Ce este astmul bronsic?

Este o boala cronica inflamatorie ce afecteaza bronhiile. Pe fondul inflamatiei cronice din
bronhii se produc episodic crize: spasme ale bronhiilor, care le ngusteaza brusc si pacientul
simte ca se sufoca, i este mai greu sa expire dect sa inspire aer, se aud zgomote (suieraturi) la
respiratie.
La astmatici, bronhiile se ingusteaza astfel incat apar dificultati in circulatia aerului atat la
inspiratie cat si la expiratie. Mai multi factori pot fi la origine acestei afectiuni:
- fibrele musculare situate in jurul bronhiilor se contracta ("spasm" bronsic)
mucoasa
este
iritata
si
se
congestioneaza
in
interiorul
bronhiei
se
acumuleaza
mucus
anormal
de
vascos.
Caracteristic astmului este rolul important jucat de contractia musculaturii bronhiilor. Spasmul
dispare in cateva minute dupa inhalarea medicamentelor specifice, iar circulatia aerului in
bronhii este net ameliorata. Acest fapt confirma diagnosticul de astm alaturi de alte teste
functionale pulmonare.

Cauzele astmului bronsic

La majoritatea copiilor bolnavi de astm si la aproape jumatate din adulti cauza bolii este o
alergie la unele substante prezente in aer. Nici in prezent nu este foarte clar de ce unele persoane
dezvolta alergie la anumite substante in timp ce altele sunt crutate. Reactia alergica provoaca
inflamarea mucoasei bronhice prin vasodilatatie si secretia in exces a mucusului si conduce
progresiv la contractia muschilor bronsici. In plus, sunt eliberate o serie de substante, cum ar fi
de exemplu histamina, care declanseaza contractia bronsica. Restul pacientilor cu astm bronsic
au alte cauze de declansare a crizei, nealergice, dar in final se declanseaza acelasi tip de
fenomene inflamatorii, care au aceleasi consecinte. Aceste cauze sunt insa mai putin cunoscute.
Cum se manifesta astmul?
Prin crize de sufocare nsotite de suiraturi n piept, de tuse care se poate nsoti de
eliminarea unei spute albicioase gelatinoase. Uneori pacientii au senzatia ca "i strnge pieptul"
sau ca "respira ca printr-un tifon". Boala debuteaza de obicei la tineri sau chiar la copii. Exista
nsa
si
pacienti
la
care
boala
debuteaza
dupa
60
de
ani.
ntre crize, pacientul se poate simti perfect sanatos, sau poate avea o greutate n respiratie la
efort.
Boala poate mbraca diverse grade de severitate. Atunci cnd este usoara, se poate manifesta prin
crize rare, de mica intensitate si care pot trece de la sine. Daca boala este mai severa, crizele pot
aparea mai frecvent, chiar zilnic, sau n timpul noptii, trezind pacientul din somn. ntr-un astfel
de stadiu, pacientul nu se simte bine nici ntre crize, acuznd oboseala la eforturi din ce n ce mai
mici,
hriala
permanenta
n
piept,
tuse.
Un pacient care de obicei face crize rare poate trece printr-o perioada de agravare a simptomelor,

adesea declansata de o viroza respiratorie sau de o expunere la un alergen (de exemplu, nflorirea
plopilor). Atunci, el face o exacerbare a bolii, care de obicei l ndeamna sa se adreseze
medicului.
Inflamatia din bronhii este prezenta n permanenta la astmatici. Cu ct ea este mai puternica, cu
att crizele sunt mai frecvente si mai severe, ducnd la manifestari cronice.

Etiopatogenie

Astmul bronsic nu este o boala, ci un sindrom ccare dureaza toata viata ( bolnavul se
naste si moare astmatic), cu evolutie indelungata, discontinua, capricioasa. Are substrat alergic,
intervenind doua elemente: un factor general (teren atopic) si un factor local (hipersensibilitatea
bronsica). Esential este factorul general, terenul atopic ( alergic), de obicei predispus ereditar.
Terenul atopic presupune o reactivitate deosebita la alergene ( antigene).
Cele mai obisnuite alergene sunt: polenul, praful de camera, parul si scuamele de
animale, fungii atmosferici, unele alergene alimentare (lapte, oua, carne) sau medicamentoase
(Acidul acetilsalicilic, Penicilina, Aminofenazona, unele produse microbiene). Alergenele, la
indivizii predispusi (atopici), induc formarea de anticorpi (imunoglobuline); in cazul astmului imunoglobuline E (IgE) denumite si reagine. IgE adera selectiv de bazofilele din sange si
tesuturi, in special la nivelul mucoaselor, deci si al bronhiilor. La recontactul cu alergenul, cuplul
IgE - celula bazofila bronsica - declanseaza reactia alergica (antigen-anticorp), cu eliberarea de
mediatori chimici bronho-constrictori (acetilcolina, histamina, bradikinina) si aparitia crizei de
astm. Terenul astmatic (atopic) corespunde tipului alergic de hipersensibilitate imediata. Al
doilea factor esential pentru astm, este hipersensibilitatea bronsica fata de doze minime de
mediatori chimici, incapabili la individul normal sa provoace criza de astm (boala a
betareceptorilor adrenergici, incapabili sa raspunda cu bronhodilatatie pentru a corecta
bronhospasmul produs de mediatorii chimici). La inceput criza paroxistica este declansata numai
de alergene. Cu timpul, pot interveni si stimuli emotionali, climaterici, reflecsi. in toate tipurile
insa, criza apare mai ales noaptea, cand domina tonusul vagal (bronhoconstrictor).
Examenul fizic
In timpul unei crize acute apar grade variate de detresa respiratorie, in functie de
severitatea si durata episodului. Frecvent sunt prezente tahicardia si tahipneea. Pacientul prefera
sa stea ridicat sau chiar aplecat inainte, foloseste muschii respiratori accesori, este anxios si pare
sa lupte pentru aer. Examinarea toracelui arata prelungirea expirului, cu raluri bronsice relative
acute in timpul inspirului si in cea mai mare parte a expirului. Toracele poate sa para destines
( hiperinflat) datorita retentiei aerului. Desi wheezingul poate fi insotit de raluri sibilante aspre
nu se percep raluri fine decat daca exista o pneumonie, atelectazie sau decompensare cardiaca.
In cursul crizelor severe, pacientul nu poate rosti mai mult de cateva cuvinte fara a se opri
pentru a respire. Oboseala si suferinta severa sunt evidentiate de miscarile respiratorii rapide,
superficiale si ineficiente. Cianoza devine evident ape masura ce criza se agraveaza. Starea

confuzionala si letargia pot indica instalarea insuficientei respiratorii progressive cu stare

stuporoasa hipercapnica. La acesti pacienti se pot asculta mai putine sibilante din cauza
mucusului care produce astuparea progresiva a bronhiilor si datorita oboselii pacientului care
determina
reducerea
fluxului
aerian
si
a
schimburilor
gazoase.
Semnele ascultatorii foarte discrete la un pacient cu criza de astm sunt un semnal de alarma ca
pacientul poate avea afectare respiratorie severa care ii poate pune viata in primejdie.
Semnele cele mai sigure ale crizei severe sunt: dispneea de repaus, dificultatea de a vorbi,
cianoza, pulsul paradoxal si folosirea muschilor respiratori accesori. Gravitatea unei crize este
cel mai exact apreciata prin masurarea gazelor din sangele arterial.
Intre crize, zgomotele respiratorii pot fi normale in timpul respiratiei linistite. Totusi un wheezing
fin poate fi auzit in timpul expiratiei fortate sau dupa effort fizic. Un wheezing usor pana la
moderat poate fi auzit in permanenta la unii pacienti chiar si atunci cand nu acuza nici un
simptom. In cazul astmului sever de lunga durata, in special daca dateaza din copilarie,
hiperinflatia cronica poate efecta peretele thoracic, de ex. producand toracele ,,in echer,
bombarea anteriara a sternului sau coborarea sternului.
Evolutie
Evolutia este indelungata, variabila capricioasa. Forma purea apare la copii si are tendinta
sa diminueze la pubertate. Alteori, accesele devin frecvente, subintrante sau se instaleaza starea
de rau astmatic. Cu timpul, apar complicatii: infectii bronhopulmonare ( bronsite cronice,
dilatatii bronsice, pneumopatii), emfizem pulmonar, insuficienta respiratorie, cord pulmonar
cronic.
Astmul poate fi clasificat in 4 categorii in functie de severitate
Usoara persistenta - simptome < 2 ori/ saptamana; fara simptome si PEF normal intre acutizari.
Acutizari scurte ( de la cateva ore pana la cateva zile); intensitatea poate varia. Simptome in
timpul
noptii
<
2
ori
pe
luna.
Usoara persistenta - simptome> 2 ori pe saptamana, darn u zilnic. Acutizari care uneori limiteaza
activitatea
.
Simptome
in
timpul
noptii
>
2
ori
pe
luna.
Moderata persistenta - simptome zilnice. Acutizari care limiteaza activitatea. Acutizari > 2 ori pe
saptamana, pot dura zile. Simptome in timpul noptii> 1 data pe saptamana.
Severa persistenta - simptomatologie continua. Limitarea activitatii fizice. Acutizari frecvente.
Simptome in cursul noptii frecvent.