Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
207
Fig.83. Europa la anul 100 \.d.H., ni se ar`ta \nc` dominat` de daci; s` nu vor \mpinge afar` din spa]iul de
uit`m c` Burebista \[i ap`ra grani]ele pe malul lacului Constan]a (Elve]ia 200 de ani p~n` c~nd, \n urma u
de azi). La sud de Dun`re romanii ne ocupaser` Macedonia, f`r` s` ne din teritoriul Daciei; [i vor mai
schimbe numele. Grecii erau cunoscu]i ca achei [i tr`iau lini[ti]i \n sudul sosi, [i o ramur` a lor ne va oc
Peninsulei Balcanice sub romani. Europa \ncepea s` fie b~ntuit` de triburi de azi etc.), separ~ndu-ne \n do
barbare germanice, [i vor mai trebui s` treac` secole p~n` c~nd acestea ne arom~nii-macedoneni, megleno
208
iei, Austriei. Vor mai trece \nc` la sud de ei. Vor mai trece 1000 de ani p~n` la sosirea ungurilor \n C~mpia
atricid, romanii vor ocupa 14% Panonic`, pe care ne vor ocupa-o. Nordul ne va fi [i el ocupat de o alt`
500 de ani p~n` c~nd slavii vor grupare slavic` [iÉ \nc` exist`m! §i ast`zi Ei se g~ndesc dac` s` ne pri-
Dun`rii (bulgarii, s~rbii, croa]ii measc` ori nu pe Noi \n Europa! Noi am fost dintotdeauna aici. Noi nu am
daco-rom~nii, la nord de ei [i venit de nic`ieri. C~nd grecii (acheii) au sosit \n Europa (1900-1400 \.d.H.),
stro-rom~nii, dalmato-rom~nii, noi eram aici; Herodot ne numea ãoamenii loculuiÒ, pelasgi.
209
Anchise, la un pahar de vin cu prietenii, s-a l`udat c` el s-a culcat
cu Afrodita. Zei]a l-a pedepsit pe Anchise, betegindu-l de picioare,
astfel c` Anchise a r`mas invalid. Totu[i lipsa de discre]ie a lui
Anchise nu a avut repercusiuni [i pentru Enea. Afrodita a r`mas o
mam` iubitoare; el s-a bucurat de ajutorul mamei lui, oriunde [i
oric~nd a avut nevoie.
C~nd, \n al zecelea an de r`zboi, grecii au reu[it s` cucereasc`
Troia [i s`-i dea foc, nu tot poporul troian a fost nimicit prin foc [i
sabie, o parte dintre ei, \n special femeile, au fost luate \n sclavie
de c`peteniile grecilor. Printre cei ce au reu[it s` scape nev`t`ma]i
a fost Enea care, ajutat de mama lui, [i-a luat familia, pe tat`l s`u
Anchise \n c‰rc` (unii spun c` pe umeri), pe micul IULIU
(Ascaniu, cum grecii \l vor numi mai t~rziu), fiul s`u, care alerga
al`turi de Enea, ]in~ndu-l de m‰n`, de mama sa Creusa, fiica
regelui Priam, [i o parte din rudele sale apropiate; numai c` \n
\nv`lm`[eala creat` de cei care alergau \n toate p`r]ile [i mai ales
din cauza nop]ii, Creusa a disp`rut, astfel c` Enea a ajuns la
corabie f`r` ea. Ajuta]i de \ntunericul nop]ii [i de Afrodita, Enea [i
oamenii lui au reu[it s` se strecoare prin flota greceasc` [i s`
porneasc` \n c`l`toria lor pe Marea Tracic` (Egee).
Aeneida lui Vergilius \l poart` pe tracul Enea \ntr-o c`l`torie
lung` p~n` \l aduce \n Italia, unde era destinul lui [i unde trebuia
s` porneasc` o na]iune nou` [i un imperiu, care urma s` domine
lumea timp de aproape un mileniu, un imperiu ce-l va avea ca
nucleu de origine pe tracul Enea [i pelasgii lui. Vergilius a tr`it \n
timpul domniei \mp`ratului Octavian August. El era poetul
preferat al \mp`ratului [i al lui Mecena, era perioada de aur a
literaturii latine, Ovidius [i Horatius second~ndu-l cu cinste.
ënainte de Vergilius literatura latin` a avut [i al]i poe]i epici:
pe Ennius (239-169 \.d.H.), grec prin na[tere, care a scris o epopee
(Annale) \n care c~nta istoria Romei; pe Naevius (270-200 \.d.H.)
care a scris tragedii [i comedii, \n care atac` aristocra]ia roman`;
dup` Vergiliu, un poet epic remarcabil a fost [i Lucan (39-65 d.H.),
nepotul filosofului Seneca; el a scris o epopee Pharsale despre
lupta dintre Caesar [i Pompei. A[a c`, imperiul roman, care-[i tr`ia
apogeul \n timpul lui August, de fapt, nu avea o epopee na]ional`.
210
Epopeea poporului carpato-danubian
211
profetul troian Helenus. Andromaca [i Helenus i-au primit cu
mult` bucurie pe Enea [i pelasgii lui - \n fapt, Enea fusese
cumnatul Andromac`i prin so]ul ei Hector [i sora lui, Creusa,
prima so]ie a lui Enea. Ei le-au dat cele de trebuin]` [i \nainte de
desp`r]ire Helenus i-a dat lui Enea sfaturi pre]ioase \n leg`tur` cu
c`l`toria lui viitoare p~n` \n Italia - Hesperia; astfel el l-a sf`tuit s`
nu se stabileasc` pe coasta de est a Italiei unde sunt foarte mul]i
greci; lui Enea, \i era destinat` coasta de vest ceva mai spre nord,
dar s` nu ia cumva drumul scurt dintre Italia [i Sicilia unde sunt
st‰ncile Scylla [i Charybda (Messina de ast`zi) ci s` fac` un drum
mai lung, dar mai sigur, ocolind Sicilia pe la vest. Dup` ce au atins
col]ul sud-estic al Italiei, Enea a continuat drumul spre sud sud-
vest a[a cum le spusese Helenus, numai c` acesta, necunosc~nd
exact care este situa]ia de fapt a Siciliei, nu le-a spus pelasgilor s`
nu coboare pe ]`rmul sudic al Siciliei, unde locuiau Cyclopii.
Obi[nuit, c~nd se \nsera, ei tr`geau la mal unde \nnoptau iar
diminea]a plecau mai departe.
A[a s-a \nt~mplat [i de data asta. Probabil c` ei ar fi fost prin[i
[i m~nca]i de Cyclopii lui Polyphemus, dac` nu se trezeau
diminea]a foarte devreme [i dac` nu alerga la ei un om, \n zdren]e,
care s` le spun` s` plece imediat de la ]`rm ca s` nu cad` \n m~inile
Cyclopilor; acest om era unul din tovar`[ii lui Ullyse, l`sat \n urm`,
neinten]ionat, \n pe[tera lui Polyphemus c~nd Ullyse [i oamenii lui
reu[iser` s` se elibereze (dup` ce Ullyse reu[ise s`-l \mbete [i s`-l
orbeasc` pe Cyclop). De-abia se desprinseser` vasele tracului Enea
de ]`rm, c~nd ap`ru Polyphemus, care se \ndrepta spre ap` s`-[i
spele orbita goal`; auzind sunetul lope]ilor ce loveau apa, [i-a dat
seama c` trebuie s` fie ni[te oameni pe aproape [i a intrat \n ap`
dup` ei, dar vasele erau suficient de \ndep`rtate de mal.
De-abia sc`pa]i de acest pericol, pelasgii au dat peste altul [i
mai grozav: Junona, care \i ura pe troieni de c~nd cu povestea cu
Paris, care o preferase pe Afrodita, [i [tia c` Roma va fi \ntemeiat`
de oameni cu s‰nge tracic, troian [i c` dup` multe genera]ii acest
ora[ va distruge Carthagina, ora[ul ei cel mai drag, a \ncercat s`-i
opreasc` pe pelasgi din drumul lor c`tre Italia. Cu ajutorul lui
Aeolus, regele v~nturilor, a iscat o furtun` \ngrozitoare, ”n inten]ia
212
Epopeea poporului carpato-danubian
213
urat lui [i tuturor oamenilor lui bun venit \n ora[ul ei. Ea a dat un
splendid banchet \n cinstea troienilor. Enea i-a povestit \ntreaga
lor istorie de la c`derea Troiei p~n` la sosirea la Carthagina.
Pentru Didona erau suficiente faptele eroice auzite ca s` se
\ndr`gosteasc` de Enea; dar [i Cupidon era prezent ca s` faciliteze
lucrurile. Bine\n]eles c` Didona se \ndr`gostise \n a[a chip \nc~t
l-a f`cut p`rta[ la conducerea ora[ului, i-a convins pe concet`]enii
ei s`-l accepte ca pe un conduc`tor,s` dea serb`ri \n cinstea lor [i
s` organize v\n`tori pentru ei. Ea nu cerea \n schimb altceva
dec~t... dragostea tracului Enea. Acesta era at~t de mul]umit de
schimbarea lucrurilor \nc~t se g~ndea foarte serios s` r`m~n`
definitiv la Carthagina. Dar Jupiter nu dormea. El promisese fiicei
lui, Afrodita, c` Enea \[i va urma soarta [i va crea \n Italia un
popor care, c~ndva, va supune [i conduce lumea. A[adar el l-a
trimis pe zeul Mercur cu un mesaj f`r` echivoc pentru Enea.
Mercur l-a \nt~lnit pe Enea, singur, plimb~ndu-se pe malul m`rii,
\mbr`cat \n haine scumpe [i \ncins cu arme artistic lucrate, toate
daruri ale Didonei.
ãC~t vei mai pierde timpul t`u aici \n lux?Ó o voce sever` l-a
oprit pe loc. Enea se \ntoarse [i zeul Mercur era \n fa]a lui.
ãConduc`torul cerului m-a trimis s`-]i spun s` p`r`se[ti
Carthagina [i s` cau]i regatul care este destinul t`uÓ. Cu aceste
cuvinte zeul disp`ru, l`s~ndu-l \ng~ndurat pe Enea, convins c`
trebuie s` \ndeplineasc` ordinul lui Jupiter, con[tient, \ns`, c~t de
dificil` va fi desp`r]irea de Didona. Enea \[i chem` oamenii [i le
ordon` s` fie preg`ti]i pentru plecare, dar s` fac` totul \n secret ca
s` nu se afle. Totu[i Didona a aflat [i a trimis dup` el. La \nceput
Didona a fost amabil` cu el [i i-a reamintit tot ceea ce f`cuse ea
pentru el [i pentru oamenii lui. Enea \i r`spunse c` el nu este omul
care s` nege tot binele pe care l-a f`cut lor, dar c` el nu s-a
c`s`torit cu ea [i c` este liber s-o p`r`seasc` oric~nd dore[te; [i c`
Jupiter i-a ordonat s` plece [i... el trebuie s` se supun`. Didona a
fugit [i s-a ascuns \n palat, extrem de \ndurerat`. ën aceea[i sear`
troienii s-au \mbarcat [i au p`r`sit Carthagina. De pe mare, Enea
[i-a aruncat o ultim` privire \nspre ora[ul \n care tr`ise fericit [i a
v`zut zidurile ora[ului luminate de un mare foc, f`r` s` [tie c`
214
Epopeea poporului carpato-danubian
215
[i pe l~ng` Valea Pl~ngerilor, unde erau neferici]ii \ndr`gosti]i care
se sinuciseser`. Aici, Enea a v`zut-o pe Didona. Enea a \nceput s`
pl~ng` c~nd s-a apropiat de ea. ãAm fost eu cauza mor]ii tale? Jur
c` te-am p`r`sit \mpotriva voin]ei meleÓ. Ea nici nu i-a r`spuns [i
nici nu l-a privit r`m~n~nd rece ca o st~nc` de marmur`. Enea a
fost foarte emo]ionat de aceast` \nt~lnire [i [i-a [ters mult timp
lacrimile dup` ce a pierdut-o din vedere. ën fine au ajuns la o
bifurcare de drumuri unde Enea a fost sf`tuit de Sibyl s` fixeze
ramura de aur pe zidul care delimita cele dou` drumuri: drumul
din st~nga ducea spre Infern, iar cel din dreapta spre C~mpiile
Elizee, unde Enea urma s`-[i \nt~lneasc` tat`l, Anchise. C~mpiile
Elizee erau un loc foarte pl`cut. Aici locuiau poe]ii, eroii [i to]i
care \n via]a lor p`m~ntean` \[i ajutaser` semenii. Printre ei era [i
Anchise, care l-a salutat pe fiul s`u cu mult` bucurie. Am‰ndoi
[i-au [ters lacrimi de fericire pentru aceast` stranie \nt~lnire dintre
un mort, Anchise, [i un viu, Enea, a c`rui dragoste pentru tat`l s`u
fusese at~t de profund` \nc~t s` vin` printre mor]i. Tat`l [i fiul au
avut multe s`-[i spun`. Anchise l-a dus pe Enea la r~ul Lethe, r~ul
uit`rii depline, pe malul c`ruia a[teptau to]i cei care, b~nd din apa
r~ului, uitau totul despre via]a lor anterioar` [i urmau s` porneasc`
o nou` via]` pe p`m~nt. Anchise i-a ar`tat fiului s`u pe to]i
str`mo[ii lor [i pe to]i urma[ii lor, p~n` mult departe \n timp,
viitorii romani, st`p~nitorii lumii, numindu-i pe fiecare, unul c~te
unul. ën final, i-a dat sfaturi cum s`-[i stabileasc` el re[edin]a, \n
Italia, [i cum s` dep`[easc` toate necazurile care \l a[teptau. Apoi
s-au desp`r]it, destul de calm, [tiind c` \n cur~nd se vor re\nt‰lni,
c~nd Enea va ajunge la cap`tul zilelor sale pe p`m~nt. Enea [i
Sibyl au reluat drumul lor \napoi pe p`m~nt unde s-au desp`r]it,
Enea \ntorc~ndu-se la corabia lui. A doua zi diminea]a Enea a
\nceput naviga]ia spre nord \n c`utarea p`m~ntului f`g`duit,
undeva la v`rsarea Tibrului \n mare.
Dar pe Enea [i pe oamenii lui \i a[teptau [i alte \ncerc`ri
teribile, cauza lor fiind tot Junona. Ea i-a incitat pe latini [i rutuli,
popoarele cele mai puternice din regiune, s` se opun` la a[ezarea
pelasgilor pe teritoriul lor. Totu[i regele latinilor pe nume Latinus,
era binevoitor fa]` de ace[ti str`ini. Latinus fusese prevenit, \n vis,
216
Epopeea poporului carpato-danubian
217
un popor din sudul Latiului. Aceast` Camilla fusese crescut` [i
antrenat` de tat`l ei s` alerge mai repede dec~t p`s`rile \n zbor [i
s` m~nuiasc` arcul [i s`ge]ile at~t de bine \nc~t dobora cea mai
iute pas`re, din zbor. Ea era \nso]it` de o m~n` de r`zboinici,
printre care erau [i multe femei. Ea \ns`[i dispre]uia c`s`toria;
iubea v~n`toarea, r`zboiul [i libertatea ei. ën aceast` situa]ie
periculoas` pentru troieni, Tat`l Tibru, zeul fluviului pe l~ng` care
aveau troienii tab`ra lor, l-a vizitat pe Enea, \n vis, [i i-a spus s`
plece imediat \n susul apei p~n` la un or`[el ne\nsemnat, unde era
rege Evandru. Zeul Tibru i-a promis lui Enea c` va g`si acolo
ajutorul de care are nevoie.
Diminea]a, Enea \mpreun` cu c~]iva \nso]itori a navigat pe
Tibru, \n susul apei, p~n` la Evandru, de care au fost primi]i cu
mult` c`ldur`. Or`[elul era a[ezat pe c~teva coline \ntre care erau
paji[ti verzi unde p`[teau oi. Enea a \n]eles c` ceea ce el vedea
erau locurile pe care \ntr-un viitor \ndep`rtat urma s` se \nal]e
templele, Capitoliul, Forul Roman [i alte edificii. Evandru i-a
povestit lui Enea c` \nainte cu mult timp ]ara era sub st`p~nirea
unor oameni s`lbatici p~n` c~nd a venit zeul Saturn, gonit din cer
de fiul s`u Jupiter. Zeul Saturn a schimbat totul \n bine, a introdus
ordine \n ]ar` [i a domnit cu at~ta \n]elepciune, justi]ie [i pace
\nc~t timpul s`u a r`mas \n amintirea oamenilor ca Epoca de Aur.
Dup` aceea, aici au domnit o serie de tirani, p~n` a venit el, un
exilat din Grecia [i anume din Arcadia. Enea a petrecut noaptea
\n umilul cort al lui Evandru pe un pat de frunze [i acoperit cu o
blan` de urs. Diminea]a, Evandru \i d`du lui Enea sfatul pentru
care venise. El \i spuse c` Arcadia (el numise noua sa ]ar`, dup`
numele celei p`r`site \n Grecia), era un stat slab ce nu-i putea oferi
dec~t un ajutor ne\nsemnat. Dar ceva mai \n susul Tibrului, pe
malul opus, tr`ia un popor bogat [i puternic, etruscii, al c`ror rege
fugitiv era \n tab`ra lui Turnus. Acest fapt numai, era suficient ca
etruscii s`-i ofere ajutor lui Enea, pentru c` ei \l urau de moarte pe
Mezentius, fostul lor rege. Evandru se oferi s`-i dea ca ajutor pe
unicul s`u fiu, Pallas; de asemeni d`du fiec`ruia din oamenii care
\nso]eau pe Enea, c~te un cal care s`-i duc` c~t mai repede la
etrusci.
218
Epopeea poporului carpato-danubian
219
supravie]uit, mul]i, foarte mul]i au c`zut: Mezentius, dup` ce [i-a
v`zut propriul b`iat omor~t, a c`zut [i el ca [i t~n`rul Pallas, fiul
lui Evandru; \n final inamicii tracilor-troieni sunt omor~]i \n mas`.
La sf~r[it Turnus [i Enea s-au \nt~lnit, lupta aceasta era \ns`
inegal`. Pentru Turnus lupta cu Enea era f`r` nici un sens, ca [i
c~nd avea s` se lupte cu un semizeu. Epopeea lui Vergilius se
termin` cu uciderea lui Turnus. Suntem l`sa]i s` credem c` Enea
s-a c`s`torit cu Lavinia d~nd na[tere unei rase noi, rasa roman`,
pun~ndu-i astfel bazele.
De aici legenda originii divine [i troiene (tracice) a poporului
roman.
Note:
a. Legenda spune c` Priam [i Hecuba au avut 49 copii.
b. Dardanus a fost fondatorul Troiei [i str`mo[ul dinastiei regale din Troia.
c. Ilus, rege legendar al Troiei; morm‰ntul lui se afl` ”n afara zidului cet`]ii.
d. Laomedon, rege al Troiei, tat`l lui Priam.
e. Assaracus, fratele lui Ilus.
f. IULIUS (Ascanius), fiul lui Enea [i al Creusei, a domnit ca rege al Latiului, dup`
tat`l s`u, [i a fondat ora[ul Alba Longa. El este str`mo[ul familiei Julia, din care
pretindea Caesar c` se trage.
220
Epopeea poporului carpato-danubian
221
222
Fig.84. Cea mai devreme migra]ie a speciei umane, care a \nceput \n urm` cu 200 000 de ani din Africa, va atinge Europa
\n urm` cu 40000 de ani, \n Balcani, p`[ind pe f~[ia de p`m~nt ce lega c~ndva Peninsula Balcanic` de Asia Mic` (care se
va scufunda \n Marea Mediteran`, 4000 \.d.H., l`s~nd \n locul ei o nou` mare: Tracic` Ð Egee [i o mul]ime de insuli]e).
Dup` Time, ãSecrets of stone ageÒ, p.64, vol.145, No.6, feb.13, 1995. Time map by Joe Lertola and Paul J. Pugliese
Epopeea poporului carpato-danubian
aspectul unei simple migra]ii pa[nice, fire[ti. Mult mai t~rziu, prin
jurul anului 3.000 \.d.H., aryenii-carpato-dun`reni, organiza]i
politic [i religios, ãcivilizatoriÓ, vor recuceri aceea[i Peninsul`
Italic` de la fra]ii lor. Ace[ti ãnoiÓ cuceritori ”i fac [i ast`zi pe
istorici, arheologi, lingvi[ti, istorici ai artei etc. s` aib` re]ineri fa]`
de axiomele pe care le prezint` etruscii care au ap`rut ”n Peninsula
Italic` ”n apropierea anului 3.000 \.d.H. pentru a dispare sub
cucerirea roman`. At~t lumii antice c~t [i celei moderne, etruscii,
aryeni-carpato-dun`reni au ap`rut ca ãun popor straniu, cu o
civiliza]ie avansat`, ce nu aveau nimic ”n comun cu popula]iile
vecineÓ (Raymond Block, Etruscii ).
Herodot (la mijlocul secolului al V-lea \.d.H.) ”i considera
urma[i ai lidienilor (popula]ie Tracic`). Vergilius, Ovidius [i
Horatius, sunt cu to]ii de aceea[i p`rere, ”n timp ce Nicolas Frere
(secolul al XVIII-lea d.H.) ”i considera pe etrusci ca fiind
cotropitori indo-europeni ce au cobor~t ”n peninsul` prin anul
2.000 \.d.H. Limba etruscilor nu se cunoa[te bine, exist~nd ”n
sensul acesta o mul]ime de ipoteze. Dar... ”n anul 1885, doi tineri
de la [coala francez` din Atena, Cousin [i Durrback, descoper` ”n
Insula Lemnos din Marea Egee, ”n apropiere de satul Kamina, o
stel` funerar` decorat` [i purt~nd o inscrip]ie (Fig. 85). Pe stela
funerar` este cioplit profilul unui r`zboinic sau zeu (Zalmoxis?)
”narmat cu o lance [i dou` texte gravate: unul ”n jurul capului, altul
pe una dintre fe]ele laterale ale stelei. Acest monument, produs al
artei arhaice locale, dateaz` din secolul al VII-lea \.d.H., deci cu
circa dou` sute de ani ”nainte ca insula s` fie cucerit` de greci (”n
jur de 500 \.d.H., sub Themistocles) de la neamul tracic al
sinthionilor (amintit [i ”n Iliada).
Literele sunt ãEtrusceÓ, iar modul de scriere este bustrofedon
(de la dreapta la st~nga [i de la st~nga la dreapta). Iar dac` ”n 1963
Raymond Bloch ”n Ancient Peoples and Places nu le g`sise nici un
”n]eles, nu acela[i lucru ne spune A. Bunescu ”n Dacia Secret`. ën
traducerea acestuia, unul dintre texte aminte[te de faptul c`
Zalmoxis a tr`it 42 de ani, iar duhul acestuia a fost re”nviat [i
ap`rat de 10 nobili vrednici. Dup` cum am mai spus de multe ori,
”nconjurat` de mistere, ”nv`luit` ”n legende, preistoria omenirii [i
”n special a noastr`, este ”nc` o mare enigm`. Fiecare nou`
descoperire [tiin]ific` ne schimb` ideea despre trecut. C~nd vom
223
Fig.85. •n anul 1885, doi tineri de la [coala francez` din Atena, Cousin [i Durrback, descoper`
\n insula Lemnos din Marea Egee, \n apropiere de satul Kamina, o stel` funerar`. Aceasta este
datat` ca apar]in~nd secolului al VII-lea \.d.H., deci cu 200 de ani \naintea cuceririi insulei de
c`tre greci Ð sub Temistocle, 500 \.d.H. Ð de la tracii Sinthioni. N. Densu[ianu consider` cele
dou` scrieri ca fiind pelasgice [i le traduce cam a[a: ãIolaie b`tr~nul \n aceasta zace, bolnav
niciodat`, s`n`tos fuse; a fost interinatÉÒ. Nu acela[i lucru poate spune 80 de ani mai t~rziu
Raymond Bloch \n Ancient people and Places. A. Bunescu \n Dacia Secret`, ne ofer` o
traducere mult mai sofisticat`, consider~nd literele etrusce, ca [i precedentul, iar modul
de scriere bustrofedon (de la dreapta spre st~nga [i de la st~nga spre dreapta).
Dup` Raymond Bloch, ãEtrusciiÒ, p.55, Ed. §tiin]ific`, Bucure[ti, 1966.
224
Epopeea poporului carpato-danubian
225
Fig.86. Ficat etrusc de bronz, g`sit la Piacenza, \mp`r]it \n 45 de sectoare, fiecare din ele
av~nd un nume de divinitate.
226
Fig.87. Cas` etrusc`, acoperit` de simboluri [i \nv`luit` de misticism.
Fig. 86-87 sunt reproduse dup` Etruscanes: Italy Lovers of Life
227
obi[nuit cu minuni de felul acesta: este suficient s` ne amintim
legenda geto-dacic` a lui Miriam, Mama Florilor de M`r, care a
r`mas gravid`, tot ãdin seninÓ, cu o raz` de soare, n`sc‰nd pe cei
doi Zalmoxis, frate [i sor`) etc.
Revenind la legenda noastr`, unchiul Silvei, Amulius, n-a
crezut-o [i a aruncat-o ”n temni]`, ordon‰nd uciderea celor doi
prunci gemeni. Un suflet milos ”i va pune ”ntr-un co[ [i ”i va l`sa s`
pluteasc` pe apa Tibrului, de unde, legenda spune, vor fi pescui]i
[i ulterior hr`ni]i de o lupoaic`. Revenind la legenda geto-dac`, cei
doi gemeni Zalmoxis au fost adopta]i de nobilul Aisepos P`storul
[i de so]ia lui Brito-Lagis (Divina Lupoaica).
Cronicari romani ai acelor timpuri au m`rturisit c` legenda
roman` cu lupoaica a fost preluat` de la traci. Dar s` revenim la
adev`rata origine a romanilor.
228
Epopeea poporului carpato-danubian
229
re”nfiin]at Imperiul Dacia Mare, dacii devenind din nou st`p‰nii
lumii. C‰ntecele [i colindele populare ”l mai omagiaz` [i azi pe
Ler, \mp`ratul dacilor.
Scriitorul Eusebiu spune c` dup` ce Galerius a schimbat
numele Imperiului Roman ”n Imperiul Dacic, a dat [i armatelor
sale ”nc` de la ”nceput vechiul drapel al dacilor, §arpele Gnostic
(lucrat din aram`, piele sau chiar stof`), prins ”n pozi]ie orizontal`
pe un baston de corn (dup` prof. Dumitru B`la[a, ”n Istoria Daco-
Rom‰niei ). El s-a declarat cel mai mare du[man al numelui de
Roman (Fontes, II, 6-7) [i a mutat capitala la Tesalonic. Lactanius,
un cronicar roman, nota ”n 325 d.H. c` Galer cel B`tr‰n este ão
fiar` cu totul str`in` de s‰ngele de RomanÓ (Fontes, II, 7).
Realitatea era c` toat` armata avea ofi]eri, conduc`tori [i solda]i
daci. Credin]a ”n Zalmoxis [i ”n nemurire ”i f`cea aproape de
ne”nvins. Dup` victoria ”mpotriva per[ilor se ridic` ãArcul de
TriumfÓ de la Salonic. Monumentul a fost realizat din marmur`
alb` cu sculpturi ”n basorelief despre care acela[i Niels Hannestad
afirma c` este ãcel mai important dintre monumentele tetrarhice
p`strateÓ consemn‰nd pentru eternitate triumful dacilor ”n
”ntreaga lume antic`, oriental` [i occidental`.
ën anul 311, Ler Imp`rat ”nainte s` moar` (din cauza unei
infec]ii) va da decretul de LIBERŒ PRACTICŒ A CULTULUI
CRE§TIN. ëi vor urma la tron cei doi nepo]i: Galer cel T‰n`r, iar
mai apoi Constantin cel Mare. Acesta din urm` va reconstrui
podul de peste Dun`re f`cut ini]ial de str`bunul s`u Burebista.
El mut` capitala la Constantinopole, iar prin Edictul de la
Milano, din 313 d.H., cre[tinismul devine obligatoriu, acest fapt
bucur‰nd-o mult pe Elena, mama noului ”mp`rat. El ridic` un Arc
de triumf la Roma pe care daco-ramanii sunt prezen]i prin opt
statui de peste trei metri ”n`l]ime, reprezent‰nd comandan]i daci.
Cele dou` arcuri de triumf, precum [i cei trei ”mp`ra]i daci
men]iona]i glorific` pentru eternitate victoriile dacilor. ãRomanii
au fost vechii Ramani, ce descindeau din vechea gint` dacic`, iar
r`zboaiele dintre Daci [i Romani nu au fost nimic altceva dec‰t
r`zboaie fratricideÓ.
Preot Dumitru B`la[a
230
Epopeea poporului carpato-danubian
CUCERIREA ANATOLIEI
DE C`TRE CARPATO-DUN`RENI
231
Fig.88-89. Anatolia, zona central` a Turciei de azi, un fost Imperiu Carpato-Danubian. •n vecin`tate
estic` a Anatoliei se g`se[te spa]iul dintre dou` celebre fluvii: Tigru [i Eufrat unde va \nflori civiliza]i
sumerian` (de asemenea, carpato-dun`rean`) [i mesopotamian`.
232
233
Mai trec [ase ani p‰n` sose[te pe acelea[i meleaguri, c`lc‰nd
pe urmele pa[ilor lui Texier, Sir William Hamilton care
contempl‰nd minun`]iile ãromaneÓ, decide s` le deseneze. Dar
fiecare perioad` istoric` ”[i are vis`torii [i ignoran]ii ei; Hamilton
[i ai lui colaboratori [tiind c` ãp`rintele istorieiÓ Herodot se
n`scuse tot ”n Anatolia la Halicarnas, ”[i ”nchipuiau c` Anatolia a
fost numai p`m‰ntul grecilor, regilor persani, macedonenilor
cuceritori [i chiar al Bizan]ului (cum la fel ast`zi ”n Rom‰nia,
ãistoriciiÓ, buni colegi ai lui Hamilton, continu` s` propov`duiasc`
originea noastr` roman`, uit‰nd c` noi, carpato-dun`renii, am
cucerit de patru ori Peninsula Italic`, iar r`zboiul romano-dac nu
a fost nimic altceva dec‰t un r`zboi fratricid). Descifrarea t`bli]elor
de lut, a inscrip]iilor de pe st‰nci ar face ca legendele [i enigmele
s` nu ne mai domine trecutul, iar turbulentele rela]ii ale hitti]ilor
cu egiptenii s` ne apar` ”ntr-o alt` lumin`.
Sosirea grecilor (1900-1400 \.d.H.) ”n patru hoarde: ionieni,
dorieni, eolieni [i ahei, pe coasta vestic` a Anatoliei, a[a-numita
Asie Mic`, [i stabilirea coloniilor acestora pe malul M`rii Tracice
(ast`zi cunoscut` ca Marea Egee) nu va influen]a centrul
Anatoliei, unde dup` cum ne spune Dale Albrown ”n ãAnatolia:
cauldron of culturesÓ, la p. 12: ãA fost dominat` pentru c‰teva sute
de ani de o federa]ie tribal` originar` din Balcani, frigienii, al c`rei
rege Midas a r`mas ”n legende pentru opulen]a capitalei acesteia,
Gordion.Ó La numai c‰]iva kilometri est de Anatolia, un alt
imperiu a ”nflorit ca s` dispar`, regatul Urartu, r`m‰n‰nd [i el
pierdut ”n groapa uit`rii [i a istoriei.
Zb`t‰ndu-se ”ntre grecii de pe malurile M`rii Tracice (Egee) [i
frigieni, un alt regat tracic s-a n`scut, cel al lydienilor. Prin secolul
VI \.d.H., Anatolia sufer` o alt` invazie, cea a cimmerienilor (tot
traci la origine) [i care dup` un r`zboi fratricid ”i sl`besc pe frigieni
[i lydieni, ”ntinz‰ndu-[i puterea peste centrul Anatoliei p‰n` la
Marea Tracilor, domin‰nd [i unele din coloniile grece[ti.
Dar Anatoliei norocul nu-i sur‰de. ën 547 \.d.H. regele persan
Cyrus cel Mare sose[te ”mp`r]ind Anatolia ”n provincii numite
satrape. Succesorul lui, mai pu]in norocos, ”l va ”nt‰lni pe tracul
macedonean Alexandru, care ”n anul 334 \.d.H. traverseaz` Europa
234
Epopeea poporului carpato-danubian
235
Fig.90. •n Anatolia ãse vedea dubluÒ, putem spune, [i asta se datora predilec]iei evidente,
pe sculpturi [i basoreliefuri, pentru creaturi cu dou` capete.
Vulturul hittit-carpato-dun`rean cu dou` capete, unul privind spre Apus, altul spre
R`s`rit, idee ce va fi ã\mprumutat`Ò, mai t~rziu, de Bizan], Rusia, Polonia, Imperiul
Austro-Ungar, Cehia, [i cine mai [tie de cine.
236
Epopeea poporului carpato-danubian
237
Fig.91. Crucea Pelasgic`, simbol al vie]ii ve[nice la carpato-dun`reni (cea mai veche a fost
g`sit` pe teritoriul dacic sud-dun`rean, \n Bulgaria de azi, av~nd o vechime de 8000 de ani) o
g`sim [i la hitti]ii-carpato-dun`reni. Acest simbol va fi preluat [i el de ni[te iresponsabili [i
transformat \ntr-un simbol al intoleran]ei, cruzimii [i s`lb`ticiei, [i asta \ntr-o lume a[a-zis
civilizat`.
Fig. 88-91 au fost luate din Anatolia: Cauldron of cultures, Lost civilizations, Editors of Time-Life Books,
Alexandria, Virginia, 1995
238
Epopeea poporului carpato-danubian
239
Fig.92. Arheologia nu se mai practic` azi ca acum 200 de ani: ãtrei cu sapa, doi cu mapa [i unul
cu roabaÒ dec~t atunci c~nd nu vrei altfel. Azi se formeaz` o echip` multidisciplinar`, se
folosesc detectoare sonice [i chiar sateli]i. Poate c` este mai bine pentru Rom~nia c` se
a[teapt` o astfel de tehnologie, poate nu.
240
Epopeea poporului carpato-danubian
GA-RAMANII CARPATO-DUN`RENI,
CUCERITORI AI AFRICII DE NORD
` tracii au fost daci - ne-a spus-o [i Dio Cassius - iar faptul c`
241
242
Fig.93. •n anul 1958 exploratorul francez Henri Lhote descrie o serie de st~nci, pictate superb, \n ... Sahara. Astfel
putem vedea v~n`tori [i p`stori, albi [i negri, c~t [i cirezi de vaci cu ni[te coarne lungi p`sc~nd pe v`ile fertile [i
abund~nd \n vegeta]ie ale Saharei.
Epopeea poporului carpato-danubian
243
st~ncile Saharei din Mun]ii Hoggar [i Ajjer, ar`t~nd v~n`tori
alerg~nd cu arcuri \n m~ini, ori fermieri cu cirezi de vaci, femei [i
copii, oameni albi [i negri \mpreun` - o via]` exotic` african`, \n...
Sahara! (vezi AfricaÕs Glorious Legacy, paginile 14-15, Time-Life
Books, Alexandria, VA).
Nu lipsesc din desene nici elefan]ii, girafele, gazelele, leii [i
chiar... hipopotamii (\n Sahara?!) - animale ce tr`iesc \n savane, \n
apropierea unor surse abundente de ap`. Unii consider` c` autorii
picturilor au fost prizonieri ai ga-ramanilor (carpato-dun`reni,
n.a.) cuceritori. Oricare ar fi explica]ia, ei, ga-ramanii carpato-
dun`reni au creat [i un sistem de iriga]ii descoperit \ntre Garama
(capitala ga-ramanilor) [i oaza Ghat, Rhapsa de mai t~rziu.
Garama, devenit` ulterior Germa, s-a scufundat \n nisip. Canalele
(numite ãFoggarasÓ) se \ntind pe distan]e de 4,8 km. S-a descoperit
o re]ea de 300 de ãfoggarasÓ constituite \ntr-o re]ea de peste 1.600 km
de tunele. Modul \n care acest sistem de iriga]ie a func]ionat
continu` s` fie un mister. Nu se [tie nici p~n` \n ziua de ast`zi dac`
apa era adus` din rezervoare artificiale sau din surse subterane.
Arheologul francez Pierre Belair, cel care a descoperit
canalele \n 1933, nu a putut preciza dac` acest sistem de iriga]ii
indica existen]a unei popula]ii numeroase. •n apropierea capitalei
Garama, s-au g`sit peste 100.000 de morminte, dintre care 40.000
sunt mici, circulare. O parte dintre scheletele excavate de aici au
caracterisiticle rasei albe, celelalte apar]in~nd rasei negroide,
subjugate. Peste tot prin de[ert se g`sesc ora[e \n ruin`, fortifica]ii
[i scrieri nedescifrate, dar majoritatea sunt ãsigilateÓ sub nisip
a[tept~ndu-[i dezlegarea. Nu am g`sit nici un studiu cromozomal
tip ãPCRÓ, continu`m s` cunoa[tem prea pu]in despre ace[ti ga-
ramani - carpato-dun`reni.
S` fi fost oare tot ei cavaleria ce l-a \nso]it pe Hannibal la
trecerea Alpilor [i care, \n 202 \.d.H. a refuzat s` lupte \mpotriva
fra]ilor romani cauz~nd \nfr~ngerea lui Hannibal? Probabil c` ga-
ramanii au fost cuceri]i de trupele romane care dup` zdrobirea
Cartaginei au cucerit nordul Africii. Este mult mai probabil ca
ace[tia s` fi devenit alia]i ai fra]ilor romani, dup` cum ne spune [i
Rupert Furneaux \n The Garamantes, Ancestors of Modern
Tuaregs?, la pagina 98. Ei au contribuit \n acest fel la controlul
drumului caravanelor, aduc~nd la Roma boga]iile Africii: filde[,
aur, pene de stru], sclavi [i animale s`lbatice pentru circuri.
244
Epopeea poporului carpato-danubian
245
- Tamash vezi Tamash-Fal`u, de l~ng` Bra[ov) [i scrierea proprie-
Tifinagh pe care au uitat s-o citeasc`.
Societatea tuaregilor era divizat`, p~n` nu de mult, \n 3 clase:
1. cea a nobililor
2. a conduc`torilor de c`mile [i negustorilor
3. a sclavilor negri (nu cumva se aseam`n` cu cea a aryenilor
carpato-dun`reni care au cucerit India?).
Femeile sunt tratate cu mult respect [i stim`, chiar idolatrizate
(prin compara]ie cu cultul musulman). Exist` o poveste care pare
a sus]ine leg`tura acestor tuaregi cu ga-ramanii carpato-dun`reni.
Conform unei legende tuarege, unul dintre str`mo[ii lor, regina
Tien-Hinane, a fost \ngropat` \ntr-un mausoleu de piatr` l~ng`
Abalessa, la sudul mun]ilor Hoggar. Un arheolog amator francez,
pornind de la aceast` legend`, a descoperit \n anul 1926 un
mausoleu din piatr` compus din camere [i tuneluri ai c`ror pere]i
erau decora]i cu semne [i inscrip]ii indescifrabile. S-au g`sit
dou`sprezece schelete - dup` toate aparen]ele apar]in~nd unor
nobili - ce au \nso]it-o pe regin` pe ultimul ei drum.
La aproape doi kilometri mai departe s-a g`sit [i o camer`
central` pe a c`rei podea era a[ezat un pat, asem`n`tor celor g`site
\n ruinele Cartaginei. •ntr-un col] al camerei se afla un vas cu
insigna \mp`ratului Constantin cel Mare, iar scheletul din camer`,
apar]in~nd unei femei, era \mpodobit cu un colier din aur masiv,
av~nd ca pandantiv o column`, iar la \ncheieturile m~inilor cu
br`]`ri de aur. Dr. Leblanc, de la Facultatea de Medicin` a
Universit`]ii din Alger, \n urma examin`rii atente a scheletului, a
declarat c` acesta ar fi apar]inut unei femei de ras` alb`. Se crede
c` regina Tien-Hinane ar fi murit \n secolul al IV-lea d.H.
Identificarea scheletului ca apar]in~nd unei ãfemei albeÓ l-a
inspirat pe nuvelistul Benoit \n realizarea nuvelei Antinea (nume
atribuit de Platon reginei Atlantidei). Aceast` poveste romantic` se
bazeaz` pe relat`rile lui Herodot, care a descris un trib nord-
african numit ATLATES, iar continentul pierdut era plasat \n...
Sahara (dup` prof. Berlioux de la Universitatea din Lyon).
Personal, nu v`d ce mi[c`ri tectonice ar fi putut avea loc \n
Sahara care s` distrug` p~n` la dispari]ie fabuloasa Atlantida peste
noapte. Poate numai o explozie de tip nuclear! A[a c`, povestea
scriitorului francez Benoit r`m~ne o poveste, cel pu]in p~n` azi.
246
Epopeea poporului carpato-danubian
CUCERIREA JAPONIEI
DE C`TRE POPORUL
CARPATO-DUN`REAN
247
248
Fig.94. Sub cenu[a vulcanic`, \n micu]a insul` Tera (Santorini), din Marea Tracic` (Egee), g`sim anfore decorate cu
Spirala Pelasgic`, cu aproape 1000 de ani \nainte de sosirea grecilor \n Europa.
Fig.95. Pe urmele
Marelui Imperiu
Pelasgic, \mpreun`
cu doi prieteni,
dr. §erban Cocioba Ð
primul din dreapta,
av~ndu-l al`turi de
dr. Sa[a Badlani
(n`scut brahman, azi
specialist \n boli de
pl`m~ni
\n New York).
I-am c`rat, c`lare pe
m`gari, p~n` \n
v~rful vulcanului din
Tera-Santorini. Tot
drumul m` \ntrebau:
ãDe ce ne-ai adus
aiciÒ? Odat` ajun[i
pe buza vulcanului,
priveli[tea era a[a de
fascinant` \nc~t
durerea de [ezut,
de la c`l`ritul pe
m`gari, nici nu mai
conta. Cu toate
astea, §erban nu s-a
putut ab]ine s` nu se
\ntrebe cu voce tare:
ã§i ne vom \ntoarce
tot c`lare pe bestiile
alea?Ò C`l`ritul pe
m`gari nu este a[a
de romantic cum se
crede. Ei caut` s` se
\ntreac` unul pe
altul [i nu le pas` de
ce st` pe spatele lor;
ba pot spune c`
ur`sc c` trebuie
s-o fac`, [i-[i dau
toat` silin]a s-o
dovedeasc` tot drumul, f`c~ndu-te s` sim]i asta. Noi am sin]it-o din plin, c~teva zile dup`
aceast` aventur`, statul pe scaun devenind un proces de con[tiin]`: nu vom mai abuza
niciodat` de acele animale patrupede denumite [iÉ m`gari.
249
Fig.96. Pe unul
din zidurile
interioare ale
unei case,
chiar aproape
de u[`, a fost
pictat` scena
luptei dintre
doi tineri,
locuitori ai
Terei-
Santorini.
Reprezint` de
fapt cea mai
veche imagine
a doi boxeri.
P`rul lor este
sofisticat
aranjat,
dovedind
rafinament.
Mul]i \i
consider` pe
vechii locuitori
ai Terei ca
fiind acei
atlanzi,
descri[i de
Platon, care vor dispare \n urma erup]iei vulcanice. Ce este ciudat, nu s-au g`sit resturi
omene[ti acoperite de lava vulcanic` (ca la Pompei, de exemplu), dovedind c` au putut p`r`si
locurile \n timp. Unde s-au dus ei, r`sp~ndindu-[i cultura, r`m~ne de dedus.
250
Fig.97.
ãDoamnaÒ
de pe unul
dintre pere]ii
picta]i, a fost
g`sit` \n
a[a-zisa
ãCasa
DoamnelorÒ;
este de
m`rime
natural`,
av~nd un p`r
negru, foarte
sofisticat
str~ns sub
un
acoper`m~nt
albastru,
l`s~nd totu[i
s`-i cad` pe
frunte o
[uvi]` rebel`,
iar la spate o
ãcoad` de calÒ, ingenios [i elegant aranjat`. Cerceii de aur [i buzele rujate te \mpiedic` s`
g~nde[ti c` aceasta era moda, atunci, la ãatlanteÒ, acum mai bine de 4-5000 de ani. •mi pare
r`u c` spa]iul nu-mi permite s` v` ar`t [i alte ãfrumoaseÒ ale acelor vremuri. Kimonoul pe
care-l poart` are partea de sus aproape identic` cu haina lui Mircea cel B`tr~n, vezi Fig. 49.
Dup` The Wall-painting of Thera, Alex & Christos Doumas, The Thera Foundation, Athens, 1992
251
sunt ai no[tri; te-am ”n]eles [i te suport ”n ideea c` noi suntem
primii oameni din Europa, proto-europenii, civiliza]ie
presumerian`; c-am invadat Asia Ð Caucazul, China [i mai t‰rziu
India Ð, c-am cucerit Egiptul [i Mesopotamia; m-am obi[nuit [i
cu acestea, dar... c-am cucerit [i Japonia?!Ó Discu]iile au
continuat p‰n` seara t‰rziu, pe terasa ãVulcanic Villa ViewÓ din
Santorini, unde Marea Tracic` (Egee) din azurie se transformase
”n ro[ie, pentru o scurt` perioad` de timp, iar mai apoi, dup` ce
a ”nghi]it soarele, s` devin` mai neagr` dec‰t lava vulcanului din
apropiere, r`cit` de mii [i mii de ani, ”n timp ce cerul se acoperea
cu mii [i milioane de felinare micu]e [i str`lucitoare galbene
verzui.
ën final, par]ial convins, prietenul §erban ”mi spune: ãDac`
vei scrie despre invazia Japoniei de c`tre noi vezi s` nu afle [i
guvernul lor...Ó A[a c` v` rog [i pe dumneavoastr` s` p`stra]i
ãsecretulÓ. ën anul 1993 apare la Barnes & Noble cartea The
Aryans [i nimic nu m-a [ocat mai mult dec‰t acea hart` care situa
spa]iul Carpato-Nistru-Pontic ca cel al originii europenilor [i al
culturilor lumii. Faptul c` acei arieni carpato-dun`reni au format o
puternic` dinastie ”n Mesopotamia ”n 1500 \.d.H., au cucerit apoi
Persia, Anatolia, Asia, India Ñ r`sp‰ndindu-[i limba, religia [i
cultura p‰n` ”n Himalaya, nu-mi era necunoscut Ñ dar c` au
cucerit Japonia?...
A[a c` am pornit s` cercetez... preistoria Japoniei [i v` las pe
dumneavoastr` s` judeca]i... C‰nd yayoi-ii, str`bunii japonezilor
de azi, au sosit ”n Japonia, ”n anul 300 d.H. (foarte t‰rziu ”n istorie,
dup` cum vede]i) ei au g`sit o popula]ie b`[tina[` alb`, blond`,
b`rboas`, pe care au numit-o ãemishiÓ, ”nsemn‰nd ãb`rbo[iÓ.
Ace[tia ”ns` se chemau ãainuÓ, cuv‰nt cu semnifica]ia de ãomÓ, ”n
pronun]ia lor sem`n‰nd cu ãaomuÓ, fiind atunci simpli v‰n`tori [i
pescari. Ei se numeau ãoameniÓ, la fel ca [i carpato-dun`renii
aryeni care invadaser` India [i se ”nchinau zeului vedic ãOMÓ.
Ace[ti ãoameniÓ cum le place s` se numeasc`, sunt considera]i azi
urma[ii caucazienilor Ð carpato-dun`reni-arieni, care au invadat
insulele a[a-zise japoneze acum 5000 de ani (3000 \.d.H.), imediat
252
Epopeea poporului carpato-danubian
253
teritoriul celor dou` Americi, teorie sus]inut` de descoperirea ”n
1958, pe coasta Ecuadorului, a unor vase ceramice asem`n`toare
cu cele ainu.
De ce nu, carpato-dun`renii, arienii, pelasgii, ainu ori cum
vre]i s`-i numi]i pe ace[ti str`mo[i ai no[tri, s` nu fie aceia[i
sugera]i de ãLegenda Omului AlbÓ, ãB`rbosul blondÓ care a sosit
”n Mexic [i Peru cam ”n aceea[i perioad`, cu 5.000 de ani ”n urm`...
Aparent [i carpato-dun`renii ainu, atunci c‰nd au invadat
Japonia, au ”nt‰lnit o popula]ie cunoscut` drept ãCultura JomonÓ,
despre care m`rturiile sunt sporadice [i incomplete. Izgoni]i de
yayoi-ii veni]i de prin Coreea ”n jurul anului 300 d.H., ainu au fost
”mpr`[tia]i, decima]i, sau mai corect spus, ãasimila]iÓ, japonezii
aduc‰ndu-[i cu mare dificultate aminte despre ãacei oameni albiÓ
pe care i-au g`sit ”n insulele ocupate acum de ei. Aproximativ
14.000 de ainu mai tr`iesc [i ”n ziua de azi ”n mici s`tucuri de pe
coastele insulei Hokkaido, dar ãinteresul [tiin]ificÓ ”n ceea ce
prive[te originea acestora nu exist` [i se pare c` nu pasioneaz` pe
nimeni.
Azi se consider` c` insulele Japoniei au fost descoperite, din
\nt~mplare, de trei marinari portughezi, care au atins coasta
insulei Kyushu \n 1542. Ace[ti marinari r`t`ci]i nu sunt primii
europeni care au ajuns \n Japonia, a[a cum ni se spune, eronat, \n
c`r]ile de istorie. Cu multe mii de ani \naintea lor, noi, carpato-
danubienii, am descoperit, invadat [i populat aceste insule.
Sosirea \n 1549 a iezuitului Francis Xavier, care va implanta o
cruce pe p`m~ntul ãnou descoperitÒ, nu va avea acela[i succes ca
\n America de Sud; cre[tinismul nu a reu[it \n aceste insule, poate
[i din cauza interesului practic minor pe care \l prezentau la acel
moment. Japonezii au fost [i au r`mas [i azi un popor foarte rasist,
\nchista]i \n castele lor sociale. Prejudismul na]ional \mpotriva
oamenilor ainu devine total ridicul [i, ca s` v` dau un exemplu,
unul dintre conduc`torii recen]i ai popula]iei ainu este Shi-Geru
Yo-Sano care s-a luptat aproape 20 de ani cu o companie de
construc]ii japonez` care voia s` construiasc` un dig, distrug~nd
astfel un r~u sacru al oamenilor ainu dintr-un s`tule], din insula
254
Epopeea poporului carpato-danubian
255
civiliza]ii. V` spun toate acestea pentru a v` ”ntredeschide o u[`
spre viitorul apropiat al arheologiei moderne.
A[a c`, Oamenilor ainu carpato-dun`reni, mai ave]i de a[tep-
tat... dac` nu ve]i disp`rea, p‰n` c‰nd cineva va fi interesat de civ-
iliza]ia voastr`É a noastr`!
256