Semilogia bolilor

venerice

Profesor coordonator:Gligor Serban

Bulata Rome- Bogdan
Gr. 5 KINETO
ABORDAREA SINDROAMELOR COMUNE DE BTS

O abordare generala a tratamentului unui pacient cu o BTS incepe

cu evaluarea riscului(orientare sexuala,numarul partenerilor
sexuali recenti si curenti,practice sexuale,istoric recent de BTS al
partenerului,istorie BTS al pacientului)
In tarile in curs de dezvoltare si in cabinetele medicale din
majoritatea tarilor industrializate tratamentul initial se face de
obicei pe baza sindromului clinic si este selectat astfel incat sa
acopere cauzele cele mai probabile.Pentru anumite sindroame,in
tarile industrializate,pot fi folosite teste rapide in vederea
ingustarii spectrului acestei terapii initiale(de ex. Examinarea
directa a lichidului vaginal pentru secretii vaginale la
femei,coloratia Gram pentru scurgeri uretrale la barbate cu astfel
de scurgeri ).Dupa instituirea tratamentului bazat pe sindrom sau
a tratamentului specific(cand testele rapide au fost
diagnosticate)este esential sa se completeze prima faza a
abordarii terapeutice a BTS cu masuri adecvate de prevenire si
control.Urmatoarea abordare terapeutica a sindroamelor comune
in BTS ajuta clinicienii,in tarile dezvoltate,unde testele rapide si
testele de confirmare sunt larg disponibile.

Virusul CITOMEGALIC VCM este purtat in sange si ajunge in

lichidul seminal si secretiile cervicale,poate fi transmis prin
expunere sexuala sau perinatal.Contactul sexual este modalitatea
cea mai importanta de transmitere a VCM printer adulti,in multe
zone chiar din tarile industrializate.Printre femei initial
seronegative prezente in clinice de BTS,incidenta anuala a
seroconversiei este de 8-30% VCM este printer cele mai frecvente
cause de anomalii congenitale in dezvoltarea sistemului nervos
sau de morbiditate cu risc letal la pacientii cu imunodeficienta
celulalra avansata determina de HIV,malignitate sau
chimioterapie.Pana se va dezvolta un vaccine eficient,prevenirea
transmiterii sexuala a infiectiei cu VCM va fii problematica.

Virusul LIMFOTROP AL CELULELOR TUMANE HTLV-1 este transmis

perinatal-in special prin alaptarea la san-si parenteral-in special
prin transfuzii de sange,de asemenei HTLV-1 este endermic,car
virus transmis sexual in zone din Caraibe,America latina,Asia si
Africa.HTLV-1 este asociat cu leukemia cu cellule T si paralizia
tropical spastica(mielopatie asociata cu HTLV-1) desi numai ultima
a fost identifica dupa dobandirea virusului la varsta adulta.HTLV-2
este depistata la mai mult de 15-20% din cei ce folosesc droguri
injectabile in SUA ,la care pare sa fie transmis pe cale
parenterala,si este de asemenea intalnit in unele triburi
Americane indigene.Concesecintele clinice ale infectiei cu acest
nu au fost inca definite.Studii caz-control infiectiei cu acest virus
nu au fost inca definite.Studiu caz-control de mica amploare au
implicat alte infectii transmise sexual ca factori de risc posibili
pentru dobandirea pe cale sexuala a HTLV-1 si HTLV2.

Herpes-VIRUSURI ASOCIATE SARCOMULUI KAPOSI Devreme in

epoca SIDA,studii epidemiologice au sugurat sa sarcomul Kaposi
la persoanele infectate cu HIV s-ar datora unui agent
diferit,transmisibil sexual.Mai recent,la barbatii homosexuali
active cu SIDA ,au fost identificate in leziunile sarcomului Kaposi
secvente de ADN compatibile cu un virus din grupul herpesgamma,necunoscut anterior.Acest virus hertic asocitia sarcomului
Kaposi a fost asociat de atunci,in studii preliminare,cu limfoamele
cavitatilor organismului si cu boala lui Castleman.Progresul rapid
in cultivarea si caracterizarea acestui virus si dezvoltarea viitoare
a testelor serologice specifice vor elucida,eventual,caracteristicile
epidemiologice ale agentului si vor ajuta in a define daca si cum
este implicat in patogenia sarcomului Kaposi a altor afectiuni.

INFECTIA CU VIRUSUL PAPILOMATOZEI UMANE SI

CONDILOAMELOR GENITALE Condiloamele genital si infectia cu
HPV au fost mult timp considerate stari ino
,dar
beningne.Majoritatea condiloamelor genital sunt determinate de
tipurile 6 si 11 de HPV,care sunt rar sau deloc associate cu
cancerele invasive.Totusi,dovezi in curs de certate implica
anumite tipuri de HPV de ex. Tipurile 16,18,31,33,35,39,45,52,55
si 58-in dezvoltarea displaziei scuamoase de la moderata pana la
severa si a cancerului evident de col,anus,vulva,vagin si
penis.Astfel,infectia cu HPV este recunoscuta drept una din cele
mai importante BTS.
Tratamentul condiloamelor genital externe simptomatice consta,in
general,in crioterapie sau podofilina rezina (10-25% rezina in
tincture benzoina) administrate de personal auxiliary sau
pdofilotoxina(podofilox) administrate de pacient,care este
disponibila ca solutie sau gel 0,5%.In circumstante special este
utilizata interventia chirurgicala (de ex. Excizia prin

forfecare,electrodisecare,vaporizare cu laser).Totusi indepartarea

chirurgicala nu vindeca infectia subclinical a tesuturilor
adiacente.In consecinta primul scop al tratamentului
condiloamelor genital este cosmetic,iar terapia trebuie sa fie
conservatoire.

INFECTIA CU VIRUSUL HEPATIC B Trasmiterea sexuala a infectiei

HBV a fost o problema des intalnita in randul barbatilor
homosexuali sau bisexuali,pana in mijlocul anilor 80,iar contactul
sexual intre barbate continua sa fie raspunzator pentru 5-10% din
infectiile HPV la adulti in SUA.
LEZIUNILE ULCERATIVE ALE ORGANELOR GENITALE
Etiologia bolii ulcerative nu a fost studiata in tarile industrializate
de mai mult de 20 de ani exceptand inzbucniri recente ce au
implicat sifilisul si sancrul moale in New Orleans,Louisiana si
Jackson,Mississippi.Incidenta si etiologia leziunilor ulcerative ale
organelor genital variaza larg in diferite regiuni ale lumii.In Asia si
Africa,ulceratiile genital sunt des intalnite la fel de frecvent ca si
gonoreea in unele clinici de BTS;sancrul moale este cea mai
frecventa cauza.Herpesul genital era considerat relativ rar,pana
cand studiile serologice si testarea prin PCR a ulceratiilor genital
au aratat ca este frecvent,in special la persoanele infectate cu
HIV.
Sifilisul este cea de-a doua forma frecventa de ulceratie genital ca
raspandire in aproape toate zonele lumii,iar posibilitatea prezentei
lui trebuie totdeauna exclusa.Limfogranulomatoza veneriana(LGV)
si donovanoza(granulomul inghinal) sunt foarte rare in America de
Nord siEuropa,desi o izbucnire neobisnuita de LGV a aparut in

Bahamas in perioada anilor 80,in asociere cu uzul prizarii cocaine

si cu infectia HIV epidemica.Alte cause de ulceratii genital include
candidoza si condiloamele genital traumatizate,ambele usor de
recunoscut.Traumatismul in sine este o cauza rara de ulceratie
genital,cu exceptia cazului cand exista istoricul clar al unei lezari
evidente insotite de sangerare.Diagnosticul diferential al
ulceratiilor genital este bogat,existand alte afectiuni mai
frecvente la persoanele mai varstnice,la cele cu risc scazut pentru
BTS si la cele care se prezinta cu leziuni datorate afectarii genital
din dermatozele mai ca intinse ca suprafata,cum ar fii ulceratia
mucoasei genital din sindromul Stevens-Johnson.
Sancrul moale,sifilisul,herpesul genital si probabil toate cauzele
de ulceratiile genital sporesc eficienta transmiterii de BTS.
Ulceratiile genital cornice-Cand ulceratiile genital persista dincolo
de evolutia normal a herpesului( 2-3 saptamani) , a sancrului
moale ori a sifilisului (mai mult de 6 saptamani) nu se rezolva cu
terapia antimicrobiana bazata pe sindrom,atunci- in completare la
testele uzuale pentru herpes,silifis si sancru moale-este inidicata
biopsia pentru a exclude donovanoza,carcinomul si alte
dermatoze neveneriene.Trebuie facut un test pentru infectia HIV
din moment ce herpesul este genital cronic,persistent,este
frecvent in infectia HIV cu imunosupresie.
Tratamentul ulceratiilor genital Ideal ,tratementul pentru
ulceratiile genital nu trebuie inceput pana cand diagnosticul nu
este sigur.Oricum,tratamentul imediat bazat pe sindrom al
ulceratiilor genital acute( dupa ce s-au recoltat toate probele
necesare diagnosticului) este necesar uneori-de ex. Cand se crede
ca pacientul ar putea sa nu revina la control sa continue sa fie
active sexual.In astfel de cazuri tratamentul initial trebuie,in
general sa include 2,4 milioane unitati de benzatin penicilina G
pentru un posibil sifilis primar.Terapia sistemica prompta cu
acyclovir este indicate la pancientii cu episoade initiale de herpes
genital sau anorectal.In fine,poate fi indicate terapia empirica

antimicrobiana daca ulceratiile persista si diagnosticul ramane

neclar dupa 1-2 saptamani de observatie si incercarile repetate
de a diagnotica herpesul,sifilisul si sancrul moale.Vaccinurile
propuse contra HSV-2 sunt supuse unor controale clinice;o
subunitate a vaccinului propus s-a dovedit recent ineficienta in
prevenirea infectiei cu HSV-2.Daca unul din vaccinuri se va dovedi
eficace in prevenirea herpesului genital,populatiile-tinta
potentiale pentru imunizarea HSV-2 ar include partenerii
neinfectati ai persoanelor cu herpes genital si,probabil toate
persoanele tinere,inainte inceperii activitatii sexuale.vaccinurile
propuse sunt,de asemenea in curs de investigarea asupra
eficacitatii lor in moderarea evolutiei herpesului genital recurrent.

Bibliografie : -Harrison - Principiile medicinei interne, vol 1 editia 14