“Ultima noapte de executare silită, prima zi de insolvenţă”

Av. Andreea Deli

Membru UNPRL, Filiala Bucureşti

Av. Andrei Teodor Ungureanu

Studiu de jurisprudenţă referitor la unul dintre cele mai

importante efecte nepatrimoniale ale sentinţei declarative de
faliment, şi anume suspendarea acţiunilor în realizarea
creanţelor împotriva averii debitorilor. (art. 42 din legea 64/1995
republicată)

Motto: Departe de a fi o facultate acordată de legiuitor,

suspendarea executărilor silite pe rol reprezintă un important
element de disciplină concursuală a creditorilor falitului, prin care
se asigură pentru toţi participanţii la procedura de insolvenţă
respectarea ordinii legale de îndestulare.

Situaţia de fapt

Împotriva debitorului este declanşată procedura de

executare silită de drept comun, bunurile sunt sechestrate de
către executorul judecătoresc şi se fixează termen pentru sedinţa
de licitaţie, în vederea adjudecării.
Debitorul formulează prin organele sale de conducere
contestaţie la executare şi solicită suspendarea executării în
temeiul dispoziţiilor art. 403 alin.1 C.Pr.Civ. Instanţa fixează
cauţiune în cuantum de 10% din creanţa contestată. Ulterior,
împotriva debitorului este declanşată procedura de reorganizare
judiciară şi este desemnat administrator judiciar cu atribuţia
conducerii în tot a averii acestuia.
Având cunostinţă de executarea silită declanşată împotriva
debitorului, administratorul judiciar notifică executorului
judecătoresc existenţa unui impediment dirimant la executare,
constând în declanşarea procedurii de urmărire concursuală
prevăzută de Legea 64/1995 rep.
 La termenul fixat de catre instanţa de executare pentru
discutarea contestaţiei, se prezintă administratorul judiciar care
declară ca îşi insuşeşte acţiunea formulată de debitor şi solicită
suspendarea în baza dispoziţiilor art. 42 din Legea 64/1995 rep.
Instanţa constată ca nu s-a îndeplinit cerinţa achitării
cauţiunii şi prorogă discutarea cererii de suspendare până la plata
acesteia. Înainte de acest termen executorul judecătoresc declară
adjudecate bunurile care formau obiectul fondului de comerţ al
debitoarei în favoarea unui terţ, întocmind proces verbal de
adjudecare în acest sens prin care se procedează la transferul
proprietăţii bunurilor.
Instanţa de judecată respinge cererea de suspendare ca
ramasă fără obiect şi respinge contestaţia la executare ca
nefondată.

Situaţia de drept:

Speţa este interesantă sub aspectul discutării a două

aspecte:
- momentul de la care se produc efectele într-o
suspendare prin efectul legii (ope legis), astfel cum
este cea instituită de dispoziţiile art.42 (fost 35) din
Legea nr.64/1995 republicată. Modul de invocare a
acestui incident procedural in faţa instanţei de
executare.

- efecte faţă de masa credală. Sancţiunea nulităţii.

Acţiuni care stau în competenţa
administratorului/lichidatorului judiciar în procedura
insolvenţei comerciale.

1. Cazul suspendării instituit prin dispoziţiile art. 35 din

Legea nr.64/1995 republicată, este un caz de suspendare legală de
drept, imperativă, a cărei incidenţă urmează doar a fi constatată
de către instanţa de judecată, producând efecte încă de la
momentul deschiderii procedurii ( ex tunc).
Ca atare, aplicând în cauză acest raţionament, nu contează
când anume se pronunţă hotărârea judecătorească care constată
suspendarea ope legis a unei acţiuni de executare silită împotriva
debitorului, atâta timp cât această hotărâre judecătorească are,
oricum, caracter declarativ de drepturi. Aceasta înseamnă că se
constată, cu efect retroactiv, suspendarea de drept a oricăror acte
de executare silită împotriva debitorului. Această suspendare
operează în bloc, faţă de toate părţile din proces şi are ca efect
ramânerea în nelucrare a procesului.
Este de reţinut faptul că orice act de procedură efectuat în
perioada ulterioară deschiderii procedurii de insolvenţă (moment
procedural de la care legiuitorul instituie această suspendare) este
lovit de nulitate, care poate fi invocată de orice persoană
interesată, în speţă debitorul reprezentat de administratorul
judiciar.

Raţionamentul pentru care această suspendare legală este

scutită de plata cauţiunii pleacă de la aceeaşi premisă de drept:
cauţiunea se datorează doar pentru cazurile de suspendare
facultativă (la cererea şi la dispoziţia părţii) a forţei executorii a
unei hotărâri judecatoreşti/executării silite însăşi, nu însă şi
pentru cazurile de suspendare legală de drept instituite imperativ
de legiuitor.
Cu alte cuvinte, debitorul prin administratorul judiciar nu
poate fi obligat la plata cauţiunii intrucât această suspendare nu
depinde de voinţa uneia sau alteia dintre părţi, ci operează
indiferent dacă parţile o doresc sau nu, adica ex officia.
Judecătorul are obligativitatea, potrivit rolului activ, să
pună în discuţia părţilor cazul de suspendare prevăzut de
dispoziţiile art.42 din Legea 64/1995 rep.
În concluzie, faţă de caracterul normei juridice prin care s-a
instituit această suspendare şi faţă de scopul pentru care a fost
concepută, ca instrument procedural de protecţie al masei credale,
nu poate fi admisă obligativitatea debitorului de a depune
cauţiune.
Astfel, în cererea de suspendare a executării a avut loc o
modificare a cauzei juridice, dintr-o suspendare facultativă într-o
suspendare legală, care a lipsit de obiect dispoziţia instanţei de
platţă a cauţiunii.
 2. În ipoteza în care instanţa de executare a respins totuşi
cererea de suspendare a executării sau nu s-ar reuşi ulterior
întoarcerea executării pentru nulitatea tuturor actelor de
procedură efectuate ulterior pronunţării senţintei de deschidere a
procedurii de insolvenţă, există deschisă calea acţiunii directe a
administratorului/lichidatorului judiciar în faţa judecătorului
sindic, în baza dispoziţiilor art.40 din Lege: orice plată efectuată
de debitor ulterior deschiderii procedurii, este nulă de drept.
Avem deci a discuta despre regimul juridic al unei nulităţi
exprese, a cărei raţiune şi justificare se regăsesc în interesul
major al protejării intereselor masei credale şi nu în ultimul rând
a debitorului.
Or, îndestularea creanţei într-o executare silită individuală,
fiind un mijloc de stingere a obligaţiei, este considerată o plată
integrală a creanţei, ca atare se poate invoca această nulitate faţă
de masa credală. În aceste condiţii, creditorul urmăritor, care a
obţinut o realizare a creanţei sale pe cale separată, cu încalcarea
principiilor concursualismului şi a proporţionalităţii masei
credale, va trebuie sa restituie sumele încasate.
Se ajunge astfel la acelaşi rezultat, adică un titlu executor
obţinut împotriva unui creditor prin definiţie solvabil, constând în
echivalentul valorii de circulaţie a bunurilor adjudecate.

Concluzie: Este esenţial de reţinut că materia insolvenţei

comerciale instituie o protecţie specială a averii debitorului,
această protecţie vizând, printre altele, şi stoparea instantanee a
oricăror urmăriri individuale ale creditorilor. Aceasta întrucât
constituirea şi îndestualarea masei credale are la bază principii şi
concepte stricte, imperative, tocmai pentru a contracara
agresivitatea unor creditori care incearcă, chiar pe ultimii metri,
să obţină o îndestulare rapidă, cu prejudicierea ordinii legale de
prioritate. În faliment debitorul nu mai este urmărit de creditorul
său, ci în mod concursual şi egalitar, de toţi creditorii săi, astfel
încât fiecare participant trebuie să se supună condiţiilor de
verificare şi distribuţie obţinute din valorificarea bunurilor de
către lichidatorul judiciar.
 Nota autorilor: Prin Decizia civilă nr. 1626/23.11.2005 s-a
admis recursul declarat de recurenta contestatoare ROMSAT
CARDINAL NETWORK SA-prin lichidator judiciar BFJ
CONSULTING SRL, se modifică în tot sentinţa civilă recurată, în
sensul că se admite contestaţia la executare, se constată
NULITATEA ABSOLUTĂ a procesului verbal de vânzare prin
licitaţie din data de 27.04.2005 şi a tuturor actelor de executare
silită efectuate după data deschiderii procedurii reorganizării şi
lichidării judiciare a societăţii recurente.”
În aceste condiţii, nu putem decât să salutăm, apreciind
pozitiv, tendinţele din ce în ce mai hotărâte ale practicii judiciare,
prin care sunt sancţionate ferm actele de executare ale Birourilor
Executorilor Judecătoreşti, efectuate ulterior deschiderii
procedurilor de insolvenţă.