a2 ) = 0
Fy
ii) F,
Fx ,
U V A B;
sunt
continue
pe
vecin
atate
lui
(a1 , a2 ),
iii) Fy (a1 , a2 ) = 0, atunci

1) exist
a o vecin
atate U0 U a lui a1 , o vecin
atate V0 V a lui a2
si o functie unic
a
at f (a1 ) = a2
si F (x, f (x)) = 0 pentru x U0 ;
f : U0 V0 , y = f (x), astfel nc
a de formula
2) functia f are derivata continu
a pe U0 dat
f (x) =
Fx (x, y)
;
Fy (x, y)
3) dac
a F are derivate partiale de ordinul k continue pe U V , atunci f are derivate de
ordinul k continu
a pe U0 .
Nu prezent
a demonstratia riguroas
a a acestei teoreme de existent
a.
Ins
a d
am modalitatea
practic
a de obtinere a derivatei f .
In acest scop , consider
am n ecuatia F (x, y) = 0 pe
y = f (x) si deriv
am n raport cu x utiliz
and regula de derivare a functiilor compuse. Avem
Fx + Fy y (x) = 0,
de unde
y (x) = f (x) =
Fx
.
Fy
Pentru calculul derivatelor de ordin superior ale functiei f se procedeaz

a n mod analog.
Exemplul 12.3.3. Ecuatia x3 +3xy+y 3 = 1 deneste pe y ca functie de x, pentru (x, y) D R2 .
S
a se calculeze y , y , y (1) si y (1).
Deriv
am n raport cu x n ecuatia care deneste pe y ca functie de x si avem
x2 + y + xy + y 2 y = 0.
De aici, pentru x + y 2 = 0, obtinem
y =
(12.6)
x2 + y
.
x + y2
Pentru a calcula pe y proced

am astfel:
y =
(2x + y )(x + y 2 ) (x2 + y)(1 + 2yy )

=
(x + y 2 )2
x2 y + xy 2x2 yy y 2 y + 2xy 2
.
(x + y 2 )2
Acum, nlocuim cu y cu expresia din (12.6) si obtinem

(12.7)
y =
6x2 y 2 2xy + 2xy 4 + 2x4 y

.
(x + y 2 )2
Pentru x= 1 din ecuatia dat

a avem
1 + 3y(1) + (y(1))3 = 1,
de unde y(1)= 0. Atunci, din (12.6) si (12.7) obtinem y (1) = 1 si y (1) = 0
248
Observatia 12.3.2 Se pot considera functii implicite z = f (x1 , x2 , ..., xn ) de variabile definite
printr-o ecuatie F (x1 , x2 , ..., xn , z) = 0. Calculul derivatelor partiale ale lui z se obtin printrun procedeu analog cu cel de la derivarea functiilor implicite de o variabil
a real
a.
Exemplul 12.3.4. S
a se calculeze derivatele partiale de ordinul nt
ai ale functiei z(x, y)
denit
a implicit de ecuatia
2x + y + xyz = ez
Deriv
am n raport cu x si y tin
and seama c
a z este functie de x si y. Avem
de unde
2 + yz + xy
z
z
= ez
,
x
x
1 + xz + xy
z
z
= ez
,
y
y
2 + yz z
1 + xz
z
= z
,
= z
,
x
e xy y
e xy
dac
a ez xy = 0.
Observatia 12.3.3 Exist
a situatii practice sau teoretice n care intervin functii definite implicit de sisteme de ecuatii. S
a consider
am cazul simplu a dou
a ecuatii cu patru variabile:
F1 (x, y, u, v) = 0,
F2 (x, y, u, v) = 0.
In anumite conditii, acest sistem define

ste implicit dou
a functii u = f (x, y)
si v = g(x, y)
Pentru calculul derivatelor partiale de ordinul nt
ai ale functiilor u
si v se deriveaz
a
ecuatiile sistemului n raport cu x
si y, tin
and cont c
a u
si v sunt functii de x
si y. Avem:
F1 u F1 v
F1
+
= 0,
x
u x
v x
F2
F2 u F2 v
+
= 0,
x
u x
v x
F1 u F1 v
F1
+
= 0,
y
u y
v y
F2
F2 u F2 v
+
= 0.
y
u y
v y
Se observ
a c
a primele dou
a ecuatii formeaz
a un sistem liniar n necunoscutele
Ambele sisteme au ca determinant pe

F1
1
D(F1 , F2 ) F
u
v ,
= F
F2
2
D(u, v)
u
v
u
x
si
v
x .
numit determinantul functional sau iacobianul functiilor F1 , F2 n raport cu u, v. Dac

a
D(F1 , F2 )
u v u v
= 0, atunci din sistemele de mai sus se afl
a
,
,
,
.
D(u, v)
x x y y
Exemplul 12.3.5. Sistemul x + 2y + u2 + v 2 = 6, x2 + xy + 2u3 v 3 = 7 deneste pe u si v ca
u v u v
,
,
,
functii de x si y, cu u(2, 1)= 1 si v(2, 1)= 1. S
a calcul
am derivatele partiale
x x y y
n punctul (2, 1).
u
v
Pentru a calcula
si
deriv
am ecuatiile sistemului n raport cu x, tin
and seama c
a
x
x
u si v sunt functii de x. Avem
u
v
1 + 2u
+ 2v
=0
x
x
249
2x + 6u2
u
v
3v 2
= 0,
x
x
care este un sistem liniar n necunoscutele

2u
2v

6u2 3v 2
u
x
si
v
x ,
cu determinantul

= 6uv(v + 2u).

Dac
a (x, y) R2 asa nc
at 6uv(v + 2u) = 0, atunci

1
2v

2x 3v 2
3v + 4x
u
=
=
,
x
6uv(v + 2u)
6u(v + 2u)

2u
1

6u2 2x
2x 3u
v
=
=
x
6uv(v + 2u)
3v(v + 2u)
In mod analog, deriv

and ecuatiile sistemului n raport cu y, obtinem
2 + 2u
v
u
+ 2v
=0
y
y
x + 6u2
u
v
3v 2
=0
y
y
si dac
a 6uv(v + 2u) = 0, avem
u
3v + x
v
x 6u
=
,
=
.
y
3u(v + 2u) y
3v(v + 2u)
Dac
a x= 2, y= 1, atunci sistemul dat ia forma
u2 (2, 1) + v 2 (2, 1) = 2
2u3 u(2, 1) v 3 (2, 1) = 1
care are solutia u(2, 1)= 1 si v(2, 1)= 1.
Acum, utiliz
and expresiile derivatelor partiale ale functiilor u si v, g
asim
u
11 v
1
(2, 1) = ,
(2, 1) = ,
x
18 x
9
u
5 v
4
(2, 1) = ,
(2, 1) = .
y
9 y
9
12.4
Diferentiala functiilor de mai multe variabile
Fie f : D R2 R o functie de dou

a variabile si M (a1 , a2 ) un punct interior lui D.
Teorema 12.4.1 Dac
a functia f admite derivate partiale de ordinul nt
ai ntr-o vecin
atate
V(M) a punctului M
si dac
a aceste derivate partiale sunt continue n M, atunci exist
a dou
a
functii 1 , 2 : V (M ) R, continue n M
si av
and proprietatea
lim
xa1 , ya2
astfel nc
at
(12.8)
1 (x, y) =
lim
xa1 , ya2
2 (x, y) = 0
f (x, y) f (a1 , a2 ) = fx (a1 , a2 )(x a1 ) + fy (a1 , a2 )(y a2 )+

+1 (x, y)(x a1 ) + 2 (x, y)(y a2 ).
250
Demonstratie. Avem
f (x, y) f (a1 , a2 ) = [f (x, y) f (a1 , y)] + [f (a1 , y) f (a1 , a2 )] .
Aplic
am ec
arei paranteze drepte formula cresterilor nite si avem:
f (x, y) f (a1 , a2 ) = fx (, y)(x a1 ) + fy (a1 , )(y a2 ),
unde este cuprins ntre a1 si x, iar este cuprins ntre a2 si y. Acum putem scrie
6
7
+ [fx (, y) fx (a1 , a2 )] (x a1 ) + fy (a1 , a2 ) fy (a1 , a2 ) (y a2 )
In continuare, not
am:
1 (x, y) = fx (, y) fx (a1 , a2 )

2 (x, y) = fy (a1 , ) fy (a1 , a2 ).
Cum din (x, y) (a1 , a2 ) rezult

a (, y) (a1 , a2 ) si (a1 , ) (a1 , a2 ) si deoarece fx si fy sunt
continue n M (a1 , a2 ) avem
lim
1 (x, y) =
lim
2 (x, y) =
(x,y)(a1 ,a2 )
lim
[fx (, ) fx (a1 , a2 )] = 0
lim
[fy (a1 , ) fy (a1 , a2 )] = 0
(x,y)(a1 ,a2 )
si
(x,y)(a1 ,a2 )
(x,y)(a1 ,a2 )
In nal obtinem
+1 (x, y)(x a1 ) + 2 (x, y)(y a2 ),
unde functiile 1 si 2 sunt continue n M si
lim
(x,y)(a1 ,a2 )
1 (x, y) =
lim
(x,y)(a1 ,a2 )
2 (x, y) = 0.
Teorema este demonstrat

a.
Pentru (x, y) sucient de aproape de (a1 , a2 ) din (12.1) avem
f (x, y) f (a1 , a2 ) = fx (a1 , a2 )(x a1 ) + fy (a1 , a2 )(y a2 ),
iar dac
a not
am x a1 = h si y a1 = k, atunci obtinem
f (x, y) f (a1 , a2 ) = fx (a1 , a2 )h + fy (a1 , a2 )k.
Denitia 12.4.1 Functia liniar
a g : R2 R,
g(h, k) = fx (a1 , a2 )h + fy (a1 , a2 )k
se nume
ste diferentiala functiei n punctul M (a1 , a2 ).
a consider
am f (x, y) = x si f (x, y) = y, (x, y) R2 g
asim h = dx si
Not
am g prin df (a1 , a2 ). Dac
k = dy. Acum diferentiala lui f n (a1 , b1 ) ia forma
df (a1 , a2 ) = fx (a1 , a2 )dx + fy (a1 , a2 )dy.
Diferentiala functiei f ntr-un punct arbitrar (x, y) D se scrie
df (x, y) = fx (x, y)dx + fy (x, y)dy =
251
f
f
dx +
dy.
x
y
In unele situatii este avantajos s

a folosim scrierea

df =
dx +
dy f,
x
y
unde produsul din dreapta este un produs ntre operatorul
d=
dx +
dy,
x
y
numit operator de diferentiere si functia f.

Exemplul 12.4.1.Fie f (x, y) = y 2 xe3x+y , (x, y) R2 . Avem
df =
f
f
dx +
dy = y 2 (1 + 3x)e3x+y dx + xy(2 + y)e3x+y dy
x
y
Observatia 12.4.1 Pentru o functie de n variabile f (x1 , x2 , ..., xn ) diferentiala se define

ste
prin
f
f
f
df =
dx1 +
dx2 + ... +
dxn
x1
x2
xn
iar operatorul de diferentiere este
d=
dx1 +
dx2 + ... +
dxn .
x1
x2
xn
Uneori df se nume
ste diferentiala total
a a functiei f, iar
diferentialele partiale.
Se observ
a imediat c
a operatorul de diferentiere este liniar
f
xi dxi , i
= 1, n, se numesc
Observatia 12.4.2 Metoda direct

a de a diferentia o functie este de a folosi formula fundamental
a
n
f
df =
dxk .
xk
k=1
Uneori este mai convenabil s

a se foloseasc
a regulile de diferentiere, care sunt analoage cu
regulile de derivare.

Exemplul 12.4.2. S
a calcul
am diferentiala functiei u = x2 + y 2 + z 2 , (x, y, z) R3
Avem
d(x2 + y 2 + z 2 )
d(x2 ) + d(y 2 ) + d(z 2 )

du =
=
=
2 x2 + y 2 + z 2
2 x2 + y 2 + z 2
y
z
x
dx +
dy +
dz,
=
2
2
2
2
2
2
2
x +y +z
x +y +z
x + y2 + z2
(x, y, z) R3 {(0, 0, 0)}.
In aplicatii sunt utile propriet

atile diferentialei date n urm
atoarele dou
a teoreme.
a
si suficient
a ca diferentiala unei functii f : D R2
R, z = f (x, y), s
a fie identic nul
a pe D este ca f s
a fie constant
a pe D.
Demonstratie. Dac
a f (x, y) = k, k constant
a, pentru orice (x, y) D, atunci aleg
and pe r
and
f
=
0,
=
0,
deci
df
=
0
pe
domeniul
D.
Reciproc,
dac
a
x constant si y constant, obtinem f
x
y
df =
f
x dx
obtinem
= 0, pentru orice (x, y) D, atunci aleg

and pe r
and x constant si constant,
f
y dy
f
x
= 0 si
f
y
= 0.
252
Teorema 12.4.3 Dac

a o expresie diferential
a E = P (x, y)dx + Q(x, y)dy, cu functiile P
si Q
continue pe domeniul D R2 , este diferentiala unei functii f : D R, pentru orice (x, y) D,
si Q = f
atunci P = f
x
y , pentru orice (x, y) D
Demonstratie: Pentru orice (x, y) D avem df =

f
P
x

dx +
f
x dx
f
y dy
= P dx + Qdy, de unde

f
Q dy = 0,
y
pentru orice ((x, y) D.

De aici, utiliz
and Teorema 12.4.2., obtinem
f
x
= P si
f
y
= Q, oricare ar (x, y) D.
Observatia 12.4.3 Propriet

atile diferentialei din Teoremele 12.4.2.
si 12.4.3. se mentin
si
pentru functiile de n variabile, n 3.
Ca
si la functiile de o variabil
a se pot introduce diferentialele de ordin superior.
Denitia 12.4.2 Numim diferential
a de ordinul doi a unei functii de mai multe variabile,
diferentiala diferentialei de ordinul nt
ai.
general, diferentiala de ordinul n, n N , este diferentiala diferentialei de ordinul (nIn
1).
Dac
a f : D R2 R este o functie derivabil
a partial de dou
a ori pe D, cu toate derivatele
partiale de ordinul doi continue, atunci avem

f
f
dx +
dy =
d2 f = d(df ) = d
x
y

f
f
f
d(dx) + d
=d
dx +
dy + d(dy)
x
x
y
Cum d(dx) = 0 si d(dy) = 0, putem scrie
*

+
f
f
2
dx +
dy dx+
d f=
x x
y x

+
*
f
f
dx +
dy dy =
+
x y
y y
=
Operatorul
d2 =
2f
2f
2f 2
dxdy + 2 dy 2 .
dx + 2
2
x
xy
y
2
2
2
dx2 + 2 2 dxdy + 2 dy 2 =
2
x
x y
y
+(2)
*
dx +
dy
=
x
y
se numeste operatorul de diferentiere de ordinul doi. Cu ajutorul acestui operator avem

d2 f =
dx +
dy
x
y
+(2)
f.

a se arat
a c
a
*
dn f = d(dn1 f ) =
dx +
dy
x
y
253
+(n)
f (x, y).
Pentru o functie de n variabile, diferentiala de ordinul m are forma

*
d f=
dx1 +
dx2 + ... +
dxn
x1
x2
xn
+(m)
f (x1 , x2 , ..., xn )
In caz particular, pentru m= 2 avem:

*
d f=
dx1 +
dx2 + ... +
dxn
x1
x2
xn
2
=
+2
+(2)
f (x1 , ..., xn ) =
2f 2 2f 2
2f 2
dx1 +
dx2 + ... +
dx +
2
2
x1
x2
x2n n
2f
2f
2f
dx1 dx2 + 2
dx1 dx3 + ... + 2
dx1 dxn +
x1 x2
x1 x3
x1 xn
+2
2f
2f
dx2 dxn + ... + 2
dxn1 dxn .
x2 xn
xn1 xn
a p
atratic
a n variabilele
Se observ
a c
a d2 f pentru o functie de n variabile este o form
dx1 , dx2 , ..., dxn , care are matricea
H = (hij )i,j=1,n ,
unde hij =
2f
xi xj ,
i, j = 1, n, numit
a matricea hessian
a sau matricea lui Hess.
cazul functiilor compuse de mai multe variabile formula diferentialei

de ordinul nt
ai se p
astreaz
a, spun
andu-se c
a diferentiala de ordinul nt
ai este invariant
a
fat
a de operatia de compunere a functiilor. Formula pentru diferentialele de ordin superior
nu se mai p
astreaz
a pentru functiile compuse de mai multe variabile, ad
aug
andu-se c
ativa
termeni suplimentari.
12.5
Extremele functiilor de mai multe variabile
Aarea extremelor functiilor de mai multe variabile este una din cele mai importante probleme de matematic
a deoarece multe chestiuni practice (stiintice, tehnice, economice etc.)
conduc la optimizarea unor modele descrise prin functii de mai multe variabile.
a variabile.
Fie f : D R2 R, z = f (x, y) o functie de dou
ste punct de minim local (relativ)
Denitia 12.5.1 Un punct M (a1 , a2 ), (a1 , a2 ) D, se nume
respectiv maxim local (relativ) al lui f dac
a exist
a o vecin
atate V(M) a lui M a
sa nc
at
pentru orice (x, y) V (M ) D s
a avem f (x, y) f (a1 , a2 ) respectiv f (x, y) f (a1 , a2 ).
Cel mai mare dintre toate maximele locale se nume
ste maxim absolut, iar cel mai mic
dintre toate minimele locale, minim absolut. Maximele
si minimele unei functii se numesc
extremele functiei.
Teorema 12.5.1 Fie (a1 , a2 ) D, D R2 , punct de extrem local pentru functia f : D R.
si fy , atunci fx (a1 , a2 ) = 0
si fy (a1 , a2 ) = 0.
Dac
a exist
a derivatele partiale fx
Demonstratie. Pentru y = a2 , functia f (x, a2 )are n punctul x = a1 , un punct de extrem si
este derivabil
a n acest punct deci, conform teoremei lui Fermat avem fx (a1 , a2 ) = 0.
In mod analog, pentru x = a1 , functia f (a1 , y) are n punctul y = a2 un punct de extrem

si deci fy (a1 , a2 ) = 0.
a c
a (a1 , a2 )
Reciproca teoremei nu are loc, adic
a dac
a fx (a1 , a2 ) = 0, fy (a1 , a2 ) = 0 nu rezult
este punct de extrem. Punctele (a1 , a2 ) pentru care fx (a1 , a2 ) = 0, fy (a1 , a2 ) = 0 se numesc
puncte stationare. Asadar, punctele de extrem ale functiei f se g
asesc printre solutiile
a nu toate solutiile acestui sistem sunt puncte de extrem.
sistemului fx = 0, fy = 0, ns
254

Observatia 12.5.1 Intr-un
punct de extrem avem fx (a1 , a2 ) = 0, fy (a1 , a2 ) = 0, deci df (a1 , a2 ) =
0.
Ne intereseaz
a o conditie suficient
a ca un punct stationar s
a fie punct de extrem.
Teorema 12.5.2 Fie punctul (a1 , a2 ) interior domeniului D R2 , punct stationar al functiei
f : D R. Presupunem c
a functia f are derivate partiale de ordinul doi continue ntr-o
a matricea Hess
vecin
atate V (a1 , a2 ) a punctului (a1 , a2 ). Se consider
2

2
H=
f
x2
2f
xy
f
xy
2f
y 2
cu minorii principali
2 f (a1 , a2 )
, 2 = det H(a1 , a2 )
x2
Cu aceste notatii au loc afirmatiile:
1 =
i) dac
a 1 > 0
si 2 > 0, atunci punctul (a1 , a2 ) este punct de minim local pentru f ;
si 2 > 0, atunci punctul (a1 , a2 ) este punct de maxim local pentru f ;
ii) dac
a 1 < 0
iii) dac
a 2 < 0, atunci punctul (a1 , a2 ) nu este punct de extrem.
Demonstratie.
Natura
punctului
stationar
(a1 , a2 )
este
dat
a
T
in
and
seama
c
a
de
semnul
diferentei
f (x, y) f (a1 , a2 ).
fx (a1 , a2 ) = 0, fy (a1 , a2 ) = 0, din formula lui Taylor pentru n= 2 (Teorema 12.3.2)
avem f (x, y) = f (a1 , a2 )+
*
+(2)
1
+
+ (y a2 )
f (a1 , a2 ) + R2 (f, x, y)
(x a1 )
2!
x
y
a (x, y) este sucient de aproape de punctul (a1 , a2 ), atunci
pentru (x, y) D V ((a1 , a2 )). Dac
semnul diferentei f (x, y) f (a1 , a2 ) nu este inuentat de restul R2 (f, x, y) al formulei. Asadar,
avem
*
2f
1
f (x, y) f (a1 , a2 ) =
(x a1 )2 2 (a1 , a2 )+
2
x
+
2
2
f (a1 , a2 )
2 f (a1 , a2 )
+2(x a1 )(y a2 )
+ (y a2 )
,
xy
y 2
and matricea chiar hessiana.
care este o form
a p
atratic
a n variabilele x a1 si y a2 , av
Conform rezultatelor cunoscute de la formele p
atratice, avem c
a:
i) dac
a 1 > 0 si 2 > 0, atunci forma p
atratic
a este pozitiv denit
a, adic
a diferenta
f (x, y) f (a1 , a2 ) > 0 pentru (x, y) = (a1 , a2 ), deci f (x, y) > f (a1 , a2 ) si, prin urmare,
punctul (a1 , a2 ) este punct de minim;
atratic
a este negativ denit
a, adic
a diferenta
ii) dac
a 1 < 0 si 2 > 0, atunci forma p
f (x, y) f (a1 , a2 ) < 0 pentru (x, y) = (a1 , a2 ), deci f (x, y) < f (a1 , a2 ) si, prin urmare,
punctul (a1 , a2 ) este punct de maxim local;
iii) dac
a 2 < 0, atunci forma p
atratic
a este nedenit
a, deci (a1 , a2 ) nu este punct de
extrem local
Exemplul 12.5.1. S
a determin
am punctele de extrem local pentru functia
f (x, y) = x5 + y 5 5xy, (x, y) R2 .
Mai nt
ai determin
am punctele stationare. Pentru aceasta calcul
am derivatele partiale de
ordinul nt
ai:
f
f
= 5x4 5y,
= 5y 4 5x.
x
y
255
Egal
andu-le cu zero, avem sistemul
x4 = y,
y 4 = x,
care are solutile (0, 0) si (1, 1). Acestea sunt punctele stationare ale functiei f. Printre
acestea se vor aa punctele de extrem ale functiei f. Calcul
am derivatele partiale de ordinul
doi ale lui f:
2f
2f
2f
3
=
5,
=
20x
,
= 20y 3 .
x2
xy
y 2
Prin urmare, matricea hessian
a este

20x3
5
5
20y 3

.
Pentru punctul stationar (0, 0) se obtine

0
5
, 1 = 0, 2 = 25 < 0
H(0,0) =
5
0
deci punctul (0, 0) nu este punct de extrem local.
Pentru punctul stationar (1, 1) se obtine

20 5
, 1 = 20 > 0, 2 = 375 > 0,
5 20
deci (1, 1) este punct de minim local si avem fmin = f (1, 1) = 3.
cazul
unei
functii
f
:
a n mod analog.
z = f (x1 , x2 , ..., xn ), n 3, se procedeaz
Punctele ei stationare se afl
a printre solutiile sistemului
Rn
R,
fx 1 = 0, fx 2 = 0, ..., fx n = 0

Dac
a A(a1 , a2 , ..., an ) este un punct stationar al functiei f, atunci pentru precizarea naturii
lui se consider
a matricea Hess
H = (hij )i,j = 1, n,
unde hij = fxi xj (A), i, j = 1, n. Not
am minorii ei

h11 h12 ...

h
h22 ...
k = 21
...
... ...

hk1 hk2 ...
principali cu k , adic
a

h1k
h2k
, k = 1, n
...

hkk
Cu aceste notatii, conform cu cele cunoscute de la formele p

atratice avem:
i) dac
a k > 0, k = 1, n, atunci punctul A este punct de minim local pentru functia f,
(conditie echivalent
a cu d2 f (A) > 0 );
ii) dac
a 1 < 0, 2 > 0, 3 < 0, ..., (1)n n > 0, atunci punctul A este punct de maxim local
pentru functia f (conditie echivalent
a cu d2 f (A) < 0);
a cu
iii) dac
a 2 < 0, atunci punctul A nu este punct de extrem local (conditie echivalent
a).
d2 f (A) nu este definit
Exemplul 12.5.2. O rm
a produce trei sortimente de produse, n cantit
atile x, y, si z.
Dac
a functia protului este dat
a de
3
f (x, y, z) = 170x + 110y + 120z 3x2 2y 2 z 2 2xy xz yz 50,
2
256
x 0, y 0, z 0,
atunci s
a se determine volumele celor trei produse astfel nc
at protul s
a e maxim.
Mai nt
ai a
am punctele stationare ale lui f, prin rezolvarea sistemului de ecuatii

fx (x, y, z) = 170 6x 2y z = 0
f (x, y, z) = 110 4y 2x z = 0
y
fz (x, y, z) = 120 3z x y = 0
Solutia acestui sistem este x= 20, y= 10 si z= 30. Asadar, functia f are un singur punct
stationar A(20, 10, 30).
Pentru a stabili natura punctului A calcul
am derivatele partiale de ordinul doi ale lui f.
fx2 = 6, fy2 = 4, fz2 = 3

fxy
= fyz
= 2, fxz
= fzx
= 1, fyz
= fzy
= 1
si scriem hessiana
6 2
H = 2 4
1 1
1
1 .
3
Minorii principali ai lui H n punctul A au valorile

6 2
= 20 > 0

1 = 6 < 0, 2 =
2 4
3 = det H = 54 < 0.
Rezult
a c
a punctul A este un punct de maxim. Valoarea maxim
a a protului este fmax =
f (20, 10, 30) = 4000.
12.6
Extreme conditionate
Multe probleme practice conduc la aarea punctelor de extrem supuse unor conditii
(leg
aturi).
a variabile si e F (x, y) = 0 o ecuatie, unde
F : D R. Not
am cu A multimea solutilor ecuatiei F (x, y) = 0.
aturi) al
Denitia 12.6.1 Un punct (a1 , a2 ) A este punct de extrem conditionat (cu leg
at pentru orice (x, y) A
functiei f dac
a exist
a o vecin
atate V a punctului (a1 , a2 ) astfel nc
se verific
a una din inegalit
atile:
f (x, y) f (a1 , a2 ),
f (x, y) f (a1 , a2 ),
pentru maxim local conditionat;

pentru minim local conditionat.
Geometric, problema punctelor de extrem conditionate cere s

a determin
am punctele curbei
dat
a de ecuatia F(x, y)= 0, n care ia valori extreme, n comparatie cu celelalte valori ale
sale n punctele de pe aceast
a curb
a.
Acum
s
a
presupunem
c
a
functia
F
ndeplineste
conditiile
necesare existentei unei functii implicite.
Fie y
=
(x) functia implicit
a
denit
a de F (x, y)
=
0.
Atunci problema g
asiri punctelor de extrem
conditionate ale functiei f revine la aarea punctelor de extrem ale functiei
z(x) = f (x, (x)), pe un anumit interval precizat.
Punctele stationare, printre care se g
asesc si posibile puncte de extrem conditionate sunt
solutiile reale ale ecuatiei
(12.9)
z (x) = fx + fy y = 0,
257
unde y este derivata functiei implicite denit

a de ecuatia F (x, y) = 0
(12.10)
Fx + Fy y = 0
Solutiile sistemului dat de ecuatiile (12.9) si (12.10) g

asim
fx
Fx
=
fy
Fy
In concluzie, punctele stationare ale functiei f sunt punctele ale c

aror coordonate veric
a
ecuaiile
fy
fx
=
; F (x, y) = 0.
Fx
Fy
Pentru rezolvarea acestui sistem not
am cu valoarea celor dou
a rapoarte si obtinem
sistemul:

fx + Fx = 0
f + Fy = 0 .
(12.11)
y
F (x, y) = 0
La sistemul (12.11) putem ajunge si pe cale formal
a. Consider
am functie auxiliar
a
L(x, y) = f (x, y) + F (x, y),
numit
a functia lui Lagrange, unde este un parametru auxiliar, numit multiplicatorul lui
Lagrange. C
aut
am punctele stationare ale functiei L(x, y) cu leg
atura F (x, y) = 0, obtin
and
sistemul

Lx = fx + Fx = 0
L = fy + Fy = 0
y
F (x, y) = 0 ,
adic
a tocmai sistemul (12.6.3).
Din cele de mai sus deducem c
a dac
a (a1 , a2 , 1 ) este un punct stationar conditionat al
functiei auxiliare L, atunci (a1 , a2 ) este punct stationar conditionat al functiei date f.
Pentru precizarea naturii punctelor de extrem conditionat se cerceteaz
a semnul
atatea punctului (a1 , a2 ), tin
and seama de leg
atura dat
a.
diferentei f (x, y) f (a1 , a2 ) n vecin
Aceasta revine la studierea semnului diferentialei a doua a functiei lui Lagrange, d2 L(x, y),
tin
and cont de dF= 0.
Aceast
a metod
a de aare a punctelor de extrem conditionate se numeste metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Exemplul 12.6.1. S
a se nscrie ntr-un cerc un dreptunghi de arie maxim
a.
Fie cercul de raz
a a, a > 0, cu centrul n origine (g. 12.6.1)
258
Fig.12.6.1.
x2 + y 2 = a2 .
Not
and cu x, y coordonatele unui v
arf al dreptunghiului, tin
and seama de simetria gurii,
aria dreptunghiului nscris este z = 4xy
Problema propus
a se formuleaz
a astfel: s
a se ae extremele functiei z = 4xy, x > 0, y > 0,
cu conditia x2 + y 2 = a2 .
Utiliz
am metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Consider
am functia auxiliar
a
L(x, y) = 4xy + (x2 + y 2 a2 )
si form
am sistemul

Lx = 4y + 2x = 0
L = 4x + 2y = 0
2y
x + y 2 = a2
Sistemul are solutia
a 2
= 2, x = y =
2
$
Pentru a preciza natura punctului stationar conditionat a 2 2 ,
diferentialei a doua a functiei auxiliare.
Avem
d2 L = Lx2 dx2 + 2Lxy dxdy + Ly2 dy 2 =
= 2dx2 + 8dxdy + 2dy 2
si

a 2 a 2
,
d L
= 4(dx2 2dxdy + dy 2 )
2
2
2
Diferentiind relatia de leg

atur
a avem
2xdx + 2ydy = 0,
259
%
a 2
2
cercet
am semnul
de unde dy = xy dx. Pentru x = y =
a 2
2
g
asim dy= -dx. Atunci, nlocuind n d2 L, g
asim

2
2
a
a
d2 L
,
= 8dx2 < 0,
2
2
$
%
ceea ce ne arat
a c
a punctul a 2 2 , a 2 2 este un maxim conditionat.
Am
g
asit
c
a
dreptunghiul de
arie
maxim
a
nscris
x2 + y 2 = a2 este p
atratul de latur
a 2x = a 2 si arie zmax = 2a2 .
S
a consider
am acum cazul general al a
ari extremelor functiei
cercul
f : D Rn R, z = f (x1 , x2 , ..., xn )
cu m, m < n, conditii de leg
atur
a
F1 (x1 , ..., xn ) = 0
F2 (x1 , ..., xn ) = 0
..
Fm (x1 , ..., xn ) = 0
Metoda direct
a de aare a extremelor conditionate const
a n a exprima m argumente n
functie de celelalte n- m si a le nlocui n f. Obtinem o functie de n-m variabile ale c
arei
puncte de extrem local vor puncte de extrem conditionate pentru f.
Metoda multiplicatorilor lui Lagrange const
a n considerarea functiei auxiliare
L(x1 , x2 , ..., xn ) = f (x1 , ..., xn ) + 1 F1 (x1 , ..., xn )+
+2 F2 (x1 , ..., xn ) + ... + m Fm (x1 , ..., xn ),
unde parametrii 1 , 2 , ..., n se numesc multiplicatorii lui Lagrange.
Apoi, se determin
a punctele stationare ale functiei L din conditiile
f
Fm
L
1
= x
+ 1 F
x1 + ... + m x1 = 0
1
1
x
f
F1
Fm
L =
x2
x2 + 1 x2 + ... + m x2 = 0
...
L = f + F1 + ... + Fm = 0
1 xn
m xn
xn
xn
la care se adun
a leg
aturile
F1 (x1 , ..., xn ) = 0
..
.
Fm (x1 , ..., xn ) = 0
Avem un sistem de n+m ecuatii cu n+m necunoscute: x1 , x2 , ..., xn , 1 , ..., xm .

Dac
a xi = ai , i = 1, n si j = j , i = 1, n, este o solutie a sistemului, atunci punctul
A(a1 , a2 , ..., an ) este punct stationar conditionat pentru functia f.
Pentru precizarea naturii lui A, n diferentiala de ordinul doi
d2 L(A) =
2 L(A)
i=1 j=1
xi xj
dxi dxj
se introduc leg
aturile date prin diferentialele leg
aturilor
dFk (A) =
Fk (A)
i=1
xi
260
dxn = 0, k = 1, m
Forma p
atratic
a d2 L(A) astfel obtinut
a se aduce la forma canonic
a. Dac
a d2 L(A) > 0,
atunci punctul A este punct de minim local conditionat pentru functia f, iar dac
a d2 L(A) < 0,
atunci A este punct de maxim local conditionat pentru functia f.
Exemplul 12.6.2.S
a se ae punctele de extrem legate pentru functia
f (x, y, z) = xyz, (x, y, z) R3
cu leg
aturile
x + y z = 3, x y z = 8.

Metoda direct
a Din sistemul
yz =3x
y+z =x8
g
asim y = 52 si z = 2x11
.
2
Inlocuind n f g
asim functia
10x2 + 55x
5 2x 11
=
, xR
h(x) = x( )
2
2
4
A
am punctele de extrem local pentru functia h. Din h (x) = 0, obtinem x = 11
4 . Cum

a x = 11
h = 52 < 0, deducem c
4 este punct de maxim pentru h.
5
11
ionat pentru f, cu
Atunci punctul x = 11
4 , y = 2 , z = 4 este punct de maxim condit
605
fmin = 32
Metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Consider
am functia Lagrange auxiliar
a
L(x, y, z) = xyz + 1 (x + y z 3) + 2 (x y z 8)
Determin
am punctele stationare ale lui L din ecuatiile
L
x = yz + 1 + 2 = 0
L
y = xz + 1 2 = 0
L
z = xy 1 2 = 0
la care se adaug
a leg
aturile
x+yz =3
xyz =8
Solutia acestui sistem este:

5
11
11
231
11
, y = , z = , 1 =
, 2 =
.
4
2
4
32
32
'
&
5
11
Punctul stationar conditionat pentru f este A 11
4 , 2, 4 .
Pentru a decide natura lui A calcul
am d2 L. Avem
x=
d2 L =
+2
2L 2 2L 2 2L
dx +
dy +
+
x2
y 2
z 2
2L
2L
2L
dxdy + 2
dxdz + 2
dydz =
xy
xz
yz
= 2zdxdy + 2ydxdz + 2xdydz;
care n punctul A este:

11
11
dxdy 5dxdz + dydz.
2
2
Prin diferentierea celor dou
a leg
aturi rezult
a relatiile:
d2 L(A) =
dx + dy dz = 0
261
dx dy dz = 0,
de unde g
asim dz = dx, dy = 0, care substituite n d2 L = 5dx2 < 0. Rezult
a c
a punctul A
este punct de maxim conditionat pentru functia f. Se observ
a c
a am obtinut acelasi rezultat
ca si la metoda direct
a.
Exemplul 12.6.3.S
a consider
am functia de productie dat
a prin
f (x, y) = x0,2 y 0,7 ,
x reprezent
and capitalul, iar y forta de munc
a. Ne propunem s
a determin
am productia
maxim
a cu restrictia 2x + 5y = 360
Utiliz
am metoda multiplicatorilor lui Lagrange
Functia auxiliar
a a lui Lagrange este
L(x, y) = x0,2 y 0,7 + (2x + 5y 360).
Pentru determinarea punctelor stationare conditionate avem sistemul:

Lx = 0, 2 x0,8 y 0,7 + 2 = 0
L = 0, 7 x0,2 y 0,3 + 5 = 0
y
2x + 5y = 360
Dac
a se exprim
a din ecare din primele dou
a expresii, atunci se obtine c
a y = 75 x. Acum
1
400,8 500,7 .
din ecuatia de leg
atur
a se obtine x = 40, y = 56. Pentru g
asim valoarea 10
Diferentiala de ordinul doi al functiei L este D2 L =
= 0, 16 x1,8 y 0,7 dx2 + 2 0, 14x0,8 y 0,3 dxdy 0, 21x0,2 y 1,3 dy 2
Prin diferentierea relatiei de leg
atur
a avem 2dx + 5dy = 0, de unde dy = 25 dx.
Inlocuind pe
2
2
x = 40, y = 56 si dy = 5 dx n d L, obtinem
d2 L(40, 56) = (401,8 560,7 + 0, 28 400,8 560,3 +
+0, 21 400,2 561,3 )dx2 < 0
ceea ce ne arat
a c
a punctul x = 40, y=56 este un punct de maxim local conditionat. Valoarea
maxim
a pentru f este
fmax = f (40, 56) = 400,2 560,7
.
12.7
Ajustarea unor date
Adesea n urma unor experimente obtinem pentru dou

a marimi x si y urm
atorul tabel de
valori
x x1 x2 ... xn
y y1 y2 ... yn
Incerc
am s
a exprim
am leg
atura dintre variabilele x si y printr-o functie continu
a y =
a s
a e determinati asa nc
at
f (x, a1 , ..., am ), unde a1 , a2 , ..., am sunt parametrii care urmeaz
a aproximeze c
at mai bine valorile yi , i = 1, n.
In acest scop se foloseste
f (xi , a1 , ..., am ) s
metoda celor mai mici p
atrate. Aceasta const
a n a determina parametrii a1 , a2 , ..., am asa
nc
at suma p
atratelor erorilor comise s
a e minim
a, adic
a
n
(yi f (xi , a1 , ..., an ))2 = min.
i=1
Detreminarea valorilor yi = f (xi , a1 , ..., am ) asa nc

at ele s
a aproximeze c
at mai bine valorile yi , i = 1, n, se numeste ajustare. Functia y f (x, a1 , ..., am ) e functie de ajustare. De
262
obicei, forma functiei de ajustare se alege din reprezentarea grac

a a perechilor de puncte
(xi , yi ), i = 1, n, obtinute experimental.
ari exProblema determin
arii parametrilor a1 , a2 , ..., am este o aplicatie a problemei a
tremelor functiei de m variabile
n
S(a1 , a2 , ..., am ) =
(yi f (xi , a1 , ..., am ))2 .
i=1
Se constat
a imediat c
a punctele de stationare sunt puncte de minim, iar ecuatiile care dau
aceste puncte numite ecuatii normale, sunt
n

f
S
=
2
(yi f (xi , a1 , ..., am )) a
=0
a1
i=1
..
.
f
S
= 2 (yi f (xi , a1 , ..., am )) a

=0
a
m
m
i=1
S
a consider
am cazul cel mai simplu, n care functia de ajustare este de gradul nt
ai, adic
a
y = ax + b.
Trebuie s
a determin
am a si b asa nc
at
n
S(a, b) =
(yi axi b)2
i=1
s
a e minim
a. Conditiile de minim
n
S
= 2
(yi axi b)xi = 0
a
i=1
n
S
= 2
(yi axi b) = 0,
b
i=1
conduc la sistemul liniar
n
n
n

x2i + b
xi =
xi yi
a
i=1
i=1
i=1
n
n

xi + bn =
yi
a
i=1
i=1
cu necunoscutele a si b.
Dac
a mp
artim ambele ecuatii cu n si not
am
n

x=
i=1
n

x2
i=1
atunci sistemul liniar ia forma
Prin eliminarea lui b, g

asim
n

xi
i=1
, xy =
i=1
x2i
yi
, y=
n
n

,
xi yi
x2 a + xb = xy
xa + b = y.
(x2 x2 )a = xy x y.
a dispersia lui x, si cxy = xy x y, m

arime numit
a corelatia
Dac
a not
am x2 = x2 x2 , numit
variabilelor x si y, atunci avem
a=
cxy
y cxy
y
=
=
rxy
x2
x x y
x
263
Raportul rxy = xxy

ste coecient de corelatie a variabilelor x, y si m
asoar
a intensiy se nume
tatea dependentei liniare dintre variabilele x si y.
Oberv
am c
a b = y ax si avem y = a(n x) + y, de unde
y=
y
rxy (x x),
x
care este dreapta care ajusteaz

a cel mai bine datele initiale. Dreapta g
asit
a este numit
a
dreapta de regresie.
Exemplul 12.7.1. S
a se ajusteze cu o dreapt
a datele ce reprezint
a num
arul de piese produse
n cele cinci zile de lucru dintr-o s
apt
am
am
a, date trecute n tabelul
zilele
num
arul de piese
1 2 3 4 5
4 5 7 6 6
Not
am cu y num
arul de piese si cu x zilele s
apt
am
anii. Avem n = 5, x1 = 1, x2 = 2, x3 =
3, x4 = 4, x5 = 5, si y1 = 4, y2 = 5, y3 = 7, y4 = 6, y5 = 6.
x=
28
1+2+3+4+5
4+5+7+6+6
= 3; y =
=
5
5
5
xy =
x2 =
89
4 + 10 + 21 + 24 + 30
=
5
5
55
12 + 22 + 32 + 42 + 52
=
= 11
5
5
x2 = x2 x2 = 11 9 = 2
28
89 84
89
3
=
=1
5
5
5
41
1
28 3
=
= ; b = y ax =
2
5
2
10
cxy =
a=
cxy
x2
si y =
x 41
+ .
2 10
Observatia 12.7.1 Ajustarea datelor se poate folosi

si n rezolvarea problemelor de prognoz
a.
Av
and g
asit
a functia de ajustare, putem evalua m
arimea valorii y
si n alte puncte.
Astfel, n exemplul 12.7.1 putem prognoza care s
a e num
arul de piese n ziua a sasea.
1
1
Avem y = 62 + 41
=
3
+
4
+
=
7
+
,
de
unde
rezult
a
c
a n ziua a sasea atrebui s
a se
10
10
10
produc
a 7 piese.
12.8
Interpolarea functiilor
Ca si n cazul ajust
arilor, s
a presupunem c
a pentru m
arimea y, care variaz
a continuu n
raport cu m
arimea x, cunoastem tabelul de valori
x
y
x0 x1 ... xn
y0 y1 ... yn
, n 1,
cu xi [a, b], i = 0, n, distincte dou

a c
ate dou
a.
Prin
interpolare
ntelegem
procesul
de
alegere
a
unei
functii
I : [a, b] R, dintr-o anumit
a clas
a de functii, asa nc
at I(xi ) = yi , i = 0, n se numeste functie
de interpolare.
T
in
and seama c
a cele mai simple si convenabile functii sunt polinoamele vom alege
functie de interpolare un polinom P. O vom numi n continuare polinom de interpolare.
264
Av
and n vedere c
a avem n+ 1 conditii P (xi ) = yi , i = 0, n, alegem
P (x) = a0 xn + a1 xn1 + ... + an1 x + an
Cele n+ 1 conditii conduc la sistemul liniar
a0 xn0 + a1 xn1
+ ... + an1 x0 + an = y0
a0 xn1 + a1 xn1
+ ... + an1 x1 + an = y1
1
....
....
....
....
+
...
+
a
x
+
a
a0 xnn + a1 xn1
n1 n
n = yn
n
n necunoscutele a0 , a1 , ..., an .
Determinantul sistemului este determinantul Vandermond
n
x0 xn1
... x0 1
0
n
x1 xn1
... x1 1
1

V (x0 , x1 , ..., xn ) = .
.
.. ..
.
.
.
.
. .

xn xn1 ... xn 1
n

=

(xi xj ) = 0
0j<in
Rezult
a c
a sistemul determin
a coecientii ai , i = 0, n, ai polinomului P n mod unic.
Pentru polinomului P de interpolare exist
a mai multe forme. O form
a simpl
a si usor de
aplicat n cazurile practice a fost dat
a de Lagrange.
El a introdus polinoamele fundamentale li , i = 0, n, de grad n date prin expresiile
li (x) =
(x x0 )(x x1 )...(x xi1 )(x xi+1 )...(x xn )

, i = 0, n
(xi x0 )(xi x1 )...(xi xi1 )(xi xi+1 )...(xi xn )

Se observ
a imediat c
a
li (xj ) = ij =
0, j = i
1, j = i
Utiliz
and polinoamele fundamentale polinomul de interpolare Lagrange are forma
P (x) =
li (x)yi
i=0
Intradev
ar, avem
P (xj ) =
li (xj )yi = yj , j = 0, n
i=0
Exemplul 12.8.1. S
a determin
am polinomul de interpolare pentru datele din tabelul
x
y
1 2 3 4
3 2 4 5
si apoi calculati valoarea lui y pentru x = 32

Avem n = 3, x0 = 1, x1 = 2, x2 = 3, x3 = 4, si y0 = 3,
y1 = 2, y2 = 4, y3 = 5.
Polinoamele fundamentale sunt:
l0 (x) =
(x2 5x + 6)(x 4)
(x 2)(x 3)(x 4)
=
=
(1 2)(1 3)(1 4)
6
1
= (x3 9x2 + 26x 24),
6
265
l1 (x) =
(x2 4x + 3)(x 4)
(x 1)(x 3)(x 4)
=
=
(2 1)(2 3)(2 4)
2
=
l2 (x) =
1 3
(x 8x2 + 19x 12),
2
(x2 3x + 2)(x 4)
(x 1)(x 2)(x 4)
=
=
(3 1)(3 2)(3 4)
2
1
= (x3 7x2 + 14x 8),
2
l3 (x) =
(x2 3x + 2)(x 3)
(x 1)(x 2)(x 3)
=
=
(4 1)(4 2)(4 3)
6
1 3
(x 6x2 + 11x 6)
6
Atunci polinomul de interpolare are expresia
=
1
1
P (x) = (x3 9x2 + 26x 24) 3 + (x3 8x2 + 19x 12) 2
6
2
1
1
(x3 7x2 + 14x 8) 4 + (x3 6x2 + 11x 6) 5 =
2
6
2 3 11 2 27
= x + x x + 11
3
2
2
Acum, avem
P

3
7
= = y.
2
8

a pentru valorile y n functie de valorile lui x, date la nceputul acestui paragraf, exist
a o functie continu
a y = f (x), cu f (xi ) = yi , i = 0, n, atunci polinomul de
interpolare este o aproximare a functiei f care satisface conditiile P (xi ) = f (xi ), i = 0, n.
266
12.9
1. Deniti urm
atoarele notiuni:
a) Derivata partial
a a unei functii de mai multe variabile;
b) Diferentiala unei functii de mai multe variabile;
c) Punct de extrem local pentru o functie de mai multe variabile;
d) Integrarea functiilor.
2.
a) G
asiti extremele locale ale functiei
f : R2 R ,
f (x, y) = x3 + y 3 + 3xy.
b) G
asiti extremele locale ale functie:
f : R2 R ,
f (x, y) = x2 + y 4.
3. G
asiti extremele locale ale functiei
f :R ,
= (, 1] [1, ), cu
f (x, y) = x4 + y 4 4x2 + 8xy 4y 2 5.

4. G
asiti extremele locale ale functiei f : R2 R, f (x, y) = x2 + y 3 .
5. O rm
a produce dou
a sortimente de bunuri, n cantit
atile x si y. Dac
a functia protului
a se
este dat
a prin f : [0, ) [0, ) R, f (x, y) = 160x 3x2 2xy 2y 2 + 120y 18, s
determine volumele celor dou
a bunuri astfel nc
at protul s
a e maxim.
6. G
asiti extremele locale ale functiei f : R2 R, f = 6 4x 3y conditionate de ecuatia
2
x + y 2 = 1.
7. G
asiti extremele locale ale functiei f (x, y, z) = xy + xz + yz conditionate de ecuatia
xyz = 1, n domeniul x > 0, y > 0, z > 0.
8. S
a se determine dreptunghiul de arie maxim
a nscris ntr-o elips
a
y2
x2
+ 2 1 = 0.
2
a
b
9. G
asiti punctele de extrem local ale functiei f : R4 R, f (x, y, z, t) = xy + xz 3xt + y 2 +
2
z + t2 + 10x + 6y conditionate de ecuatiile
1 (x, y, z, t) = x + 2y + 3z + 2t = 0 si
2 (x, y, z, t) = x + y + z + t = 0.
10. Fie functia de productie f : [0, ) [0, ) R cu f (x, y) = x0,3 y 0,5 , unde x este capitalul
iar y este forta de munc
a. S
a se determine productia maxim
a cu restrictia 6x+2y = 384.
267
Indicatii si r
aspunsuri
2.
Test nr. 11
a) (1, 1) este punct de maxim cu f (1, 1) = 1.

b) (0, 0) este punct de minim.
3. (2, 2) este punct de minim cu f (2, 2) = 37; (2, 2) este punct de minim cu f (2, 2) =
37.
4. Nu are nici un punct de extrem local.
5. x = 20, y = 20 cu prolul f (20, 20) = 2782.

4 3
4 3
4 3
,
,
6.
punct de minim conditionat cu f
= 1, iar ,
punct de maxim
5 5
5 5
5 5

4 3
conditionat cu ,
= 11.
5 5
7. (1, 1, 1) este punct de minim conditionat cu f (1, 1, 1) = 3.
b
a
a (A max = 2ab).
8. Pentru x = si y = se obtine dreptunghiul de arie maxim
2
2

3
3
5
5
25
9. 1, , 3,
este punct de minim conditionat cu f 1, , 3,
= .
2
2
2
2
2
10. (24, 120) este punct de maxim conditionat iar productia maxim
a este 240,3 1200,5 .
268
Bibliograa aferent
a capitolului:
269
Capitolul 13
Generaliz
ari ale notiunii de integral
a
b
Obiective: S
tim c
a
f (x)dx reprezint
a o integral
a Riemann, dac
a sunt ndeplinite
a
conditiile: a = si b = ; f functie m
arginit
a pe [a, b] si f functie real
a de o singur
a
b
variabil
a real
a. Dac
a una din aceste conditii nu este ndeplinit
a, atunci expresia
f (x)dx
a
constituie o extindere a notiunii de integral

a. Scopul acestui capitol este de a prezenta
c
ateva astfel de extinderi ale notiunii de integral
a.
Rezumat:
In acest capitol sunt prezentate extinderi ale notiunii de integral
a si
anume inegralele improprii, integralele ce depind de unul sau mai multi parametri, integralele euleriene (Functiile Gamma si Beta ale lui Euler), inegralele duble (inclusiv metode
de calcul ale acestora).
1. Integrale improprii
2. Integrale cu parametri
3. Integrale euleriene. Functia Gamma. Functia Beta
4. Integrale duble
a capitolului
Cuvinte cheie: integral
a improprie, integral
a ce depinde de parametri, functia
Gamma, functia Beta, inegrale duble, coordonate polare.
13.1
Integrale improprii
In multe situatii practice apar integrale care au intervalul de integrare de lungime innit
a
si integrale pentru care functia de integrat nu este m
arginit
a.
Astfel de integrale se numesc improprii sau generalizate. Dac
a lungimea intervalului
este innit
a, adic
a avem una din situatiile
+
+

b

f (x)dx , I =
f (x)dx , I =
f (x)dx = f (x)dx,
I=
a
atunci spunem c
a avem integrale improprii de speta n
ai. Dac
a functia de integrat este
nem
arginit
a pe [a, b], atunci spunem c
a avem integrale improprii de speta a doua. Dac
a at
at
intervalul de integrare este de lungime innit
a, c
at si f este nem
arginit
a n acest interval,
atunci spunem c
a avem integrale improprii mixte.
270
Denitia 13.1.1 Fie f : [a, ) R o functie integrabil

a pe orice interval [a, b], b R, b > a.
b
Dac
a exist
a lim
f (x)dx, atunci prin definitie
b
b
f (x)dx = lim
f (x)dx;
c
and limita este finit
a spunem c
a integrala este convergent
a iar n caz contrar, adic
a dac
a
limita nu exist
a sau este infinit
a, spunem c
a integrala improprie este divergent
a.
In mod analog denim
b
f (x)dx = lim f (x)dx
a
si
b
f (x)dx = a
lim
b
f (x)dx.
a
Imediat se observ
a c
a avem relatiile
b

f (x)dx =
si
+

f (x)dx =
f (t)dt
b
f (x)dx +
+

f (x)dx ,
C R,
care ne arat
a c
a este sucient s
a studiem cazul intervalului [a, ].
Exemplul 13.1.1. S
a consider
am integrala

dx
;
x
a > 0 si R.
Pentru b > a si = 1 avem
b
a
dx
1
(b1 a1 ).
=
x
1
Limita
lim
este nit
a, ind egal
a cu
In cazul = 1 avem
1
(b1 a1 )
1
a1
, pentru 1 < 0, adic
a > 1.
1

a
dx
= lim
b
x
dx
= lim (ln b ln a) = ,
b
x
integrala ind divergent

a.
271
In concluzie, avem c
a
a
dx
a1
pentru > 1, adic
a este convergent
a, iar pentru 1
=
x
1
integrala improprie este divergent

a.
Exemplul 13.1.2. Fie de calculat integrala improprie
+

Avem
= a
lim
b
1
2
dx
.
x2 + 4
dx
= a
lim
x2 + 4
b
a
b
arctg arctg
2
2
dx
=
x2 + 4
1 $ $ %%

= .
2 2
2
2
Observatia 13.1.1 Putem scrie

k
f (x)dx =
k+1

f (x)dx +
a
k+n

f (x)dx + ... +
k
f (x)dx + ...,
k+n1
k N, k > a.
k+n

Dac
a not
am u n =
f (x)dx, n = 1, 2, ..., u0 =
f (x)dx, atunci
a
k+n1

f (x)dx =
un ,
n=0

adic
a integralei
f (x)dx i corespunde seria numeric

a
un . Integrala improprie si seria
n=0
asociat
a au aceeasi natur
a.
Aceast
a observatie ne permite s
a adapt
am criteriile de convergent
a de la seriile numerice
la integralele improprii de speta nt
ai.

f (x)dx, este convergent
a dac
a
Teorema 13.1.1 (Criteriul lui Cauchy) Integrala improprie

a
si numai dac
a M () R+ a
sa nc
at pentru orice , R, > >
M () s
a avem

f (x)dx < .

Demonstratia rezult
a imediat din Criteriul lui Cauchy scris pentru seria numeric
a
un .
n0

Denitia 13.1.2 Integrala improprie

f (x)dx se nume
ste absolut convergent
a dac
a intea
|f (x)|dx este convergent

a.
grala improprie
a
272

Teorema 13.1.2 Dac
a
f (x)dx este absolut convergent

a, atunci ea este convergent
a.
a
Pentru demonstratie se foloseste Teorema 13.1.2 si inegalitatea

b
b

f (x)dx |f (x)|dx.

a
S
i criteriile de comparatie de la serii cu termeni pozitivi se extind imediat la integrale
improprii.
Teorema 13.1.3 (primul criteriu de comparatie) Fie f, g functii definite
si integrabile pentru
x a. Dac
a 0 f (x) g(x) pentru x a, atunci:

g(x)dx este convergent
a, atunci
si
1) dac
a
a

2) dac
a
f (x)dx este convergent

a;

f (x)dx este divergent
a, atunci
si
g(x)dx este divergent

a.
a
Teorema 13.1.4 (Al doilea criteriu de comparatie) Fie functiile f, g : [a, ) (0, ). dac
a

f (x)
lim
= k, k (0, ), atunci integralele improprii
f (x)dx
si
g(x)dx su aceea
si natur
a,
x g(x)
a
adic
a ambele sunt convergente sau ambele sunt divergente. Dac
a k = 0, atunci convergenta

integralei
g(x)dx implic
a convergenta integralei
f (x)dx.
a
a real
a
Corolarul 13.1.1 Fie f : [a, ) (0, ), a > 0. Dac
a exist
a lim x f (x) = k, k constant
x

finit
a, pentru > 1, atunci integrala
a. Dac
a 1
si k > 0, atunci
a
integrala este divergent

a.
Valabilitatea Corolarului rezult
a din Teorema 13.1.3.

Exemplul 13.1.3. Integralele improprii
x ex dx, a > 0, sunt convergente pentru orice
a
real.
Intr-adev
ar, pentru x > 0 putem scrie
ex = 1 +
xn
xn
x
+ ... +
+ ... >
,
1!
n!
n!
n N.
n!
n!
, adic
a 0 < x ex < n . Aleg
and n N asa nc
at n = > 1
n
x
x
n!
si aplic
and primul criteriu de comparatie pentru f (x) = x ex , g(x) = , > 1, obtinem
x
armatia din enuntul exemplului.

Pm (x)
Exemplul 13.1.4. Integralele improprii
dx, Pm si Qn ind functii polinomiale cu
Qn (x)
De aici, avem 0 < ex <
coecienti reali, cu gradele m si respectiv n, Qn = 0 pentru x a, sunt convergente pentru

n m 2.
273
Avem
Pm (x)
am xm + am1 xm1 + ... + a0
= lim x
=
x
Qn (x) x
bn xn + bn1 xn1 + ... + b0
a0
am1
+ ... + m
am +
x
x = am
= lim x+mn
b0
bn1
x
bn
+ ... + n
bn +
x
x
dac
a = n m. Conform Corolarului 13.1.1, integrala dat
a este convergent
a dac
a n m 2.
In mod analog se studiaz

a si integralele improprii de speta a doua.
lim x
Denitia 13.1.3 Fie functia f : [a, b) R, nem

arginit
a n b, dar m
arginit
a
si integrabil
a pe

orice subinterval nchis [a, ] [a, b). dac
a exist
a lim f (x)dx, atunci prin definitie
b
<b

f (x)dx = lim
b
<b
f (x)dx.
a
Dac
a limita este nit
a, atunci spunem c
a integrala improprie este convergent
a iar n caz
contrar spunem c
a integrala este divergent
a.
Dac
a f este nem
arginit
a n a atunci
b
b
f (x)dx = a
lim
>a
f (x)dx,
iar dac
a f este nem
arginit
a ntr-un punct c, a < c < b, atunci
b
c
f (x)dx =
b
f (x)dx +
f (x)dx.
c
b
f (x)dx, cu lim |f (x)| = .
Pe baza acestor considerente, ne putem limita numai la cazul

b
Exemplul 13.1.5. Integrala
a
1.
Avem
xb
x<b
dx
este convergent
a pentru < 1 si divergent
a pentru
(b x)

1
dx
1
=
=
(b x)
1 (b x)1 a
+
*
1
1
1
=
,
1 (b )1
(b a)1
cu
lim
b
<b
+
*
1
1
1
1
1
=
1
1
1 (b )
(b a)
1 (b a)1
pentru < 1 si + pentru > 1. Deci = 1 valoarea integralei este ln |b x| |a c

and
b, < b, deci este divergent
a.
274
Dac
a b a > 1, atunci putem scrie
b
a
b 2
b 3
b1

f (x)dx =
f (x)dx +
f (x)dx +
f (x)dx + ...+
a
b 12
b1
1
b n+1
f (x)dx + ...,
1
b n
b1

iar dac
a punem u0 =
f (x)dx si un =
1
b n+1
f (x)dx, n = 1, 2, ..., atunci obtinem

1
b n
b
f (x)dx =
un ,
n=0
care exprim
a integrala improprie de speta a doua printr-o serie numeric
a.
Ca si la integralele improprii de speta nt
ai, putem transforma criteriile de convergent
a
de la seriile de numere reale n criterii de convergent
a pentru integrale improprii de speta
a doua.
b
f (x)dx, cu lim |f (x)| = , este
Teorema 13.1.5 (Criteriul lui Cauchy). Integrala improprie
xb
x<b
convergent
a dac
a
si numai dac
a un
ar M () > 0 a
sa nc
at
num
b

pentru orice
si cu b M () < < < b s
a avem f (x)dx < .

a
Denitia 13.1.2 si Teoremele 13.1.2 si 13.1.3 se p

astreaz
a f
ar
a modic
ari si pentru integralele improprii de speta a doua.
Teorema 13.1.6 (Al doilea criteriu de comparatie). Fie functiile f, g : [a, b) (0, ). Dac
a
b
b
f (x)
lim
= k, k (0, ), atunci integralele improprii
f (x)dx
si
g(x)dx au aceea
si natur
a.
xb g(x)
x<b
a
b
Dac
a k = 0, atunci convergenta integralei improprii
a
b
improprii
g(x)dx implic
a convergenta integralei
f (x)dx.
a
Corolarul 13.1.2 Fie f : [a, b) (0, ) cu lim f (x) = . Dac

a lim (b x) f (x)dx = k, k conxb
x<b
stant
a real
a finit
a, pentru < 1, atunci integrala improprie

a. Dac
a
a
1
si k = 0, atunci integrala este divergent
a.
1
Exemplul 13.1.6. S
a studiem convergenta integralei
0
275
xb
x<b
dx
.
1 x6
1
divine innit
a c
and x 1, x < 1, deci avem o
1 x6
integral
a improprie de speta a doua. Cum
Functia f : [0, 1) (0, ), f (x) =
6
1
1
f (x) =

,
6
6
2
3
4
5
1x
1x 1+x+x +x +x +x

1
1
x [0, 1) si
dx este convergent (v. Exemplul ??, = 1/6 < 1),
dx
=
6
(1 x)1/6
1x
deducem c
a integrala dat
a este converget
a.
Exemplul 13.1.7. S
a studiem natura integralei
b

a
dx
(x a)(b x)
Se observ
a c
a functia f : (a, b) (0, ), f (x) =
.
1
(x a)(b x)
devine + at
at n a c
at si
n b.
Pentru studierea naturii integralei utiliz
am Corolarul 13.1.2.
Avem
1
1
1
lim (b x) f (x) = lim (b x) 2
=
xb
xb
xa
ba
x<b
x<b
pentru =
1
< 1 si
2
1
lim (x a) f (x) = xa
lim (x a) 2
xa
x>a
pentru =
x>a
1
1
=
bx
ba
1
< 1, deci integrala dat
a este convergent
a.
2
Observatia 13.1.2 Din consideratiile anterioare, deducem c

a propriet
atile principale ale integralei Riemann se p
astreaz
a
si n cazul integralelor improprii convergente. Astfel, de
exemplu, pentru o integral
a improprie de speta nt
ai are loc formula lui Leibniz - Newton.
Teorema 13.1.7 Fie f : [a, ) R, integrabil
a
si fie F o primitiv
a a functiei f pe intervalul

[a, ). Atunci integrala improprie
a dac
a
si numai dac
a exist
a
a
lim F (x)
si n plus este valabil
a formula Leibniz - Newton

f (x)dx = F () F (a) , F () = lim F (x).
x
Demonstratie. Pentru orice b > a avem
8b
f (x)dx = F (b) F (a) si prin trecere la limit

a se
obtin armatiile din enunt.
In mod analog se extind schimbarea de variabil

a si integrarea prin p
arti.
Exemplul 13.1.8. S
a calcul
am

(x 1)ex dx.
0
Avem

x
x
(x 1)e dx = xe = 0.

0
276
cazul unor integrale improprii divergente se ata

seaz
a o valoare printrun procedeu datorat lui Cauchy.
Acesta este aplicabil integralelor improprii de speta nt
ai de forma
+

f (x)dx
si integralelor improprii de speta a doua

b
f (x)dx
a
n care f devine innit

a ntr-un punct c, a < c < b.
+

Denitia 13.1.4 Integrala improprie
f (x)dx se nume
ste convergent
a n sensul valorii prin
cipale Cauchy, dac

a limita
a
lim
a
a
+

f (x)dx = v p C
f (x)dx
exist
a
si este finit
a.
2
Exemplul 13.1.9. Pentru integrala improprie divergent
a
1
2
vpC
1
13.2
dx
= lim
0
x
dx
+
x
dx
avem
x
dx
= ln 2.
x
Integrale cu parametri
S
a trecem la extinderea notiunii de integral
a n cazul functiilor de mai multe variabile.
Dac
a functia de integrat este de mai multe variabile si ea este integrat
a Riemann n raport
cu una din variabile, atunci spunem c
a avem o integral
a cu paramentri. Acestea au forma
general
a
b
I(1 , 2 , ..., p ) = f (x, 1 , 2 , ..., p )dx,
a
unde 1 , 2 , ..., p sunt parametrii reali cu valori din anumite multimi de numere. Se observ
a
imediat c
a o integral
a de acest fel deniste o functie de p variabile 1 , 2 , ..., p .
In leg
atur
a cu astfel de functii se pune problema studierii propriet
atilor de baz
a (trecerea
la limit
a, continuitatea, derivabilitatea si integrabilitatea) f
ar
a a calcula efectiv integrala
care deneste functia.
In continuare, ne vom limita numai la cazul p = 1, adic

a la functiile de forma:
b
(13.1)
I() =
f (x, )dx ,
a
277
Y R.
Teorema 13.2.1 (Teorema trecerii la limit

a) Fie f : [a, b] Y R o functie de dou
a variabile,
a exist
a
integrabil
a n raport cu x pe [a, b]
si 0 un punct de acumulare pentru Y . Dac
lim f (x, ), atunci
0
b
b
lim I() = lim
f (x, )dx =
0
a

lim f (x, ) dx.
0
a
Demonstratie. Fie > 0 si not

am lim f (x, ) = g(); atunci exist
a () > 0 astfel ca pentru
0
a avem |f (x, ) g()| < /(b a). Atunci putem scrie:

| 0 | < () s

b

b

f (x, )dx g()dx =

a
b

b

b

= (f (x, ) g()dx) f (x, ) g()a dx < ,

a
ceea ce demonstreaz
a Teorema 13.2.1.
Observatia 13.2.1 Teorema 13.2.1 ne arat
a c
a ntr-o integral
a cu parametru putem interventi operatia de integrare cu operatia de trecere la limit
a.
Pentru a putea aprofunda studiul propriet
atilor functiei I() vom considera Y = [c, d].
Teorema 13.2.2 Dac
a functia f : [a, b] [c, d] R este continu
a n raport cu ansamblul
variabilelor pe dreptunghiul [a, b] [c, d], atunci functia I definit
a de (13.1) este continu
a pe
intervalul [c, d].
Demonstratie Fie 0 un punct din intervalul [c, d]. Form
am diferenta
b
[f (x, ) f (c, 0 )]dx.
I() I(0 ) =
a
Functia de dou
a variabile f , ind continu
a n dreptunghiul [a, b] [c, d], este si uniform
continu
a n acest domeniu. Atunci, pentru orice > 0, exist
a un () > 0, asa nc
at s
a avem
|f (x, ) f (x, 0 )| <
ba
dac
a | 0 | < ().
Acum, putem scrie
b
|I() I(0 )|
|f (x, ) f (x, 0 )|dx <

a
(b a) = ,
ba
dac
a | 0 | < ().
Deci, avem lim I() = I(0 ), ceea ce ne arat
a c
a functia I este continu
a n 0 . Cum 0 a
0
fost ales arbitrar din intervalul [c, d], rezult

a c
a functia I este continu
a pe [c, d].
Teorema 13.2.3 (De derivare sub semnul integral
a) Dac
a f : [a, b] [c, d] R este continu
a
a n raport cu ansamblul
n dreptunghiul [a, b] [c, d]
si exist
a derivata partial
a f continu
278
b
variabilelor n acela
si dreptunghi, atunci functia I() =
f (x, )dx este derivabil

a pe [c, d]
si
a
are loc formula
I () =
f (x, )dx.
Demonstratie Fie 0 un punct xat din [c, d]. Din egalitatea

I() I(0 )
=
0
b
a
f (x, ) f (x, 0 )
dx,
0

a sub integral
a, avem
lim
xx0
I() I(0 )
=
0
f (x, 0 )dx,
care ne arat
a c
a functia I este derivabil
a n 0 si are loc formula din enuntul teoremei.
Exemplul 13.2.1. S
a calcul
am derivata functiei I denit
a prin
1
I() =
0
sin x
dx ,
x
R.
sin x
= .
x0
x
Integrala nu este improprie deoarece lim

Avem
I () =
0
cos x
dx =
x
x
1
cos xdx =
0
1
sin x
sin
=
.
=

0
unele situatii se consider

a integrale cu parametru n care
si limitele
de integrare depind de parametru, adic
a avem
b()

I() =
f (x, )dx ,
[c, d].
a()
Dac
a, pe l
ang
a conditiile din Teorema 13.2.3, mai adaug
am faptul c
a functiile a si b sunt
derivabile n raport cu pe [c, d], atunci are loc formula
b()

f (x, )dx + b ()f (b(), ) a ()f (a(), ).
I () =
a()
Teorema 13.2.4 (de integrare) Dac

a functia f : [a, b] [c, d] R este continu
a n raport cu
ansamblul variabilelor n dreptunghiul [a, b] [c, d], atunci oricare ar fi intervalul [, ] [c, d]
are loc egalitatea

b
b
I()d = f (x, )dx dx = f (x, )dx dx.
279
Cu alte cuvinte, n conditiile teoremei se poate integra sub semnul integralei, sau se
poate schimba ordinea de integrare.
Demonstratie Fie z [c, d]; vom demonstra egalitatea mai general
a
z b
b z
f (x, )dx d = f (x, )d dx.
Facem notatiile
z
(z) =
si
b
(z) =
f (x, )dx d
f (x, )d dx.
Avem
(z) =
f (x, )dx,
a
si
(z) =
f (x, )dx,
a
oricare ar z [c, d]. De aici, rezult

a c
a (z) (z) = C - constant
a. Cum () () = 0,
obtinem C = 0, ceea ce ne arat
a c
a (z) = (z), oricare ar z [c, d]. Teorema este
demonstrat
a.
Exemplul 13.2.2. S
a consider
am integrala cu parametru
1
x dx.
I() =
0
Integr
am functia I pe intervalul [a, b], 0 < a < b, si avem
b
b 1
1 b
I()d = x dx d = x d dx
a
de unde
1

1 b
x+1
x
d =
dx

+ 1
ln x a
sau
ceea ce conduce la
d
=
+1
1
0
xb xa
dx,
ln x
xb xa
b+1
dx = ln( + 1)|ba = ln
.
ln x
a+1
Se observ
a c
a, utiliz
and proprietatea de intervertire a ordinii de integrare ntr-o integral
a
cu parametru, am reusit s
a calcul
am o integral
a greu de calculat pe alt
a cale.
280
De fapt, aceasta este una dintre aplicatiile importante ale integralelor cu parametrii:
calculul unor integrale greu de evaluat pe alt
a cale.
Deseori, integrale f
ar
a parametru sunt transformate n integrale cu parametru la care,
apoi, se aplic
a derivarea sau integrarea sub semnul integralei si se obtine o valoare mai
general
a pentru integrala dat
a. Prin particularizarea parametrului se obtine valoarea integralei date.
Exemplul 13.2.3. S
a calcul
am integrala
1
I=
0
arctgx
dx.
x 1 x2
arctgx
Se observ
a c
a integrala nu este improprie deoarece lim
= 1. Consider
am intex0 x 1 x2
grala mai general
a
1
arctgx
I() =
dx ,
[0, ).
x 1 x2
0
Deriv
am n raport cu parametrul si avem
I
()
1
=
0
x
1

dx =
2
2
1 + x x 1 x2
1
0
(1 +
dx
2 x2 )
1 x2
F
ac
and schimbarea de variabil
a x = cos t, g
asim
I () =
2
0
2

1
dt
tgt
=
arctg
=
1 + 2 cos2 t
1 + 2
1 + 2
0
.
2
1 + 2
De aici, integr
and n raport cu , g
asim

I() = ln( + 1 + 2 ) + C.
2
=
Cum I(0) = 0, rezult

a C = 0 si
I() =
ln( + 1 + 2 ).
2
Pentru = 1 avem
I(1) = I =
ln(1 + 2).
2
cazul c
and integrala ce depinde de un parametru este improprie, cele
expuse n acest paragraf r
am
an valabile cu conditia ca integralele improprii cu care se
lucreaz
a s
a fie convergente.
Exemplul 13.2.4. S
a consider
am integrala

I() =
ex
Scriem
1
I() =
x sin x
e
0
sin x
dx ,
x
(0, ).

dx +
1
281
ex
sin x
dx.
x
sin x
= 1, rezult
a c
a prima integral
a este convergent
a.
x
x>0
Deoarece, pentru x 1 avem

x sin x
ex
e

x
Cum x0
lim ex
si

deducem c
a
ex

x
e
x
=e ,
e
dx =

sin x
dx este convergent
a. Prin urmare, I() este bine denit
a.
x
Aplic
and teorema de derivare a integralelor cu parametru, avem:
I () =
e
0
sin x
dx =
(x)
x
ex sin xdx,
care este o integral

a improprie convergent
a. Integr
and prin p
arti, obtinem
I () = 1 2 I (),
de unde
I () =
1
,
1 + 2
din care rezult

a
I() = arctg + C.
Pentru determinarea constantei C calcul
am
lim I() =
pe de o parte, si din
+ C,
2

x sin x
1

dx ex dx =
|I()| e

x
lim I() = 0.
a c
a I() = arctg. din acest rezultat,
Avem deci C = 0, de unde C = . Rezult
2
2
2
a c
and 0, > 0, g
asim

0
13.3
sin x
dx = .
x
2
Integrale euleriene. Functia Gamma. Functia Beta
In orice activitate exist

a anumite rezultate care trebuiesc studiate mai aprofundat si chiar
retinute. Aceast
a situatie se nt
alneste si n clasa integralelor cu parametri si improprii.
Exist
a anumite functii, numite uneori si functii speciale, denite prin integrale cu parametrii
la care apel
am deseori n calculele matematice.
Dou
a dintre aceste functii speciale sunt functiile Gamma si Beta, numite sub un generic
comun integrale euleriene.
282
Denitia 13.3.1 Functia : (0, ) R definit

a prin

(p) =
ex xp1 dx
se nume
ste functia Gamma sau functia lui Euler de speta a doua, iar functia B : (0, )
(0, ) R definit
a prin
1
B(p, q) = xp1 (1 x)q1 dx
0
se nume
ste functia Beta sau functia lui Euler de speta nt
ai.
Teorema 13.3.1 Functiile
si B sunt bine definite, adic
a integralele improprii care le definesc sunt convergente.
Demonstratie S
a ar
at
am c
a functia este bine denit
a. Scriem ca sum
a de dou
a
integrale, anume:
1

x p1
(p) = e x dx + ex xp1 dx.
0
1
Prima integral
a I1 =
ex xp1 dx pentru p 1 nu este improprie. pentru p (0, 1) avem
lim x+p1 ex = 1
lim x ex xp1 = x0
x0
x>0
x>0
dac
a = 1 p < 1, de unde, conform cu Corolarul 13.1.2, deducem c
a integrala I1 este
convergent
a.

Convergenta integralei I2 = ex xp1 dx rezult
a din Exemplul ??.
1
a (p) = I1 + I2 , rezult
a c
a integrala improprie ce
Din I1 si I2 convergente si faptul c
deneste functia Gamma este convergent
a.
Utiliz
and acelasi Corolar 13.1.2 se arat
a imediat c
a si functia B este bine denit
a.
In continuare, vom prezenta c

ateva din propriet
atile mai uzuale ale functiilor si B.
Teorema 13.3.2 Pentru functia sunt adev
arate urm
atoarele afirmatii:
1) (1) = 1;
2) (p + 1) = p(p);
3) (n + 1) = n! ,

4) (p) = 2
n N;
et t2p1 dt;
5) (p)(1 p) =
6)

1
= .
2
, p (0, 1) (numit
a formula complementelor).
sin p
Demonstratie
283

1) (1) =
ex dx = ex |
0 =1
2) Aplic
am integrarea prin p
arti succesiv si avem

(p + 1) =
ex xp dx = (ex xp )|
0 +

+p
ex xp1 dx = p(p).
3) Se aplic
a n mod repetat formula se recurent
a de la 2):
(n + 1) = n(n) = n(n 1)(n 1) = ... =
= n(n 1)...2 1 (1) = n!.
4) Efectu
am schimbarea de variabil
a x = t2 si avem

(p) = 2
t2
2 p1
(t )

tdt = 2
et t2p1 dt,

5) Demonstratia formulei complementelor este mai complicat
a si de aceea renunt
am la
prezentarea ei.
1
, atunci avem
2

1
1
= ,
2
2
6) Dac
a lu
am n formula complementelor p =
de unde

1
= .
2
Teorema 13.3.3 Pentru functia B sunt adev

arate urm
atoarele relatii:

1) B(p, q) =
0
1
2) B(p, q) =
0
3) B(p, q) =
y p1
dy;
(1 + y)p+q
tp1 + tq1
dt;
(1 + t)p+q
(p) (q)
(formula de leg
atur
a dintre functiile B
si sau formula lui Dirich(p + q)
let);
4) B(p, q) = B(q, p) (proprietatea de simetrie);
p1
B(p 1, q); p > 1, q > 0;
p+q1
q1
B(p, q) =
B(p, q 1), p > 0, q > 1.
p+q1
5) B(p, q) =
284
Demonstratie
y
si avem
y+1
p1
q1

dy
y
y
B(p, q) =
=
1
y+1
y+1
(y + 1)2
1) Facem schimbarea de variabil

a x=
y p1
dy.
(1 + y)p+q
=
0
2) Utiliz
and formula de la 1), putem scrie
1
B(p, q) =
0
y p1
dy +
(1 + y)p+q
y p1
dy.
(1 + y)p+q
In integrala a doua facem schimbarea de variabil

a y = 1/t si obtinem formula de la 2).

3)
In (p) =
obtinem
ex xp1 dx facem schimbarea de variabil

a x = ty, t parametru real pozitiv si

(p) = t
(13.2)
ety y p1 dy.
In acest rezultat nlocuim pe t prin 1 + t si p prin p + q si obtinem

(p + q)
= e(1+t)y y p+q1 dy
(1 + t)p+q
0
Multiplic
am ambii membri ai formulei precedente cu tp1 si egalitatea obtinut
a o integr
am n raport cu t de la 0 la si avem:

tp1
dt =
(p + q)
(1 + t)p+q
0

tp1 e(1+t)y y p+q1 dy dt =
0
ey y q1 y p
eyt tp1 dt dy.
Acum, conform cu 1) si cu (13.2), n care schimb

am pe t cu y, obtinem:

(p + q) B(p, q) =
ey y q1 (p)dy =

= (p)
ey y q1 dy = (p) (q),
de unde g
asim
B(p, q) =
adic
a ceea ce trebuia demonstrat.
285
(p) (q)
,
(p + q)
4) Rezult
a imediat din 3).
5) Aceste formule rezult
a din formula de leg
atur
a de la 3) si utiliz
and formula de recurent
a
pentru .
Observatia 13.3.1 Integralele euleriene sunt utile n studiul multor functii neelementare.
De aceea, valorile lor au fost tabelate.
Calculul multor integrale se reduce prin diferite transform
ari, la evaluarea functiilor B
si .
Exemplul 13.3.1. S
a ar
at
am c
a

x2
dx =
(integrala lui Poisson).

2
Facem schimbarea de variabil

a x2 = t si avem

ex dx =
1
2
et t 2 dt.
a
In integrala din membrul doi se recunoaste expresia functiei pentru p 1 = , adic
2
1
p = . Atunci, putem scrie
2

2
1
1
.
ex dx =
=
2
2
2
0
Exemplul 13.3.2. S
a calcul
am

I=
0
Putem scrie

I=
0
4
x
dx.
(1 + x)2
1
x4
dx,
(1 + x)2
1
care comparat
a cu exprimarea lui B dat
a de 1) din Teorema 13.3.3, conduce la p 1 = si
4
3
5
p + q = 2, de unde p = si q = .
4
4
Rezult
a c
a

5 3
I=B
,
,
4 4
de unde, utiliz
and formula de leg
atur
a dintre B si , obtinem

1
3
3
5
1
4
4
4
4
4

=
=
I=
5 3
(2)
+
4 4

1
1
3
=
.
4
4
4
Acum, utiliz
and formula complementelor avem
2
1
.
=
I=
4 sin
4
4
286

In general, integralele de forma

I=
0
xm
dx ,
(1 + xn )p
np > m + 1
se calculeaz
a prin functiile B si , f
ac
and schimbarea de variabil
a xn = t.
Exemplul 13.3.3. S
a se reduc
a la functiile B si calculul integralelor de forma
b
(x a)m (b x)n dx,
Im,n =
a
m si n numere reale asa alese nc

at integrala s
a e convergent
a.
a
x = (1 t)a + bt ,
si avem
t [0, 1]
1
Im,n
= (b a)
tm (1 t)n dt =
m+n+1
0
= (b a)m+n+1 B(m + 1, n + 1) =
= (b a)m+n+1
1
lnp
Exemplul 13.3.4. S
a calcul
am I =
0
(m + 1)(n + 1)
.
(m + n + 2)

1
dx, p R, p > 1
x

a x = et si avem

I=
tp et dt = (p + 1).
13.4
Integrale duble
La integralele cu parametrii functia de integrat era de mai multe variabile, ns

a calculul
integralei se aplic
a numai la una din variabile, celelalte le consider
am parametrii. Ne
propunem s
a extindem notiunea de integral
a pentru functiile de mai multe variabile asa
nc
at n evaluarea lor s
a utiliz
am toate variabilele. Astfel de integrale le vom numi multiple.
a m-multipl
a o not
am prin
Dac
a f : D Rn R z = f (x1 , ..., xn ), atunci o integral

...
f (x1 , ..., xn )dx1 dx2 ...dxn .
D
Dac
a n = 2, atunci spunem c
a avem o integral
a dubl
a, iar dac
a n = 3, atunci spunem c
a
avem o integral
a tripl
a.
Pentru comoditatea trat
arii consider
am numai cazul integralelor duble.
a variabile. Mai presupunem c
a D este un
domeniu m
arginit.
S
a consider
am o partitie (descompunere) arbitrar
a a domeniului D n n subdomenii
D1 , D2 , ..., Dn cu Di = , i = 1, n si Di Dj = , i = j, i, j = 1, n. O astfel de partitie a lui D
am cu ai aria sub domeniului Di ,
se numeste diviziune a lui D si o not
am prin (n ). Not
i = 1, n si cu di diametrul lui Di (cea mai mare dintre distantele dintre dou
a puncte din Di ),
arul n = max di se numeste norma diviziunii (partitia) n .
i = 1, n. Num
i=1,n
287

In ecare subdomeniu Di al diviziunii (n ) alegem un punct arbitrar de coordonate
(i , i ), i = 1, n, numite puncte intermediare.
Cu aceste preciz
ari, introducem suma integral
a
(n , , , f ) =
f (i , i )ai .
i=1
Evident c
a suma (n , , , t) depinde de diviziunea n , de punctele intermediare (i , i )
si de functia f .
a functia f este integrabil
a pe domeniul D dac
a oricare ar fi
sirul de diviziuni (n )n1 cu

sirul normelor (n )n2 tinde la zero
si oricare ar fi punctele
sirul sumelor integrale ((Dn , , , f ))n1 are o limit
a
intermediare (i , i ) Di , i = 1, 2, ..., n
finit
a.
Not
am aceast
a limit
a prin

f (x, y)dxdy
sau
f (x, y)da.
D
si o numim integrala dub

a a functiei f pe domeniul D.
Asadar, putem scrie

n
f (x, y)dxdy = n
lim
f (k , k )ak .
n 0 k=1
D
Ca si la functiile de o variabil
a real
a se arat
a c
a orice functie continu
a pe domeniul D
este integrabil
a.
S
i propriet
atile integralei duble sunt analoage cu cele ale integralei Riemann.
Teorema 13.4.1 (de liniaritate) Dac
a f, g : D R2 R sunt functii integrabile pe D, atunci
oricare ar fi , R functia f + g este integrabil
a pe D
si avem

(f (x, y) + g(x, y))dxdy =
D

=

f (x, y)dxdy +
g(x, y)dxdy.
D
Aceast
a proprietate ne spune c
a integrala dubl
a pe domeniul D este o functional
a liniar
a.
Demonstratia teoremei este imediat
a.
Teorema 13.4.2 (de aditivitate fat
a de domeniu) Dac
a functia f : D R2 R este intea pe D1
si pe D2
si
grabil
a pe D, iar D = D1 D2 , D1 D2 = , atunci f este integrabil
avem

f (x, y)dxdy =
D
f (x, y)dxdy +
D1
f (x, y)dxdy.
D2
Armatia din aceast

a teorem
a se demonstreaz
a cu ajutorul denitiei.
Teorema 13.4.3 (de interpretare geometric
a) Dac
a f : D R2 (0, ) este integrabil
a,
atunci avem

f (x, y)dxdy = V (f ),
D
unde V (f ) este volumul barei cilindrice m
arginit
a de domeniul D
si suprafat
a dat
a de z =
f (x, y), av
and generatoarele paralele cu axa Oz.
288
Pentru cazul particular f 1, avem

dy = aria(D).
D
Teorema 13.4.4 (de semn) Dac
a f : D R2 (0, ), atunci

f (x, y)dxdy 0.
D
Proprietatea din enunt rezult
a imediat din nenegativitatea sumelor integrale.
Teorema 13.4.5 (de monotonie) Dac
a f, g : D R2 R sunt integrabile pe D
si f g pe D,
atunci

f (x, y)dxdy
D
g(x, y)dxdy.
D
Pentru demonstratie se aplic

a functiei g f 0 proprietatea de semn.
Teorema 13.4.6 (modulului) Dac
a functia f : D R2 R este integrabil
a pe D
si atunci |f |
este integrabil
a pe D
si avem

|f (x, y)|dxdy.
f (x, y)dxdy

D
D
Formula din teorem
a rezult
a imediat din inegalitatea |f | f |f |.
Teorema 13.4.7 (de medie) Dac
a f, g : D R2 R sunt integrabile pe D, m =
M=
inf
(x,y)D
f (x, y),
si g are semn constant pe D, atunci exist

a un num
ar real [m, M ] a
sa
sup f (x, y)
(x,y)D
nc
at

f (x, y)d(x, y)dxdy =
g(x, y)dxdy,
D
numit
a formula de medie generalizat
a pentru integrala dubl
a.
Demonstratie Consider
am g 0 pe D. Atunci din m f (x, y) M rezult
a mg(x, y)
f (x, y)g(x, y) M g(x, y). Utiliz
and proprietatea de monotonie a integralei duble, putem
scrie:

m
D
(13.3)
g(x, y)dxdy
D

M
f (x, y)g(x, y)dxdy
g(x, y)dxdy = 0.
g(x, y)dxdy = 0, atunci

f (x, y)g(x, y)dxdy = 0 si putem alege orice [m, M ]
D
D
ca s
a avem formula din Teorema de medie.
Dac
a
289

g(x, y)dxdy = 0, atunci prin mp
artire cu acest num
ar n (13.3) avem
Dac
a
D

f (x, y)g(x, y)dxdy
D
M,
g(x, y)dxdy
D
de unde rezult
a c
a putem lua

f (x, y)g(x, y)dxdy
=
.
g(x, y)dxdy
D
Cazuri particulare
13.4.1 Dac
a f este continu
a pe D, atunci exist
a un punct (, ) D asa nc
at = f (, ).
13.4.2 Dac
a g 1 pe D, atunci formula de medie ia forma

f (x, y)dxdy = aria(D),
D
numit
a formula de medie pentru integrala dubl
a.
Calculul integralelor duble se reduce la calculul a dou
a integrale denite (Riemann),
succesive. pentru nceput s
a consider
am cazul unui domeniu dreptunghiular.
Teorema 13.4.8 Dac
a f : [a, b] [c, d] R este integrabil
a pe dreptunghiul D = [a, b] [c, d]
si
dac
a pentru orice x constant din intervalul [a, b], functia f este integrabil
a n raport cu y,
adic
a exist
a
d
F (x) = f (x, y)dy , x [a, b],
c
atunci avem
b
f (x, y)dxdy =
d
dx
f (x, y)dy.
c
Demonstratie Vom considera diviziunile Dx si Dy , respectiv pentru intervalele [a, b] si

[c, d], denite prin
Dx : a = x0 < x1 < ... < xm = b
Dy : c = y0 < y1 < ... < yn = d
si av
and normele
Dx = max (xi xi1 )
i=i,m
respectiv
Dy = max (yj yj1 ).
j=1,n
Cele dou
a diviziuni Dx si Dy determin
a pe D diviziunea D dat
a de subdreptunghiurile
Di,j = {(x, y) D| xi1 x xi , yj1 y yj } ,
290
i = 1, m, j = 1, n si av
and norma D dat
a de i=1,m
max di,j , de unde dij este diametrul dreptunj=a,n
ghiului Dij .
Se observ
a imediat c
a dac
a Dx 0 si Dy 0, atunci D 0 si reciproc.
Alegem punctele intermediare (i , j ) Dij , i [xi1 , xi ], j [yj1 , yj ], i = 1, m, j = 1, n.
Deoarece f este integrabil
a pe D, iar functia F exist
a si este integrabil
a pe [a, b], avem
succesiv

m
f (i , j )ariaDij =
f (x, y)dxdy = lim
D0
D
i=1 j=1
=
n
m
lim
Dx 0
Dy 0
lim
Dx 0
(xi xi1 ) lim
Dy 0
i=1
f (i , j )(xi xi1 )(yj yj1 ) =
i=1 j=1
lim
Dx 0
lim
Dx 0
f (i , j )(yj yj1 ) =
j=1
d
(xi xi1 )
i=1
f (i , y)dy =
c
F (i )(xi xi1 ) =
F (x)dx =
a
i=1
b
=
d
dx
f (x, y)dy,
c

Deseori, integrala pe dreptunghiul D = [a, b] [c, d] se noteaz
a prin
b d
f (x, y)dxdy.
a
Asadar, formula din enuntul Teoremei ia forma

b d
b
f (x, y)dxdy =
d
dx
f (x, y)dy.
c
In mod analog, se arat

a c
a avem si formula
b d
d
f (x, y) =
1 2
I=
0
1
I=
2
dx
dy
c
Exemplul 13.4.1. S
a calcul
am
Avem
f (x, y)dx.
a
dxdy
.
(x + y + 1)2
dy
=
(x + y + 1)2
291
1
0

2

1
=
dx
x + y + 1

1
=
0
1
1
+
x+3 x+2

dx =
= ln(x + 3)|10 + ln(x + 2)|10 =

9
= ln 4 + ln 3 + ln 3 ln 2 = ln .
8
S
a trecem acum la calculul integralelor duble pe un domeniu D regulat n raport cu una
din axele de coordonate .
a un domeniu D este regulat n raport cu una din axele de coordonate dac
a orice paralel
a la una din axele de coordonate nt
alne
ste curba care m
argine
ste
domeniul n cel mult dou
a puncte.
S
a consider
am c
a domeniul D este regulat n raport cu axa Oy (g 13.4.1). Un astfel de
domeniu se descrie astfel:
D = {(x, y)| a x b, (x) y (x)}.
y=R(x)
y=n(x)
c
0
b x
Fig. 13.4.1
Teorema 13.4.9 Dac
a functia f este definit
a
si integrabil
a pe domeniul D = {(x, y)| a x
b, (x) y (x)}
si pentru fiecare x [a, b] exist
a integrala
(x)

F (x) =
f (x, y)dy,
(x)
atunci are loc formula
b
f (x, y)dxdy =
(x)

dx
a
f (x, y)dy.
(x)
Demonstratie Folosim Teorema 13.4.8. Consider

am dreptele paralele cu Ox, y = c si
y = d, astfel ca c (x) si d (x), x [a, b] (Fig. 13.4.1) si not
am cu dreptunghiul
[a, b] [c, d]. Introducem functia auxiliar
a

f (x, y) , dac
a (x, y) D
g:R ,
g(x, y) =
0
, dac
a (x, y) D.
Functia g este integrabil
a pe dreptunghiul ind integrabil
a at
at pe D, c
at si pe domeniul
a.
D, unde este nul
292
Folosind proprietatea de aditivitate a integralei duble fat

a de domeniu (Teorema 13.4.2),
putem scrie

g(x, y)dxdy =

(13.4)
g(x, y)dxdy +
g(x, y)dxdy =
f (x, y)dxdy,
D

deoarece
g(x, y)dxdy = 0.

Dar, integrala
g(x, y)dxdy se poate calcula folosind si formula din Teorema 13.4.8.

D

Avem
8b 8d
g(x, y)dxdy =
D
b
=
a c
d
dx
b
g(x, y)dy =
(13.5)
dx
(x)

g(x, y) +
g(x, y)dy+
g(x, y)dy =
(x)
(x)

b
dx
(x)

(x)
deoarece
g(x, y)dxdy =
f (x, y)dy
(x)
(x)

g(x, y)dy = 0
si
g(x, y)dy = 0.
(x)
Din (13.4) si (13.5) rezult

a formula din enuntul Teoremei 13.4.9.
Dac
a domeniul D este regulat n raport cu axa Ox, adic
a el are forma D =
{(x, y) c y d, (y) x (y)} atunci avem formula

d
f (x, y)dxdy =
(y)

dy
c
f (x, y)dx.
(y)
Exemplul 13.4.2. S
a calcul
am integrala dubl
a

(3x y + 2)dxdy
I=
D
dac
a D este domeniul m
arginit de curbele y = x si y = x2 .
Examin
am domeniul D (Fig. 13.4.2) si observ
am c
a el este situat ntre dreapta y = x si
parabola y = x2 si punctele O(, ) si A(1, 1).
293
y
1
y=
x
y=
x
A(1, 1)
Fig. 13.4.2
D este regulat n raport cu axa Oy si avem
D = {(x, y)| 0 x 1, x2 y x}.
Atunci putem scrie succesiv:
1
I=
1
=
0
3x2
1
=
0
(3x y + 2)dy =
dx
0
x2
y2
+ 2y
3xy
2

x

dx =

2
x

x2
x4
+ 2x 3x3 +
2x2 dx =
2
2

x4
31
x2
3
3x +
+ 2x dx =
.
2
2
60

a avem de calculat o integral
a dubl
a pe un domeniu arbitrar, atunci
ncerc
am s
a g
asim o partitie a sa n domenii regulate
si apoi aplic
am proprietatea de
aditivitate fat
a de domeniu.
Ca si n cazul integralelor Riemann, calculul unor integrale duble se poate face cu o
schimbare de variabile.
Se demonstreaz
a ([2], [3]) c
a are loc urm
atoarea teorem
a de schimbare de variabile:
Teorema 13.4.10 Fie f : D R2 R o functie integrabil
a pe D
si fie transformare x =
a functiile
si au derivate
(u, v), y = (u, v) a domeniului R2 n domeniul D. Dac
partiale de ordinul nt
ai continue pe domeniul , iar determinantul functional (jacobianul
transform
arii)

(u, v) (u, v)

D(x, y)
u
v
= 0,
=
J=
D(u, v) (u, v) (u, v)

u
v
atunci are loc formula de schimbare de variabile n integrala dubl
a

f (x, y)dxdy =
D
f ((u, v), (u, v))|J|dudv.
294
O schimbare de variabile des utilizat

a este cea polar
a:
x = r cos ,
y = r sin ,
prin care se trece de la coordonatele carteziene (x, y) la cele polare (r, ).

Geometric (Fig. 13.4.3), dac
a avem punctul A(x, y) din planul xOy,
atunci coordonatele
polare ale lui A sunt date de distanta de la origine la A, adic
a r = x2 + y 2 , si de unghiul
y
pe care l face axa Ox cu directia OA, adic
a tg = .
x
A(x, y)
r
2
x
0
Fig. 13.4.3
Jacobianul transform
arii polare este

x

D(x, y) r
J=
=
D(r, )
y

r

cos

=

sin

r sin
= r.
r cos
Exemplul 13.4.3. S
a calcul
am integrala dubl
a

I=
D
dxdy
1 + x2 + y 2
unde D = {(x, y) R| x2 + y 2 a2 , a > 0, x 0, y 0}.

Se observ
a c
a D este m
arginit de sfertul de cerc x2 + y 2 = r2 din primul cadran si de axele
Ox si Oy (Fig. 13.4.4).
r
2
0
Fig. 13.4.4
Utiliz
am coordonatele polare, prin care domeniul D este transformat n dreptunghiul
9
:
= (r, )| 0 r a, 0
,
2
295
si avem
a 2
rdrd
=
1 + r2
0 0
a

a
2

rdr
1 + r2 =
dr d =
=

2
1 + r2

0
0
0

2
= ( 1 + a 1).
2
rdrd =
1 + r2
Observatia 13.4.2 Prin analogie cu integralele improprii din functiile de o variabil

a real
a,
se pot introduce
si integrale duble (n general, multiple ) improprii.
domeniul economic integralele duble apar deseori n studiul modelelor
matematico - economice descrise prin variabile aleatoare bidimensionale.
296
13.5
1. Deniti urm
atoarele notiuni:
a) Integral
a improprie de prima spet
a;
b) Functiile Beta si Gamma ale lui Euler;
c) Integral
a dubl
a.
1
2
2.
dx
,
x ln2 x
a) Studiati convergenta integralei

0

b) Studiati convergenta integralei
1
dx
,
1 + x4
1
c) Studiati convergenta integralei I =

0
dx
,
1 x4
d) Studiati convergenta integralei

I=
1

3. S
a se calculeze integrala I(a) =
0
4. Calculati integrala
w > 1.
1 eax
dx care depinde de parametrul real a > 1.
x ex
2
I(b) =
0
5.
| sin x|
dx ,
xw
1 + b sin x
1
ln
dx cu b R.
sin x 1 b sin x
a) Calculati integrala:
2
I(b) =
ln(cos2 x + b2 sin2 x)dx
care depinde de parametrul real 0 < b < .

1 cos yx kx
b) Calculati I(y, k) =
e
dx cu y 0, k > 0.
x
0
6. Calculati cu ajutorul integralelor euleriene:

a) I =
1
x x2 dx;

b) I =
0

c) I =
0
x4
dx;
(1 + x)2
x
dx;
1 + x3
297

d) I =
0
x2
.
(1 + x4 )2
7. Calculati:

dxdy
, unde D este dreptunghiul [3, 4] [1, 2];
(x + y)2
a) I =
D
1
ydxdy
b) I =
(1 + x2 + y 2 ) 2
1 0
x exy dxdy.
c) I =
0 1
8.

(x2 + y)dxdy unde D este domeniul m
arginit de parabolele y = x2
a) Calculati I =
D
si y 2 = x.
b) Calculati I =
D
xy = 1.
x2
dxdy unde D este m
arginit de dreptele x = 2, y = x si hiperbola
y2

xydxdy, unde D este sfertul de cerc x2 + y 2 R2 situat n primul
9. Calculati I =
D
cadran.
10. Calculati I =
x2 sin(xy)
dxdy, unde D este domeniul m
arginit de parabolele x2 = y,
y
x = 2y, y = x, y 2 = x.
2
2
298
Indicatii si r
aspunsuri
2.
Test nr. 12
a) integrala este convergent

a.
1
= 1 pentru w = 4 > 1 se deduce convergenta integralei.
b) Din lim xw
x
1 + x4
*
+ w= 1 <1
3
2
1
w
c) Din x1
lim (1 x)
======= 2 3 se deduce convergenta integralei.
3
4
1
x
x<1

dx
| sin x|
1
d) Folosind
w si
converge pentru w > 1 se deduce convergenta intew
x
x
xw
1
gralei.
3. I(a) = ln(a + 1).
4. I(b) = arcsin (b).

b+1
5. a) I(b) = ln
.
2

y2
1
b) I(y, k) = ln 1 + 2 .
2

3 3
,
6. a) I =
= .
2 2
8

5 3
2
b) I =
,
.
=
4 4
4

2 1
1
2
,
c) I =
= .
3
3 3
3 3

3 5
1
2
,
.
d) I =
=
4
4 4
16
2
7.
a) I =
4
dx
1
b) I =
1
8.
1
dx
a) I =
0
2
b) I =
1
dx
25
= ln .
(x + y)2
24
(1 + x2 + y 2 ) 2
x
33
.
(x2 + y)dy dx =
100
x2

(1 + 2) 2
.
= ln
1+ 3

ydx
x
1
x
x
9
dy dx = .
y2
4
9. Folosind coordonatele polare se obtine:
2 R
I=
0
1
10. I =
3
2
u sin(uv) dudv =
1
3 cos sin dd =
R4
.
8
unde x2 = u y cu 1 u 2 si y 2 = vx cu
v .
3
2
299
Bibliograa aferent
a capitolului:
a matematic
a, Vol.I,
a si Pedagogic
a, Bucuresti.
[3] St
an
asil
a, O., Analiz
a matematic
a, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucresti, 1981.
300

Matematici Aplicate in Economie Pentru IDD

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Matematici Aplicate in Economie Pentru IDD

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA "LUCIAN BLAGA" DIN SIBIU

3 Matrice. Determinanti. Sisteme de ecuatii liniare

4 Operatori liniari. Forme biliniare si forme p

5 Elemente de programare liniar

6 Elemente de teoria grafurilor

10 Functii ntre spatii metrice

11 Derivarea functiilor reale

12 Derivarea functiilor de mai multe variabile

In prezent si n viitor este clar pentru oricine c

optim, destul de veche n g

Aplicarea matematicii n economie are dou

Optimizarea productiei unei ntreprinderi

a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn b1

a21 x1 + a22 x2 + . . . + a2n xn b2

am1 x1 + am2 x2 + . . . + amn xn bm

Problema dietei (nutritiei)

Una dintre problemele celebre de gospod

a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn b1

a21 x1 + a22 x2 + . . . + a2n xn b2

am1 x1 + am2 x2 + . . . + amn xn bm

Problema dietei cere sa determin

Definitia spatiului vectorial

Denitia 2.1.1 Se numeste lege de compozitie (operatie) extern

spatiul vectorial aritmetic cu n dimensiuni peste K. Pentru K = R se obtin spatiile euclidiene,

O submultime W a unui spatiu vectorial V peste un camp K se numeste subspatiu vectorial al

bk x(k) , atunci, pentru orice , K, avem

ak x(k) , a1 , a2 , . . . , an K. Prin urmare, x S , adic

Denitia 2.2.2 Un sistem de vectori S V se numeste sistem de generatori pentru subspatiul W V

Independenta si dependenta liniar

ai x(i) = , atunci se zice c

ai e(i) = , atunci rezult

toti nuli, astfel ca a1 x(1) + . . . + an x(n) = . Presupunem c

< ik , are loc numai dac

, ak e(k) , a1 , a2 , . . . , an K. Daca mai avem si x =

(ak bk )e(k) = , de unde, folosind faptul c

lui B, atunci si vectorul nul are aceast

foloseste unicitatea scrierii), ceea ce ne arata ca B este liniar independent.

ak ek se numesc componentele sau coordonatele

ak e(k) este un vector din V ce satisface conditia at = 0,

Cum B este baza n spatiul vectorial V , din egalitatea precedent

ck e(k) . Cum at = 0, din scrierea lui x avem

nlocuind pe e(t) n y, obtinem

ceea ce ne arata ca B1 este un sistem de generatori pentru V .

ck e(k) n noua baz

Exemplul 2.3.6. Fie vectorii x = (2, 3, 1) si y = (3, 4, 5) scrisi n baza canonic

unde elementele de pe linia lui e(2) s-au mp

Observatia 2.3.2 Metoda elementului pivot este utilizat

Un subspatiu W , cu dim W = n 1. a unui spatiu vectorial V , cu dim V = n, se numeste

Denitia 2.3.8 Dou

Teorema 2.3.6 Conditia necesar

este un izomorsm si deci spatiile V si W sunt izomorfe.

Produs scalar. Spatii normate. Spatii metrice

xi yi , atunci Rn devine un spatiu euclidian. Prin simple calcule se veric

devenind astfel un spatiu unitar.

este un produs scalar.

N1. x = 0, dac

| < x, y > | < x, x > < y, y >.

2 < x, > + < x, x > 0.

| < x, y > | < x, x > < y, y > ceea ce trebuia demonstrat.

cu egalitate numai dac

x = < x, x > este o norm

se numeste unghiul dintre x si y. Unghiul se noteaz

Exemple. 2.4.4. Aplicatia d : A A R prin d(x, y) =

N1. x = 0, dac

x = < x, x > este o norm

(x = < x, x >).