Cum să te porţi cu demonul

Cum să te porţi cu demonul

Uneori Anzan Hoshin Roshi spune următoarea poveste:

În vremurile de demult, în îndepărtata ţară a Soarelui-răsare, trăia un om nici bogat dar nici sărac – un om
ca toţi oamenii. Mergand el într-o bună zi la targ şi umbland printre tarabe, i se păru că pe măsuţa unui
negustor dintr-un colţ mai retras, era aşezat ceva care părea a fi un „oni” – adică un demon! Aşa că s-a
îndreptat iute către acel loc, şi pe măsură ce se apropia făcandu-şi loc prin mulţime vedea tot mai clar că
într-adevăr era un demon! Gafaind de efortul depus dădu să întrebe:
- Ce fel de…
- Da stăpane! i-o luă negustorul înainte. Este cu adevărat un „oni”! Priveşte-l stăpane şi minunează-te!
Uită-te ce muşchi are sub pielea lui solzoasă, uită-te la colţii săi fioroşi, la figura lui înspăimantătoare!
Este un „oni” foarte puternic şi poate să facă o mulţime de …ăăă… lucruri rele. Totuşi, stăpane, marea lui
putere poate fi folosită la fel de bine pentru scopuri din cele mai folositoare! Ceea ce trebuie să facă cel
care-i devine stăpan este să-i facă un program. Să-i spună cand să se culce, cand să se scoale, cand să
se spele şi cand să mănance, cand să muncească şi ce munci are de făcut, în cat timp trebuie să le
îndeplinească şi cand să se odihnească. Tot ce are de făcut pentru întreaga zi. Cu adevărat îţi spun
stăpane că e foarte simplu! Trebuie doar să nu uiţi să faci asta pentru fiecare zi, pentru că situaţia se
schimbă de la o zi la alta!
- Şi zici că vrei să vinzi acest „oni”?
- Da stăpane! Sigur! Altfel de ce-aş mai sta eu la taraba asta?!
Aşa că, după o oarece tocmeală, omul nostru a cumpărat demonul şi a plecat cu el acasă. La început
familia lui s-a speriat grozav, însă treptat a început să se ataşeze de el – cu toată înfăţişarea lui
înfricoşătoare. Ba chiar au început să-l îngrijească ca pe un animal de casă! Demonul făcea toată munca
în casă, aşa că nevasta omului era mulţumită. Curand, a ajuns să se ocupe şi de grădină - dar şi de copii,
astfel că şi copii au început să ţină la el. N-a trecut mult şi bunul mers al negoţului cu ţesături al omului a
ajuns tot responsabilitatea demonului. Aşa că, acum familia avea timp să petreacă mereu împreună zile
fericite.
Omul nostru avea acum timp să facă ceea ce-şi dorise mereu: să scrie poezii şi să-şi petreacă timpul cu
prietenii jucand Go şi band sake. Din nefericire, cei mai mulţi dintre prietenii săi lucrau ziua, aşa că îi
putea întalni numai noaptea!
Într-o seară a mers cu prietenii la un han, au mancat bine şi s-au aşezat să joace Go purtand o
conversaţie plăcută. Luna strălucea pe cer şi noaptea era aşa de frumoasă încat aproape de la sine au
început să scrie o „renka” – o înşiruire de versuri legate – avand ca subiect Luna. Pentru întreţinerea
curentului poetic a fost nevoie să curgă ulcior după ulcior de sake, aşa că timpul a trecut pe nesimţite. Pe
cand începeau să mijească zorile, omul nostru încă se străduia să găsească rima unui vers, rimă cu care
să-şi uimească prietenii pe jumătate adormiţi. Brusc, în loc de rimă, i-a venit în minte o idee care l-a făcut
să sară în picioare mai treaz decat fusese vreodată.
- Prieteni! Am uitat complet de demonul meu de acasă şi de programul său pentru astăzi! Cine ştie în ce
nenorocire se va băga dihania fără programul său!
Şi, fără să mai stea pe ganduri, a ţaşnit pe uşă afară şi s-a îndepărtat iute pe uliţele pustii. Aerul dimineţii
avea un iz dulceag, poate cam prea dulceag. De fapt ţi se întorcea stomacul! Deasupra acoperişurilor se
ridica pe cer un nor de fum! A început să alerge cat îl ţineau puterile. Cand a dat colţul uliţei sale şi-a
văzut casa. De fapt ce mai rămăsese din ea: o bucată dintr-un zid care se înălţa dintre flăcări. Iar pe zid
era cocoţat demonul, ţinand în frigări nevasta şi copii omului.
Morala: Să faci ceea ce trebuie să faci - atunci cand trebuie să faci, e un lucru important!

......

Povestea este despre un demon şi la început am putea presupune că acesta simbolizează imaginea de
sine. La urma urmei, imaginea de sine este sursa tuturor modurilor în care ajungem confuji şi creăm
suferinţă pentru noi şi pentru cei din jur. Dar demonul nu reprezintă imaginea de sine, pentru că imaginea
de sine nu este un „lucru” ori vre-un fel de entitate. În timp ce efectele imaginii de sine pot fi demonice,
celelalte caractere din poveste sunt în aceeaşi măsură o descriere a imaginii de sine ca şi demonul: omul
care l-a cumpărat, negustorul care i l-a vandut etc. – toate sunt imaginea de sine.

Nu, e o poveste despre energie – despre modul în care ne folosim noi energia. Întregul corp-minte este
energie, dar există limite pentru cantitatea de energie pe care o avem. Aşa că e nevoie să o folosim bine.
Dacă facem ceea ce trebuie făcut, atunci lucrurile se fac şi putem s-o ducem bine. Dacă nu facem ceea
ce trebuie făcut atunci cand e nevoie s-o facem, atunci lucrurile răman nefăcute, sau terminate parţial,
sau prost făcute şi atunci trebuie refăcute, adesea de mai multe ori la rand. Întotdeauna, dacă ceva nu e
făcut detaliat şi pană la capăt, nu doar că nu e finalizat, dar creează complicaţii mai mari cu care apoi
trebuie să avem de a face.

Dacă nu punem energia la bună folosire, ea are tendinţa de a se irosi în sine. Noi ne irosim şi ne limităm
capacitatea de a fi receptivi faţă de viaţa noastră. Cu cat avem mai multă grijă de lucruri, cu cat suntem
mai receptivi, cu atat mai uşor devine să avem grijă de lucruri şi să răspundem. Cu cat mai mult ne
întoarcem atenţia spre interior şi bombănim în sinea noastră despre cat de mult nu ne dorim să facem
asta sau cealaltă, cu cat amanăm mai mult şi cu atat mai dificil devine.

Nu e ceva diferit faţă de a te uita fix la paharul murdar de pe masă şi a gandi: “ar trebui să mă duc să spăl
paharul ăsta, dar nu am nici un chef. Dar ştiu că ar trebui să am grijă de el.” Poţi sta acolo gandind “ar
trebui să mă duc să spăl paharul” cat de mult timp vrei, nu se va întampla nimic pană cand chiar te ridici
de unde stai, iei paharul şi te duci la chiuvetă. Atunci se întamplă ceva.

Acelaşi lucru se aplică şi pentru practică. Vorbind cu tine însuţi despre practică nu e acelaşi lucru cu chiar
a face practica. Poţi sta pe canapea gandind “ar trebui să fac zazen” ore întregi! Pană cand nu te ridici în
picioare şi punand un picior înaintea celuilalt mergi pană la zafu, nu se întamplă nimic.

Să fii capabil să vezi diferenţa dintre gandirea despre a face ceva şi chiar a face ceva este evident foarte
important. Şi totuşi cumva tocmai această diferenţă adesea nu e clară pentru oameni. Ne putem crea
impresia că suntem extrem de ocupaţi, că totul necesită atat de mult efort, că e aşa de dificil, cand de fapt
tot ce facem e să bombănim în sinea noastră. Dacă am pune numai o fracţiune din energia pe care o
irosim în propagarea stărilor (în care ne aflăm) în a face ceea ce e nevoie să fie făcut, vieţile noastre ar fi
foarte diferite.

Cea mai importantă caracteristică a studenţilor zen este continuitatea pană la finalizare. Dezastrul a
urmat pentru omul care a cumpărat demonul deoarece el nu a continuat pană la capăt. Multe dintre
dificultăţile pe care oamenii le experimentează în vieţile lor se datorează doar faptului că nu continuă
pană la capăt.

Continuarea pană la capăt e ceva pe care trebuie s-o învăţăm, pentru că noi apelăm mult prea uşor la
şabloanele cu care suntem obişnuiţi. Şi astfel fiecare aspect al practicii noastre, inclusiv cele ale
antrenamentului monastic, este în privinţa învăţării să continuăm pană la capăt.
Cu mulţi ani în urmă, am primit îndatorirea ca zilnic să curăţ măsuţa antică pentru ofrande folosită pentru
prezentarea ikebanelor pe care le alcătuia Roshi. Trei pietre albe de mărimi diferite se aflau dispuse într-
un anumit mod alături de ikebana. Munca mea consta din a lua tot ce se afla pe măsuţa neagră lăcuită, a
şterge praful şi de a pune înapoi totul exact aşa cum fusese. Şi mai trebuia să pun apă în vasul ikebanei
şi să îndepărtez frunzele căzute. Într-o seară, în timp ce eram aşezaţi în zazen, Roshi s-a ridicat să facă
un anunţ. I-am auzit paşii îndepărtandu-se către locul unde se afla ikebana şi, deşi nu-l puteam vedea,
am ştiut că făcea ceva acolo. Apoi paşii i s-au îndreptat către locul în care eram aşezată, s-a oprit în
spatele meu şi o ploaie de frunze moarte a căzut peste mine. Mi-a spus: “Atunci cand laşi ikebana să se
vestejească, laşi viaţa ta să se vestejească!”

Orice facem sau nu facem contează. Toate au un efect. Ne afectează pe noi în mod direct şi afectează
pe toţi din jurul nostru.

Aş dori să spun ceva despre teama pe care o avem de a nu mai reuşi să fim “în formă maximă” odată cu
înaintarea în varstă. Şi anume: Niciodată nu veţi mai reuşi să vă simţiţi ca atunci cand aveaţi 16 ani, aşa
că nu vă mai gandiţi că e cava rău dacă se întamplă aşa. Corpul-minte este făcut din carne. Faptul că poţi
să auzi, poţi să vezi, poţi să miroşi şi poţi să guşti este uimitor în sine, dar cu toate acestea corpul este
făcut în întregime din carne şi adesea nu se simte deosebit de bine. Asta nu e obligatoriu să te oprească
din a te folosi de el. Înseamnă doar că aşa stau lucrurile şi ai nevoie să faci cum se poate mai bine în
situaţia de acum. Niciodată nu te vei mai simţi ca la 16 ani. Nu contează cat de mult dormi, cat de multă
tăraţe şi vitamine mănanci, cat de multe exerciţii fizice faci, cum îţi porţi parul sau unde îţi petreci
vacanţele. Niciodată nu te vei mai simţi la fel. Şi indiferent cat ai dormi, vei dori mai mult!

Nu vreau să înţelegeţi că vă îndemn să nu aveţi grijă de voi atunci cand sunteţi obosiţi sau bolnavi.
Nicidecum. Vreau numai să vedeţi diferenţa între a fi practic şi a te alinta cu stările afective. Atunci cand
te alinţi te coagulezi.

În final: Cum să te porţi cu demonul? Să nu stai la tocmeală cu el! Cand e timpul să te ridici din pat, atunci
te ridici din pat. Dacă rămai să mai dormi puţin, aminteşte-ţi că ai luat o decizie în privinţa respectării unui
program. Nu lancezi acolo, făcand troc cu tine însuţi. Cand e timpul să te aşezi în zazen, te aşezi în
zazen. Nu dezbate cu tine însuţi dacă ai sau n-ai chef. Cand e timpul să speli vasele, spală vasele. Chiar
acum, deschide-te către realitate. E simplu. Simplitatea răzbeşte prin încurcăturile în care ne băgăm
singuri prin speranţă şi teamă şi ne deschide către bogăţia realităţii.

Să aveţi o dimineaţă bună!

Dealing With the Demon

Dharma Talk by Ven. Jinmyo Renge osho Dainen-ji, July 28, 2007
http://www.wwzc.org/Jinmyo_osho/DealingWiththeDemon.htm

Observaţie: să fie acesta unul dintre vestitele dar şi necunoscutele "exerciţii pentru făcut exerciţii"? Eu
unul nu ştiu, poate ştiţi voi. Oricum ar fi, e bine!