Mentenabilitatea 2007

CARACTERISTICILE CALITĂŢII PRODUSELOR IN

TELEFONIA MOBILA

Menlenanţa nu este o descoperire a lumii moderne.

Vechimea acestei activităţi se pierde în timp. ea fiind
prezentă de-a lungu! întregii istorii a omenirii, fie că a fost
sau nu conceptualizată. Ceri este câ dezvoltarea societăţii
omeneşti, însoţită de o puternică revoluţie în domeniul
tehnicii, a fost sprijinită de dezvoltarea acestui tip de
activitate.
Fiind în atenţia oamenilor de ştiinţă încă din fazele de
început ale tehnicii, termenul "mentenenţă" arc multiple
definiţii, care încearcă să scoată în evidenţă diferite aspecte.
De exemplu, în"Granddictionnairc universel du XIXe siccle" de
Pierre Larousse, Paris, J 873, găsim următoarele explicaţii:
MAINTENIR (a menţine) - conservation, defense,
protection ... adică conservare, apărare, protecţie
De asemenea, în acelaşi dicţionar mai întâlnim şi
următorii termeni:
ENTRET1EN (întreţinere) - adică ceea ce se întreprinde
pentru a menţine un lucru în bună stare; cheltuieli
destinate .
REPARATION (reparaţie) - adică acţiune da repunere în
funcţiune...
In ceea ce priveşte aceeaşi termeni, în "Enciclopaedia
Britannica", 1998, găsim următoarele explicaţii:
MÂINTENANCE - to holdinan exisdngstate... adică a menţine
în starea existentă REPAIR (reparaţie)... adică a readuce în
bune condiţii

1. Caracteristicile calităţii produselor

Măsura în care un produs satisface cerinţele depinde

direct de totalitatea însuşirilor fizice, chimice, mecanice,
economice etc., pe care acesta le-a primit în procesul de

1
Mentenabilitatea 2007

producţie şi care se manifestă în sfera consumului.

Numărul mare şi foarte divers al acestor însuşiri ale
produselor face dificilă cunoaşterea şi determinarea lor. De
aceea, în practică, pentru aprecierea calităţii unui produs, a
modului în care concordă cu cerinţele consumatorului şi a
efectelor pe care le determină în procesul utilizării, se iau în
considerare acele însuşiri care exprimă direct sau
influenţează într-un fel sau altul utilizarea lui, cum ar fi:
randamentul, siguranţa în funcţionare, conţinutul de
substanţe utile, rezistenţa, însuşirile gustative superioare,
ni-velul minim de poluare etc. Pe acestea le vom denumi
caracteristici de calitate
Există mai multe opinii în ce priveşte clasificarea
caracteristicilor de calitate ale produselor.
În raport cu natura şi cu efectul pe care îl au în procesul de
utilizare,caracteristicile de calitate se grupează în mai multe
tipologii:
 Caracteristici tehnice
 Caracteristici sociale
 Caracteristici economice
 Caracteristici psiho-senzoriale
 Caracteristici de disponibilitate
In industria telefoniei mobile, caracteristicile de calitate se
pot grupa astfel
 caracteristici tehnice;
 caracteristici estetice;
 caracteristici economice
 caracteristici sociale
Caracteristicile tehnice au un rol deosebit în stabilirea
şi aprecierea calităţii, deoarece conferă produselor
potenţialul de a satisface, într-o măsură mai mare sau mai
mică, necesităţile consumatorilor. Aceasta cu atât mai mult
cu cât noţiunea de calitate nu poate fi ruptă de nivelul tehnic
al produsului. Caracteristicile tehnice sînt determinate de
concepţia constructivă, parametrii funcţionali, tehnologia de
execuţie, proprietăţile fizico-himice şi biologice etc.

2
Mentenabilitatea 2007

Ridicarea nivelului parametrilor tehnico-funcţionali ai

produselor este o necesitate impusă de practică, însă este
necesar ca performanţele tehnice ale produselor să fie
corelate cu cerinţele reale ale domeniului în care se
utilizează.
Caracteristicile estetice ale produselor ţin de latura
emoţională a acestora, aspect din ce în ce mai important în
zilele noastre, deoarece oamenii aspiră să integreze
frumosul în existenţa lor cotidiană, ca element indispensabil
al calităţii vieţii, Ele au în vedere forma produsului, culoarea,
prezentarea, ambalarea etc. corelate cu utilitatea,
oportunitatea şi funcţionalitatea acestuia. Aceste elemente
definesc caracteristicile de modernitate, eleganţă, gust,
preferinţe pe care le impun îmbunătăţirea calităţii şi
ridicarea gradului de satisfacere a necesităţilor societăţii.
Creşterea importanţei caracteristicilor estetice ale
produselor pentru sporirea vânzărilor iese din ce în ce mai
mult în evidenţă în zilele noastre
Caracteristicile economice se referă la cheltuielile care se fac
pentru utilizarea produselor. Ele se reflectă prin cheltuielile
de utilizare, întreţinere, montare etc.
Caracteristicile economice sînt legate direct de
caracteristicile tehnice. Pentru a asigura produselor un nivel
înalt de competitivitate se impune în permanenţă
coordonarea aspectelor de natură tehnică cu cele de natură
economică.
De exemplu, atunci când se doreşte achiziţionarea unei
imprimante sau a unui copiator, utilizatorul ar trebui să
adune informaţii referitoare la: preţul produsului;
 preţul consumabilelor (ribon, cartuş de cerneală sau
toner, după tipulimprimantei);
 numărul paginilor ce pot fi imprimate cu un singur
cartuş, toner etc. consumul de energie;
 intervalele obligatorii la care se face întreţinerea
produsului şi la cât se ridică aceste cheltuieli.
Tot în acest context ar trebui să se ţină seama şi de alte
cheltuieli ocazionate de intrarea în posesie şi utilizarea
anumitor produse complexe.

3
Mentenabilitatea 2007

Odată conştientizate - pot influenţa chiar decisiv decizia

de cumpărare.
Se are în vedere influenţa pe care utilizarea unor produse o
poate avea asupra mediului ambiant (poluarea atmosferei,
apelor, distrugerea biosferei etc.).
Caracteristicile de exploatare sau de utilizare se referă cu
precădere la trei tipuri de însuşiri ale unui produs: însuşiri
ergonomice, fiabilitatea şi mentenebilitatea.
Însuşirile ergonomice sînt determinate de relaţia om-
produs şi se referă la uşurinţa şi securitatea exploatării
produsului, optimizarea solicitărilor fizice şi psihice şi,
corespunzător, la consumul de timp.

Fiabilitatea este o caracteristică principală a calităţii

produselor şi se poate exprima atât calitativ, cât şi
cantitativ. Exprimată sintetic, fiabilitatea reprezintă
capacitatea unui produs de a funcţiona fără defecţiuni, într-
un interval de timp dat, în condiţii specificate.
Cantitativ,fiabilitatea unui produs reprezintă
probabilitatea ca acesta să-şi îndeplinească funcţiile cu
anumite performanţe şi fără defecţiuni, într-un anumit
interval de timp şi în condiţii de exploatare date.
Odată cu ridicarea nivelului tehnic şi de complexitate al
produselor, precum şi cu creşterea implicaţiilor economico-
sociale ale utilizării lor, fiabilitatea a dobîndit importanţă
deosebită, fiind urmărită cu prioritate pe întregul ciclu de
existenţă a produselor.
Exprimarea (definirea) cantitativă a fiabilităţii se bazează
pe noţiunea dedefecţiune (ieşire din funcţiune sau cădere).
Defecţiunea este evenimentul care constă în pierderea totală
sau parţială, instantanee sau progresivă a capacităţii de
funcţionare a produsului. Evenimentul contrar defecţiunii
(ieşirii din funcţiune) este funcţionarea fără defecţiuni, care
constă în menţinerea (păstrarea) capacităţii de funcţionare a
produsului.
În concluzie, exprimând capacitatea unui produs de a-şi
menţine (păstra) calitatea pe toată durata de utilizare,
fiabilitatea exprimă calitatea produsului extinsă în timp.

4
Mentenabilitatea 2007

Înacest context, fiabilitatea s-a impus ca o noţiune cu

caracter de sine stătător în cadrul noţiunii mai largi de
calitate a produselor.

Mentenabilitatea este o caracteristică ce poate fi, de

asemenea, exprimată atât calitativ, cât şi cantitativ.
Calitativ, mentenabilitatea reprezintă capacitatea ca un
produs să poată fi ntreţinut şi reparat într-o anumită
perioadă de timp. Cantitativ, mentenabilitatea
reprezintă probabilitatea ca un produs defect să fie repus în
stare de funcţionare, într-un interval de timp dat, în condiţii
de întreţinere specificate.
Această caracteristică este strâns legată de fiabilitate,
deoarece funcţionarea fărădefecţiuni a unui produs depinde
în mare măsură de posibilitatea de menţinere în funcţiune
sau readucere în stare de funcţionare a acestuia, în caz de
defectare. Pentru un produs de folosinţă îndelungată
(reparabil), fiabilitatea este o condiţie necesară, dar nu şi
suficientă. Pentru a fi în stare de funcţionare la orice
moment, un produs trebuie să fie uşor de întreţinut, uşor de
reparat, uşor de menţinut în stare de bună funcţionare.
Pe de altă parte mentenabilitatea unui produs depinde
de:
 accesibilitatea lui, adică de uşurinţa demontării oricărui
element component,
 existenţa pieselor de schimbnecesare reparaţiei şi
 activitatea de service atât în perioada de garanţie a
produsului,
cât şi după expirarea acestei perioade.
De asemenea mentenabilitatea unui produs (reparabil)
se bazează pe activitatea de menţinere a caracteristicilor lui
calitative. Această activitate,
cunoscută sub numele de mentenanţă, a fost definită ca
totalitatea acţiunilor
necesare pentru menţinerea sau readucerea în stare de
bună funcţionare a produsului.Pentru cuantificarea acestor
acţiuni este necesar să se determine:
1) posibilităţile de apariţie a acţiunilor de mentenanţă şi

5
Mentenabilitatea 2007

2) repartiţia timpilor pentru executarea lor

Disponibilitatea este o caracteristică combinată, care

cuprinde atât fiabilitatea cât si mentenabilitatea se ştie că
funcţionarea (utilizarea) oricărui produs reparabil în
perioada de exploatare normală se caracterizează printr-o
succesiune de stări, în care stările de funcţionare alternează
cu stările de defecţiune (de ieşire din funcţiune sau
oprireforţată) sau cu stările de oprire planificată.
Disponibilitatea poate fi exprimată (definită) atât
calitativ, cât şi cantitativ.
Exprimată calitativ, disponibilitatea reflectă modul în care
produsele îşi îndeplinesc în timp misiunea (serviciul), atât
sub aspectul funcţionării fără defecţiuni (la utilizatori), cât şi
al menţinerii sau readucerii în stare de bună funcţionare.
Exprimată cantitativ, isponibilitatea are mai multe înţelesuri
 disponibilitatea ca funcţie probabilistică, adică
probabilitatea ca un produs să fie în stare de
funcţionare la un moment dat t;
 disponibilitatea de timp, adică procentul de timp în care
un produs este în starede funcţionare;
 disponibilitatea echipamentului, adică procentul de
echipamente disponibile după un anumit timp de
funcţionare;
 disponibilitatea misiunii (serviciului), adică procentul de
misiuni îndeplinite într-un anumit interval de timp.
Disponibilitatea poate fi exprimată cantitativ şi ca sumă
probabilistică a celor două evenimente aleatoare
independente şi compatibile: evenimentul de bun
funcţionareşi evenimentul de repunere în funcţiune
mentenabilitatii adică prin relaţia:

D = R + (l - R) M
în care: D este disponibilitatea,
R - fiabilitatea şi
M -mentenabilitatea
Relaţia de mai sus are o deosebită importanţă practică,
deoarece scoate în evidenţă

6
Mentenabilitatea 2007

legătura dintre disponibilitate, fiabilitate şi mentenabilitate.

Astfel, în cazul când un pro-dus (element, sistem) are o
fiabilitate mai scăzută, disponibilitatea acestuia poate fi
ridicată printr-o creştere corespunzătoare a mentenabilităţii,
adică prin aplicarea unei po-litici adecvate de întreţinere
(mentenanţă) a procesului. De asemenea, pe baza acestei
relaţii se poate determina cu uşurinţă raportul de mărime
dintre fiabilitate şi mentenabilitate, în scopul obţinerii unui
anumit nivel al disponibilităţii.
Securitatea este definită ca fiind starea în care riscul
unor daune corporale sau materiale este limitat la nivelul
acceptabil.
Atenţie deosebită trebuie acordată ciclului de viaţă al
produselor şi preocupării pentru introducerea produselor noi,
întrucât piaţa tehnologiei informaţiei este una deosebit de
dinamică.
În ceea ce priveşte ciclul de viaţă al produselor, se
consideră că orice produs cuprinde patru faze principale,
similare prin analogie cu cele parcurse de fiinţele vii. Astfel,
prima fază este cea a lansării produsului (naşterea), urmată
de faza dezvoltării (adolescenţa), apoi de faza maturităţii
(vârsta adultă), ultima fază fiind cea a declinului
(îmbătrânire şi dispariţie definitivă). Totuşi, majoritatea
specialiştilor consideră că acestor patru faze li se poate
adăuga încă o etapă iniţială, cea a concepţiei
Curba ciclului de viaţă al produsului reflectă, în general,
evoluţia cifrei de afaceri aferente produsului respectiv. Curba
profitului este diferită, ceea ce înseamnă că între ciclul de
viaţă al produsului propriu-zis şi ciclul de viaţă al pieţei
acestuia este o relaţie direct proporţională, dar fazele
ciclurilor de viaţă nu se suprapun perfect în timp (de
exemplu, lansarea unui nou telefon mobil se petrece în plină
fază de maturitate a pieţei).