1.

caracterele juridice ale transmisiunii succesorale

Motenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate (cel
ce a lsat motenirea) ctre succesorii si. !!! mostenire=succesiune in Codul Civil;
Potrivit Codului civil, succesiunea este o transmisiune pentru cauz de
moarte, universal, unitar i indivizibil (alin. 2, art. 1432 Cod civil).
1.
Transmisiunea succesoral este o transmisiune mortis causa, deoarece
se produce numai n urma decesului unei persoane fizice.
Normele dreptului succesoral sunt aplicabile doar n cazul decesului
persoanei fizice, nu i n cazul dizolvrii persoanelor juridice. Normele care
reglementeaz transmisiunea succesoral sunt, n principiu, aplicabile i
persoanelor juridice sau statului, n cazurile n care ei dobndesc calitatea de
succesor.
2.
Caracterul universal. Transmiterea succesoral are un caracter universal
deoarece are ca obiect patrimoniul persoanei fizice decedate, ca o universalitate
juridic. Patrimoniul succesoral include att drepturile patrimoniale (activul
succesoral) ct i obligaiile patrimoniale (pasivul succesoral) pe care, cel ce a lsat
motenirea le avea la momentul decesului (art. 1444 Cod civil).
Drepturile i obligaiile nepatrimoniale, n principiu, nu se transmit prin
motenire. Spunem n principiu, deoarece motenitorii vor dobndi dreptul de
protecie a inviolabilitii operei, de a autoriza publicarea ei, precum i dreptul de a
obine brevet asupra inveniei .
n patrimoniul succesoral nu se includ drepturile i obligaiile patrimoniale
care poart caracter personal (contractate ori prevzute de lege intuitu personae,
cum ar fi dreptul de uz sau de abitaie, creana de ntreinere) i nici drepturile i
obligaiile, prevzute de lege sau contract, care sunt valabile numai n timpul vieii
celui ce a lsat motenirea i care nceteaz la decesul lui (art. 1446 Cod civil).
3.
Caracterul unitar. n principiu, patrimoniul este un tot unitar, adic
nefracionat, transmiterea acestuia prin succesiune se realizeaz de asemenea n
mod unitar, adic fr a se face vreo distincie ntre bunurile succesorale dup
natura ori proveniena acestora.
4.
Caracterul indivizibil. Ca o consecin a caracterului indivizibil al
patrimoniului, i transmisiunea succesoral este indivizibil, n sensul c nu poate
avea loc o acceptare sau o renunare parial la o motenire. Prin excepie de la
acest caracter, motenitorul chemat la motenirea mai multor cote succesorale n
temeiuri diferite poate accepta o cot i poate renuna la alta (alin. l, art. 1528 Cod
civil).

Datorit indivizibilitii succesiunii, dac la motenire sunt chemai mai muli

motenitori cu vocaie la ntreaga avere succesoral, renunarea sau nedemnitatea
unuia dintre acetia face s creasc de drept prile celorlali comotenitori (dreptul
de acrescmnt).

2. care este data deschiderii motenirii i n ce const elementele de

interes d.p.d.v. juridic al cunoaterii acesteia
(1) Motenirea unei persoane se deschide n momentul decesului acesteia.
(2) Motenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului
domiciliu se face cu certificatul de deces sau, dup caz, cu hotrrea
judectoreasc declarativ de moarte rmas definitiv.
(3) Dac ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se afl pe teritoriul
Romniei, motenirea se deschide la locul din ar aflat n circumscripia notarului
public celui dinti sesizat, cu condiia ca n aceast circumscripie s existe cel puin
un bun imobil al celui care las motenirea. n cazul n care n patrimoniul
succesoral nu exist bunuri imobile, locul deschiderii motenirii este n
circumscripia notarului public celui dinti sesizat, cu condiia ca n aceast
circumscripie s se afle bunuri mobile ale celui ce las motenirea. Atunci cnd n
patrimoniul succesoral nu exist bunuri situate n Romnia, locul deschiderii
motenirii este n circumscripia notarului public celui dinti sesizat.
(4) Dispoziiile alin. (3) se aplic n mod corespunztor atunci cnd primul organ
sesizat n vederea desfurrii procedurii succesorale este instana judectoreasc.

3. ce este capacitatea de a moteni? persoanele care au capacitatea de a

moteni
Persoanele care dobndesc prin succesiune elemente din patrimoniul succesoral
poart denumirea de succesori, motenitori sau erezi.
Conform Codului Civil, art. 1433, pot fi motenitori, n cazul succesiunii:
a) testamentare, persoanele care se aflau n via la momentul decesului celui ce
a lsat motenirea, precum i cele care au fost concepute n timpul vieii celui ce a
lsat motenirea i s-au nscut vii dup decesul acestuia, indiferent de faptul dac
snt sau nu copiii lui, precum i persoanele juridice care au capacitate juridic civil
la momentul decesului celui ce a lsat motenirea;

b) legale, persoanele care se aflau n via la momentul decesului celui ce a lsat

motenirea, precum i copiii celui ce a lsat motenirea concepui n timpul vieii lui
i nscui vii dup decesul acestuia.
Statul dispune de capacitate succesoral testamentar, precum i de capacitate
succesoral asupra unui patrimoniu succesoral vacant.
Mas succesoral reprezint patrimoniul defunctului, nelegndu-se prin aceasta
totalitatea drepturilor i obligaiilor care au valoare economic, aparinnd unui
subiect de drept.

4. ce este capacitatea de a moteni? persoanele care nu au capacitatea de

a moteni
Persoanele fr capacitate succesoral:

a) Persoanele fizice predecedate i persoanele juridice care au ncetat s mai aib

fiin nu vor putea moteni deoarece numai cele care exist la data deschiderii
succesiunii au capacitate succesoral.
n cazul persoanei fizice, partea din motenire care s-ar fi cuvenit persoanei
predecedate, dac ar fi fost n via la data deschiderii succesiunii, va putea fi
culeas de ctre descendenii si, n cazul motenirii legale, n condiiile prevzute
de lege pentru reprezentarea succesoral. Motenitorii n via ai lui de cujus vor fi
cei care, n nume propriu, vor culege motenirea n cazul n care condiiile
reprezentrii sunt nendeplinite.
b) Comorienii - sunt dou sau mai multe persoane decedate n aceeai mprejurare
i n condiii n care este imposibil de apreciat exact care dintre ele a supravieuit
celeilalte.
c) Persoanele fizice decedate n acelai timp (codecedaii) - sunt dou sau mai
multe persoane care au decedat n condiii n care este imposibil de stabilit dac
una a supravieuit celeilalte i n care nu se poate proba identitatea de cauz a
morii.
5. noiunea nedemnitii succesorale i felurile acesteia. Reperele
eseniale ale regimului juridic al nedemnitii de drept i ale celui pe care
l are nedemnitatea judiciar
Nedemnitatea succesoral este o sanciune civil care const n nlturarea
nedemnului att de la motenirea legal, ct i de la cea testamentar avnd n

vedere faptul c acesta a svrit o fapt grav, prevzut expres de legiuitor,

mpotriva defunctului sau a unui succesibil al acestuia.
Potrivit art. 958 din Codul civil, este de drept nedemn de a moteni:
a) persoana condamnat penal pentru svrirea unei infraciuni cu intenia
de a-l ucide pe cel care las motenirea;
b) persoana condamnat penal pentru svrirea, nainte de deschiderea
motenirii, a unei infraciuni cu intenia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dac
motenirea ar fi fost deschis la data svririi faptei, ar fi nlturat sau ar fi
restrns vocaia la motenire a fptuitorului.

6. efectele nedemnitii succesorale

- nedemnul este inlaturat atat de la mostenirea legala, cat si de la cea
testamentara.
- posesia exercitata de nedemn asupra bunurilor mostenirii este considerata posesie
de rea-credinta. - actele de conservare, precum si actele de administrare, in masura
in care profita mostenitorilor,
- se mentin actele de dispozitie cu titlu oneros incheiate intre nedemn si tertii
dobanditori de bunacredinta, regulile din materia cartii funciare fiind insa aplicabile.
- venirea la succesiune a reprezentantilor este posibila daca persoana reprezentata
este nedemna, chiar daca nedemnul se afla in viata la data deschiderii mostenirii si
chiar daca renunta la mostenire
- reprezentarea opereaza chiar daca reprezentantul este nedemn fata de
reprezentat sau a renuntat la mostenirea lasata de acesta ori a fost dezmostenit

7. vocaia succesoral - condiie general pt a moteni. Particularitile

vocaiei succesorale legale
Vocaia succesoral legal este una dintre condiiile dreptului de motenire
legal. Legea civil nu prevede expres aceast condiie, ea fiind o creaie doctrinar
(a literaturii juridice) care i are izvorul n prevederile legale potrivit crora sunt
chemate la motenire rudele defunctului i soul supravieuitor.
Prin urmare, vocaia succesoral legal (chemarea la motenire), poate fi
definit ca fiind ndrituirea unei persoane de a veni, n temeiul legii, la motenirea
pe care o persoan decedat a lsat-o n urma sa. Ea poate fi de dou feluri:

a) vocaie succesorala general; ---- Vocaia succesoral general este chemarea la

motenire, n temeiul legii, a tuturor rudelor defunctului i, mpreun cu acestea, a
soului supravieuitor.
Legea a limitat, pe linie colateral, vocaia succesoral legal la gradul al IVlea de rudenie inclusiv. n linie dreapt, ascendent sau descendenta, nu exist
limitri.
Vocaia general sau potenial nu le garanteaz rudelor pn la gradul IV
care sunt chemate la motenire alturi de soul supravieuitor c vor culege
motenirea lsat de defunct sau o parte din aceasta. Vocaia lor concret de a
culege efectiv motenirea n cauz este determinat prin devoluiunea succesoral
legal. n acest sens, legea stabilete o anumit ordine de chemare legal la
motenire.
b) vocaie succesoral concret (efectiv sau util).
Legiuitorul a instituit n cadrul devoluiunii legale a motenirii o anumit
ordine de chemare concret la motenire a rudelor defunctului ca s se evite
imprirea averilor succesorale n foarte multe pri de o valoare nensemnat.
Aadar, pentru ca o persoana s fie chemat efectiv la motenire n temeiul legii (s
aib vocaie succesoral concret) nu este suficient ca ea s fac parte din
categoria motenitorilor legali cu vocaie general. Astfel, trebuie ndeplinita i o
condiie negativ, i anume aceea ca persoana n cauza s nu fie nalturat de la
motenire de o alta, cu vocaie general, dar chemat de lege n rang preferabil.
Persoana pentru care legea reglementeaz un rang preferabil are vocaie concret,
util.
Ordinea de preferin se stabileste n functie de clasa de motenitori i gradul de
rudenie. Aceste criterii stau la baza a doua principii:
principiul prioritii clasei de motenitori n ordinea stabilit de lege (ntre
motenitorii din clase diferite);
principiul proximitii gradului de rudenie (ntre motenitorii din aceeai clas)
Prin aplicarea acestor principii sunt determinate, n cadrul devoluiunii legale a
motenirii, persoanele cu vocaie succesoral legal concret (util) la motenirea
defunctului.
8. principiile generale ale motenirii devoluiunii legale a motenirii.
Excepiile de la aceste principii
(1) Rudele defunctului vin la motenire n urmtoarea ordine:
a) clasa nti: descendenii;
b) clasa a doua: ascendenii privilegiai i colateralii privilegiai;

c) clasa a treia: ascendenii ordinari;

d) clasa a patra: colateralii ordinari.
(2) Dac n urma dezmotenirii rudele defunctului din clasa cea mai apropiat nu
pot culege ntreaga motenire, atunci partea rmas se atribuie rudelor din clasa
subsecvent care ndeplinesc condiiile pentru a moteni.
(3) nuntrul fiecrei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul nltur
de la motenire rudele de grad mai ndeprtat, cu excepia cazurilor pentru care
legea dispune altfel.
(4) ntre rudele din aceeai clas i de acelai grad, motenirea se mparte n mod
egal, dac legea nu prevede altfel.

9. reprezentarea succesoral
(1) Poate fi reprezentat persoana lipsit de capacitatea de a moteni, precum i
nedemnul, chiar aflat n via la data deschiderii motenirii.
(2) Pentru a veni prin reprezentare succesoral la motenirea defunctului,
reprezentantul trebuie s ndeplineasc toate condiiile generale pentru a-l moteni
pe acesta.
(3) Reprezentarea opereaz chiar dac reprezentantul este nedemn fa de
reprezentat sau a renunat la motenirea lsat de acesta ori a fost dezmotenit de
el.

10. enumerarea drepturilor pe care soul supravieuitor le are cu privire la

motenirea soului decedat
Conditii i cote. La data decesului, soul supravietuitor are drept la
motenirea averii lsate de defunct. Acest drept exist chiar dac soii erau n
procedur de divor, dac la data decesului nc nu exista o hotrare de divort
definitiva.
Dac dup defunct au rmas att motenitori legali (prini, copii, frai,
nepoi etc), ct i so supravietuitor, acesta din urm este chemat la mostenire
alturi de oricare dintre ei, dar partea care i revine din avere este urmtoare:
a) un sfert din mostenire, daca vine in concurs cu descendentii defunctului
(copii, nepoi etc);

b) o treime din mostenire, daca vine in concurs atat cu ascendenti

privilegiati (prinii), cat si cu colaterali privilegiati ai defunctului (fraii i
surorile);
c) o jumatate din mostenire, daca vine in concurs fie numai cu ascendenti
privilegiati, fie numai cu colaterali privilegiati ai defunctului;
d) trei sferturi din mostenire, daca vine in concurs fie cu ascendenti
ordinari (bunici etc), fie cu colaterali ordinari ai defunctului (nepoi de la
frate/sor etc).
In absenta acestor persoane sau daca niciuna dintre ele nu vrea ori nu poate
sa vina la mostenire, sotul supravietuitor culege intreaga mostenire.
Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor
Cand nu vine in concurs cu descendentii defunctului, sotul supravietuitor
mosteneste, pe langa cota artat mai sus, mobilierul si obiectele de uz casnic care
au fost afectate folosintei comune a sotilor.

11. dreptul special de motenitor legal a soului supravieuitor

reglementat de art. 974 Cod civil. Condiii de existen, obiect
Art. 974
Dreptul special de motenire al soului supravieuitor
Cnd nu vine n concurs cu descendenii defunctului, soul supravieuitor
motenete, pe lng cota stabilit potrivit art. 972, mobilierul i obiectele de uz
casnic care au fost afectate folosinei comune a soilor.

12. dreptul de abitaie al soului supravieuitor

De asemenea, Noul Cod pstreaz pentru soul supravieuitor dreptul de
abitaie (de a locui) n casa n care a locuit pn la data deschiderii motenirii, dac
nu are un alt drept real de a folosi o locuin corespunztoare i dac respectiva
cas face parte din bunurile motenirii.
Ca i n Legea 319/1944, care reglementa drepturile soului supravieuitor n
vechea reglementare, i Noul Cod prevede c oricare dintre motenitori poate cere
restrngerea dreptului de abitaie dac locuina nu este necesar n ntregime
soului supravieuitor sau i poate oferi o alt locuin corespunztoare (spaiul
corespunztor se apreciaz conform Legii locuinei nr. 114/1996).

Dreptul de abitatie se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la

data deschiderii mostenirii. Acest drept inceteaza, chiar inainte de implinirea
termenului de un an, in caz de recasatorire a sotului supravietuitor.
Toate litigiile cu privire la dreptul de abitatie reglementat prin prezentul
articol se solutioneaza de catre instanta competenta sa judece partajul mostenirii,
care va hotari de urgenta, in camera de consiliu.

13. compunerea celor 4 clase de motenitori legali. Enumerai caracterele

juridice ale drepturilor succesorale ale motenitorilor legali ce fac parte
din fiecare din cele 4 clase succesorale
CLASA I DE MOSTENITORI LEGALI
Clasa I de mostenitori, descendentii, sunt primele rude chemate la mostenirea
defunctului (cf. art. 669 C.civ.)
In aceasta categorie intra: copii, nepotii, stranepotii si urmasii lor in linie dreapta la
infinit.
Nu are relevanta daca acesti descendenti sunt din casatorie sau din afara ei, sunt
adoptati sau firesti.
Intre descendenti, succesiunea se imparte pe capete, dupa numarul lor intre
descendentii de acelasi grad chemati la mostenire. Daca descendentii de grad mai
indepartat sunt chemati la mostenire prin reprezentare, opereaza impartirea pe
tulpini.
Descendentii sunt mostenitori rezervatari, sezinari iar daca vin la mostenire mai
multi descendenti sau in concurs cu sotul supravietuitor sunt obligati la raportul
donatiilor daca liberalitatea nu s-a facut cu scutire de raport.
CLASA A II-A DE MOSTENITORI LEGALI
Clasa a doua de mostenitori cuprinde reude privilegiate ale defunctului: parintii
acestuia - numiti ascendenti privilegiati; precum si pe fratii/surorile defunctului si
descendentii acestora - colateralii privilegiati.

CLASA A III-A DE MOSTENITORI LEGALI

Clasa a treia de mostenitori cuprinde pe ceilalti ascendenti ai defunctului ascendentii ordinari, cu excluderea ascendentilor privilegiati.
Prin urmare intra in aceasta clasa: bunicii, strabunicii... pe linie ascendenta directa
fara limita in grad.

CLASA A IV-A DE MOSTENITORI LEGALI

Clasa a patra de mostenitori cuprinde rude mai indepartate in linie colaterala, pana
la gradul IV inclusiv, precum: unchii, matusile, verii primari, fratii/surorile bunicilor
defunctului.
14. motenirea vacant. Noiune, titulari, natura juridic a dreptului
asupra motenirii vacante
Motenirea vacant se cuvine statului i este caracterizat, n general, de
lipsa total a succesorilor legali sau testamentari (1) sau, dac acetia exist, de
faptul c vocaia lor concret nu se ntinde asupra ntregii mase succesorale (2).
Art. 680 din Codul Civil o definete astfel: n lips de motenitori legali sau
testamentari, bunurile lsate de defunct trec n proprietatea statului.
Astfel, conform textului citat, statul culege motenirile rmase far succesori,
adic cele n care la data deschiderii succesiunii:
nu exist nici un succesor legal sau testamentar;
succesibilii legali nerezervatari au fost dezmotenii de decujus;
succesibilii legali i/sau testamentari renun la motenire;
succesibilii legali sunt nedemni.
15. definiia i caracterele juridice ale testamentului
Testamentul - ca si act care sta la baza transmisiunii testamentare a
mostenirii - este definit in art 1034 NCC ca fiind "actul unilateral, personal si
revocabil, prin care o persoana, numita testator, dispune, in una dintre formele
cerute de lege, pentru timpul cand nu va mai fi in viata."
Este un act juridic unilateral. Testamentul este un act juridic intrucat
presupune o manifestare de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice si
este unilateral intrucat presupune numai manifestarea de vointa a autorului sau.
Din acest punct de vedere, testamentului ii sunt aplicabile si precederile art 13241325 NCC care reglementeaza actul juridic unilateral. Fiind un act juridic,
testamentul trebuie sa indeplineasca toate conditiile de fond cerute pentru
valabilitatea actelor juridice. In plus, in masura in care va contine unul sau mai
multe legate - si trebuie sa recunoastem ca cea mai mare parte a testamentelor
contin cel putin un legat - testamentul va trebui sa indeplineasca si conditiile cerute
de lege pentru liberalitati. Manifestarea de vointa apta de a produce efecte juridice
este cea a testatorului, fara a avea vreo importanta manifestarea de vointa
ulterioara a beneficiarilor testamentului.

Este un act juridic personal. Aceasta inseamna ca testamentul nu poate fi

intocmit decat de catre parte personal, fara a se admite reprezentarea. Intelegem
prin aceasta ca testamentul nu se va putea incheia prin intermediul unui mandatar,
al unui reprezentant legal sau al unui avocat. Manifestarea de vointa trebuie sa fie
obligatoriu a partii, exprimata personal, intr-una dintre formele prevazute de lege.
Caracterul personal al testamentului se justifica prin importanta pe care acesta o
are precum si prin consecintele pe care le implica. Astfel, avand in continutul sau
dispozitii de ultima vointa ale autorului, se vrea ca acestea sa fie conforme cu
vointa interna a celui care incheie actul si sa reprezinte exact ultimele sale dorinte.
Ori, pe de o parte, se presupune ca un reprezentant poate, voit sau nu, sa altereze
vointa testatorului sau sa incheie actul necunoscand in totalitate vointa acestuia si ,
pe de alta parte, se poate presupune deasemenea ca in intervalul de timp scurs
intre momentul acordarii puterii de reprezentare si momentul incheierii efective a
unui testament dorintele testatorului sa se modifice.
Este un act juridic individual. Aceasta este o caracteristica ce rezulta atat
din caracterul personal al testamentului cat si din prevederile art 1036 NCC. Astfel,
este interzis sub sanctiunea nulitatii absolute, ca doua sau mai multe persoane sasi afirme dispozitiile de ultima vointa prin acelasi act, indiferent daca testeaza una
in favoarea celeilalte sau in favoarea unui tert. In reglementarea actuala aceasta
interdictie poarta denumirea de "testament reciproc", denumire care poate genera
anumite confuzii.
Nu este vorba de reciprocitatea dispozitiilor testamentare, in
sensul ca partile dispun una in favoarea celeilalte , ci numai de existenta unor
dispozitii testamentare apartinand a doua sau mai multe persoane si care sunt
facute prin intermediul aceluiasi act, a aceluiasi inscris. Prin urmare, vor fi permise
orice dispozitii testamentare cu caracter de reciprocitate, daca sunt facute prin acte
diferite. Nu va fi admisa, insa, sub nici un motiv, incheierea unui singur act care sa
contina dispozitii testamentare ale mai multor persoane, indiferent de beneficiarul
acestora. Sanctiunea nulitatii absolute trebuie sa reprezinte un impediment
insurmontabil la autentificarea unui asemenea testament, putand determina, in
cazul in care partile insista in solicitarea lor, respingerea actului in conformitate cu
prevederile art 6 din legea 36/1995. Nu va fi admis deasemenea nici ca temei al
transmisiunii mostenirii un testament continand dispozitii de ultima vointa a doua
sau mai multe persoane manifestate in cadrul aceluiasi act, indiferent daca imbraca
forma testamentului olograf, autentic sau privilegiat.
Este un act revocabil. Caracterul revocabil este de esenta testamentului.
Autorul sau poate, pana in ultima clipa a vietii sale, sa modifice sau sa revoce
testamentul pe care l-a incheiat. O persoana poate, in timpul vietii sale, sa
intocmeasca , sa modifice sau sa revoce, ori de cate ori doreste, testamentul sau.
Fiind un act juridic unilateral, ale carui consecinte juridice se vor produce abia in
momentul mortii persoanei, fara a avea deci nici o implicatie asupra circuitului
juridic atata vreme cat testatorul este inca in viata, revocarea testamentului nu
poate prejudicia pe nimeni si nu poate constitui un abuz din partea celui care o

face. Revocarea testamentului reprezinta deasemenei un act juridic unilateral,

implicand numai manifestarea de vointa a testatorului si avand de indeplinit toate
conditiile de fond necesare pentru valabilitatea oricarui act juridic . Orice renuntare
la dreptul de a revoca testamentul, declararea acestuia ca irevocabil precum si
orice clauza sau conventie avand ca obiect punerea testatorului in imposibilitatea
de a revoca un testament vor fi lovite de nulitate absoluta, norma incalcata avand
caracter imperativ. Impiedicarea unei persoane in a-si revoca testamentul
reprezinta , conform art 959 lit c NCC, unul dintre motivele pentru care poate
interveni nedemnitatea judiciara. Normele legale de care este guvernata revocarea
testamentului sunt cele ale art 1051-1053 NCC. Exista, cu toate acestea, o exceptie
de la caracterul revocabil al testamentului, dar nu in privinta tuturor dispozitiilor
cuprinse in el, ci numai in privinta acelor dispozitii testamentare prin care este
recunoscut un copil . Astfel, in temeiul art 416 alin 3 NCC, acea dispozitie
testamentara prin care este recunoscut un copil este irevocabila.
Este un act de dispozitie. Aceasta caracteristica este proprie testamentului
cel putin in privinta legatelor care sunt acte juridice cu titlu gratuit, mai precis
liberalitati, prin care se diminueaza un patrimoniu si se imbogateste un altul, fara
primirea unui contraechivalent. In sustinerea tezei se poate aduce in primul rand
argumentul de text care foloseste termenul "dispune" susceptibil a fi inteles in
primul rand prin componenta sa de "act de dispozitie" si in al doilea rand prin
componenta sa de "prevedere", "hotarare", "decizie". Recunoscand testamentului
aceasta caracteristica suntem obligati sa-l tratam, in materia conditiilor pe care
trebuie sa le indeplineasca referitor la consimtamant, capacitate si cauza intocmai
ca si pe toate celelalte acte de dispozitie.
Este un act juridic solemn.
Codul civil permite testatorului incheierea
actului sau numai in formele permise de lege. Este adevarat ca limitele legale sunt
destul de permisive, dand posibilitatea testatorului sa-si exprime vointa in diverse
forme, in functie de posibilitatile pe care le are si de conditiile in care actioneaza.
Este la fel de adevarat ca exista si textul art 1050 NCC referitor la conversia
testamentului nul pentru vicii de forma. Deducem deci ca forma solemna, a carei
nerespectare este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului, este prevazuta de
lege in scopul de a apara exprimarea vointei testatorului, iar nu in scopul de a-i
restrange posibilitatile de manifestare.
Este un act juridic pentru cauza de moarte. Caracteristica pe care o
discutam este continuta in ultima parte a art. 1034 NCC, folosindu-se expresia
"pentru timpul cand nu va mai fi in viata". Avem in vedere, in analiza pe care o
facem, momentul la care testamentul isi va produce efectele, respectiv data
deschiderii mostenirii. Aprecierea valabilitatii testamentului se va face in functie de
momentul incheierii sale intrucat acesta este momentul in care a fost exprimata
vointa testatorului si, prin urmare, toate conditiile de fond si de forma necesare se
vor analiza bazandu-ne pe momentul intocmirii testamentului. Efectele menifestarii
de vointa se vor produce insa numai dupa momentul dechiderii mostenirii,

transferurile patrimoniale operand numai in acel moment. Prin urmare, legaratii nu

vor avea nici un drept asupra bunurilor cuprinse in testament atata vreme cat
testatorul este in viata, acesta pastrandu-si integral toate drepturile sale asupra
bunurilor respective. Tocmai de aceea instrainarea bunurilor cuprinse in testament
este considerata de art 1068 alin 2 NCC drept revocare voluntara a legatului.
Aceasta caracteristica a testamentului se afla la baza caracterului revocabil al
acestuia, producerea efectelor juridice fiind legata numai de momentul deschiderii
mostenirii, respectiv al decesului persoanei . Pana la acest moment, avand in
vedere lipsa efectelor juridice, o persoana va putea oricand modifica sau revoca
testamentul deja intocmit. Producerea efectelor testamentului dupa decesul
testatorului este clar si expres prevazuta in ultima parte a art 1035 NCC care
stabileste, principial , continutul testamentului, intr-o enumerare enuntiativa iar nu
limitativa incheiata cu sintagma "si alte dispozitii care produc efecte dupa decesul
testatorului". Trebuie sa mai facem precizarea ca , datorita acestei caracteristici pe
care o are, testamentul nu va putea cuprinde clauze care sa fie executate in timpul
vietii testatorului. Astfel, nu se vor admite dispozitii de tipul " las averea mea
legatarului, cu conditia ca acesta sa ma intretina pe toate durata vietii mele" , sau "
las imobilul legatarului cu conditia ca acesta sa plateasca ratele aferente cumpararii
acestuia incepand de azi si pana la momentul achitarii integrale". Asemenea
clauze , chiar daca sunt executate de legatar, in afara de feptul ca se opun
caracterului de act pentru cauza de moarte al testamentului, reprezinta conventii
referitoare la o mostenire nedeschisa inca, autorul promitand practic sa transfere
drepturile eventuale constand in mostenirea sa, nedeschisa inca, in schimbul
contraprestatiilor legatarului, efectuate inca din timpul vietii testatorului.
16. cuprinsul testamentului. Enumerai principalele acte juridice care se
pot regsi n testament
Testamentul poate cuprinde una sau mai multe dispoziii de ultim voin,
care, fiecare n parte, constituie un act juridic independent de celelalte. Obiectul
principal al testamentului l constituie legatele, care sunt acte juridice referitoare la
bunurile care alctuiesc patrimoniul succesoral (legate universale sau cu titlu
universal) sau la bunurile ce fac parte din acel patrimoniu (legate cu titlu particular).
Totusi, testamentul poate cuprinde i alte dispoziii de ultim voin ale testatorului,
cum ar fi:
-sarcini impuse legatarilor, respectiv obligaii de natur patrimonial sau moral pe
care trebuie s le execute gratificatul, dac accept legatul (art. 830 C. civ.);
-dezmoteniri (exheredri), respectiv acele dispoziii prin care sunt nlturai de la
motenire expres sau implicit toi sau anumii motenitori legali nerezervatari sau
cei rezervatari, de la cotitatea disponibil (art. 841 C. civ.);
-desemnarea unuia sau chiar a mai multor executori testamentari, persoane fizice
care s indeplineasc actele de ultim voin a testatorului;

-revocarea dispozitiilor unui testament ntocmit anterior;

-retractarea revocrii dispoziiilor unui testament anterior;
-partajul/ mpreal de ascendent (art. 795 C. civ.);
-recunoaterea unui copil din afara cstoriei (art. 57 Codul familiei);
-alte dispoziii de ultim voin cum ar fi cele privitoare la funeralii i ngropare,
recunoaterea unei datorii etc.
17. clasificarea testamentelor. Precizai care sunt felurile testamentului
privilegiat i n ce constau principalele trsturi ale regimului juridic al
acestuia
Testamentele privilegiate
(1) Se poate ntocmi n mod valabil un testament n urmtoarele situaii speciale:
a) n faa unui funcionar competent al autoritii civile locale, n caz de epidemii,
catastrofe, rzboaie sau alte asemenea mprejurri excepionale;
b) n faa comandantului vasului sau a celui care l nlocuiete, dac testatorul se
afl la bordul unui vas sub pavilionul Romniei, n cursul unei cltorii maritime sau
fluviale. Testamentul ntocmit la bordul unei aeronave este supus acelorai condiii;
c) n fata comandantului unitii militare ori a celui care l nlocuiete, dac
testatorul este militar sau, fr a avea aceast calitate, este salariat ori presteaz
servicii n cadrul forelor armate ale Romniei i nu se poate adresa unui notar
public;
d) n faa directorului, medicului ef al instituiei sanitare sau a medicului ef al
serviciului ori, n lipsa acestora, n faa medicului de gard, ct timp dispuntorul
este internat ntr-o instituie sanitar n care notarul public nu are acces.
(2) n toate cazurile prevzute la alin. (1) este obligatoriu ca testamentul s se
ntocmeasc n prezena a 2 martori.
(3) Testamentul privilegiat se semneaz de testator, de agentul instrumentator i de
cei 2 martori. Dac testatorul sau unul dintre martori nu poate semna, se va face
meniune despre cauza care l-a mpiedicat s semneze.
(4) Dispoziiile alin. (3) sunt prevzute sub sanciunea nulitii absolute.

18. testamentul olograf

Testamentul olograf este acela pentru a crui validitate se cere ca testatorul

s l scrie, dateze i semneze cu mna lui. Testamentul este nul absolut dac nu
sunt respectate aceste condiii de validitate la ntocmirea lui (potrivit art. 1041 din
Noul Cod Civil).
Testamentul olograf prezint multiple inconveniente fa de testamentul
autentificat la notariat, dar literatura juridic menioneaz i unele avantaje. Vom
enumera mai jos cteva dintre aceste avantaje.

19. testamentul autentic

Testamentul autentic sau notarial este acel testament realizat prin
intermediul unui notar public. Testatorul (persoana care face testamentul) i va
dicta dispoziiile de ultim voin n faa notarului public, de obicei, n prezena a doi
martori.
Testamentul notarial este forma de testament cea mai sigur, att din punct
de vedere juridic - fiind cel mai greu de atacat n instan, ct i material - deoarece
este pstrat ntr-un loc sigur, inaccesibil persoanelor ru-intenionate, i prezint
multiple avantaje fa de testamentul olograf sau cel atestat de un avocat (doar
testamentul redactat de un notar public are valoare de act autentic).

20. legatul. Noiune i clasificare

Legatul este o liberalitate, adica un act juridic unilateral, cu titlu gratuit si
pentru cauza de moarte, cuprins intr-un testament, prin care testatorul desemneaza
una sau mai multe persoane (numite legatari), care, la decesul sau, vor primi, dupa
caz, intreg patrimoniul, o fractiune din patrimoniu sau anumite bunuri determinate
din patrimoniul apartinand testatorului.
Dupa criteriul modalitatilor ce le afecteaza, legatele pot fi:
- legate pure si simple,
- legate afectate de termen,
- legate sub conditie, sau
- legate cu sarcina.
Dupa criteriul obiectului lor, legatele pot fi:
- legate universale,
- legate cu titlu universal, sau

- legate cu titlu particular.

Legatele testamentare sunt concepute ca acte juridice menite sa asigure
devolutiunea bunurilor lasate de defunct potrivit vointei sale, iar nu potrivit regulilor
devolutiunii succesorale legale (ab intestat).
Dispozitie testamentara prin care se lasa cuiva , cu titlu gratuit, fie un intreg
patrimoniu (legat universal), fie o fractiune sau un grup de bunuri din acestea (legat
cu titlu universal), fie numai unul sau mai multe bunuri determinate (legat cu titlu
particular).

21. revocarea legatului

a. Revocarea voluntara expresa. Potrivit art. 920 C. civ., revocarea voluntara
expresa se poate realiza fie printr-un nou testament, din cele reglementate de lege,
fie printr-un act autentic. Asadar, este vorba de un act juridic solemn, iar
nerespectarea acestor forme duce la nulitatea absoluta a actului revocator.
b. Revocarea voluntara tacita sau indirecta. Revocarea este considerata tacita
atunci cand testatorul nu o declara in mod expres dar vointa sa revocatorie rezulta
fara echivoc din acte sau fapte juridice savarsite de el sau cunoscute numai de
acesta.
Codul civil prevede doua cazuri de revocare tacita si anume:
incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispozitiile testamentului ulterior cu
cele ale testamentului anterior (art. 921 C. civ.) si
instrainarea voluntara a bunului care face obiectul legatului (art. 923 C. civ.), iar
doctrina si practica judiciara au mai adaugat un al treilea caz, caci s-a considerat ca
enumerarea din Codul civil nu este limitativa, si anume distrugerea testamentului
de catre testator sau de catre altcineva dar cu stirea acestuia.
Revocarea judecatoreasca a legatelor. Revocarea judecatoreasca a
legatelor nu se datoreaza manifestarii de vointa a testatorului ci unor fapte
culpabile ale legatarului, care, potrivit legii, conduc la revocarea pronuntata de
catre o instanta judecatoreasca la cererea persoanelor interesate, dupa moartea
testatorului. Faptele culpabile pot fi savarsite inainte sau dupa deschiderea
mostenirii.
a. Revocarea judecatoreasca pentru neindeplinirea sarcinilor. Testatorul
poate institui in cuprinsul testamentului unele sarcini pe care legatarul, de
vreme ce a acceptat legatul, este obligat sa le aduca la indeplinire, dupa data
deschiderii succesiunii. Nu se poate cere revocarea legatelor pe motiv ca
legatarul nu l-a intretinut pe testator in timpul vietii acestuia.

b. Revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine. Legiuitorul precizeaza

prin art. 930 C. civ. ca aceleasi cauze care, potrivit art. 830 si potrivit primelor
doua cauze prevazute de art. 831 C. civ., duc la revocarea donatiilor
determina si revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine a legatelor.
Aceste cauze sunt: atentat la viata testatatorului si injuria grava adusa
memoriei testatorului.
22. caducitatea legatului
Caducitatea este o cauz de ineficacitate a legatului instituit valabil si
nerevocat, care const n imposibilitatea executrii lui, din cauze obiective
posterioare ntocmirii testamentului sau pentru c legatarul a renunat la el dup
deschiderea motenirii.
Ceea ce au n comun nulitatea, revocarea i caducitatea este faptul c toate
duc la ineficacitatea (lipsirea de efecte a legatelor). Motivele i condiiile
ineficacitii difer ns de la una la alta.
Deosebiri intre caducitate si nulitate
Spre deosebire de caducitate, care se se datoreaz unor cauze ulterioare
momentului ntocmirii testamentului, nulitatea se datoreaz unor cauze existente n
momentul ntocmirii actului.
Deosebiri intre caducitate si revocare
Caducitatea se deosebete de revocare voluntar deoarece se produce
independent i chiar mpotriva voinei testatorului.
Revocarea judectoreasc sancioneaz, spre deosebire de caducitate,
anumite atitudini culpabile ale legatarului. Cauzele care determin caducitatea sunt
independente de culpa legatarului.

23. dezmotenirea. Noiune i feluri

(dezmostenirea) Exheredarea este acea dispozitie testamentara prin care
testatorul inlatura de la mostenire unul sau mai multi mostenitori legali.
Orice persoana are posibilitatea ca, prin derogare de la regulile devolutiunii
legale a mostenirii, sa inlature de la mostenire persoana sau persoanele neagreate
(idiferent de motive).
Exheredarea este o prerogativa ce apartine testatorului, dar care nu se poate
exercita nelimitat. Astfel, mostenitorii rezervatari nu vor putea fi inlaturati in
totalitate de la mostenire, neputand fi lipsiti de rezerva succesorala (care lise cuvine
in temeiul legii, chiar impotriva vointei testatorului).

In consecinta, testatorul poate dezmosteni numai partial mostenitorii

rezervatari (cat priveste cotitatea disponibila). ceilalti mostenitori, nerezervatari,
pot fi dezmosteniti fara nicio limita.
Felurile exheredarii
Din punct de vedere al modului de manifestare, vointa de a dezmosteni poate
fi directa sau indirecta. Exheredarea poate interveni si ca sanctiune.
Exheredarea directa este acea dispozitie prin care testatorul declara in
mod expres, prin testament, vointa sa dea inlatura de la mostenire anumiti
mostenitori.
Exheredarea directa poate fi partiala sau totala. Exheredarea este partiala
cand testatorul inlatura de la mostenire anumiti mostenitori legali. In acest caz,
vointa testatorului se intregeste cu cea a legiuitorului, in sensul ca succesiunea se
va cuveni mostenitorilor legali dupa inlaturarea celor dezmosteniti.
Prin dezmostenirea unuia sau mai multor mostenitori (dar nu a tuturor),
testatorul a acceptat indirect sporirea partilor celorlalti mostenitori legali. Deci
exheredarea directa partiala poate fi interpretata si ca o instituire indirecta de
legatari,
Exheredarea directa este totala in cazul in care testatorul dezmosteneste pe
toti mostenitorii legali (rude cu vocatie succesorala legala si sotul supravietuitor).
Validitatea unei asemenea dispozitii, care inlatura in totalitate devolutiunea
legala (daca nu exista mostenitori rezervatari), fara a o inlocui printr-una
testamentara, dificil de acceptat din punct de vedere juridic, a fost totusi
recunoscuta.

In cazul exheredarii totale, bunurile ce alcatuiesc mostenirea raman bunuri

vacante si cu acest titlu sunt atribuite statului (singurul mostenitor legal ce nu
poate fi dezmostenit), in temeiul art.680 cod civil.
Exheredarea indirecta se realizeaza prin instituirea unor legate care
epuizeaza intreaga mostenire. In felul acesta, in limitele cotitatii disponibile,
mostenitorii legali sunt inlaturati de la succesiune, intrucat a institui legatari
inseamna, in aceeasi masura, a exhereda pe mostenitorii legali.
O situatie speciala intervine in cazul in care testatorul a lasat un legat
universal in favoarea unui tert, dezmostenind astfel pe toti mostenitorii legali, iar
legatul este caduc. Intrebarea care se pune, in acest caz, este cui se vor cuveni
bunurile mostenirii: mostenitorilor legali sau statului?

Rezolvarea problemei depinde de interpretarea vointei testatorului: daca

testatorul a dorit sa indeparteze neconditionat mostenitorii legali de la succesiune,
bunurile vor reveni statului; daca testatorul s-a multumit sa prefere persoana
instituita legatar universal altor mostenitori, bunurile vor reveni acestora din urma.
Exheredarea sanctiune este o dispozitie de ultima vointa prin care
testatorul prevede ca vor fi inlaturati de la mostenire acei mostenitori care vor ataca
testamentul cu actiune in nulitate.
Aceasta dispozitie testamentara a aparut din dorinta testatorului de a
impidica pe mostenitori sa atace prevederile testamentului, excluzandu-i de la
mostenire sau reducadu-i la rezerva legala (daca este cazul).
Exheredarea sanctiune este nula daca are ca scop apararea dispozitiilor
testamentare ilicite sau imorale. Dimpotriva, o asemenea exheredare este valabila
daca urmareste sa sigure executarea unor dispozitii testamentare care nu sunt
contrare legii.

24. definiia i caracterele juridice ale rezervei succesorale

Din articolele codului civil se pot desprinde elementele necesare pentru
stabilirea acelei pri din patrimoniul defunctului care este rezervata, conform legii,
anumitor motenitori legali i, respectiv, a acelei pri de care defunctul putea
dispune liber, sub form de liberaliti sau exheredri.
Definitie: Rezerva succesoral este acea parte din patrimoniul celui care las
motenirea la care persoanele apropiate defunctului (mostenitorii rezervatari) au
dreptul n virtutea legii, mpotriva voinei sale manifestate prin liberaliti fcute n
timpul vieii (donaii) i/sau prin dispoziii testamentare pentru cauz de moarte
(legate sau exheredri). Asadar, daca are mostenitori rezervatari, testatorul poate
dispune prin liberalitati doar de o parte din mostenire numita cotitate disponibila.
Prin urmare, dac defunctul are motenitori rezervatari i dac a dispus de
patrimoniul su prin donaii i/sau testament, masa succesoral, la care se adaug
donaiile fcute n timpul vieii, se divide n dou pri:
-rezerva succesoral, pe care o vor mosteni succesorii rezervatari, chiar i mpotriva
voinei liberale a defunctului, i
-cotitatea disponibil,
discreionar.

privina

creia

voina

Caracterele juridice ale rezervei succesorale

defunctului

este

suveran,

Caracterul succesoral al rezervei

In prisma caracterului sau succesoral, rezerva este o parte a motenirii (pars
hereditatis), dar nu a celei pe care defunctul o lasa efectiv, ci o portiune din
succesiunea pe care acesta ar fi lasat-o daca nu facea liberalitati. Rezerva se
atribuie motenitorilor rezervatari indiferent de voina defunctului. Astfel, se vor
avea n vedere atat patrimoniul defunctului la data morii, cat i donaiile pe care lea facut in timpul vieii i care se adaug la activul net al patrimoniului succesoral
pentru calcularea rezervei.
Fiind o parte a motenirii care se atribuie rezervatarilor n calitate de
motenitori legali, rezerva poate fi pretins numai de cei care vin efectiv la
motenire, respectiv ndeplinesc condiiile necesare pentru aceasta (au capacitate
succesoral, vocaie concret la motenire, nu sunt nedemni) i accept pur i
simplu sau sub beneficiu de inventar motenirea. Conferind calitatea de motenitor
rezervatar descendenilor, prinilor i soului supravieuitor al defunctului, legea
condiioneaz dreptul la rezerv de chemarea efectiv la motenire i de acceptarea
ei. De exemplu, prinii nu au dreptul la rezerv n prezena descendenilor pentru
c fac parte din clasa a doua de motenitori legali, iar nepoii n prezena copiilor
defunctului, dat fiind c sunt rude de gradul doi (nu au vocaie concret). Tot astfel,
nedemnitatea sau renunarea la motenire desfiinteaza si dreptul la rezerva,
desfiinand cu efect retroactiv vocaia succesoral.
Cel care culege rezeva are obligatia sa plateasca datoriile partii respective de
mostenire, ultra vires hereditatis, dac a acceptat succesiunea pur i simplu, iar
dac a acceptat sub beneficiu de inventar, intra vires hereditatis i numai cu
bunurile motenirii (cum viribus). Rezerva i apr pe motenitorii rezervatari
mpotriva actelor liberale excesive ale defunctului, dar mentine obligaia
succesorilor acceptani, inclusiv rezervatari, de a plati datoriile motenirii. Rezerva
se calculeaz numai n raport de activul net care exista n patrimoniul defunctului n
momentul deschiderii motenirii, deci sczand pasivul succesoral.
Caracterul imperativ al rezervei
Legea stabileste imperativ care sunt motenitorii rezervatari i cuantumul
rezervei. Aceste aspecte nu pot fi modificate prin voina celui care las motenirea,
nici chiar cu acordul viitorilor (prezumtivilor) motenitori rezervatari. De exemplu,
chiar daca acestia ar consimi la micorarea cuantumului rezervei. De altfel, un
asemenea act este un pact asupra unei moteniri viitoare interzis de lege si ari fi nul
absolut si dac ar mbrca forma unei dispoziii testamentare facute de testator. De
exemplu, dispoziia prin care testatorul dispune micorarea rezervei motenitorilor
si sau impune o sarcin asupra rezervei. Dispuntorului ii sunt interzise orice
modalitati sau clauze care ar leza drepturile motenitorilor rezervatari.
Legea stabilete imperativ numai dreptul la rezerv, dar nu i obligaia
exercitrii dreptului. Asadar, dup deschiderea motenirii, succesibilul rezervatar

poate renuna total sau parial la dreptul conferit de lege. De exemplu, poate
renuna la motenire sau poate imparti bunurile succesorale prin bun nvoial n
cadrul procedurii succesorale notariale etc.
Actele ncheiate cu nerespectarea dispoziiilor legale privitoare la rezerv
sunt sancionate cu nulitatea absolut ntruct dezmotenirea rezervatarilor
contravine celor mai elementare norme de moral si echitate. In acelasi timp,
rezerva succesoral are i caracter social pentru ca familia este nucleul de baz al
societii.
Caracterul propriu al dreptului la rezerv
Dreptul la rezerv este unul propriu, nscut n persoana motenitorilor
rezervatari la data deschiderii motenirii. Asadar, mostenitorii rezervatari nu
dobandesc dreptul la rezerva de la defunct, pe cale succesorala. Altfel, toate actele
defunctului ar fi opozabile mostenitorului rezervatar, inclusiv cele prin care se aduce
atingere rezervei, si rezervatarii nu ar mai putea fi protejati eficient dpdv. legal.
In privina dreptului la rezerv, descendenii, prinii i soul supravieuitor nu
sunt succesori n drepturi (habentes causam) fa de actele ncheiate le defunct i
prin care se aduce atingere acestui drept, ci au calitatea de eri i, ca atare, aceste
acte nu le sunt opozabile. Toate celelalte acte incheiate de cel care las motenirea
(acte cu titlu oneros i acte lezinteresate) produc efecte fa de motenitorii
rezervatari - ca i fa de orice alt motenitor - n calitatea lor de succesori n
drepturi, cu deosebire c motenitorii nerezervatari sunt succesori n drepturi cu
privire la toate actele defunctului, inclusiv liberalitile.
Dreptul la rezerv n natur
Motenitorii rezervatari au dreptul la rezerv n natur, iar nu sub forma
echivalentului n bani. Aceasta deoarece cotitatea disponibil i, indirect, rezerva
succesoral sunt determinate ca pri din motenire, ca fraciuni din bunurile
defunctului. Ei i valorific dreptul la rezerv n calitate de proprietari (coproprietari
n indiviziune) de bunuri si nu n calitate de creditori ai unei creane. Dac prin
liberalitatile facute de defunct s-a adus atingere rezervei, ea trebuie rentregit n
natur, nu prin echivalent. De exemplu, donatarul sau legatarul nu-l pot obliga pe
rezervatar s accepte contravaloarea rezervei. Donaia urmeaz s fie rezolvit in
limita rezervei. Respectiv, legatul devine ineficace, iar motenitorul rezervatar
dobndeste astfel proprietatea bunului n limita rezervei. Nici defunctul nu poate
nesocoti dreptul la rezerv n natur. De exemplu, nu poate sa dispun vnzarea
imobilului prin licitaie i atribuirea sau rentregirea rezervei din preul obinut.
Totusi, n mod excepional, n anumite cazuri prevzute expres de lege,
rezerva poate fi atribuit sau ntregit sub forma unui echivalent n bani. De
exemplu, dac donatarul a nstrinat bunul donat nainte de deschiderea motenirii.

Motenitorul rezervatar poate accepta atribuirea sau ntregirea rezervei sub

forma unui echivalent bnesc. El are dreptul sa pretinda rezerva in natura, dar nu
este obligat in acest sens.
In sfrit, dreptul la rezerva n natur nu vizeaz totalitatea bunurilor din
patrimoniul defunctului (cot-parte din toate bunurile). Dac valoarea obiectului
liberalitii (de exemplu, a bunului donat sau lsat legat) se ncadreaz n limitele
cotitii disponibile, beneficiarul liberalitii l poate pstra, rezerva fiind satisfcut
n natura din alte bunuri, inclusiv sume de bani, existente n patrimoniului
succesoral. Prin urmare, dispuntorul are o facultate de alegere; poate hotr
bunurile (de exemplu, anumite lucruri mobile sau imobile) care vor alctui obiectul
liberalitii n limita cotitii disponibile i, implicit, rezerva n natur (restul
bunurilor mobile sau imobile). Mai mult dect att, se admite i "delegarea"
facultii de alegere legatarului, care va desemna bunurile ce vor alctui disponibilul
legat, restul bunurilor n natur revenind motenitorilor rezervatari. Legatarul care
este i el motenitor rezervatar va putea aduga la cotitatea disponibil, n acest
scop, i cota sa de rezerv.
Caracterul colectiv al rezervei
Cand exist mai mult motenitori rezervatari, de exemplu, trei sau mai muli
descendenti, rezerva lor se determin i se atribuie n mod colectiv sau global.
Codul civil stabilete partea sau cotitatea disponibil, iar restul bunurilor se atribuie
cu titlu de rezerv, n indiviziune, motenitorilor rezervatari care pot i accepta s
moteneasc.
Faptul ca rezerva are un caracter colectiv, determinandu-se i atribuindu-se
global, nu inseamna c de renunarea sau nedemnitatea unui motenitor rezervatar
vor profita comotenitorii si rezervatari. Rezerva se calculeaz n funcie de cei
care motenesc i care au calitatea de rezervatari; cine nu motenete nu poate fi
rezervatar. De exemplu, n cazul a trei copii (rezerva ar fi de 3/4), dintre care unul
este nedemn sau renun la motenire, rezerva se calculeaz n funcie de
motenitorii rezervatari care vin efectiv la motenire (deci 2/3). Prin copil sau
printe "lsat" de defunct se nelege "lsat ca motenitor". Or, titlul de motenitor
al renuntorului sau nedemnului se desfiineaz cu efect retroactiv el devenind
strin de motenire.
Indisponibilitatea rezervei
Doctrina juridica trateaza si subiectul caracterului indisponibil al rezervei.
Aceasta indisponibilitate este relativ (1) i parial (2).
(1) Indisponibilitatea este relativa deoarece dreptul de a dispune a celui ce
lasa mostenirea este limitat numai daca are mostenitori rezervatari si doar in folosul
lor. Numai mostenitorii sai rezervatari pot invoca atingerea adusa rezervei si doar ei
pot pretinde reintregirea acesteia.

(2) Indisponibilitatea este partiala sub dublu aspect:

-ea vizeaza numai o fractiune a mostenirii (rezerva succesorala), nu si cotitatea
disponibila;
-actele cu titlu oneros pe care le savarseste titularul sunt valabile si opozabile
mostenitorilor rezervatari (deoarece nu intra in masa succesorala). Prin urmare,
numai donatiile si legatele vor fi raportate la cotitatea disponibila, si nu toate actele
pe care le-a realizat defunctul.

25. calculul rezervei succesorale i al cotitii disponibile

Pentru stabilirea masei de calcul, art. 849 C. civ. are n vedere trei elemente,
respectiv trei operatiuni care se efectueaza succesiv:
a) stabilirea valorii bunurilor existente n patrimoniul succesoral la data deschiderii
mostenirii;
b) scaderea pasivului succesoral din activul brut al mostenirii pentru a obtine
activul net;
c) reunirea fictiva (pentru calcul) la activul net a valorii donatiilor facute n timpul
vietii de catre cel care lasa mostenirea.
n urma acestor operatiuni se va putea stabili necesitatea reductiunii
liberalitatilor daca se dovedesc a fi excesive, depasind limitele cotitatii disponibile.
n legatura cu donatiile facute de de cuius urmeaza sa analizam si institutia
raportului donatiilor cu incidenta n materie, pentru ca apoi sa putem stabili regulile
imputatiei liberalitatilor asupra cotitatii disponibile si, n anumite cazuri, asupra
rezervei beneficiarului liberalitatii.

26. reductiunea liberalitii excesive . Noiune i ci procedurale de

exercitare a dreptului la reduciune
Reduciunea este o sanciune civil aplicabil liberalitilor excesive, lipsindule de eficacitate n msura necesar ntregirii rezervei, dar fr a atrage nulitatea
lor. Aceast sanciune se aplic, atunci cand este cazul, atat donaiilor dovedite sau
prezumate , cat i legatelor testamentare. Sanctiunea se aplica inclusiv legatului cu
titlu particular sub forma clauzei testamentare care are ca obiect sume de bani
depuse la CEC sau legatului universal, cu titlul universal ori cu titlu particular
destinat nfiinrii unei fundaii, fa de care motenitorii si creditorii au aceleai
drepturi ca i n cazul oricrei alte liberaliti fcute de defunct, conform art. 19 alin.
1 din OG nr. 26/2000 cu privire la asociaii i fundaii.

Sanctiunea reduciunii se poate aplica numai dup deschiderea motenirii,

att n cazul legatelor, care produc efecte numai din acest moment, ct i n cazul
donaiilor ntre vii, drepturile motenitorilor rezervatari asupra acestora nscndu-se
la data deschiderii motenirii. Inainte de acest moment motenitorul nu detine
niciun drept. El are o simpl expectativ care este insuficient dpdv. legal ca sa
poata lua msuri asigurtoare mpotriva actelor autorului su care ar amenina sau
ar compromite asteptarile sale legitime in calitate de succesor.
De asemenea, reduciunea poate fi invocat atat in cazul liberalitilor fcute
n favoarea unor tere persoane sau a unor motenitori nerezervatari, cat i n cazul
n care beneficiarul liberalitii este un motenitor rezervatar, dac prin aceasta s-a
adus atingere rezervei comotenitorilor rezervatari. Ocrotirea rezervei se impune n
toate cazurile.
Variantele procedurale de realizare a reduciunii.
Dreptul la reduciunea liberalitilor excesive se poate realiza prin bunnvoial (1), la notar, sau pe cale judectoreasc (2).
(1) Dac persoanele interesate se neleg, reduciunea liberalitilor excesive
se poate realiza prin bun-nvoial la notar, deci pe cale extrajudiciar. In acest
sens, art.82 alin.3 din Legea notarilor publici i a activitii notariale nr.36/1995
stabileste c notarul public, cu acordul tuturor motenitorilor, poate proceda la
reducerea liberalitilor, pn la limitele prevzute de lege.
De pilda, cu acordul motenitorilor rezervatari i a legatarului (universal, cu
titlu universal sau cu titlu particular) notarul public poate stabili in ce masura
legatul n cauz produce efecte, elibernd cte un exemplar al certificatului de
motenitor fiecruia dintre succesori i legatari. Reduciunea se poate realiza i pe
calea mpririi bunurilor prin bun-nvoial. Acordul realizat n aceste condiii are
valoarea unui contract i produce efecte, ca atare, potrivit dreptului comun.
(2) Cand prile interesate sunt in dezacord, nenelegerile urmeaz s fie
soluionate pe cale judectoreasc, conform art.78 din Legea nr.36/1995, partea
interesata fiind obligata s dovedeasc, prin orice mijloc de prob, depirea
cotitii disponibile prin liberalittile fcute de defunct. In aceast ipotez,
procedural, trebuie s deosebim dup cum obiectul liberalitii excesive se afl n
posesia beneficiarului sau n posesia motenitorilor rezervatari.
Partea ce justifica un interes poate sa solicite reductiunea fie pe cale de
exceptie (cand bunurile sau valorile in discutie nu au fost inca predate gratificatului,
dar acesta le pretinde), fie pe calea actiunii in reductiune (daca acestea au fost deja
predate).
Actiunea in reductiune are caracter personal patrimonial, fiind prescriptibila in
trei ani de la data nasterii dreptului la actiune. Aceasta data coincide cu cea a

deschiderii succesiunii, daca cei in cauza aveau cunostinta de existenta actului care
i-a prejudiciat, sau cu momentul la care persoanele indreptatite au luat cunostinta
despre existenta acestuia. Actiunea in reductiune introdusa in termen de unul sau o
parte dintre mostenitorii rezervatari profita si comostenitorilor, daca nici fata de ei
termenul legal nu a fost depasit.

27. ordinea reduciunii liberalitii excesive

Problematica ordinii in care se reduc liberalitatile excesive se pune numai
dac cel care las motenirea a fcut mai multe astfel de liberaliti (donaii i/sau
legate) prin care s-a depit cotitatea disponibil.
Aceasta indiferent dac a beneficiat de liberaliti o singur persoan
sau persoane diferite. Pentru aceast ipotez, codul civil consacra trei reguli care
guverneaz ordinea reduciunii pn la limita cotitii disponibile, dac beneficiarul
liberalitii nu este motenitor rezervatar, respectiv pn la limita asigurrii rezervei
celorlali rezervatari, dac beneficiarul liberalitii este i el motenitor rezervatar.
Cele trei reguli prevzute de lege civila au la baz ideea c liberalitile cu dat
anterioar, fiind fcute din cotitatea disponibil, trebuie s fie meninute (prior
tempore potior iure) i numai dac au aceeai dat urmeaz s fie reduse
proporional cu valoarea lor.
Legatele se reduc naintea
defunctul a fcut att donaii, ct
autoturism, iar prin testamentul
pentru 1/2 din motenire. Legatul
motenitorilor rezervatari.

donaiilor. Aceast regul se aplica atunci cand

i legate. De exemplu, n timpul vieii a donat un
lsat a desemnat un legatar cu titlu universal
se va reduce n msura necesar asigurrii cotei

Regula reducerii legatelor naintea donaiilor (indiferent de data

testamentului) se justific prin aceea c sunt ultimele liberaliti fcute de defunct,
produc efecte numai la data deschiderii motenirii, i datorit lor s-a adus atingere
rezervelor succesorale, liberalitile anterioare (donaiile) fiind fcute, cel puin n
parte, din cotitatea disponibil i, mai ales, prin principiul irevocabilitii donaiilor.
Dac donaiile s-ar reduce naintea legatelor, testatorul ar putea revoca donaiile
fcute lsnd legate care s epuizeze cotitatea disponibil. Pe aceast cale, nu se
revoc nici donaia fcut ntre soi, pentru c reduciunea ncepe n toate cazurile
cu legatele, potrivit art.850 C.civ. Pentru revocarea donaiei fcut n timpul
cstoriei este necesar o clauz testamentar special n acest sens. Intenia de
revocare a donaiei nu poate fi dedus din simpla instituire de legate.
Regula reducerii legatelor naintea donaiilor are caracter imperativ. Astfel
fiind, clauza testamentar prin care s-ar prevedea reducerea cu ntietate a
donaiilor sau reducerea lor concomitent cu legatele este lovit de nulitate.

Legatele se reduc toate deodat i n mod proporional. Se reduc simultan i

proporional cu valoarea lor att legatele universale sau cu titlu universal, ct i cele
cu titlu particular, indiferent c au fost prevzute n acelai testament sau
testamente diferite (de exemplu, clauz testamentar pentru depunerile la CEC).
Aceast regul se explic prin faptul c toate legatele produc efecte de la aceeai
dat a deschiderii motenirii.
Intemeindu-se pe voina prezumat a testatorului, aceast regul are
caracter dispozitiv. Astfel, legea permite testatorului s dispun plata unui (unor)
legate cu preferin fa de altele, caz n care cele preferate se vor reduce numai
dac rezerva succesoral nu va fi ntregit prin reduciunea celorlalte. Ordinea de
preferin poate fi stipulat n mod expres, dar voina testatorului n acest sens
poate rezulta i implicit din ansamblul dispoziiilor testamentare.
Donaiile se reduc succesiv, n ordinea invers a datei lor, ncepnd cu cea
mai nou.

28. noiunea de opiune succesoral. Care sunt subiectele dreptului de

opiune succesoral
Opiunea succesoral este dreptul succesibilului s aleag, n termenul
stabilit de lege, ntre a-i consolida titlul de motenitor prin acceptarea motenirii
sau desfiinarea acestui titlu, renunnd la motenire.
Patrimoniul succesoral sau bunurile determinate din patrimoniu sunt
transmise, la moartea unei persoane, motenitorilor si legali sau testamentari.
Aceast transmitere opereaz de drept din momentul deschiderii succesiunii, fr
s fie necesar o manifestare de voin din partea motenitorului i chiar i fr
tirea lui. Totui, transmiterea are caracter nedefinitiv i acceptarea ei este
facultativ pentru c nimeni nu poate fi obligat s accepte o motenire ce i se
cuvine. Astfel, vocaia succesoral care ia natere automat n persoana
motenitorului, n temeiul legii, sau prin voina testamentar a defunctului, ca s
produc efecte juridice pozitive sau negative, trebuie mai nti confirmat sau
infirmat de titularul su. Prin urmare, dreptul subiectiv al opiunii succesorale va
funciona n sensul confirmrii sau infirmrii vocaiei succesorale.
Dreptul de opiune succesoral se nate pentru succesibili la data morii lui
de cujus, indiferent dac temeiul chemrii lor la succesiune l constituie
testamentul, legea sau contractul i indiferent dac aceast chemare este
universal, cu titlu universal sau particular. Dac titularul dreptului de opiune
succesoral decedeaz n decursul termenului legal , fr a-i fi exercitat acest
drept, el se transmite la motenitorii si, nefracionat (n sensul c motenitorii vor
trebui s-l exercite ntr-un singur mod). Dac motenitorii titularului dreptului de

opiune succesoral nu se neleg n privina modului de exercitare a acestui drept,

acceptarea succesiunii va fi considerat ca fiind fcut sub beneficiu de inventar.
Dreptul de opiune succesorala implic i posibilitatea succesibilului de a
opta, cnd este cazul, ntre temeiul legal i cel testamentar al succesiunii.
Subiectele dreptului de opiune
a) Motenitorii legali
Toate persoanele cu vocaie general (eventual) la motenire au calitatea de
subiect al dreptului de opiune. Astfel, nu doar persoanele cu vocaie concret sau
util pot avea aceast calitate. Altfel spus, nu numai succesibilii chemai n primul
rnd s moteneasc (spre exemplu, rudele din clasa nti de motenitori) pot
exercita dreptul de opiune, dar i motenitorii subsecveni, fra a fi necesar ca
acetia din urm s atepte ca motenitorii n rang preferat s-i exercite opiunea.
Dac un motenitor n rag preferat accept motenirea, el i consolideaz
titlul de succesor i anihileaz efectele opiunii exercitate de succesibilii
subsecveni, desfiinnd drepturile lor succesorale.
b) Legatarii
Art. 928 din codul civil reglementeaz c dreptul de opiune aparine, pe
lng motenitorii legali, i legatarilor, pentru c vocaia lor este universal sau cu
titlu universal, iar dobndirea motenirii implic i suportarea pasivului. Astfel, orice
legatar trebuie s aib posibilitatea s renune sau s accepte motenirea sub
beneficiu de inventar deoarece nimeni nu poate fi gratificat fr voina sa. De altfel,
n eventualitatea unui legat cu sarcin, legatarul va trebui s-i asume, de obicei, i
obligaii de ordin patrimonial.
c) Creditorii succesibilului
n cazul n care un motenitor neglijeaz sau refuz s accepte o motenire
sau o accept, ns n frauda creditorilor si, legea prevede dou remedii eficiente:
Aciunea oblic
Aciunea paulian

29. caracterele juridice ale actului de opiune succesoral

Actul de optiune succesorala este un act juridic unilateral, voluntar,
irevocabil, indivizibil, declarativ de drepturi, nesusceptibil de modalitati.
1. Act juridic unilateral

Optiunea succesorala, indiferent de sensul n care se exercita, trebuie sa

reprezinte vointa unei singure persoane, fiind prin urmare un act juridic unilateral.
Daca exista mai multi mostenitori ei nu pot exercita dreptul de optiune n
mod colectiv, fiecare urmnd sa-si manifesteze vointa juridica individual. Soarta
juridica a optiunii facute de unul dintre succesori nu afecteaza optiunea celorlalti.
Actul de optiune poate fi savrsit si prin reprezentantul legal sau conventional
ori cu ncuviintarea autoritatii tutelare, spre deosebire de testament. Aceasta
deoarece actul de optiune nu este esentialmente personal.
2. Act juridic voluntar
Libertatea de alegere se manifesta, in primul rand, in faptul ca nimeni nu este
obligat sa accepte mostenirea care i se cuvine (nemo invitus heres).
In al doilea rand, succesibilul are, n principiu, un drept absolut sa aleaga
ntre posibilitatile conferite prin dreptul de optiune. El nu poate fi obligat sa justifice
motivele optiunii si nici sa raspunda pentru consecintele alegerii sale.
In sfarsit, in caz ca exista mai multi mostenitori, fiecare dintre acestia este
liber sa aleaga conform propriei vointe si independent de alegerea pe care au facuto ceilalti succesibili.
Este de precizat ca exista anumite exceptii la principiul libertatii de alegere:
a) acceptarea mostenirii cuvenite unui minor, indiferent de vrsta, sau unei
persoane puse sub interdictie, trebuie socotita ntotdeauna ca fiind facuta sub
beneficiu de inventar, conform art. 19 din
Decretul nr. 32/1954. Astfel, legea
limiteaza persoanelor incapabile dreptul la libertatea de alegere pentru ocrotirea
acestora. De exemplu, acceptarea pura si simpla a unei mosteniri insolvabile ar
putea leza interesele acestora. Dreptul de optiune se restrange asadar, pentru
minori si persoanele puse sub interdictie, la a accepta mostenirea sub beneficiu de
inventar sau a renunta la aceasta.
b) dreptul de optiune al succesibilului decedat naintea termenului de prescriptie de
sase luni se transmite prin succesiune la propriul sau mostenitor conform art. 692
cod civil. Acesta va avea de exercitat propriul drept de optiune nascut in persoana
sa la deschiderea mostenirii succesibilului decedat si dreptul de optiune retransmis
in cadrul patrimoniului succesoral al mostenirii deschise anterior. Renuntarea la
mostenirea succesibilului decedat exclude posibilitatea exercitarii dreptului de
optiune cu privire la prima succesiune. In aceasta ultima ipoteza, cel in cauza
devine strain fata de ambele mosteniri, ceea ce nu se va intampla daca renunta
numai la prima succesiune.
In cazul n care mostenitorii sunt in dezacord n privinta optiunii unice
succesorale retransmise, legea prevede ca succesiunea va fi acceptata sub

beneficiu de inventar. Nu este vorba aici de situatia in care mai multi succesori vin
la mosteniri prin reprezentare succesorala.
c) de asemenea, ii va fi inalturata libertatea de optiune mostenitorului care cu
intentie frauduloasa a dat la o parte sau a ascuns bunuri ale mostenirii. Un
asemenea mostenitor este considerat acceptant pur si simplu, cu titlu de sanctiune
civila.
3. Act juridic irevocabil
Prin aceasta se ntelege ca, o data exercitat dreptul de optiune succesorala
nu se mai poate reveni asupra optiunii facute. Acest principiu opereaza cu caracter
absolut n cazul acceptarii pur si simple a mostenirii.
Si de la irevocabilitatea optiunii succesorale exista anumite exceptii. De
exemplu, optiunea de a renunta la mostenire poate fi retractata prin acceptare pur
si simpla, dar numai n termenul legal de prescriptie si daca mostenirea nu a fost
acceptata de alti mostenitori.
De asemenea, mostenitorul care a acceptat succesiunea sub beneficiu de
inventar poate sa renunte la beneficiul de inventar si sa devina mostenitor pur si
simplu.
O alta exceptie de la irevocabilitatea optiunii succesorale este cand
acceptantul sub beneficiu de inventar savarseste fapte culpabile cu privire la
bunurile succesorale. Legea prevede, drept sactiune intr-o asemenea ipoteza,
decaderea succesibilului vinovat din beneficiul de inventar.
4. Act juridic indivizibil
Acest caracter reiese din faptul ca succesibilului ii este permis sa opteze
numai ntre a renunta sau a accepta mostenirea n ntregul ei. Prin urmare, el nu are
posibilitatea sa accepte doar o anumita parte din mostenire si sa renunte la alta
parte.
Exceptiil de la principiul indivizibilitatii dreptului de optiune succesorala:
a) mostenitorul legal gratificat si prin testament poate opta diferit cu privire la
mostenirea legala si la legat. Aceasta exceptie este reglementata de art. 752 cod
civil. Totusi, daca legatul are o valoare mai mica decat cota legala, dispozitia
testamentara poate reprezenta o exheredare partiala. In acest caz succesibilul nu
poate renunta la legat ca sa accepte mostenirea legala mai valoroasa, dar va putea
beneficia de calitatea sa de mostenitor rezervatar.
b) n materia retrocedarilor imobiliare (Legea 18/1991, Legea 1/2000, Legea
112/1995 etc.) formularea cererilor de restituire echivaleaza cu acceptarea

succesiunii n privinta imobilelor trecute abuziv n proprietatea statului, chiar daca

anterior succesibilul a renuntat la mostenirea fostului proprietar.
c) daca n cadrul devolutiunii succesorale intervine un element de extraneitate,
condtiile si efectele optiunii succesorale sunt supuse unor legi diferite (lex patriae n
ce priveste lucrurile mobile si lex rei sitae n ceea ce priveste bunurile imobile).
Succesibilul va putea opta diferit, acceptnd o masa de bunuri si renuntnd la alta,
conform art. 66-68 din Legea 105/1992.
d) optiunea succesorala va avea efecte relative, numai intre partile din proces, daca
ea rezulta dintr-o hotarare judecatoreasca. Exemplu: ipoteza in care un creditor al
succesiunii il cheama in judecata pe un mostenitor renuntator, solicitand instantei
sa pronunte o hotarare prin care acesta din urma sa fie obligat sa accepte
succesiunea. Dupa admiterea actiunii creditorului, calitate de mostenitor acceptant
va putea fi invocata numai intre ei.
5. Act juridic declarativ de drepturi
Efectele optiunii se produc retroactiv, de la data deschiderii succesiunii.
Aceste efecte se produc si n cazul retractarii renuntarii. Prin derogare, nsa,
drepturile debndite de tertii de buna credinta asupra bunurilor succesiunii ntre
momentul renuntarii si acela al retractarii ei vor trebui respectate.
6. Act juridic pur si simplu, nesusceptibil de modalitati
Optiunea succesorala nu poate fi afectata de termen sau conditie. Soarta
juridica a mostenirii nu poate depinde de un eveniment viitor si incert sau de un
termen.
Cand actul de manifestare a optiunii succesorale este afectat de o
modalitate, acesta nu poate produce in mod valabil niciun efect, fiind nul absolut.

30. termenul de opiune succesoral. Momentul din care ncepe s curg

(regul, excepii, natur juridic) ????? nu a mai fost odata ?????
Termenul de opiune succesoral
(1) Dreptul de opiune succesoral se exercit n termen de un an de la data
deschiderii motenirii.
(2) Termenul de opiune curge:
a) de la data naterii celui chemat la motenire, dac naterea s-a produs dup
deschiderea motenirii;

b) de la data nregistrrii morii n registrul de stare civil, dac nregistrarea se face

n temeiul unei hotrri judectoreti de declarare a morii celui care las
motenirea, afar numai dac succesibilul a cunoscut faptul morii sau hotrrea de
declarare a morii la o dat anterioar, caz n care termenul curge de la aceast din
urm dat;
c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia s cunoasc legatul su, dac
testamentul cuprinznd acest legat este descoperit dup deschiderea motenirii;
d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia s cunoasc legtura de
rudenie pe care se ntemeiaz vocaia sa la motenire, dac aceast dat este
ulterioar deschiderii motenirii.
(3) Termenului prevzut la alin. (1) i se aplic prevederile cuprinse n cartea a VI-a
referitoare la suspendarea i repunerea n termenul de prescripie extinctiv.

31. acceptarea voluntar expres a motenirii

Acceptarea pur i simpl a motenirii este o modalitate de exercitare a
dreptului de opiune succesoral constnd n exprimarea voinei motenitorului de a
primi pur i simplu succesiunea deschis n favoarea sa, fr a uza de posibilitatea
mai avantajoas a acceptrii acesteia sub beneficiu de inventar. Prin acceptarea
pura si simpla a mostenirii, succesibilul i consolideaz titlul de motenitor i va fi
obligat s rspund pentru datoriile i sarcinile succesiunii, chiar dac ele ar depi
ca valoare activul motenit.
Acceptarea poate fi voluntar sau forat.
Acceptarea voluntar rezult dintr-un act sau fapt juridic unilateral al
succesibilului prin care isi consolideaza neconditionat calitatea de mostenitor,
definitivand transmisiunea succesorala care a operat la data deschiderii succesiunii.
La rndul su, acceptarea voluntara poate fi expres sau tacit
Acceptarea voluntar (expres sau tacit) se poate face i prin reprezentare,
prin procur special, ca i prin ratificarea, n termenul legal de opiune succesoral,
a actelor de acceptare pe care o alt persoan le-a efectuat ca gestor de afaceri.

32. acceptarea voluntar tacit a motenirii

Acceptarea mostenirii la notar se mai numeste si acceptare voluntara expresa.
Insa, de foarte multe ori, mostenitorii nu se prezinta la notariat, lasand sa
treaca termenul de 1 an, termen denumit si de optiune succesorala.

In acest caz, conform art. 1112 Noul Cod Civil, mostenitorul care nu a
acceptat mostenirea in termen se prezuma ca a renuntat la ea.
Pentru a rasturna aceasta prezumtie si pentru a fi considerat mostenitor
acceptant, trebuie sa efectueze acte de acceptare tacita, astfel cum sun tele
definite in art. 1110 Noul Cod Civil:
- instrainarea, cu titlu gratuit sau oneros de catre mostenitor a drepturilor asupra
mostenirii
- renuntarea, chiar gratuita, in folosul unuia sau mai multor mostenitori
determinant
- renuntarea la mostenire, cu titlu oneros, chiar in favoarea tuturor comostenitorilor
sau mostenitorilor subsecventi
- actele de dispozitie, administrare definitive sau de folosinta a unor bunuri asupra
mostenirii.
Efectuarea actelor de acceptare tacita trebuie probata in instanta, cu
inscrisuri (facturi, chitante de imbunatatiri ale imobilului mostenit, plata impozitului
etc.), martori care sa confirme folosinta indelungata a imobilului de catre
mostenitor), interogatoriul paratului/paratilor.

33. acceptarea forat a motenirii . Noiune, condiii, efecte

(1) Succesibilul care, cu rea-credinta, a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul
succesoral sau a ascuns o donatie supusa raportului ori reductiunii este considerat
ca a acceptat mostenirea, chiar daca anterior renuntase la ea. El nu va avea insa
niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse si, dupa caz, va fi obligat sa
raporteze ori sa reduca donatia ascunsa fara a participa la distribuirea bunului
donat.
(2) Mostenitorul aflat in situatia prevazuta la alin. (1) este tinut sa plateasca
datoriile si sarcinile mostenirii proportional cu cota sa din mostenire, inclusiv cu
propriile sale bunuri.

34. renunarea la motenire

Renunarea la succesiune este un act juridic unilateral, expres si solemn prin
care motenitorul declar c renun la titlul de motenitor. Motenitorul trebuie s
dea aceast declaraie n faa notarului n cadrul termenului de prescripie de un an
al dreptului de opiune succesoral prevzut de Art. 1103 noul Cod Civil. Declaraia
de renunare la motenire desfiineaz cu efect retroactiv vocaia succesoral a

declarantului, devenind strin de motenirea care face obiectul declaraiei. Dreptul

de a renuna aparine tuturor motenitorilor.

35. sezina. Noiune i efecte. Cine sunt motenitorii sezinari

Sezina sau posesiunea de drept a mostenirii este un beneficiu conferit de
legiuitor unor categorii de mostenitori legali ai defunctului, de a exercita actiunile
care sanctioneaza drepturile aflate in patrimoniul succesoral fara a avea nevoie de
verificarea si atestarea notariala sau judecatoreasca a titlului de mostenitor 1 .
Sezina inseamna posesiunea de drept a mostenirii (art. 653 C. civ.). Ea nu se
confunda insa cu posesiunea ceruta de lege pentru a putea uzucapa (art. 1846 C.
civ.). Aceasta din urma implica doua elemente indispensabile: corpus (stapanirea de
fapt a bunului) si animus sibi habendi (intentia de a stapani bunul pentru sine) care
nu este nevoie sa fie prezente in cazul sezinei. Exercitiul actiunilor care privesc
bunurile succesorale se poate realiza fara nici unul din aceste elemente, iar
sezinarul poate actiona si in numele mostenirii nu numai in numele sau de
mostenitor 2 . Mostenitorul sezinar are de drept posesiunea mostenirii chiar daca in
fapt nu are stapanirea bunurilor succesorale, acestea fiind posedate de o alta
persoana care nu este mostenitor sezinar sau poate sa nu fie nici macar mostenitor
3.
Sezina nu este acelasi lucru nici cu transmisiunea drepturilor succesorale,
care se realizeaza odata cu deschiderea mostenirii indiferent daca mostenitorii sunt
sau nu sezinari. In aceasta ordine de idei, s-a precizat 4 ca posedarea bunurilor
succesorale, chiar inainte de trimiterea in posesie, de catre un mostenitor nesezinar
este legitima. In practica judiciara s-a decis chiar ca mostenitorul nesezinar care
stapaneste in fapt bunurile succesorale se va putea apara prin actiunea posesorie
(art. 674 C. proc. civ.) impotriva celui sezinar, care prevalandu-se de sezina, ii
tulbura posesia 5 . Tot astfel mostenitorul sezinar nu va putea reclama, in temeiul
sezinei, posesia bunurilor succesorale stapanite in fapt de ceilalti coindivizari 6 .
Cat priveste efectele sezinei, precizam ca posesia de drept a mostenirii
confera mostenitorului sezinar urmatoarele drepturi:
mostenitorul sezinar are dreptul sa stapaneasca si sa administreze bunurile
succesorale, fara nici o alta formalitate, adica obtinerea certificatului de mostenitor
eliberat in cadrul procedurii notariale sau a hotararii judecatoresti in cazul
procedurii contencioase.
Daca exista mai multi mostenitori sezinari, fiecare poate exercita posesiunea
de drept a mostenirii, sezina avand, in acest sens, un caracter indivizibil 7 .
Mostenitorii sezinari pot percepe fructele naturale si civile la care au dreptul de la

data deschiderii succesiunii, pe cand mostenitorii nesezinari numai de la data

trimiterii in posesie.
mostenitorul sezinar poate exercita toate drepturile si actiunile de natura
patrimoniala dobandite prin mostenire ca: actiunea in revendicare, actiunea
posesorie, chiar daca nu exercita in fapt posesiunea imobilului 8 , actiunea pentru
plata pretului lucrului vandut de catre defunct, actiunea pentru plata chiriei,
actiunea in despagubiri ca urmare unui delict impotriva defunctului etc. 9 El poate fi
si urmarit de catre creditorii succesiunii fara sa fie nevoie de atestarea prealabila a
calitatii de mostenitor. In aceasta privinta s-a sustinut o prima opinie in doctrina in
sensul ca pentru datoriile succesiunii, creditorii ar putea actiona numai impotriva
mostenitorilor sezinari, iar impotriva celor nesezinari numai dupa trimiterea lor in
posesie. 10 Intr-o a doua opinie, pe care o impartasim si noi, s-a precizat insa
judicios ca plata datoriilor succesorale nu este o consecinta a sezinei ci a
transmisiunii pasivului succesoral, care se divide de drept, asa cum am aratat mai
sus, intre comostenitori, odata cu deschiderea succesiunii proportional cu partea lor
ereditara. 11 S-a precizat 12 ca sezina nu inlatura diviziunea de drept a pasivului
succesoral, ea, se poate spune, ca are caracter divizibil, fiecare mostenitor sezinar
poate actiona si poate fi actionat numai pentru partea care ii revine din creanta sau
din datorie.

36. partajul de ascendent . Noiune, condiii, efecte

Notiune.
Partajul de ascendent este actul prin care tatal sau mama ori alt ascendent
face in avans, in timpul vietii, repartizarea bunurilor sale intre copiii sau
descendentii lui (art. 794 C. civ.). Este un act a carui carcteristica principala este ca
ascendentul imparte bunurile sale, inainte de a fi indivize intre mostenitorii sai.
Conditii de forma.
Partajul de ascendent se poate realiza atat prin donatie (donatie-partaj),
adica printr-un contract, act juridic intre vii de formatie bilaterala, cat si prin
testament (testament-partaj), adica printr-un act juridic unilateral mortis causa (art.
795 alin. 1 C. civ.). In ambele sale forme, partajul de ascenedent este un act mixt,
care combina regulile partajului cu cele ale donatiei sau testamentului.
Daca ambele forme au in comun efectul de a atribui individual
comostenitorilor bunurile dispunatorului asemenea unui partaj la data decesului
acestuia, ele difera insa esential prin faptul ca in timp ce donatia-partaj, fiind un
contract, pe de o parte, se poate realiza numai cu acordul donatarului, iar pe de alta
parte, nu poate fi revocata unilateral de donator, testamentul-partaj este un act de
formatie unilaterala esentialmente revocabil.

Spre deosebire de partajul obisnuit, care se realizeaza fie prin acordul

coindivizarilior, fie prin hotarare judecatoreasca, partajul de ascendent se realizeaza
sub autoritatea si cu vointa ascendentilor despre a caror mostenire este vorba .
Dispozitiile legale referitoare la partajul de ascendent (art. 794 si urmat. C. civ.) sunt
de exceptie, in lipsa lor un asemenea partaj neputand fi facut intrucat s-ar
contraveni regulilor de drept comun care prohibesc pactele asupra succesiunilor
nedeschise (art. 965 alin. 2 C. civ.) si partajarea bunurilor care fac parte din rezerva
succesorala prin vointa dispunatorului . Dat fiind caracterul de exeptie al partajului
de ascendent, acesta trebuie sa rezulte in mod neechivoc din actul care se pretinde
ca il contine. Uneori, in practica noastra judiciara si in doctrina, acest element este
cu totul neglijat, simplul fapt ca parintii au inzestrat pe fiecare din copiii lor cu
ocazia casatoriei neputand duce la concluzia existentei unei donatii-partaj, asa cum
s-a facut, ci cel mult a existentei unor donatii ordinare.
Persoanele care pot face partajul de ascendent.
Potrivit art.794 cod civil, partajul de asecendent poate fi facut exclusiv de
tata, mama si ceilalti ascendenti. Persoana care face imparteala de ascendent
trebuie sa aiba capacitatea de a dispune prin liberalitati: donatii sau testamente.
Persoanele beneficiare ale partajului de ascendent.
Persoanele intre care se face imparteala de ascendent sunt copiii si ceilalti
descendenti ai dispunatorului. Potrivit art.797 cod civil, imparteala de ascendent
care nu cuprinde pe toti descendentii este lovita de nulitate absoluta.
Prevederile acestui articol se aplica numai descendentilor care exista in
momentul deschiderii mostenirii (pentru ca numai ei sunt chemati la mostenirea
ascendentului lor). Precizam ca sotul supravietuitor nu poate fi inclus in categoria
persoanelor care trebuie cuprinse in partaj.
Efectele impartelii de ascendent difera dupa cum au fost facute, prin act
juridic inter vivos sau printr-un act mortis causa.
Partajul pe calea donatiei produce efecte diferite in timpul vietii
ascendentului si dupa deschiderea succesiunii.
a) Din momentul acceptarii donatiei de catre descendenti; intre
ascendent si succesorii sai iau nastere raporturi specifice contractului de donatie.
Ascendentii donatari, fiind succesori in drepturi cu titlu particular, nu sunt
obligati sa achite datoriile ascendentului lor decat daca donatia a fost facuta cu
sarcina platii datoriilor existente in momentul incheierii contractului.

37. Noiunea, regimul juridic al indiviziunii succesorale

Cand mostenirea se defera la doi sau mai multi mostenitori cu vocatie la

intreg sau la cote-parti din aceasta intre ei se naste starea de indiviziune.
Ea se caracterizeaza prin faptul ca fiecare dintre mostenitori, conform
vocatiei sale, are dreptul la o cota-parte ideala (matematica) din mostenire (1/2,
1/3, 1/4 etc.), iar nu la anumite bunuri din aceasta.
Indiviziune este asadar situatia juridica a unui bun sau ansamblu de bunuri
asupra carora se exercita conjunct mai multe drepturi de aceeasi natura fara
divizare sau localizare materiala a partilor individuale ale fiecarui indivizar .
Intre nudul proprietar si uzufructuar nu exista indiviziune, drepturile lor fiind
diferite . In schimb, poate exista indiviziune nu numai intre doi sau mai multi
proprietari (in plina sau nuda proprietate), dar si intre doi sau mai multi
uzufructuari, doi sau mai multi titulari ai unui drept de uz sau abitatie, drept de
servitute sau chiar drept personal. .
REGIMUL JURIDIC AL BUNURILOR SUCCESORALE PE TIMPUL INDIVIZIUNII
Codul nostru civil nu contine norme in privinta regimului juridic al bunurilor
succesorale pe timpul indiviziunii. Practica judiciara si doctrina au construit acest
regim pornind de la regulile de drept comun. Pentru conturarea acestui regim este
necesar sa prezentam mai intai exercitarea atributelor dreptului de proprietate
-;uzul, folosinta si dispozitia ( 1), iar apoi regula unanimitatii si a exceptiilor de la
aceasta in privinta actelor juridice incheiate de coindivizari cu tertii ( 2).
1. Exercitarea atributelor dreptului de proprietate
Uzul.
Uzul presupune posibilitatea de utilizare materiala a bunurilor succesorale. In
cazul indiviziunii succesorale se recunoaste in principiu fiecarui coindivizar dreptul
de a utiliza bunurile succesorale, fara insa a leza drepturile celorlalti coindivizari.
Pentru aceasta nu este nevoie de acordul celorlalti coindivizari, dar numai atata
timp cat utilizarea este conforma destinatiei bunurilor (de pilda, o locuinta nu poate
fi transformata in birou, un teren agricol in teren de constructii etc.). Dupa cum s-a
subliniat, aceasta folosinta materiala nu va putea schimba destinatia bunului si nici
transforma utilizarea obisnuita a sa fara acordul unanim al celorlalti copartasi . In
caz de neintelegeri intre coindivizari in privinta folosintei materiale a bunurilor
succesorale s-a pus problema daca acestea pot fi transate de instanta de judecata.
Intr-o prima faza, partajul judiciar al folosintei (reglementarea folosintei) a
fost respins pe considerentul ca singurul partaj permis de lege este cel al
proprietatii . Ulterior s-a considerat ca instantele de judecata sunt competente sa
stabileasca modul de exercitare al folosintei , iar in final s-a admis explicit partajul
judiciar provizoriu (pana la partaj) al folosintei bunurilor indivize .

Folosinta.
In ceea ce priveste folosinta ca element al dreptului de proprietate, aceasta
presupune, pe de o parte, o componenta materiala constand in dreptul de a culege
direct fructele bunurilor, iar pe de alta parte o componenta juridica constand in
dreptul de a incheia cu tertii acte juridice de punere in valoare a bunurilor frugifere,
cum este, de exemplu, cazul inchirierii unei locuinte sau arendarii unui teren agricol.
Nici folosinta nu poate fi exercitata in detrimentul celorlalti coindivizari.
Fructele culese de oricare dintre coindivizari se cuvin tuturor conform principiului
fructus augent hereditatis, iar actele de punere in valoare a bunurilor frugifere, care
sunt acte de administrare, sunt supuse regulii acordului unanim.
Dispozitia.
Ca element al dreptului de proprietate, dispozitia se refera atat la actele
juridice de instrainare (vanzare, schimb, donatie etc.), cat si la cele materiale (de
transformare sau chiar distrugere materiala). In privinta actelor de dispozitie juridica
trebuie facuta distinctie dupa cum acestea se refera la cota-parte ideala a fiecarui
coindivizar sau la unul sau altul din bunurile indivize in materialitatea lui.

Oricare dintre coindivizari poate sa instraineze (cesioneze) cu titlu gratuit sau

oneros cota-parte ideala ce ii revine din mostenire, fie unui alt coindivizar, fie unui
tert strain de mostenire, conform dispozitiilor art. 1399 C. civ., fara a avea nevoie de
acordul celorlalti coindivizari.
Cesionarul (dobanditorul) va lua locul cedentului in indiviziune, avand
drepturile si fiind tinut de obligatiile acestuia.
In schimb, instrainarea in materialitatea sa a unuia sau altuia din bunurile
facand parte din succesiune este supusa regulii unanimitatii. Dispozitia materiala
asupra bunurilor succesorale (transformarea sau distrugerea) nu se poate face in
mod valabil fara acordul tuturor coindivizarilor, iar daca totusi un coindivizar
dispune unilateral de un bun isi angajeaza raspunderea, fiind obligat la
indeminzarea corespunzatoare a celorlalti coindivizari pentru paguba astfel cauzata.
38. care sunt formele partajului succesoral. Noiune i condiii ale
partajului prin buna-invoiala
Partajul sau mparteala este modalitatea prin care se realizeaza iesirea din
indiviziunea succesorala. Mai exact, este operatiunea juridica care pune capat starii
de indiviziune prin mpartirea, n natura si/sau prin echivalent, a bunurilor aflate n
coproprietate si care are ca efect nlocuirea retroactiv a cotei-pri ideale, indivize,
asupra acestora, cu drepturi exclusive ale fiecruia dintre coindivizari asupra
anumitor bunuri sau valori determinate n materialitatea lor.

Procedura impartelii este reglementata de codul civil, codul de procedura

civila, Legea 36/1995 a notarilor publici, dar si de alte acte normative.
Partajul poate fi provizoriu (1) sau definitiv (2). Partajul definitiv este, la
rndul su, total sau parial.
(1) Partajul provizoriu (sau mpreala de folosin) este acela prin care coindivizarii
(coproprietari sau coposesori) cad de acord asupra unei mpreli temporare a
folosinei bunurilor care compun masa indiviz sau a unora dintre ele. Dac ntre
coidivzari exist nentelegeri cu privire la folosina bunurilor indivize i partajul
folosinei nu se poate rezolv prin acordul lor, mpreala folosinei se poate solicita
n instan. Asadar, aciunea n justiie nu trebuie neaprat s aib ca obiect
mpreala definitiv, aa cum practica judecatoreasc i chiar doctrina a statuat
mult vreme n trecut. Partajul folosinei pronunat de instanta nu poate fi
considerat incompatibil cu starea de indiviziune, iar solutionarea nentelegerilor
privind folosinta bunurilor prezinta interes dpdv. practic. Astfel, este justificata
posibilitatea realizarii partajului de folosinta pe cale judecatoreasca, daca
imparteala este posibila n fapt fara vatamarea intereselor coproprietarilor si daca
nici unul dintre ei nu cere iesirea din indiviziune (partajul proprietatii). Numai
cererea de iesire definitiva din indiviziune a unui coproprietar mpiedica partajul
folosintei pe cale judecatoreasca, deoarece nimeni nu poate fi obligat sa ramna n
indiviziune.
Totusi, deoarece in cazul impartelii provizorii nu se pot ndeplini formele de
publicitate imobiliara, acesta ngreuneaza circulatia bunurilor succesorale imobile.
Iar, n caz de deces al unora dintre coindivizari, cand se realizeaza transmisiuni
succesorale succesive care se suprapun, creeaza dificultati n stabilirea drepturilor
succesorale ale fiecarui copartas si n realizarea mpartelii propriu-zise (de
proprietate) a mostenirii.
(2) Imparteala definitiva a proprietatii este cea care pune capat, cu efect retroactiv,
starii de indiviziune. Partajul definitiv al proprietatii, indiferent daca se realizeaza
prin intelegere sau pe cale judecatoreasca, poate fi total - cand are ca obiect
ntreaga masa indiviza, sau partial - cand are ca obiect numai unul sau anumite
bunuri succesorale si comostenitorii si-au manifestat expres sau tacit vointa sa
ramna n indiviziune asupra celorlalte bunuri.
Cand exista trei sau mai multi coindiviziari, partajul poate fi partial si n raport
de persoane. De exemplu, daca numai unul (sau unii) dintre ei cere despartirea
partilor la care are dreptul, iar ceilalti doresc sa ramna n indiviziune asupra
bunurilor ramase dupa satisfacerea solicitantilor.
Partajul partial este inadmisibil cand toti coindivizarii solicita iesirea din
indiviziune sau partajarea tuturor bunurilor indivize.

Conditiile generale de fond ale mpartelii mostenirii vizeaza calitatea

persoanelor care o pot cere, capacitatea lor de exercitiu si, rareori, necesitatea unei
autorizatii.
Persoanele care pot cere mparteala mostenirii.
Persoanele care pot solicita imparteala mostenirii sunt:
coindivizarii (mostenitorii legali si legatarii universali sau cu titlu universal).
Legatarul cu titlu particular, cand dobndeste un drept real asupra unui bun
determinat, nu devine si coindivizar. De aceea, el nu are calitatea sa ceara iesirea
din indiviziune (cu exceptia legatului care a avut ca obiect o cota-parte ideala
asupra unui bun determinat).
succesorii n drepturi ai coindivizarilor. Ei se subroga n drepturile coindivizarilor si
pot, de asemenea, sa ceara mparteala sau sa continue actiunea in instanta initiata
de autorul lor. De exemplu: dobnditorii prin acte ntre vii (cesionarii) de drepturi
succesorale, iar, n caz de moarte a unui coindivizar, mostenitorii lui, care se bucura
de drepturile succesorale prin retransmitere (succesiuni succesive). In acest din
urma caz, daca un coindivizar decedat are mai multi mostenitori, se creeaza doua
stari de indiviziune (mase indivize), astfel nct se impune partajul acestora n
ordinea deschiderii succesiunilor, separat sau n cadrul aceluiasi dosar.
creditorii personali ai coindivizarilor pot cere mparteala sau continua actiunea de
mparteala promovata de coindivizarul debitor, pe calea actiunii oblice, dreptul de a
cere iesirea din indiviziune neavnd caracter exclusiv personal.
creditorii mostenirii/succesiunii pot cere partajul pe cale oblica, deoarece se afla
ntr-o situatie asemanatoare celei a creditorilor personali ai succesorilor.
Imparteala se poate efectua numai cu participarea tuturor coindivizarilor, sub
sanctiunea nulitatii (inopozabilitatii) actului de partaj, chiar daca s-ar fi "rezervat"
bunuri coindivizarului lipsa, fie si corespunzatoare cotei sale partilor. Aceasta regula
ramane valabila, indiferent de cine solicita imparteala, atat pentru partajul prin
intelegere cat si pentru cel pe cale judecatoreasca.